MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR

(PROIECT- varianta VIII)

BUCUREŞTI
2002

1
LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR

TITLUL I

2
 PREVEDERI GENERALE

Art. 1. - Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea învăţământului

superior din România.
Art. 2. - Învăţământul superior are un rol determinant în dezvoltarea socială,
economică, culturală, ştiinţifică şi politică a societăţii, îndeplinind următoarele misiuni:
a) formarea iniţială şi educaţia continuă a specialiştilor de nivel superior, în
concordanţă cu exigenţele actuale ale mediului profesional, integrat în circuitul
european şi mondial, şi cu evoluţia previzibilă a acestora;
b) asigurarea progresului ştiinţelor fundamentale şi aplicative, al artei şi tehnicii,
prin activitatea de cercetare ştiinţifică, de creaţie artistică şi în alte domenii, şi
valorificarea rezultatelor lor;
c) crearea, păstrarea, difuzarea şi promovarea valorilor culturii naţionale şi
universale;
d) crearea şi difuzarea informaţiei ştiinţifice şi tehnice
e) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului şi cetăţeanului, al demnităţii şi toleranţei, al cultivării diversităţii culturale şi
înţelegerii reciproce;
f) promovarea cooperării internaţionale, în special a cooperării europene.
Art. 3. - Învăţământul superior respectă diversitatea opiniilor şi contribuie la
consolidarea statului de drept;
Art. 4. - Cetăţenii României au drepturi egale de acces la învăţământul superior,
pe baze competitive, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă,
naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă;
Art. 5. - (1) Învăţământul superior este asigurat de instituţiile de învăţământ
superior, care se înfiinţează, dobândesc personalitate juridică şi acreditare în condiţiile
prezentei legi;
(2) Instituţiile de învăţământ superior sunt universităţi, institute,
academii de studii, colegii universitare şi şcoli de studii postuniversitare;
(3) Misiunea instituţiilor de învăţământ superior este de învăţământ şi de
cercetare (ori de creaţie artistică) sau numai de învăţământ. Misiunea instituţiei de
învăţământ se stabileşte prin lege şi prin Charta universitară.
(4) Instituţiile de învăţământ superior asigură, după caz, programe de
pregătire universitară, programe de pregătire postuniversitară şi programe de educaţie
continuă;
(5) O instituţie de învăţământ superior reuneşte o comunitate universitară
formată din cadre didactice, cercetători, personal de proiectare, personal didactic
ajutător şi studenţi. Comunitatea academică foloseşte în activitatea sa personal tehnic şi
administrativ.
(6) Instituţiile de învăţământ superior sunt publice şi private.
(7) Instituţiile de învăţământ superior pot fi înfiinţate numai cu scopul de
a contribui la realizarea obiectivelor sistemului naţional de învăţământ prevăzute de
lege.
(8) Instituţiile de învăţământ superior sunt clasificate (ierarhizate)
periodic în raport cu criteriile şi standardele de performanţă instituţională şi pe baza
evaluării specializărilor universitare şi ierarhizării lor. Ierarhizarea universităţilor pe
domenii şi specializări academice se face la un interval de cel puţin 3 ani şi se publică.

3
Metodologia de clasificare (ierarhizare) se aprobă prin Hotărâre de Guvern. Ierarhizarea
(clasificarea) instituţiilor de învăţământ superior se face în trei categorii: instituţii de
învăţământ superior naţionale, instituţii de învăţământ superior regionale şi instituţii de
învăţământ superior comunitare. Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior este
diferenţiată în raport cu această clasificare (ierarhizare).
Art. 6. - (1) Învăţământul superior se desfăşoară în limba română. Acesta se
desfăşoară în condiţiile prezentei legi şi în limbile comunităţilor etnice, precum şi în
limbi de circulaţie internaţională;
2) Documentele universitare oficiale, nominalizate prin ordin al
ministrului educaţiei şi cercetării, se întocmesc în limba română. Celelalte înscrisuri
universitare pot fi redactate în limba de predare.
3) Instituţiile de învăţământ superior pot efectua şi emite, la cerere,
traduceri oficiale ale documentelor şi altor înscrisuri universitare.
Art. 7. - Instituţiile de învăţământ superior se bucură de autonomie didactică şi
ştiinţifică, administrativă şi financiară.
Art. 8. - În instituţiile de învăţământ superior sunt garantate următoarele
libertăţi şi drepturi academice fundamentale:
a) libertatea instruirii, asigurându-se caracterul deschis al acesteia spre diferite
teorii ştiinţifice, metode de cercetare şi orientări artistice;
b) libertatea activităţilor ştiinţifice, de cercetare şi artistice şi dreptul de a face
publice rezultatele acestora;
c) libertatea de informare şi de exprimare a opiniilor personale;
d) dreptul de a alege liber o specializare, în cadrul programelor de studiu;
Art. 9. - (1) Învăţământul superior nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor
promovate de partide sau de alte formaţiuni politice;
(2) În instituţiile de învăţământ superior se interzice crearea şi
funcţionarea partidelor sau altor formaţiuni politice, precum şi desfăşurarea activităţilor
de organizare şi propagandă politică;
(3) În învăţământul superior se interzice prozelitismul religios;
(4) În spaţiile destinate procesului de învăţământ, în unităţile de
cercetare ştiinţifică, biblioteci, edituri şi tipografii ale instituţiilor de învăţământ
superior, în cămine, cantine, cluburi, case de cultură ale studenţilor, case universitare,
sunt interzise activităţile care încalcă normele generale ale moralităţii, primejduind
sănătatea fizică sau psihică a tineretului.
Art. 10. - (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza consultării celorlalte
ministere şi instituţii interesate, proiectează, fundamentează şi aplică strategia globală a
învăţământului superior, stabileşte obiectivele sistemului de învăţământ superior.
(2) Organizarea şi conţinutul învăţământului nu pot fi structurate după
criterii exclusiviste şi discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu
sunt considerate a fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii organizarea
şi conţinutul învăţământului superior care sunt justificate din nevoi de ordin religios sau
lingvistic.
Art. 11. - Activităţile didactică şi de cercetare din instituţiile de învăţământ
superior sunt supuse evaluării periodice, interne şi externe, conform criteriilor şi
standardelor de evaluare academică stabilite prin lege. Rezultatele evaluării sunt făcute
publice.
Art. 12. – (1) Instituţiile de învăţământ constituie Asociaţia Universităţilor din
România.

4
 (2) Asociaţia dezvoltă forme de cooperare în elaborarea programelor de
studii, în activităţile de cercetare ştiinţifică universitară, în implementarea sistemului de
credite transferabile, în introducerea şi dezvoltarea sistemului european de promovare şi
asigurarea calităţii, precum şi în alte activităţi specifice.

TITLUL II
STRUCTURA ŞI MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE
ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR

CAPITOLUL 1
STRUCTURA INTERNĂ

Art. 13. (1) Instituţiile de învăţământ superior sunt de două categorii:

a) universităţi, care sunt, în condiţiile legii, universităţi, institute, academii de
studii, şcoli de studii academice postuniversitare şi altele similare;
b) colegii universitare.
(2) Universitatea asigură pregătirea universitară din ciclul întâi şi al doilea,
pregătirea postuniversitară, precum şi cercetare ştiinţifică, activitate artistică sau alte
activităţi de creaţie.
(3) Colegiul universitar asigură pregătire universitară din ciclul întâi; de
asemenea, acesta mai poate asigura activităţi de proiectare, dezvoltare tehnologică şi
servicii.
(4) Colegiul universitar face parte din structura unei universităţi, sau este
organizat şi funcţionează ca instituţie independentă.
(5) Ministerul Educaţiei şi Cercetării sprijină, încurajează şi structurează
procesul obiectiv de concentrare a universităţilor, de formare de mari universităţi (prin
unificarea celor existente) pentru a asigura creşterea eficienţei şi a capacităţii
competiţionale.
(6) Universităţile acreditate, de stat şi private, sunt integrate într-un singur
sistem naţional de învăţământ superior, cu două componente având specific distinct, dar
care conlucrează la atingerea aceloraşi obiective naţionale. Sistemul naţional de
învăţământ superior este organizat în conformitate cu următoarele principii: finanţarea
diferenţiată de către stat, a celor două componente; reglementarea competiţiei dintre ele
prin oferta de finanţare complementară; integrarea celor două componente într-o
politică naţională unică adecvată atât persoanelor juridice de drept public, cât şi celor de
drept privat.
Art.14. - (1) Instituţia de învăţământ superior cuprinde, de regulă, facultăţi,
departamente universitare, catedre, unităţi de cercetare ştiinţifică, unităţi de proiectare şi
de producţie, biblioteci, cămine, cantine, facilităţi pentru activitatea culturală şi
sportivă; universitatea poate cuprinde şi colegii universitare. De asemenea, fac parte
integrantă din instituţia de învăţământ superior serviciile funcţionale: tehnice,
financiare, economice, administrative şi, după caz, editură, tipografie şi alte unităţi.
Organigrama serviciilor funcţionale este stablită de fiecare instituţie de învătământ

5
superior, cu respectarea reglementărilor legale în domeniu. Încadrarea cu personal a
serviciilor funcţionale este un atribut al instituţiei de învătământ superior.
(2) Structura internă a instituţiei de învăţământ superior trebuie să
satisfacă exigenţele procesului didactic, cercetării ştiinţifice, activităţii artistice şi altor
activităţi de creaţie, şi să asigure o funcţionare eficientă.
Art.15. - (1) Facultatea reprezintă unitatea funcţională de bază a instituţiei de
învăţământ superior, care asigură una sau mai multe specializări universitare înrudite.
(2) Facultatea cuprinde personal didactic şi studenţi, cercetători ştiinţifici
şi proiectanţi, personal didactic ajutător şi administrativ.
(3) Facultatea se bucură de autonomie didactică, ştiinţifică şi
administrativă, în conformitate cu prevederile legii şi Cartei universitare. Facultatea îşi
stabileşte structura în funcţie de necesităţile didactice şi ştiinţifice, de reglementările
interne ale instituţiei de învăţământ superior şi de bugetul de care dispune.
(4) Facultatea se înfiinţează, se divizează, se comasează sau se
desfiinţează prin hotărâre de guvern, la propunerea senatului instituţiei de învăţământ
superior.
Art. 16. - Colegiul universitar din structura unei universităţi poate fi
subordonat acesteia, sau unei facultăţii.
Art. 17. - (1) Departamentul universitar constituie o structură subordonată
instituţiei de învăţământ superior sau, după caz, facultăţii, având funcţii didactice, de
cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de producţie.
(2) Departamentul are rolul de a concentra specialişti şi de a coordona
politici unitare în domeniul de competenţă al acestuia, şi de a asigura folosirea mai
eficientă a resurselor.
(3) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea departamentului se stabilesc
de senatul instituţiei de învăţământ superior. Activitatea specifică a unui departament
este reglementată de un statut şi un regulament propriu de funcţionare, aprobate de
Senatul Universitar. Înfiinţarea departamentului pentru pregătirea personalului didactic
se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea senatelor universitare.
Art. 18. - (1) Catedra este unitatea structurală fundamentală a instituţiei de
învăţământ superior, care realizează activităţi de învăţământ şi de cercetare. Catedra
cuprinde personal didactic şi, după caz, personal de cercetare, de proiectare şi auxiliar,
dintr-o disciplină sau dintr-o familie de discipline.
(2) Catedra are competenţe în temeiul autonomiei universitare, care sunt
stabilite prin Carta instituţiei de învăţământ superior.
Art. 19. - (1) Universitatea sau componentele acesteia au dreptul de a organiza
şi de a administra unităţi de cercetare, care sunt institute, centre (inclusiv de excelenţă),
colective şi laboratoare.
(2) Unităţile de cercetare reunesc cadre didactice, cercetători, alţi
specialişti şi studenţi, şi desfăşoară preponderent activităţi de cercetare, dar pot avea şi
activităţi didactice.
(3) Unităţile de cercetare se pot constitui pe perioade determinate, în
funcţie de nevoile ştiinţifice, şi de resursele financiare de care dispun; ele au buget
propriu. Unităţile de cercetare funcţionează pe baza unui statut şi a unui regulament
propriu, aprobate de Colegiul Academic.

6
 (4) Universitatea îşi poate organiza parcul tehnologic cu unităţi de
cercetare proprii şi în colaborare cu alte persoane juridice.
Art. 20. - (1) Instituţia de învăţământ superior poate organiza şi administra
unităţi de proiectare, centre de consultanţă, centre pentru pregătirea resurselor umane,
unităţi de transfer tehnologic, unităţi de microproducţie şi de prestări servicii, loturi
experimentale sau structuri instituţionale, singure sau în colaborare cu persoane fizice
şi/sau juridice. Acestea reunesc cadre didactice, cercetători, studenţi şi personal
nedidactic.
(2) Unităţile de proiectare, centrele de consultanţă, centrele pentru
pregătirea resurselor umane, unităţile de microproducţie şi prestări servicii, loturi
experimentale, se pot constitui pe perioade determinate, în funcţie de buget şi surse de
finanţare, şi au buget propriu.
Art. 21. – (1) Instituţia de învăţământ superior are dreptul de a organiza, în
colaborare cu instituţii similare din ţară şi din străinătate, programe de învăţământ
superior şi postuniversitar, conform metodologiei stabilite de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării.
(2) Infiinţarea în România de extensii universitare aparţinând unor
universităti din străinătate se face în următoarele condiţii: extensia universitară să
aparţină unei universităţi acreditate în conformitate cu procedurile legale din ţara de
provenienţă; extensia universitară se supune procedurii de evaluare şi acreditare stabilite
de legea română.
(3) Înfiinţarea de către universităţi din România a unor extensii
universitare în străinătate se face cu respectarea procedurilor de evaluare academică şi
acreditare din România şi din ţara unde se amplasează extensia universitară.

CAPITOLUL 2
STRUCTURA DE CONDUCERE

Art. 22. - (1) Universitatea este condusă de senatul universitar, prezidat de

rector. Senatul universitar este compus din: colegiul academic care asigură
managementul academic; consiliul de administraţie care asigură managementul
administrativ şi consiliul pentru probleme studenţeşti. Senatul se întruneşte de două ori
pe an pentru a discuta şi aproba: strategia universităţii; planul operaţional anual;
raportul anual de activitate; execuţia bugetară şi proiectul de buget pe anul următor;
schimbările în structura universităţii şi facultăţilor; numirea rectorului şi prorectorilor;
fuziunea cu alte instituţii de învăţământ superior. Funcţiile de rector şi de prorector pot
fi ocupate numai de profesori universitari. Funcţia de secretar ştiinţific (cancelar) al
senatului poate fi ocupată numai de profesori sau conferenţiari universitari.
(2) Facultatea este condusă de consiliul facultăţii, prezidat de decan.
Departamentul este condus de consiliul departamentului, prezidat de director. Catedra
este condusă de un birou, prezidat de şeful de catedră. Conducerea colegiului, a unităţii
de cercetare, de proiectare, de microproducţie este asigurată de directori. Funcţiile de
decan, de prodecan, de directori de departament, de colegiu, de unităţi de cercetare, de
proiectare, de microproducţie şi de şef de catedră pot fi ocupate numai de profesori

7
universitari sau de conferenţiari universitari. Funcţiile de conducere nu se cumulează în
aceiaşi instituţie de învăţământ superior.
(3) Colegiul universitar independent este condus de consiliul colegiului,
prezidat de directorul general. Secţia colegiului este condusă de consiliul secţiei,
prezidat de director. Catedra este condusă de un birou, prezidat de şeful de catedră.
Conducerea unităţilor de proiectare, de microproducţie şi prestări servicii este asigurată
de directori. Funcţiile de director general,. de director general adjunct, de secretar
ştiinţific al consiliului colegiului, de directori de facultate şi şefi de catedre pot fi
ocupate numai de profesori sau conferenţiari universitari. Funcţiile de director adjunct
de facultate şi de director de proiectare, de microproducţie şi prestări servicii pot fi
ocupate numai de profesori, conferenţiari sau lectori universitari.
(4) Numărul de prorectori şi de prodecani din universitatea publică,
respectiv de directori generali adjuncţi şi directori adjuncţi de facultate din colegiul
independent public se stabileşte în funcţie de numărul de studenţi, de numărul de cadre
didactice titulare şi de domeniul de învăţământ, conform normelor unitare de structură
aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(5) Structurile şi funcţiile de conducere din instituţia de învăţământ
superior sunt de două tipuri: manageriale şi elective.
a) Funcţiile elective sunt cele de decan, prodecan, secretar ştiinţific al
consiliului facultăţii, şef de catedră, director de departament şi director de colegiu din
subordinea universităţii sau a facultăţilor, director de facultate, director de departament
şi de şef de catedră la colegiile independente. Structurile şi funcţiile de conducere
elective sunt alese prin vot secret pe o perioadă de 4 ani. Alegerile se fac pe structuri
autorizate şi acreditate în condiţiile legii, a regulamentelor Ministerului Educaţiei şi
Cercetării şi prevederilor Cartei universitare. Cadrele didactice din aceste structuri şi
funcţii trebuie să fie titulare, cu contract principal de muncă în instituţia de învăţământ
superior respectivă.
b) Funcţiile manageriale sunt cele de rector, prorector, secretar ştiinţific al
senatului(cancelar), director general, de director general adjunct şi de secretar ştiinţific
de colegiu independent. Funcţiile manageriale sunt ocupate pe bază de concurs de
management, pe o perioadă de maximum 8 ani (perioade nedeterminate?). Persoanele
care ocupă funcţii manageriale trebuie să facă dovada competenţei în managementul
academic prin experienţă managerială academică anterioară, diplome şi certificate de
absolvire a unor forme de studii de management academic, conducere de doctorate în
domeniul managementului academic sau al managementului învăţământului, publicaţii
de specialitate în domeniul organizării şi conducerii învăţământului. Concursul de
management din universităţile de stat se organizează pe baza unei metodologii generale
elaborată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi a metodologiei proprii a instituţiei de
învăţământ superior, stabilită de Senatul Universitar.
c) Ministerul Educaţiei şi Cercetării asigură omogenizarea managementului în
cele două componente ale sistemului naţional de învăţământ superior, componenta
publică şi cea privată. Funcţiile manageriale din universităţile private se ocupă în
conformitate cu procedurile stabilite prin Carta Universitară, cu respectarea condiţiilor
privind funcţia didactică şi contractul principal de muncă.

8
 d) Instituţiile de învăţământ superior asigură diferenţierea între managementul
academic şi managementul administrativ, formarea distinctă a celor două categorii de
manageri şi creşterea performanţelor lor profesionale. Instituţiile de învăţământ superior
au dreptul de a utiliza un set gradual şi variat de stimulări material-financiare şi morale
care să recunoască şi să recompenseze performanţele manageriale ridicate.
(6) O persoană nu poate ocupa o funcţie electivă mai mult de două
mandate succesive. Prevederea se referă inclusiv la persoanele care au deţinut aceste
funcţii până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 23. - (1) Senatul universitar este format din reprezentanţii facultăţilor,
reprezentanţii departamentelor şi colegiilor, reprezentanţi ai unităţilor de cercetare,
directorul general administrativ, directorul bibliotecii, şefi de servicii şi personalităţi din
exteriorul instituţiei de învăţământ superior, repartizaţi astfel:
50 - 70% reprezentanţi ai personalului didactic şi de cercetare, din
care la universitate cel puţin ¾ profesori universitari,
respectiv, la colegiul universitar independent cel puţin ¾
profesori şi conferenţiari universitari;
20 - 30% reprezentanţi ai studenţilor;
5 - 10% reprezentanţi ai serviciilor;
5 - 10% personalităţi exterioare, care pot fi cercetători şi…………..
reprezentanţi ai mediului cultural şi economic.
(2) Rectorul, prorectorii şi secretarul ştiinţific al senatului, selectaţi pe
baza de concurs de management, decanii, respectiv directorii facultăţilor, directorii de
departamente şi după caz, de colegii direct subordonate universităţii fac parte de drept
din senatul universitar.
(3) Din senat nu pot face parte studenţi care nu au promovat toate
examenele din anul universitar precedent.
(4) Sistemul de organizare şi sistemul procedural al senatului universitar
sunt stabilite prin Carta universitară a instituţiei de învăţământ superior.
Art. 24. - Senatul universitar numeşte rectorul selectat prin concurs de
management, respectiv directorul general, confirmă prorectorii, secretarul ştiinţific al
senatului, consiliile facultăţilor, decanii, prodecanii, consiliile departamentale direct
subordonate instituţiei de învăţământ superior, directorii departamentelor, colegiilor şi
unităţilor de cercetare direct subordonate instituţiei de învăţământ superior, respectiv
directorii generali adjuncţi, directorii şi directorii adjuncţi ai facultăţilor, precum şi şefii
de catedră şi directorul general administrativ.
Art. 25. - (1) Senatul universitar poate decide neconfirmarea, suspendarea sau
înlocuirea din funcţie a şefilor de catedră, a directorilor de unitate de cercetare, de
departament sau de colegiu subordonat universităţii, a decanilor şi prodecanilor,
respectiv directorilor şi directorilor adjuncţi, a directorului general administrativ, a
prorectorilor, respectiv directorilor generali adjuncţi. De asemenea, poate propune
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, suspendarea sau înlocuirea din funcţie a rectorului,
respectiv a directorului general. Ridicarea calităţii de şef de catedră, de director de
unitate de cercetare, de departament sau de colegiu, subordonat universităţii, de decani,
de prodecan, respectiv director, director adjunct de facultate se face la propunerea a cel
puţin jumătate din membrii catedrei sau ai consiliilor facultăţii şi trebuie să întrunească

9
votul a cel puţin 2/3 din membrii senatului universitar. Hotărârea de ridicare a calităţii
de prorector, respectiv director general adjunct şi de director general administrativ,
precum şi propunerea de ridicare a calităţii de rector, respectiv director general se face
la iniţiativa scrisă a cel puţin jumătate din membrii senatului, trebuind să întrunească
voturile a 2/3 din numărul membrilor senatului universitar.
(2) Senatul universitar poate decide ridicarea calităţii de membru al
senatului numai dacă facultatea sau departamentul care a ales reprezentantul respectiv îi
retrage susţinerea printr-o hotărâre a consiliului facultăţii sau consiliului
departamentului, luată cu voturile a 2/3 din numărul membrilor acestora.
(3) Deţinătorii funcţiilor de conducere de la orice nivel vor fi suspendaţi,
sau înlocuiţi prin organizarea de noi concursuri de management sau de noi alegeri în
următoarele situaţii:
a) dacă nu îndeplinesc obligaţiile ce decurg din funcţiile ocupate şi din
programul asumat;
b) dacă pe perioada mandatului, şefii de catedră, prodecanii, decanii, secretarii
ştiinţifici se transferă la altă catedră, respectiv facultate, din interiorul sau din afara
instituţiei de învăţământ superior.
c) dacă sunt plecaţi la specializări sau ca profesori asociaţi, dacă sunt detaşaţi,
prin orice fel de contract, pe o perioadă mai mare de un an.
d) dacă se află în concediu de boală prelungit pe o perioadă mai mare de un an.
f) dacă demisionează (sau dacă renunţă la norma de bază) în instituţia de
învăţământ superior respectivă.
Art. 26 - (1) Senatul are în domeniul organizării şi funcţionării instituţiei de
învăţământ superior următoarele atribuţii:
a) adoptă Carta universitară privind organizarea şi funcţionarea instituţiei de
învăţământ superior, precum şi alte reglementări interne şi veghează la
respectare acestora;
b) propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza iniţiativei consiliului
facultăţilor implicate, cu recomandarea rectorului, respectiv directorului
general şi cu avizul Consiliului de Administraţie, înfiinţarea, divizarea,
concentrarea sau desfiinţarea unor facultăţi, departamente, sau după caz,
colegii universitare;
c) decide pe baza propunerii scrise a catedrelor de profil, avizate de consiliul
facultăţii implicate şi recomandate de rector, respectiv de directorul general
şi cu avizul Consiliului de Administraţie, înfiinţarea, divizarea, concentrarea
sau desfiinţarea unor catedre sau după caz a unor structuri ale instituţiei de
învăţământ superior, prevăzute de articolul 19;
d) adoptă planul strategic de dezvoltare a instituţiei de învăţământ superior,
elaborat pe o perioadă de 4 ani şi planul anual actualizat, în acord cu.
strategiile şi standardele naţionale ale dezvoltării învăţământului superior;
e) adoptă planul de organizare a activităţii de cercetare ştiinţifică, activităţii
artistice şi altor activităţii de creaţie;
f) adoptă raportul anual de activitate şi raportul anual de management
economic, prezentate de rector;

10
 g) adoptă evaluarea anuală, prezentata de rector, a activităţii didactice şi
ştiinţifice a structurilor instituţiei de învăţământ superior, potrivit normelor
şi uzanţelor din viaţa universitară internaţională;
h) aprobă bugetul anual al instituţiei de învăţământ superior întocmit de
consiliul de administraţie şi prezentat de rector.
i) avizează propunerile Colegiului Academic privind conducătorii de doctorat
şi candidaţii instituţiei pentru Consiliile naţionale şi alte organisme naţionale
ale învăţământului superior;
j) conferă titlurile de Doctor Honoris Causa şi Profesor Honoris Causa dacă
instituţia de învăţământ superior este organizatoare de doctorat în domeniul
respectiv.
(2) Senatul adoptă o poziţie oficială în legătură cu declaraţiile, cu
observaţiile şi sugestiile Consiliului de administraţie.
(3) Raportul anual de activitate, raportul anual de management şi
evaluarea anuală a activităţii didactice şi ştiinţifice sunt făcute publice.
Art. 27- (1) Colegiul academic permanent este format din 9-21 membri,
desemnaţi de consiliile facultăţilor, departamentelor şi colegiilor din subordinea
universităţii; 1-2 membrii sunt doctoranzi sau studenţi de la alte forme de învăţământ
postuniversitar. Numărul membrilor colegiului academic se stabileşte în raport cu
numărul facultăţilor, colegiilor şi departamentelor şi cu gradul de complexitate a
universităţii. Consiliul Academic permanent poate fi extins cu 4-10 membri
nepermanenţi, reprezentanţi ai Academiei Române, directori ai institutelor de
cercetarea, directori ai instituţiilor culturale care nu fac parte din personalul instituţiei
de învăţământ superior. Membrii nepermanenţi ai Colegiului Academic sunt numiţi sau
eliberaţi din funcţii de Colegiul Academic permanent, pe baza propunerilor făcute de
rectorul instituţiei publice de învăţământ superior şi de preşedintele Colegiului
Academic. Membrii Colegiului Academic care nu fac parte din personalul instituţiei
publice de învăţământ superior sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. La fiecare interval de
2 ani se reînnoieşte componenţa unei treimi.
(2) Colegiul academic are următoarele atribuţii:
a) aprobă organizarea admiterii candidaţilor la studii şi stabileşte criteriile de
evaluare a performanţelor profesionale ale studenţilor; asigură echitatea
evaluării performanţelor în cadrul unităţilor instituţiei de învăţământ
superior;
b) aprobă structura generală a planurilor de învăţământ;
c) ia decizii în legătura cu promovarea cadrelor didactice şi celorlalte categorii
de personal angajat, şi stabileşte criteriile de evaluare anuală a activităţii
didactice şi ştiinţifice;
d) propune conducătorii de doctorat şi candidaţii instituţiei pentru Consiliile
naţionale şi alte organisme naţionale ale învăţământului superior;
e) discută şi aprobă propunerea de acordare a titlului de profesor vizitator
pentru specialiştii de prestigiu, pe perioada activităţii lor la instituţia de
învăţământ superior;
f) aprobă programele de cooperare cu alte instituţii de învăţământ superior din
ţară şi din străinătate, şi acordurile de schimburi în cadrul programelor
universitare europene;

11
 (3) Preşedintele Colegiului Academic este prorectorul cu probleme de
învăţământ. Rectorul poate participa la şedinţele Colegiului Academic.
(4) Colegiul Academic se întruneşte în şedinţe lunare sau ori de câte ori
este nevoie, la convocarea preşedintelui.
(5) Colegiul Academic întocmeşte un raport anual pe care îl prezintă
Senatului Universitar. Acest raport este făcut public, la nivelul întregii comunităţi
universitare.
(6) Colegiul Academic extins se întruneşte de două ori pe an şi discută
probleme privind strategia programelor de studii şi a cercetării ştiinţifice.

Art. 28. - (1) Consiliul de administraţie al instituţiei publice de învăţământ

superior este format din 9-21 membri permanenţi, din care 5 membri de drept
(preşedintele Consiliului de Administraţie, directorul general administrativ, contabilul-
şef, directorul departamentul de resurse umane şi directorul oficiului juridic) şi din
reprezentanţi ai facultăţilor, colegiilor şi departamentelor. Consiliul de Administraţie
permanent poate fi extins cu 4-10 membri nepermanenţi, reprezentanţi ai administraţiei
de stat, ai municipalităţii şi vieţii publice care nu fac parte din personalul instituţiei de
învăţământ superior. Membrii nepermanenţi ai consiliului de administraţie sunt numiţi
sau eliberaţi din funcţii de Consiliul de Administraţie permanent, pe baza propunerilor
făcute de rectorul instituţiei publice de învăţământ superior şi de preşedintele
Consiliului de Administraţie.
(2) Rectorul face parte de drept din consiliul de administraţie;
(3) Membrii consiliului de administraţie care nu fac parte din personalul
instituţiei publice de învăţământ superior sunt numiţi pe o perioadă de 2 ani. Numărul
mandatelor membrilor neparmanenţi nu este limitat.
(4) Consiliul de Administraţie selectează un preşedinte, pe baza unui
concurs de management. Candidatul selectat de Consiliul de Administraţie este aprobat
de Senat. Preşedintele Consiliului de Administraţie este numit pe o perioadă
nedeterminată de timp. El poate fi suspendat sau revocat din funcţie la propunerea
scrisă a cel puţin jumătate din membrii Consiliului de Administraţie şi pe baza votului a
2/3 din membrii Senatului Universitar.
(5) Consiliul de administraţie funcţionează în baza unui regulament
propriu aprobat de ministrul educaţiei şi cercetării. Consiliul de administraţie permanent
se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui. Rectorul
instituţiei publice de învăţământ superior are dreptul de a convoca Consiliul permanent
ori de câte ori este necesar. Consiliul de Administraţie extins se întruneşte de două ori
pe an şi discută probleme privind managementul strategic.
Art. 29. - (l) Consiliul de administraţie permanent are responsabilitatea
acordării avizului prealabil în legătură cu următoarele acţiuni ale instituţiei publice de
învăţământ superior:
a) crearea unei filiale şi/sau structuri funcţionale;
b) achiziţionarea sau transferul de proprietate imobilă;
c) achiziţionarea sau transferul de bunuri mobile, dacă valoarea lor depăşeşte
valoarea până la care acestea sunt considerate bunuri tangibile, prin
reglementări speciale;

12
 d) angajarea de credite, asumarea unor responsabilităţi materiale sau a
drepturilor de preemţiune;
e) formarea de depozite financiare;
f) acceptarea de donaţii, constituirea de fundaţii.
(2) Consiliul de administraţie permanent are următoarele atribuţii:
a) urmăreşte modul de utilizare a resurselor financiare;
b) alocă pe facultăţi, colegii, departamente şi alte subunităţi partea care le
revine din finanţarea de bază şi din finanţarea complementară. Aceste
alocării se fac în termen de maximum o lună de la data aprobării bugetului
universităţii;
c) decide asupra modului de utilizare al veniturilor proprii ale instituţiei de
învăţământ superior;
d) întocmeşte proiectul anual de buget şi-l prezintă rectorului şi senatului
universitar în maximum o lună de la încheierea contractelor de finanţare cu
M.E.C.;
e) întocmeşte raportul anual financiar şi-l prezintă rectorului şi senatului
universitar în termen de maximum 6 luni de la încheierea anului financiar;
f) soluţionează problemele sociale ale comunităţii academice şi problema
burselor de studiu şi de cercetare;
g) avizează programele de cooperare cu alte instituţii de învăţământ superior
din ţară şi din străinătate, şi acordurile de schimburi în cadrul programelor
universitare europene;
(2) Acţiunile prevăzute la punctul 1, pentru care nu se obţine avizul
prealabil favorabil, în scris, din partea Consiliului de administraţie permanent, sunt
lipsite de bază legală. In situaţia unui aviz prealabil defavorabil din partea consiliului de
administraţie permanent, rectorul poate apela la arbitrajul Senatului Universitar.
Hotărârea Senatului Universitar rămâne definitivă.
(4) Consiliul de administraţie extins elaborează anual un raport de
activitate, care se prezintă Rectorului, Senatului Universitar şi se înaintează
Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Art. 30. - (1) Consiliul de administraţie extins analizează şi elaborează un raport
în legătură cu următoarele documente:
a) planul strategic de dezvoltare a instituţiei publice de învăţământ superior şi
planul anual de dezvoltare;
b) raportul anual de activitate şi raportul anual de management economic ale
instituţiei;
Declaraţiile în legătură cu aceste documente sunt făcute publice.
(2) Consiliul de administraţie extins exprimă puncte de vedere şi face
sugestii în legătură cu activitatea instituţiei publice de învăţământ superior, care sunt
aduse la cunoştinţa senatului universitar.
Art. 31 – (1) Consiliul pentru Probleme Studenţeşti este format din 9-13
membri permanenţi, dintre care ¾ studenţi şi ¼ cadre didactice (îndeosebi asistenţi).
Numărul membrilor consiliului se stabileşte în raport cu numărul facultăţilor, colegiilor
şi departamentelor şi cu gradul de complexitate a universităţii. Consiliul pentru
Probleme Studenţeşti permanent poate fi extins cu 4-10 membri nepermanenţi,
reprezentanţi ai absolvenţilor instituţiei de învăţământ superior. Membrii nepermanenţi

13
ai Consiliului pentru Probleme Studenţeşti numiţi sau eliberaţi din funcţii de Consiliul
pentru Probleme Studenţeşti permanent, pe baza propunerilor făcute de rectorul
instituţiei publice de învăţământ superior şi de preşedintele Consiliul pentru Probleme
Studenţeşti. Membrii Consiliul pentru Probleme Studenţeşti care nu fac parte din
comunitatea universitară respectivă sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. La fiecare
interval de 2 ani se reînnoieşte componenţa unei treimi.
(2) Consiliul pentru Probleme Studenţeşti are următoarele atribuţii:
a) adopta măsuri de orientare a studenţilor şi de facilitare a intrării lor în viaţa
activă;
b) coordonează activitatea serviciilor sociale pentru studenţi (cămine, cantine,
baze sportive, culturale etc);
c) repartizează pe facultăţi şi departamente numărul de locuri din cămine;
a) asigură respectarea Regulamentului de funcţionare a serviciilor pentru
studenţi;
b) participă la stabilirea reglementărilor privind acordarea burselor de studiu şi
a altor forme de susţinere financiară a studiilor;
c) formulează puncte de vedere cu privire la planurile de învăţământ şi le
prezintă Colegiului Academic sau Senatului Universitar;
d) organizează activităţi de evaluare de către studenţi a activităţilor academice
şi sociale. Prezintă rezultatele acestor evaluări Colegiului Academic sau,
după caz, Consiliului de Administraţie;
g) exprimă opinii şi face propuneri în legătură cu funcţionarea bibliotecilor şi
bazelor sportive din instituţia de învăţământ superior;
h) reprezintă studenţii din instituţia de învăţământ superior în organismele
studenţeşti naţionale şi internaţionale;
i) organizează manifestări ştiinţifice, culturale şi sportive ale studenţilor.
(3) Preşedintele Consiliului pentru Probleme Studenţeşti este directorul
economic general adjunct, coordonator al direcţiei probleme studenţeşti.
Vicepreşedintele este ales de consiliu, dintre membrii studenţi.
(4) Consiliul pentru Probleme Studenţeşti permanent se întruneşte în
şedinţe lunare sau ori de câte ori este nevoie.
(5) Consiliul pentru Probleme Studenţeşti extins se întruneşte de două ori
pe ani şi discută probleme privind strategia programelor de studii şi a cercetării
ştiinţifice.
(6) Consiliul pentru Probleme Studenţeşti extins întocmeşte un raport
anual pe care îl prezintă Senatului Universitar. Acest raport este făcut public, la nivelul
întregii comunităţi universitare.

Art. 32. - (1) Conducerea operativă a instituţiei de învăţământ superior este

asigurată de biroul senatului, format din rector, preşedintele Consiliului de
Administraţie, prorectori, respectiv director general şi directori generali adjuncţi,
secretarul ştiinţific al senatului, directorul general administrativ şi preşedintele
Consiliului pentru Probleme Studenţeşti.
(2) Preşedintele biroului senatului este rectorul, respectiv directorul
general.

14
 Art. 33. - (1) Rectorul este validat prin ordin al ministrului educaţiei şi
cercetării; directorul general al colegiului universitar independent este validat prin ordin
al ministrului educaţiei şi cercetării
(2) Rectorul, respectiv directorul general, este conducătorul instituţiei de
învăţământ superior şi în această calitate are următoarele atribuţii:
a) propune prorectorii, respectiv directorii generali adjuncţi, precum şi
secretarul ştiinţific dintre membrii senatului universitar, în vederea
confirmării de către acesta şi stabileşte atribuţiile lor;
b) concepe dezvoltarea strategică a instituţiei de învăţământ superior şi
coordonează activitatea de îndeplinire a hotărârilor senatului universitar;
c) prezidează reuniunile senatului universitar şi ale biroului senatului;
d) prezidează comisia de concurs pentru. ocuparea funcţiei de director general;
numeşte şi eliberează din funcţii personalul didactic de cercetare, tehnic şi
administrativ; dispune înmatricularea sau exmatricularea studenţilor;
e) semnează acordurile internaţionale ale instituţiei de învăţământ superior,
acordă diplome de studii universitare, postuniversitare şi de doctorat;
f) reprezintă instituţia de învăţământ în raporturile cu alte instituţii similare
din ţară şi din străinătate, cu administraţia centrală şi locala, cu instituţii sau
organizaţii interne şi internaţionale;
g) reprezintă instituţia de învăţământ superior la Consiliului Naţional al
Rectorilor şi în organismele internaţionale la care instituţia este afiliată;
h) desemnează în absenţa sa un înlocuitor, în persoana unui prorector sau
director general adjunct, după caz;
(3) În sfera de autoritate şi atribuţii a rectorului sau directorului general,
după caz, sunt cuprinse:
a) conducerea activităţilor de învăţământ, cercetare ştiinţifică şi creaţie
artistică, a activităţilor economice şi administrative din instituţie;
b) luarea deciziilor, în limitele legii, privind utilizarea alocaţiilor bugetare,
celorlalte resurse financiare şi proprietăţilor instituţiei;
c) managementul resurselor umane.
(4) Rectorul, respectiv directorul general este responsabil în faţa
senatului universitar.
Art. 34. - (1) Consiliul facultăţii este alcătuit din cadre didactice titulare (din
care cel puţin 50% profesori şi conferenţiari universitari) şi cercetători ştiinţifici cu
titlul de doctor din catedrele, departamentele, colegiile şi unităţile de cercetare
subordonate facultăţii şi din reprezentanţi ai studenţilor facultăţii. Şefii de catedră,
directorul administrativ al facultăţii, directorii de departamente, colegii şi unităţi de
cercetare fac parte de drept din consiliul facultăţii.
(2) În consiliul facultăţii studenţii reprezintă 20 - 30% din totalul
membrilor. Din consiliul facultăţii nu pot face parte studenţi care nu au promovat toate
examenele din anul universitar precedent.
(3) Sistemul de organizare şi procedural al consiliului facultăţii sunt
stabilite prin Carta universitară.
Art. 35. - Consiliul facultăţii alege decanul, respectiv directorul facultăţii,
avizează prodecanii, respectiv directorii adjuncţi ai facultăţii şi secretarul ştiinţific al
acesteia şi validează şefii de catedră, directorul administrativ al facultăţii (selectat pe

15
bază de concurs de management, pe perioadă nedeterminată), directorii de departament,
de colegiu şi unitate de cercetare subordonate facultăţii, care au fost aleşi de catedre, de
departamente, de colegii şi respectiv de unităţi de cercetare. Consiliul facultăţii poate
decide neconfirmarea sau poate propune senatului suspendarea sau înlocuirea şefilor de
catedră, directorului administrativ al facultăţii, directorului de departament, de colegii,
de unitate de cercetare, subordonate facultăţii, a decanului, prodecanilor, respectiv
directorului, directorilor adjuncţi ai facultăţii, şi secretarului ştiinţific al acesteia,
precum şi a membrilor consiliului facultăţii, în condiţiile art.25 (3). Consiliul facultăţii
poate retrage susţinerea membrilor senatului universitar care sunt reprezentanţi ai
facultăţii.
Art. 36. - Consiliul facultăţii are în domeniul organizării şi funcţionării
facultăţii următoarele atribuţii:
a) avizează reglementările interne ale facultăţii;
b) avizează înfiinţarea, divizarea, concentrarea sau desfiinţarea unor structuri ale
facultăţii, la propunerea catedrelor sau departamentelor;
c) adoptă planul strategic de dezvoltare a facultăţii elaborat pe o perioadă de 4
ani şi planul anual actualizat, în acord cu strategia dezvoltării instituţiei de învăţământ
superior;
d) adoptă raportul anual de activitate prezentat de decan;
e) adoptă evaluarea anuală, prezentată de decan a activităţii didactice şi
ştiinţifice a structurilor facultăţii;
f) adoptă planul anual de venituri şi cheltuieli;
g) adoptă programe didactice şi ştiinţifice, stabileşte numărul de studenţi pe
specializări;
h) avizează propunerile catedrelor privind specializările pentru învăţământ
universitar şi postuniversitar;
i) avizează statele de funcţii şi încadrarea pe treptele de salariu pentru personalul
didactic şi de cercetare, confirmă comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor
didactice;
j) propune constituirea unităţilor de cercetare şi de prestări servicii; în
conformitate cu prevederile legii şi ale Cartei universitare;
k) avizează propunerile catedrelor privind calitatea de conducători de doctorat şi
numeşte şefii unităţilor de cercetare din subordine;
l) avizează propunerile cadrelor pentru prelungirea activităţii cadrelor didactice
care au vârsta de pensionare şi pentru acordarea titlului de profesor consultant;
m) stabileşte strategia cooperării academice internaţionale şi avizează
propunerile catedrelor pentru acordarea titlurilor de Doctor Honoris Causa şi de
Profesor Honoris Causa;
n) propune încetarea activităţii cadrului didactic, în condiţiile legii.
Art. 37. - (1) Conducerea operativă a facultăţii este asigurată de biroul
consiliului facultăţii, format din decan, prodecan, respectiv director, directori adjuncţi,
precum şi din secretarul ştiinţific, directorul administrativ al facultăţii şi reprezentantul
studenţilor din consiliul facultăţii;
(2) Preşedintele biroului consiliului facultăţii este decanul, respectiv
directorul facultăţii.

16
 Art. 38. - (1) Decanul sau directorul facultăţii, după caz, reprezintă facultatea şi
are următoarele atribuţii:
a) propune prodecanii, respectiv directorii adjuncţi ai facultăţii şi secretarul
ştiinţific al acesteia dintre membrii consiliului facultăţii, în vederea confirmării de către
acesta şi stabileşte atribuţiile lor;
b) concepe dezvoltarea strategică a facultăţii şi coordonează activitatea de
îndeplinire a hotărârilor consiliului facultăţii;
c) prezidează reuniunile biroului şi consiliului facultăţii;
d) prezidează comisiile de doctorat sau deleagă un reprezentant;
e) propune numirea şi eliberarea din funcţie a personalului titular şi
administrativ al facultăţii, propune înmatricularea şi exmatricularea studenţilor;
f) semnează acordurile încheiate cu alte facultăţi, matricolele şi diplomele;
g) desemnează în absenţa sa un înlocuitor, în persoana unui prodecan, respectiv
a unui director adjunct al facultăţii sau şef de catedră, după caz;
(2) Decanul sau directorul facultăţii, după caz, este responsabil în faţa
consiliului facultăţii, a senatului universitar şi a rectorului sau, respectiv, directorului
general.
Art. 39. -. (1) Catedra este condusă de un Birou executiv, alcătuit din şeful de
catedră (în calitate de preşedinte al acestuia), un reprezentat al profesorilor şi
conferenţiarilor, un reprezentant al lectorilor şi asistenţilor universitari şi, după caz, un
reprezentant al cercetătorilor, care activează în catedră.
(2) Şeful de catedră este ales prin vot secret de către membrii titulari cu
studii superioare ai catedrei.

CAPITOLUL 3
MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR

Art. 40. - (1) Instituţiile de învăţământ superior public au răspunderea de a

constitui şi dezvolta structuri care să asigure un management economic eficient.
Responsabilitatea managementului economic general al instituţiei de învăţământ
superior public revine rectorului, respectiv directorului general, care sunt şi ordonatori
principali de credit şi preşedintelui Consiliului de Administraţie.
(2) Rezolvarea problemelor economice şi administrative curente ale
instituţiei de învăţământ superior public este asigurată de directorul general
administrativ, de directorii serviciilor specializate şi de directorii administrativi ai
facultăţilor.
(3) Directorul general administrativ răspunde pentru activitatea sa în faţa
rectorului universităţii, respectiv directorului general al colegiului. Directorii
administrativi ai facultăţilor răspund în faţa directorului general administrativ şi a
decanilor sau directorilor facultăţilor, după caz.
(4) Posturile de director general administrativ şi directori administrativi
ai facultăţilor se ocupă prin concurs; instituţia de învăţământ superior public poartă
răspunderea organizării acestor concursuri.

17
 Art.41. – Instituţia de învăţământ superior public acreditată are răspunderea de a
constitui şi a dezvolta structuri specializate pentru: relaţii cu mediul economico-social;
relaţii internaţionale; relaţii cu absolvenţii instituţiei; relaţii publice; orientarea
studenţilor.

TITLUL III

PATRIMONIUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR

Art. 42. – (1) Patrimoniul învăţământului superior constă din întregul activ al
Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi al unităţilor sale, existent la data intrării în
vigoare a prezentei legi, şi din activul redobândit sau dobândit ulterior.
(2) Patrimoniul instituţiei de învăţământ superior constă din totalitatea
bunurilor de orice fel, deţinute de instituţie şi de unităţile sale, existente la data intrării
în vigoare a Legii învăţământului, nr. 84/1995, sau redobândite şi dobândite ulterior.
(3) Proprietatea instituţiei de învăţământ superior asupra tuturor
bunurilor care formează patrimoniul ei este garantată şi protejată prin lege.
(4) Patrimoniul instituţiei de învăţământ superior nu poate fi înstrăinat
fără aprobarea Senatului Universitar şi a ministrului educaţiei şi cercetării.
(5) În situaţia în care partea din patrimoniul unei instituţii de învăţământ
superior, declarată disponibilă de către aceasta, nu este necesară în cadrul sistemului de
învăţământ superior, poate fi înstrăinată în afara acestuia, prin transfer către o altă
instituţie publică sau prin vânzare pe piaţă. Înstrăinarea unei părţi din patrimoniul unei
instituţii de învăţământ superior se face pe baza unei metodologii elaborată de
Ministerul Educaţiei şi Ceretării şi Consiliul Naţional al Rectorilor.
(6) Preluarea unei părţi din patrimoniul unei instituţii de învăţământ
superior de către o autoritate publică se face prin lege, în cazurile prevăzute de
reglementările în vigoare, prin compensare sau prin despăgubire la valoarea de piaţă a
bunurilor preluate.
Art. 43. – Construcţiile şi terenurile aflate în proprietatea altor ministere,
autorităţi publice sau instituţii publice, pot trece în proprietatea Ministerului Educaţiei
şi Cercetării sau a instituţiilor de învăţământ superior din subordinea sa, prin hotărâre
de Guvern, fără plată.
Art. 44. – Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate aproba transferul de
patrimoniu între instituţiile de învăţământ superior în funcţie de dinamica domeniilor de
specializare şi a evoluţiei pieţii forţei de muncă.
Art. 45. – Înscrierea dreptului de proprietate şi acţiunile în justiţie formulate de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării sau de oricare din instituţiile sale referitoare la
patrimoniu, sunt scutite de taxe.

18
 TITLUL IV
FINANŢAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR
CAPITOLUL 1
FONDUL DE FINANŢARE

Art. 46. – Învăţământul superior reprezintă o prioritate naţională şi i se alocă

anual cel puţin 2,5% din produsul intern brut.
Art. 47. – Învăţământului superior i se alocă anual şi un fond pentru cercetare
ştiinţifică, ce se dirijează ulterior spre instituţiile de învăţământ superior potrivit unei
metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Art. 48. – Creditele externe contractate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu
aprobarea Guvernului, precum şi dobânzile aferente acestora, se rambursează din
bugetul de stat.
Art. 49. – În funcţie de opţiunile strategice ale învăţământului superior se
constituie anual un fond de investiţii şi dotări.
Art. 50. – Execuţia bugetară anuală a instituţiilor de învăţământ este publică.
Art. 51. – Veniturile instituţiilor de învăţământ superior se constituie din sume
alocate de la buget, venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizări, taxe şi alte surse.
Art. 52. – Pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ superior se încheie
contracte între acestea şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Criteriile de finanţare se
stabilesc de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu consultarea Consiliului Naţional de
Prospectivă şi Orientare a Învăţământului Superior, a Consiliului Naţional pentru
Finanţarea Învăţământului Superior şi a Consiliului Naţional pentru Cercetarea
Ştiinţifică Universitară. Contractele de finanţare între Ministerul Educaţiei şi Cercetării
şi universităţi se încheie în termen de maxim o lună de la data publicării în Monitorul
Oficial a Legii bugetului pe următorul an financiar.
Art. 53. - Sumele alocate de la bugetul de stat vor fi destinate pentru finanţarea
de bază, finanţarea complementară, realizarea de investiţii, cercetarea ştiinţifică, burse
şi protecţie socială pentru studenţi.
Art. 54. - Finanţarea de bază se asigură în funcţie de numărul de studenţi şi
doctoranzi admişi la studii, de numărul de cursanţi, de nivelul şi specificul pregătirii, de
calitatea activităţii didactice.
Art. 55. - Finanţarea complementară se asigură atât din sume de la bugetul de
stat, cât şi din împrumuturi şi ajutoare externe şi este destinată:
a) subvenţiilor la cazarea şi masa studenţilor
b) dotărilor, investiţiilor şi reparaţiilor capitale;
c) cercetării ştiinţifice.
Art. 56. – Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior va
atribui coeficienţi mai mari pentru finanţarea centrelor de excelenţă, de creaţie
ştiinţifică, tehnică şi artistică din instituţiile de învăţământ superior.
Art. 57. - Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor de învăţământ
superior de stat se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, după
adoptarea bugetului de stat. Soldurile rămase la sfârşit de an bugetar se reportează
pentru bugetul din anul următor şi nu se varsă la bugetul de stat.
Art. 58. - Fondul de burse se repartizează pe instituţii de învăţământ superior
public, iar, pe baza criteriilor generale stabilite prin ordin de ministru, respectiv criterii
specifice stabilite de senatele instituţiilor, se acordă aceste categorii de burse.

19
 Art. 59. – (1) Toate materialele şi serviciile achiziţionate pentru procesul
didactic şi de cercetare sunt scutite de TVA şi de taxe vamale.
(2) Documentarea tehnică, materialele de construcţii, precum şi utilajele,
echipamentele, aparatura şi publicaţiile destinate instituţiilor de învăţământ superior
sunt scutite de TVA şi de taxe vamale.
Art. 60. - Studenţii instituţiilor de învăţământ superior acreditate beneficiază de
tarif redus cu 50% la transportul în comun şi pe căile ferate, existând în acest sens un
fond compensatoriu de la buget.

CAPITOLUL 2
SALARIZAREA PERSONALULUI DIDACTIC DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
SUPERIOR

Art. 61. – (1) Salariul se compune din salariul de bază stabilit conform legii de
salarizare a personalului bugetar, adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare
care se negociază în cadrul contractelor colective de muncă dintre administraţie şi
sindicatele recunoscute la nivel naţional, potrivit legii.
(2) Salariul de bază al funcţiei de asistent universitar nu poate fi mai mic
decât salariul mediu pe economie. Pentru celelalte funcţii, salariul de bază se majorează
la încadrare, după cum urmează:
- pentru lector universitar cu 50% din salariul de bază al asistentului
universitar;
- pentru conferenţiar universitar cu 50% din salariul de bază al lectorului
universitar;
- pentru profesor universitar cu 50% din salariul de bază al conferenţiarului
universitar.
Art. 62. – Salariul personalului didactic universitar este compus din:
a) salariul de bază, care se stabileşte în funcţie de:
- gradul didactic;
- titlul ştiinţific;
- norma didactică;
b) alte drepturi salariale, care se stabilesc în funcţie de:
- calitatea actului didactic;
- vechimea în învăţământ;
- condiţiile de stres;
- activitatea de cercetare ştiinţifică;
- aportul la impunerea şi menţinerea imaginii de excelenţă a domeniului de
specialitate şi a universităţii pe plan intern şi extern;
- aportul financiar şi material la fondurile extrabugetare şi la patrimoniul
instituţiei;
- formarea pentru activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică a personalului
tânăr în scopul consolidării şi perfecţionării domeniului de specializare.
Art. 63. – Drepturile şi obligaţiile referitoare la protecţia muncii se stabilesc
potrivit legii.
Art.63.bis – La calcularea impozitului pe venitul global se vor deduce
cheltuielile specifice cadrelor universitare, constând în achiziţionarea de materiale

20
documentare şi didactice, participări la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale
şi vizite de documentare.
Art. 64. – Drepturile salariale, altele decât cele ce sunt acordate pentru funcţia
înscrisă în carnetul de muncă se impozitează separat pe luna în care au fost obţinute.
Art. 65. – Personalul didactic beneficiază de tranşele de vechime la salarizare,
stabilite de lege, şi de două tranşe suplimentare, care se acordă la 35 şi, respectiv, la
peste 40 de ani activitate în învăţământ.
Art. 66. - Coeficienţii de ierarhizare a salariilor de bază pentru vechimea în
învăţământ de până la 30 de ani se stabilesc prin lege.
Art. 67. – Pentru fiecare din tranşele suplimentare de vechime se acordă o
creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/10 din coeficientul de ierarhizare
corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Art. 68. – Personalul didactic beneficiază, la fiecare tranşă de vechime în
învăţământ, de un spor de 5% din salariul de bază pentru suprasolicitare neuropsihică.
Art. 69. - Pentru titlul ştiinţific de doctor, personalul didactic beneficiază de un
spor egal cu 25% din salariul mediu pe economie.
Art. 70. - Personalul didactic cu performanţe deosebite şi cu o vechime de peste
10 ani în învăţământ poate beneficia de gradaţia de merit acordată prin concurs, în
cuantum de 20% din salariul de bază. Gradaţia de merit se acordă pentru 20% din
numărul de posturi existente în statul de funcţii. Atribuirea gradaţiei de merit se face
prin concurs, organizat potrivit Cartei universitare, pentru o perioadă de 3 ani.
Personalul didactic care beneficiază de gradaţie de merit nu poate beneficia simultan şi
de salariul de merit, care se acordă, conform legii.
Art. 71. - Persoanele alese în funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia
lunară de conducere, calculată în procente din salariul de bază al unui profesor
universitar, cu vechime maximă, după cum urmează:
a) 15% pentru şeful de catedră;
b) 20% pentru prodecan, directorul de departament şi secretarul ştiinţific al
consiliului facultăţii;
c) 35% pentru secretarul ştiinţific al Senatului universităţii;
d) 35% pentru decan;
e) 40% pentru prorector;
f) 45% pentru preşedintele Consiliului de Administraţie;
g) 50% pentru rector.
Aceste indemnizaţii se vor corecta printr-o metodologie elaborată de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, ţinând cont de mărimea şi de complexitatea diferite ale
instituţiilor.
Art. 72. – (1) Plata cu ora sau plata prin cumul se fac la nivelul postului, cu
respectarea drepturilor de vechime la care se adaugă şi toate sporurile prevăzute pentru
personalul cu norma de bază în instituţie.
(2) În cazul sistemului de plata cu ora, se plătesc separat activităţile de
examinare şi de evaluare finală.
Art. 73. - Calculul salariului cuvenit pentru cumul se face pe o durată
calendaristică de 10 luni, iar pentru toate activităţile la care este solicitat de instituţie, în
afara acestei perioade, se face plata cu ora.

21
 TITLUL V
AUTONOMIA UNIVERSITARĂ ŞI ROLUL
INSTITUŢIILOR STATULUI

CAPITOLUL 1
AUTONOMIA INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR

Art. 74. - (1) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare

de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe
ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi
obligaţii, în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale ale dezvoltării
învăţământului superior, şi care nu aparţin sferelor de autoritate ale organelor statului,
stabilite prin lege.
(2) Autonomia universitară se corelează cu principiul răspunderii
personale şi publice pentru calitatea întregii activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică
pe care o desfăşoară instituţia respectivă de învăţământ superior.
Art. 75. - (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor,
terenurilor, campusurilor universitare, dotărilor de orice fel şi cu orice destinaţie, aflate
în patrimoniul instituţiei de învăţământ superior sau folosite de instituţia de învăţământ
superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente
care aparţin Ministerului Sănătăţii şi ministerelor cu reţea sanitară proprie, în care se
desfăşoară învăţământul medical superior.
Art. 76. - (1) Ansamblul de drepturi şi obligaţii, precum şi normele care
reglementează viaţa comunităţii universitare în spaţiul universitar propriu sunt cuprinse
în Carta universitară a instituţiei de învăţământ superior, adoptată în senatul universitar,
în condiţiile legii.
(2) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi
funcţionării instituţiei, ale activităţilor didactice şi de cercetare ştiinţifică, ale
administrării şi ale finanţării.
(3) Autonomia universitară se realizează, în principal prin:
a) stabilirea structurii interne a instituţiei de învăţământ superior, conform legii;
b) programarea, organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de
învăţământ, stabilirea planurilor de studii şi a programelor analitice în acord cu strategia
şi cu standardele naţionale ale dezvoltării învăţământului superior; organizarea admiterii
candidaţilor la studii şi definirea criteriilor de evaluare a performanţelor academice şi
profesionale ale studenţilor;
c) proiectarea, organizarea şi stabilirea formelor de învăţământ postuniversitar,
confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea împreună cu Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi cu alte autorităţi publice, agenţi economici, organizaţii
profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizează
diplomele şi certificatele proprii;
d) selectarea şi promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de
personal angajat, precum şi stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi
ştiinţifice; acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii;

22
 e) organizarea cercetării ştiinţifice şi a documentării, organizarea activităţilor de
editare şi de tipărire; organizarea activităţii audiovizuale; stabilirea programelor de
cooperare cu alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare, din ţară şi din
străinătate;
f) eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret; selectarea prin
concurs de management a persoanelor care ocupă funcţii manageriale;
g) stabilirea necesităţii financiare şi materiale; folosirea fondurilor şi gestionarea
lor, cu respectarea prevederilor legale, găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de
venituri; organizarea şi controlul serviciilor economico-gospodăreşti;
h) soluţionarea problemelor sociale ale comunităţilor universitare; acordarea
burselor de studiu şi de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii;
i) organizarea de manifestări şi activităţi ştiinţifice, culturale şi sportive;
j) înfiinţarea de fundaţii, conform legii, stabilirea şi folosirea unor însemne şi
simboluri proprii;
k) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar.
(4) În plan financiar autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare,
potrivit legii şi răspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public naţional
sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la
studenţi şi cursanţi străini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul
Educaţiei şi Cercetării.
Art. 77. - (1) Protecţia membrilor comunităţii universitare în activitatea
profesională şi în spaţiul universitar este înscrisă în Carta universitară. Abaterile de la
deontologia universitară se analizează şi se soluţionează la nivelul consiliilor facultăţilor
şi al senatului universitar.
(2) Membrii comunităţii universitare sunt obligaţi să respecte
regulamentele interne ale instituţiei de învăţământ superior, stabilite în conformitate cu
Carta universitară.
Art. 78. - Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este
permis numai în condiţiile stabilite prin lege sau prin Carta universitară.
Art. 79. - La nivel naţional, autonomia universitară se manifestă prin relaţia
directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei şi
Cercetării şi prin alegerea reprezentanţilor instituţiei în organismele profesionale,
conform legii.
Art. 80. - (1) Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţământului superior
în condiţiile respectării drepturilor, obligaţiilor şi a sferei de autoritate a instituţiilor de
învăţământ superior stabilite prin prezenta lege.
(2) Reglementările şi deciziile instituţionale sau naţionale care încalcă
autonomia universitară pot fi atacate în justiţie.

CAPITOLUL 2
AUTO-CONDUCEREA STUDENŢILOR

Art. 81. - (1) Auto-conducerea studenţilor reprezintă o componentă a

autonomiei universitare. Toţi studenţii înscrişi într-o instituţie de învăţământ superior,
indiferent de forma de învăţământ, au dreptul de a participa la auto-conducerea
studenţilor.
(2) Auto-conducerea studenţilor se exercită prin reprezentanţii aleşi de
confederaţia organizaţiilor studenţeşti recunoscute din instituţiile de învăţământ

23
superior. În vederea recunoaşterii sale, o confederaţie a organizaţiilor studenţeşti trebuie
să prezinte un regulament de organizare şi funcţionare, care să fie acceptat de
conducerea instituţiei de învăţământ superior; aceasta poate ridica obiecţii şi poate
solicita anularea oricărei prevederi din regulamentul de organizare şi funcţionare care
contravine prezentei legi, Cartei universitare sau altor reglementări interne ale instituţiei
de învăţământ superior. În astfel de situaţii, confederaţia organizaţiilor studenţeşti poate
apela la arbitrajul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
(3) Instituţia de învăţământ superior trebuie să prevadă prin Carta
universitară şi alte reglementări interne, problemele în care este obligatoriu acordul, sau
în care este obligatorie consultarea auto-conducerii studenţilor.
Art. 82. - (1) Auto-conducerea studenţilor se întemeiază pe următoarele drepturi
generale:
a) de a avea reprezentanţi aleşi în senatul universitar (consiliul pentru probleme
studenţeşti) şi în consiliile facultăţilor, care să reprezinte şi să protejeze interesele
studenţilor de ordin academic, cultural, economic şi social;
b) de a solicita şi de a obţine informaţii şi explicaţii de la reprezentanţii
autorizaţi ai oricărei structuri din instituţia de învăţământ superior, în toate problemele
privind interesele studenţilor;
c) de a exprima opinii în legătură cu activitatea de învăţământ şi de a face
propuneri de discipline opţionale şi facultative;
d) de a participa la organizarea cercurilor ştiinţifice studenţeşti şi la publicarea
unor lucrări de cercetare;
e) de a participa la stabilirea reglementărilor privind acordarea burselor de
studiu şi a altor forme de susţinere financiară a studiilor;
f) de a participa la managementul căminelor studenţeşti;
g) de a exprima opinii şi de a face propuneri în legătură cu funcţionarea
bibliotecilor şi bazelor sportive din instituţia de învăţământ superior;
h) de a reprezenta comunitatea studenţilor pe plan naţional şi internaţional.
(2) În următoarele probleme trebuie să fie consultată conducerea
studenţilor:
a) stabilirea sau modificarea reglementărilor instituţiei de învăţământ
superior privind organizarea activităţii de învăţământ şi de verificare a cunoştinţelor;
b) stabilirea sau modificarea reglementărilor instituţiei de învăţământ
superior privind condiţiile de exprimare a opiniilor studenţeşti asupra procesului de
învăţământ;
c) stabilirea sau modificarea reglementărilor privind funcţionarea
căminelor şi cantinelor studenţeşti, a bibliotecilor şi a facilităţilor sportive care aparţin
instituţiei de învăţământ superior.
(3) În spiritul auto-conducerii studenţilor, organizaţiile studenţeşti pot fi
solicitate să participe şi la rezolvarea altor probleme care privesc viaţa şi activitatea
profesională a acestora.

CAPITOLUL 3
ROLUL INSTITUŢIILOR STATULUI

Art. 83. - Statul are atribuţii menite să asigure funcţionarea şi dezvoltarea

învăţământului superior, garantarea cerinţelor fundamentale ale pregătirii universitare

24
şi ale autonomiei universitare, unitatea sistemului naţional de învăţământ superior şi
integrarea acestuia în sistemul internaţional, în special cel european.
Art. 84. - Parlamentul are următoarele atribuţii:
a) aprobă strategia de dezvoltare a învăţământului superior pe termen
mediu şi lung;
b) aprobă raportul privind starea învăţământului superior şi realizarea
planului anual de dezvoltare a învăţământului superior prezentat de Ministerul Educaţiei
şi Cercetării;
c) aprobă bugetul anual care revine învăţământului superior public, ca
parte a bugetului anual repartizat Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
d) aprobă prin lege înfiinţarea sau desfiinţarea instituţiilor de învăţământ
superior acreditate.
Art. 85. - Guvernul îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) avizează strategia de dezvoltare şi planul anual de dezvoltare a
învăţământului superior, elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
b) analizează anual starea şi realizarea planului anual de dezvoltare a
învăţământului superior;
c) stabileşte bugetul anual care revine învăţământului superior public;
d) propune proiectul de lege privind înfiinţarea instituţiilor de
învăţământ superior, cu facultăţile, colegiile şi specializările care îndeplinesc condiţiile
pentru acreditare, sau privind desfiinţarea acestora;
e) acordă autorizarea de funcţionare provizorie pentru facultăţile,
colegiile şi specializările care îndeplinesc condiţiile legale, sau ridică această autorizare;
f) aprobă nomenclatorul domeniilor şi specializărilor de referinţă din
învăţământul universitar şi postuniversitar, durata studiilor şi titlurile obţinute după
absolvire;
g) aprobă măsurile generale de protecţie socială în învăţământul superior
public, precum şi alte măsuri de susţinere financiară a studenţilor.
Art. 86. - (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează, coordonează şi
aplică politica naţională în domeniul învăţământului superior. În acest scop, exercită
următoarele atribuţii:
a) elaborează şi prezintă Guvernului strategia generală şi planul anual de
dezvoltare a învăţământului superior;
b) elaborează şi prezintă Guvernului raportul anual asupra stării învăţământului
superior şi asupra realizării planului anual de dezvoltare a acestuia.
c) elaborează şi prezintă Guvernului propunerea de buget anual al
învăţământului superior; Ministerul Educaţiei şi Cercetării repartizează partea din
bugetul aprobat instituţiilor publice de învăţământ superior ;
d) analizează propunerea Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Calităţii şi
Acreditare Universitară privind înfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior, cu
facultăţile, colegiile şi specializările care îndeplinesc condiţiile de acreditare, sau
desfiinţarea acestora;
e) elaborează şi prezintă Guvernului propunerea de acordare a autorizaţiei de
funcţionare provizorie a facultăţilor, colegiilor şi a specializărilor care îndeplinesc
condiţiile legale, sau retragerea acestei autorizaţii;
f) propune Guvernului înfiinţarea unor domenii şi specializări de referinţă noi;
g) stabileşte numărul de locuri la admiterea în învăţământul superior şi
repartizează numărul aprobat pe domenii de specializare şi instituţii de învăţământ;

25
 h) coordonează activitatea de cercetare ştiinţifică, activitatea artistică şi alte
activităţi de creaţie în învăţământul superior;
i) organizează, prin consiliile naţionale consultative, evaluarea calitativă a
activităţii de învăţământ şi cercetare, pe baza standardelor naţionale şi realizează
periodic ierarhizarea instituţiilor de învăţământ superior, pe domenii de specializare. În
situaţia unui raport nefavorabil asupra calităţii activităţii didactice şi de cercetare,
Ministerul Educaţiei şi Cercetării avertizează instituţia de învăţământ superior cu privire
la facultatea, colegiul sau specializarea în cauză şi după un an, în baza unei noi evaluări
cu rezultat negativ dispune, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, încetarea
şcolarizării în facultatea, colegiul sau specializarea în cauză, începând cu anul I; în
cazul unor deficienţe grave, Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate propune
Guvernului, pe baza propriilor evaluări, intrarea în lichidare a instituţiei respective de
învăţământ superior.
j) poate suspenda, pe o perioadă specificată de timp, din motive bine întemeiate,
dreptul unei instituţii acreditate de învăţământ superior de a organiza examenele de
finalizare a studiilor;
k) Înainte de punerea în execuţie, decizia de aplicare a uneia din sancţiunile
stabilite la alineatele i) şi j) din prezentul articol, este comunicată instituţiei de
învăţământ superior în cauză. Aceasta are dreptul de a depune contestaţie în termen de
30 de zile de la data comunicării deciziei. În vederea analizării contestaţiei, se constituie
o comisie comună formată din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării,
Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară Consiliului
Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, Consiliului Naţional pentru
Cercetarea Ştiinţifică din Învăţământul Superior şi Consiliului Naţional al Rectorilor.
Decizia acestei comisii rămâne definitivă.
l) elaborează, împreună cu alte ministere, strategia colaborării cu alte state şi cu
organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului şi cercetării
ştiinţifice;
m) colaborează, pe bază de protocoale, cu statele în care trăieşte populaţie de
naţionalitate română sau de origine română, pentru promovarea şi desfăşurarea
învăţământului în limba maternă;
n) stabileşte modalităţi de recunoaştere şi de echivalare a diplomelor, a
certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne,
ţinând seama şi de înţelegerile şi convenţiile internaţionale;
o) coordonează activitatea bibliotecilor universitare în subordine;
p) controlează eficienţa utilizării resurselor financiare publice şi modul de
respectare a normelor financiar-contabile, de execuţie bugetară în învăţământul
superior; controlează modul de administrare a patrimoniului instituţiilor publice de
învăţământ superior; încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor
ocazionate de vizarea şi recunoaşterea actelor de studii, conform legii;
(2) Ministerul Educaţiei şi Cercetării colaborează cu alte ministere
implicate în dezvoltarea învăţământului superior.
Art. 87. - (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării supraveghează, în limitele sferei
sale de autoritate, legalitatea organizării, a funcţionării, a modului de luare a deciziilor
şi a deciziilor instituţiilor de învăţământ superior. Ministerul Educaţiei şi Cercetării
avizează Carta universitară şi alte reglementări care se referă la organizarea şi
funcţionarea instituţiei de învăţământ superior, care capătă în aceste condiţii o bază
legală de aplicare; în situaţia în care se constată prezenţa unor prevederi care contravin
prezentei legi şi politicii naţionale în domeniul învăţământului superior, Ministerul

26
Educaţiei şi Cercetării respinge Carta universitară sau reglementările care cuprind
aceste prevederi.
(2) Ministerul Educaţiei şi Cercetării analizează planul strategic de
dezvoltare al instituţiilor de învăţământ superior şi verifică modul în care acesta se
încadrează în strategia naţională de dezvoltare a învăţământului superior.
(3) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în limitele sferei sale de autoritate,
obligă instituţia de învăţământ superior să întreprindă măsurile necesare pentru a opri
încălcarea unor reglementări legale. Instituţia de învăţământ superior implicată trebuie
să examineze problemele care fac obiectul acestei intervenţii şi să informeze Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, în termenul fixat, asupra măsurilor luate şi eventual asupra
obiecţiilor sale.
(4) În sfera de autoritate a Ministerului Educaţiei şi Cercetării nu sunt
cuprinse:
a) deciziile care privesc problemele de angajare sau drepturile legale ale
personalului angajat din instituţiile de învăţământ superior, care fac obiectul unor
prevederi legale speciale;
b) problemele de ordin administrativ, care comportă măsuri specificate prin alte
legi;
(5) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în absenţa unor măsuri adecvate,
solicitate în conformitate cu alin. 2 şi 3, are dreptul:
a) să anuleze reglementarea sau decizia care încalcă prevederile legale;
b)să iniţieze procedura de punere sub acuzaţie, disciplinară sau legală, a
rectorului, respectiv directorului general al instituţiei de învăţământ superior. Pe baza
analizei gravităţii faptelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării are dreptul să adreseze
rectorului o atenţionare scrisă, să suspende rectorul din funcţie pe o perioadă până la 30
de zile sau să propună Senatului Universitar, din motive bine întemeiate, eliberarea din
funcţie a rectorului şi organizarea unui nou concurs de management. De asemenea, pe
baza analizei gravităţii faptelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării are dreptul să
adreseze directorului general al colegiului o atenţionare scrisă, să-l suspende pe o
perioadă de până la 30 de zile sau să propună Consiliului Colegiului eliberarea din
funcţie a directorului general şi organizarea unui nou concurs de management.
c) Propunerea Ministrului Educaţiei şi Cercetării de eliberare din funcţie a
rectorului se comunică Senatului universităţii respective. În termen de 30 de zile de la
data comunicării acestei propuneri, Senatul Universitar se întruneşte în şedinţă
extraordinară şi votează propunerea de eliberare din funcţie a rectorului. Dacă
propunerea este votată de 2/3 din membrii Senatului Universitar, rectorul este eliberat
din funcţie, iar în termen de 30 de zile se procedează la un nou concurs de management.
Dacă propunerea nu întruneşte majoritatea de 2/3 din membrii Senatului Universitar,
rectorul este menţinut în funcţie. Ministrul Educaţiei şi Cercetării îşi poate retrage
propunerea de eliberare din funcţie a rectorului sau se poate adresa justiţiei pentru
încadrarea abaterilor imputabile rectorului. În situaţia când se începe o urmărire penală,
rectorul se suspendă până la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. Dacă rectorul suferă o
condamnare penală definitivă, Senatul Universitar este obligat ca în termen de 30 de
zile de la data comunicării sentinţei să procedeze la eliberarea din funcţie a rectorului.
d) prevederile alineatului c) se aplică şi directorului general de colegiu
universitar independent.

27
 CAPITOLUL 4
ORGANISMELE NAŢIONALE ALE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR

Art. 88– (1) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei şi

Cercetării constituie structuri de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la nivel
naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul Naţional de
Prospectivă şi Orientare a Învăţământului Superior, Consiliul Naţional de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional al Cercetării
Ştiinţifice din Învăţământul Superior, Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului
Superior, Consiliul Naţional de Evaluare şi Acordare a Burselor de Studii în Străinătate,
Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare, Agenţia Naţională pentru Asigurarea
Calităţii şi Acreditare Universitară. În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei
şi Cercetării consultă, după caz, societăţile ştiinţifice naţionale ale cadrelor didactice,
federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramură, ca parteneri sociali, şi
organizaţiile studenţeşti recunoscute pe plan naţional.
(2) Un specialist poate avea calitatea de membru în maximum două
organisme consultative menţionate la alin. (1) sau în comisii de lucru ale acestora.
Art. 89. - (1) În vederea definirii evoluţiei calificărilor şi necesităţilor pieţii de
muncă, în diverse sectoare de activitate, se constituie Consiliul Naţional de
Prospectivă şi Orientare a Învăţământului Superior. Acesta dispune de informaţii
puse la dispoziţie de organismele publice abilitate şi organizaţiile profesionale,
elaborează propuneri privind dezvoltarea învăţământului superior, în funcţie de nevoile
de specialişti şi defineşte eficienţa învăţământului superior naţional comparativ cu cel
din ţările europene.
(2) Consiliul este constituit din profesori universitari, precum şi alţi
specialişti recunoscuţi pe plan naţional şi care nu aparţin sistemului de învăţământ
superior, fiind numit de ministrul educaţiei şi cercetării pentru o perioadă de 4 ani.
(3) Consiliul funcţionează pe baza unui regulament aprobat de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării.
Art. 90. - (1) În vederea definirii politicilor învăţământului superior în domeniul
finanţării şi al cercetării ştiinţifice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării constituie
Consiliul Naţional al Finanţării Învăţământului Superior şi, respectiv, Consiliul
Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.
(2) Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare realizează strategia,
evaluarea şi coordonarea sistemului de biblioteci din învăţământul superior.
(2) Pentru asigurarea caracterului unitar al procesului de promovare a
valorilor şi respectarea standardelor de calitate în obţinerea titlului de doctor se
constituie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor
Universitare.
(3) Consiliile sunt constituite din profesori universitari, care sunt numiţi
de ministrul educaţiei şi cercetării pe o perioadă de 4 ani, pe baza propunerilor senatelor
instituţiilor de învăţământ superior acreditate.
(4) Aceste consilii funcţionează pe baza unor regulamente proprii,
aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Art. 91. – (1) Pentru facilitarea mobilităţilor în domeniul învăţământului
superior, se instituie Consiliul Naţional de Evaluare şi Acordare a Burselor de Studii în
Străinătate, cu rol consultativ pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Oficiul
Naţional al Burselor de Studii în Străinătate, organism de specialitate, cu personalitate
juridică, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

28
 (2) Consiliul Naţional de Evaluare şi Acordare a Burselor de Studii
pentru Străinătate îşi constituie un corp propriu de evaluatori pe domenii de ştiinţe.
Art.92. – (1) În vederea evaluării şi asigurării calităţii, a acreditării academice,
se constituie Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare
Universitară, ca organism independent. Agenţia îşi desfăşoară activitatea în
concordanţă cu strategia naţională de dezvoltare a învăţământului superior şi de
asigurare a calităţii acestuia, elaborată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Agenţia are
în subordine comisii tehnice şi un corp de evaluatori pe domenii.
(2) Agenţia este condusă dintr-un consiliu format din 19-21 membri,
persoane recunoscute pentru competenţă profesională, probitate morală şi imparţialitate,
care deţin titlul de profesor universitar şi conducător de doctorat.
(3) Componenţa consiliului agenţiei este alcătuită de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării pe baza propunerilor senatelor instituţiilor de învăţământ
superior acreditate şi este aprobată de Guvernul României pentru o perioadă de 4 ani.
Consiliul se reînnoieşte o dată la 4 ani, cu 2/3 din numărul membrilor acestuia.
(4) Agenţia îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament propriu,
avizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Art. 93. - (1) Consiliul Naţional al Rectorilor se constituie şi funcţionează în
baza statutului propriu.
(2) Consiliul Naţional al Rectorilor exprimă puncte de vedere privind
iniţiativele şi măsurile luate în domeniul învăţământului superior de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi înaintează propuneri acestuia.
(3) Punctele de vedere exprimate de Consiliul Naţional al Rectorilor şi
propunerile acestuia sunt analizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În cazul în care
nu se însuşeşte un punct de vedere sau o propunere, ministerul explică şi analizează
public poziţia adoptată.

TITLUL VI

ÎNFIINŢAREA, ACREDITAREA ŞI EVALUAREA

ACADEMICĂ A INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT
SUPERIOR

Art. 94. - Instituţiile de învăţământ superior se înfiinţează prin lege.

Art. 95. - (1) Instituţiile de învăţământ superior acreditate funcţionează pe
principiul nonprofit şi în conformitate cu criteriile şi standardele de evaluare academică
şi acreditare, potrivit legii.
(2) Activităţile de învăţământ se pot desfăşura şi de unităţi sau structuri
create în cadrul unor asociaţii sau fundaţii care prin statut au prevăzute astfel de
activităţi, şi care funcţionează pe principiul nonprofit cu autorizare provizorie de
funcţionare, în condiţiile legii.
(3) În sensul prezentei legi, activitatea de învăţământ superior implică
desfăşurarea unui proces de învăţământ şi cercetare sau creaţie artistică, pentru
universităţi sau numai de învăţământ pentru colegiile universitare independente.
Art 96. - (1) Procesul de acreditare cuprinde două faze:

29
 a) autorizarea de funcţionare provizorie, care acordă şi dreptul de
organizare a admiterii şi de desfăşurare a procesului de învăţământ superior;
b) acreditarea, care acordă în condiţiile legii şi dreptul de a organiza
examen de finalizare a studiilor şi de a emite diplome recunoscute de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării.
Art. 97. - Procedura de evaluare academică şi acreditare se bazează pe un
ansamblu de criterii generale şi standarde obligatorii.
Art.98. – (1) Autorizarea de funcţionare provizorie se acordă dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) avizul prealabil de legalitate şi oportunitate al Ministerului Educaţiei şi
Cercetării, dat în baza analizei şi a raportului Consiliului Naţional de
Prospectivă şi Orientare a Învăţământului Superior;
b) propunerea de autorizare cuprinsă în raportul înaintat Ministerului Educaţiei
şi Cercetării de către Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi
Acreditare Universitară;
c) avizul final al ministrului.
(2) Pe baza avizului ministrului, Ministerul Educaţiei şi Cercetării
elaborează proiectul de Hotărâre a Guvernului, iar acesta acordă instituţiei solicitante
autorizaţia de funcţionare provizorie pentru facultăţile, colegiile şi specializările care
îndeplinesc standardele legale.
(3) O instituţie de învăţământ superior autorizată să funcţioneze
provizoriu dobândeşte drepturile şi obligaţiile ce decurg din acest statut, de la data
publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern de autorizare provizorie.
(4) Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie, personalul
care va ocupa funcţiile de conducere în instituţia de învăţământ superior (rector,
prorector, decan, prodecan), precum şi şefii de catedră trebuie să îndeplinească
condiţiile prevăzute la art. 21. În termen de maximum şase luni de la data publicării în
Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern de autorizare de funcţionare provizorie a
instituţiei de învăţământ superior, personalul de conducere menţionat trebuie să se
încadreze cu norma de bază în instituţia autorizată.
Art. 99. – (1) Procedura de acreditare se declanşează la cererea instituţiei de
învăţământ superior interesate, pentru facultăţile, colegiile şi specializările care
îndeplinesc condiţiile şi standardele stabilite în baza art.97.
(2) Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare
Universitară întocmeşte un raport de evaluare, în baza căruia Ministerul Educaţiei şi
Cercetării propune Guvernului iniţierea proiectului de lege privind înfiinţarea instituţiei
de învăţământ superior, cu facultăţile, colegiile şi specializările propuse spre acreditare.
(3) Proiectul de lege pentru înfiinţarea unei noi instituţii de învăţământ
superior se iniţiază numai dacă aceasta are cel puţin trei specializări distincte propuse
spre acreditare; prevederile acestui alineat se referă la instituţiile autorizate să
funcţioneze provizoriu după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4) Înfiinţarea unei instituţii de învăţământ superior prin divizare se face
prin lege, la propunerea senatului universitar al instituţiei respective, după parcurgerea
procedurilor de evaluare şi acreditare;
(5) Înfiinţarea unei instituţii de învăţământ superior prin reunire de
instituţii şi/sau facultăţi se face prin lege, la propunerea senatelor universitare ale
instituţiilor implicate, după parcurgerea procedurilor de evaluare şi acreditare.

30
 (6) Instituţia de învăţământ superior înfiinţată potrivit alin.4 sau 5,
trebuie să aibă cel puţin o facultate acreditată cu predare în limba română, la
declanşarea procedurii de înfiinţare.
Art.100. - (1) În cazul unor rapoarte de evaluare negative pentru toate
facultăţile, colegiile şi specializările, prin hotărâre a Guvernului se retrage autorizaţia de
funcţionare provizorie instituţiei respective, aceasta intrând în procesul de lichidare,
începând cu anul
(2) În cazul unor rapoarte de evaluare negative numai pentru o parte din
facultăţile, colegiile şi specializările instituţiei, prin hotărâre a Guvernului se retrage
autorizaţia de funcţionare provizorie pentru acestea, care intră în procesul de lichidare
începând cu anul I.
Art. 101 – Instituţia de învăţământ superior autorizată provizoriu are dreptul de
a angaja şi de a promova prin concurs personal didactic, personal didactic ajutător şi
administrativ în condiţiile legii.
Art.102. - În primii 3 ani de la obţinerea acreditării, instituţiile de învăţământ
superior nou înfiinţate se supun controalelor anuale ale Ministerului Educaţiei şi
Cercetării şi Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară,
care monitorizează îndeplinirea standardelor de calitate.
Art. 103. - (1) În situaţia în care nici o facultate, nici un colegiu sau nici o
specializare a unei instituţii de învăţământ superior nu mai îndeplineşte standardele
corespunzătoare criteriilor de evaluare academică la care este supusă periodic, instituţia
de învăţământ superior se desfiinţează prin lege.
(2) Proiectul de lege privind desfiinţarea unei instituţii de învăţământ
superior se înaintează Parlamentului de către Guvern, la propunerea Ministerului
Educaţiei şi Cercetării. Proiectul de lege pentru desfiinţarea unei instituţii de învăţământ
superior şi proiectele de hotărâre de guvern de retragere a acreditării unor specializări se
iniţiază dacă sunt îndeplinite trei elemente cumulative: propunerea de retragere a
acreditării făcută de Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare
Universitară cuprinsă în raportul propriu înaintat Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
avizul de legalitate şi oportunitate al Ministerului Educaţiei şi Cercetării dat în baza
analizei şi a raportului Consiliului Naţional de Prospectivă şi Orientare a
Învăţământului Superior; avizul de retragere a acreditării emis de Ministrul Educaţiei şi
Cercetării.
(3) Actul oficial privind desfiinţarea unei instituţii de învăţământ
superior acreditat trebuie să reglementeze, potrivit legii, situaţia studenţilor şi a bazei
materiale.
(4) În situaţia în care o instituţie de învăţământ superior rămâne cu mai
puţin de trei specializări acreditate, în termen de maximum un an de la data constatării
acestei situaţii se declanşează, în condiţiile legii, procedura de reunire cu altă instituţie
de învăţământ superior acreditată, astfel încât instituţia de învăţământ superior rezultată
să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de art. 99, alin (3).
(5) Procedura de reunire a instituţiilor de învăţământ superior poate fi
declanşată la propunerea senatelor universitare. Instituţia de învăţământ superior nou
înfiinţată preia baza materială şi toate obligaţiile, de orice natură, ale instituţiilor care s-
au reunit.
Art. 104. – (1) Examenul de finalizare a studiilor susţinut la instituţiile,
facultăţile, colegiile şi specializările acreditate se desfăşoară potrivit criteriilor generale
aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi criteriilor specifice aprobate de senatul
universitar.

31
 (2) Diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ superior pentru
absolvenţii facultăţilor, colegiilor sau specializărilor acreditate sunt recunoscute de
drept de către Ministerulu Educaţiei şi Cercetării.
Art. 105. - (1)Absolvenţii specializărilor autorizate provizoriu din instituţii sau
structuri care desfăşoară activităţi de învăţământ superior susţin examenul de finalizare
a studiilor la instituţiile de învăţământ superior acreditate, şi în condiţiile stabilite de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2) Din comisiile de examinare nu pot face parte cadre didactice care au
desfăşurat activităţi la facultăţile sau colegiile de la care provin candidaţii care urmează
să susţină examenul de finalizare a studiilor, în condiţiile prevăzute la alin (1).
(3) Diplomele acordate la finalizarea studiilor, pentru cei care
promovează examenele în condiţiile prevăzute la alin. (1), se eliberează de instituţia
organizatoare. În aceste diplome se specifică, în mod obligatoriu, instituţiile sau
structurile care au asigurat şcolarizarea. Diplomele sunt recunoscute de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării.
Art.106. – Instituţiile de învăţământ superior pot organiza admiterea şi pot
organiza activitatea de învăţământ la specializările pentru care au obţinut autorizarea
provizorie sau acreditarea.
Art. 107 - (1) În perioda de funcţionare cu autorizaţie provizorie, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare
Universitară, precum şi alte autorităţi abilitate efectuează controale ori de câte ori este
necesar, fără percepere de taxe, pentru a urmări: organizarea şi desfăşurarea activităţilor
didactice şi de cercetare, evaluarea nivelului de pregătire a studenţilor pe parcursul
studiilor, organizarea şi păstrarea evidenţei studenţilor şi cadrelor didactice, respectarea
reglementărilor naţionale privind înmatricularea şi transferul studenţilor, gestiunea
resurselor financiare şi materiale.
(2) Instituţiile sau structurile controlate au obligaţia de a colabora cu
autorităţile care efectuează controlul, de a le pune la dispoziţie toate documentele şi
informaţiile solicitate, precum şi de a asigura toate condiţiile necesare efectuării
controlului. În situaţia în care se constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege,
facultatea, colegiul sau specializarea intră în procesul de lichidare, începând cu anul I.
Art.108. – (1) Rapoartele Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi
Acreditare Universitară, care se transmit Ministerului Educaţiei şi Cercetării, vor
cuprinde şi observaţiile şi propunerile comisiilor de evaluare.
(2) Deciziile ministrului educaţiei şi cercetării se aduc la cunoştinţa instituţiilor
care au solicitat autorizarea provizorie sau acreditarea, precum şi Agenţia Naţională
pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară.
Art 109. - (1) Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea Agenţia Naţională
pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară, ale comisiilor din subordine,
precum şi ale evaluatorilor utilizaţi sunt prevăzute în bugetul propriu.
(2) Persoanele juridice interesate în organizarea şi desfăşurarea unei
activităţi de învăţământ superior achită la data depunerii cererii o taxă pentru fiecare
fază a procedurii de acreditare, pentru fiecare facultate, colegiu şi specializare, pentru
evaluarea academică periodică, precum şi pentru evaluarea programelor de studii
postuniversitare.
(3) Taxa se stabileşte în condiţiile legii şi se depune în contul Agenţiaei
Naţionale pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară
Art. 110. Instituţiile de învăţământ superior, autorizate provizoriu sau
acreditate, vor încheia cu fiecare student contracte de studii anuale. Aceste contracte vor

32
include în mod obligatoriu date privind condiţiile de studiu, de promovare a
examenelor, de transfer al studenţilor, nivelul taxelor de studii, condiţiile de absolvire.
Înaintea semnării de către conducerea instituţie şi de către studenţi, un specimen al
contractului de studii se transmite Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Calităţii şi
Acreditare Universitară şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în vederea obţinerii
avizului de legalitate.
Art 111. Activităţile de învăţământ superior desfăşurate în afara localităţii unde
îşi are sediul instituţia se supun reglementării privind filialele. Desfăşurarea de activităţi
de învăţământ superior în localităţi pentru care nu a fost obţinută autorizarea de
funcţionare provizorie sau acreditarea este ilegală şi se sancţionează cu retragerea
autorizaţie de funcţionare provizorie sau acreditării instituţiei.
Art. 112 – Divergenţele de puncte de vedere care apar în procesul de autorizare
sau acreditare între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Agenţia Naţională pentru
Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară se soluţionează după cum urmează:
a) Dacă Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu este de acord cu propunerea de
autorizare sau acreditare făcută de Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi
Acreditare Universitară, va întocmi un raport propriu, argumentat, privind neacordarea
autorizaţiei de funcţionare provizorie sau neacordarea acreditării, pe care îl transmite
Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară şi instituţiei de
învăţământ superior care a solicitat autorizarea sau acreditarea. Decizia Ministerului
Educaţiei şi Cercetării este definitivă.
b) Dacă Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu este de acord cu propunerea de
neautorizare sau de neacreditare făcută de Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii
şi Acreditare Universitară, poate solicita o nouă evaluare de către Agenţia Naţională
pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară sau poate solicita constituirea unei
comisii mixte formată din specialişti din cele două instituţii care să reanalizeze cererea
de autorizare sau acreditare a unei instituţii de învăţământ superior. În situaţia în care
comisia mixtă ajunge la un punct de vedere comun, acesta va reprezenta soluţia
definitivă. În situaţia în care divergenţele dintre Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi
Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară se menţin,
decizia definitivă este adoptată de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării care va
întocmi un raport propriu, argumentat, privind acordarea autorizaţie de funcţionare
provizorie sau acordarea acreditării, pe care îl trimite Agenţiei Naţionale pentru
Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară.

TITLUL VII

MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

SUPERIOR
Art. 113. – (1) Sistemul naţional de asigurare a calităţii în învăţământul
superior, complementar faţă de sistemul de acreditare, reprezintă un ansamblu coerent
de standarde şi proceduri de evaluare, prin care se urmăreşte:
a) analiza obiectivă a stării actuale a calităţii, cu raportarea rezultatelor la
obiectivele propuse;

33
 b) elaborarea de recomandări pentru îmbunătăţirea calităţii în urma identificării
deficienţelor.
(2) Sistemul naţional de asigurare a calităţii în învăţământul superior are un rol
esenţial în obţinerea unor standarde înalte de calitate şi facilitează comparabilitatea
calificărilor pe plan internaţional, în primul rând european. În acest sens, sistemul
naţional se dezvoltă în condiţiile unei strânse cooperări europene.
(3) Procesul de evaluare a calităţii are două componente:
a) evaluare internă, care se realizează în cadrul fiecărei instituţii de învăţământ
superior acreditat, prin structurile proprii de management al calităţii;
b) evaluare externă, formă complementară a evaluării interne, care se realizează
utilizând comisii constituite din corpul de evaluatori ai Agenţia Naţională
pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară
Art. 114. – (1) Instituţiile de învăţământ superior poartă răspunderea pentru
calitatea programelor de studii şi pentru evaluarea calităţii acestora.
(2) Instituţiile de învăţământ superior acreditate îşi dezvoltă sisteme
de management al calităţii, care se referă la toate domeniile fundamentale de activitate
şi organizare. Aceste sisteme au menirea de a contribui la îmbunătăţirea continuă a
procesului de învăţământ şi de cercetare, precum şi a celorlalte servicii oferite de
instituţiile de învăţământ superior.
(3) Implementarea unor sisteme de management al calităţii implică
următoarele activităţi:
a) crearea unor structuri specializate la toate nivelurile şi stabilirea
responsabilităţilor;
b) elaborarea unui ansamblu de norme şi proceduri interne, precise şi uşor
de aplicat, pentru toate compartimentele, catedrele şi colectivele;
c) stabilirea unui sistem eficient de evaluare a activităţii cadrelor didactice;
d) instruirea personalului;
e) organizarea evaluării interne a calităţii învăţământului, a politicii de
asigurare a calităţii, a procedurilor şi practicilor manageriale;
f) elaborarea raportului de autoevaluare a calităţii învăţământului şi
organizarea evaluării externe; lista aspectelor care definesc calitatea
procesului de învăţământ şi structura generală a raportului de autoevaluare a
calităţii sunt stabilite de Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii şi
Acreditare Universitară.
Art. 115. – (1) Evaluarea externă a calităţii învăţământului se face separat,
pentru fiecare program de studii în parte, cu abordarea tuturor aspectelor care privesc
calitatea, conform sistemului naţional de asigurare a calităţii.
(2) Evaluarea externă se realizează prin analiza raportului de
autoevaluare, prin vizite, precum şi prin utilizarea altor documente înaintate de instituţia
de învăţământ superior.
(3) Evaluarea externă se finalizează cu un raport, care cuprinde un
diagnostic al programului de studii, cu caracterizarea cât mai clară a calităţii. Raportul
de evaluare constituie un document public şi este pus la dispoziţia celor interesaţi.
(4) În cazul în care, în urma evaluării externe, se constată neîndeplinirea
obligaţiilor asumate cu ocazia acreditării specializării, Agenţia Naţională pentru
Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară poate să propună, după caz, reluarea
procesului de evaluare externă în intervalul de maximum un an sau retragerea
acreditării.

34
 (5) Periodicitatea evaluării externe a calităţii învăţământului, pentru
fiecare instituţie de învăţământ superior şi pentru fiecare program de studii este de
maximum 5 ani. La solicitarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Agenţia Naţională
pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară va proceda la evaluarea externă,
fără a percepe taxe.
Art. 116. – (1) Instituţiile de învăţământ superior interesate în realizarea
evaluării externe a calităţii învăţământului achită la data depunerii cererii o taxă.
(2) Taxa se stabileşte în condiţiile legii şi se depune în contul Agenţiei
Naţionale pentru Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară.

TITLUL VIII

ORGANIZAREA ŞI CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

SUPERIOR

CAPITOLUL 1
ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI UNIVERSITAR

Art. 117. - Învăţământul universitar asigură însuşirea cunoştinţelor şi formarea

deprinderilor intelectuale şi practice necesare obţinerii unor competenţe cu o
adresabilitate cât mai largă faţă de mediul profesional.
Art. 118. - Învăţământul universitar se organizează în două cicluri de pregătire
profesională:
a) ciclul întâi, care permite obţinerea titlului de licenţiat; studiile din acest
ciclu, la învăţământul de zi, durează între 3 şi 4 ani; absolvenţii cu licenţă
pot continua studiile în ciclul al doilea;
b) ciclul al doilea, care permite obţinerea titlului de master. Durata studiilor
din acest ciclu, la învăţământul de zi, este între 1 şi 2 ani.
c) Ciclul întâi şi ciclul al doilea pot fi comasate într-un program unitar de studii
cu o durată între 5 şi 6 ani, la învăţământul de zi. Absolvenţii acestor
programe primesc titlul de inginer, arhitect, medic, medic veterinar,
farmacist.
Art. 119. - (1) Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de
zi, seral şi la distanţă. Formele de învăţământ seral şi la distanţă pot fi organizate de
instituţiile de învăţământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate
provizoriu sau acreditate.
(2) Durata studiilor în învăţământul seral şi la distanţă este mai mare cu
(cel puţin) un an decât cea prevăzută pentru învăţământul de zi.
(3) Diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de
învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceiaşi specializare sunt echivalente,
indiferent de forma de învăţământ absolvită.
(4) Nomenclatorul domeniilor şi specializărilor de referinţă, cu durata
studiilor şi titlul obţinut după absolvire, se stabileşte de Guvern la propunerea
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, împreună cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale.

35
 (5) Absolvenţii cu diplomă de licenţă pot urma o a doua specializare, la
nivelul ciclului întâi de studii, în condiţiile stabilite de Carta universitară.
(6) Absolvenţii cu diplomă de master sau echivalentă acesteia, în conformitate
cu art. 117, alin. c), pot urma a doua specializare, la nivelul ciclului al doilea de studii,
potrivit prevederilor Cartei universitare.
Art. 120. - (1) Învăţământul universitar este subvenţionat la formele de zi şi
seral, pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern. Studenţii plătesc o taxă
anuală de studii echivalentă cu mărimea a trei salarii medii brute lunare pe economie.
Studenţii care au un venit sub nivelul stării de sărăcie sunt scutiţi de plata taxei anuale
de înscriere.
(2) În învăţământul universitar se percep taxe pentru: admiteri,
înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, care
depăşesc prevederile planului de învăţământ. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru
activităţi neincluse în planul de învăţământ, conform metodologiei aprobate de senatul
universitar.
(3) Reducerea sau scutirea de taxe de studii este de competenţa senatelor
universitare.
Art. 121. - (1) Ciclul întâi de învăţământ universitar în formele de zi şi seral se
organizează în colegii universitare şi specializări universitare, autorizate provizoriu sau
acreditate, din cadrul instituţiilor de învăţământ universitar;
(2) Ciclul al doilea de învăţământ universitar în formele de zi şi seral se
desfăşoară în universităţi, institute şi academii de studii, cu facultăţi şi specializări
autorizate provizoriu sau acreditate.
(3) Ciclul întâi şi al doilea de învăţământ universitar în formele la
distanţă este organizat în departamente de învăţământ la distanţă, în specializările
universitare autorizate provizoriu sau acreditate, din cadrul facultăţilor şi/sau instituţii
de învăţământ superior acreditate.
Art. 122. - (1) Colegiile universitare cu profil pedagogic asigură pregătirea de
institutori pentru învăţământul preşcolar şi primar.
(2) Durata studiilor la colegiul pedagogic universitar se reduce la 2 ani
pentru absolvenţii liceelor cu profil pedagogic.
(3) În cadrul colegiilor pedagogice universitare funcţionează serii
paralele, cu planuri de învăţământ (curricula) diferite, în raport cu durata şcolarizării.
Art. 123. - (1) Studiile din ciclul întâi de învăţământ universitar se încheie cu un
examen de licenţă. În raport cu prevederile cartei universitare, o parte a examenului de
licenţă poate să reprezinte susţinerea unei lucrări de disertaţie.
(2) Studiile din ciclul al doilea de învăţământ universitar se încheie cu un
examen de diplomă. O parte a acestui examen, potrivit prevederilor Cartei universitare,
poate fi formată din susţinerea unei lucrări de diplomă.
(3) Examinarea finală şi disertaţia, respectiv lucrarea de diplomă, trebuie
să arate abilitatea studentului pentru o muncă creatoare în domeniul urmat de studii.
(4) Absolvenţii care au promovat examenele la alin.1 şi 2 primesc o
diplomă care atestă titlul primit, foaia matricolă, atestatul privind direcţia de studiu
urmată (dacă este cazul) şi diploma-supliment (la cerere).
(5) Absolvenţii care nu au promovat examenele menţionate la alin. (1) şi
(2) primesc, la cerere, un certificat de studii şi o copie după foaia matricolă. Ei mai pot
susţine examenul de absolvire în oricare sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de
examinare stabilite de Carta universitară. Instituţiile de învăţământ superior pot
organiza cursuri speciale, în condiţiile art. 119, pentru absolvenţii proprii sau din alte

36
instituţii de învăţământ superior, în vederea pregătirii pentru examenul de licenţă,
respectiv de diplomă.
Art. 124. - (1) Studenţii şi absolvenţii care optează pentru profesiunea didactică
au obligaţia să absolve cursurile organizate de Departamentul pentru pregătirea
personalului didactic.
(2) Departamentele pentru pregătirea personalului didactic funcţionează
în instituţiile învăţământul superior, pe bază de regulament, şi au planuri de învăţământ
distincte, aprobate de senatul universităţii.
(3) Pregătirea studenţilor, prevăzută la alin. (1) şi (2), se realizează în
regimul activităţilor didactice opţionale. Planurile de învăţământ ale departamentului
sunt integrate în planurile de învăţământ ale facultăţilor de profil.
(4) Absolvenţilor Departamentului pentru pregătirea personalului
didactic li se eliberează certificate de absolvire, pe baza cărora sunt abilitaţi să
funcţioneze în calitate de cadre didactice.
(5) Absolvenţii învăţământului universitar pot profesa în învăţământ
numai dacă au obţinut certificatul de absolvire menţionat la alin. (4) sau dacă efectuează
pregătirea prevăzută la alin. (1) în primii 3 ani de la angajare.
Art. 125. – (1). Instituţiile de învăţământ superior vor facilita efectuarea de
stagii în întreprinderi sau instituţii, în directă legătură cu programele de studii, pentru
formarea deprinderilor practice, bazate pe cunoştinţele teoretice acumulate şi pentru
reducerea perioadei de integrare în activitate după absolvire
(2) Stagiile în întreprinderi sau instituţii se vor organiza pe perioade distincte
sau compact, cu posibilitatea de angajare.
Art. 126. - (1) Activităţile clinice din învăţământul medical superior se
organizează în unităţile sanitare publice atestate, care aparţin Ministerului Sănătăţii şi
celorlalte ministere cu reţea sanitară proprie. Metodologia de organizare şi de
desfăşurare a acestor activităţi se elaborează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de
Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI POSTUNIVERSITAR

Secţiunea 1 - Dispoziţii generale

Art. 127. - Învăţământul postuniversitar asigură specializarea într-un domeniu,

sau extinderea şi perfecţionarea pregătirii atestate prin diplomă la finalizarea studiilor
universitare.
Art. 128. - (1) Învăţământul postuniversitar se organizează în instituţii de
învăţământ superior sau şcoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, şi se
realizează prin:
a) învăţământ doctoral;
b) studii de specializare postuniversitară şi de perfecţionare
postuniversitară;
c) studii de conversie profesională de nivel superior.

37
 (2) Înfiinţarea structurilor de învăţământ postuniversitar în cadrul
instituţiilor de învăţământ superior acreditate în acest scop se aprobă de MEC, la
propunerea senatelor universitare.
Art. 129. - (1) Învăţământul postuniversitar este susţinut prin taxe sau din alte
surse, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2) Bursele de stat în învăţământul postuniversitar se obţin prin concurs.
Art. 130. - (1) Învăţământul postuniversitar medical se organizează în forme
stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi
a Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Secţiunea a 2-a - Învăţământul doctoral

Art. 131. - (1) Doctoratul este o formă superioară de învăţământ şi de cercetare.

Au dreptul să participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii cu diplomă de
master sau echivalentă acesteia.
(2) Doctoratul este organizat numai cu frecvenţă, în instituţiile de
învăţământ superior acreditate şi aprobate ca instituţii organizatoare de doctorat de către
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare; după obţinerea titlului de doctor,
înscrierea la un nou concurs de admitere la doctorat se poate face la forma fără
frecvenţă.
(3) Pentru fiecare domeniu de ştiinţă, aprobarea de organizare a
doctoratului se acordă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Consiliului
Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
(4) Instituţiile de învăţământ superior organizatoare de doctorat pot
constitui şcoli doctorale, care să asigure organizarea activităţilor specifice legate de
planul de pregătire individuală şi realizarea tezei de doctorat.
(5) Doctoratul are durata de cel mult 4 ani. Persoana care efectuează activitate
de învăţământ şi de cercetare prin doctorat pe aceste durate are calitatea de doctorand.
(6) Pe perioada stagiului, doctoranzii primesc burse subvenţionate de la bugetul
statului. Mărimea bursei lunare este egală cu salariul de asistent.
Art. 132. - (1) Doctoratul se desfăşoară sub îndrumarea unui conducător de
doctorat în cadrul facultăţilor sau al departamentelor din instituţiile de învăţământ
superior, acreditate în acest scop.
(2) Conducătorii de doctorat sunt profesori universitari titulari, asociaţi sau
consultanţi sau academicieni (sau cercetători ştiinţifici principali gradul I, cu titlul
ştiinţific de doctor având experienţă didactică şi de cercetare ştiinţifică recunoscută de
comunitatea universitară). Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la
propunerea instituţiilor organizatoare, şi este conferit prin ordin al ministrului educaţiei
şi cercetării.
(3) Un conducător de doctorat poate îndruma simultan cel mult 10
doctoranzi în stagiu şi într-o singură instituţie organizatoare de doctorat. În această cifră
nu se includ doctoranzii străini aflaţi în stagiu.
Art. 133. - (1) Admiterea la doctorat se organizează de către fiecare instituţie
organizatoare de doctorat, care stabileşte data concursului şi criteriile de admitere.
(2) Numărul total al locurilor scoase la concurs pentru fiecare
specializare, se stabileşte pe baza propunerii fiecărui conducător de doctorat, în limita

38
locurilor disponibile, conform art. 131 alin. (3), prin decizia instituţiei organizatoare de
doctorat.
Art. 134. - (1) Pentru doctoranzi se stabileşte un program de pregătire
individuală, care cuprinde:
a) stagiul de pregătire de specialitate, cu durata de cel mult 2 ani;
b) elaborarea tezei de doctorat.
(2) Realizarea programelor de pregătire individuală a doctoranzilor este
asigurată de către instituţia organizatoare de doctorat.
(3) Activitatea de îndrumare a doctoranzilor în stagiu este inclusă în
norma didactică sau de cercetare a conducătorului de doctorat, potrivit legii.
Art. 135. - (1) Stagiul de doctorat, specific pregătirii anterioare a doctorandului
în specializarea doctoratului, cuprinde, după caz:
a) organizarea documentării şi aprofundării în disciplinele de bază ale
specializării în care se pregăteşte doctorandul şi/sau în disciplinele înrudite
acesteia;
b) frecventarea de cursuri şi de seminarii, prevăzute la forma de studii
aprofundate, de studii academice postuniversitare, sau de cursuri şi seminarii
special organizate; această prevedere nu se aplică în cazul doctoranzilor care
au absolvit asemenea forme de învăţământ postuniversitar în specializarea în
care îşi dau doctoratul precum şi în cazul doctoranzilor - medici specialişti
sau farmacişti specialişti;
d) susţinerea a cel puţin trei examene şi a cel puţin trei referate;
e) desfăşurarea unor activităţi de cercetare ştiinţifică;
f) desfăşurarea de activităţi didactice (seminarii, laboratoare, aplicaţii).
(2) Pentru doctoranzii cu o pregătire anterioară într-o altă ramură de ştiinţă,
conducătorul de doctorat stabileşte, în condiţiile legii, un program de studii
suplimentare.
(3) Teza de doctorat trebuie să cuprindă elemente de originalitate.
(4) Conducătorului de doctorat îi revine în exclusivitate sarcina de a stabili
programul de pregătire individuală a doctorandului.
(5) Conducătorul de doctorat stabileşte, împreună cu doctorandul, termenele din
programul de pregătire individuală. Programul este avizat de conducerea catedrei şi
este aprobat de către consiliul facultăţii în termen de cel mult 90 de zile de la data
înmatriculării doctorandului.
(6) Titlul tezei de doctorat se aprobă în termen de cel mult 6 luni de la data
înmatriculării doctorandului de către consiliul facultăţii, pe baza propunerii
conducătorului de doctorat. Titlul tezei de doctorat poate fi schimbat o singură dată, în
condiţiile legii, la propunerea conducătorului de doctorat.
Art. 136. - (1) Doctoranzii au dreptul să întrerupă programul de pregătire
individuală o singură dată, pentru motive bine întemeiate, pentru o perioadă de
maximum un an.
(2) Pentru doctoranzii care în perioada de pregătire individuală
beneficiază de stagii de specializare în ţară sau străinătate şi pentru doctoranzii cu
concedii de maternitate, postnatal sau medical, stagiul de pregătire se poate întrerupe pe
o perioadă de 2 ani.
(3) Întreruperea programului de pregătire individuală atrage după sine
decalarea corespunzătoare a acestuia.
Art. 137. - (1) Teza de doctorat se depune la conducerea instituţiei
organizatoare, în vederea susţinerii publice, cel mai târziu în termenul fixat prin

39
programul de pregătire individuală, după ce doctorandul a îndeplinit prevederile acestui
program.
(2) Teza de doctorat este evaluată de o comisie de specialişti propusă de
către instituţia organizatoare şi aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Comisia
este alcătuită din preşedinte, conducătorul de doctorat şi trei referenţi oficiali -
specialişti cu activitate ştiinţifică deosebită - având titlul ştiinţific de doctor în domeniu,
din care cel puţin doi nu îşi desfăşoară activitatea în instituţia organizatoare.
(3) Teza de doctorat este analizată de referenţii oficiali care, fiecare în
parte, formulează printr-un referat, aprecieri generale şi analitice, precum şi concluzii
asupra valorii, originalităţii şi admisibilităţii lucrării. Pentru activitatea depusă,
referenţii oficiali sunt plătiţi potrivit normelor stabilite de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării.
(4) Teza de doctorat se susţine în faţa comisiei de doctorat, în şedinţă
publică, la instituţia organizatoare.
(5) După susţinerea tezei de doctorat, comisia de doctorat propune
consiliului facultăţii, prin vot nominal, conferirea titlului ştiinţific de doctor.
Propunerea de acordare a titlului ştiinţific de doctor se poate lua cu cel puţin patru
voturi favorabile.
(6) Titlul ştiinţific de doctor se acordă de către instituţia organizatoare şi
se conferă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Consiliul Naţional
de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

Secţiunea a 3-a - Alte forme de pregătire postuniversitară

Art. 138. - (1) Şcolile de studii academice postuniversitare, organizate ca

instituţii independente în ţară sau în străinătate, oferă programe de pregătire cu durata
de 2-4 semestre, la forma de învăţământ de zi sau cu frecvenţă redusă, în vederea
extinderii şi perfecţionării pregătirii atestate prin diploma de master sau echivalentă
acesteia.
(2) Studiile se finalizează cu susţinerea unei disertaţii. Absolvenţii primesc
diploma de studii academice postuniversitare.
Art. 139. - (1) Studiile postuniversitare de specializare au durata, curriculumul
şi modalitatea de finalizare aprobate de senatele universitare.
(2) Absolvenţilor li se eliberează diplomă de studii postuniversitare de
specializare.
Art. 140. - (1) Cursurile postuniversitare de perfecţionare au durata,
curriculumul şi modalitatea de finalizare aprobate de senatele universitare.
(2) Personalul didactic cu studii universitare de scurtă sau de lungă
durată din învăţământul preuniversitar participă la cursuri postuniversitare de
perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psiho-pedagogice, conform
normelor stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(3) Absolvenţii cursurilor postuniversitare de perfecţionare primesc
certificate de absolvire.
Art. 141. - Pentru organizarea activităţilor de pregătire postuniversitară
prevăzute la art. 127, instituţiile de învăţământ superior se pot asocia cu instituţii
similare, precum şi cu agenţi economici din ţară sau din străinătate. În acest caz
structura studiilor, structurile organizatorice şi modul lor de funcţionare şi de finanţare

40
se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea instituţiei de învăţământ
superior iniţiatoare.

Secţiunea a 4-a - Învăţământul continuu

Art. 142. - (1) Învăţământul continuu are ca obiectiv formarea şi dezvoltarea

omului în toate etapele vieţii sale, dobândirea şi perfecţionarea cunoştinţelor şi a
ansamblului de aptitudini care contribuie la progresul său cultural, economic şi social.
(2) Învăţământul superior poate asigura transmiterea elementelor de
cultură generală şi pregătirea pentru o calificare sau perfecţionare şi adaptarea acesteia
în cursul vieţii profesionale.
Art. 143. - (1) Instituţiile de învăţământ superior pot organiza împreună cu
persoane juridice sau fizice ori separat, cursuri de perfecţionare şi conversie
profesională a adulţilor, de nivel universitar şi postuniversitar, care oferă certificate de
competenţă profesională recunoscute pe piaţa muncii.
(2) Modul de certificare a competenţelor profesionale în cadrul
sistemului de formare continuă se stabileşte de Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
împreună cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, respectând standardele
ocupaţionale, potrivit legii.
Art. 144. - (1) Pentru instruirea adulţilor pot fi organizate reţele de învăţământ
deschis şi la distanţă, care utilizează tehnologiile moderne de comunicare şi de preluare
a informaţiilor.
(2) Cheltuielile necesare pentru acest sistem de învăţământ sunt suportate
de către beneficiari şi de instituţiile interesate.
Art. 145. - (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării stabileşte obiectivele şi
coordonează formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar,
evaluează, acreditează şi finanţează programele de formare continuă a acestuia în
instituţii de învăţământ superior, realizate prin:
a) facultăţi, departamente şi catedre, pentru perfecţionarea pregătirii de
specialitate;
b) departamente sau catedre de pregătire a personalului didactic, pentru
perfecţionarea pregătirii metodice şi psihopedagogice;
c) colegii pedagogice universitare pentru perfecţionarea de specialitate,
metodică şi psihopedagogică a personalului didactic din învăţământul preşcolar şi
primar.
(2) Pentru organizarea activităţilor prevăzute la alin. (1) instituţiile de
învăţământ superior pot colabora cu alte instituţii similare, precum şi cu agenţi
economici, conform reglementărilor legale.
Art. 146. - (1) Programele de formare continuă a personalului didactic se
încheie prin colocviu sau prin alte forme specifice de evaluare, potrivit legii.
(2) Instituţiile de învăţământ superior acreditate pot organiza şi desfăşura
programe de conversie profesională a personalului didactic, la nivel universitar şi
postuniversitar, cu durata de cel puţin un an şi jumătate. Programele sunt aprobate de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se finalizează cu examen de absolvire. Promovarea
examenului de absolvire conferă dreptul la obţinerea unei diplome şi dreptul de a
profesa în noua specializare. Aceste activităţi se pot organiza în formele de învăţământ
prevăzute de lege.

41
 CAPITOLUL 3
PROGRAME DE STUDIU

Art. 147. - (1) Cerinţele de învăţământ şi studiu pentru promovarea unei forme
de învăţământ superior şi obţinerea unei calificări se stabilesc, cu excepţia doctoratului,
printr-un program de studii. Acesta defineşte:
a) forma şi obiectivele studiilor;
b) durata studiilor şi numărul total de credite;
c) structura planului de învăţământ, lista disciplinelor universitare
obligatorii şi opţionale şi durata activităţilor practice, cu numărul de credite
atribuite fiecărora;
d) sistemul general de evaluare a cunoştinţelor;
e) tipul examenului de încheiere a studiilor şi disciplinele prevăzute;
f) cerinţele pentru lucrarea de diplomă sau de disertaţie;
g) titlul obţinut, nivelul de calificare.
(2) Cunoştinţele obţinute în cadrul fiecărei discipline, volumul activităţilor în
ore şi numărul corespunzător de credite transferabile, precum şi sistemul specific de
evaluare a cunoştinţelor se definesc prin programe analitice.
(3) Ansamblul planului de învăţământ şi al programelor analitice constituie
curriculumul.
Art. 148. - (1) În instituţiile de învăţământ superior programele de studiu se
elaborează de facultăţi sau departamente, se analizează în cadrul consiliilor acestora, se
aprobă de Colegiile academice şi se evaluează de către Agenţia Naţională pentru
Asigurarea Calităţii şi Acreditare Universitară, prin comisii de specialitate, pentru a fi
în concordanţă cu standardele naţionale. Modificarea unei programe de studiu şi/sau
unui curriculum se poate face numai începând cu anul I.
(2) Programele analitice se elaborează de titularii de disciplină şi se
aprobă de catedră sau de departament.
(3) Programa de studiu şi curriculumul se stabilesc în funcţie de forma
de învăţământ : zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.
(4) În funcţie de specificul facultăţii şi al specializării, curriculumul
poate fi conceput şi în structură modulară.
(5) La stabilirea unui program de studiu şi curriculum se urmăresc, în
afara cerinţelor practice şi profesionale specifice unei anumite calificări, şi
normele/practicile internaţionale, în mod special cele europene.
Art. 149. - (1) În vederea echivalării programelor de studiu pe plan
internaţional, se aplică sistemul creditelor transferabile. Fiecare disciplină obligatorie,
opţională sau facultativă, este evaluată în raport cu importanţa sa intrinsecă şi cu
numărul total de ore de activitate didactică acordate (curs şi aplicaţii) printr-un număr
de credite transferabile; numărul maxim, pentru o disciplină universitară şi un semestru,
este de 6.
(2) Numărul total de credite transferabile prevăzut în planul de
învăţământ (curriculum) pentru un semestru universitar este în medie 30.
(3) Studentul are la dispoziţie 10-20% din credite pentru a urma orice
altă disciplină, din afara planului de învăţământ şi, dacă este cazul, din afara propriei
instituţii, pe care o consideră utilă desăvârşirii sale profesional-educative. La încheierea
situaţiei şcolare, semestriale sau anuale, studentul trebuie să facă dovada realizării celor
30, respectiv 60 de credite.

42
 Art. 150. - (1) Învăţământul la distanţă este caracterizat prin programe ale căror
componente dominante sunt: utilizarea unor resurse specifice unui învăţământ
informatizat, sisteme de comunicare la distanţă, de autoinstruire şi autoevaluare,
precum şi sistemul tutorial.
(2) În sensul prezentei legi tutorele este cadrul didactic desemnat de
consiliul departamentului de învăţământ la distanţă pentru a desfăşura activităţi de
consiliere, îndrumare şi verificare a cunoştinţelor unui grup de studenţi înscrişi într-un
program de învăţământ la distanţă.
(3) În sensul prezentei legi sistemul tutorial reprezintă cadrul
educaţional prin care se asigură studenţilor înscrişi într-un program de învăţământ la
distanţă suportul material, resursele de învăţământ specifice şi sistemele de comunicaţii
bidirecţionale.

CAPITOLUL 4
CONDIŢII DE ADMITERE ŞI DE ÎNSCRIERE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
SUPERIOR

Art. 151. - Toţi cetăţenii români au dreptul, în condiţiile legii, să continue

studiile într-o instituţie de învăţământ superior, în domeniul de specializare ales.
Art. 152. - (1) La admiterea în învăţământul universitar pot participa absolvenţii
de liceu cu diplomă de bacalaureat sau echivalentă acesteia (obţinute în ţară sau în
străinătate).
(2) La admiterea pentru studiile academice postuniversitare, doctorat şi
studii postuniversitare de specializare, pot participa absolvenţii cu diplomă de master
sau echivalentă acesteia.
(3) Cursurile postuniversitare de perfecţionare pot fi urmate de
absolvenţii cu diplomă ai învăţământului universitar.
Art. 153. - (1) Organizarea admiterii în învăţământul universitar este de
competenţa fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza criteriilor generale
stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Admiterea se poate organiza în două
sesiuni.
(2) În învăţământul universitar de stat subvenţionat cifrele de şcolarizare
se stabilesc de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru fiecare instituţie de învăţământ
superior, pe domenii de specializare.
(3) În învăţământul universitar de stat condiţiile de admitere, reţeaua şi
cifrele de şcolarizare se fac publice cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului
universitar.
Art.154. - (1) În vederea pregătirii la un nivel calitativ ridicat a tinerilor capabili
de performanţe deosebite, universităţile pot organiza clase pregătitoare în liceele cu
tradiţie de performanţă.
(2) Universităţile pot introduce programe de învăţare accelerată şi personalizată
pentru tinerii creativi şi pentru cei cu talente deosebite.
Art.155. - (1) Admiterea în învăţământul postuniversitar, cu excepţia
doctoratului, se face pe baza criteriilor generale aprobate de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării şi a criteriilor specifice aprobate de senatul instituţiei de învăţământ superior.

43
 (2) Numărul locurilor pentru învăţământul postuniversitar, cu excepţia
doctoratului, se stabileşte de:
a) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru cele finanţate de la bugetul
de stat;
b) senatele universitare, pentru cele susţinute prin taxe sau prin alte surse
extrabugetare.
Art. 156. - Candidaţii declaraţi admişi au dreptul să se înscrie la programul de
studii pentru care au candidat, în termenul stabilit de instituţia de învăţământ superior
organizatoare a admiterii.
Art. 157. - (1) Instituţiile de învăţământ superior stabilesc condiţiile de
înscriere a studenţilor în anul următor de studii, pe baza unui număr minim de
discipline la care s-au obţinut note finale de promovare (numărul minim de credite
transferabile) la încheierea anului universitar curent.
(2) Înscrierea la examenul de încheiere a studiilor este condiţionată de
promovare, la toate disciplinele din planul de studii (de realizarea numărului total de
credite).
(3) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de la alin. (1), studentul
este declarat repetent şi se înscrie în acelaşi an de studii. Numărul maxim admis de
repetări pe parcursul unui program de studii se stabileşte de către instituţia de
învăţământ superior.
Art. 158. – Cuantumul taxei pentru fiecare an de studii la învăţământul la
distanţă şi la studiile postuniversitare cu taxe se anunţă cu cel puţin 3 luni înainte de
începerea anului universitar.
Art. 159. - (1) Anul universitar începe la 1 octombrie, şi se încheie la 30
septembrie al anului calendaristic următor.
(2) Anul universitar este împărţit în două semestre. Fiecare
semestru cuprinde perioade de activitate didactică, de examen şi de vacanţă.

CAPITOLUL 5
TRANSFERUL, ÎNTRERUPEREA ŞI TERMINAREA STUDIILOR

Art. 160. - (1) Sistemul învăţământului superior are caracter deschis. Trecerea
studenţilor de la o instituţie de învăţământ superior sau facultate la alta, de la un
domeniu la altul şi de la o specializare la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin
Carta universitară.
(2) Studenţii cu aptitudini şi performanţe şcolare excepţionale pot
promova doi ani de studii într-un an universitar, o singură dată în cadrul unui program
de studii.
(3) Studenţii pot efectua o parte a programului de studii la o altă
instituţie de învăţământ superior, din ţară sau din străinătate, cu care instituţia de
învăţământ superior la care este înscris are acorduri de cooperare. Perioada
corespunzătoare de studii nu se consideră în acest caz întrerupere a studiilor;
recunoaşterea acestora şi echivalarea examenelor şi a numărului corespunzător de
credite transferabile se face de către consiliul facultăţii.
Art. 161. - (1) Studenţii au dreptul să întrerupă programul de studii la care sunt
înscrişi, în orice moment, din motive bine întemeiate. Durata maximă admisă de
întrerupere a studiilor se stabileşte de instituţia de învăţământ superior la care sunt
înscrişi.

44
 (2) Statutul de student se pierde pe perioada întreruperii.
Art. 162. - (1) Studiile se încheie normal în condiţiile prevăzute de art. 123.
(2) Studiile se încheie prin exmatriculare în următoarele situaţii:
a) când studentul decide să părăsească studiile;
b) când studentul nu poate îndeplini cerinţele programului de studii şi condiţiile
de promovare a examenelor;
c) când studentul este exclus de la studii de către instituţia de învăţământ
superior, pentru abateri grave de la prevederile Cartei universitare şi ale
regulamentelor interne.
Art.163. - (1) Studenţii au dreptul de a contesta la decanatul facultăţii orice
decizie care priveşte realizarea programului de studiu şi/sau rezultatul unei examinări,
în termen de trei zile de la data anunţării deciziei.
(2) Contestaţia se analizează de biroul consiliului facultăţii, în termen de
trei zile de la data depunerii, şi decizia acestuia este definitivă.

TITLUL IX

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI CREAŢIA ARTISTICĂ

Art. 164. - (1) În instituţiile de învăţământ superior cu misiune de învăţământ şi

cercetare se organizează activităţi de cercetare ştiinţifică (de creaţie artistică la
instituţiile de învăţământ artistic şi sportiv), dezvoltare tehnologică, proiectare,
consultanţă sau expertiză. Acestea se desfăşoară în cadrul departamentelor, catedrelor
sau în unităţi proprii de cercetare ştiinţifică, precum şi în colaborare cu instituţii de
învăţământ superior şi de cercetare, din ţară sau din străinătate.
(2) Unităţile de cercetare ştiinţifică se înfiinţează cu aprobarea senatelor
universitare.
(3) Catedrele, departamentele şi unităţile de cercetare ştiinţifică sunt
încadrate cu personal didactic, de cercetare ştiinţifică şi cu alte categorii de personal.
(4) Activitatea de cercetare ştiinţifică şi de creaţie artistică reprezintă
unul din criteriile de evaluare a instituţiilor de învăţământ superior cu misiune de
învăţământ şi cercetare, precum şi de evaluare profesională a cadrelor didactice.
Această activitate poate completa norma didactică.
(5) Studenţii şi doctoranzii pot participa la contracte de cercetare
ştiinţifică din departamente, catedre şi unităţi de cercetare.
(6) Modul de organizare şi de desfăşurare a cercetării ştiinţifice şi
activităţii de creaţie artistică în instituţiile de învăţământ superior se stabileşte prin
Carta universitară şi alte reglementări aprobate de senatul universitar.
(7) Pentru activităţi de cercetare ştiinţifică specifice în reţeaua
Ministerului Educaţiei şi Cercetării pot funcţiona institute de cercetare cu personalitate
juridică.
(8) Cercetarea ştiinţifică din învăţământul superior beneficiază gratuit de
serviciile întregii reţele de informare şi de documentare a bibliotecilor din învăţământ.
Art. 165. - (1) Instituţiile de învăţământ superior cu misiune de învăţământ şi
cercetare elaborează planuri de cercetare ştiinţifică pe o perioadă de 4 ani şi planuri
anuale, corespunzătoare priorităţilor naţionale stabilite de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării şi resurselor de care dispun.

45
 (2) Instituţiile de învăţământ superior coordonează activitatea de
cercetare ştiinţifică din departamente, catedre şi unităţi de cercetare în condiţiile legii şi
cu respectarea Cartei universitare.
(3) Instituţiile de învăţământ superior întocmesc anual un raport asupra
activităţii de cercetare ştiinţifică, care se prezintă Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Art. 166. - (1) Instituţiile de învăţământ superior cu misiune de învăţământ şi
cercetare susţin activitatea de cercetare ştiinţifică şi de creaţie artistică prin finanţarea
din fonduri proprii a unor programe de interes deosebit, prin organizarea unor
manifestări cultural - ştiinţifice şi artistice, interne şi internaţionale, prin publicarea
lucrărilor ştiinţifice şi pe alte căi.
(2) Instituţiile de învăţământ superior sau unităţile în care desfăşoară
activitatea ştiinţifică vor stabili prin regulamente proprii condiţiile de utilizare eficientă
a echipamentelor folosite în scopuri de cercetare.
Art. 167. - Cadrele didactice pot desfăşura activităţi de cercetare ştiinţifică sau
creaţie artistică suplimentare faţă de cele înscrise în norma de bază, după o tematică
liber aleasă, cu condiţia ca acestea să nu afecteze interesele instituţiei de învăţământ
superior, precum şi drepturile şi obligaţiile altor membri ai comunităţii academice.
Art. 168. - (1) Rezultatele activităţii de cercetare ştiinţifică aparţin autorului,
care le poate face publice, cu excepţia cazurilor în care, potrivit unor clauze
contractuale speciale, rezultatele aparţin în întregime beneficiarilor.
(2) Instituţiile de învăţământ superior au misiunea de a facilita transferul
rezultatelor activităţii de cercetare ştiinţifică spre mediul economico-social.
(3) Instituţiile de învăţământ superior pot organiza, independent sau prin
asociere cu alte persoane juridice sau fizice interesate, incubatoare tehnologice, structuri
speciale în care se dezvoltă şi se valorifică rezultatele cercetărilor până la obţinerea unor
produse noi, comercializabile.
(4) Prin integrarea unor unităţi sau centre de cercetare şi incubatoare
tehnologice, instituţiile de învăţământ superior pot constitui parcuri tehnologice, în care
se elaborează idei, se analizează şi se dezvoltă aplicaţiile practice ale cercetării
ştiinţifice.
Art. 169. - (1) Programele de cercetare ştiinţifică fundamentală, precum şi alte
programe de interes deosebit sunt finanţate pe bază de contracte, din fondurile alocate
anual, direct de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, de la bugetul de stat, separat de
finanţarea procesului de învăţământ. Finanţarea contractelor de cercetare se face în mod
competitiv, pe baza evaluărilor făcute de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
Universitare şi în condiţii de transparenţă.
(2) Programele de cercetare tehnologică avansată, programele de
cercetare aplicativă, precum şi activităţile de proiectare, consultanţă, expertiză, altele
decât cele având ca beneficiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării, sunt finanţate, pe bază
de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetărilor sau ai activităţilor respective,
din fondurile de la bugetul de stat şi din fondul special de cercetare, alocate altor
ministere, din veniturile instituţiilor de învăţământ superior sau din alte surse.
(3) Activitatea de cercetare desfăşurată în institutele de cercetare ale
Ministerului Educaţiei şi Cercetării este finanţată de la bugetul de stat, pentru
programele solicitate de acest minister, şi din alte surse, pentru programele comandate
de terţi.
(4) În cazul contractelor de finanţare sau de granturi, încheiate de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe de o parte, şi de unităţile menţionate la art. 147,
alin.(1),(2) şi (7), pe de altă parte, rezultatele cercetărilor aparţin executanţilor.

46
 Art. 170. - (1) Veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ superior,
realizate din contracte de cercetare ştiinţifică, de proiectare, de consultanţă sau de
expertiză, precum şi din contracte pentru alte servicii ştiinţifice sau didactice, se
evidenţiază în conturi distincte la bănci comerciale, în condiţiile legii. Aceste venituri se
utilizează, cu acordul responsabilului de contract şi cu avizul rectorului, pentru
dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare şi de activităţi didactice, pentru plata
personalului care a executat contractul, pentru plata unor servicii prestate de specialişti
din instituţie sau din afara acesteia. Baza materială este constituită din: mijloace fixe,
obiecte de inventar şi materiale de orice fel; acestea pot fi cumpărate în timpul
desfăşurării contractului sau după predarea lucrării şi încasarea banilor.
(2) Din veniturile prevăzute la alin. (1) se mai pot finanţa următoarele categorii
de cheltuieli: programe de cercetare ştiinţifică sau aplicativă de interes deosebit, burse
de cercetare şi instruire, informare şi documentare, taxe pentru participarea ca membru
în organisme, organizaţii şi instituţii de profil, organizarea şi/sau participarea la
manifestări cultural - ştiinţifice interne şi internaţionale, editarea de carte didactică şi de
specialitate.
(3) Veniturile realizate şi neutilizate la finele anului se reportează cu
aceeaşi destinaţie în anul următor.

TITLUL X
COMUNITATEA UNIVERSITARĂ
CAPITOLUL 1
MEMBRII COMUNITĂŢII UNIVERSITARE

Art. 171. - (1) Comunitatea universitară este alcătuită din personalul care
prestează activităţi de învăţământ şi cercetare şi care funcţionează în mod permanent în
universitate, precum şi din studenţi. De asemenea, membrii de onoare şi senatorii de
onoare aparţin acestei comunităţi. Profesorii păstrează şi după pensionare dreptul de a
desfăşura activitate didactică în vederea asigurării unor discipline deficitare şi de a
participa la activitatea unor comisii de examinare, precum şi de a desfăşura activităţi de
cercetare.
(2) Revin tuturor membrilor comunităţii universitare dreptul şi obligaţia,
în acelaşi timp, de a participa la auto-administrarea universităţii. Dimensiunile acestei
participări depind de calificarea, funcţia şi responsabilitatea fiecărui membru al
comunităţii.
(3) Comunitatea studenţească este reprezentată în organele universităţii
şi se auto-administrează conform legii. Aceasta poate solicita anumite taxe de la
membrii săi în vederea realizării propriilor activităţi.
(4) Comunitatea universitara este obligată sa respecte deciziile
conducerii universităţii şi ale instituţiilor de stat abilitate, conform legii.
Art. 172. - Datele privind situaţia profesională a personalului didactic se
consemnează într-o fişă personală de serviciu, care cuprinde informaţii privind starea
civilă, curriculum vitae, evoluţia profesională şi evaluările periodice. Această fişă se
actualizează, la solicitarea titularului sau a conducerii instituţiei ori a unităţii respective.

47
Accesul la fişa personală de serviciu este permis titularului şi conducătorului instituţiei
sau al unităţii de învăţământ.
Art. 173. - (1) Persoanele angajate în învăţământ, provenite din alte sectoare de
activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii şi
care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechime recunoscută
în învăţământ, pentru stabilirea drepturilor salariale.
(2) Persoanelor care au lucrat în străinătate, în învăţământ sau în
cercetare, li se echivalează integral vechimea în învăţământ. Includerea perioadelor
lucrate în străinătate ca vechime în muncă se va face conform legislaţiei muncii în
vigoare.
(3) Pentru personalul didactic care a fost salarizat în alte sectoare de
activitate, reconstruirea vechimii în învăţământ se face pe baza evidenţelor instituţiilor
sau unităţilor unde a lucrat efectiv, cu respectarea metodologiei legale..
Art. 174. - Se recunosc ca vechime în învăţământ perioadele determinate de
legislaţia pensiilor, în care personalul didactic, datorită unor cauze, precum boală,
condamnări casate ulterior sau alte situaţii speciale, a fost împiedicat să desfăşoare
activităţi în învăţământ.
Art. 175. – (1) Profesorii universitari, conferenţiarii universitari şi lectorii
universitari fără titlul ştiinţific de doctor pot să-şi continue activitatea pe posturile ce le
ocupă cel mult 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Dacă în acest interval nu
obţin titlul de doctor, pierd titlul didactic şi calitatea de titular.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin.1 specializările, nominalizate
prin ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, la care nu se organizează doctorat.
Art. 176. - Personalul didactic pensionat din învăţământ beneficiază de asistenţă
medicală şi de acces în casele de odihnă şi în bazele de tratament ale cadrelor didactice.

CAPITOLUL 2
PERSONALUL DIDACTIC ŞI DE CERCETARE

Secţiunea 1 - Funcţiile didactice şi de cercetare

Art. 177. - (1) Funcţiile didactice sunt: asistent universitar, lector universitar,
conferenţiar universitar, profesor universitar, profesor universitar definitiv şi profesor
universitar consultant.
(2) În învăţământul superior poate funcţiona personal didactic asociat
pentru următoarele funcţii prevăzute alin. (1): asistent universitar, lector universitar,
conferenţiar universitar şi profesor universitar.
(3) Profesorii din învăţământul superior, pensionaţi pentru munca
depusă şi limită de vârstă, pot continua, potrivit legii, unele activităţi didactice şi
ştiinţifice, ca profesori consultanţi. Aceştia sunt atestaţi în această funcţie de către
senatele universitare.
(4) În raport cu necesităţile academice proprii, instituţiile de învăţământ
superior pot chema la catedră specialişti cu valoare recunoscută în domeniu, din ţară sau
din străinătate; în calitate de profesori invitaţi, pe o perioadă determinată.
Art. 178. – (1) Personalul didactic universitar este angajat pentru o durată
determinată, corespunzătoare funcţiei obţinute prin concurs.

48
 (2) Funcţiile didactice până la nivelul de profesor universitar sunt
limitate în timp, astfel:
a) asistent universitar: 5 ani, cu drept de prelungire până la 7 ani, atunci când
se face dovada finalizării, în timpul prevăzut, a unei lucrări de doctorat;
b) lector universitar: 6 ani, cu drept de prelungire până la 8 ani, atunci când se
face dovada realizării condiţiilor de promovare pentru funcţia de
conferenţiar universitar;
c) conferenţiar universitar: 8 ani, cu drept de prelungire până la 10 ani, atunci
când se face dovada realizării condiţiilor de promovare la funcţia de profesor
universitar;
d) profesor universitar: 10 ani, cu drept de prelungire până la 12 ani, când se
face dovada îndeplinirii condiţiilor de promovare la funcţia de profesor
definitiv;
(2) Conferenţiarii universitari şi profesorii universitari au posibilitatea
prelungirii angajării la fiecare 4 ani, după evaluarea efectuată de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării prin Comisiile de specialitate din cadrul Consiliului Naţional de
Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
(3) Cadrele didactice, care nu fost promovate la funcţia imediat
superioară sau care nu au primit avizul in urma evaluării Ministerului Educaţiei si
Cercetării, vor putea fi menţinute în universitate în activitatea de cercetare universitară
pe termene de câte 2 ani, cu posibilitatea repetării acestora. In această calitate, ele vor
putea îndeplini unele sarcini didactice, limitate la maximum ½ normă pentru fiecare an
universitar.
Art. 179. - (1) Personalul didactic prevăzut la art.162 desfăşoară şi activităţi de
cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, de proiectare şi de creaţie artistică potrivit
domeniului.
(2) În catedre, departamente, unităţi sau în centre de cercetare şi
microproducţie pot funcţiona pe posturi distincte şi personal de cercetare, inclusiv
doctoranzi şi studenţi, precum şi alte categorii de personal, potrivit legii. Acestora li se
întocmeşte, carnet de muncă.
(3) În instituţiile militare din învăţământul superior pot funcţiona, pe
posturi distincte, instructori din Corpul instructorilor militari.

Secţiunea a 2-a - Condiţii pentru ocuparea şi promovarea în funcţii

didactice şi de cercetare

Art. 180. - (1) Pentru ocuparea funcţiilor didactice menţionate la art.176 se cere
absolvirea cu diplomă de master a unei instituţii de învăţământ superior sau cu diplomă
echivalentă acesteia.
(2) Pentru ocuparea funcţiilor didactice de profesor universitar, de
conferenţiar universitar şi de lector universitar candidaţii trebuie să deţină titlul ştiinţific
de doctor în ramura de ştiinţă corespunzătoare postului.
(3) Pentru ocuparea funcţiei de asistent universitar, este necesară
calitatea de doctorand în domeniul de ştiinţă corespunzător postului, precum şi o vârstă
sub 35 de ani.
(4) Pentru ocuparea funcţiei de lector universitar, se cer îndeplinite
condiţiile prevăzute la alin. (1), şi (2), precum şi:
a) pentru candidaţii care provin din învăţământul superior sau din cercetarea
ştiinţifică de profil, o vechime minimă de 4 ani;

49
 b) pentru candidaţii care provin din învăţământul preuniversitar, o vechime
minimă de 8 ani.
c) pentru candidaţii care provin din afara învăţământului sau a cercetării
ştiinţifice, o vechime minimă de 10 ani.
d) personalul aflat pe funcţia didactică de şef de lucrări va fi asimilat, prin
decizia senatului universitar, funcţiei de lector universitar, dacă desfăşoară o activitate
didactică, ce implică şi predarea unui curs universitar. Si în acest caz, condiţia obţinerii
titlului de doctor în intervalul de maximum 2 ani este obligatorie.
(5) Pentru ocuparea funcţiei de conferenţiar universitar se cer îndeplinite
condiţiile prevăzute la alin.(1), (2), precum şi o vechime minimă la catedră de 8 ani în
învăţământul superior. Pentru candidaţii care provin din afara învăţământului superior,
este necesară o vechime de cel puţin 12 ani de activitate.
(6) Pentru ocuparea funcţiei de profesor universitar se cer îndeplinite
condiţiile prevăzute la alin.(1), (2), precum şi o vechime minimă la catedră de 12 ani în
învăţământul superior. Pentru candidaţii care provin din afara învăţământului superior,
este necesară o vechime de cel puţin 16 ani de activitate.
(7) Pentru ocuparea funcţiei de profesor universitar definitiv se cer
îndeplinite condiţiile prevăzute la alin, (1) şi (2), precum şi o vechime minimă la
catedră de 16 ani în învăţământul superior. Funcţia de profesor universitar definitiv nu
poate fi ocupată de persoane care provin din afara învăţământului superior.
(8)Profesorii atestaţi conducători de doctorat la data intrării în vigoare a
prezentei legi devin de drept profesori universitari definitivi.
(9) Posturile didactice titulare din învăţământul superior pot fi ocupate
atât de cetăţeni români, cât şi străini.
(10) Candidatul la ocuparea unui post didactic cu predare în altă limbă
decât cea în care şi-a făcut studiile superioare susţine proba practică sau, după caz,
prelegerea publică în limba în care urmează să facă predarea. Această condiţie rămâne
în vigoare şi în cazul în care un cadru didactic este propus, ulterior titularizării prin
concurs, să desfăşoare activităţi didactice în altă limbă decât cea în care şi-a făcut
studiile.
Art. 181. - Candidatul pentru ocuparea unui post didactic de lector universitar,
de conferenţiar universitar sau de profesor universitar, care provine din afara
învăţământului superior, trebuie să facă dovada aptitudinilor didactice prin prelegere
publică sau prin probe similare, după caz.
Art. 182. - (1) În învăţământul superior medical, candidaţii la concursul pentru
ocuparea postului de asistent universitar trebuie să aibă cel puţin titlul de medic
rezident, cu o vechime de minimum 3 ani în specialitatea postului. Fac excepţie
posturile de la disciplinele care nu au corespondent în reţeaua Ministerului Sănătăţii şi
Familiei.
(2) În învăţământul superior medical, la disciplinele cu corespondenţă în
reţeaua Ministerului Sănătăţii şi Familiei, candidaţii la concursul pentru ocuparea
postului de lector, de conferenţiar universitar sau de profesor universitar trebuie să aibă
şi titlul de medic primar.
Art. 183. - (1) Posturile didactice prevăzute la art.162, alin. (1), se ocupă prin
concurs organizat de instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate
provizoriu. Concursul este valabil numai pentru instituţia de învăţământ superior
respectivă.

50
 (2) Concursul pentru ocuparea posturilor didactice are caracter deschis.
La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de
prezenta lege.
(3) Pentru ocuparea posturilor didactice de profesor universitar şi
profesor universitar definitiv, concursul are caracter naţional şi este organizat de
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare,
care stabileşte ierarhia candidaţilor admişi. Senatele instituţiilor care au scos posturile la
concurs aprobă ocuparea postului de către unul dintre candidaţii admişi, care au optat
pentru instituţia respectivă. Dacă există contestaţii, senatele trebuie să justifice alegerea
respectivă.
(4) Concursurile pentru funcţiile de asistent universitar, lector universitar
şi conferenţiar universitar se aprobă de consiliul facultăţii şi se validează de către
Colegiul academic.
Art. 184. - Pentru fiecare grad didactic, comisiile de specialitate ale Consiliului
Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare vor stabili o
grilă unitară de apreciere a activităţii ştiinţifice şi didactice a candidaţilor, obligatorie
pentru toate universităţile româneşti de stat şi particulare. Condiţiile prevăzute de
această grilă vor fi incluse în Carta universitară.
Art. 185. - (1) Contestaţiile se adresează, ierarhic senatului universitar sau
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în termen de cel mult 3 zile de la data anunţării
rezultatului şi se soluţionează în termen de cel mult 30 zile de la data expirării
termenului de contestaţie.
(2) În cazul în care postul scos la concurs nu a fost ocupat, concursul se
reprogramează in semestrul următor, cu respectarea procedurii complete.
Art. 186. - Funcţiile şi gradele de cercetător ştiinţific în reţeaua învăţământului
superior se obţin potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Art. 187. - (1) Profesorii universitari pensionaţi pot funcţiona în continuare în
învăţământul superior, în calitate de profesori universitari consultanţi, la recomandarea
catedrei cu avizul consiliului facultăţii şi cu aprobarea senatului universitar, obţinute
prin vot nominal deschis.
(2) Pot fi recomandaţi pentru ocuparea acestei funcţii profesorii
universitari, care deţin calitatea de conducător de doctorat, precum si profesorii
universitari care, prin activitatea ştiinţifică şi pedagogică, s-au remarcat la nivel naţional
şi internaţional.
(3) Atribuţiile profesorului universitar consultant sunt stabilite de catedră
prin fişa individuală a postului şi validate de consiliul facultăţii.
Art. 188. Angajarea specialiştilor cu valoare recunoscută în domeniu, din ţară
sau din străinătate, în calitate de profesori asociaţi invitaţi, se avizează de consiliul
facultăţii şi se aprobă de colegiul academic.

Secţiunea a 3-a - Perfecţionarea pregătirii personalului didactic şi de

cercetare

Art. 189. - Perfecţionarea pregătirii personalului didactic din învăţământul

superior se realizează, în principal, prin următoarele forme:
a) programe de documentare şi schimburi de experienţă la nivel naţional şi
internaţional;

51
 b) programe de specializare şi de cooperare interuniversitară, în ţară şi în
străinătate;
c) învăţământ postuniversitar, organizat potrivit legii;
d) programe de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, realizate în ţară
sau prin cooperare internaţională;
e) inovare educaţională, creaţie ştiinţifică, tehnică si artistică.
Art. 190. - Perfecţionarea pregătirii personalului didactic ajutător se realizează
în cadrul unui sistem de grade profesionale, pe baza unei metodologii specifice,
aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Formele de perfecţionare, prevăzute la
art.189, pot fi utilizate, după caz, şi pentru perfecţionarea personalului didactic auxiliar.
Art. 191. - Finanţarea activităţilor de perfecţionare a pregătirii personalului
didactic şi didactic auxiliar din învăţământul superior de stat este asigurată de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin bugetele repartizate instituţiilor de învăţământ.
Fondurile repartizate pot fi suplimentate prin contribuţii ale agenţilor economici
interesaţi, din fondul unor organisme ştiinţifice, precum şi prin sponsorizări interne sau
internaţionale, potrivit legii.
Art. 192. - Evaluarea activităţii de perfecţionare se face de către consiliul
facultăţii sau de alte structuri instituţionale, potrivit criteriilor stabilite în Carta
universitară şi va fi analizată anual de către senatul universităţii.

Secţiunea a 4- a - Norma didactică şi de cercetare

Art. 193. - (1) În atribuţiile personalului didactic din învăţământul superior

intră:
a) activităţi didactice de predare, de seminarizare şi lucrări practice; de
instruire practică şi de evaluare, conform planurilor de învăţământ şi
programelor analitice;
b) activităţi de pregătire ştiinţifică şi metodică, alte activităţi în interesul
învăţământului;
c) activităţi de cercetare ştiinţifică, de dezvoltare tehnologică, activităţi de
proiectare şi creaţie artistică, după caz.
(2) Activităţile corespunzătoare menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în fişa
postului, tipizată la nivel naţional. Fişa elaborată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării
împreună cu federaţiile sindicale din învăţământul superior, pe baza propunerilor
senatelor universitare, constituie anexă la contractul colectiv de muncă.
(3) Fişa individuală a postului nominalizează activităţile din fişa tipizată,
stabilite, cu acordul cadrului didactic, de catedră sau de către departament. Fişa
individuală, revizuită în fiecare an universitar, constituie anexă la contractul individual
de muncă.
Art. 194. - (1) Norma didactică, potrivit art.193, alin. (1) lit. a), poate cuprinde:
a) activităţi de predare;
b) activităţi de seminar, proiecte de an, lucrări practice şi de laborator;
c) îndrumare de proiecte, de lucrări de licenţă şi de absolvire, de practică
pedagogică, productivă şi de cercetare ştiinţifică;
d) îndrumarea doctoranzilor în stagiu;
e) conducere de disertaţii;
f) conducerea activităţilor didactico-artistice sau sportive;
g) activităţi de evaluare;

52
 h) consultaţii, îndrumarea cercurilor ştiinţifice studenţeşti, a studenţilor
în cadrul sistemului de credite transferabile, participarea la consilii şi în comisii
în interesul învăţământului.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1), punctele a)-f) sunt activităţi
didactice directe, iar cele prevăzute la punctele g) şi h) sunt activităţi didactice
complementare.
(3) Norma didactică săptămânală în învăţământul superior se cuantifică
în ore convenţionale.
(4) Norma didactică se stabileşte conform planului de învăţământ şi se
calculează ca normă medie săptămânală, indiferent de perioada anului universitar în
care este efectuată. Norma didactică medie săptămânală se stabileşte prin împărţirea
numărului de ore convenţionale din fişa individuală a postului la numărul de săptămâni
înscris în planul de învăţământ, pentru activitatea didactică de predare şi de
seminarizare din întregul an universitar (proiect de an, lucrări practice şi de laborator).
(5) Ora convenţională este ora didactică de seminar, de laborator, de
lucrări practice sau de activităţi similare acestora din învăţământul universitar.
(6) În învăţământul universitar, ora de curs reprezintă 2 ore
convenţionale pentru ciclul I şi 2,5 ore convenţionale pentru ciclul al II-lea. De
asemenea, în învăţământul postuniversitar şi la cursurile predate în limbi de circulaţie
internaţională ora de curs reprezintă 2,5 ore convenţionale.
Art. 195. - (1) Norma didactică săptămânală medie, calculată în ore
convenţionale, se stabileşte între următoarele limite minime şi maxime:
a) profesor universitar de stat (definitiv): 4-5 ore convenţionale de activităţi
didactice directe şi minimum 4 ore de activităţi didactice complementare;
b) profesor universitar: 6-7 ore de activităţi didactice directe, dintre care cel
puţin 4 ore convenţionale de curs şi 6 minimum ore de activităţi didactice
complementare.
c) conferenţiar universitar: 8-10 ore de activităţi didactice directe, dintre care cel
puţin 4 ore convenţionale de curs şi minimum 6 ore de activităţi didactice
complementare;
d) lector universitar: 10-12 ore de activităţi didactice directe, dintre care cel
puţin 2 ore convenţionale de curs şi minimum 6 ore de activităţi didactice
complementare;
e) asistent universitar: 12 ore de activităţi didactice directe şi minimum 4 ore de
activităţi didactice complementare.
(2) În situaţia în care norma didactică nu poate fi alcătuită conform alin. (1),
aceasta se completează cu activităţi de cercetare ştiinţifică, la propunerea şefului de
catedră, cu acordul consiliului facultăţii. Diminuarea normei didactice este de cel mult
1/2 din norma respectivă, iar ora de cercetare este echivalentă cu 0,5 ore convenţionale.
Cadrul didactic îşi menţine calitatea de titular în funcţia didactică obţinută prin concurs.
(3) În situaţia în care un cadru didactic nu desfăşoară activităţi de cercetare
ştiinţifică, de dezvoltare tehnologică, activităţi de proiectare şi creaţie artistică sau
realizează aceste activităţi sub normele prevăzute pentru fiecare funcţie didactică,
volumul săptămânal de activităţi didactice directe se măreşte cu 1-4 ore convenţionale,
proporţional cu gradul de nerealizare a normei de cercetare ştiinţifică. Ora de cercetare
este echivalentă cu 0,5 ore convenţionale.
(4) Cadrele didactice titulare, a căror normă didactică nu poate fi constituită
conform prevederilor alin. (1) şi (2), pot fi trecute temporar, la cererea acestora, cu
normă integrală de cercetare ştiinţifică parţial sau total pe bază de contract, menţinându-

53
şi calitatea de titular în funcţia didactică obţinută prin concurs. In această perioadă,
cadrul didactic are obligaţiile personalului de cercetare din învăţământul superior.
(5) Activităţile de pregătire ştiinţifică şi metodică şi alte activităţi în interesul
învăţământului sunt normate cu 10-16 ore pe săptămână, pe un număr de 40 de
săptămâni pe an.
(6) Activităţile de cercetare ştiinţifică, de dezvoltare tehnologică şi activităţile
de proiectare şi creaţie artistică sunt normate cu 10-16 ore pe săptămână, pe un număr
de 40 de săptămâni pe an.
Art. 196. - Personalul didactic ajutător din învăţământul superior desfăşoară
activităţi specifice stabilite în fişa individuală a postului. Timpul săptămânal de lucru al
acestuia este identic cu cel stabilit pentru personalul cu funcţii echivalente din celelalte
sectoare bugetare, potrivit legii.
Art. 197. - Personalul de cercetare şi de proiectare a învăţământului superior
desfăşoară activităţi specifice, stabilite în fişa individuală a postului de către conducerea
catedrei sau a departamentului, cu acordul persoanei în cauză.
Art. 198. - (1) Statele de funcţii ale personalului didactic se întocmesc anual.
(2) Funcţiile didactice şi numărul posturilor se stabilesc ţinând seama de:
a) planurile de învăţământ;
b) formaţiunile de studiu;
c) normele didactice şi de cercetare.
(3) În statul de funcţii sunt înscrise, în ordine ierarhică, posturile
didactice ocupate sau vacante, specificându-se funcţiile didactice corespunzătoare şi
numărul săptămânal de ore convenţionale repartizate pe ore de curs, seminarii,
laboratoare, lucrări practice sau proiecte, practica de specialitate şi activităţi echivalente
acestora, la disciplinele din planul de învăţământ.
(4) Statele de funcţii se întocmesc la catedre sau la departamente, pe
baza notelor de comandă emise de facultăţi, colegii şi departamente, cu consultarea
membrilor acestora.
(5) Formaţiunile de studiu şi dimensiunile acestora se stabilesc de
senatele universitare, la propunerea consiliilor facultăţilor, în următoarele condiţii:
a) în învăţământul universitar: grupa de studii cuprinde în medie 20 de
studenţi, dar nu mai puţin de 13 şi nu mai mult de 25; subgrupa de studii
pentru aplicaţii şi lucrări practice cuprinde în medie 10 studenţi, dar nu mai
puţin de 7 şi nu mai mult de 13;
b) prin excepţie de la prevederile stabilite la alin. a), formaţiunile de studiu
pentru practica pedagogică, învăţământul medical clinic, militar, de artă,
sportiv, precum şi pentru învăţământul postuniversitar pot fi mai mici, la
propunerea senatelor universitare şi cu acordul Ministerului Educaţiei si
Cercetării. Prevederea de mai sus se poate aplica şi la alte domenii, în
funcţie de specific şi de situaţie;
c) la disciplinele opţionale şi facultative, formaţiunile de studiu cuprind cel
puţin 15 studenţi.
(6) Statul de funcţii al personalului didactic se avizează de consiliul
facultăţii şi se aprobă de consiliul de administraţie.
(7) Cursurile de bază (de 2 semestre) se atribuie cu prioritate profesorilor
universitari sau conferenţiarilor universitari, cu activitate ştiinţifică în domeniu.
Art. 199. - Posturile didactice rezervate sau vacante sunt acoperite de personal
didactic asociat ori de personalul titular, prin cumul sau prin plata cu ora, conform
prezentei legi.

54
 Art.200. - (1) Cumulul se poate acorda personalului titular din aceeaşi
universitate numai pentru norme individuale anuale complete.
(2) Sistemul de cumul se aplică şi pentru profesorii universitari
consultanţi.

Secţiunea a 5-a - Drepturile, obligaţiile şi răspunderile personalului

didactic şi de cercetare

Art. 201. - (1) Personalul didactic de la toate nivelele învăţământului are

drepturi şi obligaţii care decurg din legislaţia în vigoare, din Carta universitară, precum
şi din prevederile contractului colectiv de muncă.
(2) Personalul didactic are obligaţii şi răspunderi de natură profesională,
materială şi morală, care garantează realizarea procesului instructiv-educativ, conform
legii.
Art.202. – (1) Personalul didactic şi de cercetare din instituţiile de învăţământ
superior are dreptul la un concediu sabatic de cel puţin 6 luni şi de maximum 12 luni, la
fiecare 7 ani, în scopul promovării activităţii ştiinţifice sau de creaţie artistică.
(2) În perioada sabatică, personalul didactic şi de cercetare beneficiază
de toate drepturile salariale.
(3) La încheierea concediului sabatic, membrii personalului didactic şi
de cercetare au obligaţia de a informa comunitatea academică din instituţie asupra
rezultatelor activităţii desfăşurate.
Art. 203. - Libertatea iniţiativei profesionale a personalului didactic se referă, în
principal, la:
a) conceperea activităţii profesionale şi realizarea obiectivelor instructiv-
educative ale disciplinelor de învăţământ prin metodologii care respectă
principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale şi a resurselor învăţământului în scopul realizării
obligaţiilor profesionale;
c) punerea în practică a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de
învăţământ;
d) organizarea, cu studenţii, a unor activităţi cu scop educativ sau de cercetare
ştiinţifică;
e) colaborarea, prin lectorate, şi la alte activităţi colective cu caracter
pedagogic;
f) înfiinţarea în unităţile şi în instituţiile de învăţământ superior a unor
laboratoare, ateliere, cabinete, cluburi, cercuri, publicaţii, conform legii şi
Cartei universitare;
g) evaluarea performanţelor la învăţătură ale studenţilor în baza unui sistem
validat;
h) participarea la viaţa universitară, în compartimentele care vizează
organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ, conform Cartei
universitare, deontologiei profesionale şi, după caz, contractului colectiv de
muncă.
Art. 204. - (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării
activităţii didactice de nici o autoritate publică.

55
 (2) Înregistrarea magnetică sau prin procedee video a activităţii didactice
poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.
(3) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activităţii didactice
de către studenţi sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului
didactic respectiv.
Art. 205. - Cadrul didactic este protejat în spaţiul universitar de autorităţile
responsabile cu ordinea publică. Protecţia se asigură împotriva persoanei sau grupului
de persoane care aduce atingerea demnităţii umane şi profesionale a cadrelor didactice
sau care împiedică exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor sale. Protecţia este solicitată
de persoana autorizată prin Carta universitară.
Art. 206. - (1) Personalul didactic este încurajat să participe la viaţa socială şi
publică, în beneficiul propriu, precum şi în interesul învăţământului şi al societăţii
româneşti.
(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociaţii şi
organizaţii sindicale, profesionale şi culturale, naţionale şi internaţionale, precum şi din
organizaţii politice legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spaţiul
universitar şi poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara acestui spaţiu, dacă
acestea nu afectează prestigiul învăţământului superior şi demnitatea profesiei.
Art. 207. - Cadrele didactice au obligaţia morală să-şi acorde respect reciproc şi
sprijin în îndeplinirea obligaţiilor profesionale.
Art. 208. – (1) Cadrele didactice titulare, alese în Parlament, numite în Guvern
sau îndeplinind funcţii de specialitate specifice în aparatul Parlamentului, al
Preşedenţiei, al Guvernului şi în Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi cele alese
de Parlament în organismele centrale ale statului au drept de rezervare a postului
didactic pe perioada în care îndeplinesc aceste funcţii.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi cadrelor didactice titulare care
îndeplinesc funcţia de prefect, subprefect, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului
judeţean, primar, viceprimar, precum şi cadrelor didactice trecute în funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control în sistemul de învăţământ, de cultură, de tineret şi
sport.
(3) De prevederile alin. (1) beneficiază şi personalul didactic trimis în
străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internaţionale, precum şi
însoţitorii acestora, dacă sunt cadre didactice titulare.
(4) Personalul didactic titular, solicitat în străinătate pentru predare,
cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor
acorduri, convenţii guvernamentale, interuniversitare sau între instituţii, ori trimis
pentru specializare, i se rezervă postul didactic pentru perioada respectivă.
(5) Perioada de rezervare a postului didactic, în condiţiile prezentului
articol, se consideră vechime în învăţământul superior.
Art. 209. – (1) Personalul didactic titular care din proprie iniţiativă solicită să se
specializeze sau să participe la cercetare ştiinţifică în ţară sau în străinătate, are dreptul
la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu poate depăşi 3 ani într-un interval de 7
ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa conducerii instituţiei de învăţământ
superior, dacă se face dovada activităţii respective.
(2) Personalul didactic titular poate beneficia de concediu fără plată pe
timp de un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituţiei de învăţământ
superior, cu rezervarea postului.

56
 (3) Personalul didactic, care se află în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi
(2), beneficiază de vechime în muncă.
Art. 210. – (1) Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel:
a) concediu anual cu plată, în perioada vacanţelor universitare, cu o durată de
62 de zile exclusiv duminicile şi sărbătorile legale; în cazuri bine justificate,
conducerea instituţiei de învăţământ poate întrerupe concediul legal,
persoanele în cauză urmând a fi renumerate pentru munca depusă. Normele
metodologice referitoare la efectuarea concediului legal se elaborează de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu sindicatele recunoscute pe
plan naţional;
b) concediu sabatic, în conformitate cu articolul 202;
c) efectuarea concediului restant în vacanţele anului universitar respectiv sau în
cele ale anului universitar următor;
(2) Personalul de cercetare şi personalul didactic auxiliar din învăţământ
beneficiază de concediu de odihnă stabilit prin lege, la care se adaugă un supliment de
până la 10 zile lucrătoare, în funcţie de calitatea activităţii desfăşurate; pentru
personalul didactic auxiliar, acesta se efectuează în afara perioadelor de activitate
didactică;
Art. 211. - (1) Personalul din învăţământ beneficiază de asistenţă medicală în
cabinete medicale şi psihologice sau în policlinici şi unităţi spitaliceşti stabilite prin
protocol încheiat între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii şi
Familiei.
(2) Personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de
o compensaţie de la bugetul asigurărilor sociale de 50% din valoarea transportului, a
cazării, a mesei şi a tratamentului în bazele de odihnă şi de tratament ale învăţământului
şi ale sindicatelor, precum şi alte spaţii contractate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale. Contractele colective de muncă pot cuprinde compensări din alte surse
referitoare la cheltuielile menţionate anterior.
Art. 212. - (1) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii
didactice, cu rezervarea postului, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de
până la 3 ani. De acest drept poate beneficia numai unul dintre părinţi sau susţinătorii
legali.
(2) În caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar,
cuantumul ajutorului acordat celor îndreptăţiţi este de cinci salarii ale persoanei
decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
Art. 213. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul de cercetare
integrat în catedre, trimis de instituţia de învăţământ superior la activităţi de
perfecţionare sau la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, beneficiază de
drepturile prevăzute de lege pentru personalul aflat în deplasare, precum şi de plata
taxei de participare, în limita fondurilor bugetare alocate acestor activităţi şi din alte
surse, inclusiv din contracte de cercetare ştiinţifică sau sponsorizări.
Art. 214. - Copiii personalului didactic sunt scutiţi de plata taxelor de înscriere
la concursurile de admitere în învăţământul superior şi beneficiază de gratuitate la
cazarea în cămine şi internate.
Art. 215. - (1) Personalul didactic titular cu rezultate excelente în activitatea
didactică, educativă şi ştiinţifică poate primi decoraţii, ordine, medalii, titluri, precum şi
premii, potrivit legii.
(2) Personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior I se
poate conferi Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler si Ofiţer.

57
 Art. 216. - În afara distincţiilor prevăzute la art.211, ministrul educaţiei si
cercetării este autorizat să acorde personalului didactic şi de cercetare din învăţământ
Diploma de excelenţă pentru cadre didactice pensionate sau pensionabile, cu activitate
deosebită în învăţământ; diploma este însoţită de un premiu de 20% din suma salariilor
de bază primite în ultimele 12 luni.
Art. 217. - Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum
şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ răspund disciplinar
pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă,
precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului
învăţământului şi prestigiului instituţiei.
Art. 218. - Sancţiunile disciplinare, care se pot aplica personalului prevăzut la
art.202, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observaţie scrisă;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de
conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6
luni;
d) suspendarea, pe o perioadă de până la 2 ani, a dreptului de înscriere la un
concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii
de conducere, de îndrumare, de control, ca membru în comisii de doctorat
sau de licenţă;
e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din
învăţământ;
f) desfacerea contractului de muncă la încheierea perioadei pentru care s-a
făcut angajarea în baza art. 178;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
Art. 219. - În instituţiile de învăţământ superior, propunerea de sancţionare se
face de către şeful de catedră/directorul de departament sau de unitatea de cercetare,
proiectare, microproducţie, de către decan sau rector, sau de cel puţin 1/3 din numărul
total al membrilor catedrei, ai departamentului ori ai structurilor de conducere; aceştia
se autosesizează în cazul unei abateri constatate direct sau în urma unei sesizări primite.
Art. 220. - (1) Sancţiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării
faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză şi verificarea susţinerilor făcute de acesta
în apărare.
(2) Pentru cercetarea abaterilor săvârşite de personalul didactic prevăzut
la art. 202 se constituie comisii formate din 3-5 membri, cadre didactice care au funcţia
didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea şi un reprezentant al
organizaţiei sindicale din care face parte persoana analizată.
(3) Comisiile de cercetare sunt numite de:
a) consiliul facultăţii sau Consiliul de Administraţie, după caz;
b) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru personalul de conducere al
instituţiilor de învăţământ superior şi pentru rezolvarea contestaţiilor privind
deciziile senatelor universitare.
(4) Pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării funcţionează Colegiul
Central de Onoare, pe baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului, care
adoptă decizii legate de încălcarea gravă a deontologiei profesionale şi a normelor
universitare.
(5) Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti
este garantat.

58
 Art. 221. - Răspunderea materială a personalului didactic, de cercetare şi
didactic auxiliar se stabileşte potrivit legislaţiei muncii. Decizia de imputare, precum şi
celelalte acte pentru recuperarea pagubelor şi a prejudiciilor se fac de către conducerea
unităţii şi a instituţiei cu personalitate juridică al cărei salariat este cel în cauză, cu
excepţia cazurilor când, prin lege, se dispune altfel.

Secţiunea a 6-a - Alte prevederi

Art. 222. - Din personalul didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc
condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a
drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei universitare şi sunt apte din punct
de vedere medical pentru îndeplinirea funcţiei.
Art. 223. - (1) Personalul didactic beneficiază de pensie pentru munca depusă şi
limită de vârstă, de pensie pentru pierderea capacităţii de muncă, de pensie suplimentară
şi de alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii.
(2) Membrii de familie pot beneficia, în condiţiile legii, de pensie de
urmaş.
Art. 224. - (1) Personalul didactic poate fi pensionat numai la data încheierii
anului universitar.
(2) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic se poate
face şi în timpul anului universitar, cu aprobarea Consiliului de Administraţie
(3) Personalul didactic poate fi pensionat, la cerere, cu 3 ani înainte de
limitele de vârstă prevăzute de legislaţia în vigoare, dacă îndeplineşte următoarele
condiţii de vechime în învăţământ: 25 de ani femeile, respectiv 30 de ani bărbaţii.
(4) Cadrele didactice pensionate pot desfăşura ore didactice, salarizate
prin cumul sau prin plata cu ora, după împlinirea vârstei de pensionare. Plata cu ora sau
plata prin cumul a cadrelor didactice pensionate se fac la nivelul postului, cu
respectarea drepturilor de vechime la care se adaugă şi toate sporurile prevăzute pentru
personalul cu norma de bază în instituţie.
Art. 225. - (1) Profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlul
ştiinţific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani. Profesorii
universitari definitivi rămân de drept în activitate până la vârsta de 65 de ani.
(2) La împlinirea vârstei de pensionare, conferenţiarii universitari
profesorii universitari şi profesorii universitari definitivi care dovedesc competenţă
profesională deosebită, pot fi menţinuţi ca titulari în funcţia didactică, la cerere, cu
acordul consiliului facultăţii şi cu aprobarea senatului universitar, prin vot nominal
deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Art. 226. - Personalul didactic care a desfăşurat activităţi didactice în condiţiile
stabilite la art. 210 beneficiază de o recalculare suplimentară a pensiei, potrivit
legislaţiei in vigoare.
Art. 227. - Pentru instituţiile militare de învăţământ se prevăd următoarele:
a) aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar se face prin ordine,
regulamente şi instrucţiuni proprii;
b) personalul didactic militar şi civil se constituie din personal didactic şi din
corpul instructorilor militari;
c) personalul didactic militar are drepturile şi îndatoririle care decurg din
prezenta lege şi din calitatea de militar în activitate

59
 d) funcţiile didactice pentru corpul instructorilor militari, condiţiile care se cer
pentru ocuparea acestora, normele didactice, competenţele şi responsabilităţile se
stabilesc prin instrucţiuni proprii;
e) conducerea instituţiilor de învăţământ se realizează de către comandanţi, care
se numesc în funcţii conform reglementărilor interne; comandanţii instituţiilor de
învăţământ superior militar pot îndeplini şi atribuţiile de rectori ai acestora;
f) perfecţionarea pregătirii personalului didactic se realizează conform legii şi
reglementărilor specifice militare.

CAPITOLUL 3
STUDENŢII

Art. 227. - Studenţii au următoarele drepturi principale:

a) să se înscrie la un program de studii, optând pentru domeniul, specializarea şi
direcţia de studiu;
b) să aleagă profesorul pentru disciplinele la care există mai mulţi titulari, la
nivel de instituţie;
c) să promoveze examenele în condiţiile stabilite prin programul de studiu;
d). să propună un subiect pentru lucrarea de licenţă/diplomă/disertaţie;
e) să folosească echipamentele şi tehnologiile informaţionale necesare studiului,
în cadrul programului de studii şi în condiţiile stabilite de instituţia de învăţământ
superior;
f) să beneficieze de burse de performanţă, burse de merit, burse de studiu şi
burse de ajutor social, suportate de la bugetul de stat şi care se acordă potrivit
reglementărilor specifice ale instituţiilor de învăţământ superior; cuantumul minim al
burselor de ajutor social trebuie să acopere cheltuielile de cazare în cămin şi cele de
masă; studenţii orfani şi cei proveniţi din centre de plasament pot beneficia de ajutoare
speciale. Bursele de stat sunt acordate, în cea mai mare parte, studenţilor care au cele
mai mari nevoi. Acordarea de burse şi ajutoare sociale este corelată cu un minimum de
performanţe obţinute de studenţii beneficiari.
g) să beneficieze de burse pe bază de contract încheiat cu agenţi economici sau
cu alte persoane juridice şi fizice, precum şi de credite acordate de bănci în condiţiile
legii;
h) să beneficieze de burse doctorale şi postdoctorale;
i)să beneficieze de burse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în
străinătate, acordate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pe bază de concurs, organizat
la nivel naţional;
j) să beneficieze de asistenţă medicală gratuită (inclusiv psihologică) în
policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat;
k) să beneficieze de reducere de tarife pentru transport şi pentru accesul la
muzee, manifestări artistice şi sportive;
l) să aleagă şi să fie aleşi ca membri ai Consiliilor facultăţii şi ai Senatelor
universitare
Art. 228. - Studenţii au următoarele obligaţii principale:
a) să studieze şi să satisfacă cerinţele programului de studiu la care sunt
înscrişi;

60
 b) să respecte prevederile Cartei universitare şi regulamentele interne ale
instituţiei de învăţământ superior;
c) să plătească taxele care le revin şi să pună la dispoziţie datele necesare
pentru stabilirea acestora.
Art. 229. - (1) Încălcarea prevederilor legale, ale Cartei universitare sau a
regulamentelor interne ale instituţiei de învăţământ superior se sancţionează, după
gravitatea faptelor, cu:
a) observaţie scrisă;
c) avertisment;
d) retragerea dreptului la bursă, pe o perioadă de 1-3 luni;
c) exmatriculare, cu posibilitatea de reînscriere condiţionată;
d) exmatriculare definitivă.
(2) La stabilirea sancţiunii se iau în considerare circumstanţele faptelor,
consecinţele produse, gradul de vinovăţie şi antecedentele studentului.
(3) Studentul are dreptul să conteste sancţiunea în termen de 3 zile de la
anunţarea acesteia. Contestaţia se analizează de biroul Senatului, decizia acestuia fiind
definitivă.

TITLUL XI

ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR MILITAR

Art. 230. - (1) Învăţământul superior militar este învăţământ de stat, parte
integrantă a sistemului naţional de învăţământ şi educaţie, şi cuprinde: învăţământ
universitar pentru formarea ofiţerilor şi specialiştilor militari, precum şi învăţământ
postuniversitar.
(2) Învăţământul superior militar se realizează în instituţii de învăţământ
distincte, aflate în subordinea ministerelor/serviciilor de resort.
Art. 231. - Structura organizatorică, domeniile, specializările, cifrele anuale de
şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul superior
militar se stabilesc de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul
Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul
siguranţei naţionale, potrivit fiecărei arme/specialităţi şi trepte de învăţământ.
Art. 232 - Programele de studii pentru învăţământul superior militar se
elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei,
Serviciul Român de Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei
naţionale, fiind avizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Art. 233. - Diplomele de absolvire a instituţiilor militare de învăţământ superior
şi titlurile ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, să
ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ
superior, cu profil apropiat şi de acelaşi nivel.
Art. 234. – Pentru instituţiile militare de învăţământ superior se prevăd
următoarele:
a) Conducerea instituţiilor militare de învăţământ superior se realizează de
către comandanţi, care se numesc în funcţii conform reglementărilor interne,
dacă îndeplinesc condiţiile minime prevăzute de lege; comandanţii acestora

61
 îndeplinesc şi atribuţiile de rectori, cu respectarea principiului unităţii de
comandă;
b) Consiliul de Administraţie are rol consultativ;
c) Directorul general administrativ se numeşte în funcţie conform
reglementărilor interne şi îndeplineşte atribuţiile stabilite în regulamentele
militare şi în fişa postului;
d) Personalul didactic militar şi civil se constituie din personal didactic
universitar şi din personal din Corpul instructorilor militari;
e) Personalul didactic militar are drepturile şi îndatoririle care decurg din
prezenta lege şi din calitatea de militar în activitate;
f) Funcţiile didactice pentru personalul din Corpul instructorilor militari,
condiţiile care se cer pentru ocuparea acestora, normele didactice,
competenţele şi responsabilităţile acestuia se stabilesc prin instrucţiuni
proprii;
g) Cadrele didactice militare sunt salarizate beneficiind de solda de funcţie,
sporurile şi indemnizaţiile prevăzute pentru personalul didactic civil, privind
transele suplimentare de vechime, sporuri pentru suprasolicitarea
neuropsihică, gradaţia de merit, indemnizaţia de conducere etc, precum şi de
concediu de odihnă cu durată similară cu cea a personalului didactic civil.
Cuantumul salariilor acestora nu poate fi mai mic decât pentru personalul
didactic civil;
h) Ministerele/Serviciile de resort aprobă Charta Universitară şi reglementările
interne ale instituţiilor de învăţământ superior, programele de studii şi
planurile de învăţământ şi propun membri în organismele naţionale ale
învăţământului superior;
i) Perfecţionarea pregătirii personalului didactic se realizează conform legii şi
reglementărilor specifice militare;
j) Ocuparea funcţiilor didactice nu presupune corelarea cu gradele militare,
conform ghidului carierei militare;
k) Prelungirea angajării prevăzută la art.177 va fi corelată cu normele specifice
din ministerele/serviciile de resort;
l) Personalul didactic militar trecut în rezervă poate fi încadrat în posturi
didactice cu durată determinată sau nedeterminată, după caz, până la vârsta
de pensionare a personalului didactic civil..
Art. 235. - Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul
învăţământului superior militar Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne,
Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în
domeniul siguranţei naţionale, pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.

TITLUL XII

ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR PRIVAT

Art. 236. - (1) Învăţământul superior privat constituie o alternativă la
învăţământul de stat, sau îl completează.
(2) Instituţiile de învăţământ superior privat care sunt acreditate fac parte
din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi se supun dispoziţiilor prezentei legi.

62
 (3) Instituţiile şi unităţile de învăţământ superior private dispun de
autonomie organizatorică şi funcţională în concordanţă cu reglementările legale
referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ.
(4) Instituţiile de învăţământ superior privat acreditate pot fi sprijinite de
stat.
Art. 237. - Învăţământul universitar privat funcţionează potrivit legii dacă:
a) este organizat şi îşi desfăşoară activitatea pe principiul nonprofit;
b) este organizat pe principii nediscriminatorii şi respinge ideile, curentele şi
atitudinile antidemocratice, xenofobe, şovine şi rasiste;
c) respectă prevederile prezentei legi.
Art. 238. - În învăţământul superior privat taxele de şcolarizare se stabilesc de
fiecare instituţie de învăţământ superior, în condiţiile legii.
Art. 239.- Cifrele de şcolarizare pentru admiterea în învăţământul superior
privat nu pot depăşi numărul de locuri atribuit de CNEAA fiecărei instituţii de
învăţământ superior particular, pentru fiecare specializare în parte, la autorizarea
provizorie de funcţionare, la acreditare, sau la ultima evaluare.
Art. 240. - Instituţiile şi unităţile de învăţământ superior privat se supun
evaluării şi controlului, în condiţiile legii.

TITLUL XIII

BIBLIOTECILE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR

Art. 241. – (1) În sistemul naţional de învăţământ superior funcţionează, ca parte
integrantă, o reţea de biblioteci specializate : biblioteci centrale universitare, ca
instituţii cu personalitate juridică, asimilate instituţiilor de învăţământ superior şi
subordonate direct Ministerului Educaţiei şi Cercetării, şi biblioteci ale instituţiilor
de învăţământ superior, publice sau private, subordonate senatelor universitare.
(2) Bibliotecile centrale universitare şi bibliotecile instituţiilor de
învăţământ superior pot înfiinţa biblioteci filiale specializate la nivel de facultăţi,
colegii, departamente, catedre, clinici, la solicitarea senatelor universitare.
(3) Organigrama şi numărul posturilor pentru bibliotecile cu
personalitate juridică se stabilesc de Consiliul de administraţie, în funcţie de sarcinile
instituţiei şi de bugetul alocat.
(4) Bibliotecile menţionate la alin. (1) funcţionează pe bază de
regulamente aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Art. 242. – În cadrul bibliotecilor universitare pot fi organizate:
a) centre de coordonare naţională, cu obiective legate de modernizarea
transferului de informaţii, dezvoltarea, prezervarea şi valorificarea
colecţiilor de documente;
b) centre de informare şi documentare universitară, specializate în
asigurarea informării şi documentării la nivel naţional pentru
domenii fundamentale;
Art. 243. – (1) Categoriile de personal din bibliotecile universitare sunt cele
stabilite în Legea bibliotecilor nr.334/2002. Personalul de specialitate are statutul de
personal didactic ajutător.
(2) Conducerea bibliotecilor centrale universitare este asigurată de un
director general, care poate avea unul sau doi adjuncţi, în funcţie de mărimea şi

63
complexitatea unităţii. Directorul general trebuie să fie cadru didactic universitar având
cel puţin gradul de conferenţiar universitar.
(3) Funcţiile de conducere şi coordonare din bibliotecile centrale
universitare şi din bibliotecile instituţiilor de învăţământ superior se asimilează în ceea
ce priveşte salarizarea cu funcţiile manageriale corespondente din învăţământul
superior, pe baza criteriilor propuse de Ministerul Educaţiei şi Cercetării
(4) Conducerea bibliotecilor din instituţiile de învăţământ superior este
asigurată de un director. Bibliotecile din instituţiile cu un număr de cel puţin 5 filiale
specializate, în cadrul facultăţilor, pot avea şi un director adjunct.
Art.244. – (1) Finanţarea bibliotecilor centrale universitare se asigură de către
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, de la bugetul de stat, pe baza criteriilor de finanţare
elaborate de Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare şi Consiliul Naţional de
Finanţare a Învăţământului Superior, precum şi din alte surse. Fondurile rămase la
sfârşit de an universitar se reportează pentru anul financiar următor.
(2) Bugetul bibliotecilor din instituţiile de învăţământ superior se
stabileşte de senatele universitare, pe baza criteriilor menţionate la alin. (1).
Art.245. – Perfecţionarea personalului de specialitate pentru bibliotecile
universitare se realizează pe baza unei metodologii aprobate de minister, precum şi prin
alte forme de perfecţionare: doctorat, programe de documentare, schimburi de
experienţă, cursuri de actualizare şi de specializare.

TITLUL XIV

SPORTUL UNIVERSITAR
Art. 246. – Pentru dezvoltarea unitară a mişcării sportive universitare
funcţionează Federaţia Sportului Universitar, ca unitate autonomă, cu personalitate
juridică, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Aceasta coordonează
activitatea sportivă a asociaţiilor sportive universitare şi se poate afilia la federaţiile
internaţionale ale sportului universitar.
Art. 247. – (1) În cadrul comunităţii universitare funcţionează Cluburile
sportive studenţeşti, structuri sportive cu personalitate juridică, ale căror secţii de
ramură se pot afilia la federaţiile sportive naţionale.
(2) Transferarea sportivilor din cluburile sportive studenţeşti la alte
cluburi sportive se face în baza reglementărilor federaţiilor de specialitate şi ale
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, după achitarea costurilor de pregătire sportivă,
conform grilei stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

TITLUL XV

RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

Art. 248. - (1) În instituţiile de învăţământ superior din România se pot înscrie
şi cetăţeni străini, în conformitate cu prevederile legale şi cu reglementările specifice
ale instituţiilor de învăţământ superior.

64
 (2) Cetăţenii statelor din ţările Uniunii Europene, care studiază în
România, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii români.
(3) Ceilalţi cetăţeni străini care studiază în România, în învăţământul
superior de stat, exceptând pe cei care beneficiază de burse din partea statului român şi
pe cei care sunt incluşi în programe internaţionale de mobilitate în care România este
parte, plătesc taxe de şcolarizare stabilite anual prin hotărâre a Guvernului României.
Art. 249. - O instituţie de învăţământ superior din România poate încheia
acorduri cu una sau mai multe instituţii de învăţământ superior din străinătate, privind
recunoaşterea reciprocă a unor perioade de studiu efectuate de studenţii proprii la una
din celelalte instituţii de învăţământ superior. Recunoaşterea perioadelor de studii este
de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform legii.
Art. 250. - Pentru studiile universitare sau postuniversitare, urmate în
străinătate, se pot acorda burse ale statului român, în conformitate cu regulamentul
Consiliului Naţional de Evaluare şi Acordare a Burselor de Studii în Străinătate.
Art. 251. - (1) ) Diplomele, certificatele universitare şi titlul ştiinţific de doctor
obţinute în străinătate pot fi folosite pe teritoriul României numai în urma recunoaşterii
lor de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării în baza unor norme interne, ţinând seama
şi de înţelegerile şi convenţiile internaţionale. Ministerul încasează taxe în lei şi valută
pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi recunoaşterea actelor de studii,
conform legii.
(2) Recunoaşterea diplomelor şi certificatelor obţinute de cetăţenii
români în străinătate se face de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în conformitate
cu regulamentul Consiliului Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.
Recunoaşterea diplomelor de doctor va fi efectuată pe baza recomandării Consiliului
Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, cu
verificarea prealabilă de către Consiliul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a
Diplomelor.

65
 CUPRINS

LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR...................................................................2

TITLUL I.........................................................................................................................2
PREVEDERI GENERALE.............................................................................................3
TITLUL II.......................................................................................................................5
STRUCTURA ŞI MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT
SUPERIOR...............................................................................................................................5
CAPITOLUL 1...........................................................................................................5
STRUCTURA INTERNĂ..........................................................................................5
CAPITOLUL 2...........................................................................................................7
STRUCTURA DE CONDUCERE............................................................................7
CAPITOLUL 3 ........................................................................................................17
MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR.............17
TITLUL III....................................................................................................................18
PATRIMONIUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR...................................................18
TITLUL IV....................................................................................................................19
FINANŢAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR.....................................................19
CAPITOLUL 1..............................................................................................................19
FONDUL DE FINANŢARE.........................................................................................19
CAPITOLUL 2.........................................................................................................20
SALARIZAREA PERSONALULUI DIDACTIC DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
SUPERIOR.............................................................................................................................20
TITLUL V.....................................................................................................................22
AUTONOMIA UNIVERSITARĂ ŞI ROLUL INSTITUŢIILOR STATULUI............22
CAPITOLUL 1 ........................................................................................................22
AUTONOMIA INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR.....................22
CAPITOLUL 2 ........................................................................................................23
AUTO-CONDUCEREA STUDENŢILOR..............................................................23
CAPITOLUL 3.........................................................................................................24
ROLUL INSTITUŢIILOR STATULUI..................................................................24
CAPITOLUL 4 ........................................................................................................28
ORGANISMELE NAŢIONALE ALE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR............28
TITLUL VI....................................................................................................................29
ÎNFIINŢAREA, ACREDITAREA ŞI EVALUAREA ACADEMICĂ A INSTITUŢIILOR
DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR...........................................................................................29
TITLUL VII...................................................................................................................33
MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR.......................33
TITLUL VIII.................................................................................................................35
ORGANIZAREA ŞI CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR..................35
CAPITOLUL 1 ........................................................................................................35
ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI UNIVERSITAR....................................35
CAPITOLUL 2 ........................................................................................................37
ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI POSTUNIVERSITAR...........................37
Secţiunea 1 - Dispoziţii generale........................................................................37
Secţiunea a 2-a - Învăţământul doctoral...........................................................38
Secţiunea a 3-a - Alte forme de pregătire postuniversitară.............................40
Secţiunea a 4-a - Învăţământul continuu..........................................................41
CAPITOLUL 3 ........................................................................................................42
PROGRAME DE STUDIU.....................................................................................42
CAPITOLUL 4 ........................................................................................................43
CONDIŢII DE ADMITERE ŞI DE ÎNSCRIERE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR
43
CAPITOLUL 5.........................................................................................................44

66
 TRANSFERUL, ÎNTRERUPEREA ŞI TERMINAREA STUDIILOR..................44
TITLUL IX....................................................................................................................45
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI CREAŢIA ARTISTICĂ.........................................45
TITLUL X.....................................................................................................................47
COMUNITATEA UNIVERSITARĂ............................................................................47
CAPITOLUL 1.........................................................................................................47
MEMBRII COMUNITĂŢII UNIVERSITARE.......................................................47
CAPITOLUL 2.........................................................................................................48
PERSONALUL DIDACTIC ŞI DE CERCETARE................................................48
Secţiunea 1 - Funcţiile didactice şi de cercetare...............................................48
Secţiunea a 2-a - Condiţii pentru ocuparea şi promovarea în funcţii didactice şi
de cercetare...............................................................................................................49
Secţiunea a 3-a - Perfecţionarea pregătirii personalului didactic şi de cercetare
...................................................................................................................................51
Secţiunea a 4- a - Norma didactică şi de cercetare...........................................52
Secţiunea a 5-a - Drepturile, obligaţiile şi răspunderile personalului didactic şi
de cercetare...............................................................................................................55
Secţiunea a 6-a - Alte prevederi.........................................................................59
CAPITOLUL 3 ........................................................................................................60
STUDENŢII............................................................................................................60
TITLUL XI....................................................................................................................61
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR MILITAR.................................................................61
TITLUL XII...................................................................................................................62
ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR PRIVAT....................................................................62
TITLUL XIII ................................................................................................................63
BIBLIOTECILE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR...............................................63
ART. 241. – (1) ÎN SISTEMUL NAŢIONAL DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR
FUNCŢIONEAZĂ, CA PARTE INTEGRANTĂ, O REŢEA DE BIBLIOTECI
SPECIALIZATE : BIBLIOTECI CENTRALE UNIVERSITARE, CA INSTITUŢII CU
PERSONALITATE JURIDICĂ, ASIMILATE INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT
SUPERIOR ŞI SUBORDONATE DIRECT MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII,
ŞI BIBLIOTECI ALE INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR, PUBLICE SAU
PRIVATE, SUBORDONATE SENATELOR UNIVERSITARE..........................................63
TITLUL XIV.................................................................................................................64
SPORTUL UNIVERSITAR..........................................................................................64
TITLUL XV..................................................................................................................64
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE...............................................................................64

67