2.

CALITATEA MEDIULUI ÎN SPAŢIUL RURAL

Obiective:
ª caracterizarea generală a mediului în spaţiul rural;
ª identificarea principalelor surse de poluare în spaţiul rural;
ª evidenţierea principalelor modalităţi de reducere a impactului asupra
mediului în spaţiul rural.

2.1. Caracterizarea generală a mediului în spaţiul rural

Importanţa dezvoltării durabile a început să fie conştientizată şi în România

o dată ce au fost identificate diverse surse de poluare şi restricţiile care afectează
producţia agricolă sau industrială, atât din punct de vedere economic dar şi
ecologic.
În continuare vom prezenta principalele aspecte privind starea principalilor
factori naturali (sol, aer, apă) precum şi a pădurilor.
Calitatea solului în România s-a deteriorat deoarece aproximativ 12 milioane
ha. (din care 7,5 mil. ha. teren arabil) sunt afectate de unul sau mai mulţi factori de
limitare a calităţii. Influenţele dăunătoare ale acestora se reflectă în deteriorarea
caracteristicilor şi funcţiilor solurilor, respectiv în capacitatea lor bioproductivă,
dar, ceea ce este şi mai grav, în afectarea calităţii produselor agricole şi a securităţii
alimentare, cu urmări serioase asupra calităţii vieţii omului.
Tabel nr. 2.1
Suprafaţa terenurilor agricole afectate de diverşi factori limitativi ai capacităţii
productive la 31 dec. 2000
mii ha

Denumirea factorului Suprafaţa afectată1

total arabil
Seceta2 , 7100 -
din care amenajări pentru irigaţii 3211 -
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

Denumirea factorului Suprafaţa afectată1

total arabil
Exces periodic de umiditate în sol2 , 3781 -
din care cu amenajări de desecare - drenaj 3196 -
Eroziunea solului prin apă2 6300 2100
din care cu amenajări antierozionale 2274 -
Alunecări de teren 702 -
Eroziunea solului prin vânt 378 273
Schelet excesiv de la suprafaţa solului 300 52
Sărăturarea solului 614 -
din care cu alcalinitate ridicată 223 135
Compactarea solului datorită lucrărilor necorespunzătoare „talpa
6500 6500
plugului”
Compactarea primară a solului 2060 2060
Formarea crustei 2300 2300
Rezerva mică - extrem de mică de humus în sol 7485 4525
Aciditate puternică şi moderată 3424 1867
Asigurarea slabă şi foarte slabă cu fosfor mobil 6330 3401
Asigurarea slabă şi foarte slabă cu potasiu mobil 787 312
Asigurarea slabă cu azot 5110 3061
Carenţe de microelemente (zinc) 1500 1500
Poluarea chimică a solului din care: 900 -
- excesiv poluate 200 -
- poluarea cu petrol şi apă sărată 50 -
- poluarea cu substanţe purtate de vânt 147 -
Distrugerea solului prin diverse excavări 15 -
Acoperirea terenului cu deşeuri şi reziduuri solide 18 -
Sursa: MAAP
Notă:
1
Aceeaşi suprafaţă poate fi afectată de unul sau mai mulţi factori restrictivi.
2
Amenajările menţionate sunt în cea mai mare parte nefuncţionale, datorită neîntreţinerii lor şi a lipsei
fondurilor financiare.

După cum se observă din datele prezentate anterior, seceta afectează cea mai
mare suprafaţă, circa 7,1 mil. ha., aceasta datorându-se declinului puternic al
lucrărilor de irigaţie (în anul 2000 doar 200 mii ha au fost irigate). De asemenea o
suprafaţă importantă este afectată de eroziune hidrică şi eoliană; deteriorarea
structurii şi compactarea solului; sărăturarea solului etc.
În ceea ce priveşte calitatea aerului în ţara noastră, putem preciza că pentru
poluanţii uzuali, nivelul de impurificare a atmosferei în perioada 1995-2000
prezintă o uşoară scădere pentru SO2 şi NH3 şi o uşoară creştere pentru NO2 . În
aceeaşi perioadă nivelul de impurificare a atmosferei cu pulberi în suspensie şi
sedimentabile a crescut uşor.
Calitatea mediului în spaţiul rural

S-au înregistrat depăşiri ale normelor impuse pentru plumbul şi cadmiul din
particulele în suspensie în Baia Mare, Copşa Mică şi Mediaş. Din păcate, deşi s-au
luat măsuri de protecţie (montarea filtrelor de la Baia Mare) după o perioadă
întreţinerea defectuoasă sau dezinteresul au dus la scăderea eficienţei acestora şi la
impunerea unui trend crescător concentraţiilor de noxe.
Calitatea apelor freatice la nivel naţional este influenţată puternic de
impactul antropic exogen, chiar dacă în ultima vreme s-a produs o reducere a
volumului producţiei industriale şi deci, a cantităţilor de substanţe poluante
evacuate în receptorii naturali.
Majoritatea hidrostructurilor au suferit în timp procesul de contaminare a
apei cu azotaţi (NO3), printre principalele cauze amintim:
9 spălarea permanentă a solului de către precipitaţiile
atmosferice contaminate cu diferiţi oxizi de azot (NO2);
9 evacuarea apelor uzate încărcate cu azotaţi în cursurile de
suprafaţă (râuri, lacuri);
9 surse cu caracter aleator, generate de aplicarea îngrăşămintelor
chimice pe unele categorii de terenuri arabile.
O situaţie cu totul aparte o reprezintă contaminarea intensă a acviferelor cu
substanţe organice, amoniac, mai ales poluarea bacteriană.
Formele cele mai intense de depreciere multiplă a calităţii s-au identificat în
zonele de intravilan rural datorită lipsei unui minim de dotări cu instalaţii edilitare,
deşeurile lichide ajung în subteran direct (prin intermediul latrinelor
nepermeabilizate sau a şanţurilor arterelor stradale), cât şi indirect (de la depozite
cu gunoi de grajd, gropi improvizate de gunoi etc.).
În funcţie de factorii care produc poluarea apei subterane se constată la
nivelul ţării noastre următoarele categorii de poluare:
¾ cu produse petroliere şi compuşi fenolici (în acviferul freatic din
conul aluvionar Prahova-Teleajăn, datorită rafinăriilor Petrobrazi,
Astra şi Petrotel Ploieşti);
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

¾ cu produse rezultate din procesele industriale, în zonele din jurul

marilor platforme industriale (VICTORIA Făgăraş, Codlea, Tohan,
Zărneşti, Bod, Craiova etc.);
¾ cu produse utilizate pentru fertilizare şi combaterea dăunătorilor în
agricultură (compuşi azotici, fosfaţi, pesticide etc.) fie în zona
marilor producători de astfel de substanţe (AZOMUREŞ, ARCHIM
Arad, DOLJCHIM Craiova, OLTCHIM Râmnicu-Vâlcea etc.), fie în
câmp prin administrarea incorectă a acestora;
¾ cu produse menajere şi produse rezultate din activitatea zootehnică
(substanţe organice, compuşi azotici, bacterii etc.) a apelor subterane
din zona marilor oraşe (Piteşti, Oradea, Bucureşti, Cluj, Suceava
etc.), din zona marilor complexe zootehnice (Carei, Palota, Cefa,
Băileşti etc.).
În ceea ce priveşte starea de sănătate a pădurilor din România, în anul
2000, din numărul total de arbori evaluaţi aproximativ 86% sunt sănătoşi şi 14%
vătămaţi, aceasta înregistrând un trend descrescător în raport cu anii 1998 şi 1999,
cauza principală fiind seceta excesivă din anii 1999 şi 2000.
Cele mai afectate specii sunt foioasele (salcâmul, stejarul şi gorunul), urmate
de răşinoase (bradul şi pinul), iar specia cea mai puţin afectată este fagul.
Pădurile situate în partea de sud a ţării prezintă un grad avansat de vătămare
datorită deficitului hidric şi excesului termic, proprii condiţiilor de stepă şi
silvostepă. În această regiune se înregistrează o extindere a procesului de aridizare
şi o înaintare a silvostepei spre zona de câmpie forestieră. Aşa se explică faptul că
arborele de stejar, care ocupă preponderent zona forestieră de câmpie, sunt cele mai
afectate, îndeosebi de condiţiile create de secetele prelungite. În plan teritorial, un
grad mai avansat de vătămare a arborilor s-a înregistrat în pădurile din judeţele:
Dolj, Ialomiţa, Bucureşti, Mehedinţi, Gorj, Caraş-Severin, Arad, Timiş şi Giurgiu.
Calitatea mediului în spaţiul rural

Pe plan internaţional, procentul arborilor vătămaţi în anul 2000 este de

14,3%, ceea ce situează România în continuare, în rândul ţărilor cu păduri
moderat afectate.1

2.2. Surse de poluare în spaţiul rural

Spaţiul rural românesc a cunoscut în decursul timpului numeroase modificări
atât din punct de vedere economic, demografic cât mai ales ecologic. Importanţa
dezvoltării spaţiului rural câştigă o mai mare recunoaştere în România o dată cu
necesitatea aderării României la Uniunea Europeană.
 Unul din principalii factori poluanţi în spaţiul rural îl reprezintă
agricultura.
Toate ţările au încercat să promoveze dezvoltarea agriculturii finanţând
activităţile de cercetare, furnizând servicii şi alte forme de ajutor stimulând
producţia. Este ceea ce a permis creşterea de patru ori a producţiei agricole de la
începutul secolului trecut, contribuind la dezvoltarea societăţii, în general. Dar, în
acelaşi timp, poluarea agricolă a crescut şi calitatea unui anumit număr de peisaje
s-a degradat.
Agricultura a devenit intensivă cu o specializare crescută a exploataţiilor şi a
regiunilor. Sporind capacitatea productivă a solului şi randamentul culturilor prin
folosirea îngrăşămintelor şi a produselor fitofarmaceutice, agricultura a ajuns la un
stadiu în care este posibil să se obţină o rentabilitate pe termen scurt a
exploataţiilor agricole dar cu un impact negativ pe termen lung asupra mediului.
Printre principalele probleme apărute putem aminti:
¾ în primul rând, efectele asupra sănătăţii omului (reziduurile pesticidelor şi
îngrăşămintelor chimice, metalelor grele, aditivilor din alimentaţia animală şi alte
substanţe poluante prezente în sol, apă, în întregul lanţ alimentar).
¾ contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane şi eutrofizarea apelor de suprafaţă
din cauza nitraţilor şi fosfaţilor, ceea ce poate implica o îmbolnăvire a populaţiilor

1
Prelucrări după site-ul www.grida.no
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

locale; o scădere a capacităţii resurselor de apă; o creştere a costului aprovizionării

cu apă.
¾ poluarea agricolă legată de dezvoltarea creşterii intensive a animalelor (în
special poluarea solului unde dejecţiile lichide nu sunt stocate corespunzător şi
implicit poluarea apei prin scurgerea acestora în pânza freatică).
¾ poluarea atmosferică datorită stropirii culturilor şi împrăştierii pe
câmp a dejecţiilor semilichide şi lichide.
¾ tasarea, eroziunea şi poluarea solului, determinând o scădere a capacităţii
productive a acestuia şi o degradare a calităţii resurselor de apă şi a capacităţii
debitelor.
¾ degradarea peisajului şi a habitatului speciilor sălbatice ca urmare a concentrării
fermelor; dezvoltării monoculturilor; desfiinţării gardurilor vii şi a teraselor;
drenării solurilor umede ca şi din cauza degradării şi distrugerii clădirilor
tradiţionale.
Pe plan mondial, cât şi în ţara noastră se manifestă grave procese de
deteriorare a proprietăţilor fertile ale solului. Calitatea solului în România s-a
deteriorat foarte mult,din totalul suprafeţei agricole de aproape 15 milioane ha,
aproximativ 12 milioane ha (din care 7,5 milioane ha teren arabil) sunt afectate de
unul sau mai mulţi factori de limitare a calităţii.
În ultimii 10 ani s-a ajuns la o puternică degradare a solului până la praguri
de deşertificare, în anumite zone, datorită eroziunii solului, exploatării intensive şi
poluării.
Tabel 2.2
Vulnerabilitatea terenului agricol faţă de eroziunea solului
Suprafeţe cu pantă mai Ca procent din Înclinarea medie,
mare de 5%, 1000 hectare suprafaţa totală procente
Teren agricol 6.367 43 18
Teren arabil 2.572 28 17
Păşuni şi fâneţe 3.360 69 22
Vii 169 56 16
Livezi 266 87 18
Păduri 5.748 86 40
Sursa: Institutul de Pedologie şi Agrochimie
Calitatea mediului în spaţiul rural

Tabel 2.3
Intensitatea eroziunii solului la terenul agricol
Pierderi de sol, Pierderea medie de Suprafeţe afectate, ca
tone de hectar pe sol, tone pe hectar pe procent, din suprafaţa
an an agricolă totală
Eroziune nesemnificativă <1 0,5 57,4
Eroziune slabă 2–8 5,0 3,0
Eroziune moderată 8 – 16 12,0 19,0
Eroziune puternică 16 – 30 23,0 18,0
Eroziune excesivă 30 – 45 37,5 2,6
Sursa: Institutul de Pedologie şi Agrochimie.

Combaterea eroziunii solului s-a realizat în ritmuri mult mai mici decât ar fi
impus condiţiile de mediu. În unele zone cota medie de pierdere a solului a ajuns la
40 tone/ha, în timp ce capacitatea de refacere a solului este de 2-6 tone/ha.
Eroziunea solului diferă şi în funcţie de utilizarea terenului agricol. După
cum se vede eroziunea cea mai mare o prezintă păşunile (datorită necorelării dintre
numărul de animale şi necesarul sau disponibilul de furaje), urmate de terenul
arabil şi de cel neproductiv.
Tabel 2.4
Eroziunea în funcţie de utilizarea terenului
Pierdere de sol
milioane tone pe an procente
Total teren 126,0 100
Teren agricol 106,6 85
din care:
Teren arabil 28,0 22
Păşuni 45,0 36
Vii 1,7 1
Livezi 2,1 2
Teren neproductiv (cu eroziune puternică) 29,8 24
Terenuri forestiere 6,7 5
Subtotal 113,3 90
Eroziune în bazinele râurilor şi aşezările umane 12,7 10
Sursa: Institutul de Pedologie şi Agrochimie

Principalele activităţi agricole care au un impact major asupra eroziunii

solului (Moţoc, 1975) sunt următoarele:2
− aratul cu maşini grele şi la aceeaşi adâncime timp de câţiva ani
consecutivi. Aceasta conduce la crearea unui strat compact de pământ
care împiedică circulaţia normală a apei în sol şi creşterea rădăcinilor;

2
Evaluarea politicilor agricole: România, OECD, 2000.
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

− aratul pe suprafeţe înclinate, efect care este intensificat de ploaie. Stratul

de pământ arat este depus în partea de jos a dealului şi acoperă stratul de
sol anterior sau este dus mai departe în luncile râului sau este depozitat ca
sol aluvial;
− aratul cu pluguri grele pentru plantarea viilor care poate inversa profilul
solului. Stratul superior este coborât cu un metru în timp ce stratul
inferior sau chiar roca se mişcă spre suprafaţă. În acest fel solul este
puternic erodat sau chiar eliminat;
− extragerea materialelor organice prin recoltare şi eliminarea tuturor
paielor sau altor reziduuri de pe câmp. Aceasta conduce la o discrepanţă a
conţinutului de humus în sol. Capacitatea de regenerare naturală nu poate
fi pe deplin realizată cu îngrăşământ chimic;
− practici improprii de ameliorare a solului;
− despădurirea neraţională pentru terenul arabil şi păşuni pante, care
conduce la o eroziune datorată torenţilor exagerată;
− păşunat excesiv pe pământ uşor înclinat;
− păşunat în păduri care perturbă regenerarea lor naturală.
Un alt factor din agricultură care poluează mediul şi afectează sănătatea
oamenilor şi animalelor este utilizarea neraţională a pesticidelor.
Populaţia poate fi expusă la pesticide sub diverse forme:
1. Ingestia (cu alimente sau cu apă de băut);
2. Inhalarea (cu aer sau cu praf);
3. Absorbţia cutanată (prin contact direct sau prin intermediul hainelor)
Persoanele care trăiesc în apropierea unei exploataţii agricole riscă să fie
expuse la picăturile de pesticide în suspensie din atmosferă precum şi la consumul
de apă sau alimente contaminate.
Consumatorii care trăiesc mai departe de aceste zone de exploatare, pot
totuşi să consume produse animale şi vegetale sau apă de băut contaminate cu
reziduuri de pesticide. În plus, expunerea este posibilă prin intermediul aerului,
Calitatea mediului în spaţiul rural

apei şi produselor alimentare, în cazul când se folosesc pesticide pentru distrugerea

vectorilor maladiilor în zonele de locuit.
Iată câteva din influenţele negative ale folosirii pesticidelor:
− cercetările de laborator asupra animalelor au scos în evidenţă potenţialul
cancerigen al multor pesticide, din toate grupele: fungicide, erbicide,
insecticide;
− expunerea profesională la acţiunea pesticidelor este mai frecventă în
rândul fermierilor, muncitorilor din ferme, veterinarilor, muncitorilor
forestieri, morarilor, celor care lucrează în sere, îngrijitorilor terenurilor
de golf, muncitorilor din industria textilă;
− contaminarea apei, a solului, a legumelor şi fructelor, a aerului şi a
terenurilor de sport sau parcurilor, sunt alte modalităţi de expunere la
riscul îmbolnăvirii;
− studiile privind profesiile de risc au concluzionat că există o tendinţă
ridicată de a face cancere ale sistemului limfatic, de sân, de prostată,
cerebral, cutanat mai ales la cultivatori;
− la adulţi s-a putut stabili o corelaţie între folosirea DDT-ului şi apariţia
cancerului.
În calculul efectuat prin extrapolarea liniară a riscului plecând de la
observaţiile pe animale şi extrapolarea concentraţilor maxime a reziduurilor
tolerate în S.U.A. pentru 28 de pesticide a arătat că ţinând cont de numărul de
persoane supuse unei expuneri intense sau medii, sunt 550 milioane persoane pe an
din care aproximativ 37000 de cazuri de cancer, având această origine – expunerea
la pesticide (O.M.S.).

Expunere izolată sau de scurtă durată 3.000.000

Efecte cronice specifice unei expuneri prelungite (220.000 decese) Figura nr. 2.1.
Efecte cronice nespecifice (cancer) 735.000 Incidenţa asupra
Dintr-o expunere 37.000 sănătăţii publice a
intoxicaţiilor cu
pesticide
(O.M.S.).
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

 Un alt factor poluant în spaţiul rural este industria.

Cele mai multe localităţi poluate sunt cele de la câmpie şi din depresiuni. De
exemplu, cele mai poluate comunităţi sunt cele din Bărăgan şi Podişul
Transilvaniei afectate de salinitate în exces şi eroziunea solului. De asemenea,
afectate în mare măsură de poluare sunt şi comunităţile care se află în zone
industriale dominate de fabrici din sectorul petrochimic, metalurgic şi minier.
Din datele de care dispunem în prezent, rezultă că anual sunt emise în
atmosferă circa 138 milioane tone de substanţe poluante, din care bioxid de carbon,
bioxid de sulf , oxizi de azot, amoniac, fenoli compuşi din metale neferoase, fluor,
clor, pulberi sedimentabile ş.a., majoritatea poluanţilor evidenţiaţi (exclusiv CO2)
se depozitează în final în sol, acesta reprezentând acumulatorul principal. Ca efect
al acestor emisii, solul este poluat în diferite grade, pe o suprafaţă de circa 900 mii
ha, din care 200 mii ha sunt excesiv poluate, solurile devenind complet
neproductive.
Iată câteva exemple:
¾ în jurul termocentralelor de cărbune şi a fabricilor de acid sulfuric
şi îngrăşăminte chimice se constată fenomene de acidifiere pronunţată a
unor soluri, ca efect al ploilor acide formate pe seama oxizilor de sulf şi
azot;
¾ o poluare agricolă accentuată o prezintă reziduurile petroliere care
afectează circa 50 mii ha;
¾ haldele de cenuşă rezultate din arderea cărbunilor la termocentrale
ocupă 2 mii ha, fiind scoase din circuitul agricol pe o perioadă
nedeterminată;
¾ exploatarea cărbunelui, în special în zona Rovinari, a distrus
complet circa 15 mii ha;
¾ deversarea în râuri a unor cantităţi însemnate de substanţe chimice
toxice, rezultate din exploatare la unităţile industriale contribuie la poluarea
solului prin folosirea apei din aceste râuri la irigaţie şi nu în ultimul rând,
Calitatea mediului în spaţiul rural

determină costuri ridicate pentru epurarea apei pentru consum;

¾ o influenţă negativă asupra mediului o are şi industria lemnului,
prin gospodărirea neraţională a pădurii (tăierea peste limita de regenerare
biologică), fapt ce a dus la eroziune, alunecări de teren, modificarea climei,
dezechilibrare hidrologică.
După cum se observă, spaţiul rural al României se confruntă uneori cu
grave probleme de poluare, acesta devenind o victimă uşoară şi fără posibilităţi
mari de apărare, ca efect al diferitelor activităţi socio-economice ce se desfăşoară
în ţara noastră.

2.3. Modalităţi de reducere a impactului asupra mediului

în spaţiul rural
Între dezvoltarea economică şi socială, starea mediului înconjurător şi
sănătatea umană există o strânsă legătură, un circuit ferm, în cadrul căruia fiecare
dintre cele trei elemente se condiţionează şi influenţează reciproc. Mediul şi
sănătatea umană constituie condiţii absolut indispensabile şi necesare desfăşurării
oricărui proces de dezvoltare, în acelaşi timp, dezvoltarea influenţează , fie pozitiv,
fie negativ cele două elemente. Dacă impactul benefic al dezvoltării, datorat
realizărilor ştiinţei şi tehnologiei moderne, se materializează în schimbarea
modurilor şi comportamentelor umane, în creşterea bunăstării indivizilor şi
îmbunătăţirii calităţii vieţii, cel negativ apare ca un revers al medaliei şi poate
constitui un handicap în evoluţia ulterioară a dezvoltării. Însoţită de efecte perverse
cum sunt cele ale poluării factorilor de mediu, dezvoltarea necontrolată conduce,
astfel, la deteriorarea mediului înconjurător şi o dată cu aceasta a sănătăţii
populaţiei, punând în pericol înseşi existenţa umanităţii.3
 Reducerea impactului agriculturii asupra mediului în spaţiul rural.
Protecţia mediului constituie elementul fundamental al dezvoltării durabile şi
va trebui să fie în concordanţă cu principiile agriculturii alternative (durabilă,
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

ecologică, biologică etc.). Acest tip de agricultură va fi unul modern bazat pe:
utilizarea soiurilor de înaltă productivitate, rezistente la boli şi dăunători; tehnologii
performante şi nepoluante; realizarea de îmbunătăţiri funciare etc.
Pentru a putea proteja mediul, va trebui să trecem la practicarea unor
sisteme agricole mai durabile, ceea ce va necesita din partea agricultorilor un
nivel înalt de cunoştinţe de management.
Reducerea impactului agriculturii asupra mediului se poate realiza abordând
următoarele componente:
1. tehnologiile aplicate;
2. cadrul legislativ;
3. componenta economică.
1. Tehnologiile aplicate
Implementarea agriculturii durabile în România necesită încă vaste cercetări,
totuşi, ştiinţa agricolă dispune, încă de acum, de un arsenal însemnat de tehnici care
protejează mediul, cum sunt:
• lucrarea solului pe curba de nivel; benzi înierbate; terasarea şi
înfiinţarea de perdele forestiere; tehnici care duc la evitarea eroziunii
solului;
• rotaţia culturilor (practicarea asolamentului) care elimină unele
probleme legate de boli, dăunători, buruieni, asigură surse alternative de
azot în sol; reduce eroziunea solului; evită riscul poluării apelor;
• când irigaţia este necesară , o reducere semnificativă a efectelor asupra
mediului se poate realiza prin folosirea unor sisteme care furnizează
cantitatea precisă de apă necesară şi drenajul corespunzător pentru a
evita eroziunea sau salinitatea solului;
• înainte de aplicarea îngrăşămintelor chimice sau naturale trebuie să se
monitorizeze nevoile nutriţionale ale plantei, iar durata şi cantitatea de

3
G.Georgescu (coordonator) – Reforma economică şi dezvoltarea durabilă, Ed. Economică, 1995.
Calitatea mediului în spaţiul rural

aplicaţii trebuie ajustate ţinându-se cont şi de alţi factori cum ar fi:

temperatura, compoziţia solului şi posibilii dăunători şi boli;
• strategii pentru combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor cu ajutorul
extinderii tehnicilor fizice, chimice şi mai ales biologice (combaterea
biologică, bacterizarea plantelor, micorizarea rădăcinilor);
• cultivarea de soiuri şi hibrizi nou creaţi, rezistenţi la boli şi dăunători, de
exemplu, în România s-a creat soiul de grâu „Alex” rezistent la rugina
galbenă;
• zonarea culturilor care pe lângă pretabilitatea solului să ţină cont şi de
condiţiile climatice: temperatură, precipitaţii etc.
Din păcate, aceste tehnici nu se practică decât în unele exploataţii agricole
mari, care deţin utilaje agricole şi care beneficiază de experienţa unor specialişti în
agricultură.
În exploataţiile mici şi foarte mici nu se ţine cont de respectarea acestor
cerinţe datorită lipsei resurselor funciare, ceea ce a dus la practicarea unei
agriculturi primitive şi total neeficiente.
2. Cadrul legislativ
În ultimul timp, în România, s-a pus un mai mare accent pe problemele
mediului înconjurător. Cu această ocazie s-au formulat strategii şi politici
referitoare la agromediu şi implicit a avut loc construcţia cadrului legislativ şi a
instituţiilor necesare.
În prezent, există numeroase legi care dacă ar fi respectate ar putea duce la
protecţia resurselor din agricultură. Am putea aminti:
ƒ Legea 137/1995 privind protecţia mediului care se referă la reconstrucţia
terenurilor degradate; protecţia şi conservarea ecosistemelor de plante şi
animale sălbatice etc.;
ƒ Legea Fondului Funciar 18/1991 amendată prin Legea 167/1997 se
referă la terenurile susceptibile de protecţie ecologică şi la reconstrucţia
ecologică a terenurilor degradate;
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

ƒ Legea 5/1982 privind protecţia culturilor agricole şi regimul pesticidelor,

defineşte măsurile de reducere a riscurilor asociate cu folosirea
produselor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor etc.
Ar trebui finalizate multe proiecte de legi care să pună accent pe protecţia
în primul rând a solului şi a altor resurse din agricultură; a consumurilor prin
limitarea cantităţilor admise de îngrăşăminte chimice şi regimul produselor fito-
sanitare şi nu în ultimul rând ajutoarele sau subvenţiile pe care le acordă statul
agricultorilor să fie diferenţiate nu numai pe criteriul performanţei ci şi pe cel al
aplicării unor metode pretenţioase faţă de mediu.
În linii mari agricultorii sunt liberi să-şi aleagă şi să utilizeze factorii de
producţie, sub rezerva exclusivă a restricţiilor necesare pentru conformarea la
normele specifice produsului, producţiei şi mediului.
Iată câteva reglementări:
¾ pentru toate categoriile de produse agrochimice trebuie să se stabilească
norme privind cantitatea maximă admisă pe hectar;
¾ utilizarea produselor fitofarmaceutice trebuie autorizată, iar
îngrăşămintele chimice trebuie să respecte strict normele privind
compoziţia lor;
¾ de asemenea, utilizarea hormonilor şi a aditivilor speciali în alimentele
destinate hranei animalelor trebuie controlată strict;
¾ reglementări care urmăresc ca activităţile urbane şi industriale să nu
exercite influenţe negative asupra terenurilor agricole;
¾ reglementările privind comercializarea produselor pot şi ele să
influenţeze calitatea mediului prin efectele pe care le antrenează asupra
practicilor agricole. De exemplu, normele de calibrare a produselor
influenţează utilizarea pesticidelor;
¾ reglementări privind etichetarea produselor provenind din culturi
ecologice.
Calitatea mediului în spaţiul rural

3. Componenta economică
Agricultorii tind să reacţioneze la variaţiile profitului relativ adus de diferite
produse şi la variaţiile costului diferitelor practici de producţie.
După cum se ştie, instrumentele economice servesc frecvent la influenţarea
producţiei agricole în funcţie de diferitele obiective vizate.
Pentru practicarea unei agriculturi care să protejeze mediul se poate recurge la:
9 o preluare parţială a costurilor de către stat pentru a încuraja
agricultorii să conserve terenurile umede şi alte resurse naturale;
9 cumpărarea de la agricultori a unor parcele de teren lăsate în paragină
care apoi li se „împrumută” lor sau altora cu obligaţia de a respecta o
serie de condiţii de utilizare adecvate;
9 obţinerea creării unei servituţi asupra unei parcele de teren în scopul
protejării mediului;
9 acordarea de subvenţii şi împrumuturi agricultorilor care adoptă practici
favorabile mediului;
9 agricultorii să primească anumite despăgubiri contra obligaţiei de a nu
pulveriza îngrăşăminte şi alte produse fitosanitare la marginile
terenurilor pe o lăţime dată în scopul protejării faunei şi florei indigene;
9 suportarea costului de sănătate umană de către agricultorii care nu
respectă reglementările privind utilizarea pesticidelor şi vărsarea banilor
într-un cont comun de sănătate publică.
Dacă se va ţine cont de cele trei componente există posibilitatea ca,
agricultura să nu mai agreseze mediul şi nu în ultimul rând sănătatea oamenilor.
♦ Reducerea impactului industriei asupra mediului în spaţiul rural.
În spaţiul rural românesc s-a dezvoltat mai mult industria extractivă, acesta
asociindu-se cu localizarea resurselor.
Deschiderea minelor atrage după sine schimbări structurale şi funcţionale, cu
reflectare directă şi imediată în organizarea spaţiului, se reliefează o nouă
infrastructură de transporturi, se modifică structura fondului funciar în defavoarea
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

suprafeţelor agricole şi forestiere, apar activităţi economice şi sociale

complementare, aşezările rurale suferă schimbări importante ale structurilor
interne. În cazul exploatărilor în suprafaţă, morfologia reliefului se schimbă, dispar
anumite forme pozitive şi apar altele, antropice (prin depozitarea sterilului în
halde), apar trepte de decapare, anumite aşezări sunt strămutate total sau parţial,
prin interceptarea straturilor freatice apar probleme de alimentare cu apă
etc.(bazinul Motru-Rovinari, zona Baraolt, Călimani).4
După cum se va observa şi în tabelul următor, ponderea cea mai mare a
deşeurilor industriale este reprezentată de sterilul minier care reprezintă circa 53%
din total.
Tabel 2.5.
Deşeuri industriale generate în anul 1999, pe tipuri de deşeuri
milioane tone
Tipul Cantitatea
Steril minier 36,0
Cenuşi şi zgură de la centralele termoelectrice 6,4
Deşeuri din construcţii 3,0
Nămoluri reziduale din epurarea apelor uzate 2,5
Deşeuri chimice 2,3
Deşeuri feroase 2,0
Alte tipuri 16,8
TOTAL 69,0
Sursa: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului

Industria extractivă deţine 70% din deşeurile industriale fiind urmată de

producerea energiei electrice şi termice cu 12%.
Tabel 2.6.
Deşeuri industriale generate în anul 1999, pe activităţi
milioane tone
Activitatea Cantitatea
Industria extractivă 48,0
Producerea energiei electrice şi termice 8,1
Industria metalurgică 3,6
Rafinarea ţiţeiului 2,2
Industria chimică 2,1
Alte activităţi 5,0
TOTAL 69,0
Sursa: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului

4
Melinda Cândea, Florina Bran- Spaţiul geografic românesc, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.
Calitatea mediului în spaţiul rural

Pentru reducerea impactului industriei în spaţiul rural sunt avute în vedere

următoarele activităţi de protecţie a mediului:5
9 Protecţia aerului – activităţi specifice ce constau în măsuri destinate
diminuării producerii de poluanţi şi reducerii emisiilor sau concentraţiilor de
poluanţi în atmosferă, generaţi de activităţile antropice. Nu sunt incluse
acţiunile care, deşi conduc la reducerea emisiilor, au ca scop final economia
de energie.
9 Protecţia apei – activităţi şi măsuri efectuate pentru prevenirea poluării apei
de suprafaţă, pentru colectarea şi tratarea apei uzate incluzând şi
monitorizarea. Se includ acţiunile ce vizează îmbunătăţirea regimului de
oxigen în apă, reducerea gradului de eutrofizare (reducerea cantităţilor de
nutrienţi descărcaţi în apă, care favorizează dezvoltarea algelor) şi reducerea
cantităţilor de micropoluanţi (metale grele, pesticide, substanţe clorurate
etc.).
9 Protecţia solului şi a apelor subterane – activităţi care implică operarea şi
întreţinerea instalaţiilor pentru decontaminarea solurilor poluate şi curăţirea
apelor subterane. Sunt incluse activităţile de prevenire a poluării prin
infiltraţie. Se exclud activităţile de protecţie a solului împotriva eroziunii,
desfăşurate în scopuri agricole.
9 Gospodărirea deşeurilor – orice activitate al cărei scop este colectarea,
transportul, recuperarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor, controlul,
monitorizarea şi reglementarea producerii, transportului, tratării şi eliminării
deşeurilor, prevenirea producerii deşeurilor prin modificări de proces
(introducerea tehnologiilor curate) sau modificări legate de folosirea unor
produse (adaptate) mai puţin poluate.
9 Alte activităţi – activităţi privind reducerea zgomotelor şi vibraţilor,
protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii, protecţia
împotriva radiaţilor.

5
Mediul înconjurător în România; Institutul Naţional de Statistică; 2001
 Economia industriilor şi serviciilor rurale

În concluzie, reducerea impactului industriei asupra mediului se poate face

prin refacerea carierelor; retehnologizare, fie prin modificarea echipamentelor de
producţie existente cu scopul de a reduce substanţele poluante produse, fie prin
înlocuirea unui echipament de producţie cu unul nou care să contribuie la reducerea
poluării.

Cuvinte şi noţiuni cheie:

• spaţiul rural;
• surse de poluare;
• reducerea impactului asupra mediului;
• tehnologii aplicate;
• componenta economică;
• cadrul legislativ.

Verificarea cunoştinţelor
¾ Caracterizaţi starea generală a mediului în spaţiul rural.
¾ Care sunt principalele surse de poluare în spaţiul rural?
¾ Enumeraţi şi explicaţi principalele modalităţi de reducere a impactului asupra
mediului în spaţiul rural.
¾ Care sunt instrumentele economice care servesc frecvent la influenţarea
practicării agriculturii durabile?