Letopisetele muntenesti

Letopisetele muntenesti difera de ale cronicarilor moldoveni atat prin documentare si exactitate a
datelor,cat si prin intentionalitate si prin calitatea structurii compozitionale.
Ramasi anonimi, autorii cronicilor(cu exceptia stolnicului Serban Cantacuzino)nu au nici cultura
cronicarilor moldoveni, dobandita prin frecventarea scolilor latinesti, nici obiectivitatea acestora,scrierile
lor fiind puse in slujba partidelor boieresti .
Sunt scrise doua cronici paralele,”Letopisetul Cantacuzinesc” si „Letopisetul Balenilor”,ambele
cuprinzand aceeasi perioada istorica,1290-1688,asemanatoare in continut pentru perioada veche,prin
compilarea , din diverse izvoare, diferentiate incepand de pe la 1620, cand insemnarile dobandesc spirit
partizan si verva polemica si expresiva,cu episoade narative si portretistica in maniera cronicarilor
moldoveni.
Continuarea acestora,sub aspect cronologic,este „Anonimul brancovenesc” sau „Istoria Tarii
Rumanesti de la octombrie 1688 pana la martie 1717”,scrisa probabil de un boier al curtii lui Constantin
Brancoveanu,cu o cultura insemnata si o atitudine relativ obiectiva fata de evenimente si de personajele
insemnate ale vremii,inclusiv fata de domnitorul tarii. Remarcabil este insa talentul literar al autorului,
prin povestirea animata,incitanta,cu insistenta pe amanuntul semnificativ,si indeosebi prin arta includerii
dialogului in naratiune.

Dimitrie Cantemir
(1673-1723)

Inca din primele scrieri,Dimitrie Cantemir se arata preocupat de problemele fundamentale ale
existentei umane,fiind un clasic stapanit de perfectiunea expresiei lingvistice,un erudit in domeniile esentiale
ale cunoasterii.Inca din „Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul”,carte
de morala crestina pentru credinciosi,compusa dupa modelul dialogurilor platoniciene,Dimitrie Cantemir
pune fata in fata cele doua atitudini umane,laica si religioasa,incercand sa concilieze aspiratia catre
sacralitate cu tendintele rationaliste si umaniste ale naturii umane.
„Istoria Ieroglifica”,considerat primul roman(mai mult,roman-parabola)din literatura romana,este un
prilej de a pune in discutie o intreaga epoca istorica,intr-o scriitura criptica,folosind simboluri ezoterice si un
numar impresionant de personaje.Daca „Divanul” incearca sa modeleze lumea,sa o construiasca dupa baze
noi,in care nemurirea numelui nu mai este de ajuns,”Istoria ieroglifica”este un monument al literaturii
baroce,cu multiple deschideri spre universalitatea si multiplicitatea situatiilor posibile,cutremurate de
„luminos si lunecos cornul Inorogului”,ingloband spatii ca izvoarele Nilului,pustiurile Arabiei,muntele Etnei si
marea furtunoasa.
In anul 1714, incepe scrierea cartii „Descriptio Moldaviae”,terminata in 1716.Cartea are trei
parti,prima geografica,a doua politica,a treia despre biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri,fiind amintit
pentru prima oara mitul ZburatoruluiTot in aceeasi perioada,1714-1716,scrie „Historia incrementorumatque
decrementorum aulae othomanicae”(„Istoria cresterii si descresterii curtii otomane”),in care infatiseaza
cresterea influentei si a puterii Imperiului Otoman,incepand cu secolul al XIII-lea si durand pana la batalia de
la Camenita,din 1672,dupa care urmeaza o lunga perioada de declin,prin care Cantemir anticipeaza sfarsitul
Imperiului.