Sunteți pe pagina 1din 4

Faceţi distincţia între Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European şi

Consiliul Europei!

 Consiliul Uniunii Europene1

Cunoscut anterior sub denumirea de “Consiliul de Miniştri” este principalul


organ decizional al UE, compus din miniştri de resort (miniştrii responsabili
de un anumit domeniu) din fiecare stat membru. La fiecare întrunire a
Consiliului UE participă un reprezentant la nivel ministerial din fiecare stat
membru. Desemnarea ministrului de resort care participă la o anumită
întrunire are loc în funcţie de natura problemelor aflate pe agenda
întrunirii(de ex. politică externă, agricultură, industrie, transport, protecţia
mediului, afaceri economice şi financiare2, justiţie şi afaceri interne etc). Din
Consiliul UE face parte şi Inaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de
Securitate (funcţie îndeplinită în prezent de Catherine Ashton) care
prezidează Consiliul UE pentru Afaceri Externe şi este responsabil de
coordonarea acţiunilor externe ale UE.

Munca în cadrul Consiliului este pregătită şi coordonată de către COREPER3


(Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi), alcătuit din reprezentanţii
permanenţi ai statelor membre şi asistenţii lor. Munca în cadrul COREPER
se desfăşoară în mai mult de 150 de comitete şi grupuri de lucru.

1
Pentru mai multe detalii vizitaţi http://www.consilium.europa.eu/council-eu.
2
Cunoscut şi sub denumirea de ECOFIN, adică reuniunea miniştrilor economiei şi
finanţelor din fiecare stat membru.
3
COREPER este împărţit în COREPER I şi II, cele două comitete fiind responsabile de
domenii diferite. A se vedea pentru detalii pag. 169 din carte.

1
Preşedinţia Consiliului UE se exercită pentru perioade de 18 luni de grupuri
prestabilite de trei state membre (fiecare stat deţinând preşedinţia pe o
perioadă de 6 luni, timp în care este ajutat de celelalte două state împreună
cu care formează grupul). Este principalul organ legislativ al Uniunii. De
asemenea, poate încheia tratate internaţionale negociate de către Comisia
Europeană.

Potrivit tratatelor, Consiliul adoptă decizii fie cu o majoritate simplă a


voturilor, fie cu majoritate calificată, fie cu unanimitate. De exemplu, regula
votului unanim se aplică în probleme importante cum ar fi modificarea
tratelor constitutive sau acceptarea de noi state membre.

În multe alte situaţii votul cu majoritate calificată este utilizat. Aceasta


înseamnă, că o decizie a Consiliului este adoptată, dacă un număr minim de
voturi pentru sunt pronunţate în favoarea unei anumite soluţii.

Pentru mai multe detalii privind Consiliul UE a se vedea Gy. Fábián, Drept
instituţional comunitar, ed. a III-a, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2008, p.
166 – 175.

 Consilul European4

4
Pentru mai multe detalii accesaţi http://www.consilium.europa.eu/european-council

2
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este instituţie a UE. Este
compus din şefii de stat şi/sau de guverne din statele membre5, din
preşedintele Consiliului European6 şi preşedintele Comisiei. La lucrările
Consiliului European mai participă şi Înaltul Reprezentant pentru Politica
Externă şi de Securitate7. Rolul Consiliului European constă în furnizarea
unui impuls politic în probleme cheie ale agendei comunitare. Se întruneşte
în principiu, de minimum două ori pe an la Bruxelles.

După adoptarea Tratatului de la Maastricht Consiliul European a devenit în


mod oficial iniţiatorul politicilor principale ale UE şi a fost împuternicit să
rezolve probleme dificile, asupra cărora miniştri din Consiliul UE nu au
reuşit să ajungă la un acord.

Consiliul European se preocupă de asemenea de probleme de interes major


prin intermediul Politicii Externe şi de Securitate Comună, ceea ce permite
ca Uniunea să aibă o poziţie comună în probleme internaţionale importante.
Pentru mai multe detalii privind Consiliul European a se vedea Gy. Fábián,
op.cit., p. 160-165.

 Consiliul Europei8
5
Unele state sunt reprezentate la întrunirea Consiliului European atât de preşedintele ţării,
cât şi de premier (exemplul României), altele doar de către premier /cancelar (cazul
Regatului Unit, respectiv al Germaniei), ori de către şeful statului (exemplul Franţei).
Întâlnirile se mai numesc şi „întâlniri de vârf” (summit).
6
Funcţie introdusă odată cu Tratatul de la Lisabona.
7
Anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la lucrările Consiliului European
participau şi miniştrii de externe din statele membre, precum şi un membru al Comisiei.
8
A se vedea mai multe detalii http://www.coe.int

3
Nu este un organ comunitar, ci este o organizaţie interguvernamentală
regională care printre alte obiective urmăreşte promovarea democraţiei,
protejarea drepturilor omului, promovarea diversităţii culturale europene şi
combaterea problemelor sociale cum ar fi rasismul sau intoleranţa.

Organizaţia a fost înfiinţată în 1949, printre primele sale realizări


numărându-se adoptarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale (C.E.D.O.L.F.). În vederea asigurării exercitării
efective a drepturilor şi libertăţilor conferite prin Convenţie, a fost înfiinţată
Curtea de Justiţie Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O).

În momentul de faţă organizaţia are 47 de state membre (inclusiv cele 27


state membre UE), sediul ei fiind la Stasbourg (Franţa).

A se vedea pentru mai multe informaţii Gy. Fábián, op.cit., p. 18-20.