Consilierea este o relatie de colaborare în care o persoana specializata asista consiliatul în ameliorarea

problemei cu care se prezinta si în îmbunatatirea abilitatilor de rezolvare de probleme si luare a deciziilor

(Ivey, 1986).
Scopurile consilierii
Consilierul va ajuta consiliatul sa identifice obiectivele si sa abordeze solutiile legate de:
- autocunoastere
- comunicare
- stima de sine
- modificarea unor comportamente problematice sau patternuri dezadaptative de gândire
- ameliorarea emotiilor negative si a consecintelor determinate de diferite traume
- acordarea de suport
- însusirea si dezvoltarea unor strategii de adaptare
- facilitarea învatarii unor comportamente sau abilitati noi
- prevenirea aparitiei unor probleme si mentinerea starii de sanatate mentala
Caracteristicile consilierii
Consilierea prezinta anumite particularitati si note specifice:
- este o relatie de colaborare dintre consilier si cel consiliat;
- este focalizata pe problema;
- este orientata atât catre dimensiunile si comportamentele problematice ale consiliatului, dar si spre
îmbunatatirea unor aspecte din viata consiliatului (ex. comunicarea, abilitatile de învatare, de luare de
decizii, etc.) si mai putin spre schimbarea personalitatii în ansamblu;
- este formativa (vizeaza nu doar interventii “curative” dar mai ales preventia unor comportamente
neadaptative si învatarea acelor strategii care vor facilita o adaptare mai eficienta situatiilor de viata);
- este informativa, furnizând consiliatului datele necesare pentru a lua decizii informate si responsabile;
- este suportiva, oferind consiliatului cadrul adecvat pentru a-si exprima emotiile, conflictele, dilemele legate
de sine, lume, trecut, prezent sau viitor;
- este focalizata pe situatiile prezente
Prin consiliere sunt abordate emotiile, cognitiile (gândurile) si comportamentele care împiedica dezvoltarea
si adaptarea optima a persoanei la cerintele cu care se confrunta. Se va lucra întotdeauna în beneficiul
elevului (ex. daca un elev ar beneficia de consiliere în mai mare masura prin interventia unui alt profesionist,
îl vom trimite, chiar daca prin aceasta pierdem o oportunitate de a învata în urma experientei de consiliere).
Calitati personale ale consilierului - diriginte
- Interes pentru oameni
- Cald si comunicativ în relatiile cu oamenii
- Sensibil la sentimentele celuilalt
- Toleranta
- Analitic / sintetic
- Autocontrol
- Toleranta la situatii ambigue
- Creativ
- Realist
- Flexibil
- Umor
Stilul personal de consiliere, se obiectiveaza în functie de tendinta sa naturala de a aloca o importanta mai
mare uneia dintre cele trei dimensiuni psihice: ratiune, emotii, comportament (Baban, 2003). Aceasta
tendinta fireasca poate fi regasita la fiecare persoana. Stilurile descrise în literature de specialitate sunt:
1. Stilul afectiv
Stilul afectiv al consilierului presupune ca acesta acorda mai multa importanta emotiilor consiliatului, este
atent nu doar la ceea ce spune acesta, ci si la modul în care spune, reactioneaza în consiliere cu calm,
având o atitudine protectoare, empatica. De asemenea, tinde sa preia tehnici care tin de terapia
nondirectiva, umanista.
2. Stilul rational
Consilierul care adopta stilul rational se focalizeaza asupra a ceea ce spune consiliatul sau omite sa spuna,
asupra distorsiunilor din gândire, este analitic / sintetic în abordare. Interpreteaza emotiile si comportamentul
prin prisma cognitiilor si prefera sa preia tehnici din terapia de orientare cognitiva.
3. Stilul comportamental (engl. "acting")
În cazul stilului comportamental, consilierul se orienteaza spre ceea ce face consiliatul, interpretând actiunile
lui ca fiind adaptative sau dezadaptative. De asemenea, considera ca schimbarea comportamentului
reperzinta un obiectiv important în ameliorarea problemelor cu care se confrunta consiliatul. Interventiile
adoptate presupun o serie de reguli, prescriptii si sunt orientate preponderent spre tehnici comportamentale.
PARADIGMA UMANISTA
Orientare este asociata cu numele lui Carl Rogers, George Kelly si Abraham Maslow (1950-1960) si este
denumita “a treia forta” în psihologie, ea aparând ca o reactie la curentul psihanalitic si behaviorist.
Psihologia umanista considera omul o persoana fundamental buna, iar problemele emotionale sunt
rezultatul blocarii fortelor pozitive ale omului.
Din perspectiva paradigmei umaniste, omul:
- reprezinta o valoare în sine si de aceea merita respect
- are capacitate de autodirectionare si autoactualizare (atingerea nivelurilor superioare conform piramidei
nevoilor propusa de Abraham Maslow)
- are capacitatea de a-si selecta propriile valori
- are capacitatea de a învata sa devina responsabil
- are capacitatea de a-si controla propriile gânduri, emotii si comportamente
- are potentialul de a realiza modificari constructive si de a se autodezvolta.