Sunteți pe pagina 1din 2

O LECTIE DE VIATA

A fost odata un copil… ca orice copil dintre noi. Intr-o zi copilul nostru a plecat
intr-o excursie cu clasa, la munte. Doamna invatatoare le spusese de multe ori despre cat
de important este mediul inconjurator pentru oameni, dar copilul nu parea sa dea multa
importanta acestor lucruri. In sfarsit a venit si ziua mult asteptatei excursii. Cu totii s-au
urcat in autocarul care urma sa-i duca la destinatie. Pe drum au admirat peisaje de vis :
munti semeti, campii intinse, ape limpezi si paduri impunatoare de brad.
Dupa o calatorie linistita au ajuns la destinatie. Entuziasti si energici au hotarat sa
faca o plimbare prin imprejurimile cabanei unde au fost cazati. Asadar, au pornit pe
cararea ce ducea inspre padurea ce se intindea cat vedeai cu ochii. Dar sa revenim la
copilul cu pricina. El si-a luat si ceva provizii in ghiozdanel, fiind oarecum infometat de
pe drum. In timp ce colegii lui inaintau admirand frumusetile padurii, copilul s-a oprit sa
manance. A desfacut incet ambalajul cornului cu ciocolata si, grabit sa muste din
delicioasa gustare, a aruncat nepasator ambalajul pe jos. Apoi s-a grabit sa-i ajunga pe
ceilalti. Drumetia a continuat vreme de cateva ceasuri. La ora intoarcerii au trecut prin
aceleasi locuri. Dar ce sa vezi? Ambalajul de la corn nu mai era acolo. Copilul gandi ca
nu a facut un lucru asa de grav...de vreme ce natura facuse sa dispara dovada gestului sau.
Privind in jur mai atent zari un pui de caprioara ce statea culcat la umbra unui bradut.
Puiul era trist si parea ca nu poate respira bine. Atunci copilul se aproie incet si vazu
langa acesta o bucatica dintr-un ambalaj de plastic... Prin mintea lui fulgerara cuvintele
doamnei invatatoare despre cat de mult rau poate face omul din neatentie si se gandi ca
ambalajul putea fi chiar de la cornul pe care el il mancase in graba. Lua usor bucatica de
plastic si cand privi cu atentie isi dadu seama ca, intr-adevar era cea aruncata de el. Un
val de caldura il coplesi iar gandul ca puil de caprioara ar putea muri din cauza lui nu-i
dadea pace. Plin de regrete striga la colegii lui si la doamna invatatoare care venira in
graba. Dar copilul nu mai putu sa-i astepte. Cazu la pamant langa puiul de caprioara…era
coplesit de tristete.
Cand se trezi era in camera lui, la cabana. Incepu sa planga intreband ce s-a
intamplat cu puiul de caprioara. Atunci, doamna invatatoare il linisti si il duse afara.
Acolo intr-un tarc era puiul. Fusese salvat. Copilul nu putea fi mai fericit. Invatase mult
din aceasta experienta. Niciodata nu avea sa mai arunce gunoaie pe jos.
Acest copil poate fi oricare dintre noi, cum spuneam la inceput. Asa ca, sa
invatam din aceasta experienta si sa protejam natura si mediul in care traim, si vom fi
vesnic rasplatiti de generozitatea ei!