Sunteți pe pagina 1din 22

c 

   c    c c 



Vitaminele sunt recunoscute ca ingrediente extrem de valoroase în toate tipurile de produse


cosmetice.Vitaminele oferă diverse beneficii la nivelul pielii cum ar fi suprimarea pigmentării şi
echimozei, stimularea sintezei de colagen, rafinarea suprafeţei pielii.Sunt antioxidanţi şi au
efecte notabile anti-inflamatorii. Efectul antioxidant este deosebit de apreciat, deoarece radicalii
liberi genera i de razele UV sau de poluanţi sunt efectiv neutralizate şi nu mai pot deteriora
celulele pielii.
Vitaminele, prin urmare, pot îmbunătăţi în mod semnificativ performanţa produselor
cosmetice şi de îngrijire personală.Vitaminele cele mai utilizate pe scară largă în produsele
cosmetice sunt vitamina A, vitamina C, vitamina E şi provitamina B5 (d-panthenolul).
Vitaminele se pot folosi în cosmetice preparate acasă cum ar fi cremele pentru faţă,
cremele de tratament ale diverselor afecţiuni ale pielii, pentru măşti cosmetice, pentru tratarea
părului, pentru tratarea pielii copiilor.[1]

 (axeroftol, retinol), C20H30O, a fost izolată sub forma unui ulei gălbui,
optic inactiv, foarte autoxidabil, din porţiunea nesaponificabilă a uleiului gras din ficatul unui
peşte trăind în Oceanul Atlantic Nordic (Hippoglossus vulgaris) (P. Karrer, 1931). Obţinerea în
formă cristalină a reuşit mai târyiu (Baxter şi Robeson, 1941); p.t. 63-640. Vitamina A se
caracterizează printr-o bandă de absorbţie în ultravioletul apropiat, cu maxim la 328 mµ şi prin
coloraţia albastră intensă pe care o dă cu clorura de antimoniu ( maxim la 60mµ ). Un procedeu
pentru izolarea şi purificarea vitaminei A este aşa numita distilare moleculară.

? Vitamina A conţine cinci duble legături conjugate şi o grupă de alcool primar. Structura ei,
sugerează înrudirea cu ȕ- carotina.Vitamina A conţine cinci duble legături conjugale şi o grupă
de alcool primar.[2]
Sinteza vitaminei A, prezintă un mare interes pentru obţinerea industrială a acestui produs
natural.
Una din sintezele vitaminei A ( O. isler, 1947) porneşte de la un alcool acetilenic
preparat,prin reacţie Favorski,din metil-vinil-cetonă şi acetilenă:
C C C

HCV CH  OCVCH  CH2 [ HC C VV  CH2 ] HCV C  C CH V 2VOH

CH3
C l magnezian, obţinut din acest alcool şi bromură de etil magneziu, se condensează
cu aldehida C şi se prelucreză mai departe conform schemei:

CH3 CH3 CH3 CH3

CH2  CH  C VCHO VBrMgCV C  C VCH VCH2 OMgBr

CH3 CH3 CH3 CH3

CH2  CH  C VCHVCV C  C VCH VCH2 OH+ H2( Pd)


OH Ac2 O

CH3 CH3 CH3 CH3

CH2  CH  C VCHVCVCH C VCH VCH2 OAc H2O

OH ( I2)

CH3 CH3 CH3 CH3

CH  CH  C VCHVCHVCH C VCH VCH2 OAc

Vitamina A ( acetat )

Alte sinteze ale vitaminei A au mai fost realizate de Heilbron (1946),Arens şi van Dorp
(1946) şi Karrer (1946).[2]

Vitamina A, se gaseste in legume: morcovi, spanac, patrunjel, ardei grasi, vinete, ridichi,
fasole verde, dovlecei, mazare, conopida. In alimente de origine animala: lapte, unt, grasime de
peste, branza, smantAna, galbenus de ou, ficat. Este sensibiIa si se inactiveaza repede, iar lipsa ei
provoaca uscaciunea pielii, descuamarea, astuparea si cortificarea glandelor sebacee (ingrosarea
ei) precum si tulburari de vedere, caderea parului, ruperea unghiilor.

c


Formula brută

?
ModeldeomoleculăvitaminaC. Negruesteatomul de
carbon, roşuoxigenul iar alb hidrogenul

Acidul ascorbic (vitamin C ), este un acid organic cu proprietă i antioxidante. Apare sub forma
unei pudre sau unor cristale albe spre galben deschis. Este solubil în apă. Enantiomerul L al
acidului ascorbic este cunoscut sub numele comun de vitamina C.
Acidul ascorbic a fost izolat în stare cristalină, pentru prima dat din scoarţa capsulelor
suprarenale ( Szent- Gyögyi, 1927) şi mai târziu din ardei.
Acid ascorbic se mai găseşte în fructe şi legume, cum ar fi citricele (portocalele, lămâile,
mandarine, etc), pepeni galbeni, rosii, ardei, broccoli, legumele cu frunze verzi, spanac, cartofi şi
napi.
În 1937 Premiul Nobel pentru chimie i s-a acordat lui Walter Haworth pentru munca sa în
determinarea structurii acidului ascorbic.
Acidul ascorbic formează cristale incolore, cu p.t. 1920, sensibile la oxidare şi încălzire,
care le anihihează acţiunea fiziologică. Acidul ascorbic este un agent reducător puternic (titrat cu
iod, consumă imediat doi atomi de iod, cu formare de acid iodhidric). Produsul de oxidare ce ia
astfel naştere, acidul dehidroascorbic, se transformă prin reducere din nou în acid ascorbic.
Formula brută, C6H8 O6 indică o înrudire cu hexozele. Prin încălzire cu acidul clorhidric se
formează furfurol, ceea ce indică că cei şase atomi de carbon formează o catena liniară.

Cei doi hidroxili (-OH) din partea de jos, de la legătura dublă sunt enoli. Un enol pierde o
pereche de electroni, devenind o grupare oxoniu (=OH+), prin crearea unei legături duble cu
atomul de carbon. Simultan, legătura dublă carbon-carbon (dintre enoli) î i transferă electronii
pentru a forma o legătură dublă cu următorul carbon. Pentru a face loc, electronii legăturii duble
a grupei carbonil sunt primi i de oxigenul carbonilului, pentru a forma unenolat. Oxoniul se
deprotonează prompt pentru a produce un carbonil, iar această pierdere de protoni dă acidului
ascorbic caracterul său acid. Întreaga reac ie este deprotonarea enolului pentru a forma un
enolat, unde sarcina negativă a enolatului rezultat este delocalizată de sistemul carbonil (C=O)
i de dubla legătură (C=C). Această delocalizare face ionul mult mai stabil i mai pu in
probabil să î i reprimească protonul.



Acidul ascorbic se converte te foarte repede în doi tautomeriinstabili ai dicetonei prin


transfer de protoni, de i este mai stabil sub formă de enol. Protonul enolului este pierdut i
recâ tigat de electronii dublei legături, producând o dicetonă. Aceastaeste o reac ie de enol.
Există două forme posibile: 1,2-dicetonă i 1,3-dicetonă.



Concentra ia unei solu ii de acid ascorbic poate fi determinată prin mai multe metode,
cele mai comune implicând titrarea cu unagent oxidant.


Ú   


      

itrare cu DCIP a fost introdusă de illmans în 1930[14]. DCIP este redus de acid L-
ascorbic la o soluţie incoloră de la culoarea albastră. Acid L-ascorbic este oxidat la
dehidroascorbic
acid şi colorant în exces roz rămâne în soluţie de acid, formând final vizuală a titrării.
Absorbanţa la 518 nm, pot fi utilizate alternativ, la determinarea vizuală punctul final.
Există o serie de deficienţe importante cu acesta metoda. Cel mai important, este de titrare acid
dehidroascorbic nu va fi măsurată cu excepţia cazului în care este redus la acid ascorbic. itrarea
nu va face diferenţa între acid L-ascorbic şiisoascorbic acid. Metoda nu poate fi folosit pentru
analiza de vitamina C. DCIP titrare poate fi folosit pentru sucuri proaspete si multivitamine
care nu conţin cantităţi excesive de cupru sau iron. Extracte foarte colorate din fructe şi legume
pot masca schimbarea culoari la titrare lui.
Reducerea DCIP nu se limitează la acid L-ascorbic, precum şi orice substanţă prezentă
reducereaîn eşantion poate reduce colorantul. Astfel de interferenţe pot duce la măsurători în
mod eronat de mare, în cazul în care nu sunt recunoscute. Substanţe care pot interfera includ ioni
de cupu, de fier, şi ioni de staniu, sulfite, tiosulfat, taninuri, betanin, cisteina, glutation..
Metoda include următoarele etape:
1. Extracţia: acid L-ascorbic este extras din materiale uscate cu metafosforicacid care conţin acid
acetic glacial. Soluţia este stabilizată timp de 7 până la 10 zile in frigider. Extractul, este utilizat
pentru a dilua sucuri sau alte probe de lichid. Pentru analiza, extractantul este pregătit prin
înlocuirea apei în extractantcu 0,3 N H2SO4. După filtrare sau centrifugare, reziduurilor ar fi
extras cel puţin o dată suplimentare prin amestecul înextractant.Extracţie corespunzătoare,
inclusiv protecţia de lumina, viteza, duce la recuperări mai mare de 95%, cu formarea minim de
acid dehidroascorbic.
2. itrarea: extractele limpezite se titrează cu vopsea standard pregătit de către dizolvarea
50 mg DCIP Na sare (Eastman Kodak Nr 3463) în 50 ml de apă care conţin 42 mg de
NaHCO3, cu diluare la 200 ml cu apă. Soluţia colorant este filtrat şi stocatela frigider într-un
recipient din sticlă de chihlimbar. Concentraţia DCIP este exprimatăîn mg echivalent acid L-
ascorbic pe 1.0 ml soluţie colorantă. Factorul de echivalenţă este determinat prin adăugarea a 2
ml de acid L-ascorbic standard (1,0 mg mL-1) la 5 ml de extractant, rapid şi titrare cu o soluţie
de vopsea la o culoare roz persistă timp de 5 s.
Acest lucru ar trebui necesita aproximativ 15 ml de soluţie DCIP.Un martor determinarea
este condus prin titrarea 7 ml de apă de extracţie care conţine egală cu media
volumul de vopsea necesare pentru a se titrează standard de acid ascorbic. Blanks trebuie să se
apropie0,1 ml soluţie DCIP, care prevede un control imediat asupra reactiv
de calitate

 Ú     

Se bazează pe proprietăţile de reducere a acidului ascorbic asupra 2,6-diclorofenol-


indofenol într-un mediu acid, atunci când acidul ascorbic este transformat în acid
dehidroascorbic şi substanţa oxidat, care este de culoare , se transformă în forma sa redusă, care
este de alta culoare.PH-ul acid al mediului de reacţie este asigurată de acid oxalic.
Aciditatea mediului de reacţie este o necesitate din cauza mai multe motive, după cum urmează:
- Pierderea de acid ascorbic din extracte din cauza oxidari cu aer este împiedicată;
- Viteza de reacţie între agentul colorant şi acid ascorbic este crescuta;
- Acţiunea reductiv de substanţe străine, găsite în produsul analizat, este redus foarte mult,
făcând astfel posibila schimbarea culoari. Ca reactivă şi indicator sare de sodiu a 2,6-
diclorofenol-indofenol are o culoare albastru, in mediul acid trece de la albastru la culoarea roz.
Conţinutul în acid ascorbic este variabilă de la un extract de la altul, datorită compoziţiei chimice
pe de o parte anatomice cercetate de plante şi, de asemenea, ca urmare a solventul folosit.
Acest lucru este, de asemenea, confirmate de alte studii în conformitate cu care Į-tocoferol au
un efect protector faţă de acid ascorbic.Procentul de protecţie este variabilă, în conformitate cu
raportul amestecului dintre aceste antioxidanti, cercetările arată că acidul Į-tocoferol şi ascorbic,
şi amestecuri de acid ascorbic avea un efect semnificativ mai bune decât alte combinaţii.Pentru a
verifica declaraţiile de mai sus HPLC (cromatografie lichidă de înaltă performanţă), a fost folosit
pentru a determina conţinutul celor trei analizate extracte vegetale.
Coloranţi 2,6 diclorofenol-indofenol (DCIP) este albastru în mediu alcalin, roz în mediu
acid, şi poate fi redusă de acid ascorbic la o culoare incoloră formă "leuco"(Figura 2).


X!.Reducerea DCIP la DCIPH2.
?
            

Se bazează pe oxidarea acidului ascorbic(fig. 3). Amperometric şi coulometric sunt


măsurătorile la un potenţial electrod constantă. Principala diferenţă între aceste douămăsurători
este cantitatea de analit oxidat în detector: în amperometricoxidare este limitata; în coulometric,
analitul este complet oxidat.Structura unui detector de amperometric este de obicei un ''flux de
celule'',întrucât, în coulometric o poros ''celule'' fluxul prin aceasta este utilizată. În coulometrie,
o cantitate mai mare a analitului este permisă în contact cu suprafaţa electrodului şi
sensibilitatea creşte. Lucrul cu detector electrochimic, componente ale fază mobilă trebuie să
permită separarea distinctă de acid ascorbic şi să fie conductoare
să efectueze responsabil de analit. Cu toate acestea, faza mobilă nu trebuie să producă
prea mare fond de semnal.

X! Analiză cromatografică cu detecţie coulometrică de probe acid ascorbic.

Coloana a fost C18, 75 3.9 mm diametru, dimensiunea particulelor 4 I ¼ m, echipat cu un


precolumn C18.Faza mobilă a constat, de 0,1 M fosfat disodic pe bază de hidrogen, 2,5 mm-
disodiu ED A,şi 2,0 mm n-dodecyltrimethylammonium clorură, pH-ul 3.0. Semnalul
detectorului este exprimată în mA. (O probă) apoasă care conţine 35 I ¼ M de acid ascorbic
(echivalează cu o tărieinjecţie de 17,5 p.mol de acid ascorbic). (B) Proba apoasă se reduce cu
D . (C) ipic plasmă eşantion. (D) Plasma proba redusă de D . (E) proba cu plasmă, după
incubare cu 5 I ¼ M CuBr2 (5 min, 25A °C). (F), proba cu plasmă, după incubare cu
oxidază acid ascorbic (5 min, 25A ° C). [10]
Ë. "       

Studiile efectuate arată că în acetat de butil separarea decurge prin intermediul unei
reacţii interfaciale de ordinul I între acid şi extractant: Procesul este controlat de concentraţia
extractantului în faza organică şi de valoarea pH-ului fazei apoase. Un grad de extracţie de 90%
se obţine la o concentraţie iniţială a extractantului de 160 g/L şi un pH = 1 în faza apoasă iniţială.
Gradul de extracţie poate fi îmbunătăţit cu 6 ± 23% prin adăugarea unui modificator de fază (2-
octanol), care măreşte polaritatea solventului. Modelarea matematică a procesului de extracţie
arată că eficienţa extracţiei este influenţată în proporţie de 91,1% de către concentraţia iniţială a
extractantului în faza organică şi de către pH-ul fazei apoase (fig 4), ceilalţi factori (intensitatea
amestecării, temperatura, raportul volumic al fazelor etc.) influenţând procesul într-o mai mică
măsură [3].

X!Ë.Influenţa pH-ului fazei apoase şi a concentraţiei extractantului la extracţia reactivă a


acidului ascorbic cu Amberlite LA-2 în acetat de butil



O altă metodă implică folosirea iodului i un indicator de amidon. Iodul reac ionează cu acidul
ascorbic, iar când tot acidul ascorbic este consumat, iodul, aflat în exces, reac ionează cu
amidonul, formând un complex de culoare albastră. Aceasta indică sfâr itul reac iei de titrare.

 

Metoda de mai sus care implică iodul necesită crearea i standardizarea solu iei de iod. O altă
cale o reprezintă generarea iodului în prezen a acidului ascorbic prin reac ia ionilor iodat i
iodin în solu ie acidă.

 

Un agent de oxidare mai pu in întâlnit este N-bromosuccinimida, (NBS). În această titrare, NBS
oxidează acidul ascorbic (în prezen ă de iodură de potasiu i amidon). Când NBS este în exces
(de exemplu, reac ia este completă), acesta eliberează iodul din iodura de potasiu, care
formează cu amidonul un complex de culoare albastră, indicând sfăr itul titrării.

Acidul ascorbic este oxidat foarte uşor şi de aceea este folosit drept conservant.
Expunerea la oxigen, lumină, căldură si metal distrug acidul ascorbic, deci trebuie păstrat la
întuneric şi răcoare, într-un recipient nemetalic.
Forma oxidată a acidului ascorbic se numeşte acid dehidroascorbic.[1]

 ? ??
 ?

Acidul ascorbic se obţine prin extracţie din diferite materii prime vegetale, prin sinteză
chimică, prin biosinteză sau prin procedee combinate de sinteză chimică şi biosinteză. Indiferent
de metoda de obţinere, separarea şi purificarea necesită numeroase etape, care implică consumuri
ridicate de materiale şi energie. Soluţia finală din care trebuie extras acidul ascorbic conţine
numeroase produse secundare, cel mai important dintre acestea fiind acidul 2-cetogluconic. În
ciuda faptului că fiecare etapă a procesului decurge cu randamente de 90%, conversia globală a
glucozei în acid ascorbic nu depăşeşte 60% [8].
Datorită caracterului labil al acidului ascorbic, procedurile de extracţie sunt proiectate
pentru a o stabiliza. Cooke şi Moxon [11] a revizuit literatura de specialitate până la 1981 şi a
constatat că 20 sau mai multsoluţiile de extract au fost folosite de către cercetători cu un număr
mare dematrici biologice. Soluţiile de extract ar trebui să menţină un mediu acid, să inactiveze
oxidază acidului ascorbic, să limiteaze oxigenul şi să precipite amidonul şi
proteinele. Alegerea depinde de soluţia de extract si de probă matrice determinand
procedur.
Acidul metafosforic inhibă oxidaza acidului L-ascorbic, inhibă cataliza din metal, şi precipita
protein. Amidonul este problematic în sensul ca interferează cu titrarea colorimetrica şi
teste fluorometrice. Adaosul de etanol sau acetonă pentru a extrage precipitate metafosforic
solubilizeaza amidonul. Acest pas este necesar pentru a analiza prin metode spectroscopice multe
legume, inclusiv cartofi, legume, porumb. Acetonă este de asemenea util pentru a
eliminametabisulfit şi dioxid de sulf din fructele deshidratate si din sucuri de fructe. Aceşti
agenţi de reducere interfereaza cu 2,6-dichloroindophenol (DCIP) in titrare. ED A este ca un
chelator activ în extractia acidului ascorbic. [11]
oate procedurile de extracţie trebuie să fie completat de lipsa lumini pentu a limita
reactile oxidative. Metodelor de reducere a dimensiunii particulelor ar trebui să evite acumularea
căldurii. Ori de câte ori este posibil, eşantionul trebuie adugat azot peste eşantionul iniţial.
Liofilizare nu este recomandata pentru concentraţia probei sauconservarea, deoarece stabilitatea
vitaminei C scade în umiditate matricei poroase.

Stabilitatea acidului ascorbic total (acid L-ascorbic + acid L-dehidroascorbic) în ser poate
fi extinsă pentru perioade lungi de timp, în condiţii corespunzătoare. Adaosul de acid
metafosforic (50 g L-1 ) stabilizează în mod eficient acidul ascorbic in gel atunci când este ţinută
la congelat -70C. Institutul Naţional de Standarde şi ehnologie (NIS ) Standardul de referinta
Material (SRM) 970, acid ascorbic in ser, este stabilizat cu acid metafosforic 50 g
L-1. Margolis Park[12]a arătat că degradarea poate apărea la plasarea de soluţii de acid L-
ascorbic în flacoane înainte de analiză. Ei au arătat că în interiorul suprafeţei de sticlă poate
conţine materiale, cum ar fi urme de metale care poate degrada rapid de acid L-ascorbic. Ei au
evaluat nouă feluri de flacoane de la cinci furnizori şi au constatat variaţii mari în stabilitatea
acidului L-ascorbic stocate în flacoane diferite. Eliminarea efectivă a degradării implica
înmuierea flacoanelor în 0,5 mol L-1 NaOH timp de 30 minute; clătirea cu apă distilată, apă
deionizată; înmuiere în 1 mol L-1 HCl şi din nou, clătire cu apă distilată, deionizată.
Rizzolo [13] a arătat că manipularea şi depozitarea fructelor proaspete a fost esenţială pentru
stabilitatea acidului L-ascorbic înainte de analiză. Solutia fiind congelare în azot lichid şi
depozitarea probelor înainte de extracţiela -80°C.
Acid ascorbic se extrage din celule prin ruperea ţesutului într-un mediu
potrivite pentru extracţie. Varza, la fel ca multe ţesuturi de plante superioare, poate fi uşor
omogenizateprin măcinarea într-un mojar şi cu un pic de nisip curat (pentru a face procesul mai
uşor).
Pentru o măsurare exactă a conţinutului de acid ascorbic, extracţia de acid ascorbic
trebuie să fie completă, acid ascorbic poate fi pierdut prin degradare. Multe plante conţin oxidaza
acid ascorbic, care catalizează oxidarea acidului ascorbic la acid dehidroascorbic
(Figura 1). Atunci când celulele sunt pregtite pentru extractie, componentele din celule, care sunt
de obicei separateprin membrane, se amestecă împreună. În aceste cazuri, oxidaza acidului
ascorbic poatecatalizeaza oxidarea acid ascorbic iniţial prezente în ţesut. [9]

Fig 1Acidul ascorbic şi oxidare sa in ascorbat şi acid dehidroascorbic

Pentru a evita pierderea de acid ascorbic, se recomandă să se piseze ţesutul de proba în


5% acid metafosforic, care vainactiva oxidaza.Atomi de hidrogen dintre cele două grupe de enol
de acid ascorbic poate fi uşor oxidat (Figura1), ceea ce face acid ascorbic un agent puternic de
reducere.
Având în vedere utilizarea pe scară largă de acid ascorbic în conservea fructelor,
legumelor, alimente de origine animală şi medicamente,pentru a permite determinarea acidului
ascorbic multe tehnici analiticesunt disponibile, cum ar fi titrimetrice, spectrophotometrie,
derivat spectrophotometric; colorimetrie, cinetica-spectrophotometrice, debitul de injecţie
spectrofotometrică, lichid de înaltă performanţăchromatographic (HPLC).
Determinarea acidului ascorbic din usturoi, piper verde si castan a fost interpretat de
derivate spectrofotometrie fără a folosi nici o pre-separare sau tehnici de corectare de fond.
Metoda se bazează pe măsurarea distanţelor dintre două valori extreme (amplitudinea vârf la
vârf)în scopul de al doilea şi al treilea spectrele derivate din extracte.[10]
O   ?
?
 ?

itrare cu DCIP a fost introdusa de illmans în 1930[14]. DCIP este redus de acid L-ascorbic la
o soluţie incoloră de la culoarea albastră. Acid L-ascorbic este oxidat la dehidroascorbic
acid şi colorant în exces roz rămâne în soluţie de acid, formând final vizuală a titrării.
Absorbanţa la 518 nm, pot fi utilizate alternativ, la determinarea vizuală punctul final.
Există o serie de deficienţe importante cu acesta metoda. Cel mai important, este de titrare acid
dehidroascorbic nu va fi măsurată cu excepţia cazului în care este redus la acid ascorbic. itrarea
nu va face diferenţa între acid L-ascorbic şiisoascorbic acid. Metoda nu poate fi folosit pentru
analiza de vitamina C. DCIP titrare poate fi folosit pentru sucuri proaspete si multivitamine
care nu conţin cantităţi excesive de cupru sau iron. Extracte foarte colorate din fructe şi legume
pot masca schimbarea culoari la titrare lui.
Reducerea DCIP nu se limitează la acid L-ascorbic, precum şi orice substanţă prezentă
reducereaîn eşantion poate reduce colorantul. Astfel de interferenţe pot duce la măsurători în
mod eronat de mare, în cazul în care nu sunt recunoscute. Substanţe care pot interfera includ ioni
de cupu, de fier, şi ioni de staniu, sulfite, tiosulfat, taninuri, betanin, cisteina, glutation..
Metoda include următoarele etape:
1. Extracţia: acid L-ascorbic este extras din materiale uscate cu metafosforicacid care conţin acid
acetic glacial. Soluţia este stabilizată timp de 7 până la 10 zile in frigider. Extractul, este utilizat
pentru a dilua sucuri sau alte probe de lichid. Pentru analiza, extractantul este pregătit prin
înlocuirea apei în extractantcu 0,3 N H2SO4. După filtrare sau centrifugare, reziduurilor ar fi
extras cel puţin o dată suplimentare prin amestecul înextractant.Extracţie corespunzătoare,
inclusiv protecţia de lumina, viteza, duce la recuperări mai mare de 95%, cu formarea minim de
acid dehidroascorbic.
2. itrarea: extractele limpezite se titrează cu vopsea standard pregătit de către dizolvarea
50 mg DCIP Na sare (Eastman Kodak Nr 3463) în 50 ml de apă care conţin 42 mg de
NaHCO3, cu diluare la 200 ml cu apă. Soluţia colorant este filtrat şi stocatela frigider într-un
recipient din sticlă de chihlimbar. Concentraţia DCIP este exprimatăîn mg echivalent acid L-
ascorbic pe 1.0 ml soluţie colorantă. Factorul de echivalenţă este determinat prin adăugarea a 2
ml de acid L-ascorbic standard (1,0 mg mL-1) la 5 ml de extractant, rapid şi titrare cu o soluţie
de vopsea la o culoare roz persistă timp de 5 s.
Acest lucru ar trebui necesita aproximativ 15 ml de soluţie DCIP.Un martor determinarea
este condus prin titrarea 7 ml de apă de extracţie care conţine egală cu media
volumul de vopsea necesare pentru a se titrează standard de acid ascorbic. Blanks trebuie să se
apropie0,1 ml soluţie DCIP, care prevede un control imediat asupra reactiv
de calitate

 ? ?
?
 

Se bazează pe proprietăţile de reducere a acidului ascorbic asupra 2,6-diclorofenol-


indofenol într-un mediu acid, atunci când acidul ascorbic este transformat în acid
dehidroascorbic şi substanţa oxidat, care este de culoare , se transformă în forma sa redusă, care
este de alta culoare.PH-ul acid al mediului de reacţie este asigurată de acid oxalic.
Aciditatea mediului de reacţie este o necesitate din cauza mai multe motive, după cum urmează:
- Pierderea de acid ascorbic din extracte din cauza oxidari cu aer este împiedicată;
- Viteza de reacţie între agentul colorant şi acid ascorbic este crescuta;
- Acţiunea reductiv de substanţe străine, găsite în produsul analizat, este redus foarte mult,
făcând astfel posibila schimbarea culoari. Ca reactivă şi indicator sare de sodiu a 2,6-
diclorofenol-indofenol are o culoare albastru, in mediul acid trece de la albastru la culoarea roz.
Conţinutul în acid ascorbic este variabilă de la un extract de la altul, datorită compoziţiei chimice
pe de o parte anatomice cercetate de plante şi, de asemenea, ca urmare a solventul folosit.
Acest lucru este, de asemenea, confirmate de alte studii în conformitate cu care Į-tocoferol au
un efect protector faţă de acid ascorbic.Procentul de protecţie este variabilă, în conformitate cu
raportul amestecului dintre aceste antioxidanti, cercetările arată că acidul Į-tocoferol şi ascorbic,
şi amestecuri de acid ascorbic avea un efect semnificativ mai bune decât alte combinaţii.Pentru a
verifica declaraţiile de mai sus HPLC (cromatografie lichidă de înaltă performanţă), a fost folosit
pentru a determina conţinutul celor trei analizate extracte vegetale.
Coloranţi 2,6 diclorofenol-indofenol (DCIP) este albastru în mediu alcalin, roz în mediu
acid, şi poate fi redusă de acid ascorbic la o culoare incoloră formă "leuco"(Figura 2).
Figura 2.Reducerea DCIP la DCIPH2.
?
 ?
  ?
  ? 

? ? ?

 
?

Se bazează pe oxidarea acidului ascorbic(fig. 3). Amperometric şi coulometric sunt


măsurătorile la un potenţial electrod constantă. Principala diferenţă între aceste douămăsurători
este cantitatea de analit oxidat în detector: în amperometricoxidare este limitata; în coulometric,
analitul este complet oxidat.Structura unui detector de amperometric este de obicei un ''flux de
celule'',întrucât, în coulometric o poros ''celule'' fluxul prin aceasta este utilizată. În coulometrie,
o cantitate mai mare a analitului este permisă în contact cu suprafaţa electrodului şi
sensibilitatea creşte. Lucrul cu detector electrochimic, componente ale fază mobilă trebuie să
permită separarea distinctă de acid ascorbic şi să fie conductoare
să efectueze responsabil de analit. Cu toate acestea, faza mobilă nu trebuie să producă
prea mare fond de semnal.

X! Analiză cromatografică cu detecţie coulometrică de probe acid ascorbic.


Coloana a fost C18, 75 3.9 mm diametru, dimensiunea particulelor 4 I ¼ m, echipat cu un
precolumn C18.Faza mobilă a constat, de 0,1 M fosfat disodic pe bază de hidrogen, 2,5 mm-
disodiu ED A,şi 2,0 mm n-dodecyltrimethylammonium clorură, pH-ul 3.0. Semnalul
detectorului este exprimată în mA. (O probă) apoasă care conţine 35 I ¼ M de acid ascorbic
(echivalează cu o tărieinjecţie de 17,5 p.mol de acid ascorbic). (B) Proba apoasă se reduce cu
D . (C) ipic plasmă eşantion. (D) Plasma proba redusă de D . (E) proba cu plasmă, după
incubare cu 5 I ¼ M CuBr2 (5 min, 25A °C). (F), proba cu plasmă, după incubare cu
oxidază acid ascorbic (5 min, 25A ° C). [10]

4.? à
 ?
  ? 

?
? ?
Studiile efectuate arată că în acetat de butil separarea decurge prin intermediul unei
reacţii interfaciale de ordinul I între acid şi extractant: Procesul este controlat de concentraţia
extractantului în faza organică şi de valoarea pH-ului fazei apoase. Un grad de extracţie de 90%
se obţine la o concentraţie iniţială a extractantului de 160 g/L şi un pH = 1 în faza apoasă iniţială.
Gradul de extracţie poate fi îmbunătăţit cu 6 ± 23% prin adăugarea unui modificator de fază (2-
octanol), care măreşte polaritatea solventului. Modelarea matematică a procesului de extracţie
arată că eficienţa extracţiei este influenţată în proporţie de 91,1% de către concentraţia iniţială a
extractantului în faza organică şi de către pH-ul fazei apoase (fig 4), ceilalţi factori (intensitatea
amestecării, temperatura, raportul volumic al fazelor etc.) influenţând procesul într-o mai mică
măsură [3].

?
? Influenţa pH-ului fazei apoase şi a concentraţiei extractantului la extracţia reactivă a
acidului ascorbic cu Amberlite LA-2 în acetat de butil

  #    

Antioxidanţii reprezintă un grup de aditivi care se utilizează pentru păstrarea calităţii


grăsimilor, împiedicând procesul de degradare a grăsimilor prin autooxidare (râncezire
aldehidică). În cazul alimentelor, degradarea grăsimilor, pe lângă faptul că face alimentele
improprii consumului (modificând gustul şi mirosul), reduce şi valoarea lor nutritivă. Grăsimile
degradate oxidativ au efect dăunător asupra organismului prin acţiune distructivă asupra
vitaminelor A, E, C, B2 , B6 din alimente (avitaminoze secundare), prin lezarea mucoasei
gastrice şi intestinale, în care caz se ajunge la scăderea coeficientului de utilizare digestivă a
alimentelor şi prin acţiunea peroxizilor şi radicalilor din grăsimile autooxidate asupra
membranelor celulare, asupra unor vitamine din organismul uman .
Antioxidanţii pot fi clasificaţi în antioxidanţi propriu-zişi şi antioxidanţi secundari. Substanţele
care întăresc acţiunea antioxidanţilor se numesc sinergetice. După originea lor antioxidanţii pot fi
naturali şi de sinteză.[3]
Acid ascorbic se comporă ca un antioxidant prin disponibilitatea sa de a se oxida în
condiţii energetice favoranile. Oxidanţii (numiţi ştiinţific specii de oxigen reactiv) precum
radicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), conţin un orbital monoelectronic şi de aceea
sunt foarte reactivi şi dăunători oamenilor şi plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc
datorită interacţiei lor cu acizii nucleici, proteinele şi lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot
'extrage' un atom hidrogen din ascorbat, care devine astfel monodehidroascorbat, dar imediat
câştigă un alt electron pentru a redeveni dehidroascorbat. Speciile de oxigen reactiv sunt reduse
in prezenta apei, în timp ce formele de ascorbat oxidat sunt relativ stabile şi nereactive,
necauzând nici un rău celulei.[1]
În plante, L-ascorbic acid este esenţială pentru activitatea în timpul fotosintetice
de detoxifiere a superoxid şi peroxid de hidrogen în cloroplastele, înlipsa catalazei. Asa este, de
asemenea, implicat în regenerarea Į-tocoferol. Vitamina C joacă un rol major în procesul de
fabricare şi de apărare a ţesutului conjunctiv. Reprezinta un ingredient principal al colagenului, o
substanţă lipicica, care leagă celulele împreună pentru aforma ţesuturi [4].Acid ascorbicajută
sistemul imunitar pentru a lupta împotriva cotropitorilor străini şicelulele tumorale. Acid
ascorbicsusţine, de asemenea, sistemul cardiovascular, prin facilitareametabolismul grăsimilor şi
a ţesuturilor de protectie daune radicalilor liberi, şiasistă sistemului nervos prin transformarea
amino-acizi în anumiteneurotransmiţători.[5] Pielea, dinţi şi oase de asemenea beneficiaza de
acid ascorbic. Aceasta antioxidant contribuie la menţinereaoaselor sanatoase, prevenirea bolilor
parodontale si vindecarea ranilor. Serveşte chiar ca o aspirina naturala, prin controlul inflamaţie
şi durere.[6] Acidul ascorbic contribuie la o varietate de funcţii biochimice, biosinteza
aminoacizi şi aminelor ce reglementa sistemul nervos. El ajută, de asemenea, corpul să absoarbă
fier şi in reactia histaminei, componenta inflamatorie a reacţiilor alergice.
Condiţia referitoare la deficitul de vitamina C este scorbutul, care este caracterizate de boala a
gingiilor, durere la nivelul muşchilor şi articulaţiilor, leziuni ale pielii, oboseală,şi sângerări. Un
adult are nevoie de 10 miligrame de vitamina C pe zi pentru a preveni scorbutul. Unele studii au
arătat că o doză zilnică de 100 mg sau mai multeste necesara pentru a menţine in organism
vitamina C. [7]Persoanele în vârstă sunt cunoscute pentru lipsa de vitamina C, în primul rând
pentru că dieta lor estesăracita. Într-un sondaj din 1978, persoanele în vârstă au avut doar
jumătate din nivelul de acid ascorbic în sânge, la fel ca şi subiecţii mai tineri. Conform studiilor
de cercetare, bărbaţi şi femeile peste 65 de ani nevoie de doze zilnice de 150 mg şi 75 - 80
mg,respectiv, pentru a menţine un nivel plasmatic de 1,0 mg / dl.
Ca un antioxidant, acidul ascorbic, rolul principal este de a neutraliza radicalii liberi.
Deoarece acidul ascorbic este solubil în apă, se poate lucra atât în interiorul cât şi în afara
celulelorpentru a controla daune radicalilor liberi.
Cărnurile sărate (cu adaos de NaN02 şi NaCl) la depozitare în stare congelată se oxidează
mai uşor, sarea având rol prooxidant, efect ce poate fi contracarat prin adaos de acid ascorbic.
Efectul clorurii de sodiu este mai evident în prezenţa aerului şi în absenţa antioxidanţilor; de
aceea, produsele de carne sărate se congelează şi se depozitează după ambalare sub vid, în care
caz durata de păstrare este aproximativ aceeaşi la -12oC, -18oC şi la -24°C.
Substanţele cu acţiune oxidantăsunt recomandate la prelucrarea făinurilor de calitate
slabă, _n scopul creşterii elasticităţii şi rezistenţei glutenului, respectiv pentru îmbunătăţirea
însuşirilor reoogice ale aluatului. Acţiunea lor se bazează pe oxidarea grupărilor -SH din aluat.
Dintre oxidanţi cel mai folosit este acidul ascorbic care, deşi este un reducător, _n aluat în
prezenţa oxigenului acţionează ca un oxidant, deoarece este oxidat enzimatic _n prezenţa
enzimei ascorbat oxidazâ la acid dehidroascorbic care, de fapt, are acţiune oxidantă. Se foloseşte
_ n doze de 0-100 părţi pe milion şise introduce în maia sau _ n aluat.[3]
ratarea berii cu substanţe antioxidante? care are drept scop legarea oxigenului dizolvat
_ n bere şi protejarea altor compuşi susceptibili la oxidare prezenţi _ nbere. Se utilizează acidul
ascorbic în cantitate de 2-8 g/hl, care poate compensa acţiunea oxigenului dintr-o bere care
conţine 0,5-1,0 mg 02bere. Acidul ascorbic se adaugă în berea filtrată înainte de tragere.[3]
Din totalul de peste 80.000 tone produse anual, circa o treime se utilizează în industria
farmceutică (multivitamine, tablete, siropuri, comprimate efervescente etc.), restul utilizându-se
în special în calitate de conservant în industria alimentară sau în industria cosmetică [8].
Bibliografie

[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_ascorbic
[2] Izumi, K. 1992. Reaction of nitrite with ascorbic acid or ascorbic acid-2-derivatives. J. Food.
Sci.57:1066.
[3]Constantin Banu- Manualul inginerului din industra alimentara. Ed. ehnica Bucuresti 1998
[4]Gaby S.K , Singh V.N., 1991 - "a   ? ? ? a   ? ! "? ? # $? ? %
 
???
&' (, S.K. Gaby, A. Bendich, V. Singh and L. Machlin (eds.) Marcel Dekker, N.Y.p. 103-
1043
[5] Schectman G., Byrd J.C., Hoffmann R., 1991 - Ascorbic Acid Requirements for Smokers:
Analysis of a Population Survey, American Journal of Clinical Nutrition, 53:1; 1466- 70
[6] Valnet J., 2002 ± Phytotherapy ± reatment by plants. Gramond, Bucharest
[7]Kronhausen E., Kronhausen P., Demopoulos M.D., 1989 - )  ?? ?William Morrow
and Co., New York, p. 95
[8] Gavrila Lucian., Curs tehnici de separare şi concentrate _n biotehnologi.
[9] Carol Reiss. Measuring the Amount of Ascorbic Acidin Cabbage
[10] Ball, G. F. M., Chemical and biological nature of the water-soluble vitamins, In Water
Soluble Vitamin Assays in Human Nutrition, Chapman and Hall, New York, 1994, chap. 2.
[11] Cooke, J. R. and Moxon, R. E. D., he detection and measurement of vitamin C, In a   ?
?Counsell, J. N. and Horning, D. H., eds., Applied Science Publishers, London, 1985, p. 303. ?
[12] Margolis, S. A., Paule, R. C., and Ziegler, R. G., Ascorbic and dehydroascorbic acids
measured in plasma preserved with dithiothreitol or metaphosphoric acid,   ?., 36, 1750,
1990.
[13] Rizzolo, A., Brambilla, A., Valsecchi, S., and Eccher-Zerbini, P., Evaluation of sampling
andextraction procedures for the analysis of ascorbic acid from pear fruit tissue, )?., 77,
257,2002.
[14] illmans, J., he antiscorbutic vitamin, * ? ?+ )
, 60, 34, 1930.

a! (complexul B) cuprinde cam 30 de vitamine:


@ ? Acidul pantotenic - factor contra incaruntirii:
ð ? Vitamina H (Biotina) - lipsa ei duce la formarea matretii;
j ? Vitamina H1 - acidul paraminobenzoic nu are aplicatii in cosmetica.
Vitamina B2 Riboflavina se gaseste in drojdia de bere, paine, ridichi, peste,ficat, branza. Ea
regenereaza tesuturile, iar lipsa ei duce la iritarea ochilor si cojirea buzelor.
Vitamina B6 (piridoxina) se gaseste in lapte, carne, drojdie de bere. Lipsa ei duce la tulburari
nervoase, anemii.
Vitamina C (acidul ascorbic)
Este foarte raspandita in alimente de origine vegetala si animala.
In fructe de maces, lamai, coacaze, rosii, patrunjel si putin lapte,unt, branza. Se oxideaza usor,
iar in cosmetica este inactiva.
Vitamins D2 (calciferolul) este solubilA in grasimi, instabila la lumina, raze ultraviolete. Lipsa ei
duce la rahitism, este denumit.1 si factor antirahitic. Se gaseste in ficatul de peste, carne,
smAntAnA. Se foloseste in dermatologie in eczeme, alergii, acnee.
Vitamins E (tocoferolu) se g6seste in cantitate mare in germenii de cereals incoltite (gran,
porumb), in unele uleiuri ca: in, soia, arahide, Cocos si unele alimente: galbenus de ou, lapte,
untura de pore. Uleiul de germeni de grau se foloseste in diferite preparate cosmetice impotriva
ridurilor, activarea circulatiei, regenerarea pielii. Lipsa ei poate duce la uscaciunea pielii, des-
cuamarea , la caderea parului,
Vitamina F (acizii grasi nesaturat) se gaseste in diferite uleiuri vegetate, mac, soia, floarea-
soarelui, fiind socotita ca biocatalizator. Lipsa ei duce la caerea paului, formarea matretei,
crapaturi ale pielii, eczeme.
in cosmetice se intrebuinteaza cu bune rezultate, fiind socotita ca biocatalizator.
Vitamina H (Biotina) lipsa ei duce la congestionarea pielii si la formarea matretei si este un
factor de crestere si pigmentare a parului.
Vitamins K este antihemoragica si nu are intrebuintare in cosmetice. Vitamina P mareste
rezistenta capilarelor si se lntrebuinteazg in fragilitate capilara. Nu are intrebuintare in
cosmetice.

CAPI OLUL III: INGREDIEN E AC IVE SAU PRINCIPII AC IVE


3.1 Aminoacizi
3.2 Vitaminele
3.3 Uleiurile esenţiale
3.4 Hormoni
3.5 Enzimele




!"#X


[1] http://www.elemental.ro/15-vitamine-cosmetice [2]


Costin D. Neniţescu, Chimie organică, vol II, ediţia a VII-a, editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti
[3] Clayden, Greeves, Warren, Wothers.Organic Chemistry.Oxford University Press (2001),
ISBN 0198503466.
[4] Derek Denby Chemistry Review, Mai 1996