Registre stilistice / limbaje

→ limba este principalul mijloc de comunicare între oameni, având trăsături specifice la nivelul fonetic, lexical, gramatical, semantic; → limbajul este limba căreia i se atribuie o destinaţie specială: „un sistem lingvistic mai mult sau mai puţin specializat în vederea conţinutului de idei specifice” (Ion Coteanu, Stilistica funcţională a limbii române) I. Limbajul literar (registrul stilistic literar) → a nu se confunda cu stilul funcţional beletristic (limbajul literaturii artistice)! → este aspectul normat, elaborat şi îngrijit al limbii Trăsături: → se caracterizează printr-un sistem de norme (ortografice, ortoepice, morfologice, sintactice, lexico-semantice, de punctuaţie) care îi asigură stabilitatea şi unitatea → normele sunt impuse prin lucrări ştiinţifice sub egida Academiei Române (dicţionare, gramatici) → include toate stilurile funcţionale: ştiinţific, oficial / juridic-administrativ, publicistic, beletristic, colocvial – exprimarea orală cultivată; → are rol director, prin faptul că este impusă de educaţie, de presă, de literatura ştiinţifică, juridică şi beletristică. II. Limbajul popular (registrul stilistic popular) → exprimă un stadiu de cultură şi civilizaţie → cuprinde limbajul uzual şi limbajul solemn (folosit în creaţiile populare ocazionate de tradiţii şi obiceiuri); există şi rudimente de limbaj tehnic (terminologii ale unor ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale) Trăsături: → lexicul redus, dar, ca o consecinţă, polisemia este bine reprezentată (cele mai multe cuvinte din fondul principal lexical sunt polisemantice) → folosirea îndeosebi a cuvintelor cu sens concret → simplitate şi uniformitate sintactică (fraza are o structură mai simplă, se preferă coordonarea, juxtapunerea, unele raporturi de subordonare apar mai rar) → frecvenţa anacolutului datorat caracterului oral al construcţiilor sintactice: „Cine se încălzeşte la soare nu-i pasă de lună.” (Folclor) → frecvenţa construcţiilor eliptice → repetiţia, revenirea explicativă; → are variante teritoriale, numite graiuri / subdialecte: muntean, bănăţean, crişean, maramureşean, moldovean → este dominat de oralitate

1

.. Limbajul regional (registrul stilistic regional) → variantă teritorială a limbajului popular → conţine cuvinte şi forme lexicale cu răspândire geografică limitată / cunoscute doare de vorbitorii dintr-o arie lingvistică → poate apărea în operele literare ca mijloc de caracterizare a personajelor sau ca sugestie pentru înţelegerea modului de viaţă al unei colectivităţi în relaţie cu mediul său de viaţă („culoarea locală”) Trăsături: A. vocative. proverbe şi zicători. în varianta rurală sau – în împletire cu limbajul cultivat.?. expresivă IV.III. alternativ.. spontan al limbii → s-a dezvoltat în interiorul limbajului popular (ca atare.?) → comparaţia şi repetiţia – procedee stilistice preferate → cuvinte folosite metaforic (Măgarul!) → acumularea de verbe cu rol în sporirea dinamicii şi a tensiunii → folosirea predilectă a juxtapunerii şi a elipsei în sintaxă V. Ce Dumnezeu. ca mijloc de caracterizare a unor personaje → a pătruns în mass-media şi în publicitate.. exclamaţii. → comunicare nuanţată. interogaţii → clişee lingvistice. în varianta citadină) → poate apărea în operele literare.. Limbajul oral (registrul stilistic oral) → aspectul discontinuu. pentru a crea o relaţie cordială şi sinceră cu receptorii Trăsături: → limbaj puternic marcat afectiv (mulţi termeni care exprimă atitudinea afectivă a emiţătorului) → interjecţii. mai refractar schimbărilor decât cel oral.. degajat. Regionalisme lexicale 2 .? Ce dracu. Limbajul scris / cult (registrul stilistic cult) → aspect continuu. termeni la modă → termeni viguroşi şi suculenţi (de regulă termeni tabu) → diminutive şi augmentative cu caracter afectiv → folosirea superlativului → prezenţa invocativelor (Unde naiba. linear al limbii Trăsături: → limbaj conservator.

merili. timpurili etc. uică (unchi) etc. [mîni] (mâine) → munteneşti: ă în loc de e [pă]. pers. morminţ (cimitir). birău (notar). → ardeleneşti: ai (usturoi). î în loc de diftongul [îi]: [câne]. ale: Nică a lui Ştefan a Petrei etc. articolul genitival este invariabil: a în loc de al. cotoi (copan de pui). făgădău (birt. cătană (soldat). bortă (gaură. tot aici.→ moldoveneşti: agud (dud). ţintirim (cimitir). şnaidăr (croitor). glod (noroi). bolniţă (spital). cârd). tină (praf). pogon (unitate de măsură a pământului). scorbură). bolund (bolnav). [frunce]. fo’ = fost → bănăţene: ce în loc de t. pluralele în –e de la subst. harbuz (pepene). i în loc de e [di. horincă / pălincă. sabău (croitor). conci (coc). Regionalisme morfologice → în Transilvania şi Moldova. ciubotar (cizmar). → ardeleneşti: trunchierea cuvintelor (un’ = unde. buduroi (stup / trunchi de copac scobit. [bage]. ţintirim (cimitir) etc. sămădău (contabil. chindie (înserare. Regionalisme fonetice → moldoveneşti: h în loc de f [a hi]. curechi (varză). iugăr (unitate de măsură a pământului). glajă (sticlă). [dă]. 3 . → bănăţene: blagă (bogăţie). → munteneşti: alde. feminine şi neutre se masculinizează: fetili. mini]. bleg). a în loc de ă [barbat].compus forma [o]: el o vinit. bai (necaz). ş în loc de ce / ci [dulşi]. → în Moldova. struţ (sanie). grof. auxiliarul a avea are la perf. a III-a singular: ei s-a dus. muscel (deal). bojdeucă. ei o mâncat → în Muntenia. năvleg (prost. pi. C. [hiclean]. fruştuc (mic dejun). golumb (porumbel). paradaisă (pătlăgea roşie). căsap (măcelar). B. posmagi (pesmeţi). teci (păstăi) etc. oghial (plapumă). temeteu. [malai]. zăplaz (gard) etc. barabule (cartofi). cucuruz (porumb). e în loc de a [băiet] etc. folosit la fântână). bât (moş). ciurdă (cireadă. lubeniţă (pepene). colţuni (ciorapi). î în loc de i [dân] etc. duhan (tutun). mai (ficat) poplon (plapumă). han). ge în loc de d [munce]. ai. groapă. farbă (culoare). laibăr (vestă). iorgan (plapumă). dadă / unche (termen de adresare către femei în vârstă / mătuşă). lepedeu (cearşaf). petrecere). a III-a plural a verbelor este identică cu pers.

cuvânt („motiv”). arbănaş. „cioc”). sară etc. A. a trage la aghioase. Arhaisme semantice: rost („gură”. dijmă. funcţia sau însuşirea nu mai există) sau prin înlocuirea cu neologisme în procesul de modernizare a limbii române → uneori. B.. românesc s-a format din conjunctivul prezent latinesc (sint) şi a evoluat în forma sînt. cu nuanţă ironică (ex. C. mişel („sărman”. a mazili = a scoate din domnie la porunca sultanului are astăzi sensul de „a scoate din funcţie”) → unele arhaisme lexicale au rămas în expresii şi locuţiuni: a nu şti o iotă. a certa („a pedepsi”). Arhaisme fonetice: Avel (Abel). vădzum (perf.somnul. aripe. „sărac”). prost („simplu”). bir. → tot fonetic este u final la verbe: pornescu.VI. ruinuri. buchea cărţii. Arhaisme lexicale: argat. mândru („înţelept”). stolnic etc. pârcălab. roate.) → pronumele care acordat (carea. a scoate la mezat etc. dovedeşte că ind. s-a fost deschis (mai-mult-ca-perf. divan („sfat”). Creaţii interne ale limbii române 4 . Limbajul arhaic (registrul stilistic arhaic) → aspect al limbii ieşit din uz. dzi. bogasier. a ceti. Arhaisme morfologice → plurale vechi în –e sau în -uri: inime. ştiubeiu. moşie („patrie”). greşale. întâlnită la cronicari. carte („scrisoare”). arhaismele sunt recuperate de limbajul beletristic. „. a tăbărî („a-şi instala tabăra”). mofluz („falit”) VII. clacă. Limbajul neologic (registrul stilistic neologic) → neologismele sunt cuvinte noi care reflectă direct şi imediat schimbările apărute în viaţa materială şi spirituală a unui popor → apariţia neologismelor într-o limbă se explică prin necesitatea de a înlocui un cuvânt mai vechi. a-i veni de hac.. vameş vieţii” „preot deşteptării noastre” (Mihai Eminescu) E. prin dispariţia referentului (noţiunea. → forma sintu (vb. uzat. părete. limbă („popor”). a cure (a curge). a fi). Arhaisme sintactice → dativul adnominal: „Tu. nemernic („pribeag. pentru „culoarea temporală” sau de limbajul colocvial. demonetizat sau insuficient de precis sau prin apariţia unor realităţi noi → limbajul neologic este nuanţat şi complex → există două grupe de neologisme: A. năruiescu sau la substantive: Mateiu. palaturi. cari) D. a rumpe. diamanturi. prez. mădular („membru al unei asociaţii”). a îmbla. poporal. grămătic. stăpân vieţii mele”. pripăşit”). mânuri → forme verbale: şedzum. instituţia. simplu). samă.

muzică. electrocar. ţigări cu fumul drept (ţigări străine. chewing-gum. convoi. şină. turchidit (deţinut). agenţie. acont. gloanţe. gulag. → este uneori preluat şi răspândit de presă 5 . albinuţă (membru al familiei care vine în vizită). flaut. şpagă (mită). spaghete. fantezie. motel. exponat. zarzavat (bani mărunţi). diesel. biştari. laitmotiv. XIX): bliţ. mişto. teatru. certificat. meci. gladiolă. şaibă. XIX): din franceză (automobil. ţuhaus. faleză. calendar. a se bunghi (a înţelege). a face un şmen (a înşela). material (bani). aut. contabil. bridge. corner. bariton. logodele. caligraf. planetă. stagiune. studenţi. accent. campus.) → germanice (sec. a vorbi cu taxă inversă (a vorbi codificat). pe şest (pe nevăzute). necontagios) B. astrolog.cuvânt românesc + afixe neologice → neologism (ex. doctorand. instructaj. zbârnă. virament. → englezo-americane (sec. lider). rucsac. VIII. bacalaureat. morţi (obiecte interzise în penitenciar. al unei minorităţi „iniţiate” care nu vrea să fie înţeleasă de cei din afara cercului respectiv → constituie cel mai dinamic registru stilistic al vocabularului → argoul deţinuţilor: mafiot. bancă. repetent. unicat. septicemie. fotbal. bomfaier. lexicon. scumpe). făcut de vise (drogat). escalator.împrumut + afixe româneşti vechi → neologism (ex. şalupe (adidaşi). glasvand. gol. mandolină. dispecer. Limbajul argotic (registru stilistic argotic) → limbajul unor grupuri sociale restânse. duet. bormaşină. → există şi alte argouri. simplu. solfegiu. agrotehnică. militari etc. marfă. traumă etc. generos. coşmar. a dribla. western. scont. boiler. tiran. scaner. computer. fisc. Împrumuturi → latine şi greceşti (sec. consul. facultate. → romanice (sec. sovietică (pumn). weekend etc. bilanţ. egal etc. XX): activist. XX-XXI): buldozer. fault. sifon (turnător). antet. cauză. stemă etc. reumastism. mititica. piramidă. lovele. a gira. scadent. lansator) . actual. caş. maimuţă (oglindă). ale altor categorii sociale: elevi. lache (homosexual). lacunar. sendviş / sandvici. cârtiţă (detector de metale). rolă. fular. baschet. management. jazz. zdup. cursant. teracotă. pârnaie. corectură etc. matriţă. calitate. XVII-XVIII): filozofie. sergent. show. transplant. frână (închisoare). a pasa morţii). → ruseşti (sec. hobby. beton (frumos) etc. a avea bulan (a avea noroc)..) şi din italiană (adagio. figură. compliment. fotoreportaj etc. barosan (şef. balonzaid. basorelief. cauză.

holding. I’m sorry. C. Jargonul → stocul de cuvinte şi expresii străine pe care unii vorbitori le folosesc abuziv. a persuada. a fana etc. spot.IX. sec. 6 . micropsihie (sfiiciune) B. XIX – franţuzisme: demoazelă. adiaforie (indiferenţă). par exemple. pentru a se distinge → evoluează în funcţie de limba de cultură la care se raportează vorbitorii: A. Epoca fanariotă. ipolepsis (stimă). a blesa. comme il faut. staff. dumping etc. monşer. high-life. darling. per bene → anglicismeşi americanisme: bye-bye. consulting. au revoir. XVIII-XIX – grecisme: vivlion (carte). XX: → italienisme: ciao. musiu. sec. five o’clock. şarmant. a flana. target. business. bonjour. Epoca paşoptistă. a pliroforisi (a informa). shop. Sec.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful