Registre stilistice / limbaje

→ limba este principalul mijloc de comunicare între oameni, având trăsături specifice la nivelul fonetic, lexical, gramatical, semantic; → limbajul este limba căreia i se atribuie o destinaţie specială: „un sistem lingvistic mai mult sau mai puţin specializat în vederea conţinutului de idei specifice” (Ion Coteanu, Stilistica funcţională a limbii române) I. Limbajul literar (registrul stilistic literar) → a nu se confunda cu stilul funcţional beletristic (limbajul literaturii artistice)! → este aspectul normat, elaborat şi îngrijit al limbii Trăsături: → se caracterizează printr-un sistem de norme (ortografice, ortoepice, morfologice, sintactice, lexico-semantice, de punctuaţie) care îi asigură stabilitatea şi unitatea → normele sunt impuse prin lucrări ştiinţifice sub egida Academiei Române (dicţionare, gramatici) → include toate stilurile funcţionale: ştiinţific, oficial / juridic-administrativ, publicistic, beletristic, colocvial – exprimarea orală cultivată; → are rol director, prin faptul că este impusă de educaţie, de presă, de literatura ştiinţifică, juridică şi beletristică. II. Limbajul popular (registrul stilistic popular) → exprimă un stadiu de cultură şi civilizaţie → cuprinde limbajul uzual şi limbajul solemn (folosit în creaţiile populare ocazionate de tradiţii şi obiceiuri); există şi rudimente de limbaj tehnic (terminologii ale unor ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale) Trăsături: → lexicul redus, dar, ca o consecinţă, polisemia este bine reprezentată (cele mai multe cuvinte din fondul principal lexical sunt polisemantice) → folosirea îndeosebi a cuvintelor cu sens concret → simplitate şi uniformitate sintactică (fraza are o structură mai simplă, se preferă coordonarea, juxtapunerea, unele raporturi de subordonare apar mai rar) → frecvenţa anacolutului datorat caracterului oral al construcţiilor sintactice: „Cine se încălzeşte la soare nu-i pasă de lună.” (Folclor) → frecvenţa construcţiilor eliptice → repetiţia, revenirea explicativă; → are variante teritoriale, numite graiuri / subdialecte: muntean, bănăţean, crişean, maramureşean, moldovean → este dominat de oralitate

1

. alternativ. Limbajul scris / cult (registrul stilistic cult) → aspect continuu. → comunicare nuanţată..?. mai refractar schimbărilor decât cel oral. proverbe şi zicători. linear al limbii Trăsături: → limbaj conservator. în varianta citadină) → poate apărea în operele literare.. termeni la modă → termeni viguroşi şi suculenţi (de regulă termeni tabu) → diminutive şi augmentative cu caracter afectiv → folosirea superlativului → prezenţa invocativelor (Unde naiba. expresivă IV.? Ce dracu. interogaţii → clişee lingvistice. spontan al limbii → s-a dezvoltat în interiorul limbajului popular (ca atare. vocative. ca mijloc de caracterizare a unor personaje → a pătruns în mass-media şi în publicitate.. Ce Dumnezeu. Limbajul regional (registrul stilistic regional) → variantă teritorială a limbajului popular → conţine cuvinte şi forme lexicale cu răspândire geografică limitată / cunoscute doare de vorbitorii dintr-o arie lingvistică → poate apărea în operele literare ca mijloc de caracterizare a personajelor sau ca sugestie pentru înţelegerea modului de viaţă al unei colectivităţi în relaţie cu mediul său de viaţă („culoarea locală”) Trăsături: A. Regionalisme lexicale 2 . în varianta rurală sau – în împletire cu limbajul cultivat. exclamaţii.III. Limbajul oral (registrul stilistic oral) → aspectul discontinuu.. degajat..?) → comparaţia şi repetiţia – procedee stilistice preferate → cuvinte folosite metaforic (Măgarul!) → acumularea de verbe cu rol în sporirea dinamicii şi a tensiunii → folosirea predilectă a juxtapunerii şi a elipsei în sintaxă V. pentru a crea o relaţie cordială şi sinceră cu receptorii Trăsături: → limbaj puternic marcat afectiv (mulţi termeni care exprimă atitudinea afectivă a emiţătorului) → interjecţii.

birău (notar). năvleg (prost. → munteneşti: alde. bleg). petrecere). [frunce]. a III-a plural a verbelor este identică cu pers. e în loc de a [băiet] etc. făgădău (birt. căsap (măcelar). → ardeleneşti: ai (usturoi). buduroi (stup / trunchi de copac scobit. ţintirim (cimitir). duhan (tutun). scorbură). iugăr (unitate de măsură a pământului). glod (noroi). a III-a singular: ei s-a dus. han). ciurdă (cireadă. ai. pers. [hiclean]. farbă (culoare). folosit la fântână). i în loc de e [di. pi. muscel (deal). tot aici. 3 . B. bât (moş). C. iorgan (plapumă). [bage]. ge în loc de d [munce]. sămădău (contabil. cârd). Regionalisme morfologice → în Transilvania şi Moldova. î în loc de diftongul [îi]: [câne]. mini]. harbuz (pepene). cucuruz (porumb). dadă / unche (termen de adresare către femei în vârstă / mătuşă). lubeniţă (pepene). grof. groapă. → bănăţene: blagă (bogăţie). ei o mâncat → în Muntenia. curechi (varză). Regionalisme fonetice → moldoveneşti: h în loc de f [a hi]. colţuni (ciorapi). chindie (înserare. pogon (unitate de măsură a pământului). → în Moldova. feminine şi neutre se masculinizează: fetili. mai (ficat) poplon (plapumă). ş în loc de ce / ci [dulşi]. a în loc de ă [barbat]. bortă (gaură. auxiliarul a avea are la perf. teci (păstăi) etc. bolund (bolnav). ale: Nică a lui Ştefan a Petrei etc. timpurili etc. golumb (porumbel).→ moldoveneşti: agud (dud). pluralele în –e de la subst. struţ (sanie). cătană (soldat). posmagi (pesmeţi). conci (coc). bai (necaz). laibăr (vestă). paradaisă (pătlăgea roşie). horincă / pălincă. bojdeucă. î în loc de i [dân] etc. → ardeleneşti: trunchierea cuvintelor (un’ = unde. sabău (croitor). [mîni] (mâine) → munteneşti: ă în loc de e [pă]. [malai]. glajă (sticlă).compus forma [o]: el o vinit. tină (praf). fruştuc (mic dejun). barabule (cartofi). morminţ (cimitir). uică (unchi) etc. [dă]. bolniţă (spital). temeteu. fo’ = fost → bănăţene: ce în loc de t. ţintirim (cimitir) etc. lepedeu (cearşaf). cotoi (copan de pui). merili. articolul genitival este invariabil: a în loc de al. şnaidăr (croitor). ciubotar (cizmar). oghial (plapumă). zăplaz (gard) etc.

a mazili = a scoate din domnie la porunca sultanului are astăzi sensul de „a scoate din funcţie”) → unele arhaisme lexicale au rămas în expresii şi locuţiuni: a nu şti o iotă. întâlnită la cronicari. a scoate la mezat etc. a tăbărî („a-şi instala tabăra”). Creaţii interne ale limbii române 4 . pentru „culoarea temporală” sau de limbajul colocvial. Arhaisme lexicale: argat. mândru („înţelept”). prin dispariţia referentului (noţiunea. vădzum (perf. Limbajul neologic (registrul stilistic neologic) → neologismele sunt cuvinte noi care reflectă direct şi imediat schimbările apărute în viaţa materială şi spirituală a unui popor → apariţia neologismelor într-o limbă se explică prin necesitatea de a înlocui un cuvânt mai vechi. prost („simplu”). a rumpe. năruiescu sau la substantive: Mateiu. pripăşit”). cari) D. prez. palaturi. stăpân vieţii mele”.. demonetizat sau insuficient de precis sau prin apariţia unor realităţi noi → limbajul neologic este nuanţat şi complex → există două grupe de neologisme: A.. ruinuri.VI. roate. s-a fost deschis (mai-mult-ca-perf. cu nuanţă ironică (ex. mădular („membru al unei asociaţii”). → tot fonetic este u final la verbe: pornescu. → forma sintu (vb. a trage la aghioase. moşie („patrie”). instituţia. Arhaisme semantice: rost („gură”. dovedeşte că ind.) → pronumele care acordat (carea. B. divan („sfat”). dzi. bogasier. a-i veni de hac. bir. „. stolnic etc. „cioc”). a îmbla. carte („scrisoare”). C. a cure (a curge). mânuri → forme verbale: şedzum. mişel („sărman”. Limbajul arhaic (registrul stilistic arhaic) → aspect al limbii ieşit din uz. limbă („popor”). mofluz („falit”) VII. părete. Arhaisme sintactice → dativul adnominal: „Tu. Arhaisme morfologice → plurale vechi în –e sau în -uri: inime. nemernic („pribeag. samă. poporal. „sărac”). a certa („a pedepsi”). sară etc. greşale. simplu). clacă. A. pârcălab. românesc s-a format din conjunctivul prezent latinesc (sint) şi a evoluat în forma sînt. aripe. a fi). cuvânt („motiv”). funcţia sau însuşirea nu mai există) sau prin înlocuirea cu neologisme în procesul de modernizare a limbii române → uneori. ştiubeiu. dijmă. grămătic. arhaismele sunt recuperate de limbajul beletristic. arbănaş. Arhaisme fonetice: Avel (Abel). a ceti.somnul. buchea cărţii. diamanturi. vameş vieţii” „preot deşteptării noastre” (Mihai Eminescu) E. uzat.

pârnaie. basorelief. cauză. şpagă (mită). Limbajul argotic (registru stilistic argotic) → limbajul unor grupuri sociale restânse. bancă. laitmotiv. electrocar. lacunar. caligraf. cursant. şalupe (adidaşi). fular. bormaşină. motel. morţi (obiecte interzise în penitenciar. acont. a pasa morţii). gloanţe. lider). septicemie. accent. sendviş / sandvici. facultate. ţigări cu fumul drept (ţigări străine. beton (frumos) etc. actual. ţuhaus. solfegiu. calitate.împrumut + afixe româneşti vechi → neologism (ex. pe şest (pe nevăzute). repetent. scont. lache (homosexual). a gira. calendar. a dribla. stagiune.. aut. ale altor categorii sociale: elevi. bilanţ. şaibă. doctorand. material (bani).) → germanice (sec.) şi din italiană (adagio. studenţi. escalator. management. XIX): bliţ. lovele. faleză. mititica. certificat. gulag. caş. zbârnă. piramidă. al unei minorităţi „iniţiate” care nu vrea să fie înţeleasă de cei din afara cercului respectiv → constituie cel mai dinamic registru stilistic al vocabularului → argoul deţinuţilor: mafiot. corectură etc. a avea bulan (a avea noroc). scaner. → ruseşti (sec. transplant. zarzavat (bani mărunţi). marfă. logodele. virament. lexicon. mandolină. fotbal. a face un şmen (a înşela). jazz. antet. gladiolă. fantezie. → există şi alte argouri. fisc. XX-XXI): buldozer. teatru. gol. necontagios) B. exponat. cârtiţă (detector de metale). mişto. făcut de vise (drogat). albinuţă (membru al familiei care vine în vizită). VIII. → englezo-americane (sec. lansator) . fotoreportaj etc. compliment. XVII-XVIII): filozofie. traumă etc. agenţie. → este uneori preluat şi răspândit de presă 5 . zdup. duet. cauză. sovietică (pumn). rolă. turchidit (deţinut). simplu. astrolog. sergent. contabil. bomfaier. unicat. tiran. agrotehnică. stemă etc. militari etc. rucsac. spaghete. western. meci. instructaj. XIX): din franceză (automobil. chewing-gum. a vorbi cu taxă inversă (a vorbi codificat). corner. dispecer. consul. bridge. convoi. matriţă. hobby. bacalaureat. bariton. glasvand. show. figură. a se bunghi (a înţelege). computer. biştari. flaut. campus. weekend etc. reumastism. egal etc.cuvânt românesc + afixe neologice → neologism (ex. şină. balonzaid. generos. XX): activist. fault. planetă. diesel. barosan (şef. frână (închisoare). maimuţă (oglindă). muzică. Împrumuturi → latine şi greceşti (sec. scumpe). baschet. teracotă. scadent. boiler. → romanice (sec. sifon (turnător). coşmar.

high-life. a pliroforisi (a informa). five o’clock. a fana etc. staff. a persuada. a flana. sec. au revoir. bonjour. Jargonul → stocul de cuvinte şi expresii străine pe care unii vorbitori le folosesc abuziv. per bene → anglicismeşi americanisme: bye-bye. sec. XX: → italienisme: ciao.IX. comme il faut. Sec. micropsihie (sfiiciune) B. shop. I’m sorry. holding. monşer. business. consulting. XVIII-XIX – grecisme: vivlion (carte). dumping etc. ipolepsis (stimă). par exemple. spot. 6 . target. darling. şarmant. musiu. Epoca fanariotă. C. a blesa. XIX – franţuzisme: demoazelă. Epoca paşoptistă. pentru a se distinge → evoluează în funcţie de limba de cultură la care se raportează vorbitorii: A. adiaforie (indiferenţă).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful