1.

Vestibulul bucal
- in starea de repaus a cav bucale, vestib bucal este un spatiu capilar, in forma de
potcoava deschisa posterior, cuprins intre buze si obraji, spre exterior si arcadele
dentare, acoperite de mucoasa gingivala spre interior
- inalt de aprox 4-5 cm, el se termina in fund de sac, formand santurile
infundibulului sup si inf (sau fornixul sup si inf) ale vestib; santurile vestib sunt
impartite fiecare in cate doua semisanturi, drept sis tang, printr-un pliu falciform
vertical median, numit si fraul buzei; port jugala a vestib prezinta in dreptul
molarului II sup, orificiul de deschidere bucal al can lui STENON, canal excretor
al gl. Parotide
- vestib comunica posterior molarilor, cu cav bucala propriu-zisa, limita sa post
fiind alcatuita in profunzime de catre lig pterigomaxilar intins vertical, in gura
deschisa, medial de gropita coronoida

2. Cavitatea bucala propriu-zisa

- este segm post al cav bucale, situate post-med de arcadele dentare, avand un
aspect ovoid, putin turtit de sus in jos, mai larg la extreme post, dimensiunile ca si
cele ale reliefului osteodentar limitrof, fiind: diam ant-post 7,5 cm, cel vertical 2,5
cm, iar cel transv de 4-5 cm intre fetele linguale ale ultimilor molari si de aprox
2,5 cm intre premolari
- cav bucala este limitata sup de catre bolta palatine osoasa, captusita de mucoasa
care se prelungeste post pe peretele musculo-membranos al valului palatin
- ant-lat ea este limitata de partea linguala a arcadelor dentare si de scheletul lor
osteo-gingival
- post-lat se ingusteaza spre vestib faringian, gasindu-se in profunzime, intre marg
ant a ramurii asc a mandibulei, sit lateral, care proem in cav bucala deshisa si
peretele vertical al prelung ant a faringelui, sit medial fata de reg pterigo-palatina
care, in acest loc, poate fi abordata pe cale bucala
- limita inf – podeaua bucala; ea este ocupata in partea mediana de limba, a carei
masa proeminenta ascunde, in partile laterale, santurile alveolo-linguale
- santul alveolo-lingual este un spatiu triunghiular alungit, al carui varf posterior
este limitat de peretele gingivo-alveolar, situate lateral de baza de implantare a
limbii; el este ocupat in portiunea sa anterioara de relieful glandei sublinguale,
care intalneste, post, prelungirea anterioara a glandei submandibulare, insotita, la
randul ei, de canalul lui Wharton; relieful glandular formeaza o plica sublinguala
dublata uneori de un pliu in forma de creasta, creasta sublinguala
- in partea sa mediala, la 1 cm post de insertia sa, fraul lingual prezinta o mica
proeminenta, caruncula salivara, in varful careia se deschide orificiul canalului lui
Wharton putin in afara acesteia se deschide orificiul can principal al glandei
sublinguale, canalul lui Rivinius; orificiile excretorii secundare (10-12) ale
glandei sublinguale se deschid direct la niv mucoasei, in santul sublingual si nu
sunt vizibile decat cu ajutorul unei lupe
- mucoasa bucala: cavitatea bucala este captusita uniform de catre o mucoasa, care
lipseste numai pe portiunea coronara a arcadelor dentare; incepe la orificiul bucal,
la niv jonctiunii cutaneo-mucoase a buzelorl ea se continua pe fata interna a
buzelor si obrajilor, prezentand gl salivare seromucoase; reflectandu-se pe
 peretele alveolar, mucoasa devine fibro-mucoasa sau gingie alveolara; la niv
maxilarului, mucoasa care captuseste bolta palatine isi pastreaza caracterul fibro-
mucos; la niv ei se aduna si se formeaza bolul alimentar, inainte de a fi inghitit;
gingia alveolara a partii linguale inf isi pierde repede caract fibros devenind
mucoasa sublinguala si linguala, care captuseste partea sup a planseului bucal

3. Buzele si regiunea labiala

- buzele alcatuiesc un fel de pereti mobile, care inched ant cav bucala, dupa
necessitate; fiecare alcatuieste un repliu mobil, musculo-membranos, unul sup si
altul inf, care intra in contact prin marg lor libera, orizontala, pentru a forma
despicatura orificiului bucal; buzele se unesc la extreme laterale ale acestui orif,
formand comisurile bucale, dreapta si stanga
- config externa: fiecare buza este formata dintr-o portiune superficiala, cutanata si
dintr-o parte profunda, mucoasa, interna; aceste parti se unesc la nivelul marginii
libere a buzei; superficial, buza sup prezinta median, un sant vertical care coboara
sub septul nasal, numit filtrum; el se termina in marginea portiunea mucoasa a
buzei; marg libera este marcata prin culoarea rosie a mucoasei, culoare care
dovedeste bogatia capilarelor submucoase sanguine in aceasta regiune, in
portiunea mediana a buzei superioare, sub filtrum si in dreptul lui, se gaseste un
tubercul median; portiunea mucoasa a buzei, care raspunde segm gingivo-dentar
al incisivilor si caninilor sup, se rasfrange pe gingie, formand un fund de sac sau
santul sup al vestibulului bucal; acest sant este divizat in doua jumatati, dreapta si
stanga, de un pliu median, vertical, falciform, fraul sau frenul buzei; el uneste
partea profunda a buzei cu gingia; buza inf este situata in maj cazurilor, putin mai
inapoi fata de buza sup; este limitata superficial de reg mentoniera a portiunii sale
cutanate, prin santul labio-mentonier si lat, prin prelungirea santurilor naso-labio-
geniene; fata profunda a buzei inf formeaza, prin rasfrangerea mucoasei pe gingia
incisivo-canina inf , santul inf al vestib al vestibulului bucal; ca si la buza sup,
fata profunda a buzei inf prezinta un pliu median, vertical; frenul sau fraul buzei
inf; frenurile celor 2 buze constituie reperele esentiale ale planului sagital median
al cav bucale
- structura buzelor: de la suprafata spre profunzime, buzele sunt alcatuite din 5
straturi de tesuturi dispuse succesiv: pielea, tes. conj-adipos subcut, stratul
muscular, stratul submucos si stratul mucos epitelial si glandular
pielea: ingrosata, bogata in foliculi pielosi si glande
sebacee; in port profunda – o importanta retea de limfatice
tes conj gras subcut: absent in zona unde musculara adera
la piele, zona mediana si la niv comisurilor
musculatura: m. orbicular al buzelor si de muschi pielosi
faciali, peribucali, dispusi pe 2 planuri: superficial si profund: micul si marele
zigomatic, caninul, ridicatorii comuni superficial si profund ai buzei superioare si ai
aripii nasului, triunghiularul buzei inf si patratul mentonului; m. buccinator
alcatuieste planul cel mai profund
mucoasa: epiteliu pavimentos stratificat
*vascularizatia arteriala: art. coronare (labiale) sup si inf, ramuri
ale celor doua artere faciale; acestea strabat planul muscular al buzelor si se
raspandesc pe fata profunda, aproape de marg. libera, anastomozandu-se cu cele de
partea opusa; secundar, ramuri labiale din artera suborbitara si din art. mentoniera,
resp pentru buza sup si pt buza inf
*nervii motori provin din ramurile nervului facial, in timp ce nervii
senzitivi sunt ramuri ale nervului trigemen si in special ale nervului maxilar, ramura
sa suborbitara, pentru buza superioara, si ale nervului mandibular prin nervul
mentonier pentru buza inferioara

4. Obrazul si regiunea geniana

- obrazul formeaza peretele lateral al cav bucale; el constituie, in general, partea
antero-laterala a fetei sau reg geniana
- limite: sup – marg inf a cav orbitare
inf – marg inf a mandibulei
ant – santul nasogenian si o verticala care il prelungeste in jos trecand prin
comisura buzelor
post – marg ant a m. maseter care o delim de reg maseterina
- reg geniana – 2 zone: una sup sau reg infraorbitara, care apara manunchiul
vasculo-nervos infraorbitar si una inf, sau reg bucala, care formeaza practic
peretele lateral al cav. bucale, pentru care este folosit mai ales termenul de
regiune geniana, fiind intrat in obisnuinta
- config: reg geniana are forma unui patrulater alungit vertical, pe care-l strabat in
diagonala vasele faciale si pe care canalul lui STENON il imparte in 2 parti:
sup+inf
obrazul – 2 fete: exterioara, cutanata, alta interna, bucala; fata externa,
libera si mobile in portiunea sa mijlocie adera la planurile osoase alcatuite din fetele
externe ale maxilarului, superior si ale mandibulei, inferior; fata interna, mucoasa
constituie peretele extern sau lateral al vestibulului bucal; ea prezinta in dreptul celui
de-al doilea molar superior orificiul de deschidere a canalului lui Stenon
- structura: 5 straturi, exceptand planul osteo-periostal, pe care se prinde sup+inf
pielea: foarte fina, glabra in partea sup, este mai ingrosata in partea
sa inf, si poarta la acest nivel un aparat pilos dens; pe fata profunda: o bogata retea
limfatica
tes conj gras subcut: dubleaza pielea in profunzime; are forma unei
bule grasoase – bula lui BICHAT – in partea post-sup a regiunii
muschii – converg spre nodul muscular retrocomisural, dispusi
discontinuu in 2 planuri: superficial (de sus in jos: marele si micul zigomatic,
ridicatorul comun superficial al buzei sup si al aripii nasului, rizorius si inf, pielosul
gatului si triunghiularul buzei inf; profund (m. buccinator, canin, ridicator comun
profund al aripii nasului si al buzei sup si patratul mentonului); spatiul intermuscular:
locul de trecere a vaselor, nervilor si a canalului lui Stenon care strabate jumatatea
post a reg pe un traiect aproape orizontal, situate pe o linie care uneste lobul urechii
cu aripa nazala, patrunzand in m. buccinator pentru a se deschide in vestibulul bucal
in dreptul celui de-al doilea molar sup
planul osos sup: peretele genian al maxilarului unde se deschide
orif canalului infraorbitar, in care se gaseste manunchiul vasculo-nervos infraorbitar;
peretele osos inf este constituit de portiunea externa a corpului mandibulei, unde se
gaseste orif. mentonier
vascularizatie: art. si vena faciala + ramuri ale art. temporale superf, ale
art. maxilare si ale art. oftalmice; intre aceste ramuri:anastomoze intre sist carotidian
extern si sist. carotidian intern

5. Podeaua cavitatii bucale

- este spatiul intins intre concavitatea corpului mandibulei si convexitatea osului
hioid, limitat superior de mucoasa bucala si inferior de planul cutanat subhioidian
- este impartita de planul muschilor milohioidieni, reuniti printr-un rafeu median,
alcatuind astfel diafragma oris in doua etaje: unul superior, supramilohioidian, si
altul inferior, submilohioidian
- etajul supramilohioidian al reg mediane a planseului formeaza reg sublinguala, al
carei studiu va fi efectual odata cu cel al limbii
- planul muscular al podelei cavitatii bucale este format de trei muschi
1. m. milohioidian se insera pe toata lungimea liniei milohioidiene a
mandibulei; de aici coboara spre fata ant a osului hioid si spre rafeul
median, ce uneste cei doi muschi de la simfiza mentoniera la hioid;
astfel se constituie o chinga musculara pe care se sprijina, la mijloc
muschii geniohioidieni si limba, iar pe margini glandele sublinguale;
este inervat de trigemen prin ramura sa milohioidiana din nervul
mandibular; deasupra se gaseste muschiul geniohioidian
2. m. geniohioidian (muschi pereche), intins de la procesul genian inf al
spinei mentale mandibulare la fata anterioara a osului hioid, fiind
inervat de hipoglos, axonii sai motori provenind din segmentele
medulare
3. pantecele anterior al digastricului se prinde in foseta digastrica a marg
inf a mandibulei de unde se indreapta spre indarat dand nastere
tendonului intermediar care este fixat de osul hioid prin expansiuni
tendinoase in forma de ansa; ca si muschiul precedent, este inervat de
nervul milohioidian; este acoperit de muschiul platyssma si tegument;
acesti trei muschi suprahioidieni sunt coboratori ai mandibulei sau
ridicatori ai osului hioid
- etajul submilohioidian corespunde reg suprahioidiene si face parte din trigonul
anterior al gatului; regiunea mediana a acestui etaj, sau submentala, este situata
intre cele doua pantece anterioare ale celor doi muschi digastrici; regiunile lat
situate intre cele doua pantece, ant+post, ale m.digastric formeaza, de-o parte si
alta a etajului submilohioidian, regiunile submandibulare, de forma triunghiulara ,
iar studiul lor se face impreuna cu cel al glandelor submandibulare

6. Loja si glanda sublinguala

- in spatiul situat intre radacina limbii, mandibula, mucoasa alveolodentara si
podeaua bucala se gaseste o proeminenta = spatiul sublingual; aceasta constituie
glanda sublinguala cu canalelele ei excretoare, prelungirea linguala a glandei
submandibulare si canalul excretor al acesteia (canalul lui Wharton), manunchiul
vasculo-nervos lingual si nervul hipoglos
- loja constituie etajul supramilohioidian (etajul sup) al planseului bucal, are forma
prismatica si este marginita: medial, de fata externa a radacinii limbii; lateral, de
fata interna a mandibulei pe care lasa o adancitura, fosa sublinguala, superior
crestei milohioidiene; inf-lateral, de muschiul milohioidian, care desparte loja
sublinguala, in 1/3 ant, de trigonul submental, in 1/3 mijlocie, de portiunea ant a
fosei submandibulare, iar in 1/3 post cele doua loji comunica inapoia marginii
post a acestui muschi; superior, et sup al planseului bucal este marginit de
mucoasa bucala ce uneste marginea alveolara a mandibulei cu baza limbii; acest
perete este continuarea peretelui sup al lojei submandibulare
- gl sublinguala ocupa cea mai mare parte a spatiului sublinguall ea este o
aglomerare de mici glandule, care toate la un loc au marimea unei migdale de 6-8
g, cu lung=25-30 mm, h=11-15 mm si grosimea=5-6 mm; este invelita intr-o lama
fibroconjunctiva subtire, acoperita in parte(inf-med) de o lama subtire de tesut
gras; glanda prezinta: 2 fete (mediala, inf-lat), 2 margini(sup, inf), 2 extremitati
- canalele glandei sunt unul principal (Bartholin), care este insotit de ductul
submandibular si se termina pe carancula sublinguala si o serie de canale accesorii
(Rivinius), care se deschid printr-o serie de orificii dispuse liniar de-a lungul plicii
sublinguale
- can Wharton se intinde in loja sublinguala pe o lungime de 30-40 mm, fiind
asezat in interstitiul dintre glanda si radacina limbii, la cativa mm sub mucoasa
planseului, superior prelungirii glandei submandibulare
- nervul lingual – ram nervului mandibular, senzitiv si senzorial; da o ram
importanta pt gl sublinguala; se termina in varful limbii
- nervul hipoglos - inconjoara marg ant a m. hioglos, patrunde in partea inf a fosei
sublinguale, apoi pe peretele intern al acesteia, impartindu-se intr-un buchet de
ramuri si patrunde in interiorul limbii; intre n. lingual si hipoglos exista mai multe
anastomoze in forma de arcada
- artera linguala – merge de-a lungul muschiului hioglos, apoi lat, in muschiului
genioglos, pana la varful limbii
- limfaticele – se varsa in limfonodulii submandibulari; in neoplasmele gl
submandibulare s-au putut pune in evidenta 1-2 noduli limfatici, hipertrofiati, in
loja sublinguala

7. Tavanul cavitatii bucale - generalitati

- cavitatea bucala este marginita post-sup de un perete concav care constituie reg
palatina; acesta se invecineaza ant si sup cu fosele nazale, lat cu reg gingivo-
dentara (maxilara) si cu sinusurile maxilare, sup si post cu faringele nazal si cu
tubele auditive, lat si post cu peretii laterali ai faringelui, iar inf cu cavitatea
bucala si regiunea amigdaliana (tonsilara)
- reg palatina este constituita din 2 parti distincte: o parte anterioara, aproape
orizontala, osoasa, fixa, bolta palatinului sau palatul dur si o parte post, oblica,
aproape verticala, moale, membranoasa, mobila, valul palatinului sau palatul
moale
- poate fi examinata si explorata prin cav bucala, prin fosele nazale si prin faringele
nazal
- este concava in ambele sensuri si circumscrisa de arcada dentara maxilara,
priveste in jos si inainte, are o lungime de 7-9 cm, dintre care 4 cm pt bolta in port
ant si ceva mai mult in port post; lungimea palatului variaza cu lungimea port post
a valului, care poate sa fie scurt, mijlociu sau lung; inaltimea boltii este in medie
1,5 cm; sunt bolti adanci si inguste, altele mai joase, turtite, mai intinse pana la
aplatizare; ultimul aspect apare in special la edentatii partiali sau totali
- la copii, valul palatin este mai lung si poate persista uneori in acest fel, producand
o voce nazonata; valul palatin vibreaza in somnul profund si flutura intre cei 2
curenti de aer, producand sforaitul caracteristic
- reg palatina – 4 straturi: mucoasa, care acopera fata inf a palatului cu epiteliu
pavimentos stratificat (ep de tip digestiv)
stratul glandular al palatului
stratul scheletic, osos al palatului dur, care este
prelungit cu un plan fibromuscular, pentru palatul moale
mucoasa, care acopera fata sup, de tip resp, cu un
epiteliu cilindric ciliat

8. Palatul dur
- mucoasa bucala captuseste bolta palatina; in cuprinsul arcadei dentare ea este
groasa, foarte aderenta de planul osteoperiostal, in cele 2/3 ant si pe margini ea
prezita 3-7 pliuri palatine transversale, de culoare rosie-cenusie; in 1/3 post,
mucoasa este neteda, usor boltita si prezinta numeroase orificii glandulare de
excretie
- in cele 2/3 ant ale liniei mediane se distinge o dunga, mai albicioasa in 1/3 post,
constituind rafeul palatin; se intinde ant pana inapoia spatiului interincisiv
median, pe o mica foseta piriforma sau, uneori, pe o ridicatura, tuberculul palatin,
care corespunde gaurii incisive; posterior, rafeul palatin se termina pe lueta
- scheletul (palatul dur), intarit la periferie de arcada alveolara sup, este concav in
sens antero-post si transvers, el este format, in cele 2/3 ant de procesele palatine
ale oaselor maxilare, articulate cu procesele orizontale ale oaselor palatine, care
constituie 1/3 post a boltii palatine
- neteda in partea post, bolta palatina este rugoasa in partea anterioara, prezentand
proeminente paralele si concentrice; este marcata prin 2 suturi perpendiculare
intre ele, una ant-post mediana, sutura palatino-mediana, si alta care o intretaie
transversal; sutura cruciata reprezinta lina de articulare a celor 4 procese osoase
care alcatuiesc palatul dur
- putin post suturii transversale se deschid canalele palatine post si accesorii in
foramen palatinum minor, in dreptul ultimului molar, aproape de marginea
dentara; acest orificiu se deschide in sus, largindu-se in palnie, in fosele pterigo-
palatine
- limita post a boltii este concava ant si prezinta median o proeminenta osoasa
orientata post, spina nazalis posterior; de fiecare parte, aceasta margine se termina
pe extremitatea procesului pterigoid
- vascularizatie si inervatie: planul bucal al palatului dur este vascularizat in special
de artera palatina descendenta, care este artera proprie, si in mod secundar, de
ramura septului nazal (ramura septala) a arterei sfeno-palatine
 venele insotesc arterele si ajung in plexul pterigoidian si in
venele mucoasei nazale; in mod cu totul secundar merg in venele faringelui sau ale
amigdalei
limfaticele – se indreapta spre limfonodulii profunzi ai
gatului si spre limfonodulii retrofaringieni
inervatie – data de ramurile nervului maxilar
- gaura incisiva, acoperita de papila incisiva se afla pe linia mediana, la 1 cm
posterior de incisivii mediali; se desparte in “V” sau “Y” printr-un perete
despartitor, ia o directie oblica post-sup si se deschide pe podeaua foselor nazale,
pe o parte si de alta a septului nazal
- gaura palatina mare se gaseste la 5 mm ant marg post a palatului dur, la 1 cm
medial marginii gingivale ; in plan frontal, ea este situata intre al doilea molar si
molarul de minte
- canalul palatin este orientat in jos si anterior

9. Palatul moale
- valul palatin este o punte musculo-aponevrotica interpusa interpusa intre rino-
faringe si oro-faringe; obturator in timpul deglutitiei si regurgitarii, el modifica
emiterea sunetelor; se fixeaza in partea post a palatului dur si se prelungeste post
cu lueta sau uvula; este legat inf de radacina limbii si de faringe prin doua arcuri
musculare, stalpul anterior si stalpul posterior al valului, care incadeaza tonsila
palatina; este structurat din aponevroza, muschi si mucoasa
- aponevroza palatina – este o lama fibroasa, de forma triunghiulara atasata post
palatului osos pe care se continua si lateral de carligul aripii mediale a procesului
pterigoidian
- muschii valului palatin – m. ridicator al valului palatin – situat pe partea post-lat
a orif nazal post
- act: ridicator al valului
palatin si in mod accesor, dilatator al orif tubei auditive
- m. tensor al valului palatin – situat lat de lama mediala a
procesului pterigoid, de tuba auditiva si de m. ridicator al valului palatin
- act: tensor al port ant a
valului palatin, in deglutitie, timp in care deschide si tuba auditiva
- m. faringopalatin – ridica faringele sau coboara valul; el
stramteaza istmul faringelui
- m. palatoglos – idem faringopalatin
- m. uvulei
- mucoasa palatului moale, este in parte, asemanatoare celei a palatului dur, insa e
mai subtire, mai putin aderenta, despartita de patura glandulara printr-o submucoasa
de tes. conj
- vascularizatie si inervatie (valabila si pt palatul dur):
arterele: din artera faciala si din ultimul segment al art. maxilare interne
(art. palatina descendenta), prin art. palatina mare, resp art. palatina mica
venele: formeaza plexuri care se aduna in trunchiulete, drenand sangele in
plexul pterigoidian si in venele faringelui
limfaticele: dreneaza limfa spre nodulii limfatici profunzi ai gatului
 nervii senzitivi – ramuri ale n. nazopalatin si din n. maxilar + fibre
senzitive din nervii glosofaringian si vag
nervii motori – se desprind din nervii mandibular, glosofaringian si vag,
resp din facial si hipoglos

10. Regiunea tonsilara

- situata la limita dintre cav bucala si faringe, ia parte la formarea istmului
faringian; este formata din fosele tonsilare si din tonsilele palatine; fosa tonsilara
are forma unei ogive, det de divergenta distala a stalpilor palatului moale: arcul
palatoglos (stalpul ant) si arcul palatofaringian (stalpul post)
- tonsila palatina (amigdala palatina) este formata din gramezi de foliculi limfatici,
placati de peretele faringian in loja tonsilara; are forma ovalara, alungita sup-inf,
turtita lat-med; fata mediala este plana sau convexa, acoperita de mucoasa
faringiana neteda, prezentand orificii (18-20) corespunzatoare criptelor
amigdaliene; fata lat este limitata de o condensare de tes conj care formeaza
capsula amigdaliana, greu de desprins de parenchim
- polul sup este despartit de palatul dur prin foseta supraamigdaliana; marg post a
tonsilei este despartita de stalpul post printr-un sant de adancime variabila
- polul inf ramane in general la 2 cm deasupra plicei glosoepiglotice laterale,
separat de tes limfoid din jur
- fata externa a lojei, prin intermediul peretelui faringian, vine in raport cu spatiul
parafaringian (“spatiul maxilo-faringian”) plin cu tes conj si gras, in care sunt
ingropati: m. stiloglos si stilohioidian, art. palatina ascendenta, faciala, carotida
externa si interna, vena jugulara interna si nervii glosofaringian, vag, accesor si
hipoglos; carotida interna se afla la 1,5 cm lateral si inapoia tonsilei, ceea ce
obliga pe chirurg sa fie foarte prudent la efectuarea operatiilor in loja tonsilara
- vascularizatia si inervatia tonsilei:
-arterele – provin din linguala, faringiana ascendenta si faciala
-venele – se aduna la suprafata tonsilei intr-o retea fina, drenata de venele
faringelui
-limfaticele conflueaza inspre nodulii limfatici submandibulari si la
nodulii limfatici cervicali profunzi
-nervii formeaza la suprafata tonsilei o retea fina alcatuita din fibre
desprinse din nervul lingual (trigemen) si glosofaringian

11. Anexele cavitatii bucale

Gingia
- este portiunea mucoasei bucale aderenta de periostul maxilei si mandibulei, care
acopera procesele alveolare pe fetele lor vestibulara si bucala (palatina sau
linguala); intre dinti, gingia vestibulara se continua cu cea bucala, iar in jurul
dintilor formeaza un inel gingival, care contribuie la fixarea acestora de alveola
formand aici, cu periostul alveolodentar, o legatura trainica, elastica; ea trebuie
desfacuta inainte de extractia dintelui respectiv
- mucoasa gingivala adera strans de periost, iar pentru acest motiv infiltrarea
gingiei cu novocaina este foarte dureroasa
 Dintii
- oragane dure, implantate in alveolele maxilarelor, care servesc masticatiei si
articularii cuvintelor; dispusi pe doua randuri, constituie arcadele dentare; in gura
inchisa arcada maxilara se suprapune de obicei peste cealalta , mandibula,
realizand ceea ce se numeste “muscatura individuala” sau ocluzia dentara
- la om, dintii se schimba o singura data (dentitia difiodonta), proces care incepe in
jurul varstei de 6 ani si jumatate si se termina la 14-15 ani, pentru al treilea molar
(“maseaua de minte”), chiar ceva mai tarziu
- dentititiile: prima dentitie cuprinde 20 dinti temporari sau de lapte, care sunt: 8
incisivi, 4 canini si 8 molari de lapte; dintii permanenti, in numar de 32 sunt: 8
incisivi, 8 premolari si 12 molari, repartizati uniform pe cele 2 arcade dentare
- aspect general: de obicei, fiecare dinte prezinta trei parti: coroana, gatul si
radacina
- coroana este partea vizibila a dintelui, de culoare alb-sidefie; pe ea se observa o
fata externa, indreptata spre vestibulul oral, o fata interna, spre limba sau bolta
palatina, fete in contact cu dintii invecinati din aceeasi arcada, in functie de
orientare, cate o fata mediala si laterala de contact, la incisivi si canini, respectiv
anterioara si posterioara de contact, la premolari si molari, o fata trituranta, bine
individualizata la dintii premolari si molari – pe aceasta se evid proeminente,
avand rolul de a contribui la triturarea alimentelor
- gatul face legatura dintre coroana si radacina, aflandu-se in dreptul limitei dentare
a gingiei
- radacina este zona infipta in alveole, despartita de peretele acestora prin peretele
alveolo-dentar
- gatul si radacina dintelui au o culoare galbuie
- exista dinti cu una sau mai multe radacini, fiecare dintre ele terminandu-se cu un
varf
- structura: in interiorul fiecarui dinte se gaseste o cavitate inconjurata de dentina,
care se continua cu unul sau mai multe canale dispuse axial, avand cate un orificiu
de deschidere la varful radacinilor; cavitatea dintelui si canalele radacinilor, sunt
umplute cu un tes conjunctiv moale, rosiatic, bogat in vase sanguine si nervi
senzitivi
- in jurul pulpei exista o substanta inrudita tes. osos, ivoriul sau dentina, de culoare
galbuie, mai dura decat osul si mai bogata in saruri minerale
- radacina dintelui are dentina acoperita cu un strat subtire de tes osos numit
cement, de culoare brun-galbuie, legat de periostul alveolodentar printr-un sistem
de fibre colagene (fibrele lui Sharpey)
- coroana are dentina imbracata de smalt sau email, o substanta alba-lucioasa care
reprezinta tes cel mai dur al organismului alcatuit aproape numai din saruri
minerale, impregnata cu apatita din categoria fosfatilor
- aparatul de sustinere si fiare al dintelui – constituit din 4 elemente:
1). periodontul – format din tes conj situat in jurul radacinii dintelui, intre
acesta si peretele alveolei
2). gingia
3). procesele alveolare si alveolele dentare – alveolele sunt cavitati
existente la niv proceselor alveolare ale osului maxilar si mandibulei, in care sunt
fixati dintii; osul alveolar sufera in permanenta remanieri in functie de factorii
mecanici functionali care actioneaza la acest nivel
4). cementul legat de periostul alveolo-dentar prin fibrele lui Sharpey
- vascularizatie si inervatia dintilor:
arterele alveolelor si ale dintilor provin din artera dentara inf si din arterele
alveolare sup, toate fiind ramuri primare sau secundare ale arterei maxilare interne
venele sunt satelite ale arterelor
limfaticele conduc limfa de la dintii superiori la grupurile mijl si lat ale
nodulilor limfatici submandibulari, in timp ce limfaticele care dreneaza limfa dintilor
inferiori se indreapta spre grupul superior al nodulilor cervicali profunzi
nervii sunt senzitivi si apartin teritoriului de inervatie a trigemenului;
arcada dentara sup trimite ramuri din n. maxilar; arcada inf este inervata de nervul
dentar inf (ramura a mandibularului)