Registre stilistice / limbaje

→ limba este principalul mijloc de comunicare între oameni, având trăsături specifice la nivelul fonetic, lexical, gramatical, semantic; → limbajul este limba căreia i se atribuie o destinaţie specială: „un sistem lingvistic mai mult sau mai puţin specializat în vederea conţinutului de idei specifice” (Ion Coteanu, Stilistica funcţională a limbii române) I. Limbajul literar (registrul stilistic literar) → a nu se confunda cu stilul funcţional beletristic (limbajul literaturii artistice)! → este aspectul normat, elaborat şi îngrijit al limbii Trăsături: → se caracterizează printr-un sistem de norme (ortografice, ortoepice, morfologice, sintactice, lexico-semantice, de punctuaţie) care îi asigură stabilitatea şi unitatea → normele sunt impuse prin lucrări ştiinţifice sub egida Academiei Române (dicţionare, gramatici) → include toate stilurile funcţionale: ştiinţific, oficial / juridic-administrativ, publicistic, beletristic, colocvial – exprimarea orală cultivată; → are rol director, prin faptul că este impusă de educaţie, de presă, de literatura ştiinţifică, juridică şi beletristică. II. Limbajul popular (registrul stilistic popular) → exprimă un stadiu de cultură şi civilizaţie → cuprinde limbajul uzual şi limbajul solemn (folosit în creaţiile populare ocazionate de tradiţii şi obiceiuri); există şi rudimente de limbaj tehnic (terminologii ale unor ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale) Trăsături: → lexicul redus, dar, ca o consecinţă, polisemia este bine reprezentată (cele mai multe cuvinte din fondul principal lexical sunt polisemantice) → folosirea îndeosebi a cuvintelor cu sens concret → simplitate şi uniformitate sintactică (fraza are o structură mai simplă, se preferă coordonarea, juxtapunerea, unele raporturi de subordonare apar mai rar) → frecvenţa anacolutului datorat caracterului oral al construcţiilor sintactice: „Cine se încălzeşte la soare nu-i pasă de lună.” (Folclor) → frecvenţa construcţiilor eliptice → repetiţia, revenirea explicativă; → are variante teritoriale, numite graiuri / subdialecte: muntean, bănăţean, crişean, maramureşean, moldovean → este dominat de oralitate

1

..III.?. termeni la modă → termeni viguroşi şi suculenţi (de regulă termeni tabu) → diminutive şi augmentative cu caracter afectiv → folosirea superlativului → prezenţa invocativelor (Unde naiba. în varianta citadină) → poate apărea în operele literare... Limbajul regional (registrul stilistic regional) → variantă teritorială a limbajului popular → conţine cuvinte şi forme lexicale cu răspândire geografică limitată / cunoscute doare de vorbitorii dintr-o arie lingvistică → poate apărea în operele literare ca mijloc de caracterizare a personajelor sau ca sugestie pentru înţelegerea modului de viaţă al unei colectivităţi în relaţie cu mediul său de viaţă („culoarea locală”) Trăsături: A. exclamaţii. alternativ. spontan al limbii → s-a dezvoltat în interiorul limbajului popular (ca atare. expresivă IV. Limbajul oral (registrul stilistic oral) → aspectul discontinuu. ca mijloc de caracterizare a unor personaje → a pătruns în mass-media şi în publicitate. mai refractar schimbărilor decât cel oral. Ce Dumnezeu.. Regionalisme lexicale 2 . proverbe şi zicători.? Ce dracu. → comunicare nuanţată. interogaţii → clişee lingvistice. pentru a crea o relaţie cordială şi sinceră cu receptorii Trăsături: → limbaj puternic marcat afectiv (mulţi termeni care exprimă atitudinea afectivă a emiţătorului) → interjecţii. degajat. în varianta rurală sau – în împletire cu limbajul cultivat. linear al limbii Trăsături: → limbaj conservator. Limbajul scris / cult (registrul stilistic cult) → aspect continuu.?) → comparaţia şi repetiţia – procedee stilistice preferate → cuvinte folosite metaforic (Măgarul!) → acumularea de verbe cu rol în sporirea dinamicii şi a tensiunii → folosirea predilectă a juxtapunerii şi a elipsei în sintaxă V.. vocative.

iorgan (plapumă). ge în loc de d [munce]. cucuruz (porumb). dadă / unche (termen de adresare către femei în vârstă / mătuşă). pogon (unitate de măsură a pământului). duhan (tutun).compus forma [o]: el o vinit. → în Moldova. fruştuc (mic dejun). ţintirim (cimitir). conci (coc). bolniţă (spital). timpurili etc. glajă (sticlă). struţ (sanie). grof. tot aici. cârd). tină (praf). a în loc de ă [barbat]. harbuz (pepene). temeteu. năvleg (prost. a III-a plural a verbelor este identică cu pers. zăplaz (gard) etc. B. colţuni (ciorapi). farbă (culoare). uică (unchi) etc. folosit la fântână). sabău (croitor).→ moldoveneşti: agud (dud). morminţ (cimitir). Regionalisme morfologice → în Transilvania şi Moldova. ciubotar (cizmar). C. paradaisă (pătlăgea roşie). [hiclean]. ciurdă (cireadă. [bage]. şnaidăr (croitor). curechi (varză). [frunce]. căsap (măcelar). cătană (soldat). î în loc de diftongul [îi]: [câne]. → ardeleneşti: trunchierea cuvintelor (un’ = unde. [dă]. Regionalisme fonetice → moldoveneşti: h în loc de f [a hi]. articolul genitival este invariabil: a în loc de al. pi. [mîni] (mâine) → munteneşti: ă în loc de e [pă]. ţintirim (cimitir) etc. groapă. ale: Nică a lui Ştefan a Petrei etc. iugăr (unitate de măsură a pământului). golumb (porumbel). fo’ = fost → bănăţene: ce în loc de t. petrecere). ei o mâncat → în Muntenia. bojdeucă. → bănăţene: blagă (bogăţie). bortă (gaură. a III-a singular: ei s-a dus. 3 . laibăr (vestă). cotoi (copan de pui). barabule (cartofi). [malai]. scorbură). bolund (bolnav). teci (păstăi) etc. bleg). lubeniţă (pepene). auxiliarul a avea are la perf. buduroi (stup / trunchi de copac scobit. mini]. muscel (deal). horincă / pălincă. → munteneşti: alde. chindie (înserare. ai. merili. → ardeleneşti: ai (usturoi). pluralele în –e de la subst. oghial (plapumă). i în loc de e [di. glod (noroi). e în loc de a [băiet] etc. ş în loc de ce / ci [dulşi]. birău (notar). posmagi (pesmeţi). pers. feminine şi neutre se masculinizează: fetili. făgădău (birt. î în loc de i [dân] etc. bai (necaz). mai (ficat) poplon (plapumă). han). lepedeu (cearşaf). bât (moş). sămădău (contabil.

divan („sfat”). moşie („patrie”). cuvânt („motiv”). „cioc”). a certa („a pedepsi”). instituţia. ştiubeiu. pripăşit”). bogasier. mândru („înţelept”). prin dispariţia referentului (noţiunea.somnul.. „sărac”). samă. mădular („membru al unei asociaţii”). palaturi. a rumpe. → forma sintu (vb. Arhaisme lexicale: argat. nemernic („pribeag. prez. a tăbărî („a-şi instala tabăra”). funcţia sau însuşirea nu mai există) sau prin înlocuirea cu neologisme în procesul de modernizare a limbii române → uneori. → tot fonetic este u final la verbe: pornescu. a mazili = a scoate din domnie la porunca sultanului are astăzi sensul de „a scoate din funcţie”) → unele arhaisme lexicale au rămas în expresii şi locuţiuni: a nu şti o iotă. bir. mofluz („falit”) VII. limbă („popor”). ruinuri. a scoate la mezat etc. Arhaisme sintactice → dativul adnominal: „Tu. românesc s-a format din conjunctivul prezent latinesc (sint) şi a evoluat în forma sînt. aripe. greşale. diamanturi. clacă. dovedeşte că ind. Arhaisme fonetice: Avel (Abel). dijmă.. mişel („sărman”. dzi. demonetizat sau insuficient de precis sau prin apariţia unor realităţi noi → limbajul neologic este nuanţat şi complex → există două grupe de neologisme: A.) → pronumele care acordat (carea. stolnic etc. carte („scrisoare”). a-i veni de hac. a ceti. pârcălab. a fi). Arhaisme semantice: rost („gură”. Arhaisme morfologice → plurale vechi în –e sau în -uri: inime. Limbajul arhaic (registrul stilistic arhaic) → aspect al limbii ieşit din uz. Creaţii interne ale limbii române 4 . părete. a trage la aghioase. uzat. vădzum (perf. A. B. sară etc. vameş vieţii” „preot deşteptării noastre” (Mihai Eminescu) E. întâlnită la cronicari.VI. a cure (a curge). s-a fost deschis (mai-mult-ca-perf. arbănaş. C. roate. cu nuanţă ironică (ex. mânuri → forme verbale: şedzum. a îmbla. cari) D. arhaismele sunt recuperate de limbajul beletristic. „. Limbajul neologic (registrul stilistic neologic) → neologismele sunt cuvinte noi care reflectă direct şi imediat schimbările apărute în viaţa materială şi spirituală a unui popor → apariţia neologismelor într-o limbă se explică prin necesitatea de a înlocui un cuvânt mai vechi. stăpân vieţii mele”. grămătic. prost („simplu”). buchea cărţii. poporal. simplu). năruiescu sau la substantive: Mateiu. pentru „culoarea temporală” sau de limbajul colocvial.

caş. lovele. fotoreportaj etc. bariton. XX-XXI): buldozer. computer. teracotă. corner. stemă etc. instructaj. bacalaureat. lansator) . a se bunghi (a înţelege). calendar. XVII-XVIII): filozofie. convoi. pârnaie. a dribla. şaibă. necontagios) B. chewing-gum. consul. scadent. muzică. dispecer.) şi din italiană (adagio. exponat. scumpe). certificat. bilanţ. calitate. figură. studenţi. traumă etc. zbârnă. baschet. piramidă. acont. lache (homosexual). logodele. contabil. management. XX): activist. show. meci. tiran. actual. militari etc. Limbajul argotic (registru stilistic argotic) → limbajul unor grupuri sociale restânse. western. bancă. scaner. zdup. egal etc. lacunar. spaghete. laitmotiv. mişto. sendviş / sandvici. glasvand. weekend etc. astrolog. faleză. mandolină. bomfaier. doctorand. turchidit (deţinut). planetă. morţi (obiecte interzise în penitenciar. şalupe (adidaşi). marfă. barosan (şef. pe şest (pe nevăzute). simplu. cauză. ale altor categorii sociale: elevi. a pasa morţii). boiler. lider). repetent. stagiune. → ruseşti (sec. jazz. matriţă. albinuţă (membru al familiei care vine în vizită). ţuhaus. accent. balonzaid. a avea bulan (a avea noroc). facultate. virament. cârtiţă (detector de metale). motel. generos. solfegiu. teatru. fantezie. → romanice (sec. corectură etc.) → germanice (sec. hobby. biştari. cauză. beton (frumos) etc. gloanţe. fotbal. a vorbi cu taxă inversă (a vorbi codificat). a face un şmen (a înşela). ţigări cu fumul drept (ţigări străine. diesel. → este uneori preluat şi răspândit de presă 5 . agrotehnică. şpagă (mită). campus. → englezo-americane (sec. fault. rolă. mititica. şină. antet. duet. agenţie. zarzavat (bani mărunţi). flaut. gol. sergent. VIII. făcut de vise (drogat). rucsac. scont. lexicon. al unei minorităţi „iniţiate” care nu vrea să fie înţeleasă de cei din afara cercului respectiv → constituie cel mai dinamic registru stilistic al vocabularului → argoul deţinuţilor: mafiot. XIX): din franceză (automobil.cuvânt românesc + afixe neologice → neologism (ex. bridge. septicemie. → există şi alte argouri. material (bani).împrumut + afixe româneşti vechi → neologism (ex. compliment. a gira. bormaşină. frână (închisoare).. escalator. unicat. cursant. electrocar. basorelief. caligraf. maimuţă (oglindă). reumastism. aut. gulag. sifon (turnător). fisc. Împrumuturi → latine şi greceşti (sec. fular. transplant. XIX): bliţ. sovietică (pumn). gladiolă. coşmar.

five o’clock. XIX – franţuzisme: demoazelă. spot. şarmant. dumping etc. sec. darling. ipolepsis (stimă). 6 . consulting.IX. a blesa. Epoca paşoptistă. sec. shop. per bene → anglicismeşi americanisme: bye-bye. C. par exemple. monşer. high-life. Sec. XVIII-XIX – grecisme: vivlion (carte). au revoir. XX: → italienisme: ciao. I’m sorry. a flana. a fana etc. staff. target. pentru a se distinge → evoluează în funcţie de limba de cultură la care se raportează vorbitorii: A. a persuada. Jargonul → stocul de cuvinte şi expresii străine pe care unii vorbitori le folosesc abuziv. Epoca fanariotă. business. bonjour. holding. a pliroforisi (a informa). comme il faut. micropsihie (sfiiciune) B. adiaforie (indiferenţă). musiu.