Cumpara publicitate pe E-referate.

ro
Energia solară reprezintă una din potenţialele viitoare surse de energie, folosită fie la înlocuirea definitivă a
surselor convenţionale de energie cum ar fi: cărbune, petrol, gaze naturale etc, fie la folosirea ei ca alternativă la
utilizarea surselor de energie convenţionale mai ales pe timpul verii, cea de a doua utilizare fiind în momentul de
faţă cea mai raspândită utilizare din întreaga lume.
Poate cel mai evident avantaj, în vederea utilizării acesteia, pe care îl are, este acela de a nu produce poluarea
mediului înconjurător, deci este o sursă de energie curată; un alt avantaj al energiei solare este faptul că sursa de
energie pe care se bazează întrega tehnologie este gratuită.
Utilizarea energiei solare apare din timpurile istoriei ca prezentă în viaţa oamenilor sub diferite forme: armă,
curioziotate, utilizare efectivă; astfel în secolul al III-lea î.H., matematicianul grec Arhimede (287 - 212 î.H.) a
apărat cetatea Siracuza (Sicilia) de atacuri, cu ajutorul unor oglinzi uriaşe care orientau fasciculele de lumină
focalizată spre navele inamice, incendiindu-le.

în 1767, apare şi termenul de energie termo-solară, când omul de ştiinţă eleveţian Horace de Saussure a inventat
"cutia fierbinte", în fapt cel dintâi colector solar iar în 1830 astrologul Sir John Hershel utilizează "cutia fierbinte"
pentru a găti în timpul unei expediţii în sudul Africii ori în anul 1891 când are loc patentarea primului sistem
comercial de încălzire a apei de către Clarence Kemp.
Dintre toate sursele de energie care intră în categoria surse ecologice şi regenerabile cum ar fi: energia eoliană,
energia geotermală, energia mareelor; energia solară se remarcă prin instalaţiile simple şi cu costuri reduse ale
acestora la nivelul unor temperaturi în jur de 100°C, temperatură folosită pentru încălzirea apei cu peste 40 grade
peste temperatura mediului ambiant, instalaţii folosite la încălzirea apei menajere sau a clădirilor. De aceea, este
deosebit de atractivă ideea utilizării energiei solare în scopul încălzirii locuinţelor şi se pare că acesta va fi unul
dintre cele mai largi domenii de aplicaţie a energiei solare în următorul secol. Tehnologia echipamentului pentru
instalaţiile solare de încălzire a clădirilor este deja destul de bine pusă la punct într-o serie de ţări ca Japonia,
S.U.A., Australia, Israel, Rusia, Franţa, Canada şi Germania.

Conversia şi captarea energiei solare

Moduri de conversie a energiei solare
Formele de energie şi formele de conversie a acestora
În funcţie de etapele de conversie şi utilizare, energia are formele următoare:
o Energie primară (Această energie este recuperată din natură)
o Finită (combustibili clasici)
o Regenerabilă
o Energie secundară definită ca formă de energie obţinută prin conversia energiei primare şi care poate fi folosită
într-o gama largă de aplicaţii (energie electrică, mangalul, cărbunele sortat de calitate superioară, lemnul de foc
tăiat şi spart etc.)
o Energie finală reprezintă energia obţinută prin conversia energiei secundare într-un motor ,cazan , calculator,
bec...
o Energia utilă se obţine prin conversia energiei finale şi este energia efectiv înglobată într-un produs sau exclusiv
utilizată pentru un serviciu.
Formele primare pot fi grupate astfel:
o Surse convenţionale (clasice): sursele care s-au impus prin folosire îndelungată (combustibili fosili, deşeurile
combustibile)
o Surse neconvenţionale : surse care nu au o folosire îndelungată (energie nucleară, energie primară
regenerabilă cu cele trei forme: energie solară, energie geotermală, energia dată de mişcarea planetelor).
Sursele regenerabile (reînnoibile) sunt sursele care se regenerează pe măsură ce sunt consumate. Sursele
regenerabile de energie sunt radiaţia solară, energia geotermală şi energia dată de mişcarea planetelor din
Sistemul Solar.
Cel mai mare aport de energie primară este adus de radiaţia solară ce ajunge în straturile superioare ale
atmosferei terestre. Aproximativ 30% din radiaţia primită de pamânt este reflectată în spaţiul cosmic de către nori
şi suprafaţa terestră iar restul de 70% este absorbită ea regăsindu-se în căldura aerului, a apei, în căldura latentă
de evaporare a apei din mări şi oceane şi de pe suprafaţa de uscat umedă; se regăseşte în biomasă datorită
proceselor de fotosinteză din plante.
Căldura absorbită de aer şi apă este remisă în cele din urmă sub formă de radiaţii infraroşii (IR) spaţiului
înconjurătur.
Căldura latentă de evaporare a apei este deasemenea eliberată prin condensare.
Energia geotermală produce un flux de energie comparativ mic dinspre litosferă spre atmosferă şi oceane prin
conducţia căldurii. Din această energie numai 1% se regăseşte în vulcani sau în câmpuri geotermale active.
Mişcarea planetelor din sistemul solar se regăseşte disipată în mareele din oceane. Fluxurile de energie generate
de radiaţia solară şi celelalte două surse în mediului înconjurător al omului sunt fluxurile naturale de energie
secundară care sunt mult mai mici decât fluxurile rezultate prin transferul direct de enegie de la lumina solară.
Aceste fluxuri de energie naturală sunt:
o Energia potenţială şi cinetică a cursurilor de apă
o Vânturile, valurile şi energia cinetică a curenţilor oceanici
o Energia solară absorbită prin fotosinteză din biomasă
Cele mai importante fluxuri naturale de energie din mediul înconjurător direct al omului, ce pot fi exploatate sunt:
o Radiaţia solară absorbită la nivelul scoarţei terestre
o Vânturile care transportă aer fierbinte şi umed spre poli şi aer rece şi uscat către ecuator