- diagnostic DSM

- diagnostic axial
- min 3 cazuri
- teorie pe cazuistica
- prezentare de 10 min pe cazul cel mai relevant
- tehnicile trebuie descrise la teorie sau la anexe
- sunt agreate si tehnici din alte terapii (in armonie cu tehnicile cognitiv-comportamentale)
- predare: cu 10 zile/1 saptamana inaintea sustinerii
- sustinere: 28 iunie-11 iulie
- lucrare pe forma spiralata (d'na holdevici cere si pe CD)
- trebuie sa fie prezent si dialogul pacient - terapeut (e de dorit)

7.2.4 TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ (OCD)

Tulburarea Epidemiologie Tulburarea obsesiv-compulsivă -În populaţia generală, prevalenţa este
de 2,5%; -Apare la fel de frecvent la bărbaţi şi femei. Tulburarea Teorii explicative Tulburarea
obsesiv-compulsivă ♣Teoria cognitiv-comportamentală Secvenţa mecanismelor etiopatogenetice
este următoarea: -Prezenţa unor gânduri intruzive normale;
-Interpretarea negativă a acestor gânduri şi asocierea lor cu trăiri emoţionale (anxietate);
asocierea determină creşterea frecvenţei apariţiei lor;
-Anticipările persoanei, frica de aceste gânduri este o altă premisă care creşte frecvenţa de
apariţie. Pentru a elimina anxietatea generată de gândurile obsesive, persoana apelează la o serie
de comportamente întărite negativ, care se repetă compulsiv, fiind incontrolabile deoarece reduc
anxietatea resimţită.
♣Teoria psihanalitică Tulburarea obsesiv-compulsivă este consecinţa fixaţiei şi regresiei la
stadiul anal; această fixaţie generează ambivalenţă. Ca şi mecanism de apărare, se încearcă
separarea conţinutului informaţional de încărcătura afectivă; dacă separarea nu funcţionează, se
blochează expresia comportamentală a gândului – rezultă un comportament opus celui
determinat de obsesie, care poate fi automat (compulsie) sau voluntar (reacţia inversă). Tipul
tulburării Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice Tulburarea obsesiv-compulsivă A. apar fie
obsesiile, fie compulsiile. Obsesiile: ♣gânduri, impulsuri, imagini persistente resimţite la un
moment dat ca intruzive, inadecvate, care cauzează anxietate şi distres; ♣gândurile, impulsurile
sau imaginile nu sunt doar îngrijorări excesive pentru probleme de zi cu zi; ♣persoana încearcă
să neutralizeze aceste gânduri, impulsuri sau imagini cu alte gânduri sau acţiuni; ♣persoana
recunoaşte că impulsurile, gândurile sau imaginile sunt produse ale propriei sale minţi şi nu sunt
impuse dinafară.
Compulsiile: ♣comportamente sau acte mentale repetitive;
♣comportamentele sau actele mentale au rolul de a reduce distresul sau de a preveni evenimente
sau situaţii neplăcute; acestea fie nu se leagă logic de aspectele pe care trebuie să le neutralizeze
sau sunt excesive. B. La un anumit moment pe parcursul tulburării, persoana a recunoscut
caracterul excesiv şi ilogic al obsesiilor sau compulsiilor
Diagnostic diferenţial
Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenţial Indici
de diferenţiere Tulburare dismorfică, fobie socială, fobie specifică, tulburări de impuls -
conţinutul gândurilor se leagă de aspecte specifice – forma corpului, un obiect sau o situaţie, o
acţiune (Tulburare dismorfică, fobie socială, fobie specifică, tulburări de impuls) versus alte
preocupări – contaminare, ordonare, nesiguranţă, agresiviate (OCD). Episod depresiv major -
preocupări obsesive legate de inutilitate, congruente cu starea afectivă (depresie) non
egodistonice versus obsesii egodistonice (OCD). Anxietate generalizată - îngrijorări excesive
legate de aspectele vieţii cotidiene (anxietate generalizată) versus îngrijorări considerate de
persoană ca fiind iraţionale şi fără sens (OCD). Ipohondrie şi fobie specifică - preocupări
asociate cu teama de a nu avea o boală severă (ipohondrie), teamă de a nu contacta o boală (fobie
specifică), teamă de a nu avea o boală şi de a o transmite altora, dublată de comportamente
compulsive orientate spre prevenirea acestui aspect (OCD). Tulburare delirantă şi alte tulburări
psihotice - delir legat de situaţii mai puţin probabile şi comportamente ciudate non egodistonice
(tulburări psihotice) versus obsesii legate de evenimente mai probabile - contaminarea cu
microbi şi comportamente compulsive egodistonice (OCD). Ticuri şi mişcări stereotipe - ticurile
şi mişcările stereotipe sunt acte motorii puţin complexe şi nu au rolul de a neutraliza anxietatea
cauzată de obsesii. Tulburări alimentare şi abuzul de substanţe - comportamentele compulsive în
acest caz sunt egosintonice, plăcute şi dorinţa de a le bloca ţine doar de consecinţele negative ale
acestora. Tulburare de personalitate de tip obsesiv-compulsiv - preocupări generalizate cu ideea
de ordine, perfecţiune şi control, ce debutează la o vârstă mică (tulburarea de personalitate de tip
OC) versus prezenţa obsesiilor şi compulsiilor (OCD). Comportamente repetitive, ritualice - apar
normal în viaţa de zi cu zi; diagnosticul de OCD se pune doar dacă simptomatologia afectează
negativ viaţa persoanei.
Diagnostic diferenţial
Anxietatea generalizată (GA) Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenţial Indici de
diferenţiere Atacul de panică - îngrijorări legate de posibilitatea unui nou atac de panică (atacul
de panică) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieţii (GA). Fobia socială -
îngrijorări legate de posibilitatea de a se găsi într-o postură jenantă în public (fobia socială)
versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieţii curente, indiferent dacă apare sau nu
evaluarea socială (GA). OCD - teama de contaminare şi gânduri intruzive egodistonice (OCD)
versus temeri legate de probleme curente (GA); - în GA, predomină îngrijorările sub formă
verbală, pe când în OCD apar frecvent imagini şi impulsuri ce atrag după ele comportamentele
compulsive. Anorexie nervoasă - îngrijorări legate de creşterea în greutate (anorexie) versus
îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieţii curente (GA). Somatizare - îngrijorări legate de
acuze somatice multiple (somatizare) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieţii
curente (GA). Anxietate de separare - îngrijorări legate de faptul că cei apropiaţi ar putea păţi
ceva sau că ar putea fi departe de aceştia sau de casă (anxietatea de separare) versus îngrijorări
legate de mai multe aspecte ale vieţii curente (GA). Ipohondrie - îngrijorări legate de
posibilitatea de a fi grav bolnav (ipohondrie) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale
vieţii curente (GA). Stresul posttraumatic - anxietatea apare ca şi consecinţă a unei traume severe
(PTSD), anxietatea apare ca răspuns la stresori curenţi (GA). Tulburare de adaptare - este o
categorie reziduală utilizată doar dacă simptomele nu satisfac criteriile unei alte tulburări de
anxietate. Anxietatea nonpatologică - îngrijorările sunt mai controlabile, mai puţin intense, legate
de mai puţine aspecte ale vieţii, mai rar însoţite de manifestări somatice şi interferează mai puţin
cu capacităţile adaptative şi de funcţionare ale persoanei (anxietatea nonpatologică).
7.3. Gânduri automate caracteristice diferitelor forme de anxietate
Denumirea tulburării Gânduri automate Comportamente specifice
 fobia socială ♣„Ceilalţi vor vedea că sunt stresat şi anxios”; ♣„Dacă mă văd anxios, vor crede că
sunt ciudat şi vor spune la toată lumea”; ♣„Nimeni nu va mai vrea să fie prieten cu mine, dacă
toţi vor şti că sunt anxios”; ♣„Datorită emotivităţii mele, toţi mă vor crede o persoană slabă”;
♣„N-am nici o şansă să fiu un om de succes, dacă nu-mi pot controla emoţiile”; ♣„Mă fac de râs
dacă ceilalţi văd că sunt stresat şi anxios”. ♣Evită situaţiile sociale, situaţiile de performanţă,
locurile în care sunt mulţi oameni; ♣Se descurcă mai bine într-un cadru familiar şi cu prietenii
apropiaţi.
claustrofobia „Dacă intru acolo nu voi mai putea ieşi”; „Locurile strâmte sunt periculose
pentru că te poţi sufoca”; ♣„Dintr-un spaţiu închis s-ar putea să nu mai ies şi să mor sufocat”.
Evită spaţiile închise, strâmte.
stresul posttraumatic ♣„Lumea este un loc periculos”; ♣„S-ar putea ca situaţia respectivă să-mi
reamintească trauma mea”; ♣„M-ar putea invada oricând amintiri despre trauma mea”. ♣Evită
situaţiile sau lucrurile care-i aduc aminte de trauma suferită.

tulburarea obsesiv-compulsivă
♣„Gândurile sau comportamentele de la care mi-e greu să mă abţin vor duce la boli sau la
rănirea mea sau a altcuiva”; ♣„Gândurile care mă invadează sunt absurde şi nerealiste”.
Se angajează în comportamente compulsive (de la care nu se pot abţine) care le diminuează
anxietatea.
anxietatea de separare „Dacă cei apropiaţi mie nu sunt aproape li se poate întâmpla ceva foarte
rău”. Refuză să rămână singuri.
atacul de panică cu agorafobie „Mă fac de râs dacă am un atac de panică în public”; ♣„Dacă
am un atac de panică în acel loc nu pot cere ajutor”; ♣„Dacă am un atac de panică în acel loc, nu
voi putea ieşi la timp”; ♣„Aş putea face oricând un atac de panică”; ♣„Anxietate exagerată pe
care o resimt va duce la declanşarea unei boli grave”; ♣„Dacă sunt lăsat singur mi s-ar putea
întâmpla ceva rău”. ♣ Evită situaţiile sociale; ♣Evită situaţiile sociale, situaţiile de performanţă,
locurile în care sunt mulţi oameni; ♣Evită spaţiile închise, strâmte; ♣Evită situaţiile sau lucrurile
care-i aduc aminte de atacurile de panică; Se angajează în comportamente care le diminuează
anxietatea; ♣Refuză să rămână singuri.

7.4. Tratamentul Tehnici cognitiv-comportamentale pentru modificarea comportamentelor şi

cogniţiilor dezadaptative, inducerea relaxării în toate tulburările de anxietate;
În stresul posttraumatic (PTSD) şi tulburarea obsesiv-compulsivă, se utilizează tehnici de
control al gândurilor intruzive;
♣În stresul posttraumatic, sunt utile tehnicile de modificare a cunoştinţelor din sistemul mnezic
implicit;
Terapia medicamentoasă are efect rapid, dar NU se recomandă în combinaţie cu psihoterapia
(persoana va atribui remiterea simptomatologiei medicamentelor şi nu dobândirii controlului
asupra acesteia).

. TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV – COMPULSIVĂ

1. Diagnostic
2. Tablou clinic
3. Comorbidităţi
4. Elemente specifice culturii şi sexului
5. Prevalenţa
6. Evoluţie şi prognostic
7. Diagnostic diferenţial
8. Similitudini, diferenţe şi corelaţii între TOC şi TPOC
9. Subtipuri de personalitate obsesiv-compulsivă
II. ETIOPATOLOGIE
1. Abordări în conceptualizarea şi tratarea TP
2. Metode de investigare
III. TRATAMENT
1. Farmacoterapie
2. Psihoterapie
3. Relaţia terapeutică
IV PREZENTARE DE CAZ
V CONCEPTUALIZARE / POSIBILĂ INTERVENŢIE

Extras din Document

REZUMAT
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă ar fi imaginea „omului perfect”, dacă, aşa cum spune
Cottraux, nu ar fi „mai mult ca perfectul”. Această trecere de la perfect la mai mult ca perfect
marchează depăşirea graniţelor normalului, înţeles ca funcţionare optimă pe plan subiectiv,
comportamental, cognitiv, biologic chiar, determinând tulburări mai mult sau mai puţin grave, care
ajung să împiedice pacientul să se bucure de viaţă, impunându-i uneori chiar să petreacă timp
îndelungat in spitalizări repetate.
Personalitatea obsesiv-compulsivă este abordată din punct de vedere al manualului de diagnostic al
tulburărilor mentale, discutându-se diagnosticarea, comorbidităţile, prevalenţa, diagnosticul diferenţial.
Abordările în conceptualizarea şi tratamentul tulburării de personalitate obsesiv-compulsive au fost
amintite, după cum urmează: modelul psihanalitic, modelul cognitiv al lui Beck, modelul tulburărilor
de personalitate după Cottraux, modelul lui Young, bazat pe schemele precoce inadaptate. Au fost
amintite instrumentele de investigare, (interviuri, chestionare), cu menţiunea ca nici unul dintre ele nu
a demonstrat o superioritate evidentă în ceea ce priveşte validitatea şi credibilitatea. De cele mai multe
ori, pacientul cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă se prezintă la tratament pentru
tulburări de pe axa I (din spectrul anxios, depresiv, dependenţe ), ajungându-se la diagnosticarea unei
tulburări de personalitate comorbide din cauza răspunsului parţial (sau a recăderilor frecvente) la
terapia tulburărilor de pe axa I.
Tratamentul tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă a fost abordat din punct de vedere
medicamentos (ceea ce înseamnă că, de fapt, medicaţia se prescrie pentru tulburările de pe axa I
asociate celei de personalitate), şi din punct de vedere psihologic. Psihoterapiile amintite în lucrare
(psihanalitice clasice, psihodinamice de scurtă durată, interpersonale, comportamental-dialectice,
cognitiv-comportamentale, cognitivă şi cea centrată pe schemele lui Young, derivată de fapt din terapia
cognitivă), au dovedit toate eficienţă în tratamentul tulburărilor de personalitate, cu menţiunea că, fără
să putem spune că una dintre ele este cea mai bună, se pare că tulburarea de personalitate obsesiv-
compulsivă reacţionează mai bine (în sensul ameliorării simptomatologiei) la cele de tip psihanalitic şi
la cele din spectrul cognitiv.
Pentru conceptualizarea cazului şi tratametul psihologic al tulburării de personalitate obsesiv-
compulsivă am recurs la modelul lui Young, care a plecat de la terapia cognitivă clasică şi combină
strategii derivate din teoria ataşamentului, gestaltism, constructivism. In urma terapiei propuse
conform modelului lui Young, ne aşteptăm la ameliorarea tulburării de personalitate, în ideea că,
reuşind eventual să flexibilizăm schemele rigide ale pacientului, putem amâna apariţia unui nou episod
depresiv, sau putem diminua intensitatea acestuia în cazul în care apare, ştiut fiind ca ameliorarea
simptomatologiei de pe axa I poate duce la ameliorarea tulburării de pe axa II şi invers.
I. TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV – COMPULSIVĂ
PERSONALITATEA, ar putea fi definită ca un complex de trăsături psihologice în majoritate
neconştientizate, persistente, specifice individului, care se reflectă în aproape toate manifestările
comportamentale (M. Lăzărescu, A. Nireştean, 2007, pp.95).
Din viziunea curentului cognitivist personalitatea după Cottraux (2003) se defineşte ca „Un ansamblu
de construcţii mentale personale, pe care noi le stabilim pentru a putea interpreta lumea. Aceste
construcţii conduc la un stil cognitiv particular, propriu fiecăruia dintre noi, dar care se poate regrupa
în tipologii mai mari”.
Dimensiunile personalităţii normale sunt greu de delimitat de cele ale personalităţilor patologice.
Tulburările de personalitate au fost privite de a lungul timpului ca un continuum al personalităţii
normale dar şi ca un domeniu complet distinct. Din punct de vedere psihiatric tulburările de
personalitate sunt incluse într-o categorie nosologică aparte. Se referă la un deficit ego-sinton
comportamental şi adaptativ precoce şi persistent care viciază raporturile cu sine şi ceilalţi (M.
Lăzărescu, A. Nireştean, 2007, pp.150).
J. Cottraux (2003) menţionează că „Tulburările de personalitate reflectă, înainte de toate, o insatisfacţie
percepută,de către subiect în ce priveşte propria persoană, insatisfacţia uneori provenind din
anturaj”.Tulburarea de personalitate, în general va fi observată în urma unui moment de depresie sau
anxietate când se vor aborda probleme mai stabile decât o simplă stare depresivă sau anxioasă.
Deseori, atunci, pacientul îşi dă seama că anumite atitudini psihologice sau comportamente care
conduc spre eşec se tot repetă de a lungul anilor.
. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP OBSESIV – COMPULSIV
(TPOC) se manifestă prin trăsături constante de personalitate, maladaptative, care persistă de a lungul
întregii vieţi în contexte variate care pot fi caracterizate prin rigiditate, control, perfecţionism şi un
interes exagerat pentru muncă în defavoarea relaţiilor interpersonale strânse. Tulburarea generează
adesea dificultăţi în relaxare, datorită preocupărilor faţă de reguli, detalii şi productivitate. Persoanele
care prezintă această tulburare sunt adesea percepute a fi încăpăţânate, zgârcite şi necooperante.
1. DIAGNOSTIC
Această tulburare este clasificată după Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale,
ediţia a IV-a revizuită în 2000 (DSM-IV TR), alături de cea evitantă şi dependentă în cadrul clusterului
C (având ca trăsături comune anxietatea şi teama). Clasificarea Internaţională a Maladiilor, ediţia a 10-
a (ICD-10), o denumeşte ca tulburare de personalitate anancastă.
DSM – IV
Criterii de diagnostic pentru o Tulburare de Personalitate
A. Un pattern durabil de experienţă internă şi de comportament care deviază considerabil de la
cerinţele culturii individului. Acest pattern se manifestă în două sau mai multe din următoarele
domenii
(1) cunoaştere
(2) afectivitate
(3) funcţionare interpersonală
(4) controlul impulsului
B. Patternul durabil este inflexibil şi pervasiv în raport cu o gamă largă situaţii personale şi sociale.
C. Patternul durabil duce la o detresa sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional ori în alte domenii importante de funcţionare.
D. Patternul este stabil şi de lungă durată iar debutul său poate fi trasat retrospectiv cel puţin până în
adolescenţă sau la începutul perioadei adulte.
E. Patternul durabil nu este explicat mai bine ca manifestare sau consecinţă a unei alte tulburări
mentale.
F. Patternul durabil nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe sau unei condiţii
medicale generale.
Criterii de diagnostic pentru 301.4 Tulburarea de Personalitate Obsesivo-Compulsivă.
Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfecţionism şi control mental şi interpersonal în
detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi eficienţei, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o
varietate de contexte după cum este indicat de cel puţin patru sau mai multe dintre următoarele:
(1) Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, în aşa măsură că obiectivul
major al activităţii este pierdut.
(2) Prezintă perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor
(3) Este excesiv de devotat muncii şi productivităţii mergând până la excluderea activităţilor recreative
şi a amiciţiilor.
(4) Este hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în probleme de moralitate, etică sau valori.
(5) Este incapabil să se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar când acestea nu au nici o valoare
sentimentală.
(6) Refuză să delege sarcina sau să lucreze cu alţii în afară de cazul când aceştia se supun exact
modului lui de a face lucrurile.
(7) Adoptă un stil avar de a cheltui, atât faţă de sine cât şi faţă de alţii, banii fiind văzuţi ca ceva ce
trebuie strâns pentru eventuale catastrofe.
(8) Prezintă rigiditate şi obstinaţie.
ICD – 10
Tulburări de personalitate specifice
Sunt perturbări severe în personalitatea şi tendinţele comportamentale ale individului, nu rezultă direct
dintr-o boală, vătămare sau altă leziune pe creier sau din altă tulburare psihiatrică; implicând de
obicei mai multe zone ale personalităţii; aproape întotdeauna asociate cu o suferinţă personală
considerabilă şi o bulversare socială; şi se manifestă de obicei din copilărie sau adolescenţă şi continuă
în perioada adultă.
F 60.5 Tulburare de personalitate anancastă.
Tulburare de personalitate caracterizată prin sentimente de dubiu, perfecţionism, conştiinciozitate
excesivă, verificarea şi preocuparea pentru detalii, încăpăţânare, prudenţă şi rigiditate. Pot exista
gânduri sau impulsuri insistente şi supărătoare care nu ating severitatea unei Tulburări Obsesiv-
Compulsive.
Personalitate (tulburare)
- compulsivă
- obsesivă
- obsesiv-compulsivă
Exclude: Tulburarea Obsesiv-Compulsivă ( F 42- )
n cadrul acestei maladii psihice, o persoana devine blocata mental intr-un model de
ganduri si comportamente repetitive care sunt lipsite de sens si suparatoare, dar
sunt dificil de depasit. De exemplu, gandul obsesiv ca o persoana se poate
contamina prin atingerea clantelor de la usa sau a altor obiecte "murdare", face ca
o adolescenta sa petreaca ore intregi spalandu-se pe maini. Mainile ii devin rosii si
inflamate si ii ramane putin timp pentru alte activitati sociale, dar obsesia de a-si
spala mainile, continua.
Un alt exemplu este cel al unui barbat intre doua varste care este terorizat de
gandul ca ii poate rani pe ceilalti datorita neatentiei sale. Pleaca foarte greu din
casa pentru ca intai trebuie sa parcurga un ritual indelungat al verificarii si
reverificarii robinetelor de gaz sau de apa, pentru a fi sigur ca sunt oprite.
Alt exemplu, este al unei tinere mame care este cuprinsa de gandul infricosator ca
isi va vatama copilul. Oricat de mult incearca, nu se poate elibera de aceasta idee
dureroasa si ingrijoratoare. Refuza si sa atinga cutitele de bucatarie si alte obiecte
ascutite, deoarece ii este teama ca le-ar putea folosi ca arme.
Daca boala obsesiv complusiva devine suficient de severa, aceasta poate distruge
capacitatea unei persoane de a functiona normal acasa, la scoala sau la serviciu.

Diagnostic
Sus
Diagnosticul obsesiei este valabil doar daca cele 3 criterii de mai jos sunt respectate:
- idei recurente, impulsuri sau imagini considerate lipsite de sens si intruzive incercarea de a
ignora, reprima sau neutraliza aceste ganduri cu ajutorul altor ganduri sau fapte
- recunoasterea de catre pacient a faptului ca aceste ganduri sunt un produs al propriei sale minti
si nu sunt impuse de factori externi
- simptomele sa nu apartina altei afectiuni mentale, cum ar fi sentimentul de vinovatie in depresia
majora sau dorinta de a obtine drogul din dependenta de substante psihoactive
Diagnosticul compulsiei e valabil doar daca cele 3 criterii de mai jos sunt respectate:
- comportamente repetitive, intentionate, cu scopul de a raspunde unei obsesii, in functie de
anumite reguli sau intr-o maniera stereotipa
- comportamente care intentioneaza protejarea de un disconfort sau de o situatie de temut, dar
care nu corespund realitatii, fiind excesive
- recunoasterea de catre pacient a faptului ca aceste comportemente sunt nerezonabile
Diagnosticul bolii obsesiv compulsive e valabil doar daca obsesia si/sau compulsia sunt
diagnosticate conform criteriilor de mai sus, cauzeaza un disconfort major, consuma timp (cel
putin 1 ora pe zi) sau interfera in mod semnificativ cu rutina normala, munca sau relatiile
interumane.
Cu toţii avem anumite tipare pe care le urmăm în viaţă, anumite temeri şi obsesii care ne
definesc ca indivizi şi care, până la un anumit punct, sunt absolut normale. Însă, în
momentul în care aceste obsesii ajung să ne conducă viaţa, putem să vorbim despre
existenţa unei tulburări obsesiv compulsive.
Tulburarea obsesiv compulsivă este o formă de anxietate care se manifestă prin gânduri şi
temeri nejustificate care se transformă în obsesii şi care treptat, duc la un comportament repetitiv,
compulsiv. Persoanele care ajung să conştientizeze faptul că au anumite obsesii nejustificate şi că
suferă de tulburare obsesiv compulsivă, încearcă să ignore aceste obsesii şi chiar să înceteze în a
le mai materializa în fapte. Însă, această tentativă de ignorare a obsesiilor nu face decât să
crească senzaţia de stres şi anxietate. Într-un final, tocmai pentru a diminua senzaţia de stres,
aceste persoane vor recurge la acte repetitive. Merg mereu pe partea stângă a drumului pentru că
partea dreaptă aduce ghinion, nu calc pe capacele de la canal pentru că este semn că ceva rău se
va întâmpla, mă spăl de trei ori pe mâini cu săpun, calc de trei ori într-un loc, casc de trei ori
deoarece cifra trei este impară şi tot ceea ce fac trebuie să fie realizat de un număr impar de ori
etc..Acestea sunt exemple ale unor comportamente obsesive dezvoltate de unele persoane.
Teamă dusă la extrem
Tulburarea obsesiv compulsivă se axează de multe ori pe o anumită teamă: teama de a nu te
contamina cu microbi sau teama de a nu-l răni pe bebeluş. Pentru a-şi diminua teama de microbi,
o persoană ajunge să se spele pe mâini de foarte multe ori pe zi până ce pielea se înroşeşte şi apar
leziuni. La fel se întâmplă şi în cazul mamelor care se tem să nu îşi rănească bebeluşul. Pentru ca
teama să dispară într-o oarecare măsură, acestea ajung să se ferească de orice obiect ascuţit care
l-ar putea răni pe copil. Cu toatea acestea, teama continuă să apară, fapt ce duce la instalarea unui
comportament ritualist: urmarea unui traseu anume spre serviciu, îmbrăcarea într-o anumită
ordine, aranjarea hainelor în şifonier după culori, modele, texturi sau aranjarea obiectelor astfel
încât numărul acestora să fie întotdeauna par sau impar.
Care sunt simptomele specifice afecţiunii
Simptomele tulburării obsesiv compulsive includ atât obsesia cât şi repetitivitatea. Obsesiile
specifice acestei tulburări sunt idei, gânduri, imagini sau impulsuri care se repetă, persistă şi sunt
nedorite. Aceste obsesii apar, în special, în momentele în care ne gândim la altceva sau încercăm
să facem un anumit lucru. Printre principalele temeri care duc la obsesii se numără teama de
microbi şi de mizerie, teama de impulsurile agresive, teama de gânduri şi imagini cu tente
sexuale.
Persoanele care suferă de tulburări obsesiv compulsive ajung să sufere de diverse temeri care le
afectează comportamentul:
-se tem de a da mâna cu o persoană pentru a nu fi infectată cu microbi sau să atingă un obiect
atins în prealabil de alte persoane;
- sunt obsedaţi de gândul că nu au încuiat bine uşa, că nu au închis robinetul de la baie sau că nu
au oprit gazele;
- nu suportă să vadă că un lucru nu este la locul lui sau plasat într-o anumită poziţie;
- se tem să nu îşi rănească copilul;
- au impulsul de a striga obscenităţi în situaţii nepotrivite;
- pierderea podoabei capilare ca urmare a tendinţei incontrolabile de a se trage de păr.
Astfel, printre lucrurile care fac ca unele persoane să sufere de tulburări obsesiv compulsive se
află spălatul, curăţenia, număratul, verificarea unui lucru de mai multe ori, nevoia de asigurări
repetate şi repetarea unei acţiuni de mai multe ori.
Persoanele perfecţioniste sunt însă diferite de cei care au un comportament obsesiv. Chiar dacă
sunteţi perfecţionist şi vă place să ţineţi casa extrem de curată, să aranjaţi hainele în şifonier pe
culori, sau să aranjaţi lucrurile din casă după un anumit model, acest lucru nu înseamnă neapărat
că suferiţi de tulburări obsesiv compulsive.
Cauzele tulburărilor obsesiv compulsive
Cauzele sindromului obsesiv compulsiv nu sunt cunoscute cu exactitate. Cercetătorii de la
Clinica Mayo din Minnesota sugerează că ar putea exista mai multe cauze: de natură biologică,
de mediu, ca urmare a insuficienţei de serotonină sau a contactării unei infecţii. Potrivit acestora,
sindromul obsesiv compulsiv poate fi cauzat de schimbările ce apar în activitatea chimică a
organismului sau în funcţionarea creierului. O altă explicaţie ar fi aceea potrivit căreia sindromul
derivă din anumite obişnuinţe comportamentale învăţate o dată cu trecerea timpului.
Nivelul insuficient de serotonină, unul dintre mesagerii chimici ai creierului, poate contribui la
apariţia sindromului obsesiv compulsiv. În urma examinării imaginilor creierului unei persoane
care suferă de acest sindrom cu imaginile unei persoane sănătoase s-a observat existenţa unor
diferenţe de activitate. Alte studii, ale căror rezultate nasc controverse, fac legătură între
infectarea cu un tip de streptococ faringian în copilărie şi dezvoltarea tulburărilor obsesiv
compulsive la maturitate.
Stresul cotidian şi istoricul medical al familiei pot reprezenta factori de risc care ne predispun la
astfel de tulburări anxioase. La gravide mai pot apărea astfel de tulburări ca urmare a temerilor
de a nu răni bebeluşul.
Autor: Asist. Univ. Drd. Simona Maria Vlădica
Tulburarea Obsesiv-Compulsiva: Ce inseamna aceasta?
Tulburarea Obsesiv-Compulsiva (TOC) este o tulburare psihologica si neurologica cand o persoana are fie ganduri
si/ori actiuni compulsive ori ganduri obsesive. Persoana respectiva poate suferi de anxietate ori depresie severa ca si
rezultat al nivelului de compulsie.

Multi clinicieni cred ca Tulburarea Obsesiv-Compulsiva are legatura cu nivelul de serotonina in creier, datorita
faptului ca in oamenii cu TOC a fost gasit un nivel scazut de serotonina. Persoana respectiva ar vrea sa scape de
aceste tendinte, dar este incapabila sa o faca. El sau ea pot fi obsedati cu spalarea mainilor, asezarea lucrurilor in
ordine, pasirea pe crapaturile trotuarului, si asa mai departe. Este important de observat ca exista modalitati de
tratament eficient al acestei tulburari.
Tulburarea Obsesiv-Compulsiva: Care sunt simptomele?
Daca crezi ca suferi de Tulburare Obsesiv-Compulsiva, cum o poti recunoaste? Unele din cele mai obisnuite
simptome sunt:
• Teama de bacterii
• Teama de pierdere a controlului
• Teama de tendinte agresive
• Ganduri interzise
• Facerea excesiva a unui singur lucru
• Petrecerea orelor in sir facand ceva sa iasa perfect
Daca experimentezi aceste simptome, ia legatura cu un specialist. Incepe cu medicul tau de familie. El te poate
directiona spre un specialist.
Tulburarea Obsesiv-Compulsiva – Poate fi tratata? Doar eu am aceasta tulburare?
Tulburarea Obsesiv-Compulsiva poate fi tratata. Uneori, ea este tratata cu medicamente sau cu terapie. De multe ori,
terapia si medicamentele sunt folosite impreuna avand rezultate mari. Totul depinde de ce va stabili medicul ca e cel
mai bine in cazul tau. Poti incerca o combinatie inainte de a gasi ceva ce va functiona cel mai eficient pentru tine.

Cu totii ne simtim singuri cand ne luptam cu o problema asemenea TOC. Tu nu esti singur. Aproximativ o persoana
din 50 s-a confruntat cu TOC intr-un moment al vietii. Incearca sa te alaturi unui grup de sprijin, pentru a discuta
sentimentele tale cu oameni care se pot identifica cu ceea ce te confrunti tu. Poti invata multe despre TOC de la
astfel de grupuri.

Doctorii nu sunt siguri daca TOC se transmite la copii. Se pare ca ea apare in viata mai devreme, si cel mai probabil
sa fi trecut de la o generatie la alta. Doctorii nu au localizat nici o gena care sa indice ca TOC este ereditara prin
natura ei.

Medicii cred ca TOC poate incepe oricand, de la varsta prescolara pana la maturitate. In general, semnele apar
inainte ca o persoana sa ajunga la 40 de ani. TOC poate fi deseori nerecunoscuta multi ani.
Tulburarea Obsesiv-Compulsiva – O poveste personala
Suferinta de la Tulburarea Obsesiv-Compulsiva a influentat fiecare domeniu din viata mea – serviciul, familia si
viata mea personala. M-am luptat cu aceasta in fiecare zi. Am irosit asa de mult refacand lucrurile si verificand orice
de doua, chiar de trei ori.

Dumnezeu m-a eliberat de starea aceasta disperata si mi-a dat sansa de a trai o viata normala. Am invatat ca Isus
Cristos a murit pe cruce ca pacatele mele sa fie iertate si eu sa am viata vesnica.

Eu nu mai traiesc in aceasta stare disperata de confuzie si tulburarea aceasta nu mai are aceeasi putere asupra mea.
Am invatat ca in Cristos nu este nici o condamnare, inclusiv pentru fiecare pacat, chiar si pacatele pe care le repet.
Prin Isus, eu am speranta.

Isus Cristos nu ma va parasi niciodata si eu nu-mi pot pierde niciodata mantuirea fiindca ea nu este bazata pe
performantele mele.

Domnul Isus Cristos vrea sa-ti dea pace deplina a mintii asa cum mi-a dat si mie. Ii vei permite sa intre in viata ta?
Un verset pe care il gasesc folositor este Filipeni 4:6-7: “Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti
cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care
intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Cristos Isus”. Inca mai am lupte spirituale, dar acum stiu
ca sunt pe calea cea buna.

Tulburarea obsesiv compulsiva

--"Nu reuseam sa fac nimic fara sa recurg la ritualuri. Acestea sunt prezente in orice aspect al
vietii mele. Numaratoarea era ceva important pentru mine. Cand imi reglam alarma noaptea
trebuia sa o reglez la un numar ale carui cifre insumate sa nu dea ca rezultat un numar "malefic".
Daca sora mea avea 33 de ani si eu 24, era imposibil sa las televizorul pe canalul 33 sau 24. Imi
spalam parul de trei ori si nu o data pentru ca 3 e un numar norocos, iar 1 nu este. Imi lua mai
mult sa citesc pentru ca numaram randurile dintr-un paragraf. Cand scriam la o teza nu-mi
permiteam sa am un anumit numar de cuvinte pe un rand daca numarul lor era unul "malefic".
Mereu eram ingrijorat ca, daca nu efectuam o actiune, parintii mei vor muri. Sau ma temeam de
eventualitatea de a le face rau, care era total irationala. Nu as fi putut sa scriu cuvantul "moarte"
fiindca ma temeam ca se va intampla ceva rau."
--"A ma imbraca dimineata era dificil, pentru ca urmam un ritual si daca deviam de la ritualul
respectiv, trebuia sa o iau de la capat. Constientizam ca ritualurile erau fara sens, dar nu le-am
putut inlatura decat prin intermediul terapiei."
Obsesiile reprezinta ganduri sau imagini deranjante, iar ritualurile indeplinite cu scopul de a le
preveni aparitia sau a le inlatura se numesc compulsii.
Nu se resimte placere la indeplinirea ritualurilor care te domina, ci doar se obtine o usurare
privind disconfortul provocat de obsesie.
Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) e caracterizata prin ganduri anxiogene sau ritualuri
pe care persoana simte ca nu le poate controla. Daca cineva sufera de TOC este asaltat de
imagini si ganduri staruitoare, nedorite sau de necesitatea presanta de a se angaja in indeplinirea
anumitor ritualuri.
 Persoana in cauza poate fi obsedata de microbi sau murdarie, astfel isi va spala mainile in
mod repetitiv. Sau poate fi coplesita de indoieli si astfel simte nevoia de a face verificari repetate.
Persoana afectata poate fi tulburata de ganduri in legatura cu violenta si se teme ca le va face rau
celor apropiati. Sau poate petrece timp indelungat atingand obiecte sau numarandu-le; poate fi
preocupata de ordine si simetrie; sau are ganduri staruitoare privind practici sexuale pe care le
respinge; sau este tulburata de ganduri care sunt contrare credintelor religioase.
Multe persoane sanatoase pot avea unele simptome asemanatoare celor din TOC, de
exemplu a verifica aragazul de mai multe ori inainte de a pleca de acasa. Insa tulburarea este
diagnosticata doar in cazul in care asemenea activitati se prelungesc cel putin o ora pe zi, sunt
foarte deranjante si tulbura viata de zi cu zi.
Multe persoane dintre cele afectate realizeaza ca actiunile lor nu au sens logic, insa nu se
pot opri. Totusi, exista persoane, in special copiii afectati de TOC, care nu sunt constienti ca ceva
din conduita lor e iesit din comun. TOC afecteaza in egala masura barbatii si femeile si tulbura
acut 1 din 50 de persoane. Poate debuta in copilarie, adolescenta sau la maturitate, dar in medie
apare la adolescenti sau in primii ani de maturitate. O treime din adultii afectati de TOC au simtit
primele simptome in copilarie. Parcursul bolii este discontinuu--simptomele apar, apoi dispar, cu
timpul severitatea lor se poate reduce sau devin din ce in ce mai deranjante. Studiile
demonstreaza ca membrii aceleiasi familii tind sa sufere de TOC.
Depresia sau alte tulburari de anxietate pot insoti TOC. Unele persoane afectate pot
prezenta tulburari alimentare. In plus este posibil sa evite acele situatii care ii obliga sa se
cofrunte cu obsesiile. Sau pot apela ineficient la consumul de alcool sau droguri pentru a se
calma. In cazul in care devine destul de severa, TOC poate impiedica pe cineva sa faca fata
serviciului sau sarcinilor de acasa, insa de regula nu ajunge la asemenea amploare.
O combinare a psihoterapiei cu medicatia este un tratament eficient pentru majoritatea
pacientilor.
Tulburarea obsesiv-compulsivă se vindecă greu, după ani întregi de tratament
*Probleme pot avea persoanele obsedate de curăţenie sau de ordine
Oamenii din jurul nostru care sunt obsedaţi de curăţenie, cei care verifică de nenumărate ori
aragazul înainte de a pleca de acasă sau cei care ţin o anumită ordine pe rafturi sunt persoane cu
probleme psihice. Ei prezintă un comportament obsesiv-compulsiv. Conf. dr. Radu Mihăilescu,
directorul medical al Spitalului Clinic de Psihiatrie „Al. Obregia”, spune că „afecţiunile obsesiv-
compulsive se întâlnesc în două situaţii clinice. Este vorba despre tulburarea de personalitate
obsesiv- compulsivă şi de tulburarea obsesiv-compulsivă.
Ele sunt două afecţiuni separate şi diferite. În cazul celei dintâi, au loc schimbări ale structurării
firii omeneşti. Această afecţiune apare la 11-13% din populaţia globului şi se manifestă în
diferite feluri. Partea pozitivă este că nu se manifestă violent. Pe de altă parte, tulburarea
obsesiv–compulsivă este o formă de patologie a anxietăţii şi are două componente. Componenta
obsesivă este în strânsă legătură de obsesii. Acestea sunt caracterizate prin revenirea în conştiinţă
a unor imagini, gânduri sau idei lipsite de sens pentru pacient. Ele asediază conştiinţa şi reuşesc
să-l deturneze pe individ din existenţa cotidiană.
publicitate
Obsesiile pot fi: numărarea paşilor (câţi paşi trebuie să facă individul până în staţia de autobuz,
în fiecare zi), spălarea repetată a mâinilor, un sistem de numărare specific, alinierea perfectă a
obiectelor sau alte ritualuri legate de propriul corp. Pacientul recunoaşte că gândurile şi obsesiile
sunt produsul propriului raţionament, şi nu impuse de altcineva”. Conf. dr. Radu Mihăilescu mai
spune că „cealaltă componentă se referă la compulsii. Acestea sunt porniri anormale pe care le
are o persoană şi pe care reuşeşte să le reprime. Lupta pe care o duce individul cu propriile
porniri este chiar izvorul lui de suferinţă”.
Pacienţii sunt conştienţi de afecţiunea lor
„De exemplu, o persoană poate avea tentaţia de a folosi excesiv cuvinte vulgare în public. Însă,
face tot posibilul pentru a-şi reprima această tentaţie. În cazurile cele mai grave, sunt persoane
care simt că trebuie să înjunghie pe cineva sau chiar pe ei înşişi. Şi în acest caz are loc
reprimarea şi, de aici, suferinţa individului. Tendinţa sinucigaşă a unor pacienţi care suferă de
tulburări obsesiv-compulsive nu trebuie să se confunde cu un comportament depresiv. În cazul
indivizilor depresivi apare ideea sinuciderii pentru că nu se mai simt doriţi de cei din jur, în timp
ce persoanele cu tulburări obsesiv – compulsive simt o pornire în acest sens fără motiv.
În cazul compulsiilor, la anumite persoane apar ritualurile. Acestea sunt gesturi făcute de
persoanele bolnave în ideea de a se descărca şi de a evita anumite consecinţe. Ele sunt
comportamente repetitive, intenţionate, cu scop, realizate ca răspuns la obsesii, după anumite
reguli, sau în manieră stereotipă. Astfel, individul poate să verifice uşile şi geamurile de la casă,
de mai multe ori, înainte de a părăsi locuinţa sau să aranjeze obiectele de pe rafturi folosind
anumite gesturi. În tratarea acestei afecţiuni se apelează la medicaţie şi la tratamentul
psihoterapeutic.
Tratamentul medicamentos implică folosirea unor inhibitori de receptare a serotoninei, în doze
mari, pe o perioadă îndelungată. Din păcate nu este garantată vindecarea completă. Tulburarea
obsesiv – compulsivă nu este o suferinţă frecventă, dar elementele specifice acestui tip de
comportament se pot regăsi la alte afecţiuni psihice ca schizofrenia. În acest caz, lucrurile devin
mult mai complicate”.
Info plus:
11-13% din populaţia globului suferă de tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă

omportamentul obsesiv-compulsiv
Categorii: Afectiuni

Tags: tulburare, boala psihica, comportament nevrotic

Marime text

Sursa: pasadenanow.com
Mintea umana este foarte complexa si uneori efectueaza activitati care sunt uneori greu de
controlat in ciuda faptului ca stim ca nu sunt tocmai normale. Aceste activitati sunt
considerate deplasate si de oamenii din jurul nostru, fiind percepute ca irationale si
obsesive.

Tulburarea obsesiv compulsiva este o dereglare comportamentala care se manifesta printr-un

comportament ciudat si prin ganduri obsedante.
Iata cateva tipuri de comportament obsesiv compulsiv

Curatenie obsesiva
Persoanele care sunt obsedati de curatenia in casa, care sterg praful de doua ori pe zi si observa
de la distanta chiar si cel mai mic fir de par prezinta un comportament obsesiv compulsiv.

Verificarea obsesiva a securitatii

O alta categorie de persoane care sufera de comportament obsesiv compulsiv sunt cele care
verifica de foarte multe ori daca usile si ferestrele sunt bine incuiate si care se simt adesea in
pericol chiar si in propria casa.

Rugaciune obsesiva
Anumite persoane care se considera pacatoase si care cauta iertarea pacatelor, cad in extrema in
care se roaga foarte mult, petrec exagerat de mult timp la Biserica si tin tot felul de posturi
drastice si sufera de un tip de comportament compulsiv obsesiv.

De asemenea, persoanele care sunt obsedate de modul in care sunt aranjate lucrurile dar si cei
care nu vor sa arunce nimic din casa si tin cu dintii chiar si de cele mai marunte si inutile sufera
si ele de comportament obsesiv compulsiv.

Simptomele comportamentului obsesiv compulsiv:

• Simptome comune ale gandurilor obsesive:
• Dezvoltarea unor ganduri si imagini violente
• Senzatia de ingrijorare exagerata cand vine vorba despre germeni, bacterii si
murdarie
• Preocupare exagerata in ceea ce priveste ordinea si simetria
• Concentrarea in totalitate asupra religiei si a valorilor morale.
• Simptome comune ale comportamentului obsesiv
• Spalarea repetata a anumitor obiecte
 • Repetarea si sublinierea unor idei
• Verificarea repetata a persoanelor dragi
• Rugaciunea excesiva, posturile dratice
• Acumularea de gunoaie in casa.

Metode de tratament disponibile

Terapie cognitiva

Terapia cognitiva te invata practic cum anume sa raspunzi la gandurile obsesive si cum sa nu
ajungi la comportamentul compulsiv. Metoda ii ajuta pe oameni sa se concentreze asupra altor
lucruri si sa isi ia astfel mintea de la lucrurile care ii macina atat de puternic.

Medicatie

Exista o serie de medicamente care actioneaza ca un antidepresiv si care inhiba anumiti centri
nervosi din creier, centri responsabili de aceste porniri greu de controlat.

Terapie in familie

Aceasta terapie este orientata catre membrii familiei, sau mai bine spus, dinspre acestia, catre
persoana care sufera de aceasta tulburare. In acest context membrii familiei sunt datori sa incerce
sa ii creeze un mediu confortabil fizic si psihic pacientului si sa incerce sa il modereze atunci
cand incepe sa se poarte ciudat si deplasat.
TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA
1 post • Page 1 of 1

TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA
by CONSTANTA VASILE » Wed Aug 12, 2009 8:28 am

Elemente de diagnostic
Elementele esentiale ale tulburarii obsesivo-compulsive sunt obsesiile sau
compulsiile recurente (criteriul A) care sunt suficient de severe pentru a fi
consumatoare de timp (adica, ele iau mai mult decat o ora pe zi) sau cauzeaza o
detresa marcata sau o deteriorare semnificativa (criteriul C).
Intr-un anumit moment in cursul tulburarii, persoana a recunoscut ca obsesiile sau
compulsiile sunt excesive sau nejustificate (criteriul B).
Daca pe axa I este prezenta o alta tulburare, continutul obsesiilor sau compulsiilor
nu este limitat la aceasta (criteriul D).
Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex.,
unui drog de abuz, unui medicament) sau ale unei conditii medicale generale
(criteriul E).

Obsesiile sunt idei, ganduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt
experimentate ca intrusive si inadecvate, si care cauzeaza o anxietate sau
detresam marcata. Calitatea intrusiva si inadecvata a obsesiilor a fost definita ca
„egodistonica".
Aceasta se refera la convingerea individului ca acest continut al obsesiilor ii este
strain, nu se afla sub controlul propriu si nu este tipul de ganduri pe care ar fi dorit
sa-l aiba. Individul este capabil insa sa recunoasca faptul ca obsesiile sunt produsul
propriei sale minti si nu ii sunt impuse din afara (ca in insertia de ganduri).

Cele mai frecvente obsesii sunt:

- gandurile repetate in legatura cu contaminarea (de exv a se contamina prin

strangerea mainilor altor persoane);
- dubitatiile repetate (de ex., a se intreba daca a efectuat un act oarecare, cum ar fi
acela daca a vatamat pe cineva intr-un accident de circulatie ori daca a lasat usa
deschisa);
- necesitatea de a pune lucrurile intr-o anumita ordine (de ex., detresa intensa cand
obiectele sunt puse in dezordine sau asimetric);
- impulsuri agresive sau oribile (de ex., acela de a-si vatama propriul copil sau a
striga o obscenitate in biserica);
- imagerie sexuala (de ex., o imagine pornografica recurenta).

Gandurile, impulsurile sau imaginile nu sunt simple temeri excesive in legatura cu

probleme reale de viata (de ex., preocupari referitoare la dificultatile curente ale
vietii, cum ar fi problemele financiare, de serviciu sau scolare) si este putin probabil
ca se refera la o problema reala de viata.
Individul cu obsesii incearca de regula sa ignore sau sa suprime astfel de ganduri
sau de impulsuri, ori sa le neutralizeze cu un alt gand sau actiune (adica cu o
compulsie). De exemplu, un individ torturat de dubii in legatura cu a fi lasat
aragazul deschis incearca sa le neutralizeze prin verificari repetate spre a se
asigura ca acesta este inchis.

Compulsiile sunt comportamente repetitive (de ex.., spalatul mainilor, ordonatul,

verificatul) sau acte mentale (de ex., rugatul, numaratul, repetarea de cuvinte in
gand) al caror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau detresa si nu
cel de a obtine placere sau gratificare. in cele mai multe cazuri, persoana se simte
obligata sa efectueze compulsia pentru a reduce detresa care acompaniaza o
obsesie ori pentru a preveni un eveniment sau o situatie temuta oarecare.
De exemplu, indivizii cu obsesii in legatura cu faptul de a fi contaminati isi pot
reduce detresa mentala spalandu-se pe maini pana ce pielea lor devine carne vie;
indivizii detresati de obsesiile referitoare la faptul de a fi lasat usa deschisa pot fi
determinati sa verifice incuietoarea la fiecare cateva minute; indivizii detresati de
ganduri blasfemiante nedorite pot afla usurare numarand pana la zece inainte si
inapoi deo suta de ori pentru fiecare gand. in unele cazuri, individul efectueaza acte
rigide sau stereotipe, conform unor reguli elaborate idiosincratic, fara a fi capabili sa
spuna de ce fac aceasta.
Prin definitie, compulsiile sunt, fie clar excesive, fie nu sunt conectate in mod realist
cu ceea ce sunt destinate sa neutralizeze sau sa previna.

Cele mai frecvente compulsii implica:

- spalatul si curatatul
- numaratul
- verificatul
- cererea sau solicitarea de asigurari
- actiunile repetate
- ordonarea.

Prin definitie, adultii cu tulburare obsesivo-compulsiva recunosc la un moment

dat ca obsesiile sau compulsiile lor sunt excesive sau nejustificate.
Aceasta cerinta nu se aplica la copii pentru ca ei pot fi lipsiti de suficienta calificare
cognitiva pentru a face o astfel de judcata. Chiar la adulti exista insa o gama larga
de intuire a rationalitatii obsesiilor sau compulsiilor. Unii indivizi au incertitudine in
legatura cu rationalitatea obsesiilor sau compulsiilor lor si orice intuitie data a
individului poate varia de-a lungul timpului si in functie de situatii. De exemplu,
persoana poate recunoaste o compulsie de contaminare ca nejustificata, cand
discuta aceasta intr-o „situatie de siguranta" (de ex., in cabinetul terapeutului), dar
nu si cand este fortata sa manuie bani. In aceste cazuri, cand individul recunoaste
ca obsesiile si compulsiile sunt nejustificate, el poate dori sau chiar incerca sa le
reziste. Cand incearca sa reziste unei compulsii, individul poate avea sentimentul de
amplificare a anxietatii sau tensiunii care este adesea usurata prin cedarea la
compulsie. In cursul tulburarii, dupa esecuri repetate de a rezista obsesiilor sau
compulsiilor, individul se poate supune lor, nu mai experienteaza dorinta de a le
rezista si poate incorpora compulsiile in rutinele sale cotidiene.
Obsesiile sau compulsiile trebuie sa cauzeze o detresa considerabila, sa fie
consumatoare de timp (sa ia mai mult de o ora pe zi) ori sa interfereze semnificativ
cu rutina normala a individului, cu functionarea profesionala ori cu activitatile
sociale uzuale sau cu relatiile cu altii. Obsesiile sau compulsiile pot inlocui
comportamentul util si satisfacator, si pot fi foarte perturbante pentru functionarea
generala. Deoarece intruziunile obsesive pot distrage foarte mult, ele pot duce la o
functionare ineficienta in sarcinile cognitive care cer concentrare, cum ar fi cititul
sau calculatul. in afara de aceasta, multi indivizi evita obiectele sau situatiile care
provoaca obsesii sau compulsii. O astfel de evitare poate deveni extinsa si poate
restrange sever functionarea generala.
(Sursa: DSM-IV)

Tulburarea obsesiv compulsiva la copii

OCD= obsessive compulsive disorder, TOC= tulburare obsesiv compulsiva

OCD este un tip de tulburare de anxietate. Copii cu OCD devin preocupaţi de anumite
lucruri, de faptul ca acestea ar putea fi dăunătoare, periculoase.
Cineva cu OCD simte un puternic îndemn să facă anumite lucruri in mod repetat - anumite
ritualuri sau compulsii - în scopul de a bloca gândurile. Prin realizarea ritualului, incerca sa se
simta absolut sigur ca nu se poate intampla ceva rau.
Obsesii frecvente :
• Teama constanta, irationala de murdarie, germeni, contaminare
• Preocupare excesiva legata de ordine, arnajare, simetrie
• Frica ca anumite ganduri sau imagini negative ar provoca rau personal sau
persoanei iubite
• Preocupare de a pierde sau a arunca obiecte cu valoare mica
• Preocuparea exagerata in a nu face rau accidental sau intentionat unei alte
persoane
• Preocuparea exagerata asupra sigurantei celorlalti
• Imagini sexuale sau religioase dezgustatoare
• Frica de a fii irational sau exagerat
Compulsii frecvente :
• Spalatul repetat si excesiv (maini, corp, haine etc)
• Verificatul (uneori de mai multe ori pe zi) daca usile sunt incuiate, aragazul
stins etc
• Repetarea : persoana respectiva nu se poate opri din a repeta un nume,
fraza, catec etc
• Aranjarea si rearanjarea lucrurilor

Obsesiile si compulsiile interfereaza cu desfasurarea normala a viatii unei persoane. Aceasta

poate sa piarda chiar cateva ore pe zi doar cu gandul la obsesia si prancticand actiuni fara sens.
Netrata aceasta afectiune poate afecta intens toate aspectele vietii.
Tratare OCD
Cea mai de succes modalitate pentru copiii cu OCD sunt tratamentele pe baza de medicamentatie
şi terapie. Psihoterapia cognitiv-comportamentale îi ajută pe copii să înveţe schimbarea
gândurilor şi sentimentelor.
Pentru a fi de succes este adesea combinată cu răspunsul de prevenire, în care ritualurilecopilului
sau comportamentele de evitare sunt blocate. De exemplu, un copil care se teme de murdărie
trebuie să rămână în contact cu obiect murdar, dar de asemenea, nu trebuie să li se permită să se
spele în mod repetat.
Ajutorul pentru copii cu OCD
Este important să înţelegeţi că pentru aparitia tulburararii obsesiv compulsive copilul nu est
de vina. Odată ce un copil este în tratament, este important pentru parinti sa participe, pentru a
afla mai multe despre OCD, de a modifica aşteptările şi pentru a-i oferi sprijin si sustinere.

Tulburarea obsesiv-compulsiva cauzata de o gena

Stire medicala
24 August 2007

Comform unui studiu realizat de cercetatorii de la "Duke

University Medical Center", cobaii nascuti fara o anumita
proteina cerebrala au prezentat semne de comportament
obsesiv-complusliv si au raspuns la tratament cu medicamente
anxiolitice. Cobaii carora le-a lipsit aceasta gena SAPAP3 -
responsabila de producerea unei proteina care ajuta la nervii sa
comunice - si-au zgariat fetele pana au inceput sa sagereze si au
dezvoltat o aversiune pentru spatiile larg deschise. Cercetatorii
sustin ca acest comportament al cobailor se aseamana foarte mult cu al oamenilor care sufera de
tulburare obsesiv-compulsiva. Aceasta tulburare de anxietate este marcata de ganduri
intruzive si comportamente compulsive repetitive (de exemplu spaltul pe maini frecvent) care
impiedica desfasurarea activitatilor zilnice. Tulburarea obsesiv compulsiva afecteaza 2% din
populatia globala.
Cercetatorii s-au concentrat pe functiile proteinei generata de gena SAPAP3 si au crescut cobai
carora le lipsea gena. Initial, acesti cobai se prezentau normal, dar dupa 6 saptamani au prezentat
rani deschise in zona fetei, iar inregistrarile video au surprins comportament compulsive.
Cercetarile ulterioare au demonstrat ca acesti cobai erau excesiv de anxiosi. In mod normal, daca
erau plasati intr-o cutie intunecata cu o iesire catre spatiu deschis si lumina, cobaii ar cauta acea
iesire, dar cobaii carora le lipsea proteina au ramas in cutie. Cercetatorii interpreteaza aceasta
actiune ca teama de spatii luminoase, ceea ce dovedeste un nivel ridicat al anxietatii. Dupa ce a
fost reintrodusa gena, cobaii s-au comportat normal.
ELEMENTE DE DIAGNOSTIC (DSM IV):
Elementele esentiale ale tulburarii obsesivo-compulsive sunt obsesiile sau
compulsiile recurente care sunt suficient de severe pentru a fi consumatoare de
timp (adica, ele iau mai mult decat o ora pe zi ) sau cauzeaza o deteriorare
semnificativa.
Obsesiile sunt ideei, ganduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt
experientate ca intrusive si inadecvate, si care cauzeaza o anxietate
marcata.Individul are convingerea ca acel continut al obsesiilor ii este strain, nu se
afla sub controlul propriu si nu este tipul de ganduri pe care ar fi dorit sa-l aiba.Cu
toate acestea, el este capabil sa recunoasca faptul ca obsesiile sunt produsul
propriei sale minti.Cele mai frecvente obsesii sunt gandurile repetate in legatura cu
contaminarea (ex.: a se contamina prin strangerea mainilor altor persoane),
dubitatii repetate(ex.: a se intreba daca a efectuat un act oarecare, cum ar fi acela
daca a vatamat pe cineva intr-un accident de circulatie ori daca a lasat usa
deschisa), necesitatea de a pune lucrurile intr-o anumita ordine(ex.:detresa intensa
cand obiectele sunt puse in dezordine sau asimetric), impulsuri agresive sau
oribile(ex.:acela de a-si vatama propriul copil sau a striga o obscenitate in biserica)
si imagerie sexuala(ex.:o imagine pornografica recurenta).Gandurile, impulsurile
sau imaginile nu sunt simple temeri excesive in legatura cu probleme reale de
viata(ex.:preocupari referitoare la dificultatile curente ale vietii, cum ar fi
problemele financiare , de serviciu sau scolare) si este putin probabil ca se refera la
o problema reala de viata.
Compulsiile sunt comportamente repetitive(ex.:spalatul mainilor, ordonatul,
verificatul) sau acte mentale (ex.:rugatul, numaratul,repetarea de cuvinte in gand)
al caror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau detresa si nu cel de
a obtine placere sau gratificare.
In cele mai multe cazuri, persoana se simte obligata sa efectueze compulsia pentru
a reduce detresa care acompaniaza o obsesie ori pentru a preveni un eveniment
sau o situatie temuta oarecare.
Prin definitie, compulsiile sunt, fie clar excesive, fie nu sunt conectate in mod realist
cu ceea ce sunt destinate sa neutralizeze sau sa previna.Cele mai frecvente
compulsii implica spalatul si curatatul, numaratul, verificatul, cererea sau solicitarea
de asigurari, actiunile repetate si ordonarea.
Obsesiile sau compulsiile trebuie sa cauzeze o detresa considerabila, sa fie
consumatoare de timp(sa ia mai mult de o ora pe zi) ori sa interfereze semnificativ
cu rutina normala a individului, cu functionarea profesionala ori cu activitatile
sociale uzuale sau cu relatiile cu altii.Obsesiile sau compulsiile pot inlocui
comportamentul util si satisfacator, si pot fi foarte perturbante pentru functionarea
generala.
ELEMENTE SI TULBURARI ASOCIATE (DSM IV):
La copii, tulburarea obsesivo-compulsiva poate fi asociata cu tulburari de invatare
si cu tulburari de comportament disruptive.Exista o incidenta crescuta a tulburarii
obsesivo-compulsive la copiii si adultii cu tulburarea Tourette, cu estimari mergand
de la aproximativ 30% la 50%.Incidenta tulburarii Tourette in tulburarea obsesivo-
compulsiva este mai redusa, cu estimari cuprinse intre 5% si 7%.Intre 20% si 30%
dintre indivizii cu tulburare obsesivo-compulsiva au relatat ticuri curente sau
trecute.
ELEMENTE SPECIFICE CULTURII,ETATII SI SEXULUI (DSM IV):
Tablourile clinice de tulburare obsesivo-compulsiva la copii sunt in general
similare cu cele din perioada adulta.Spalatul, verificatul si ritualurile de ordine sunt
extrem de frecvente la copii.Copiii in general nu solicita ajutor, iar simptomele pot
sa nu fie egodistonice.Cel mai adesea, problema este sesizata de parinti, care duc
copilul la tratament.Afost descris un declin progresiv in activitatea scolara, secundar
deteriorarii capacitatii de concentrare.Ca si adultii, copiii sunt mai inclinati sa se
angajexe in ritualuri, acasa, decat in fata egalilor, a profesorilor sau a
strainilor.Pentru un mic subset de copii, tulburarea obsesivo-compulsiva poate fi
asociata cu o infectie cu streptococ betahemolitic grupa A (de ex.:scarlatina si
”gatul streptococic”).Aceasta forma de tulburare obsesivo-compulsiva se
caracterizeaza prin debut prepuberal, asociat cu anomalii neurologice (de
ex.:miscari coreiforme si hiperactivitate motorie) si un debut brusc al simptomelor
sau cu o evolutie episodica in care exacerbarile temporale sunt legate de infectii
streptococice.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) e caracterizată prin gânduri anxiogene sau

ritualuri pe care persoana simte că nu le poate controla. Dacă cineva suferă de TOC
este asaltat de imagini şi gânduri stăruitoare, nedorite sau de necesitatea presantă
de a se angaja în îndeplinirea anumitor ritualuri. Obsesia este o tulburare
complexa ideo-afectiva caracterizată prin prezenţa în psihicul uman a unor grupuri
de fenomene care tulbură buna desfăşurare a tuturor proceselor. Obsesiile sunt
gânduri, imagini şi impulsiuni parazite, nedorite şi intruzive. Ele sunt de regulă
privite de subiect ca fiind absurde, inaceeptabile şi greu de înlăturat. Odată ce
obsesia se instalează, ea este însoţită de sentimente de disconfort şi anxietate şi de
nevoia subiectului de a neutraliza. Compulsiile sunt comportamente repetitive cu
caracter stereotip, implică repetarea actelor obsesive efectuate în aceiaşi secvenţă
de fiecare dată, cu scopul de a suprima obsesiile, de a preveni sau reduce
anxietatea. Compulsiile sunt fie clar excesive, fie neconectate realist cu ceea ce
sunt destinate să neutralizeze sau să previna obsesiile.. Efectuarea acestor ritualuri
reduce anxietatea doar pe termen scurt. Ritualurile ca şi gândurile obsesionale pot
fi şi ele normale şi patologice şi sunt susţinute de disfuncţionalităţile sistemului de
precauţie-vigilitate care se activează când individul trebuie să facă faţă unor
ameninţări adevarate sau ipotetice . Comportamentul ritualic este opus
comportamentului rutinier din viaţa obişnuită care este efectuat fără ca individul să
se gândească. Comportamentul ritualic este foarte controlat, rigid şi orice
inacurateţe sau incompletitudine duce la anxietate.
Adesea acest comportament este acompaniat de o rezistenţă la îndeplinirea
comportamentului compulsiv. Ele se desfăşoară într-o formă stereotipă, sau după
nişte reguli fixe şi punerea în aplicare este însoţită.de o descărcare temporară a
anxietăţii. Subiectul nutreşte convjngerea că dacă, nu îşi va duce la îndeplinire
ritualul,anxietatea sa va creşte foarte mult. Comportamentul compulsiv (de
neutralizare) implică o modificare în activitatea mentală a subiectului, în sensul că
acesta îşi abate găndul în mod deliberat de la ideea obsesivă. Pacienţii mai dezvoltă
şi comportamente de evitare îndreptate în mod special în direcţia evitării stimulilor
declanşatori ai comportamentului obsesiv.
Modelul psihologic al comportamentului obsesiv - compulsiv implică: evitarea
obiectelor sau situaţiilor care declanşeează obsesia; comportamentul compulsiv şi
ritualurile mentale. Când, în ciuda comportamentului de evitare, obsesia se
instalează, urmează declanşarea comportamentului compulsiv (ritualul). Dacă
obsesiile sunt persistente şi ritualurile capătă un caracter extensiv, la pacienţi se
poate manifesta un comportament ritualist aparent independent de obsesie; mai
precis, când pacientul se confruntă cu un stimul declanlşator al obsesiei, acesta
declanşează comportamentul compulsiv (de neutralizare) înainte ca obsesia să
apară, pentru a preveni apariţia acesteia.
În cadrul acestei tulburări psihice, o persoană devine blocată mental într-un model
de gânduri şi comportamente repetitive care sunt lipsite de sens şi supărătoare, dar
sunt dificil de depăşit.
Diagnosticul obsesiei este valabil doar dacă cele 3 criterii de mai jos sunt
respectate:
- idei recurente, impulsuri sau imagini considerate lipsite de sens şi intruzive
încercarea de a ignora, reprima sau neutraliza aceste gânduri cu ajutorul altor
gânduri sau fapte
- recunoaşterea de către pacient a faptului că aceste gănduri sunt un produs al
propriei sale minţi şi nu sunt impuse de factori externi
- simptomele să nu aparţină altei afecţiuni mentale
Diagnosticul compulsiei e valabil doar daca cele 3 criterii de mai jos sunt
respectate:
- comportamente repetitive, intenţionate, cu scopul de a răspunde unei obsesii, în
funcţie de anumite reguli sau într-o manieră stereotipă
- comportamente care intenţionează protejarea de un disconfort sau de o situaţie
de temut, dar care nu corespund realităţii, fiind excesive
- recunoaşterea de către pacient a faptului că aceste comportemente sunt
nerezonabile
Multe persoane sănătoase pot avea unele simptome asemănătoare celor din TOC,
de exemplu a verifica aragazul de mai multe ori înainte de a pleca de acasă. Însa
tulburarea este diagnosticată doar în cazul în care asemenea activităţi se
prelungesc cel puţin o oră pe zi, sunt foarte deranjante şi tulbură viaţa de zi cu zi.
Dacă boala obsesiv-complusivă devine suficient de severă, aceasta poate distruge
capacitatea unei persoane de a funcţiona normal acasă, la şcoală sau la serviciu.

ulburarea obsesiv-compulsiva

se caracterizeaza prin prezenta unor simptome obsesive si compulsive, precum si a unor grade
diferite de anxietate, depresie si depersonalizare.

În tulburarea obsesiv-compulsiva simptomul cel mai remarcabil este un sentiment de

constrângere interioara - careia trebuie sa i se opuna rezistenta - de a îndeplini o anumita actiune,
a starui asupra unei idei, a-si reaminti o experienta, sau a reflecta asupra unei probleme abstracte.
Gândurile nedorite, perseverenta cuvintelor sau a ideilor, ruminatiile sunt percepute de catre
pacient ca inadecvate sau lipsite de sens. Impulsiunea sau ideea obsesiva este recunoscuta ca
straina personalitatii, dar ca provenind din sine. Actiunile obsesive sunt destinate scaderii
anxietatii, iar încercarea de a risipi gândurile sau impulsurile pot duce la un conflict interior
sever, cu cresterea anxietatii.

Gândurile obsesive (obsesiile) sunt cuvinte, idei sau credinte recunoscute de pacient ca îi
apartin, dar care patrund cu forta în mintea sa în ciuda eforturilor acestuia de a le exclude.
Combinatia sentimentului de constrângere si a eforturilor de a rezista este caracteristica
simptomelor obsesive. Imaginile obsesive sunt scene vii, imaginate de pacient, adesea cu un
caracter violent sau dezgustator.

Ruminatiile obsesive sunt dezbateri interioare în care argumentele pro si contra unor activitati
cotidiene chiar foarte simple, sunt reluate la nesfârsit. Exista îndoieli obsesive care privesc
actiuni care ar fi putut sa nu fie îndeplinite adecvat, altele se refera la actiuni care ar fi putut face
rau altor persoane si uneori îndoielile sunt legate de convingeri sau obiceiuri religioase.

Impulsiunile obsesive reprezinta pornirea de a îndeplini unele acte, de regula cu caracter violent
sau stânjenitor.

Compulsiile (ritualuri compulsive) sunt comportamente repetitive care par sa se supuna unui
scop si care au un caracter stereotip, iar finalitatea lor este aceea de a neutraliza, de a suprima
obsesiile, de a preveni sau reduce anxietatea si nu de a produce placere sau gratificare. Unii
pacienti se simt constrânsi sa repete astfel de actiuni de un anumit numar de ori, iar daca nu
reusesc, trebuie sa reia întreaga secventa. Pacientii sunt constienti ca ritualurile sunt ilogice si
cauta de obicei sa le ascunda, deseori ei se tem ca simptomele sunt semnele unei nebunii
incipiente.

Anxietatea este o componenta importanta a tulburarilor obsesiv-compulsive. Anumite ritualuri

pot duce la o scadere a anxietatii, iar altele pot duce la o crestere a acesteia. Un alt simptom
frecvent este depresia si în acest sens unii pacienti relateaza episoade de depersonalizare.

Principalele teme obsesive sunt:

• contaminarea cu microbi, substante chimice, boli (mai recent SIDA);
• ordine si simetrie, lucrurile trebuie sa fie perfect aliniate sau aranjate
• într-un anumit mod;
• imagini cu continut agresiv (ranirea unui membru al familiei,
• sinucidere, uciderea altor persoane);
• imagini cu tema sexuala;
• obsesii pe teme religioase, morale.
Ritualuri compulsive frecvente sunt:
• ritualuri de spalare, de igiena;
• ritualuri de numarare care sunt des asociate cu alte ritualuri compulsive;
• verificarea si reverificarea exagerate;
 • colectarea unor lucruri inutile;
• solicitarea de asigurari;
• ordonarea unor obiecte în mod repetat sau executarea unui anumit
gest într-un fel anume de mai multe ori;
• perfectionismul;
• ritualuri de repetare a unor comportamente pentru a preveni anumite lucruri sa se
întâmple, sau pentru a putea desfasura o anumita activitate;
• o evitarea compulsiva, evitarea unei situatii care este asociata cu ritualul compulsiv.

Tulburarile obsesiv-compulsive trebuie diferentiate de alte tulburari în care apar simptome

obsesive ca tulburarea anxioasa generalizata, tulburarea de panica, tulburarea fobica, tulburarea
depresiva, schizofrenie, tulburari organice cerebrale.

TULBURARI DE PERSONALITATE
Vizite: ? Nota: ?

11.1. Prezentare generala e6t15tf

Tulburarea de personalitate se defineste ca pattern stabil de trairi afective si comportamente, ce
deviaza semnificativ de la standardul culturii de apartenenta a respectivului individ, este
generalizat si inflexibil, are debutul in adolescenta sau prima parte a vietii adulte, este stabil in
timp si genereaza distres sau dizabilitate.
- Tulburarile de personalitate sunt abordate sub aspectul modelului trasaturilor, vazute ca fiind
relativ stabile transsituational;
- Tulburarile de personalitate apar atunci cand trasaturile de personalitate devin foarte inflexibile,
dezadaptative si genereaza dizabilitate si distres;
- Aceste tulburari pot fi egodistonice (persoana traieste o stare de distres) sau egosintonice (nu
apare distresul legat de boala); de retinut ca, in primul caz trairea afectiva negativa apare legat de
prezenta bolii si reactiile celorlalti la aceasta, in timp ce in cel de-al doilea caz, individul nu
accepta ca are o tulburare de personalitate, dar poate trai stari de distres datorita faptului ca cei
din jur nu-l accepta asa cum este;
Tulburarile de personalitate sunt grupate pe baza similitudinilor descriptive:
Grupa A -; include tulburarile de personalitate de tip paranoid, schizoid si schizotipal. Trasatura
comuna a acestora este excentricitatea.
Grupa B -; include tulburarile de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionic si narcisist.
Trasaturile comune ale acestora sunt teatralitatea, emotivitatea, extravaganta.
Grupa C -; include tulburarile de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-compulsiv.
Trasaturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.
Tulburarile de personalitate nespecificate anterior -; reprezinta o categorie utilizata in doua
situatii:
(a) simptomele indica o tulburare de personalitate, cu trasaturi apartinand mai multor tulburari
din aceasta grupa diagnostica, insa nu sunt indeplinite criteriile pentru a diagnostica o anumita
tulburare de personalitate;
(b) simptomele indica o tulburare de personalitate, dar trasaturile sugereaza o tulburare
neinclusa in categorizarea DSM IV ( ex., personalitate pasiv-agresiva).
11.2. Epidemiologie / III. Diagnostic DSM IV
11.2.1. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP PARANOID
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 0,5% -2,5%;
- In populatia clinica (pacienti internati pe sectii de psihiatrie), prevalenta este de 10% - 30%;
- Se constata o prevalenta crescuta in cazul rudelor persoanelor cu schizofrenie cronica si
tulburare deliranta de tip persecutor.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Neincrederea si suspiciunea fata de ceilalti si motivele lor; debuteaza la inceputul perioadei
adulte si se manifesta intr-o varietate de contexte. A -; neincredere si suspiciune fata de ceilalti si
motivele lor se manifesta in patru sau mai multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) suspiciuni neintemeiate ca ceilalti il exploateaza, raneste sau inseala;
(b) neincredere in loialitatea prietenilor si asociatilor;
(c) ezita sa se destainuie celorlalti de teama (nejustificata) ca acestia sa nu utilizeze informatiile
impotriva lui;
(d) considera ca in spatele unor remarci sau evenimente neutre se ascunde amenintari la adresa
sa;
(e) ranchiunos; nu uita insultele, injuriile;
(f) simte, fara motiv intemeiat, ca ii este puse la indoiala reputatia si caracterul si reactioneaza
agresiv;
(g) are mereu suspiciuni neintemeiate legate de fidelitatea partenerului de viata.
11.2.2. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOID
Epidemiologie
- Apare foarte rar in populatia clinica spitalizata;
- Apare mai frecvent la rudele pacientilor cu schizofrenie sau tulburare de personalitate de tip
schizotipal.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Detasarea de relatiile sociale si expresivitate emotionala redusa in situatii interpersonale;
debuteaza la inceputul perioadei adulte si se manifesta intr-o varietate de contexte. A- detasarea
si expresivitate emotionala redusa se manifesta in patru sau mai multe dintre urmatoarele
modalitati:
(a) nu-si doreste si nici nu agreeaza relatiile apropiate, inclusiv cele de familie;
(b) aproape intotdeauna prefera activitati solitare;
(c) nu este interesat de relatiile sexuale cu o alta persoana;
(d) nu prea are activitati preferate;
(e) nu are prieteni apropiati in afara rudelor de gradul I;
(f) pare indiferent la laudele si criticele celorlalti;
(g) este detasat, rece, lipsit de emotii.
11.2.3. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOTIPAL
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de aproximativ 3%;
- Apare mai frecvent la rudele de gradul I ale pacientilor cu schizofrenie;
- Rudele de gradul I ale pacientilor cu tulburare de personalitate de tip schizotipal sunt mai
predispuse la schizofrenie si alte tulburari psihotice.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Deficite sociale si interpersonale, disconfort si capacitate redusa de a stabili relatii apropiate,
distorsiuni cognitive si perceptuale, excentricitati comportamentale; debuteaza la inceputul
perioadei adulte si se manifesta intr-o varietate de contexte. Deficitele si particularitatile
cognitive, perceptuale si de comportament se manifesta in cinci sau mai multe dintre urmatoarele
modalitati:
(a) idei de referinta (diferite evenimente au un sens special pentru el);
(b) credinte ciudate si gandire magica (depasind normele culturii de apartenenta);
(c) experiente perceptive neobisnuite, iluzii corporale;
(d) gandire si vorbire ciudate;
(e) idei paranoide, suspiciune;
(f) afectivitate limitata, inadecvata;
(g) comportament si prezentare ciudata, excentrica, particulara;
(h) lipsa prietenilor in afara rudelor apropiate;
(i) anxietate sociala excesiva, ce nu scade o data cu familiarizarea, asociata mai degraba cu
temeri paranoide decat autoevaluari negative.
11.2.4. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP ANTISOCIAL
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 3% pentru barbati si 1 % pentru femei;
- In populatia clinica spitalizata, prevalenta variaza intre 3%-30%, in functie de caracteristicile
populatiei, atingand chiar valori mai mari in grupurile tratate pentru abuz de substante sau
grupurile de infractori.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Desconsiderarea si incalcarea drepturilor celorlalti; debuteaza in adolescenta (15 ani) si se
manifesta intr-o varietate de contexte. Desconsiderarea si incalcarea drepturilor celorlalti se
manifesta in trei sau mai multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) neconformarea la norme sociale, dezinteresul pentru respectarea legilor
(b) tendinta de a-I insela, minti si pacali pe ceilalti pentru profit personal sau placere
(c) impulsivitate sau incapacitate de planificare
(d) iritabilitate si agresivitate, indicate de agresiuni si confruntari fizice frecvente
(e) nepasare si indiferenta pentru siguranta proprie si a celor din jur
(f) iresponsabilitate manifestata prin esecul implicarii in munca si onorarea obligatiilor financiare
(g) lipsa remuscarii fata de ranirea, bruscarea sau deposedarea celuilalt manifestata prin
indiferenta sau rationalizari
11.2.5. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 2% (de doua ori mai frecventa la femei);
- In populatia clinica spitalizata, ratele de prevalenta merg pana la 20%;
- In cazul populatiei clinice cu tulburari de personalitate, prevalenta este de 30%-60%;
- Tulburarea de personalitate de tip borderline este de 5 ori mai frecventa la rudele pacientilor ce
au aceasta afectiune;
- Personalitatea borderline este un teren propice pentru aparitia schizofreniei;
- Exista si un risc familial marit pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial, tulburari
afective si tulburari legate de abuzul de substante.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Instabilitate in relatiile interpersonale, imagine de sine, afectivitate si impulsivitate accentuata;
debuteaza la inceputul varstei adulte si se manifesta intr-o varietate de contexte. Instabilitatea si
impulsivitatea se manifesta in cinci sau mai multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar;
(b) relatii interpersonale instabile si intense, alternand intre idealizare si depreciere;
(c) tulburari de identitate; imagine de sine si sentiment de sine instabile;
(d) impulsivitate in cel putin doua domenii cu potential autodistructiv (ex., comportament sexual,
consum de substante, alimentare compulsiva etc.);
(e) comportament suicidal recurent, gesturi, amenintari, automutilare;
(f) instabilitate afectiva datorata unei reactivitati accentuate (schimbari frecvente in dispozitie);
(g) sentiment cronic de “gol sufletesc”;
(h) izbucniri de furie intense si inadecvate sau dificultati de a-si controla furia;
(i) ideatie paranoida tranzitorie, asociata cu stresul sau simptome disociative severe
11.2.6. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP HISTRIONIC
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 2%-3%;
- In populatia clinica spitalizata, prevalenta este de 10%-15%.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Afectivitate excesiva si comportamente de atragere a atentiei celorlalti; debuteaza la inceputul
varstei adulte si se manifesta intr-o varietate de contexte. Afectivitatea excesiva si nevoia de
atentie se manifesta in cinci sau mai multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) se simte inconfortabil in situatii in care nu e centrul atentiei;
(b) interactiunea cu ceilalti este caracterizata prin comportament inadecvat, provocator, cu
accentuate tente sexuale;
(c) expresivitatea emotionala este superficiala si fluctueaza rapid;
(d) utilizeaza frecvent imaginea fizica pentru a atrage atentia celorlalti;
(e) vorbirea are tente dramatice si este saraca in detalii;
(f) manifestari de teatralitate si expresivitate emotionala exagerata ;
(g) sugestibilitate accentuata;
(h) percepe relatiile ca fiind mai intime decat sunt in realitate.
11.2.7. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP NARCISIST
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 1%;
- In populatia clinica, prevalenta este de 2%-16%;
- Dintre persoanele diagnosticate cu aceasta tulburare, 50%-75% sunt barbati;
- Se asociaza uneori cu tulburarea de personalitate de tip histrionic;
- Prevalenta a inregistrat o tendinta de crestere in ultimii ani.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Nevoia de a fi admirat si lipsa de empatie; debuteaza la inceputul varstei adulte si se manifesta
intr-o varietate de contexte. Nevoia de a fi admirat si lipsa empatiei se menifesta in cinci sau mai
multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) un sentiment exagerat al propriei importante;
(b) intretine fantezii de succes nelimitat, putere, geniu, frumusete sau iubire ideala;
(c) crede ca este unic si special si trebuie sa interactioneze doar cu alte persoane sau institutii
puternice si deosebite;
(d) pretinde admiratie excesiva;
(e) considera ca i se cuvine totu;l
(f) in relatiile interpersonale ii exploateaza pe ceilalti pentru a-si atinge scopurile;
(g) lipsit de empatie; nu sesizeaza si nu recunoaste sentimentele si nevoile celor din jur;
(h) este invidios pe ceilalti si crede ca si ceilalti il invidiaza;
(i) adopta o atitudine si un comportament arogant si condescendent.
11.2.8. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP EVITANT
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 0,5%-1%;
- Apare la 10% dintre pacientii cu tulburari psihice tratati ambulatoriu;
- Apare cu aceeasi frecventa la barbati si femei.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Inhibitie sociala, sentiment de inadecvare, hipersensibilitate la evaluari negative; debuteaza la
inceputul varstei adulte si se manifesta intr-o varietate de contexte. Inhibitia sociala, sentimentul
de inadecvare si hipersensibilitatea la evaluari negative se manifesta in patru sau mai multe
dintre urmatoarele modalitati:
(a) evita profesiile ce presupun contacte interpersonale frecvente, de teama criticelor, a
dezaprobarii sau respingerii;
(b) nu se implica in relatii daca nu are siguranta ca celalalt il place;
(c) este retinut in relatiile intime de teama de a nu fi ridiculizat;
(d) il ingrijoreaza ideea de a fi criticat sau respins in situatiile sociale;
(e) este inhibat in situatii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de inadecvare;
(f) se vede pe sine ca fiind incapabil sa se descurce in relatii sociale, neatractiv si inferior
celorlalti;
(g) este extrem de precaut cand trebuie sa-si asume riscuri personale sau sa se implice in
activitati noi de teama de a nu se face de ras.
11.2.9. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP DEPENDENT
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 2,5 %;
- Apare mai frecvent la femei;
- Este una dintre cele mai frecvente tulburari de personalitate intalnite la populatia clinica
spitalizata;
- Apare frecvent asociata cu tulburarea de personalitate de tip evitant.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Nevoia excesiva de protectie ce duce la comportamente submisive, dependente si teama de
abandon; debuteaza la inceputul varstei adulte si se manifesta intr-o varietate de contexte. Nevoia
de protectie, comportamentul submisiv si teama de abandon se manifesta in cinci sau mai multe
dintre urmatoarele modalitati:
(a) intampina dificultati in luarea deciziilor curente in lipsa sfaturilor si sustinerii celorlalti;
(b) are nevoie ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru aspectele importante ale vietii sale;
(c) ii este greu sa-si exprime dezacordul in relatie cu ceilalti, de teama pierderii sustinerii;
(d) ii este greu sa initieze proiecte sau sa faca lucruri de unul singur (autoeficienta scazuta);
(e) ar face aproape orice pentru a-si asigura sustinerea si protectia celorlalti, mergand pana la a se
oferi voluntar sa faca lucruri neplacute;
(f) se simte inconfortabil si neajutorat cand este singur de teama ca nu va fi in stare sa se
descurce;
(g) cand o relatie apropiata se destrama, cauta imediat o alta in care sa gaseasca protectie si
sustinere;
(h) este excesiv de ingrijorat vis a vis de posibilitatea de a fi lasat sa se descurce singur.
11.2.10. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP OBSESIV-COMPULSIV
Epidemiologie
- In populatia generala, prevalenta este de 1%;
- In populatia clinica, prevalenta este de 3%-10%;
- Apare de doua ori mai frecvent la barbati;
- Este o tulburare diferita de tulburarea obsesiv-compulsiva din cadrul tulburarilor anxioase.
Trasatura caracteristica Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Preocuparea legata de ordine, perfectionism, control mental si interpersonal, in dauna
flexibilitatii, deschiderii, eficientei; debuteaza la inceputul varstei adulte si se manifesta intr-o
varietate de contexte. Preocuparea legata de ordine, perfectionism, control mental si
interpersonal se manifesta in patru sau mai multe dintre urmatoarele modalitati:
(a) preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare, incat scopul principal al activitatii
se pierde;
(b) manifesta un perfectionism care interfereaza cu realizarea unei sarcini;
(c) este excesiv de dedicat muncii si productivitatii, pana la eliminarea activitatilor de recreatie si
a relatiilor de prietenie
(d) este rigid si excesiv de constiincios in probleme de moralitate, etica sau valori;
(e) nu poate arunca obiectele vechi, chiar daca nu au nici o valoare sentimentala;
(f) ezita sa delege responsabilitati sau sa lucreze cu alte persoane, daca acestea nu respecta strict
standardelor sale;
(g) este zgarcit cu sine si ceilalti; banii sunt adunati pentru zile negre;
(h) este rigid si incapatanat.
11.2.11. TULBURAREA DE PRSONALITATE NESPECIFICATA
- Este o categorie utilizata pentru tulburari de personalitate care nu corespund criteriilor
tulburarilor prezentate anterior; fie tabloul clinic prezinta trasaturi mixte (din diferite tulburari de
personalitate), fie corespunde unei tulburari de personalitate neincluse in aceasta clasificare:
tulburare de personalitate depresiva sau pasiv-agresiva.
- Pasiv-agresiva -; fondul este agresiv (atitudine agresiva fata de solicitarile sociale si
profesionale), dar manifestarea este de rezistenta pasiva.
- Depresiva -; caracterizata prin pesimism, stima de sine scazuta, nefericire, nemultumire,
deprimare, sentimente de inutilitate, autocritica ridicata, tendinta de autoculpabilizare si
remuscari.
11.3. Diagnostic diferential
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential
Indici de diferentiere
Tulburarile psihotice - Tulburarile de personalitate de tip paranoid, schizoid si schizotipal au
multe trasaturi in comun cu scizofrenia, tulburarile afective cu trasaturi psihotice si alte tulburari
psihotice.
- Diagnosticul de tulburare de personalitate se pune doar daca simptomatologia nu apare
exclusiv pe parcursul unei tulburari de pe axa I.
Tulburarile de anxietate - Modificarile de personalitate care survin si persista dupa expunerea la
un eveniment traumatic justifica un diagnostic de stres posttraumatic.
- Tendintele evitative in situatii sociale apar si in fobia sociala si in tulburarea de personalitate de
tip evitant; diferenta este data de momentul debutului, severitatea dizabilitatii, varietatea
situatiilor in care se manifesta.
Tulburarile legate de consumul de substante - Nu se pune un diagnostic de tulburare de
personalitate doar pe baza comportamentelor care sunt consecinta directa a consumului de
substante, renuntarii la consumul de substante, activitati ce faciliteaza dependenta (ex.,
comportament antisocial).
Modificarile de personalitate datorate unei conditii medicale generale - Nu se pune un diagnostic
de tulburare de personalitate daca modificarile apar ca urmare a prezentei unei conditii
medicale generale (ex., o tumoare cerebrala).
Trasaturi de personalitate care nu ating nivelul care sa justifice un diagnostic de tulburare de
personalitate - Trasaturile de personalitate contureaza o tulburare de personalitate doar daca
sunt inflexibile, dezadaptative, persistente si cauzeaza dificultati majore in viata persoanei.
11.4. Etiologie
De obicei, in cazul unui singur pacient cu tulburari de personalitate se constata prezenta mai
multor tipuri de astfel de tulburari.
11.5. Abordari ale tulburarilor de personalitate
A. Abordarile biologice
- tulburarile de personalitate sunt explicate prin apelul la factorul genetic;
- datele de plecare in cazul acestor teorii provin din studii corelationale, care indica faptul ca
prevalenta acestor tulburari (mai ales cele din grupul A) este mai mare la rudele de gradul I ale
pacientilor luati in studiu;
- pe baza studiilor corelationale s-a aratat ca in cazul:
- grupului A -; factorul genetic este foarte important;
- grupului B -;factorul genetic este important;
- grupului C -;factorul genetic este mai putin influent.
! nu se stie cu exactitate daca este vorba doar de substratul genetic, sau si de un comportament
invatat. Au fost incriminati mai multi factori:
• factorii temperamentali -; ex., colericul ar corespunde personalitatii de tip antisocial, pe cand
melancolicul celor de tip evitant si dependent
• hormonii -; ex., excesul de testosteron ar sta la baza comportamentului agresiv
• MAO (monoaminoxida) -; excesul de MAO ar fi caracteristic persoanelor retrase (schizotipali,
schizoizi), pe cand deficitul de MAO ar caracteriza tendinta de implicare in relatiile
interpersonale (histrionicii)
• Neurotransmitatorii -; excesul de endorfine s-ar asocia cu trasaturile pasive, pe cand deficitul de
serotonina s-ar asocia cu impulsivitatea si agresivitatea.
B. Abordarile psihologice
1. Teoria psihanalitica
- exista o personalitate latenta, de culise si o personalitate manifesta;
- dinamica personalitatii manifeste depinde de dinamica celei de culise;
- personalitatea adultului se formeaza in functie de lupta interna de a rezolva conflictele si fixatia
la diferite stadii de dezvoltare:
- daca fixatia apare in stadiul I (oral, 0-1 ani), persoanele vor avea ca si caracteristica
agresivitatea verbala sau fizica;
- daca fixatia apare in stadiul II (anal, 1-3 ani), persoanele vor fi calme, introvertite; corespunde
personalitatii obsesiv-compulsive;
- daca fixatia apare in stadiul III (falic, 3-5 ani), complexele Oedip si Electra nerezolvate dau
nastere tulburarilor nevrotice.
Trasaturile de personalitate constituie mecanisme defensive prin care copilul se apara: proiectia
in cazul personalitatii paranoide, disocierea in cazul celei borderline.
2. Teoria cognitiv-comportamentala
Conform acestei teorii, trasaturile de personalitate sunt nume date unor raspunsuri relativ stabile
Aceste raspunsuri sunt:
Raspunsuri Dimensiuni ale personalitatii Teorii si modele explicative Abordare psihoterapeutica
Biologice - vizeaza mai ales temperamentele - mai mult teorii biologice - pacientul este invatat
sa se adapteze la lume cu problema sa (training in rezolvare de probleme)
Cognitive Comportamentale
Subiective - vizeaza mai ales caracterul si aptitudinile (evaluare valorica si din perspectiva
performantei) - mai mult teorii psihologice ale invatarii; trasaturile de caracter constituie
patternuri cognitiv-comportamentale modificabile - interventie si restructurare cognitiva pentru
modificarea schemelor particulare si generale
a) Teoria cognitiva a lui Beck & Freeman
• Schemele cognitive
- pentru a influenta simptomatologia, trebuie modificate gandurile automate, credintele,
schemele cognitive;
- schemele cognitive pot fi neconditionate (ex., “Sunt incompetent”) si conditionate (ex., “Daca
nu fac lucrurile perfect, atunci nu merita sa le fac deloc”);
- modificarea gandurilor automate fara modificarea schemei cognitive face ca, intr-un alt context,
sa fie generate alte ganduri automate.
Tulburarea de personalitate Strategia utilizata Scheme utilizate Strategii subdezvoltate Strategii
compensatorii
Schizoid Izolarea “daca ii las pe ceilalti sa devina prea apropiati viata mea va fi insuportabila”,
“eu nu sunt ca ceilalti”, “am nevoie sa fiu lasat in pace” Intimitate Reciprocitate
Autonomie
Izolare
Schizotipal Neincredere
Excentricitate “lucrurile si lumea nu sunt ce par a fi” Conformitate
Gandire logica Evitare sociala
Gandire magica
Paranoid Interpretare
Proiectie “nu pot avea incredere in ceilalti”, “cei amabili ma triseaza”, “toti imi vor raul”, “nu
trebuie sa cred in nimeni” Spontaneitate
Interpretare
Proiectie
Antisocial Atacul
“eu sunt cel mai important”, “oamenii exista pentru a fi trisati” Empatie
Reciprocitate
Asertivitate Agresivitate
Exploatare
Histrionic Teatralismul “trebuie sa impresionez, sa atrag atentia, sa fiu considerat important”
Controlul
Organizarea
Planificarea Impulsivitate
Expresivitate
Borderline Ambivalenta “sunt incompetent”, “sunt nerealizat si neimportant”, “toata lumea ma
va abandona” Deprinderi sociale Rezolvare de probleme Comunicare Consum de alcool
Relatii instabile
Automutilare
Narcisic Supraestimarea “sunt minunat”, “sunt cel mai bun”, “trebuie sa fiu apreciat de ceilalti”
Separarea
Identificarea unui grup de apartenenta Supraevaluarea
Competitivitatea
Evitant Evitarea
“mi s-ar putea intampla ceva rau”, “cei din jur m-ar putea rani” Asertivitatea
Evitare
Inhibitie
Retragere sociala
Dependent Atasamentul
“nu pot face nimic singur”, “nu pot reusi singur” Autonomia
Nevoia de sustinere
Atasamentul
Obsesiv-compulsiv Perfectionismul
“erorile sunt catastrofale”, “trebuie sa fac totul perfect” Spontaneitatea
Superficialitatea Control excesiv
Responsabilitate asumata
• Conceptualizarea
- schemele existente duc la aparitia unor strategii (comportamente, cunostinte) subdezvoltate,
dublate de strategii compensatorii (supradezvoltate)
• Terapia
- vizeaza modificarea schemelor cognitive si interventie pentru promovarea strategiilor
subdezvoltate si reducerea strategiilor supradezvoltate.
-
11.6. Evolutia si prognosticul bolii
- Trasaturile unei tulburari de personalitate pot fi recunoscute incepand cu adolescenta sau
debutul vietii adulte.
- Prin definitie, o tulburare de personalitate reprezinta un pattern de gandire, afectivitate,
comportament relativ stabil in timp.
- Unele tulburari de personalitate (mai ales, de tip antisocial si borderline) tind sa se remita o data
cu inaintarea in varsta; acest lucru este mai putin valabil pentru altele (ex., de tip obsesiv-
compulsiv sau schizotipal).
11.7. Tratamentul
• Tehnici cognitiv-comportamentale de modificare a comportamentelor si cognitiilor care sustin
manifestari dezadaptative si relativ stabile, adaptarea la situatii problematice;
• Tehnici dinamic-psihanalitice pentru eliminarea conflictelor care sustin manifestari
dezadaptative;
• Tehnici umanist-experientiale pentru favorizarea exprimarii libere si a dezvoltarii personale.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) e caracterizată prin gânduri anxiogene sau
ritualuri pe care persoana simte că nu le poate controla. Dacă cineva suferă de TOC
este asaltat de imagini şi gânduri stăruitoare, nedorite sau de necesitatea presantă
de a se angaja în îndeplinirea anumitor ritualuri. Obsesia este o tulburare complexa
ideo-afectiva caracterizată prin prezenţa în psihicul uman a unor grupuri de
fenomene care tulbură buna desfăşurare a tuturor proceselor. Obsesiile sunt
gânduri, imagini şi impulsiuni parazite, nedorite şi intruzive. Ele sunt de regulă
privite de subiect ca fiind absurde, inaceeptabile şi greu de înlăturat. Odată ce
obsesia se instalează, ea este însoţită de sentimente de disconfort şi anxietate şi de
nevoia subiectului de a neutraliza. Compulsiile sunt comportamente repetitive cu
caracter stereotip, implică repetarea actelor obsesive efectuate în aceiaşi secvenţă
de fiecare dată, cu scopul de a suprima obsesiile, de a preveni sau reduce
anxietatea. Compulsiile sunt fie clar excesive, fie neconectate realist cu ceea ce
sunt destinate să neutralizeze sau să previna obsesiile.. Efectuarea acestor ritualuri
reduce anxietatea doar pe termen scurt. Ritualurile ca şi gândurile obsesionale pot
fi şi ele normale şi patologice şi sunt susţinute de disfuncţionalităţile sistemului de
precauţie-vigilitate care se activează când individul trebuie să facă faţă unor
ameninţări adevarate sau ipotetice . Comportamentul ritualic este opus
comportamentului rutinier din viaţa obişnuită care este efectuat fără ca individul să
se gândească. Comportamentul ritualic este foarte controlat, rigid şi orice
inacurateţe sau incompletitudine duce la anxietate.
Adesea acest comportament este acompaniat de o rezistenţă la îndeplinirea
comportamentului compulsiv. Ele se desfăşoară într-o formă stereotipă, sau după
nişte reguli fixe şi punerea în aplicare este însoţită.de o descărcare temporară a
anxietăţii. Subiectul nutreşte convjngerea că dacă, nu îşi va duce la îndeplinire
ritualul,anxietatea sa va creşte foarte mult. Comportamentul compulsiv (de
neutralizare) implică o modificare în activitatea mentală a subiectului, în sensul că
acesta îşi abate găndul în mod deliberat de la ideea obsesivă. Pacienţii mai dezvoltă
şi comportamente de evitare îndreptate în mod special în direcţia evitării stimulilor
declanşatori ai comportamentului obsesiv.
Modelul psihologic al comportamentului obsesiv - compulsiv implică: evitarea
obiectelor sau situaţiilor care declanşeează obsesia; comportamentul compulsiv şi
ritualurile mentale. Când, în ciuda comportamentului de evitare, obsesia se
instalează, urmează declanşarea comportamentului compulsiv (ritualul). Dacă
obsesiile sunt persistente şi ritualurile capătă un caracter extensiv, la pacienţi se
poate manifesta un comportament ritualist aparent independent de obsesie; mai
precis, când pacientul se confruntă cu un stimul declanlşator al obsesiei, acesta
declanşează comportamentul compulsiv (de neutralizare) înainte ca obsesia să
apară, pentru a preveni apariţia acesteia.
În cadrul acestei tulburări psihice, o persoană devine blocată mental într-un model
de gânduri şi comportamente repetitive care sunt lipsite de sens şi supărătoare, dar
sunt dificil de depăşit.
Diagnosticul obsesiei este valabil doar dacă cele 3 criterii de mai jos sunt
respectate:
- idei recurente, impulsuri sau imagini considerate lipsite de sens şi intruzive
încercarea de a ignora, reprima sau neutraliza aceste gânduri cu ajutorul altor
gânduri sau fapte
- recunoaşterea de către pacient a faptului că aceste gănduri sunt un produs al
propriei sale minţi şi nu sunt impuse de factori externi
- simptomele să nu aparţină altei afecţiuni mentale
Diagnosticul compulsiei e valabil doar daca cele 3 criterii de mai jos sunt
respectate:
- comportamente repetitive, intenţionate, cu scopul de a răspunde unei obsesii, în
funcţie de anumite reguli sau într-o manieră stereotipă
- comportamente care intenţionează protejarea de un disconfort sau de o situaţie
de temut, dar care nu corespund realităţii, fiind excesive
- recunoaşterea de către pacient a faptului că aceste comportemente sunt
nerezonabile
Multe persoane sănătoase pot avea unele simptome asemănătoare celor din TOC,
de exemplu a verifica aragazul de mai multe ori înainte de a pleca de acasă. Însa
tulburarea este diagnosticată doar în cazul în care asemenea activităţi se
prelungesc cel puţin o oră pe zi, sunt foarte deranjante şi tulbură viaţa de zi cu zi.
Dacă boala obsesiv-complusivă devine suficient de severă, aceasta poate distruge
capacitatea unei persoane de a funcţiona normal acasă, la şcoală sau la serviciu.

Care este rolul serotoninei in sanatate?

Ca neurotransmitator, serotonina ajuta la transmiterea mesajului dintr-o zona a

creierului in alta. Datorita raspandirii sale in corp, influenteaza o varietate de functii
psihologice si alte functii ale organismului. Din aproximativ 40 de milioane de celule
ale creierului, majoritatea sunt inflentate in mod direct sau indirect de serotonina.
Intervine în producerea somnului, în procese mintale si afective (depresie si
anxietate, tulburare obsesiv-compulsiva), în functii motorii, în termoreglare, în
reglarea presiunii arteriale, în actul vomei, în functii hormonale.

REALIZAT DE :

ANCA TRUTA

TULBURARE OBSESIV- COMPULSIVA

 CAZUL NR. 1
-ALINA-

Pacient: Alina

Abordare terapeutica:

Evaluare clinica initiala:

Descrierea generala a problemei: A. este o persoana foarte

ataşată de mama si de bunica ei.Nu simte afectiune pentru tatal ei. Bunica o speria,
spunând că va creste departe de mama şi de casă daca “nu este cuminte”.Adolescenta in
limite normale, cu usoare tendinte de afiliere ( atasament pentru diversele locuri de munca).
In urma consumarii unei tigari de marijuana a avut o halucinaţie vizuală încărcată de
agresivitate. Scena violentă din halucinatie îi revine în minte din ce in ce mai des şi o
sperie.Apar diverse ganduri violente legate de familie , propria persoana sau chiar
necunoscuti.(ideea obsesiva ca ar putea rani pe cineva).

Analiza la nivel:
* Analiza la nivel cognitiv si subiectiv:

Obsesiile devin din ce in ce mai violente . La inceput era o singura

scena violenta desfasurata pe un vapor.In timp scena violenta se
modifica (Alina nu poate distinge personajele care fac parte din
aceasta scena violenta: ea este personajul din scena sau sunt alte
persoane? ) . Apoi a început să aibă teama ca ar putea să facă rău în alte feluri, punând,
fără să ştie, medicamente sau otravă în băutura celorlalti.

Factorul care a declansat aceasta scena agresiva a fost

consumul unei tigari de marijuana si bauturi alcoolice.
Gandul initial a dus- o la un alt gand: ar putea sa faca rau si altor persoane ,nu numai ei.

A incercat sa neutralizeze aceste obsesii .La inceput

cerandu-i sotului sa se lase de consumul de droguri ,apoi a început să
se ferească din ce în ce mai mult de obiecte ascuţite, să le ascundă, apoi să ceară celorlalţi
să le ascundă, să ceară mamei să o încuie noaptea în cameră. Nu mai mergea decât însoţită la
serviciu sau în oraş de teama de a nu face rau cuiva.

* Analiza la nivel emotional: gandurile ii creeaza disconfort ,

fiindu-i teama tot timpul atat pentru siguranta ei ,dar mai ales
pentru siguranta celorlalte persoane cu care intra in
contact.Gandurile obsesive le asocia cu apropierea de obiecte
ascutite. Are o dispozitie tematoare, este trista tot timpul, fiind
asociate cu gandurile agresive adresatein special membrilor
familiei.

* Analiza la nivel comportamental: comportamentul devine

unul ezitant(ii cere mamei sa o incuie in camera noaptea, nu mai
merge in oras sau la serviciu neinsotita).Atitudinea se modifica
vizavi de sot ,in primul rand(ii cere insistent sa renunte la droguri
– deoarece sotul nu renunta A. divorteaza) , dar si fata de mama
ei ( in fiecare dimineata trebuie sa verifice daca mama este OK ,
daca nu s-a intamplat nimic peste noapte din cauza ei).

* Analiza la nivel fiziologic: - batai neregulate ale inimii ori de

cate ori iese din casa, merge la servici sau se intampla sa stea in
preajma unor obiecte mai ascutite.
 – transpiratia excesiva
– i se pune un nod in gat cand se gandeste
ca ar putea ,fara sa-si dea seama, sa puna medicamente
sau otravă în băutura sau mancarea cuiva.
– Senzatia ca nu mai poate respira.

Istoric si evolutie: pacienta recunoaste ca toate aceste

“probleme” au inceput odata cu consumul de substante . In timp
aceste ganduri s-au accentuat , indreptandu-se spre membrii
familiei ,iar ulterior chiar si spre perswoane necunoscute.Lucreaza
,dar mersul la servici este o problema din ce in ce mai dificila
deoarece Alina nu mai vrea sa mai iasa singura din casa.Si chiar
daca ajunge cumva la servici are acelasi gand tot timpul: oare am
facut cuiva rau , vreunui coleg de-al meu si eu nu mai stiu? La
srvicu trebuie sa isi verifice toti colegii: daca sunt veniti toti, daca
sunt sanatosi. Daca vine o persoana noua in institutie trebuie
verificata sa fie sigura ca nu i-a facut rau.

Viata sociala a Alinei nu mai exista de teama de a nu omori pe

cineva. Latura afectiva este si ea compromisa , nu mai poate
dezvolta nici o relatie cu nici un barbat . A avut mai multi prieteni
dar relatiile au fost de scurt durata, deoarece Alina devine foarte
“afectiva” in relatia cu un barbat. Acesta trebuie sa fie controlat
tot timpul de catre Alina , zi si noapte . Nu poate iesi nici macar
din casa fara sa-i dea de stire Alinei. Iubitul a ajuns sa fie
controlat din 10 in 10 minute iar noaptea sa fie trezit din somn de
mai multe ori pentru a se asigura ca este bine. Daca la inceput
Alina putea sa poarte o conversatie cu prietenul ei , in timp
aceasta convarsatie a ajuns sa se desfasoare prin intermediul
unei usi ,Alina fiind incuiata in camera ei. Locuieste cu mama ,dar
aceastea este foarte stresata, trebuind sa aiba grija de fiica ei
astfel fiindu-i pus in pericol chiar locul de munca.Daca mama
intarzie mai mult cu 5 minute cand vine de la servici, A see
panicheaza si nu mai stie daca ea a facut rau mamei si de aceea
mama nu mai poate ajunge acasa.

CONCEPTUALIZARE:

“daca nu esti fetita cuminte,

pleci departe de mama ta

si de casa.”

Viziunea
aparuta in

urma
consumului

de
substante

s-ar putea intampla ceva si tu sa fii de vina

 As putea injunghia, otravi pe cineva

Eu sunt responsabila
ii intreb

dimineata

daca sunt bine

daca pateste ceva

mama/ iubitul

imi dispare frica

Nu stau in apropierea
 obiectelor ascutite

Tratamentul l-am negociat impreuna cu pacienta, am discutat

cu privire la obiectivele pe termen scurt, mediu si lung pe care
nji le propunem, insistand asupra fenomenelor care s-ar putea
repeta.Obiectivele s-au stabilit pe 10 saptamani ,pentru a putea
in final sa mearga singura la serviciu.Pe termen scurt tinta a
fost sa iasa timp de o saptamana din camera(sau sa descuie
usa cameri ) atunci cand sta de vorba cu mma sau cu prietenul.
Tintele (obiectivele) pe termen scur se vor schimba de la o
saptamana la alta.

O alta etapa a constat in interviul cu mama Alinei, deoarece

aceasta problema o afecteaza in mod direct si pe ea.Mama a fost
intervievata in prezenta Alinei.

Un bun indicator in tratament si progresul acestuia dar si pentru a

aduce noi informatii despre problema au fost temele pentru acasa
care au fost date pacientei:

• un jurnal al ideilor obsesive in care sa isi noteze ideile care ii

ocupa timpul ;
• notarea disconfortului creat de ganduri dar si a tendintelor
de neutralizare la care se gandeste pentru a inlatura aceste
ganduri;
• o metoda eficienta o reprezinta expunerea directa: pacientei
i se cere sa isi aleaga singura tema pentru acasa(sa isi
noteze disconfortul creat dar s nu spuna nimanui despre
tema aleasa). I se explica faptul ca este important sa isi
creeze disconfortul dar sa nu incerce sa il neutralizeze sau sa
 il evite.In urmatoarea sedinta vor fi discutii cu privire la ce a
simtit si la faptul ca numai ea va fi responsabila de acest
lucru.

Focalizarea pe ideea ca gandurile intruzive sunt absolut

normale pentru orice persoana .Numeroasele exemple date
pacientei i asigura acesteia un feed- back pozitiv in continuarea
tratamentului.

REALIZAT:

ANCA TRUTA
Te simţi fericit ori deprimat? Ţi s-a atras cumva atenţia că în ultima vreme te comporţi cam
bizar? Lăsând la o parte eventualele motive „obiective”, felul în care te simţi ar putea fi doar
consecinţa unei infecţii, sau chiar a unei boli pe care n-ai avut-o în copilărie. Şi dacă multă
vreme s-a crezut că sistemul nervos este izolat de sistemul imunitar, acum se pare că nu este
deloc aşa, şi că nu numai depresia şi bolile psihice, dar chiar şi fericirea, ar fi cu adevărat
„molipsitoare”.

În ultimii ani, interacţiunile complexe dintre sistemul imunitar şi sistemul nervos central au fost
copios studiate din perspectiva implicării lor în boli precum schizofrenia şi depresia. De altfel, în
luna mai a anului trecut, o echipă de cercetători de la Universitatea Utah din Salt Lake City,
Statele Unite, demonstra pentru prima oară o legatura de tip cauză-efect între sistemul imunitar şi
bolile psihice. Se ştia că există un raport între ele, dar nimeni încă nu reuşise să stabilească o
conexiune directă. În cadrul studiului respectiv, echipa de cercetători vindeca printr-un transplant
de maduvă osoasă nişte soareci mutanţi, afectaţi de un sindrom compusiv, care-i făcea să se
cureţe obsesiv până le cădea părul şi îşi răneau pielea, la fel cum se întâmplă la oamenii afectaţi
de boala numită "tricotilomanie" (smulgerea obsesivă a părului de pe cap).

"Se credea că sistemul imunitar şi sistemul nervos reprezintă lumi separate, acum însă, se
pare că sistemul imunitar şi infecţiile care îl stimulează ne pot influenţa atât starea de
spirit, cât şi memoria şi abilitatea de a învăţa", declara recent John Bienenstock de la
Universitatea McMaster din Hamilton, Canada, intr-un articol aparut în New Scientist.

Nu e un lucru de ici de colo, ci o schimbare fundamentală de "macaz" în cercetarea din domeniu:

nu cu mult timp în urmă, se credea că bariera hemato-encefalică (sânge-creier) izolează creierul
de sistemul imunitar; că celulele care alcătuiesc pereţii capilarelor sanguine sunt conectate mai
strâns între ele în creier decât oriunde altundeva în organism, împiedicând proteinele şi celulele
să ajungă la creier. Acum însă, devine tot clar faptul că anticorpii, moleculele "semnal" şi chiar
celulele imunitare, ajung adeseori la creier, unde îşi fac "de cap".

În sprijinul acestei teorii, New Scientist prezintă cazul unui copil din Statele Unite, a cărui
personalitate începe să sufere schimbări dramatice cam pe la vârsta de 12 ani. Sammy Maloney
va fi iniţial diagnosticat cu tulburare obsesiv compulsivă, apoi cu sindromul Tourette. Deoarece
starea lui va continua să se deterioreze, în ultimă instanţă, la sugestia unui prieten al familiei, va
fi testat şi pentru infecţie cu streptococ, o infecţie bacteriană comună, care de obicei nu provoacă
mai mult decât o durere în gât. Surpriză! Va reieşi că este infectat, va fi tratat cu antibiotice
vreme de mai mulţi ani şi în timp, toate schimbările de comportament care îi îngrijoraseră pe
parinţi vor dispărea ca şi când n-ar fi fost.

În opinia lui Madeline Cunningham de la Universitatea Oklahoma, deşi un caz extrem, povestea
lui Sammy nu este una chiar atât de neobişnuită. Cercetătoarea a investigat vreme de mai mulţi
ani schimbările de comportament care ar putea fi corelate infecţiilor streptococice ale copilărilei,
boli precum sindromul Tourette, o dereglare asemănătoare tulburării obsesiv-compulsive
denumită PANDAS şi Correa Sydenham, o maladie caracterizată de ticuri şi de inabilitatea
bolnavului de a-şi controla emoţiile. Cunningham a dovedit că, cel puţin în cazul acesteia din
urma, anticorpii împotriva unui grup de bacterii streptococice se leagă de receptorii dintr-o arie
cerebrală care controlează mişcarea şi ajunşi în creier, încep să imite efectele moleculelor
"semnal" naturale, declanşând o descărcare de dopamină, care ar putea explica ticurile şi
problemele emoţionale ale copiilor afectaţi de maladie.
Nu toţi copiii cu PANDAS au anticorpi similari, dar în cazul celor care dispun de ei, tratamentele
cu antibiotice sau cu medicamente care suprimă sistemul imunitar sunt eficiente. Cercetătoarea
precizează însă că nu există dovezi că vaccinarea copiilor ar declanşa boli de acest gen,.pe care,
după cum avertizează, "este mai probabil să le faci dacă nu eşti imunizat".

Între timp, la Feinstein Institute for Medical Research din Manhattan, New York, Betty Diamond
a demonstrat şi ea în cadrul unui studiu că anticorpii asociaţi bolii autoimune Lupus pot ajunge în
creier unde, legându-se de receptorii NMDA, să omoare neuronii: o explicaţie parţială a
schimbărilor de dispoziţie şi a declinului cognitiv asociate acestei boli.

Mai apoi, studii pe soareci au indicat că modul în care este afectat comportamentul depinde atât
de ceea ce provoacă "breşa" în bariera sânge-creier, cât şi de anticorpii înşişi. De exemplu, atunci
când bariera este compromisă de inflamaţie, anticorpii corelaţi lupusului deteriorează
hipocampul, afectând memoria; când bariera este însă trecută de hormonul stresului (adrenalina),
anticorpii deteriorează amigdala, facându-i pe indivizii respectivi mai fricoşi.

"Aceste descoperiri ar putea schimba pentru totdeauna modul în care tratăm dereglările psihice",
este convinsă Cunningham, în opinia căreia anticorpii influenţează chiar şi comportamentul
persoanelor (aparent) sănătoase. O teorie cu care şi Diamond este de acord: "Avem tone de
anticorpi în organism chiar dacă nu avem boli clinice. Sunt sigură că unii dintre ei au anumite
efecte la nivel cerebral", spune ea.

Articol original: Fericirea o boala misterioasa | Dj Alex Kid

I. TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV – COMPULSIVĂ
1. Diagnostic
2. Tablou clinic
3. Comorbidităţi
4. Elemente specifice culturii şi sexului
5. Prevalenţa
6. Evoluţie şi prognostic
7. Diagnostic diferenţial
8. Similitudini, diferenţe şi corelaţii între TOC şi TPOC
9. Subtipuri de personalitate obsesiv-compulsivă
II. ETIOPATOLOGIE
1. Abordări în conceptualizarea şi tratarea TP
2. Metode de investigare
III. TRATAMENT
1. Farmacoterapie
2. Psihoterapie
3. Relaţia terapeutică
IV PREZENTARE DE CAZ
V CONCEPTUALIZARE / POSIBILĂ INTERVENŢIE

Extras din Document

REZUMAT
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă ar fi imaginea „omului perfect”, dacă, aşa cum spune
Cottraux, nu ar fi „mai mult ca perfectul”. Această trecere de la perfect la mai mult ca perfect
marchează depăşirea graniţelor normalului, înţeles ca funcţionare optimă pe plan subiectiv,
comportamental, cognitiv, biologic chiar, determinând tulburări mai mult sau mai puţin grave, care
ajung să împiedice pacientul să se bucure de viaţă, impunându-i uneori chiar să petreacă timp
îndelungat in spitalizări repetate.
Personalitatea obsesiv-compulsivă este abordată din punct de vedere al manualului de diagnostic al
tulburărilor mentale, discutându-se diagnosticarea, comorbidităţile, prevalenţa, diagnosticul diferenţial.
Abordările în conceptualizarea şi tratamentul tulburării de personalitate obsesiv-compulsive au fost
amintite, după cum urmează: modelul psihanalitic, modelul cognitiv al lui Beck, modelul tulburărilor
de personalitate după Cottraux, modelul lui Young, bazat pe schemele precoce inadaptate. Au fost
amintite instrumentele de investigare, (interviuri, chestionare), cu menţiunea ca nici unul dintre ele nu
a demonstrat o superioritate evidentă în ceea ce priveşte validitatea şi credibilitatea. De cele mai multe
ori, pacientul cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă se prezintă la tratament pentru
tulburări de pe axa I (din spectrul anxios, depresiv, dependenţe ), ajungându-se la diagnosticarea unei
tulburări de personalitate comorbide din cauza răspunsului parţial (sau a recăderilor frecvente) la
terapia tulburărilor de pe axa I.
Tratamentul tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă a fost abordat din punct de vedere
medicamentos (ceea ce înseamnă că, de fapt, medicaţia se prescrie pentru tulburările de pe axa I
asociate celei de personalitate), şi din punct de vedere psihologic. Psihoterapiile amintite în lucrare
(psihanalitice clasice, psihodinamice de scurtă durată, interpersonale, comportamental-dialectice,
cognitiv-comportamentale, cognitivă şi cea centrată pe schemele lui Young, derivată de fapt din terapia
cognitivă), au dovedit toate eficienţă în tratamentul tulburărilor de personalitate, cu menţiunea că, fără
să putem spune că una dintre ele este cea mai bună, se pare că tulburarea de personalitate obsesiv-
compulsivă reacţionează mai bine (în sensul ameliorării simptomatologiei) la cele de tip psihanalitic şi
la cele din spectrul cognitiv.
Pentru conceptualizarea cazului şi tratametul psihologic al tulburării de personalitate obsesiv-
compulsivă am recurs la modelul lui Young, care a plecat de la terapia cognitivă clasică şi combină
strategii derivate din teoria ataşamentului, gestaltism, constructivism. In urma terapiei propuse
conform modelului lui Young, ne aşteptăm la ameliorarea tulburării de personalitate, în ideea că,
reuşind eventual să flexibilizăm schemele rigide ale pacientului, putem amâna apariţia unui nou episod
depresiv, sau putem diminua intensitatea acestuia în cazul în care apare, ştiut fiind ca ameliorarea
simptomatologiei de pe axa I poate duce la ameliorarea tulburării de pe axa II şi invers.
I. TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV – COMPULSIVĂ
PERSONALITATEA, ar putea fi definită ca un complex de trăsături psihologice în majoritate
neconştientizate, persistente, specifice individului, care se reflectă în aproape toate manifestările
comportamentale (M. Lăzărescu, A. Nireştean, 2007, pp.95).
Din viziunea curentului cognitivist personalitatea după Cottraux (2003) se defineşte ca „Un ansamblu
de construcţii mentale personale, pe care noi le stabilim pentru a putea interpreta lumea. Aceste
construcţii conduc la un stil cognitiv particular, propriu fiecăruia dintre noi, dar care se poate regrupa
în tipologii mai mari”.
Dimensiunile personalităţii normale sunt greu de delimitat de cele ale personalităţilor patologice.
Tulburările de personalitate au fost privite de a lungul timpului ca un continuum al personalităţii
normale dar şi ca un domeniu complet distinct. Din punct de vedere psihiatric tulburările de
personalitate sunt incluse într-o categorie nosologică aparte. Se referă la un deficit ego-sinton
comportamental şi adaptativ precoce şi persistent care viciază raporturile cu sine şi ceilalţi (M.
Lăzărescu, A. Nireştean, 2007, pp.150).
J. Cottraux (2003) menţionează că „Tulburările de personalitate reflectă, înainte de toate, o insatisfacţie
percepută,de către subiect în ce priveşte propria persoană, insatisfacţia uneori provenind din
anturaj”.Tulburarea de personalitate, în general va fi observată în urma unui moment de depresie sau
anxietate când se vor aborda probleme mai stabile decât o simplă stare depresivă sau anxioasă.
Deseori, atunci, pacientul îşi dă seama că anumite atitudini psihologice sau comportamente care
conduc spre eşec se tot repetă de a lungul anilor.
. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP OBSESIV – COMPULSIV
(TPOC) se manifestă prin trăsături constante de personalitate, maladaptative, care persistă de a lungul
întregii vieţi în contexte variate care pot fi caracterizate prin rigiditate, control, perfecţionism şi un
interes exagerat pentru muncă în defavoarea relaţiilor interpersonale strânse. Tulburarea generează
adesea dificultăţi în relaxare, datorită preocupărilor faţă de reguli, detalii şi productivitate. Persoanele
care prezintă această tulburare sunt adesea percepute a fi încăpăţânate, zgârcite şi necooperante.
1. DIAGNOSTIC
Această tulburare este clasificată după Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale,
ediţia a IV-a revizuită în 2000 (DSM-IV TR), alături de cea evitantă şi dependentă în cadrul clusterului
C (având ca trăsături comune anxietatea şi teama). Clasificarea Internaţională a Maladiilor, ediţia a 10-
a (ICD-10), o denumeşte ca tulburare de personalitate anancastă.
DSM – IV
Criterii de diagnostic pentru o Tulburare de Personalitate
A. Un pattern durabil de experienţă internă şi de comportament care deviază considerabil de la
cerinţele culturii individului. Acest pattern se manifestă în două sau mai multe din următoarele
domenii
(1) cunoaştere
(2) afectivitate
(3) funcţionare interpersonală
(4) controlul impulsului
B. Patternul durabil este inflexibil şi pervasiv în raport cu o gamă largă situaţii personale şi sociale.
C. Patternul durabil duce la o detresa sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional ori în alte domenii importante de funcţionare.
D. Patternul este stabil şi de lungă durată iar debutul său poate fi trasat retrospectiv cel puţin până în
adolescenţă sau la începutul perioadei adulte.
E. Patternul durabil nu este explicat mai bine ca manifestare sau consecinţă a unei alte tulburări
mentale.
F. Patternul durabil nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe sau unei condiţii
medicale generale.
Criterii de diagnostic pentru 301.4 Tulburarea de Personalitate Obsesivo-Compulsivă.
Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfecţionism şi control mental şi interpersonal în
detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi eficienţei, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o
varietate de contexte după cum este indicat de cel puţin patru sau mai multe dintre următoarele:
(1) Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, în aşa măsură că obiectivul
major al activităţii este pierdut.
(2) Prezintă perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor
(3) Este excesiv de devotat muncii şi productivităţii mergând până la excluderea activităţilor recreative
şi a amiciţiilor.
(4) Este hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în probleme de moralitate, etică sau valori.
(5) Este incapabil să se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar când acestea nu au nici o valoare
sentimentală.
(6) Refuză să delege sarcina sau să lucreze cu alţii în afară de cazul când aceştia se supun exact
 modului lui de a face lucrurile.
(7) Adoptă un stil avar de a cheltui, atât faţă de sine cât şi faţă de alţii, banii fiind văzuţi ca ceva ce
trebuie strâns pentru eventuale catastrofe.
(8) Prezintă rigiditate şi obstinaţie.
ICD – 10
Tulburări de personalitate specifice
Sunt perturbări severe în personalitatea şi tendinţele comportamentale ale individului, nu rezultă direct
dintr-o boală, vătămare sau altă leziune pe creier sau din altă tulburare psihiatrică; implicând de
obicei mai multe zone ale personalităţii; aproape întotdeauna asociate cu o suferinţă personală
considerabilă şi o bulversare socială; şi se manifestă de obicei din copilărie sau adolescenţă şi continuă
în perioada adultă.
F 60.5 Tulburare de personalitate anancastă.
Tulburare de personalitate caracterizată prin sentimente de dubiu, perfecţionism, conştiinciozitate
excesivă, verificarea şi preocuparea pentru detalii, încăpăţânare, prudenţă şi rigiditate. Pot exista
gânduri sau impulsuri insistente şi supărătoare care nu ating severitatea unei Tulburări Obsesiv-
Compulsive.
Personalitate (tulburare)
- compulsivă
- obsesivă
- obsesiv-compulsivă
Exclude: Tulburarea Obsesiv-Compulsivă ( F 42- )

Tulburarea obsesiv- compulsiva se caracterizeaza prin:

Obsesii:
- idei, ganduri, imagini persistente, percepute ca invazive si lipsite de
sens;
- desi persoana incearca sa suprime aceste ganduri si idei nu reuseste;
- persoana recunoaste ca gandurile si obsesiile sunt produsul propriei
gandiri, si nu impuse din afara.
Compulsii:
- comportamente repetitive, intentionate, cu scop, realizate ca raspuns
la obsesii, dupa anumite reguli, sau in maniera stereotipa;
- comportamentul are scopul de a neutraliza sau a impiedica
discomfortul sau aparitia unei anumite situatii;
- persoana recunoaste comportamentul ca fiind producator de stress si
consumator de timp.
Exemple de comportamente de acest tip sunt: verificarea de multiple
ori a aragazului, sau robinetului, spalatul excesiv pe maini, inchisul si
deschisul repetat al usii, etc.
Tratamentul in tulburarea obsesiv-compulsiva este
medicamentos, cu anafranil sau phenelzina, si in special
psihoterapeutic. Pacientii obsesiv- compulsivi raspund bine la
psihoterapie, cu imbunatatiri semnificative. In general psihoterapia
cognitiv- comportamentala da rezultate in 60-75% din cazuri,
psihoterapia familiala este utila pentru sustinerea familiei. Psihoterapia
este de lunga durata sau durata medie si in caz de agravare
insuportabila a simptomelor compulsive pacientul necesita spitalizare.

Tulburarea obsesiv compulsiva la copii (TOC)

Autor:
Daniela Ganciu

Cumpara publicitate pe Copilul.ro

din : 1 aprecieri
comenteaza printeaza
AAA

Ce este tulburarea obsesiv compulsiva (TOC)?

Este un tip de tulburare de anxietate caracterizata prin prezenta unor obsesii sau compulsii pe
care copilul se simte incapabil sa le controleze rational si care interfereaza cu activitatile
cotidiene.

Apar obsesii repetate, ganduri nedorite; si compulsiile sunt recurente si se manifesta dorinta de a
face anumite lucruri in mod repetat pentru a bloca gandurile care ii infricoseaza. Aceste
comportamente sunt menite sa dimuneze anxietatea cauzata de gandurile obsesive. Spre
deosebire de adulti, copii nu au abilitatile cognitive necesare sau experienta de viata pentru a
recunoaste faptul ca obsesiile sau compulsiile sunt excesive sau nerezonabile.

Care este cauza TOC?

Se considera ca tulburarea are la origini o cauza neurologica. Mai multi cercetatori au descoperit
ca tulburarea obsesiv compulsiva este asociata cu deficienta serotoninei din creier. Afectiunea se
declanseaza si pe linie ereditara, apare la copii ai caror membri ai familiei au aceasta tulburare.

Care sunt simptomele acestei tulburari si care sunt cele mai frecvente tipuri de
comportament?

Simptomele pot sa apara si sa dispara in mod repetat. Nu au o frecventa anume. Adesea nu exista
o relatie logica intre obsesie sau compulsii si temerile concepute pentru a le compensa:

Obsesii

• teama constanta si nejustificata de microbi, germeni etc. ;

• performante scolare scazute brusc;

• ipohondria – frica exagerata de boli;

• imagini si ganduri necurate si dezgustatoare uneori; cu conotatie sexuala;

• obsesii religioase;
 • preocupare excesiva pentru ordine, curatenie, organizare etc.;

• teama ca cineva din familie ar putea pati ceva rau;

• frica exagerata de a nu pierde lucruri sau de a le arunca din greseala.

Compulsii

• apare spalarea excesiva pe maini, aspect de maini crapate; folosirea in exces a sapunului,
prosopului si detergentilor;

• facerea si refacerea obsesiva a aceleiasi teme pentru acasa in incercarea de a fi perfecta;

imposibilitatea de a finaliza anumite lucrari – rescrierea lor constanta cu impresia ca
niciodata nu este suficient de buna;

• repetarea excesiva a unor ritualuri uzuale (punerea si repunerea hainutelor in sifonier de

mai multe ori, a jucariilor etc.);

• verficarea constanta a dulapurilor si usilor (frica ca niciodata nu inchide usa suficient de

bine, ca usa de la dulap nu sta bine inchisa etc.).

Copilul cu TOC este adesea rusinos, manifesta un respect exagerat, este perfectionist si uneori
poate manifesta accese de furie, ca forma de ascundere a unei neputinte a lui.

Care sunt copiii expusi riscului pentru tulburare obsesiv compulsiva?

Aceasta afectiune afecteaza cam 3% din populatie, aproximativ un milion dintre ei fiind copii si
adolescenti. Acestia sunt afectati in functie de 3 crtiterii:

• Varsta – 2% dintre copii diagnosticati au varste cuprinse intre 7 si 12 ani; afectiunea a

mai fost raportata adesea la copii cu varsta prescolara;

• Sex – apare mai frecvent la baietei decat la fetite;

• Ereditate – 20% dintre copiii care fac aceasta tulburare mai au in familie cel putin un
membru care sufera de aceeasi tulburare.
Cum se pune diagnosticul?

In general, diagnosticul TOC se pune pe baza simptomatologiei manifeste. Totusi, ele trebuie sa
respecte anumite conditii pentru a putea fi incadrate in acest diagnostic:

• obsesiile si compulsiile trebuie sa fie severe si frecvente (suficient incat sa consume cel
putin 1 ora pe zi);
Articole pe aceeasi tema:

○ Gelozia copiilor, fireasca sau nu?

○ Copilul meu este hipersensibil, cum il ajut?
○ Cum ii arati iubirea copilului in functie de varsta?
○ Comportamentul agresiv la copiii mici
○ Dezamagirea la copii, cum il ajuti sa treaca peste?

• trebuie sa interfereze cu calitatea vietii si cu rutina copilului;

• manifestarile lui sa ii deranjeze pe cei din jur.

Cum se trateaza tulburarea obsesiv compulsiva la copii?

Cea mai de succes forma terapeutica pentru copii in caz de TOC este combinarea medicatiei cu
psihoterapia. Medicatia ajuta la mentinerea sub control a unor simptome, iar psihoterapia are
rolul de a-i ajuta pe copii sa invete sa isi schimbe gandurile si sentimentele.

Recuperarea este un proces indelung si greoi, la care trebuie sa participe intreaga familie. Cu cat
membrii familiei inteleg mai multe despre aceasta afectiune, despre modul ei de manifestare si
de faptul ca micutul lor nu are nicio vina pentru modul in care se comporta, cu atat il vor putea
sustine si ajuta sa controleze mai usor afectiunea.
Terapia tulburarii obsesiv-compulsive

Trasatura esentiala a tulburarii obsesiv-compulsive consta in aparitia unor obsesii si

compulsii, care il determina pe subiect sa se concentreze asupra lor – dureaza mai mult de o
ora pe zi – si ii produc acestuia un discomfort serios ( D.S.M., IV; A.P.A., 1994 ).

Obsesiile reprezinta ganduri, comportamente impulsive sau imagini cu character persistent,

care sunt traite de subiect ca avand un caracter intruziv si neadecvat. Astfel, o persoana
respectabila poate fi obsedata de ideea ca va palmui trecatorii sau le va adresa injurii.
Cele mai raspandite obsesii sunt cele legate de contaminare ( subiectul este obsedat ca se va
infecta daca va atinge anumite obiecte sau va da mana cu diverse persoane), cele cu caracter
dubitativ ( se gandeste in mod obsesiv daca a inchis sau nu gazele etc. ), impulsurile cu
caracter agresiv sau neadecvat ( obsesia ca isi va ucide copilul, ca va striga in biserica etc.),
precum si imaginile cu continut sexual ( imagini recurente de tip pornografic ).

Obsesiile trebuie diferentiate de alte ganduri cu continut intruziv, cum ar fi, de pilda,
ingrijorarile. Compulsiunile reprezinta comportamente repetitive cu character deschis sau
mascat.
Compulsiunile cu character deschis pot fi : spalatul pe maini de foarte multe
ori pe zi, verificarile, ordonarea si aranjarea unor obiecte etc.

Compulsiunile mascate reprezinta acte mentale cum ar fi: rugaciunile, numaratul sau
repetarea unor cuvinte.

Obiectivul acestor actiuni il reprezinta prevenirea sau reducerea anxietatii.Din punctul de

vedere al teoriei cognitive , ele au rolul de a neutraliza sau preveni producerea unor
evenimente anxiogene.

In unele cazuri, subiectii realizeaza unele actiuni stereotipe, bazate pe reguli rigide, fara a
putea da vreo explicatie de ce procedeaza astfel.

Conform criteriilor D.S.M., IV, in cazul subiectilor care sufera de tulburare obsesiv-
compulsiva in anumite perioade, obsesiile si compulsiunile lor au un caracter nerezonabil si
se manifesta in exces. Exista si cazuri cand obsesiile ating o intensitate deliranta, pacientii
fiind convinsi de realitatea lor, in ciuda evidentei care demonstreaza contrariul. Astfel, un
pacient era obsedat de ideea ca gandurile sale negative au produs decesul unei pesoane.

Ruminatiile cu caracter depresiv sau anxios nu sunt considerate obsesii pentru ca ideile
respective nu sunt ego-distonice ( nu vin in contradictie cu sistemul ideativ general al
persoanei).

In cazul in care subiectul este obsedat de ganduri si temeri legate de faptul ca ar putea ave o
boala grava, acesta va fi diagnosticat cu tulburare hipocondriaca. Cu toate acestea, daca el
declanseaza ritualuri repetitive si absurde ( cum ar fi, de pilda, spalatul compulsive pe maini),
I se poate adauga si diagnosticul suplimentar de tulburare obsesiv-compulsiva. O tematica
uzuala a pacientilor cu tulburare obsesiv-compulsiva se refera la tendinta de a face rau cuiva,
urmata de tendinta de a preveni acest rau potential. Obsesia spalatului seaman mai mult cu

o fobie, deoarece subiectul se teme de contaminare si dezvolta comportamente de evitare a

acesteia.

Principalele tipuri de obsesii sunt:

De contaminare;
De violenta fizica asupra propriei persoane sau asupra celorlalti ( de exemplu: “imi voi
ucide copilul “. Pacienta nu ramane singura cu copilul; cauta asigurari; ascunde cutite,
pungile de plastic etc);
Obsesia mortii ( de exemplu: are imaginea fiintelor dragi moarte);
Obsesia accidentelor;
Obsesia unui comportament inacceptabil ( de exemplu:”o sa spun o obscenitate”;
pacientul incearca sa-si pastreze controlul; evita situatiile sociale; ii intreaba pe
ceilalti daca comportamentul sau a fost acceptabil intr-o anumita situatie);
Obsesiile sexuale – preocupari pentru organele sexual sau acte sexuale inacceptabile
( de exemplu:”voi comite un viol”; pacientul evita sa stea singur cu o femeie; incearca
sa-si abata gandul de la problemele sexual);
Obsesiile religioase ( indoieli cu privire la religie; blasfemii);
Obsesia ordinii ( lucrurile sa fie la locul lor, actiunile sa se desfasoare intr-o anumita
ordine);
Obsesiile fara sens: fraze incoerente, imagini,melodii,numere( de exemplu: aude”in
cap”melodia de la actualitati in timp ce citeste si din acest motiv repeat unele actiuni
pana reuseste sa citeasca acelasi pasaj fara sa mai auda melodia).

-
-

-
-
-
-

-
-

5.2.4. Tulburiirile obsesiv-compulsive

TABLOlJL CLINIC AL TlJLBlJRARILOR
Tulburarile obsesiv-compulsive se caracterizeaza prin prezen!a
unor simptome obsesive ~icompulsive, precum ~ia unor diferite grade de
anxietate, depresie ~idepersonalizare.
Obsesia
• tulburare complexa ideo-afectiva caracterizata prin prezen!a in
psihicul individului a unor grupuri de fenomene care tulbura
buna desta~urare a tuturor proceselor; con~tient de inutilitatea lor,
individul este incapabil sa Ie neutralizeze ~i cu cat se straduie~te
mai mult sa Ie indeparteze, cu atat fenomenele capata 0
intensitate mai mare;
• obsesiile pot fi ganduri, impulsiuni, imagini recurente ~i
persistente care patrund in mintea persoanei in ciuda eforturilor
acesteia de a Ie exclude;
• persoana recunoa~te faptul ca obsesiile sunt un produs al propriei
min!i ~i nu ii sunt impuse din exterior (cum se intampla in
insertia gandirii).
Compulsia
• definita de unii autori ca fiind teama de a traduce in practica 0
idee obsesiva sau 0 fobie;
• dupa al!i autori, compulsiile sunt comportamente repetitive care
par sa se supuna unui scop ~icare au un caracter stereotip (motiv
pentru care au fost numite ~i ritualuri compulsive); finalitatea
acestor ritualuri compulsive este acela de a neutraliza, de a
suprima obsesiile, de a preveni sau reduce anxietatea ~i nu de a
produce placere sau gratificare;
• prin defini!ie, compulsiile sunt fie clar excesive, fie neconectate
realist cu ceea ce sunt destinate sa neutralizeze sau sa previna;
• in unele cazuri, individul efectueaza acte rigide, stereotipe,
conform unor reguli elaborate idiosincratic, tara a fi capabil sa
spuna de ce face aceasta.
Principalele teme obsesive (care apar indiferent de rasa, mediu
cultural sau social):
contaminare (microbi, murdarie, substan!e chimice) - este unul din cele
mai intalnite simptome. lndivizii prezinili0 teama morbida de a contracta
206
",,-
SIDA sau alte boli infeqioase, de a atinge obiectele din baie ~i pot
deveni extrem de anxio~i daca 0 aIm persoana atinge alimentele pe care
au intentia sa Ie consume;
IndoiaIa;
ordine ~i simetrie-Iucmrile trebuie sa fie pelfect aliniate sau aranjate Intr-
un anumit mod;
imagini cu continut agresiv, terifiant (ranirea membrilor farniliei,
sinucidere, uciderea altoI' persoane);
imagini cu tema sexuala;
obsesii pe tema religioasa, morala (scmpule).
Temele obsesive se pot modifica In timp. Uneori, individul adauga pur ~i
simplu noi obsesii la cele deja existente, alteori obsesiile vechi sunt
complet Inlocuite de unele noi.
Ritualuri compulsive frecvente
ritualuri de spalare (igiena);
ritualuri de numarare - se pot asocia adesea cu alte ritualuri compulsive.
NLUnararea este frecvent un rituallndeplinit In mcere. Profesorii, colegii
pot sa nu-~i dea seama ca individul este obligat sa numere pentru a putea
Indeplini 0 sarcina care i se Incredinteaza. Intruciit Indoiala este de
asemenea Intiilnim In tulburarea obsesiv-compulsiva, pacientul poate
Incepe bmsc sa se giindeasca daca ritualul de numarare a fost corect
Indeplinit ~i se poate simti obligat sa II reia pana cand considera ca I-a
efectuat corespunzator;
verificare ~i reverificare exageram - fie ca este yorba de a verifica daca
u~a a fost Incuiata, aparatura electrica din casa Inchisa sau daca nu
cumva individul a accidentat pe cineva In timp ce l~i conducea m~ina.
Nu sunt neobi~nuite la astfel de persoane Intiirzierile la ~coala sau la
serviciu, Intruciit pacientii petrec foarte mult timp Indeplinind aceste
ritualuri de verificare. Temele ~colare, proiectele pot sa nu fie predate la
tel111en Intruciit ele sunt continuu verificate pentru depistarea unoI'
eventuale erori;
colectarea unor lucruri inutile (inclusiv obiecte din co~ul de gunoi,
numere vechi de ziare ~ireviste In ideea ca VOl'fi ciindva necesare);
solicitarea de asigurari;
ordonarea unoI' obiecte In mod repetat sau executarea unui anumit gest
Intr-un anume fel pana cand se obtine senzatia de ,,~a cum trebuie";
207
_I
perfectionismul - copiii cu astfel de compulsii se pot simti obligati sa
~tearga~isa i~irescrietema pana dind paginile caietului ajung sa se rupa.
De asemenea, ei pot ramane sa lucrezepana noaptea tiirziudin dorinta de
a face totul perfect;
Rugiiciune. Unii indivizi repeta de nenumarate ori rugaciuni (ca
pedeapsa sau pentru a alunga gandurile nedorite). Copiii cu scrupule se
simt obligati sa anunte atunci cand cuiva i se face 0 nedreptate sau 0
acuzatie falsa.
ritualuri de repetare - ex.,: copii care trebuie sa citeasca de la coadii la
cap 0 propozitie dupa ce au citit-o normal, pentru a impiedica ceva
ingrozitor sa se intiimple; sau persoane care sunt obligate sa mearga de
mai multe ori de-a lungul unui culoar sau sa intreintr-un anumit mod pe
u~a de un anumit numar de ori. Pentru elevi sau studenti, astfel de
ritualuri compulsive pot face fonnularele de examen extrem de dificil de
completat (mai ales acele tipuri de formulare care se completeaza prin
colorarea unui cere) - indivizii se simt obligati sa coloreze perfect
cercurile ~ipot petrece foarte mult timp mcand acest lucru);
evitarea compulsiva - atunci cand 0 anumita situatie sau un anume loc
este asociat cu comportamentul compulsiv, individul poate incepe sa
evite situatia sau locul respectiv, de teama ca ~i-arputea pierde controlul
~iar ramane "blocat" indeplinind un ritual compulsiv. In alte cazuri, un
anumit eveniment sau stimul poate fi asociat cu ganduri terifiante, iar
persoana evita respectivul stimul, consecintele putiind fi grave - de ex.,
un student care nu poate privi sau scrie un numar din cauza obsesiei ca se
poate intiimpla ceva ingrozitor. Ca urmare 0 problema de matematica
incluzand respectivul numar nu va putea fi rezolvata, iar calculele
implicand acest numar ii vor crea persoanei 0 stare de anxietate extrema
astfel incat individul se va vedea obligat sa indeplineasca 0 serie de
ritualuricompulsive pentru a impiedica producerea "catastrofei".
Superstitiile ~i compOltamentele de verificare repetitive sunt
intiilnite frecvent in viata de zi cu zi. Ele pot fi considerate patologice
doar daca sunt extrem de consumatoare de timp sau duc la 0 deteriorare
semnificativa clinic. De asemenea, comportamentul ritual prescris
cultural nu este prin sine indicator de tulburare obsesiv-compulsiva, daca
nu excede normele culturale, nu survine la date ~i in locuri considerate
208
inadecvate de catre allii apartinand aceleia~i culturi ~i nu interfereaza cu
functionarea sociala a individului.
Lentoarea obsesiva este, de obicei, rezultatul ritualurilor
compulsive, al indoielilor repetate, dar poate aparea uneori in Jipsa
acestora (lentoare obsesiva primara).
Anxietatea este 0 componenta importanta a tulburarii obsesiv-
compulsive. Unele ritualuri sunt urmate de 0 reducere a anxietatii, In timp
ce altele duc la 0 cre~tere a acesteia.
FACTOR! ETIOP ATOGENICIIMPLICA PiN APARlpA TliLBliRARII
Factori biologici
o Factori genetici
• rata de concordanta pentru tulburarea obsesiv-com-
pulsiva este mai mare pentru gemenii monozigoli decat
pentru gemenii dizigoti;
• rata tulburarii obsesiv-compulsive la rudele biologice de
gradul I ale pacienlilor cu aceasta afectiune ~i la rudele
biologice de gradul I ale indivizilor cu tulburarea
Tourette este mai mare decat cea din populatia generala;
• exista 0 relatie inversa intre ponderea factorului genetic
in producerea tulburarii obsesiv-compulsive ~i varsta
individului la debutul afectiunii.
o Tlilburari ale proceslIllii de dezvoltare nellrologica normala -
in cazul bolii cu debut In copilarie.
o Etiologie i1?fectioasa
• s-a evidentiat existenta unei legaturi Intre infectia
streptococica ~i tulburari neuropsihiatrice pediatrice
(ex., ticuri, obsesii, compulsii)
• la adult, s-a remarcat 0 asociere Intre tulburarea obsesiv-
compulsiva ~i infectii SNC (encefalite).
o Trallmatisme cranio-cerebrale.
o Factori nellroendocrini - hormoni, neuropeptide al caror nivel
este crescut In LCR la indivizii cu tulburare obsesiv-
compulsiva.
209
Factori psihosociali
Nu se cunoa~te rolul exact al experientelor din copilarie in
aparitia afectiunii. Ar fi de a~teptat ca mamele obsesive sa transmita
simptomele copiilor lor, prin invatare imitativa. Totu~i, in acest caz exista
un risc mai mare de aparitie a unor simptome nevrotice nespecifice.
Teorii psihanalitice
Freud (1895) a sugerat pentru prima data ca:
simptomele obsesive rezulta din pulsiuni refulate, de natura
agresiva sau sexuala; aceasta idee concorda cu putemicele
fantasme sexuale ale multor pacienti obsesivi ~icu faptul ca ei i~i
inabu~a propriile pulsiuni sexuale ~iagresive;
simptomele obsesive apar ca rezultat al regresiei la stadiul de
dezvoltare anal ideea e in concordanta cu preocuparile frecvente
ale pacientului obsesiv legate de murdarie ~ide functia excretOlie.
Ideile lui Freud au atras atentia asupra naturii agresive a multora
dintre simptome. Totu~i, ca explicatie cauzala a tulburarii obsesiv-
compulsive, aceasta teorie nu este convingatoare.
Teoria inviitiirii
S-a sugerat ca ritualurile obsesive constituie echivalentul raspun-
surilor prin evitare, ceea ce nu se poate sustine insa ca explicatie generala,
deoarece dupa unele ritualuri anxietatea nu scade, ci dimpotriva cre~te.
Teoria Evolutionistii
• sistemele biologice, functiile psihice au evoluat ca urmare a
seleqiei naturale,
• tulburarea obsesiv-compulsiva este 0 varianta anormala a unei
strategii adaptative care permitea indivizilor 0 mai buna
confruntare cu factorii de mediu;
• exista doua modalitati fundamentale de gandire: on-line (comuna
multor organisme complexe, implica 0 activitate mentala menita
sa rezolve 0 problema cu care individul se confrunta in mod
direct) ~i off-line (activitate mentala ce are ca scop rezolvarea
unei probleme cu care individul s-ar putea confrunta la un
moment dat; este bazata pe limbaj, fiind specific umana);
• obsesiile reprezinta 0 varianta primitiva de gandire off-line, de tip
involuntar
210
• sistemul neurobiologic ce sta la baza obsesiilor (Involuntary Risk
Scenario Generating System - IRSGS) are functia de a genera in
mod involuntar scenarii de rise, pennitand individului sa-~i
dezvolte strategii comportamentale de evitare a pericolelor mra a
se afla efectiv in situatia respectiva.
POSIBILlTA.p DE INTERVENTIE TERAPEUTICA A PSIHOLOGlJLlJI
CLINICIAN
Terapia comportamentaHi
Scopul terapiei comportamentale este acela de a reduce
anxietatea asociata obsesiilor, ceea ce ar sciidea frecventa
comportamentelor compulsive (prin diminuarea anxietatii pe care
individul 0 traie~te, acesta nu se va mai simti atat de eonstrans sa
indeplineasca diferite ritualuri).
Desellsibilizarea sistematica
• individul alciituie~te 0 lista a situatiilor care ii provoaca anxietate
- ordonarea erescatoare a cireumstantelor cauzatoare de stres (
ex., 0 persoana cu obsesii legate de curatenie poate afirma ca
situatia cea mai putin stresanta este reprezentata de mersul pe
iarba cu incaltaminte; urmatorulloc in ierarhie il ocupa mersul pe
iarba mra incaltaminte, apoi statui pe iarba ~.a.m.d. pana la
situatia generatoare de stres maxim);
• pacientul avanseaza treptat eatre finalul listei pe masura ce
devine capabil sa se confrunte cu respectiva situatie mra a
indeplini ritualuri compulsive sau fara a simti 0 anxietate
extrema;
• acest tip de terapie comportamentala poate fi practicat
confruntand efectiv individul eu contextul stresant sau solicitand
pacientului sa i~i imagineze respectivul context; 0 alternativa
poate fi reprezentata de terapia VR (realitate virtuaUi);
• persoanele care urmeaza acest tip de terapie sunt invatate sa
utilizeze tehnici de relaxare care sa Ie ajute sa faca fata mai u~or
situatiilor anxiogene;
• un alt element al terapiei poate fi reprezentat de un "contract"
intre terapeut ~i pacient, prin care acesta din urma hotara~te sa
limiteze numarul de ritualuri compulsive efectuate.
211
Prevenirea rii!)punsului
• tehnica cognitiv-comportamentala;
• initial, terapeutul identifica evenimentele care declan~eaza
ritualurile compulsive, oferind apoi pacientului 0 explicatie cat
mai concisa cu privire la metoda de tratament ce urmeaza a fi
aplicata;
• ulterior, situatia stresanta este in mod sistematic indusa, iar
pacientul trebuie sa incerce sa nu se comporte in mod compulsiv;
anxietatea atinge un nivel ridicat la inceput, dar diminua pe
masura ce timpul de expunere ~inumarul de expuneri cresc;
• in cursul confruntarii cu evenimentul anxiogen, pacientul trebuie
ajutat sa faca fata sentimentului de teama;
• exista 0 mica diferenta fata de metoda anterioara, constand in
prezenta elementului cognitiv.
Terapia FamiliaHi
• familia poate fi privita ca un sistem a carui buna functionare
depinde de functionarea normala a tuturor componentelor. De
obicei, familiile ignora simptomele obsesiv-compulsive atat timp
cat ele nu Ie afecteaza activitatea, obiceiurile;
• nevoia de asigurare din partea familiei poate deveni un
comportament compulsiv; individul devine din ce in ce mai
anxios, pana cand prime~te aceste asigurari; de~i familia dore~te
sa sprijine pacientul, aceasta nu este atitudinea cea mai potrivita,
intrucat nu face altceva decat sa accentueze comportamentul
compulsiv; in mod corect, pacientului trebuie sa i se refuze aceste
asigurari, demonstrandu-i-se astfel ca, de~i cererile sale nu sunt
indeplinite, consecintele nu sunt nici pe departe atat de severe.
Medicatia
Se pot utiliza: antidepresive ~i anxiolitice. Durata tratamentului
este de minim 10-12 saptamani, pana la 6 luni.
Psihochirurgia
Este 0 metoda radicaIa de tratament constand in distrugerea
chirurgicaIa de cai nervoase la nivelul creierului. Este utilizata extrem de
rar in prezent, doar in acele cazuri care sunt extrem de severe ~icare nu
raspund deloc la nicio alta fonna de tratament.
212