26. Prezentati pe scurt tipurile morfo-structurale de reptile din fauna Romaniei.

Reptilele sunt vertebrate tetrapode de uscat sau acvatice, cu corpul apărat de un înveliș cornos,
rezistent, format din granule, plăci, scuturi sau solzi imbricați, de forme diferite. Cele 4 membre, când
există, sunt bine dezvoltate, fiecare cu câte 5 degete cu gheare; uneori degetele sunt rudimentare sau
lipsesc. Intestinul, orificiul urinar și organele genitale se deschid în cloacă. Fecundarea internă, masculii
au organ de copulație, pereche sau nepereche.
Pentru determinarea familiilor și speciilor se folosesc diferite dimensiuni (caractere biometrice) și
învelișul solzos(scuturi, plăci, granule) specifice capului, trunchiului, cozii.
În România Clasa Reptilia este reprezentată prin două ordine: Testudines și Squamata

Ordinul Testudines (țestoase) se caracterizează prin prezența unei cuirase dermice, formată din
plăci cornoase epidermice, alcătuită dorsal din carapace, iar ventral din plastron, fixat de carapace printr-o
punte osoasă sau ligamentoasă. Capul acoperit sau nu cu scuturi mici, gura ca un plisc, fălcile fără dinți;
ochii mici, cu pulila rotundă, acoperiți fiecare de două pleoape și o membrană nictitantă transparentă.
Mambrele adaptate la locomoția pe uscat, în apă sau semiacvatice; țestoasele de uscat se hrănesc mai ales
cu begetale, cele de apă sunt mai mult carnivore, uneori omnivore.
În cadrul ordinului sunt două familii: Familia Testudinidae (țestoase de uscat) și Familia
Emydidae (țestoase de apă).
În cadrul Familiei Testudinidae avem 2 specii: Testudo graeca și Testudo hermanni
- Testudo graeca are carapacea gălbuie-întunecat, cafenie uniform sau măslinie, fiecare placă fiind
mărginită de pete negre, neregulate. Trăiește în Dobrogea, preferă terenurile uscate, cu tufișuri
bogate. Trăiește 90-125 ani.
- Testudo hermanni are carapacea foarte convexă în partea centrală, de culoare galben-pai sau
portocalii; plăcilecarapacei sunt pătate cafeniu-negricios în partea anterioară. Se găsește în
regiunea Severin-Mehadia și foarte rar în Dobrogea.
În cadrul Familiei Emydidae există doar o singură specie: Emys orbicularis
- Emys orbicularis este o specie acvatică și semiacvatică, cu carapacea plată, de culoare cafeniu-
întunecat, cu pete rotunde sau linii întrerupte galbene; plastronul este galben deschis sau galben-
roșcat. Trăiește în ape stătătoare, mâloase și în ape cu curs liniștit; înoată foarte bine și se hrănește
cu viermi, insecte de apă, raci, scoici, pești de dimensiuni mici.

Ordinul Squamata (șopârle și șerpi) cuprinde reptile care variază după aspect; corpul este acoperit
cu solzi, care se deosebesc la majoritatea speciilor prin mărime, număr, formă, structură, putând fi netezi,
conici, cu muchii, sub formă de granule sau scuturi. Colorația servește la determinare în completarea
datelor biometrice. Ordinul este format din două subordine, fiecare cu câte mai multe familii;

Subordinul Lacertilia (șopârle), cu trei familii pentru fauna României:

Familia Lacertidae cuprinde cele mai multe specii de șopârle din țara noastră, de dimensiuni mici
sau mijlocii, suple, cn coada potrivit de lungă; capul are plăci simetrice. Se hrănesc cu insecte, păianjeni,
râme, melci sau chiar cu pui și ouă de păsări mici. În fauna noastră trăiesc 8 specii:
Lacerta viridis (gușter), Lacerta trilineata (gușter vărgat), Lacerta agilis (șopârla cenușie), Lacerta
vivipara (șopârla de munte), Lacerta pratincola (șopârla de luncă), Lacerta taurica (șopârla), Lacerta
muralis (șopârla de ziduri), Eremias arguata (șopârliță)
Familia Scincidae cuprinde șopârle de dimensiuni mici, la noi în țară doar o singură specie:
Ablepharus kitaibelii (șopârla de nisip).
Familia Anguidae este reprezentată prin două specii în fauna Românie: Anguis fragilis (năpârcă)
și Ophisaurus apodus.

Subordinul Serpentes (șerpi), cu trei familii în țara noastră:

Familia Boidae, cu o singură specie: Eryx jaculus (șarpe de stepă).
Familia Colubridae (șerpi de casă) cuprinde 8 specii în fauna României: Natrix natrix (șarpele de
casă), Natrix tessellata (șarpe de apă), Coluber jugularis (balaur), Coluber viridiflavus, Elaphe longissima,
Elaphe quatuorlineata, Elaphe situla, Coronella austriaea (șarpe de alun).
Familia Viperidae (vipere) cuprinde șerpi veninoși; în țara noastră se cunosc 3 specii: Vipera
ursinii (vipera de stepă), Vipera berus (vipera neagră), Vipera ammodytes (vipera cu corn).
27. Prezentati pe scurt caracterele de diagnoza ale pasarilor.

Păsările sunt vertebrate superioare adaptate la zbor, populând medii de viață dintre cele mai
diferite pe toată suprafața globului; cuprinde circa 8600 de specii.
Se caracterizează prin corpul acoperit cu pene, membrele anterioare transformate în aripi, dinții înlocuiți
funcțional cu un cioc cornos, temperatura ridicată și constantă a corpului, înmulțirea prin clocirea ouălor
și hrănirea puilor, deplasarea prin zbor, păstrând însă și însușirile de locomoție pe uscat, de înot sau
cățărat. Respirația este pulmonară, avândplămânii cu saci aerieni, cu o singură crosă aortică, cea dreaptă,
și oase pneumatice.
Corpul păsărilor este format din cap, gât, trunchi, cu aripi și coadă; sprijinul se face oblic pe cele
două membre posterioare (picioare)
28. Prezentati pe scurt grupele ecologice de pasari din fauna Romaniei.

Cea mai simplă încadrare ecologică a păsărilor este cea legată de formele de relief:
- păsări terestre
- păsări acvatice
În funcție de conjunctura geografică generală, se individualizează 5 grupe ecologice, cunoscute și
sub numele de avifaune. În România sunt cunoscute următoarele grupe ecologice (avifaune):
Avifauna pajiștilor montane înalte, se regăsește la peste 2500 m altitudine, uneori mai jos, cu
predominarea vegetației alpine, reprezentată prin pajiști ierboase în alternanță cu tufișuri și arbori.
Condițiile climatice sunt aspre, apropiate de cele de tundră. Arealul avifaunei este mai extins în Carpații
Meridionali și mai restrâns în rest. În cadrul acestei avifaune au fost desemnate următoarele grupe
ecologice:
- avifauna pajiștilor alpine ierboase
- avifauna pajiștilor cu tufișuri și stânci
- avifauna de țărmuri de lacuri
- avifauna de pâraie
Avifauna pădurilor montane este încadrată între 1000 și 2000 m și se diferențiază în cadrul zonei
forestiere a pădurilor de rășinoase. Aceasta este bine conturată în Carpații Orientali și Apuseni, mai puțin
dezvoltată în Carpații Meridionali și de Curbură. O trăsătură a acestei avifaune este densitatea redusă a
speciilor clocitoare, deși numărul de specii este mare. În cadrul acestei avifaune au fost identificate
următoarele grupe ecologice:
- avifauna de molidișuri pure, compacte
- avifauna de molidișuri în amestec cu brad și foioase
- avifauna de pajiști în poieni
- avifauna de stâncării
- avifauna de mlaștini și turbării
- avifauna râurilor cu luncile lor
- avifauna așezărilor omenești cu spațiile cultivate din jur
Avifauna pădurilor de foioase se suprapune peste zona forestieră, extinsă din munții joși până în
câmpie. Această avifaună este foarte variată și complexă, imprimând nota caracteristică ornitologică a
României. În cadrul acestei avifaune au fost identificate următoarele grupe ecologice:
- avifauna pădurilor de amestec
- avifauna de pajiști și fânețe
- avifauna de tufărișuri
- avifauna râurilor cu luncile lor
- avifauna așezărilor omenești cu spațiile cultivate din jur
Avifauna stepelor naturale și agrosistemelor este caracteristică zonelor de câmpie, cu numeroase
interferențe în zonele colinare. Structura este foarte simplă, fiind reprezentată prin următoarele grupe
ecologice:
- avifauna de câmpie
- avifauna de stepă și silvostepă
- avifauna de culturi agricole
- avifauna râurilor cu luncile lor
- avifauna așezărilor omenești cu spațiile cultivate din jur
Avifauna acvatică este reprezentat prin toate cursurile de apă curgătoare și prin cele stătătoare.
Delta Dunării este singura regiune din țară unde se realizează structura tipică a acestei avifaune. Au fost
desemnate câteva grupe ecologice mai importante:
- avifauna speciilor strâns legate de apă, stric stenotope
- avifauna speciilor demlaștini cu stufării și smârcuri
- avifauna speciilor de țărmuri
- avifauna speciilor de pajiști hidrofile cu vegetație bogată
- avifauna speciilor de țărmuri marine și lagune litorale
29. Prezentati pe scurt caracterele de diagnoza ale mamiferelor.

Mamiferele sunt vertebrate superioare, populând cei mai diferiți biotopi pe întreaga suprafață a
globului.
În determinarea mamiferelor sunt folosite următoarele caractere:
- șesutul tegumentar, prevăzut cu glande de tipuri diferite prin structura și rolul lor
- mamelele, prin numărul și poziția lor
- învelișul pielos, alcătuit din peri aspri sau foarte fini, rari sau foarte deși, sub formă de blană sau
cua spect pufos
- formațiunile cheratinizate ale epidermei, întâlnite și la alte vertebrate (unghii, gheare, înveliș
cornos sau solzos) sau specifice mamiferelor (copite și coarne)
- după forma, poziția și rolul membrelor, degetelor și unghiilor, mamiferele terestre pot fi de tip:
platigrad (când se sprijină pe toată suprafața tălpii), digitigrad (când se sprijină pe degete, talpa
fiind ridicată), unguligrad (când se sprijină pe extemitatea degetelor, animalul călcând pe unghii)
30. Prezentati pe scurt grupele ecologice de mamifere din fauna Romaniei.

Mamiferele pot fi:

- acvatice, cu corpul pisciform și cu membrele transformate în vâsle (cetaceele)
- semiacvatice (focile, morsele și castorii)
- zburătoare, cu membrele anterioare adaptate la zbor (liliecii)
- subterane, cu corpul alungit și membrele foarte scurte (cârtița)
- terestre, marea majoritate