Registre stilistice / limbaje

→ limba este principalul mijloc de comunicare între oameni, având trăsături specifice la nivelul fonetic, lexical, gramatical, semantic; → limbajul este limba căreia i se atribuie o destinaţie specială: „un sistem lingvistic mai mult sau mai puţin specializat în vederea conţinutului de idei specifice” (Ion Coteanu, Stilistica funcţională a limbii române) I. Limbajul literar (registrul stilistic literar) → a nu se confunda cu stilul funcţional beletristic (limbajul literaturii artistice)! → este aspectul normat, elaborat şi îngrijit al limbii Trăsături: → se caracterizează printr-un sistem de norme (ortografice, ortoepice, morfologice, sintactice, lexico-semantice, de punctuaţie) care îi asigură stabilitatea şi unitatea → normele sunt impuse prin lucrări ştiinţifice sub egida Academiei Române (dicţionare, gramatici) → include toate stilurile funcţionale: ştiinţific, oficial / juridic-administrativ, publicistic, beletristic, colocvial – exprimarea orală cultivată; → are rol director, prin faptul că este impusă de educaţie, de presă, de literatura ştiinţifică, juridică şi beletristică. II. Limbajul popular (registrul stilistic popular) → exprimă un stadiu de cultură şi civilizaţie → cuprinde limbajul uzual şi limbajul solemn (folosit în creaţiile populare ocazionate de tradiţii şi obiceiuri); există şi rudimente de limbaj tehnic (terminologii ale unor ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale) Trăsături: → lexicul redus, dar, ca o consecinţă, polisemia este bine reprezentată (cele mai multe cuvinte din fondul principal lexical sunt polisemantice) → folosirea îndeosebi a cuvintelor cu sens concret → simplitate şi uniformitate sintactică (fraza are o structură mai simplă, se preferă coordonarea, juxtapunerea, unele raporturi de subordonare apar mai rar) → frecvenţa anacolutului datorat caracterului oral al construcţiilor sintactice: „Cine se încălzeşte la soare nu-i pasă de lună.” (Folclor) → frecvenţa construcţiilor eliptice → repetiţia, revenirea explicativă; → are variante teritoriale, numite graiuri / subdialecte: muntean, bănăţean, crişean, maramureşean, moldovean → este dominat de oralitate

1

linear al limbii Trăsături: → limbaj conservator. spontan al limbii → s-a dezvoltat în interiorul limbajului popular (ca atare. mai refractar schimbărilor decât cel oral.. Limbajul scris / cult (registrul stilistic cult) → aspect continuu..?. termeni la modă → termeni viguroşi şi suculenţi (de regulă termeni tabu) → diminutive şi augmentative cu caracter afectiv → folosirea superlativului → prezenţa invocativelor (Unde naiba. Ce Dumnezeu. alternativ.. Limbajul regional (registrul stilistic regional) → variantă teritorială a limbajului popular → conţine cuvinte şi forme lexicale cu răspândire geografică limitată / cunoscute doare de vorbitorii dintr-o arie lingvistică → poate apărea în operele literare ca mijloc de caracterizare a personajelor sau ca sugestie pentru înţelegerea modului de viaţă al unei colectivităţi în relaţie cu mediul său de viaţă („culoarea locală”) Trăsături: A. pentru a crea o relaţie cordială şi sinceră cu receptorii Trăsături: → limbaj puternic marcat afectiv (mulţi termeni care exprimă atitudinea afectivă a emiţătorului) → interjecţii..?) → comparaţia şi repetiţia – procedee stilistice preferate → cuvinte folosite metaforic (Măgarul!) → acumularea de verbe cu rol în sporirea dinamicii şi a tensiunii → folosirea predilectă a juxtapunerii şi a elipsei în sintaxă V.. exclamaţii.? Ce dracu. vocative. Limbajul oral (registrul stilistic oral) → aspectul discontinuu. proverbe şi zicători. → comunicare nuanţată. expresivă IV. Regionalisme lexicale 2 .. degajat. în varianta rurală sau – în împletire cu limbajul cultivat. în varianta citadină) → poate apărea în operele literare. interogaţii → clişee lingvistice. ca mijloc de caracterizare a unor personaje → a pătruns în mass-media şi în publicitate.III.

glod (noroi). → bănăţene: blagă (bogăţie). e în loc de a [băiet] etc. [mîni] (mâine) → munteneşti: ă în loc de e [pă]. birău (notar). [frunce]. pluralele în –e de la subst. petrecere). i în loc de e [di. auxiliarul a avea are la perf. → în Moldova. ale: Nică a lui Ştefan a Petrei etc. sabău (croitor). [bage]. bleg). muscel (deal). ai. bortă (gaură. articolul genitival este invariabil: a în loc de al. ge în loc de d [munce]. cucuruz (porumb). laibăr (vestă). horincă / pălincă. han). Regionalisme morfologice → în Transilvania şi Moldova. feminine şi neutre se masculinizează: fetili. lubeniţă (pepene). posmagi (pesmeţi).→ moldoveneşti: agud (dud). B. glajă (sticlă). C. î în loc de diftongul [îi]: [câne]. merili. sămădău (contabil. 3 . pi. bolniţă (spital). iugăr (unitate de măsură a pământului). [dă]. ş în loc de ce / ci [dulşi]. a III-a singular: ei s-a dus. bolund (bolnav).compus forma [o]: el o vinit. struţ (sanie). harbuz (pepene). paradaisă (pătlăgea roşie). cătană (soldat). timpurili etc. → munteneşti: alde. năvleg (prost. oghial (plapumă). cârd). duhan (tutun). lepedeu (cearşaf). teci (păstăi) etc. ciubotar (cizmar). [malai]. [hiclean]. farbă (culoare). mini]. mai (ficat) poplon (plapumă). groapă. → ardeleneşti: ai (usturoi). iorgan (plapumă). ciurdă (cireadă. uică (unchi) etc. chindie (înserare. şnaidăr (croitor). scorbură). Regionalisme fonetice → moldoveneşti: h în loc de f [a hi]. temeteu. dadă / unche (termen de adresare către femei în vârstă / mătuşă). bojdeucă. cotoi (copan de pui). fo’ = fost → bănăţene: ce în loc de t. ţintirim (cimitir) etc. ţintirim (cimitir). → ardeleneşti: trunchierea cuvintelor (un’ = unde. buduroi (stup / trunchi de copac scobit. grof. zăplaz (gard) etc. bât (moş). conci (coc). tot aici. î în loc de i [dân] etc. morminţ (cimitir). curechi (varză). barabule (cartofi). colţuni (ciorapi). pers. folosit la fântână). pogon (unitate de măsură a pământului). a III-a plural a verbelor este identică cu pers. căsap (măcelar). bai (necaz). făgădău (birt. a în loc de ă [barbat]. ei o mâncat → în Muntenia. tină (praf). fruştuc (mic dejun). golumb (porumbel).

Arhaisme semantice: rost („gură”. vameş vieţii” „preot deşteptării noastre” (Mihai Eminescu) E. prez. părete. Arhaisme morfologice → plurale vechi în –e sau în -uri: inime. prin dispariţia referentului (noţiunea. năruiescu sau la substantive: Mateiu. bogasier. românesc s-a format din conjunctivul prezent latinesc (sint) şi a evoluat în forma sînt. întâlnită la cronicari. dijmă. arhaismele sunt recuperate de limbajul beletristic. nemernic („pribeag. Limbajul neologic (registrul stilistic neologic) → neologismele sunt cuvinte noi care reflectă direct şi imediat schimbările apărute în viaţa materială şi spirituală a unui popor → apariţia neologismelor într-o limbă se explică prin necesitatea de a înlocui un cuvânt mai vechi. a-i veni de hac. B. arbănaş. bir. instituţia. a cure (a curge).. a certa („a pedepsi”). → forma sintu (vb. mişel („sărman”. a trage la aghioase. ruinuri. Creaţii interne ale limbii române 4 . → tot fonetic este u final la verbe: pornescu. dovedeşte că ind. sară etc. stolnic etc. simplu). a ceti. pentru „culoarea temporală” sau de limbajul colocvial. funcţia sau însuşirea nu mai există) sau prin înlocuirea cu neologisme în procesul de modernizare a limbii române → uneori. C. demonetizat sau insuficient de precis sau prin apariţia unor realităţi noi → limbajul neologic este nuanţat şi complex → există două grupe de neologisme: A. roate. a scoate la mezat etc. pripăşit”). grămătic. uzat. stăpân vieţii mele”. „cioc”). samă. clacă. Arhaisme lexicale: argat.VI. Arhaisme fonetice: Avel (Abel). „. ştiubeiu.) → pronumele care acordat (carea. cari) D. buchea cărţii. a îmbla.somnul. Limbajul arhaic (registrul stilistic arhaic) → aspect al limbii ieşit din uz. a rumpe. moşie („patrie”). dzi. a fi). palaturi. „sărac”). diamanturi. poporal. mânuri → forme verbale: şedzum. a tăbărî („a-şi instala tabăra”). limbă („popor”). A. s-a fost deschis (mai-mult-ca-perf. mădular („membru al unei asociaţii”). vădzum (perf. prost („simplu”). divan („sfat”).. a mazili = a scoate din domnie la porunca sultanului are astăzi sensul de „a scoate din funcţie”) → unele arhaisme lexicale au rămas în expresii şi locuţiuni: a nu şti o iotă. pârcălab. Arhaisme sintactice → dativul adnominal: „Tu. cu nuanţă ironică (ex. mândru („înţelept”). carte („scrisoare”). greşale. cuvânt („motiv”). mofluz („falit”) VII. aripe.

necontagios) B. bancă. transplant. boiler. gulag. şpagă (mită). sendviş / sandvici. făcut de vise (drogat). gloanţe. bridge. facultate. lovele. duet. mandolină. → există şi alte argouri. bomfaier. barosan (şef. zbârnă. Împrumuturi → latine şi greceşti (sec. simplu. hobby. material (bani). cârtiţă (detector de metale). consul. zdup. zarzavat (bani mărunţi). fisc. virament. calitate. fotoreportaj etc. pe şest (pe nevăzute). biştari. western. acont. → ruseşti (sec. corner. planetă. tiran. ţuhaus. → romanice (sec. agrotehnică. septicemie. stagiune. motel. fular. teracotă. matriţă. fantezie. mişto. generos. logodele. sergent. a dribla. lacunar. şalupe (adidaşi). ţigări cu fumul drept (ţigări străine.împrumut + afixe româneşti vechi → neologism (ex. a gira. pârnaie. XIX): bliţ. şaibă. bacalaureat. convoi. solfegiu. traumă etc. jazz. piramidă. calendar.cuvânt românesc + afixe neologice → neologism (ex. electrocar. militari etc. agenţie. bariton. bormaşină. marfă. teatru. mititica. weekend etc. a pasa morţii). repetent. lider). doctorand.) şi din italiană (adagio. a vorbi cu taxă inversă (a vorbi codificat). lansator) . spaghete.) → germanice (sec. diesel. XIX): din franceză (automobil. albinuţă (membru al familiei care vine în vizită). caş. morţi (obiecte interzise în penitenciar. a se bunghi (a înţelege). bilanţ. fault. corectură etc. compliment. cauză. rolă. campus. muzică. scumpe). contabil. escalator. faleză. flaut. şină. exponat. actual. show. scont. XVII-XVIII): filozofie. scadent. cauză. lache (homosexual). basorelief. → englezo-americane (sec. ale altor categorii sociale: elevi. meci. → este uneori preluat şi răspândit de presă 5 . egal etc. management. figură. frână (închisoare).. accent. fotbal. XX-XXI): buldozer. studenţi. maimuţă (oglindă). scaner. lexicon. Limbajul argotic (registru stilistic argotic) → limbajul unor grupuri sociale restânse. glasvand. VIII. stemă etc. instructaj. caligraf. aut. reumastism. a face un şmen (a înşela). rucsac. baschet. astrolog. turchidit (deţinut). beton (frumos) etc. chewing-gum. cursant. computer. sovietică (pumn). gladiolă. certificat. XX): activist. al unei minorităţi „iniţiate” care nu vrea să fie înţeleasă de cei din afara cercului respectiv → constituie cel mai dinamic registru stilistic al vocabularului → argoul deţinuţilor: mafiot. sifon (turnător). unicat. dispecer. balonzaid. antet. gol. coşmar. laitmotiv. a avea bulan (a avea noroc).

a fana etc. darling. comme il faut. consulting. business. per bene → anglicismeşi americanisme: bye-bye. I’m sorry. holding. Epoca fanariotă. a pliroforisi (a informa). par exemple. bonjour.IX. dumping etc. monşer. a blesa. Jargonul → stocul de cuvinte şi expresii străine pe care unii vorbitori le folosesc abuziv. XVIII-XIX – grecisme: vivlion (carte). staff. high-life. musiu. XIX – franţuzisme: demoazelă. sec. XX: → italienisme: ciao. shop. 6 . adiaforie (indiferenţă). pentru a se distinge → evoluează în funcţie de limba de cultură la care se raportează vorbitorii: A. target. ipolepsis (stimă). micropsihie (sfiiciune) B. a persuada. a flana. C. spot. sec. Epoca paşoptistă. au revoir. şarmant. Sec. five o’clock.