Registre stilistice / limbaje

→ limba este principalul mijloc de comunicare între oameni, având trăsături specifice la nivelul fonetic, lexical, gramatical, semantic; → limbajul este limba căreia i se atribuie o destinaţie specială: „un sistem lingvistic mai mult sau mai puţin specializat în vederea conţinutului de idei specifice” (Ion Coteanu, Stilistica funcţională a limbii române) I. Limbajul literar (registrul stilistic literar) → a nu se confunda cu stilul funcţional beletristic (limbajul literaturii artistice)! → este aspectul normat, elaborat şi îngrijit al limbii Trăsături: → se caracterizează printr-un sistem de norme (ortografice, ortoepice, morfologice, sintactice, lexico-semantice, de punctuaţie) care îi asigură stabilitatea şi unitatea → normele sunt impuse prin lucrări ştiinţifice sub egida Academiei Române (dicţionare, gramatici) → include toate stilurile funcţionale: ştiinţific, oficial / juridic-administrativ, publicistic, beletristic, colocvial – exprimarea orală cultivată; → are rol director, prin faptul că este impusă de educaţie, de presă, de literatura ştiinţifică, juridică şi beletristică. II. Limbajul popular (registrul stilistic popular) → exprimă un stadiu de cultură şi civilizaţie → cuprinde limbajul uzual şi limbajul solemn (folosit în creaţiile populare ocazionate de tradiţii şi obiceiuri); există şi rudimente de limbaj tehnic (terminologii ale unor ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale) Trăsături: → lexicul redus, dar, ca o consecinţă, polisemia este bine reprezentată (cele mai multe cuvinte din fondul principal lexical sunt polisemantice) → folosirea îndeosebi a cuvintelor cu sens concret → simplitate şi uniformitate sintactică (fraza are o structură mai simplă, se preferă coordonarea, juxtapunerea, unele raporturi de subordonare apar mai rar) → frecvenţa anacolutului datorat caracterului oral al construcţiilor sintactice: „Cine se încălzeşte la soare nu-i pasă de lună.” (Folclor) → frecvenţa construcţiilor eliptice → repetiţia, revenirea explicativă; → are variante teritoriale, numite graiuri / subdialecte: muntean, bănăţean, crişean, maramureşean, moldovean → este dominat de oralitate

1

mai refractar schimbărilor decât cel oral. → comunicare nuanţată. Limbajul scris / cult (registrul stilistic cult) → aspect continuu...?) → comparaţia şi repetiţia – procedee stilistice preferate → cuvinte folosite metaforic (Măgarul!) → acumularea de verbe cu rol în sporirea dinamicii şi a tensiunii → folosirea predilectă a juxtapunerii şi a elipsei în sintaxă V. vocative. alternativ.? Ce dracu. pentru a crea o relaţie cordială şi sinceră cu receptorii Trăsături: → limbaj puternic marcat afectiv (mulţi termeni care exprimă atitudinea afectivă a emiţătorului) → interjecţii.. ca mijloc de caracterizare a unor personaje → a pătruns în mass-media şi în publicitate. în varianta citadină) → poate apărea în operele literare. exclamaţii. expresivă IV.?. Regionalisme lexicale 2 .III. proverbe şi zicători. degajat.. linear al limbii Trăsături: → limbaj conservator.. spontan al limbii → s-a dezvoltat în interiorul limbajului popular (ca atare. Ce Dumnezeu.. Limbajul regional (registrul stilistic regional) → variantă teritorială a limbajului popular → conţine cuvinte şi forme lexicale cu răspândire geografică limitată / cunoscute doare de vorbitorii dintr-o arie lingvistică → poate apărea în operele literare ca mijloc de caracterizare a personajelor sau ca sugestie pentru înţelegerea modului de viaţă al unei colectivităţi în relaţie cu mediul său de viaţă („culoarea locală”) Trăsături: A. interogaţii → clişee lingvistice. în varianta rurală sau – în împletire cu limbajul cultivat. termeni la modă → termeni viguroşi şi suculenţi (de regulă termeni tabu) → diminutive şi augmentative cu caracter afectiv → folosirea superlativului → prezenţa invocativelor (Unde naiba. Limbajul oral (registrul stilistic oral) → aspectul discontinuu.

bortă (gaură. a III-a plural a verbelor este identică cu pers. [hiclean]. a în loc de ă [barbat]. î în loc de i [dân] etc. grof. [frunce]. lubeniţă (pepene). năvleg (prost. tot aici. bât (moş). ciurdă (cireadă. fruştuc (mic dejun). oghial (plapumă). ciubotar (cizmar). colţuni (ciorapi). han). paradaisă (pătlăgea roşie). 3 . golumb (porumbel). muscel (deal). pers. fo’ = fost → bănăţene: ce în loc de t. ţintirim (cimitir) etc. horincă / pălincă. → în Moldova. bolniţă (spital). → ardeleneşti: ai (usturoi). i în loc de e [di. ale: Nică a lui Ştefan a Petrei etc. struţ (sanie). uică (unchi) etc. lepedeu (cearşaf). birău (notar). barabule (cartofi). ge în loc de d [munce]. mini]. B. e în loc de a [băiet] etc. bleg). [malai]. chindie (înserare. zăplaz (gard) etc. auxiliarul a avea are la perf. [mîni] (mâine) → munteneşti: ă în loc de e [pă]. cucuruz (porumb).compus forma [o]: el o vinit. petrecere). posmagi (pesmeţi). buduroi (stup / trunchi de copac scobit. î în loc de diftongul [îi]: [câne]. şnaidăr (croitor). căsap (măcelar). articolul genitival este invariabil: a în loc de al. iorgan (plapumă). → ardeleneşti: trunchierea cuvintelor (un’ = unde. ţintirim (cimitir). curechi (varză). farbă (culoare). harbuz (pepene). timpurili etc. dadă / unche (termen de adresare către femei în vârstă / mătuşă). pluralele în –e de la subst. mai (ficat) poplon (plapumă). cârd). scorbură). duhan (tutun). sabău (croitor). tină (praf). Regionalisme fonetice → moldoveneşti: h în loc de f [a hi]. folosit la fântână). teci (păstăi) etc. laibăr (vestă). a III-a singular: ei s-a dus. [bage]. → bănăţene: blagă (bogăţie). iugăr (unitate de măsură a pământului). bojdeucă. cotoi (copan de pui). glajă (sticlă). merili. sămădău (contabil.→ moldoveneşti: agud (dud). ş în loc de ce / ci [dulşi]. pi. C. morminţ (cimitir). Regionalisme morfologice → în Transilvania şi Moldova. feminine şi neutre se masculinizează: fetili. bolund (bolnav). conci (coc). ai. glod (noroi). groapă. temeteu. ei o mâncat → în Muntenia. bai (necaz). pogon (unitate de măsură a pământului). [dă]. → munteneşti: alde. făgădău (birt. cătană (soldat).

limbă („popor”). vădzum (perf.VI. aripe. cu nuanţă ironică (ex. samă. moşie („patrie”). → forma sintu (vb. s-a fost deschis (mai-mult-ca-perf. mofluz („falit”) VII. dovedeşte că ind. buchea cărţii. grămătic. dzi. stolnic etc. Arhaisme sintactice → dativul adnominal: „Tu. sară etc. a rumpe. → tot fonetic este u final la verbe: pornescu. a scoate la mezat etc. a ceti. Limbajul arhaic (registrul stilistic arhaic) → aspect al limbii ieşit din uz. bogasier.. A. ruinuri.somnul. cari) D. arhaismele sunt recuperate de limbajul beletristic. a îmbla. carte („scrisoare”). prost („simplu”). „sărac”). a-i veni de hac. vameş vieţii” „preot deşteptării noastre” (Mihai Eminescu) E. mândru („înţelept”). Arhaisme fonetice: Avel (Abel). bir. românesc s-a format din conjunctivul prezent latinesc (sint) şi a evoluat în forma sînt. palaturi. cuvânt („motiv”). a cure (a curge). năruiescu sau la substantive: Mateiu. B. Arhaisme lexicale: argat. a mazili = a scoate din domnie la porunca sultanului are astăzi sensul de „a scoate din funcţie”) → unele arhaisme lexicale au rămas în expresii şi locuţiuni: a nu şti o iotă. Limbajul neologic (registrul stilistic neologic) → neologismele sunt cuvinte noi care reflectă direct şi imediat schimbările apărute în viaţa materială şi spirituală a unui popor → apariţia neologismelor într-o limbă se explică prin necesitatea de a înlocui un cuvânt mai vechi. diamanturi. întâlnită la cronicari. dijmă. „cioc”). „. divan („sfat”). mădular („membru al unei asociaţii”). părete. pentru „culoarea temporală” sau de limbajul colocvial. mişel („sărman”.. prin dispariţia referentului (noţiunea. a trage la aghioase. C. ştiubeiu. Creaţii interne ale limbii române 4 . roate. poporal. demonetizat sau insuficient de precis sau prin apariţia unor realităţi noi → limbajul neologic este nuanţat şi complex → există două grupe de neologisme: A. pripăşit”). instituţia. mânuri → forme verbale: şedzum. prez. Arhaisme morfologice → plurale vechi în –e sau în -uri: inime. a certa („a pedepsi”). simplu). funcţia sau însuşirea nu mai există) sau prin înlocuirea cu neologisme în procesul de modernizare a limbii române → uneori. stăpân vieţii mele”. pârcălab. a fi). clacă. greşale. Arhaisme semantice: rost („gură”. nemernic („pribeag. arbănaş. uzat. a tăbărî („a-şi instala tabăra”).) → pronumele care acordat (carea.

duet. piramidă. Împrumuturi → latine şi greceşti (sec. a gira. baschet. logodele. spaghete. a avea bulan (a avea noroc). cârtiţă (detector de metale). basorelief. hobby. fotbal. al unei minorităţi „iniţiate” care nu vrea să fie înţeleasă de cei din afara cercului respectiv → constituie cel mai dinamic registru stilistic al vocabularului → argoul deţinuţilor: mafiot. a se bunghi (a înţelege). a vorbi cu taxă inversă (a vorbi codificat). certificat. a face un şmen (a înşela). doctorand. mişto. lache (homosexual). bridge. → romanice (sec. traumă etc. pe şest (pe nevăzute). şalupe (adidaşi). agenţie. acont. bormaşină. muzică. transplant. VIII. biştari. caligraf. rucsac. lacunar.cuvânt românesc + afixe neologice → neologism (ex. a pasa morţii). gloanţe. turchidit (deţinut). albinuţă (membru al familiei care vine în vizită). cauză. XX): activist. → englezo-americane (sec. fisc. scumpe). zarzavat (bani mărunţi). gulag. repetent.) → germanice (sec. simplu. făcut de vise (drogat). coşmar. astrolog. lider). flaut. scadent. contabil. pârnaie. campus. sendviş / sandvici. studenţi. ale altor categorii sociale: elevi. scont. bancă. bacalaureat. teracotă. gol. virament.împrumut + afixe româneşti vechi → neologism (ex. dispecer. fantezie. militari etc. mandolină. boiler. lovele. XX-XXI): buldozer. → ruseşti (sec. necontagios) B. maimuţă (oglindă). sifon (turnător). reumastism. XIX): din franceză (automobil. beton (frumos) etc. zbârnă. Limbajul argotic (registru stilistic argotic) → limbajul unor grupuri sociale restânse. calendar. faleză. meci. rolă.. generos. fotoreportaj etc. electrocar. tiran. material (bani). convoi. matriţă. laitmotiv. morţi (obiecte interzise în penitenciar. corectură etc. antet. computer. lexicon. glasvand. fault. stemă etc. şaibă. scaner. accent. actual. → există şi alte argouri. marfă. sovietică (pumn). instructaj. consul. ţuhaus. western. bilanţ. frână (închisoare). cauză. XVII-XVIII): filozofie. → este uneori preluat şi răspândit de presă 5 . lansator) . ţigări cu fumul drept (ţigări străine. management. XIX): bliţ. sergent. şpagă (mită). caş. şină. septicemie. escalator. figură. barosan (şef. exponat. agrotehnică. calitate. weekend etc. mititica. teatru. egal etc.) şi din italiană (adagio. jazz. bomfaier. corner. stagiune. planetă. compliment. solfegiu. zdup. bariton. a dribla. chewing-gum. motel. fular. balonzaid. gladiolă. cursant. show. diesel. aut. facultate. unicat.

sec. a blesa. a pliroforisi (a informa). adiaforie (indiferenţă). pentru a se distinge → evoluează în funcţie de limba de cultură la care se raportează vorbitorii: A. high-life. Sec. staff. holding. consulting. XX: → italienisme: ciao. Epoca paşoptistă. shop. comme il faut. five o’clock. XIX – franţuzisme: demoazelă.IX. I’m sorry. au revoir. micropsihie (sfiiciune) B. 6 . a persuada. ipolepsis (stimă). Jargonul → stocul de cuvinte şi expresii străine pe care unii vorbitori le folosesc abuziv. per bene → anglicismeşi americanisme: bye-bye. dumping etc. business. musiu. bonjour. darling. Epoca fanariotă. a fana etc. XVIII-XIX – grecisme: vivlion (carte). spot. a flana. target. C. par exemple. şarmant. sec. monşer.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful