Registre stilistice / limbaje

→ limba este principalul mijloc de comunicare între oameni, având trăsături specifice la nivelul fonetic, lexical, gramatical, semantic; → limbajul este limba căreia i se atribuie o destinaţie specială: „un sistem lingvistic mai mult sau mai puţin specializat în vederea conţinutului de idei specifice” (Ion Coteanu, Stilistica funcţională a limbii române) I. Limbajul literar (registrul stilistic literar) → a nu se confunda cu stilul funcţional beletristic (limbajul literaturii artistice)! → este aspectul normat, elaborat şi îngrijit al limbii Trăsături: → se caracterizează printr-un sistem de norme (ortografice, ortoepice, morfologice, sintactice, lexico-semantice, de punctuaţie) care îi asigură stabilitatea şi unitatea → normele sunt impuse prin lucrări ştiinţifice sub egida Academiei Române (dicţionare, gramatici) → include toate stilurile funcţionale: ştiinţific, oficial / juridic-administrativ, publicistic, beletristic, colocvial – exprimarea orală cultivată; → are rol director, prin faptul că este impusă de educaţie, de presă, de literatura ştiinţifică, juridică şi beletristică. II. Limbajul popular (registrul stilistic popular) → exprimă un stadiu de cultură şi civilizaţie → cuprinde limbajul uzual şi limbajul solemn (folosit în creaţiile populare ocazionate de tradiţii şi obiceiuri); există şi rudimente de limbaj tehnic (terminologii ale unor ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale) Trăsături: → lexicul redus, dar, ca o consecinţă, polisemia este bine reprezentată (cele mai multe cuvinte din fondul principal lexical sunt polisemantice) → folosirea îndeosebi a cuvintelor cu sens concret → simplitate şi uniformitate sintactică (fraza are o structură mai simplă, se preferă coordonarea, juxtapunerea, unele raporturi de subordonare apar mai rar) → frecvenţa anacolutului datorat caracterului oral al construcţiilor sintactice: „Cine se încălzeşte la soare nu-i pasă de lună.” (Folclor) → frecvenţa construcţiilor eliptice → repetiţia, revenirea explicativă; → are variante teritoriale, numite graiuri / subdialecte: muntean, bănăţean, crişean, maramureşean, moldovean → este dominat de oralitate

1

Limbajul scris / cult (registrul stilistic cult) → aspect continuu. interogaţii → clişee lingvistice. în varianta citadină) → poate apărea în operele literare. Limbajul regional (registrul stilistic regional) → variantă teritorială a limbajului popular → conţine cuvinte şi forme lexicale cu răspândire geografică limitată / cunoscute doare de vorbitorii dintr-o arie lingvistică → poate apărea în operele literare ca mijloc de caracterizare a personajelor sau ca sugestie pentru înţelegerea modului de viaţă al unei colectivităţi în relaţie cu mediul său de viaţă („culoarea locală”) Trăsături: A. pentru a crea o relaţie cordială şi sinceră cu receptorii Trăsături: → limbaj puternic marcat afectiv (mulţi termeni care exprimă atitudinea afectivă a emiţătorului) → interjecţii. degajat.. expresivă IV.?. Ce Dumnezeu. vocative. proverbe şi zicători. termeni la modă → termeni viguroşi şi suculenţi (de regulă termeni tabu) → diminutive şi augmentative cu caracter afectiv → folosirea superlativului → prezenţa invocativelor (Unde naiba. → comunicare nuanţată.? Ce dracu. alternativ. ca mijloc de caracterizare a unor personaje → a pătruns în mass-media şi în publicitate.. Regionalisme lexicale 2 . linear al limbii Trăsături: → limbaj conservator..III. Limbajul oral (registrul stilistic oral) → aspectul discontinuu. mai refractar schimbărilor decât cel oral.. în varianta rurală sau – în împletire cu limbajul cultivat..?) → comparaţia şi repetiţia – procedee stilistice preferate → cuvinte folosite metaforic (Măgarul!) → acumularea de verbe cu rol în sporirea dinamicii şi a tensiunii → folosirea predilectă a juxtapunerii şi a elipsei în sintaxă V.. exclamaţii. spontan al limbii → s-a dezvoltat în interiorul limbajului popular (ca atare.

bleg). uică (unchi) etc. horincă / pălincă. mai (ficat) poplon (plapumă). iorgan (plapumă). tot aici. mini]. C. dadă / unche (termen de adresare către femei în vârstă / mătuşă). harbuz (pepene). lubeniţă (pepene). golumb (porumbel). timpurili etc. ale: Nică a lui Ştefan a Petrei etc. cârd). sabău (croitor). grof. muscel (deal). birău (notar). ţintirim (cimitir) etc. oghial (plapumă). cucuruz (porumb). → ardeleneşti: ai (usturoi). ciurdă (cireadă. a III-a singular: ei s-a dus. fruştuc (mic dejun). tină (praf). merili. bojdeucă. posmagi (pesmeţi). [malai]. groapă. bai (necaz). → ardeleneşti: trunchierea cuvintelor (un’ = unde. bortă (gaură. cătană (soldat). sămădău (contabil. articolul genitival este invariabil: a în loc de al. ge în loc de d [munce]. [bage]. pers. bolniţă (spital). î în loc de diftongul [îi]: [câne]. colţuni (ciorapi). buduroi (stup / trunchi de copac scobit. 3 . fo’ = fost → bănăţene: ce în loc de t. năvleg (prost. petrecere). î în loc de i [dân] etc. ţintirim (cimitir). [hiclean]. farbă (culoare). morminţ (cimitir). a în loc de ă [barbat]. auxiliarul a avea are la perf.compus forma [o]: el o vinit. paradaisă (pătlăgea roşie). iugăr (unitate de măsură a pământului). barabule (cartofi). B. lepedeu (cearşaf). pluralele în –e de la subst. [dă]. e în loc de a [băiet] etc. bât (moş). struţ (sanie). cotoi (copan de pui). i în loc de e [di. feminine şi neutre se masculinizează: fetili. glajă (sticlă).→ moldoveneşti: agud (dud). folosit la fântână). pi. ai. scorbură). glod (noroi). pogon (unitate de măsură a pământului). [mîni] (mâine) → munteneşti: ă în loc de e [pă]. → bănăţene: blagă (bogăţie). temeteu. făgădău (birt. a III-a plural a verbelor este identică cu pers. Regionalisme morfologice → în Transilvania şi Moldova. ei o mâncat → în Muntenia. curechi (varză). bolund (bolnav). şnaidăr (croitor). [frunce]. căsap (măcelar). zăplaz (gard) etc. → munteneşti: alde. teci (păstăi) etc. laibăr (vestă). duhan (tutun). chindie (înserare. Regionalisme fonetice → moldoveneşti: h în loc de f [a hi]. → în Moldova. conci (coc). ş în loc de ce / ci [dulşi]. ciubotar (cizmar). han).

a ceti. clacă. demonetizat sau insuficient de precis sau prin apariţia unor realităţi noi → limbajul neologic este nuanţat şi complex → există două grupe de neologisme: A. grămătic. „. prin dispariţia referentului (noţiunea. vădzum (perf. → forma sintu (vb. a îmbla. a scoate la mezat etc. roate. aripe. Limbajul arhaic (registrul stilistic arhaic) → aspect al limbii ieşit din uz. a-i veni de hac.somnul. Arhaisme morfologice → plurale vechi în –e sau în -uri: inime.) → pronumele care acordat (carea. ruinuri. mânuri → forme verbale: şedzum. a fi). carte („scrisoare”). sară etc. limbă („popor”). Arhaisme semantice: rost („gură”. mândru („înţelept”). a mazili = a scoate din domnie la porunca sultanului are astăzi sensul de „a scoate din funcţie”) → unele arhaisme lexicale au rămas în expresii şi locuţiuni: a nu şti o iotă. arhaismele sunt recuperate de limbajul beletristic. cari) D. mădular („membru al unei asociaţii”). românesc s-a format din conjunctivul prezent latinesc (sint) şi a evoluat în forma sînt. funcţia sau însuşirea nu mai există) sau prin înlocuirea cu neologisme în procesul de modernizare a limbii române → uneori. bir. vameş vieţii” „preot deşteptării noastre” (Mihai Eminescu) E. dijmă.. a cure (a curge). Creaţii interne ale limbii române 4 . cu nuanţă ironică (ex. bogasier. poporal. palaturi.VI. uzat. stăpân vieţii mele”. nemernic („pribeag. dovedeşte că ind. → tot fonetic este u final la verbe: pornescu. mofluz („falit”) VII. diamanturi. simplu). greşale. C. dzi. Arhaisme fonetice: Avel (Abel). a trage la aghioase. Arhaisme lexicale: argat. a tăbărî („a-şi instala tabăra”). A. instituţia. părete. năruiescu sau la substantive: Mateiu. moşie („patrie”). pentru „culoarea temporală” sau de limbajul colocvial. B. „sărac”). a rumpe.. prez. cuvânt („motiv”). s-a fost deschis (mai-mult-ca-perf. pârcălab. divan („sfat”). pripăşit”). ştiubeiu. „cioc”). Arhaisme sintactice → dativul adnominal: „Tu. stolnic etc. Limbajul neologic (registrul stilistic neologic) → neologismele sunt cuvinte noi care reflectă direct şi imediat schimbările apărute în viaţa materială şi spirituală a unui popor → apariţia neologismelor într-o limbă se explică prin necesitatea de a înlocui un cuvânt mai vechi. întâlnită la cronicari. a certa („a pedepsi”). samă. prost („simplu”). buchea cărţii. mişel („sărman”. arbănaş.

lovele. accent. faleză. caligraf. tiran. gol. motel.) → germanice (sec. egal etc. a pasa morţii). agrotehnică. bomfaier. pe şest (pe nevăzute). sendviş / sandvici. corner. făcut de vise (drogat). lache (homosexual). turchidit (deţinut). weekend etc.) şi din italiană (adagio. balonzaid. muzică. stagiune. campus. hobby. bariton. corectură etc. zbârnă. zdup. piramidă. scaner. duet.împrumut + afixe româneşti vechi → neologism (ex. Împrumuturi → latine şi greceşti (sec. teracotă. şalupe (adidaşi). bacalaureat. escalator. solfegiu. → ruseşti (sec. Limbajul argotic (registru stilistic argotic) → limbajul unor grupuri sociale restânse. militari etc. necontagios) B. frână (închisoare). ţuhaus. rucsac. unicat. XIX): bliţ. instructaj. → englezo-americane (sec. studenţi. glasvand. transplant. astrolog. diesel. → există şi alte argouri. a dribla. electrocar. a avea bulan (a avea noroc). logodele. reumastism. sovietică (pumn). ţigări cu fumul drept (ţigări străine. rolă. acont. laitmotiv. simplu. fault. ale altor categorii sociale: elevi. baschet. management. mititica. a gira. jazz. matriţă. fantezie. dispecer. beton (frumos) etc. şpagă (mită). maimuţă (oglindă). boiler. traumă etc. marfă. mişto. bilanţ. facultate. lexicon. septicemie. cârtiţă (detector de metale). calitate. planetă. gulag. → romanice (sec. cauză. şină. doctorand. antet. gladiolă.cuvânt românesc + afixe neologice → neologism (ex. XX-XXI): buldozer. lider). albinuţă (membru al familiei care vine în vizită). cursant. bridge. sergent. XIX): din franceză (automobil. fotoreportaj etc. show. caş. certificat. bormaşină. → este uneori preluat şi răspândit de presă 5 . computer. zarzavat (bani mărunţi). a face un şmen (a înşela). aut. XX): activist. biştari. basorelief. stemă etc. scadent. al unei minorităţi „iniţiate” care nu vrea să fie înţeleasă de cei din afara cercului respectiv → constituie cel mai dinamic registru stilistic al vocabularului → argoul deţinuţilor: mafiot. flaut.. VIII. spaghete. pârnaie. gloanţe. virament. coşmar. fisc. fotbal. şaibă. sifon (turnător). fular. generos. compliment. scont. scumpe). a se bunghi (a înţelege). teatru. figură. convoi. agenţie. calendar. actual. contabil. mandolină. barosan (şef. western. repetent. exponat. chewing-gum. material (bani). bancă. XVII-XVIII): filozofie. cauză. meci. lansator) . lacunar. consul. a vorbi cu taxă inversă (a vorbi codificat). morţi (obiecte interzise în penitenciar.

IX. Epoca paşoptistă. sec. spot. a blesa. XX: → italienisme: ciao. comme il faut. staff. sec. C. business. target. monşer. dumping etc. a pliroforisi (a informa). Epoca fanariotă. I’m sorry. a fana etc. şarmant. consulting. XVIII-XIX – grecisme: vivlion (carte). 6 . micropsihie (sfiiciune) B. high-life. five o’clock. ipolepsis (stimă). bonjour. XIX – franţuzisme: demoazelă. per bene → anglicismeşi americanisme: bye-bye. a flana. musiu. holding. pentru a se distinge → evoluează în funcţie de limba de cultură la care se raportează vorbitorii: A. au revoir. darling. shop. Sec. a persuada. Jargonul → stocul de cuvinte şi expresii străine pe care unii vorbitori le folosesc abuziv. par exemple. adiaforie (indiferenţă).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful