Sunteți pe pagina 1din 9

T 5 Măsurarea umezelii aerului

• Introducere
• Instrumente de măsurare a umidităţii aerului
• Aparate pentru înregistrarea continuă a variaţiilor umezelii relative a
aerului (Higrografe)

Bibliografie:
• Sterie Ciulache, „Meteorologie. Manual practic”, Facultatea de Geologie-
Geografie, Bucureşti.
• http://images.google.ro

Introducere

Umezeala sau umiditatea aerului este definită prin conţinutul de vapori de apă
existenţi la un moment dat în atmosferă. Este o însuşire importantă a aerului atât din
punct de vedere meteorologic cât şi bioclimatic.
Gradul de umiditate are o mare importanţă din punct de vedre meteorologic,
deoarece vaporii de apă influenţează bilanţul radiativ-caloric al aerului, prin absorbţia
radiaţiilor de undă lungă iar prin condensare generează norii, ceaţa, precipitaţiile lichide
şi solide.
Cantitatea de vapori de apă din atmosferă se exprimă prin diferiţi parametri sau
mărimi fizice, cum sunt:

a) Tensiunea vaporilor de apă sau forţa elastică reprezintă presiunea parţială ce


revine vaporilor de apă dintr-un volum de apă. Ea se exprimă în milimetri coloană
de mercur sau în milibari (hectopascali).

b) Umezeala absolută reprezintă cantitatea de vapori de apă pe care o conţine 1m³ de


aer la o anumită temperatură. Referindu-ne la unitatea de volum, umezeala
absolută este în realitate densitatea vaporilor.

c) Umezeala specifică reprezintă cantitatea de vapori de apă pe care o conţine 1 kg


de aer umed, exprimată în g/kg.

d) Umezeala relativă este mărimea care reprezintă cel mai bine gradul de saturaţie a
aerului cu vapori de apă. Ea indică în procente, cât din cantitatea vaporilor de apă
necesară condensării există la un moment dat în atmosferă, ştiind că pentru aerul
saturat, are valoarea de 100%. În funcţie de valoarea umidităţii relative, aerul se
caracterizează din punct de vedere higrometric astfel:
- >100% - suprasaturat;
- 100% - saturat;

1
- 91-99% - foarte umed;
- 81-90% - umed;
- 51-80% - normal;
- 31-50% - uscat;
- <30% - foarte uscat.

e) Temperatura punctului de rouă reprezintă temperatura la care vaporii de apă


ajung să satureze aerul. După atingerea stării de saturaţie, orice scădere de
temperatură va fi însoţită de condensarea vaporilor de apă, care fiind în exces se
vor depune sub formă de rouă. Se exprimă în grade Celsius.

f) Deficitul de saturaţie reprezintă diferenţa dintre tensiunea maximă a vaporilor de


apă şi tensiunea reală la un moment dat.

g) Deficitul psihrometric reprezintă diferenţa dintre temperatura indicată de


termometrul uscat şi cea indicată de termometrul umezit al unui psihrometru.

h) Starea higrometrică reprezintă raportul dintre greutatea vaporilor de apă şi


greutatea aerului uscat dintr-un metru cub de aer.

Instrumente de măsurare a umidităţii aerului

La staţiile meteorologice din România, pentru măsurarea valorilor umezelii


aerului, se folosesc aparate cu citire directă numite psihrometre şi higrometre.

A. Psihrometrele sunt instrumente prin intermediul cărora se determină tensiunea


vaporilor de apă din aer şi umezeala relativă a acestuia.
Partea principală a acestora este dată de două termometre identice, unul având
rezervorul acoperit cu tifon care se umezeşte în timpul efectuării măsurătorilor
(termometrul „umed”), iar celălalt măsoară temperatura aerului în mediu uscat
(termometru „uscat”). Pe tifonul umezit se produce evaporarea, proces care se efectuează
cu consum de energie calorică. Astfel, temperatura indicată de termometrul umed va fi
mai mică decât cea indicată de termometrul uscat (din stânga) al psihrometrului. Totuşi,
în prezenţa ceţii, când temperatura aerului are o valoare mai mică de 0ºC, pot să apară şi
situaţii inverse.
Diferenţa de temperatură dintre cele două termometre (diferenţa psihrometrică)
este cu atât mai mare cu cât aerul este mai uscat, iar evaporarea va fi mai intensă.
Când umezeala aerului are valori apreciabile, evapotranspiraţia se reduce mult sau
nu se mai produce, iar temperaturile citite la cele două termometre sunt apropiate ca
valoare.
Procesul de evaporaţie depinde de: absorbţia cantităţii de căldură, căldura latentă
de evaporare a apei, viteza curenţilor de aer din atmosferă sau a curentului de ventilaţie
din jurul termometrului „umed”, tensiunea reală a vaporilor aflaţi în aer în momentul
observaţiei, suprafaţa evaporatoare a rezervorului termometrului „umed”, tensiunea
maximă a vaporilor, presiunea atmosferică.

2
În practica meteorologică se utilizează mai multe tipuri de psihrometre:
psihrometre cu aspiraţie şi psihrometre fără aspiraţie.

a) Psihrometrele cu aspiraţie sunt acele instrumente meteorologice la care ventilaţia


aerului în jurul rezervoarelor termometrelor se face prin mijlocirea unor dispozitive
speciale (psihrometre cu ventilaţie artificială).

• Psihrometrele de staţie cu ventilaţie artificială se instalează în primul adăpost


meteorologic, în poziţie verticală, pe acelaşi stativ cu termometrele de maximă şi de
minimă. Sunt de două tipuri: cu doză dublă şi cu doză simplă.
Prezintă o morişcă aspiratoare care are rolul de a aspira un curent de aer prin
tuburile de aspiraţie, ventilând astfel rezervoarele celor două termometre (umed şi uscat).

Prin rotire, morişca determină formarea, în jurul rezervoarelor, a unui curent de


aer cu viteză constantă, ce va contribui la evaporarea apei de pe tifonul umezit cu apă
distilată.
Observaţiile psihrometrice (efectuate la orele 01, 07, 13, 19) trebuie să respecte o
anumită ordine în cadrul determinărilor termometrice:
- se umezeşte tifonul termometrului umed cu apă distilată;
- se întoarce cu cheia arcul moriştii aspiratoare;
- se urmăreşte coborârea temperaturii la termometrul umed; când coloana de
mercur a acestuia devine staţionară se efectuează citirea ambelor
termometre, începând cu cel umed, apoi la cel uscat;
- în momentul în care coloana termometrică s-a stabilizat se citesc în primul
rând zecimile de grad şi după aceea gradele întregi;

3
- dacă temperatura aerului sade la valori mai mici de -10ºC, determinările se
fac numai la termometrul uscat şi la higrometru.

• Psihrometru cu ventilaţie artificială tip Assmann este un instrument de construcţie


specială folosit cu precădere în expediţiile de cercetări microclimatice deoarece este uşor
transportabil şi oferă posibilitatea de a efectua măsurători în plin soare, datorită unei
monturi metalice nichelate ce protejează cele două rezervoare termometrice.

b) Psihrometrele fără aspiraţie sunt acele instrumente meteorologice la care


ventilaţia aerului din jurul rezervoarelor termometrice se face fără intervenţia unui
dispozitiv anume construit (psihrometre cu ventilaţie naturală). Indicaţiile lor nu sunt
dintre cele mai exacte deoarece viteza curentului de aer din jurul rezervoarelor
termometrice nu este constantă.

• Psihrometru de staţie tip August este utilizat la staţiile meteorologice numai în


cursul indisponibilităţii psihrometrului cu morişcă aspiratoare.

4
• Psihrometrul „praştie” este un
instrument relativ simplu, fără aspiraţie,
care se utilizează mai ales în expediţiile
de cercetări microclimatice lipsite de
psihrometre speciale de tip Assmann.
Pentru efectuarea observaţiilor,
după umezirea tifonului care acoperă
rezervorul termometrului din dreapta,
psihrometrul ţinut de mâner se roteşte
deasupra capului cu viteza de circa 120
turaţii pe minut, pentru a asigura o bună
ventilaţie a aerului în jurul rezervoarelor.
În scopul obţinerii unor date mai sigure,
determinările se repetă de 3-4 ori.
Tabelele psihrometrice

Sunt folosite pentru aflarea caracteristicilor umezelii aerului deoarece în urma


măsurătorilor psihrometrice se obţin două valori termice, obţinute de termometrul „uscat”
şi termometrul „umed”. Pe baza lor se determină indirect temperatura punctului de rouă,
tensiunea vaporilor de apă, deficitul de saturaţie şi umezeala relativă.
La staţiile meteorologice din România se uzitează, după caz, două tipuri de tabele:
Assmann şi Savici.

Tabelele psihrometrice Assmann cuprind trei secţiuni:


- în prima secţiune se găsesc valorile tensiunii maxime de saturaţie deasupra
apei şi deasupra gheţii, la temperaturi alea aerului cuprinse între -35ºC şi 100ºC;

5
- în a doua secţiune sunt notate valorile tensiunii vaporilor şi cele ale
umezelii relative a aerului, calculate pentru diferite temperaturi indicate de termometrele
„uscate” şi „umede”, la presiunea de 755 mm;
- cea de-a treia secţiune conţine tensiunea vaporilor de apă raportată la
diferite valori ale umezelii relative dar şi anumite mărimi ale temperaturii citite pe scara
termometrului „uscat”.

Tabelele psihrometrice Savici sunt mai frecvent utilizate la staţiile meteorologice


din România. Se deosebesc de tabelele Assmann prin faptul că forţa elastică a vaporilor
de apă este exprimată în milibari (mb).

B. Higrometrele sunt instrumente utilizate la staţiile meteorologice în scopul


determinării umezelii relative a aerului. Ele îşi bazează funcţionarea fie pe proprietatea
firului de păr omenesc, degresat, de a se alungi atunci când umezeala creşte şi de a se
scurta când umezeala scade, fie pe variaţiile dimensiunilor lineare ale unei membrane
organice cu însuşiri higroscopice.

a) Higrometrele de absorbţie cu fir de păr se găsesc la majoritatea staţiilor


meteorologice din ţară, utilizează fire de păr omenesc blond ce prezintă un număr foarte
redus de pigmenţi, ce le conferă o sensibilitate mai mare faţă de variaţiile umezelii
aerului.

• Higrometrul de tip Koppe se instalează în primul adăpost meteorologic, în spatele


psihrometrului de staţie, în poziţie verticală.

6
În funcţie de variaţiile stării de umiditate a aerului, acul higrometrului Koppe se
deplasează dinspre stânga spre dreapta când gradul de umezeală a aerului este în creştere
şi, de la dreapta la stânga, când umezeala aerului este în scădere.
Măsurătorile higrometrice se efectuează zilnic, la orele climatologice 01, 07, 13,
19, iar valorile obţinute se notează în registrul de staţie în procente întregi.
O condiţie importantă pentru citirea unor valori ale umezelii relative cât mai
apropiate de condiţiile reale constă în menţinerea receptorului într-o stare perfectă de
curăţenie. Decadal (în zilele de 1, 11 şi 21 ale fiecărei luni) se verifică punctul de 100%
umezeală al higrometrului, prin închiderea acestuia cu un capac de sticlă la partea
anterioară (se creează un mediu saturat cu vapori de apă). Dacă higrometrul funcţionează
normal, după circa 50-60 de minute, acul indicator se va stabili în dreptul diviziunii 100.

• Higrometrul de tip Fuess se deosebeşte de cel precedent prin faptul că piesa


sensibilă pentru umezeală este alcătuită din 1-4 fire de păr, el fiind prevăzut cu un cadran
circular. Este un instrument higrometric precis, mai puţin răspândit la staţiile
meteorologice.

b) Higrometrele de absorbţie cu membrană organică au ca piesă receptoare o


membrană organică obţinută prin prepararea într-un anumit mod a unor organe interne
luate de la diverse animale (vezica urinară, intestine etc). Fiind higroscopică, membrana
respectivă absoarbe vaporii de apă din atmosferă şi se alungeşte sau îi pierde prin uscare
şi se scurtează.

• Higrometrul de tip M-39 este un exemplu în acest caz, însă prezintă un mare

7
neajuns, deoarece, în condiţii termice ridicate există riscul întinderii până la refuz a
membranei, care se poate rupe.

Aparate pentru înregistrarea continuă a variaţiilor umezelii relative a aerului


(Higrografe)

Higrograful se instalează pe podeaua celui de-al doilea adăpost meteorologic,


alături de termograf, la înălţimea de 2 m deasupra suprafeţei solului. Este format din trei
părţi componente:
- partea receptoare cuprinde un mănunchi sau mai multe mănunchiuri de fire de păr
omenesc, blond şi degresat, ce pot fi dispuse orizontal sau vertical, în funcţie de tipul
higrografului;
- partea transmiţătoare este dată de un sistem de pârghii, care amplifică şi transmit
deformările suferite de mănunchiul de fire;
- partea înregistratoare este alcătuită din braţul pârghiei de înregistrare, tamburul cilindric
pe care se înfăşoară higrograma şi care efectuează o turaţie completă în 24 de ore (la
higrografele zilnice) sau într-o săptămână (la cele săptămânale).
Deoarece deformarea firelor de păr omenesc nu este proporţională cu variaţiile
umezelii relative a aerului, gradaţiile orizontale de pe higrogramă ce marchează procente
de umezeală, nu sunt egale între ele, fiind astfel, din ce în ce mai mici cu cât valorile
umezelii sunt mai mari.
Prelucrarea higrogramei constă în aplicarea corecţiei de timp, urmată de citirea
valorilor în procente întregi. Se stabileşte apoi corecţia umidităţii relative prin
compararea valorilor citite pe higrogramă, cu valorile mult mai precise, determinate cu
ajutorul psihrometrului.
La staţiile meteorologice din ţara noastră se utilizează diverse tipuri de higrografe,
care diferă între ele prin mici amănunte de construcţie.

• Higrografe fără dispozitiv de compensare


- higrograful Fuess;
- higrograful Junkalor;
- higrograful Fischer;
- higrograful Lambrecht.
• Higrografe cu dispozitiv de compensare
- higrograful tip J. Richard;
- higrograful tip URSS – model vechi;
- higrograful tip URSS – model nou.

8
Higrograf Fischer Higrograf Lambrecht