Sunteți pe pagina 1din 9

1.

Definiti economie ca stiinta si aratati functiile acesteia

Economiaeste o știință socială ce studiază producția și


desfacerea, comerțul și consumul de bunuri și servicii. Potrivit
definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este știința ce
studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative.
Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia
este o știință socială.

2. Ce este o lege economica? Particularitatile ei.

Nevoile umane se caracterizează prin anumite trăsături fiecare


dintre acestea reflectând o lege economică.
1) Nevoile umane sunt nelimitate ca număr;
2) Nevoile umane sunt limitate în capacitate, satisfacerea unei
anumite nevoi presupune consumarea unei cantităţi date dintr-un
bun material sau serviciu;
3) Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind în
detrimentul altora, deoarece se înlocuiesc între ele;
4) Nevoile umane sunt complementare, evoluând de cele mai
multe ori în sensuri identice;
5) Orice nevoie umană se stinge prin satisfacere.

3. Definiti economia de piata sau econimoa de schimb. Care sunt trasaturile


modelului theoretic al economiei de piata?

Economia de piaţă se defineşte ca fiind acea formă modernă de


organizare şi funcţionare a economiei de schimb în care
întreprinzătorii îşi desfăşoară activitatea economică în mod
liber, autonom şi raţional, corespunzător cerinţelor pieţei în
scopul satisfacerii unor nevoi existenţiale tot mai sporite, cu
resurse economice limitate.

• piaţa este cadrul general prin care se stabileşte ce, cât şi


pentru cine să se producă în condiţiile libertăţii de acţiune a
agenţilor economici;
• deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi
şi firme, din interacţiunea acestora rezultând producţia
globală şi consumul;
• cocurenţa între agenţii economiei şi obţinerea unui profit cât
mai mare reprezintă obiectivul major al activităţii şi criteriul
esenţial în evaluarea eficienţei acestuia;
• indivizii acţionează pe baza intereselor personale şi a
principiului eficienţei maxime, atingerea acestor interese
realizându-se prin mecanismul preţurilor, numai în măsura
în care deciziile lor iau în considerare interesele şi dorinţele
celorlalţi;
• formarea liberă a preţurilor bunurilor economice pe baza
cunoaşterii de către agenţii economici, a cererii şi a ofertei;
• proprietatea privată a pluralismului formelor de proprietate
a agenţilor economici

• instituţionalizarea juridică şi economică a economiei de


piaţă;
• intervenţia statului având rolul de a asigura cadrul
instituţional al economiei de piaţă şi supravegherea
funcţionării normale a acestuia, prin folosirea cadrului legal
şi a pârghiilor economice;
• existenţa unei structuri tehnico-economice moderne (factori
de producţie, mod de combinare a acestora, sistem
financiar-bancar etc.) ca o condiţie a satisfacerii decente a
nevoilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor.

4. Trasaturile economiei modern

este o economie mixta – sociala, cu accentuarea caracterului


concurential-functional al acestui tip de economie, generat
de mecanismul
concurential de functionare al acesteia, masurat prin
raportare la capacitatea
concurentiala, precum si a interdependentelor piete-
proprietate-concurenta.

5. Care sunt trasaturile economiei de schimb intalnite in randul tarilor


dezvoltate?
Tipul actual de economie de schimb existent in tarile
dezvoltate se caracterizeaza, in principal, prin urmatoarele
trasaturi:

- multipolaritate, in sensul ca se caracterizeaza prin


multitudinea si diversitatea centrelor de decizie economica;

- descentralizare, in sensul ca orice agent economic are


autonomie de optiune, decizie si actiune;

- economie de intreprindere, in care spatiul microeconomic


este fundamental in activitatile din economia nationala;

- calcul in expresie monetara, moneda servind drept numitor


comun al activitatilor agentilor economici, raspunzand
cerintelor de evaluare – cuantificare a costurilor si a
rezultatelor;

- economie in care statul exercita o interventie indirecta si


globala, prin care acesta nu desfiinteaza piata si nici nu
indeplineste functiile ei, ci cauta sa o completeze, sa-i
corecteze esecurile si sa vegheze asupra functionarii ei;

- profitul reprezinta mobil central al unitatilor economice.

6. Ce e utilitatea? (baza acesteia)

Utilitatea este un concept generic caracterizând


posibilitatea de a satisface o necesitate umană. Necesitatea
este o condiționare a individului, o dependență metabolică,
fizică, informațională, sau afectivă, iar 'utilitatea' este
obiectul, procesul, proprietatea, serviciul sau funcția, care
rezolvă o necesitate, care oferă corpului, minții sau
afectivității subiectului acel ceva absolut necesar, sau dorit,
la un moment dat.

7. Caracteristicile utilitatii economice. Cum se determina util. totala,


marginala si cum se reprezinta graphic?

Funcție de utilitate este aleasă adeseori în economie, pentru


modelarea preferințelor anumitor agenți economici.
Supoziția fundamentală a conceptului este aceea că
"actorul" este văzut ca un maximizator rațional care aspiră
la luarea de hotărâri care să-i aducă o utilitate cât mai mare
posibil.

Conceptul teoriei utilității este aplicat atât în


microeconomie, cât și in macroeconomie. În domeniul
microeconomiei, acesta explică comportamentul indivizilor,
iar în domeniul macroeconomiei explică, printre altele, cu
ajutorul teoriei utilității, deciziile politicii economice.

În cadrul teoriei bugetare, funcția directă a utilității exprimă


nivelul utilității, pe care un consumator îl atinge, consumând
diferite cantități de bunuri:

.
U exprimă nivelul utilității, Xi cantitatea consumată din
anumite bunuri și n numărul bunurilor de consum.

Utilitatea marginală

Prima derivată a funcției de utilitate în funcție de cantitatea

unuia din bunurile de consum se mai numește și utilitate


marginală a acelui bun. În mod colocvial, utilitatea
marginală răspunde la întrebarea: „Care este utilitatea
suplimentară pe care o aduce consumul unei unități
suplimentare i dintr-un anumit bun?“

Utilitatea marginală este un concept des utilizat în contextul


maximizării utilității. Astfel, în punctul optim trebuie ca
utilitatea marginală a unui bun sa fie egală cu costurile
marginale. O utilitate marginală care ia valoarea zero,
înseamnă că pentru acel bun a apărut o saturație.

8. Definitia pietei.

Piața reprezintă modul în care, prin vanzare și cumpărare,


prin producție și consum, indivizii contribuie la mersul de
ansamblu al societății

9. Ce este cererea de marfuri? Factorii care o influenteaza, coef. de


elasticitate directa si indirecta

În general, cererea are un continut predominant economic si


este determinata de utilitatea si de satisfacerea diverselor
necesitati în functie de disponibilitatile financiare existente.
Ea reprezinta o materializare a nevoilor pentru bunuri si
servicii, a puterii de cumparare si a dorintelor, intentiilor si
preferintelor cumparatorului. Orice neconcordanta între
aceste fenomene determina lipsa unei cereri efective, desi la
un moment dat pot exista necesitati, venituri disponibile sau
intentii de cumparare. Cererea de marfuri se manifesta ca o
suma de cerinte particulare, în functie de preferintele si
dorintele fiecarui consumator în parte.

Factori care influențează cererea de mărfuri:

a. Oferta de mărfuri

b. Veniturile populației

c. Prețurile

d. Elementele demografice

e. Fenomenele sociale

f. Sistemul taxelor și impozitelor

g. Factorii naturali, climaterici

h. Factorii sezonieri

10.Oferta de marfuri si particularitatile ei. Coef de elasticitate a ofertei in fct


de pret

Potrivit modului de conceptualizare a ofertei, aceasta se


referă

atât la un anumit volum de bunuri şi servicii, cât şi la un


proces de

mişcare a acestora de la producţie la consum. În cadrul


ofertei se

disting două elemente principale: fondurile de mărfuri din


reţeaua de

distribuţie – oferta reală sau efectivă – şi stocurile de


mărfuri

existente în diferite verigi ale circuitului economic – oferta


pasivă.
Caracteristicile ofertei care se întâlnesc atât pe piaţa
bunurilor

de consum individual cât şi pe piaţa bunurilor de consum


productiv

sunt următoarele: creşterea continuă şi în ritm intens a


volumului de

mărfuri oferit pieţei; diversificarea continuă materializată în


lărgirea

gamei de produse şi în crearea ne produse noi; împletirea


strânsă a

bunurilor cu serviciile în procesul satisfacerii nevoilor şi


creşterea

ponderii serviciilor în cadrul ofertei; creşterea calităţii


bunurilor care

alcătuiesc oferta.

Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ exprimă raportul


modificării procentuale a cantităţii oferite dintr-un bun ca
urmare a modificării procentuale a preţului său, celelalte
condiţii rămânând neschimbate.

∆Q%
Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ = ∆P%

unde, ∆Q% - modificarea procentuală a cantităţii oferite

∆ P% - modificarea procentuală a preţului

11.Cum se determina categ de costuri(globale,medii,marginale) ?

Expresia in bani a consumului de factori de productie


necesar producerii si vanzarii de bunuri materiale si servicii,
concretizat in cheltuieli pentru materii prime, materiale,
combustibil, energie, salarii, masini unelte, utilaje, instalatii,
chirii, intretinere, conducere, administratie etc., pe care le
suporta agentii economici.
Costul de productie are o tipologie complexa: costul global,
costul mediu, costul marginal.

a) Costul global reprezinta ansamblul cheltuielilor necesare


obtinerii unui volum de productie dat, dintr-un bun. El poate
fi privit:
- structural, pe termen scurt, divizat in cost global fix (acele
cheltuieli ale intreprinderii care, pe termen scurt, sunt
relativ independente de volumul productiei obtinute) si cost
global variabil (acele cheltuieli ale intreprinderii care se
modifica in functie de volumul productiei),
- pe ansamblu, adica drept cost global total, ca suma a
tuturor cheltuielilor suportate de catre intreprindere.

b) Costul mediu (sau cost unitar) exprima costurile globale


pe unitatea de produs (sau de rezultat). Se disting costul
mediu fix, costul mediu variabil si costul mediu total.
Costurile medii, in miscarea lor (ca si costul marginal) incep
prin descrestere cand productivitatea creste, trec printr-un
minim, apoi se maresc; aceasta particularitate rezulta din
actiunea legii randamentelor neproportionale, conform
careia randamentele sunt mai intai crescatoare, trec printr-
un maxim, apoi descresc.

c) Costul marginal (sau costul suplimentar) exprima sporul


de cost total necesar pentru obtinerea unei unitati
suplimentare de productie. Costul marginal masoara variatia
costului total pentru o variatie infinit de mica a cantitatii de
produse.

12.Definiti intreprinzatorul si aratati capacitatile si aptitudinile acestuia.


Functiile intreprinderii.

Întreprinzătorul este „personajul" cheie în economia de


piaţă. Activitatea antreprenorială este cea care permite
indivizilor să ţină pasul cu schimbările permanente ale
condiţiilor pieţei. În ciuda rolului său covârşitor în economie,
întreprinzătorul şi activitatea antreprenorială au fost
adeseori neglijaţi de teoria economică, cu toate că termenul
în sine şi primele abordări asupra antreprenoriatului
datează de mai bine de două sute de ani[1].Întreprinzătorul
este, în general, recunoscut drept o persoană care îşi asumă
riscul desfăşurării unei afaceri în schimbul obţinerii de
profit. Termenul de întreprinzător a fost folosit pentru prima
dată de Richard Cantillon (1697-1734). Potrivit acestuia,
întreprinzătorul achiziţionează de la lucrător serviciul
factorului muncă sau produsele rezultate din muncă pentru
a le revinde, înainte ca potenţialii consumatori să dezvăluie
preţul pe care sunt dispuşi să îl plătească pentru acestea.
Lucrătorii primesc un venit sigur (cel puţin pe termen scurt),
întreprinzătorul fiind cel care suportă riscul generat de
fluctuaţiile preţurilor de pe piaţa bunurilor de consum.

Pentru o întreprindere moderna se pot defini 5 functiuni de


baza:

1) Functiunea de cercetare-dezvoltare

2) Functiunea de productie

3) Functiunea comerciala

4) Functiunea financiar-contabila

5) Functiunea de personal sau de resurse umane

13.Caracteristicile intreprinderii (+definitie) si functiile intreprinzatorului’

E cam aceeași chestie ca la întrebarea 12.

14.Cum se determina productivitatea factorilor de productie?

Expresia sintetica a eficientei utilizarii factorilor de


productie in activitatile din care rezulta bunuri economice
este productivitatea.

Prin productivitatea se intelege rodnicia, randamentul


factorilor de productie utilizati.

Nivelul productivitatii se determina dupa relatia:

W=Q/Fi

W=nivelul productivitatii

Q=efectul, rezultatul, aduca bunurile economice obtinute

Fi=efortul depus, adica factorii de productie utilizati, care


sunt evaluati, dupa caz, fizic sau in expresie monetara
 Productivitatea partiala exprima productivitatea unui singur
factor de productie, considerat a fi la originea productiei si a
modificarii acesteia

 Productivitatea globala exprima eficienta agrgata a tuturor


factorilor de productie implicati in obtinerea unui rezultat.

 Productivitatea medie exprima productivitatae medie


obtinuta, si se obtine raportand rezultatul la cantitatea de
factori de productie utilizati.

 Productivitatae marginala exprima eficienta obtinuta prin


modificarea cu o unitate a unuia sau a tuturor factorilor de
productie.

S-ar putea să vă placă și