De ce plânge copilul ?

Discutii pe aceasta tema

Continutul articolului:

Cuprins:
Copilului nu-i lipseste nimic. Si totusi…
Descifrati semnalele transmise de bebelus
Recunoasteti dupa tipete ce ii lipseste bebelusului
Plânsul generat de colici

Totul incepe si ia amploare cand copilul implineste 3 saptamani: seara de seara aceleasi
"urlete". Medicii spun ca de vina ar fi colicile. Dar de cele mai multe ori pe bebelusi nu-i doare
burtica, ci ii enerveaza lumea cu care inca nu s-au obisnuit. În mod relativ normal, sugarii pot sã
prezinte episoade de plâns însotite de o stare de agitatie cu durate de circa 2 ore/zi la vârsta de
douã sãptãmâni, 3 ore/zi la 6 sãptãmâni si o orã/zi la 12 sãptãmâni.

Dupa trei luni, problema aceasta este de domeniul trecutului. Orele de urlete din fiecare seara
sunt din ce in ce mai rare, in familie se reinstaleaza linistea. Dar pana atunci, serile in care
bebelusul are "program" de plans par ingrozitor de lungi. Deseori, parintii sunt exasperati. Orice
ar incerca sa faca pentru a-l linisti, micutul continua sa planga.

"Are colici."- "E balonat." - "Nu s-a obisnuit cu laptele."

Cam asa ceva li se explica parintilor, chiar si in cele mai recente carti pentru ingrijirea copiilor se
repeta aceeasi poveste, despre colicile care ii fac sa sufere. Realitatea este ca un copil care
striga mult inghite mult aer, ceea ce-i provoaca dureri de burta.

Dar, in majoritatea cazurilor, nu durerile de burta sunt cele care determina nesfarsitele ore de
plans seara. Peste tot in lume, bebelusii sanatosi tipa seara cat ii tin puterile. Si continua sa tipe
in ciuda tuturor tentativelor parintilor de a-i linisti. Inainte sa implineasca 2 saptamani nu se pune
atat de acut aceasta problema. Dar tipetele vor incepe, vor lua amploare si vor atinge punctul
culminant in saptamana a sasea.Care este totusi motivul acestor ore de plans?

Constatarea a fost facuta, in urma cu multi ani, de un pediatru american, T.Berry Branzelton.
Pana atunci, ii trata si el pe micutii pacienti cu calmante sau picaturi impotriva durerilor.

Concluzia lui Branzelton este urmatoarea:

- bebelusul trebuie sa invete sa se impace cu el insusi si cu lumea din jur. Nou-nascutul
receptioneaza cu toate simturile,senzatiile se multiplica, devenind coplesitoare. Avand un sistem
nervos nematurizat inca, pentru el constituie o problema prelucrarea tuturor perceptiilor, lumina,
voci, galagie, miscari, muzica. Astfel, sistemul nervos este permanent solicitat si din aproape in
aproape se va ajunge la inevitabila catastrofa de seara (cand si in familie e mai multa agitatie).
Copilul trebuie sa 'urle' pentru ca sistemul lui nervos este suprasolicitat. Si cum sa procedeze
parintii cand aceste ore devin de nesuportat? Sa nu faca nici o miscare si sa-l lase sa planga?

Nu, bineinteles. Copilul este neajutorat si are nevoie de o apropiere tandra. Intai de toate trebuie
sa clarificati care este motivul pentru care plange. Are dureri?Ii e prea cald? Prea frig? E umed
scutecul? Ii e foame? E obosit?

Copilului nu-i lipseste nimic. Si totusi…

Daca ii veti bombarda sistemul nervos cu excitatii noi, orele respective se vor transforma intr-un
supliciu. Si daca toate eforturile dvs. de a-l linisti nu vor face decat sa-I inteteasca plansul, e mai
bine sa-l plimbati in liniste prin casa si sa-l asezati din cinci in cinci minute in patut. Multi copii in
aceasta perioada nu au nevoie decat sa va simta in apropiere, fapt care ii va permite sa-si
regaseasca echilibrul. Recomandarile suplimentare ale dr.Branzelton sunt urmatoarele: dati-i
copilului sa bea din 10 in 10 minute apa calda si daca este posibil, e bine sa regurgiteze (sa
ragaie), plimbati-l mai departe sau reasezati-l in patut. Apa calda este linistitoare. Faceti-i o
baita!

Parintii trebuie sa accepte totusi ca nu le sta intotdeauna in putere sa-si linisteasca

bebelusullusii. Dar este posibil sa actionati in asa fel incat orele de plans sa nu devina
insuportabil de lungi. In tarile slab dezvoltate, in care mamele isi poarta copilul in spate sau la
san, legat de ele, scancitul bebelusului nu dureaza decat putin, el linistindu-se mult mai usor.
Principalul motiv: apropierea mai mare dintre mama si copil - contactul corp-corp. Prin aceasta,
mamele invata mult mai repede limbajul corporal al copilului, mesajul transmis de expresia fetei,
de pumnii inclestati sau deschisi.

- VA FI LINISTE DACA NU VA STRESATI PREA TARE -

Prevenirea plansului? Invatati sa descifrati semnalele transmise de bebelus

Jucati-va cu copilul atunci cand este treaz si atent, hraniti-l atunci cand ii e foame, asezati-l sa
doarma atunci cand da semne de oboseala. Este important sa reactionati conform dorintelor
transmise de copilul dvs.

Un copil care s-a plictisit doreste sa aiba companie, un copil care scanceste de oboseala trebuie
sa doarma. Dar tocmai somnul pare a fi imposibil pentru multi bebelusi, in aceste momente.
Cum ati putea sa-I ajutati? Parimtii n-ar trebui sa faca decat strictul necesar si cat mai putin
posibil, pentru a-si sprijini copiii sa adoarma. Din experienta de pana acum acest strict
inseamna: asezati-l in patut. Puneti-i un batic usor pe fata sau tineti-l in brate, cu capul pe
pieptul dvs. Puteti sa nu-i spuneti nimic sau puteti sa-i repetati formule de sugestionare: "Esti
foarte obosit, incearca sa adormi. Vei reusi sa adormi." Uneori, incercand sa-l adormiti, veti
constata ca priveste intru-un punct fix sau ca-si suge suzeta.

Indiferent la ce procedeu apelati, efectul este acelasi; parintii trebuie sa apeleze insa la ceva
care sa nu excite sistemul nervos al copilului si care sa-i comunice: "stiu ce ti s-a intamplat, sunt
aici ca sa te ajut."
Daca ati reusit sa depasiti in sfarsit o noapte cu bine, straduiti-va mai departe sa obtineti astfel
de rezultate. O anumita rutina si regularitate din timpul zilei va vor ajuta.

Desi bebelusii sunt plini de energie in primul sfert de ora dupa ce au mancat, ei sunt de obicei
asezati sa doarma. Mancarea si somnul trebuie sa aiba un program fix. De exemplu, daca un
copil adoarme la piept e posibil sa nu-i fie foame. Dar puteti incerca sa-l treziti si sa-i vorbiti
usurel:"E timpul sa mananci".

Prea multe schimbari ii dauneaza. Unii copii sunt mai sensibili. Se enerveaza usor, mai ales
daca in casa este agitatie. O anumita rutina le va usura adaptibilitatea la aceasta lume.

Recunoasteti dupa tipete ce ii lipseste bebelusului

Cu cat reusesc parintii sa observe ce anume ii lipseste bebelusullusului,cu atat acesta va
fi linistit mai usor.

Foame: tipatul este insistent, nu cedeaza deloc; bebelusullusul nu isi poate reprima senzatia de
foame, vrea sa manance imediat.

Plictiseala: se aude un scancet la inceput, destul de incet. Bebelusul se opreste din scancit
daca va veti juca cu el.

Oboseala: scancet asemanator plictiselii. Deseori veti stii ca e obosit numai stiind ca e ora lui
de culcare. Scancetul se opreste daca il veti pune sa doarma.

Durere: de cele mai multe ori tipatul va fi strident, aproape de nesuportat. Dar poate fi si un
plans abia auzit, care poate insemna ca nu se simte bine.

Numeroase din cauzele plânsului la sugar sunt evidente: foamea, scutecele murdare, cãldura
sau frigul, disconfortul creat de pozitia culcat, dorinta de a fi luat în brate, ace sau obiecte
strãine ce-l pot deranja, chiar leza. Multe din aceste cauze sunt, de obicei, rapid recunoscute de
pãrinti si corectate, cu timpul acestia învãtând limbajul copilului. Altfel spus, între pãrinte si
bebelus se realizeazã o adevãratã relatie de comunicare.
De multe ori, în absenta unui motiv evident, tipãtul înceteazã o datã cu ridicarea copilului în
brate. Multi sugari prezintã, însã, episoade frecvente de plâns fãrã cauzã aparentã si orice
mijloc de calmare pare ineficient

Plânsul generat de colici

Colicile sugarului pot fi unul dintre motivele de plâns. Acestea genereazã perioade de agitatie
exageratã, însotite de tipãt, care apar si la copiii sãnãtosi, corect hrãniti si îngrijiti. Plânsul
asociat colicilor poate fi intens, de duratã scurtã sau de câteva ore.
Tipic, aceste episoade apar dupã-amiaza târziu sau seara, dar pot sã survinã în orice moment
al zilei. Aproximativ 10-20% din sugari au colici, care se instaleazã în primele 2-3 sãptãmâni de
viatã si dispar, de obicei, spre vârsta de 3 luni, depãsind doar în unele situatii aceastã limitã. Nu
s-au stabilit încã, cu precizie, cauzele ce genereazã colicile.

Tratamentul: Plânsul fiind un "eveniment de asteptat la sugar", în unele din situatiile de mai sus,
încercarea de linistire a sugarului, legãnatul sau ridicarea în brate, precum si consolarea si
cresterea gradului de tolerantã a celor ce se ocupã de copil sunt suficiente. Pentru unii pãrinti,
însã, aplicarea acestor tratamente generale nu se soldeazã cu rezultatele asteptate. De multe
ori, copiii trebuie tinuti tot timpul în brate, ceea ce face sã sporeascã oboseala si sentimentul de
vinovãtie al pãrintilor.
Alte tehnici de linistire ar fi plimbatul cu cãruciorul, jucãriile muzicale ori aplicarea de comprese
calde pe abdomen.
Într-un numãr mic de cazuri, sugarii pot prezenta colici cauzate de intolerante alimentare si
acestea survin, în special, la copiii alimentati artificial; dar schimbarea laptelui (cu formule
hipolactozate sau pe bazã de soia), dupã consultarea medicului, poate duce la rezolvarea
dificultãtilor respective.
Administrarea de sedative este recomandatã doar în situatii limitã, când nu se reuseste altfel
consolarea copilului. Cu ajutorul lor, ambele pãrti îsi pot permite perioade de odihnã.
Încurajarea pãrintilor de a petrece un week-end departe de sugar reprezintã o altã alternativã
terapeuticã eficientã. (ON)