Sunteți pe pagina 1din 2

Balta Alba

Intr-o seara erau multi prieteni adunati asa cum era obiceiul oriental.Printre ei se
afla si un tanar francez care facea un voiaj in Orient.Tanarul a marturisit ca ii era
rusine deoarece nu stia ca in Europa exista o Moldavie si o Valahie.Plecat din
Paris spre a intreprinde un voiaj in Orient asa cum era la moda a ajuns sanatos
la Viena si de-a colo s-a imbarcat intr-un vapor cu gandul de a cobora Dunarea
pana-n Marea Neagra.Cu cat se apropia cu atat mai nerebdator era si
curios.Auzea numai cuvintele valah,Valahia.Pentru “zugrav” Valahia era un
pustiu de fiare salbatice si oameni pribegi ca in sanul Africii.
Oprindu-se vaporul la Braila tanarul zugrav s-a hotarat sa coboare. Inainte de a
cobora si-a incarcat pistoalele in caz ca va fi atacat de hoti sau de oamenii din
Valahia.Cand a coborat pe mal nici un om nu-l baga in seama ci doar consulul
francez care-l duse pe tanar la el acasa cunoscandu-l drept compatriot.Acolo el
auzi de balta facatoare de minuni si atunci l-a rugat pe consul sa-l duca si pe
dansul intr-acolo.Consulul l-a dus pe tanar la caruta cu care trebuia dus pana la
Balta Alba.Era o caruta mica cu patru cai slabi si cu un postas barbos,strenteros
si inarmat cu un harapnic lung de-un stanjen. Suiti in caruta primitiva consulul il
avertizase pe tanarul francez sa se tina bine dar nu a ascultat si acesta s-a trezit
pe jos.Mirat de lucrul ce s-a intamplat si inca tulburat este luat inca o data in
caruta dupa 10 minute dupa ce a cazut.A doua oara urcat in caruta se tine bine
si se pregateste de plecare. Au plecat dar in timpul mersului nu putea nici sa
bage mana in buzunar la pistoale pentru ca ar fi fost azvarlit din caruta.Caii
alergau de parca ar fi intrat dracul in ei,caruta mergea de nici nu mai aveau timp
rotile sa scartaie, iar postasul batea caii tot mai tare si acestia mergeau tot mai
repede fugeau.
Dupa zece ceasuri de mers au ajuns la Balta Alba.Francezul credea ca Balta
Alba era un targ ca Ems sau Boden.In clipa aceea el numai spera:spera sa
scape de salturile carutei,spera sa manance,spera sa se odihneasca.Uitase ca
cu cateva ceasuri inainte se gandea ca Valahia era o tara cu salbatici si fiare
rapitoare.Dupa inca o fuga buna de cal au ajuns intr-un sat.Dimineata a auzit
afara sunete infernale,tropote de cai,de carute.Jumate speriat,jumate somnoros
a iesit cu pistoalele in mana sa vada ce se intampla.Cand iesi vazu carute vreo
30 si toate se indreptau spre balta.Atunci realizase ca aceea este balta
facatoare de minuni.Totul in mintea tanarului zugrav francez era confuz. Nu mai
stia ce se petrece.Mai tarziu a mers si el la balta.Pe marginea baltii zarii un targ
care nu era targ, un balci care nu era balci.Erau oameni pe care ii vazuse de
dimineata.Unii faceau baie,altii plaja.Nimeni nu statea degeaba.Tanarul se
dezbracase si intra in apa.Dupa ce a facut vreo doua sute de pasi se trezi cu
patru femei in fata,ele erau acoperite de apa.Acesta rusina spunand ca in el ca
este un neindamanatic.Aluat-o in stanga si dupa ce a iesit din hotareleimparatiei
femeiesti daduse iara de de vreo trei sirene albe si vesele care se stropeau cu
apa.Isi ceruse scuze si iesi afara din balta.