BALANŢA DE VERIFICARE

1. Noţiunea, conţinutul şi funcţiile balanţei de verificare

Operaţiile economice care se realizează zi de zi într-o unitate economică se

înregistrează în conturi. În orice moment al activităţii economice, fiecare cont în parte
pune în evidenţă situaţia elementelor patrimoniale: existenţele la începutul perioadei,
creşterile, micşorările, totalul mişcărilor cumulate de la începutul anului, dar şi
existenţele finale.

Necesităţile de conducere, control şi analiză a activităţii unităţilor patrimoniale

impun generalizarea şi prezentarea, într-un tablou de ansamblu, a întregii activităţi
desfăşurate. Metoda contabilităţii impune ca periodic, şi în mod obligatoriu cu ocazia
elaborării bilanţului, să se facă verificarea exactităţii înregistrărilor făcute în
contabilitate, cât şi a calculelor efectuate cu ocazia determinării rulajelor, sumelor
totale şi a soldurilor conturilor.

Balanţa de verificare sau balanţa conturilor este un procedeu specific al metodei

contabilităţii care asigură verificarea exactităţii înregistrării operaţiilor economice în
conturi, legătura dintre conturile sintetice şi bilanţ, legătura dintre conturile sintetice şi
conturile analitice, precum şi centralizarea datelor contabilităţii curente. Balanţa de
verificare se prezintă sub forma unei situaţii tabelare, în care se înscriu datele valorice
preluate din conturi.

În cadrul balanţei de verificare se obţin anumite egalităţi structurale şi globale

proprii dublei înregistrări şi corespondenţei conturilor.

Aceste egalităţi exprimă un echilibru permanent între aceste date, de unde

provine şi denumirea de ”balanţă”. Balanţa de verificare conţine toate conturile
folosite de o unitate patrimonială, fiecare cont fiind înscris cu soldul iniţial, rulajele
perioadei curente, totalul sumelor şi soldul final de la sfârşitul lunii pentru care se
încheie balanţa respectivă. Legea contabilităţii prevede că ”pentru verificarea

1
înregistrare corectă în contabilitate a operaţiunilor se întocmeşte, lunar, balanţa de
verificare”

Funcțiile balanţei de verificare sunt:

a) Funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi.

Această funcţie constă în controlul şi identificarea erorilor de înregistrare în

conturi, prin intermediul diferitelor egalităţi valorice care trebuie să existe în cadrul
balanţei de verificare, precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu
ajutorul ei. Înregistrarea greşită a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării
principiului dublei înregistrări, trecerea eronată a sumelor din Registrul Jurnal în
Registrul Cartea Mare şi de aici în balanţă, efectuarea unor calcule greşite în formulele
contabile complexe, stabilirea eronată a rulajelor şi a soldurilor conturilor, determină
inegalităţi între totalurile balanţei, care se semnalizează cu ajutorul ei, fapt ce îi
conferă caracterul unui instrument de verificare, de control. Lipsa unei egalităţi
valorice sau a unor corelaţii constituie dovada existenţei unor erori, care trebuie să fie
identificate şi corectate. Deşi în condiţiile utilizării calculatoarelor electronice în
munca de contabilitate creşte exactitatea calculelor, funcţia de control a balanţei de
verificare se menţine, iar corelaţiile pe care se bazează, servesc la prevederea unor chei
de control în programele de lucru ale echipamentelor moderne de prelucrare a datelor.

b) Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi bilanţ

Balanţa de verificare concentrează informaţiile din toate conturile folosite în

contabilitatea curentă a unităţii. Această legătură se concretizează în faptul că datele
din bilanţul anual reprezintă soldurile finale ale conturilor, preluate din balanţa de
verificare prelucrate şi grupate conform necesităţilor de întocmire a bilanţului.
Soldurile iniţiale ale conturilor la începutul anului sunt preluate din bilanţul anual,

2
potrivit principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu care
trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent.

c) Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice

Această funcţie constă în întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor

analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfăşoară pe conturi analitice. Cu ajutorul
acestor balanţe se controlează concordanţa care trebuie să existe între datele
înregistrate în contul sintetic şi conturile sale analitice.

d) Funcţia de centralizare a existenţelor, mişcărilor şi transformărilor

elementelor patrimoniale

Gruparea şi centralizarea datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balanţei de

verificare oferă conducerii unităţilor posibilitatea de a cunoaşte totalul modificărilor
intervenite în volumul şi structura patrimoniului economic, rezultatele financiare
obţinute în urma activităţilor desfăşurate etc..

Cuprinzând, sub forma centralizată, toate datele privitoare la existenţele şi

mişcările elementelor patrimoniale înregistrate în conturile sintetice şi analitice, pe o
anumită perioadă de timp, balanţa de verificare asigură compararea datelor de la
începutul unei perioade de gestiune cu cele de la sfârșitul ei şi cu alte perioade de
gestiune expirate. Astfel, se pot stabili schimbările produse în mărimea şi structura
patrimoniului economic, eficienţa plasării resurselor etc..

e) Funcţia de analiză a activităţii economice

Balanţa de verificare are un rol deosebit de important în analiza situaţiei

economico - financiare pe perioade scurte de timp, şi în intervalul dintre două
bilanţuri, fiind astfel, singurul instrument care furnizează informaţiile necesare
conducerii operative a unităţilor patrimoniale. Această analiză are anumite limite
comparativ cu analiza care se poate realiza pe baza bilanţului contabil, cu ajutorul
balanţelor de verificare obţinându-se un grad mai redus de sintetizare a datelor
contabile.

2. Clasificarea balanţelor contabile

3
 Balanţele de verificare a conturilor se clasifică după mai multe criterii, şi
anume:

a) După natura conturilor pe care le conţin pot fi balanţe de verificare ale

conturilor sintetice (generale) şi balanţe de verificare ale conturilor analitice.

Balanţele de verificare ale conturilor sintetice se întocmesc pe baza datelor

preluate din conturile sintetice şi cuprind toate conturile sintetice folosite în
contabilitatea curentă a unei unităţi patrimoniale, într-o anumită perioadă de gestiune.

Balanţele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc înaintea elaborării

balanţei conturilor sintetice, pe baza datelor preluate din conturile analitice. Balanţele
de verificare analitice se întocmesc pentru fiecare cont sintetic care a fost desfăşurat pe
conturi analitice. Aceste balanţe se mai numesc şi balanţe de verificare auxiliare sau
secundare. Spre deosebire de balanţa de verificare a conturilor sintetice, care este una
singură pe întreprindere, numărul balanţelor de verificare ale conturilor analitice
depinde de numărul conturilor care au fost desfăşurate pe conturi analitice.

b) După numărul de egalităţi pe care le cuprind, balanţele de verificare ale

conturilor sintetice pot fi: balanţe de verificare cu o egalitate, balanţe de
verificare cu două egalităţi, balanţe de verificare cu trei egalităţi, balanţe de
verificare cu patru egalităţi, balanțe de verificare cu cinci egalități și balanțe de
verificare cu șase egalități. Ele pot fi întocmite într-o singură variantă sau în
două variante.

1.Balanţa de verificare cu o singură egalitate

Balanţa de verificare cu o egalitate se prezintă în două variante: fie ca balanţă a

sumelor, fie ca balanţă a soldurilor. Ea cuprinde numai o singură egalitate:

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

4
 sau:

Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

debitoare creditoare

2. Balanţa de verificare a conturilor cu două egalităţi

Denumită şi balanţa sumelor şi a soldurilor rezultă din combinarea balanţei

sumelor cu balanţa soldurilor. Ea cuprinde patru coloane, două pentru totalul sumelor
debitoare şi creditoare şi două coloane pentru soldurile finale, debitoare şi creditoare.

Egalităţile sunt:

1) Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

2) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor final

debitoare creditoare

3) Balanţa de verificare a conturilor cu trei egalităţi

Balanţa de verificare a conturilor cu trei egalităţi se caracterizează prin

separarea soldurilor iniţiale de rulajele lunii curente. Ea se întocmeşte în două variante:

a) balanţă tabelară;
b) balanţă de verificare şah.

5
 Balanţa de verificare cu trei egalităţi a fost concepută pentru sporirea
proprietăţilor informative ale balanţelor de verificare cu una şi cu două egalităţi. Pe
baza ei se pot stabili următoarele egalităţi:

1) Totalul soldurilor iniţiale = Totalul soldurilor iniţiale

debitoare creditoare

2) Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditor

3) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

debitoare creditoare

În plus, cu ajutorul acestei balanţe de verificare se poate stabili şi următoare

corelaţie: totalul rulajelor din balanţa de verificare trebuie să fie egal cu totalul
rulajelor din evidenţa cronologică (din Registrul Jurnal). Cu toate avantajele pe care le
oferă balanţa de verificare cu trei egalităţi în formă tabelară, faţă de balanța de
verificare cu două egalităţi, ea prezintă nu neajuns, şi anume: deşi redă volumul valoric
al activităţii desfăşurate într-o perioadă de gestiune, nu reflectă natura operaţiilor
efectuate.

Pentru înlăturarea acestui neajuns se foloseşte balanţa de verificare cu trei

egalităţi în forma şah. Aceasta permite şi redarea corespondenţei conturilor în care s-au
înregistrat operaţiile economice în funcţie de conţinutul lor economic.

Balanţa de verificare şah se prezintă sub forma unei table de şah, întocmită după
principiul matriceal. Cu ajutorul ei se obţin aceleaşi trei egalităţi, cu deosebirea că
aceste trei egalităţi nu se mai obţin între totalurile coloanelor perechi, ci la întretăierea
rândurilor cu coloanele, în care rulajele din perioada curentă se înscriu pe conturi
corespondente.

6
 4) Balanţa de verificare a conturilor cu patru egalităţi

Această balanţă reprezintă o combinare a balanţei de sume şi solduri cu balanţa

de rulaje lunare cu solduri iniţiale. Din acest motiv, ea mai poartă denumirea de
balanţa de rulaje lunare cu sume precedente. Cu ajutorul ei se obţin următoarele
egalităţi:

1) Totalul sumelor debitoare Totalul sumelor creditoare

din balanţa (perioada) = din balanţa (perioada)

precedentă precedentă

2) Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

ale lunii curente ale lunii curente

3) Totalul sumelor debitoare la = Totalul sumelor creditoare la

data întocmirii balanţei data întocmirii balanţei

4) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

Debitoare creditoare

7
 Balanţa de verificare cu patru egalităţi se întocmeşte în două variante, care iau
naştere din conţinutul diferit al primelor coloane, astfel:

a) în cazul lunii ianuarie, balanţa de verificare cu patru egalităţi cuprinde

soldurile iniţiale debitoare şi creditoare, iar egalitatea se stabileşte între aceste totaluri
ale soldurilor iniţiale debitoare şi creditoare;

b) la sfârșitul celorlalte luni ale anului, primele două coloane conţin date privind
totalul sumelor precedente debitoare şi creditoare.

Cu toate avantajele pe care le prezintă faţă de celelalte balanţe de verificare,

balanţa conturilor cu patru egalităţi are următorul neajuns: nu reflectă rulajele
conturilor din lunile precedente. Acestea sunt cumulate cu soldurile iniţiale de la
începutul anului.

Înlăturarea acestui neajuns s-ar putea realiza prin întocmirea unei balanţe de
verificare cu cinci egalităţi.

5) Balanţa de verificare a conturilor cu cinci egalităţi

Aceasta balanța a fost creata datorita necesității cunoașterii in orice moment

din cadrul unui exercițiu financiar, fiind rezultatul adăugării soldurilor inițiale la
balanța de verificare cu patru egalități.

Balanța de verificare cu cinci serii de egalități se prezintă sub forma unui tabel
cu zece coloane ,astfel:doua coloane pentru soldurile inițiale debitoare si creditoare,
doua coloane pentru total sume precedente debitoare si creditoare, doua coloane pentru
rulajele lunii curente debitoare si creditoare, doua coloane pentru total sume debitoare
si creditoare si doua coloane pentru total sume debitoare si creditoare, stabilindu-se
cinci serii de egalități intre totalurile

coloanelor perechi.

1) Solduri inițiale debitoare = Solduri inițiale creditoare

8
 2)Total sume precedente debitoare = Total sume precedente creditoare

3) Rulajele debitor al lunii curente = Rulajele creditoare ale lunii curente

4) Total sume debitoare = Total sume creditoare

5) Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare

6) Balanţa de verificare a conturilor cu șase egalităţi

Reprezintă modelul cel mai cuprinzător de balanța de verificare, deoarece

conține si coloana de total rulaje debitoare si creditoare (in comparație cu balanța cu
cinci serii de egalități).

În coloana total rulaje sunt cuprinse toate rulajele privind un exercițiu

financiar, permițând cunoașterea exacta ,in orice moment ,a operațiunilor economice si
financiare efective.

Deosebirea dintre coloana total rulaje debitoare/creditoare si coloana total

sume debitoare/creditoare consta in:

Total rulaje debitoare + solduri inițiale debitoare = Total sume debitoare

Total rulaje creditoare + solduri inițiale creditoare = Total sume debitoare

Balanța de verificare cu șase serii de egalități se prezintă sub forma unui tabel
cu 12 coloane astfel:doua coloane pentru soldurile inițiale debitoare si creditoare, doua
coloane pentru total sume precedente debitoare si creditoare, doua coloane pentru
rulajele lunii curente debitoare si creditoare , doua coloane pentru total rulaje debitoare
si creditoare,doua coloane pentru total sume debitoare si creditoare, si doua coloane
pentru soldurile finale debitoare si creditoare,stabilindu-se șase serii de egalități intre
totalurile coloanelor perechi.

1) Soldul inițial debitor = soldul inițial creditor

2)Total sume precedente debitoare = total sume precedente creditoare

3) Rulajul debitor al lunii curente = Rulajul creditor al lunii curente

4) Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare

5) Total sume debitoare = Total sume creditoare

6) Soldurile finale debitoare = Soldurile finale creditoare

9
Tipuri de erori ce pot fi identificare cu ajutorul balanţei de verificare

a) erori de înregistrare în conturi determinate de:

1. nerespectarea principiului dublei înregistrări;
2. nerespectarea egalităţii sumelor debitoare şi creditoare în cadrul formulelor
contabile compuse;
3. calcul eronat privind elementele structurale ale conturilor
4. erori de întocmire a balantelor de verificare
5. erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor (rulaje, sume, solduri
finale)
6. Erorile care provoaca lipsa de egalitate intre coloanele balantelor pot fi erori de
inregistrare in evidenta sistematica, erori de pregatire a conturilor in vederea
intocmirii balantei, erori de intocmire a balantei si de stabilire a sumelor in
formulelecontabilecompuse.
7. Erorile de inregistrare in evidenta sistematica constau din omisiunea sau
transcrierea gresita a sumelor din evidenta cronologica (jurnal) sau din actul
justificativ in unul din conturi, si anume: suma a fost trecuta in debit dar a fost
omisa in creditul celuilalt cont sau invers; scrierea incompleta a unei sume,
scrierea sumei cu cifre inversate, scrierea altei sume in unul din conturi si corect
in celalalt cont etc. identificarea acestor erori se face prin punctaj, adica prin
confruntarea tuturor inregistrarilor in ordine cronologica cu cele in ordine
sistematica si daca este necesar si cu documentele justificative
b) erori de întocmire a balanţei de verificare determinate de:
1. preluarea greşită a informaţiilor din conturi;
2. la stabilirea soldurilor
3. la preluarea rulajelor sau a soldurilor din conturile sintetice

Totusi, cu ajutorul balantei de verificare nu pot fi insa semnalate erorile esntiale

de fond,care nu influienteaza egalitatile balantei. Din aceasta categorie fac parte
,erorile de inregistrare in registrul jurnal,erorile de compensatii,erorile de
imputare si omisiunile de inregistrare a unor operatii ecomnomice.

ANEXE:

10
Balanţa de verificare cu o serie de egalităţi – model

Balanţa de verificare

la data de……………………

Simbolul Denumirea conturilor Total sume

conturilor
Debitoare Creditoare

TOTAL TSD TSC

În locul celor două perechi de coloane TSC şi TSC pot fi trecute SFD şi SFC.

Balanţa de verificare cu doua serii de egalităţi – model

Unitatea Balanţa de verificare

la data de……………………
Simbolul Denumirea Total sume Solduri finale
contului contului D C D C

TOTAL

Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi – model

Unitatea Balanţa de verificare

11
 la data de……………………
Simbolul Denumirea Soldurile inițiale Rulajele lunii Solduri finale
conturilor conturilor curente
D C D C D C

TOTAL

Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi - model

Balanţa de verificare

la data de……………………

Simbolul Denumirea Solduri Rulaje Total sume Solduri finale

conturilor conturilor iniţiale
D C D C D C D C

Balanţa de verificare cu cinci serii de egalităţi - model

12
 Balanţa de verificare
Unitatea la data de……………………

Simbolul Denumirea Solduri Total sume Rulajele lunii Total sume Solduri finale
conturilo conturilor Inițiale precedente curente
r D C D C D C D C D C

TOTAL

Balanţa de verificare cu șase serii de egalităţi – model

Unitatea Balanţa de verificare

la data de……………………

Simbolul Denumirea Solduri Total sume Rulajele Total Total Solduri

contului contului inițiale precedente lunii curente rulaje sume finale
D C D C D C D C D C D C
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

TOTAL

13