CUPRINS

CAPITOLUL I - INTRODUCERE 1.1. SISTEMUL TERMODINAMIC ...........................

...................................................... 4 1.2. STARE. PARAMETRII
DE STARE. ECHLIBRU .................................................... 6 1.3. E
CUAŢIA CARACTERISTICĂ (TERMICĂ) DE STARE ....................................... 6 1.4
. COEFICIENŢI TERMODINAMICI ......................................................
..................... 7 1.5. PROCESE TERMODINAMICE .............................
.................................................... 8 CAPITOLUL II - PRIMUL PRI
NCIPIU AL TERMODINAMICII 2.1. LUCRUL MECANIC ŞI CĂLDURA ............................
............................................. 9 2.2. ENTALPIA ..................
................................................................................
.............. 16 2.3. PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII. FORMULĂRI .................
............. 16 2.4. ECUAŢII CALORICE DE STARE ..................................
........................................ 20 CAPITOLUL III - GAZUL PERFECT 3.1. L
EGILE SIMPLE ALE GAZELOR PERFECTE ..............................................
....... 22 3.2. COEFICIENŢII CALORICI ............................................
......................................... 26 3.3. AMESTECURI DE GAZE PERFECTE ..
................................................................. 29 3.4. TRANSF
ORMĂRI SIMPLE ALE GAZELOR PERFECTE .................................... 34 CAPITOL
UL IV - PRINCIPIUL DOI AL TERMODINAMICII. ENTROPIA 4.1. PROCESE CICLICE (CICLURI
TEMODINAMICE) ............................................. 50 4.2. RANDAMENTUL
CICLURILOR ....................................................................
....... 51 4.3. PROCESE REVERSIBILE ŞI IREVERSIBILE ..............................
......................... 53 4.4. CICLUL CARNOT REVERSIBIL DIRECT ..............
.............................................. 53 4.5. CICLUL CARNOT REVRSIBIL I
NVERSAT ......................................................... 56 4.6. COMPAR
AŢIA RANDAMENTELOR A DOUĂ CICLURI CARNOT PENTRU GAZUL PERFECT, UNUL REVESIBIL CELĂLALT
IREVERSIBIL .................. 58 4.7. GENERALITĂŢI REFERITOARE LA PRINCIPIUL DOI A
L TERMODINAMICII ...............................................................
.................................. 60 4.8. ENUNŢURI ALE PRINCIPIULUI DOI AL TERMOD
INAMICII .......................... 61 4.9. ENTROPIA ŞI DEFINIŢIA EI ...............
................................................................... 63 4.10. PRO
PRIETĂŢILE ENTROPIEI ABSOLUTE „S” ................................................... 65
4.11. DEFINIREA ENTROPIEI CU AJUTORUL CICLULUI CARNOT ....................... 6
6 4.12. ECUAŢIA GENERALĂ A TERMODINAMICII ..........................................
.......... 69 4.13. DIAGRAME ENTROPICE. VARIAŢIA ENTROPIEI ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE AL
E GAZULUI PERFECT .................................. 70 4.14. VARIAŢIA ENTROPIEI L
A AMESTECURI DE GAZ .......................................... 74 4.15. FUNCŢIUNI ŞI
POTENŢIALE TERMODINAMICE ............................................. 75 4.16. L
UCRUL MECANIC TEHNIC MAXIM .....................................................
............ 78 CAPITOLUL V - PRINCIPIUL AL TREILEA AL TERMODINAMICII ..........
.................. 81 CAPITOLUL VI - GAZELE REALE. VAPORI 6.1. PROPRIETĂŢILE GAZELOR
REALE .................................................................... 84 6
.2. ECUAŢII TERMICE DE STARE ALE GAZELOR REALE ...................................
86 6.3. ECUAŢIA VAN DER WAALS ...................................................
............................. 87 6.4. SCHIMBĂRI DE FAZĂ DE ORDINUL ÎNTÂI ...............
....................................... 90
-1-
6.5. PROCESUL DE VAPORIZARE ....................................................
.......................... 91 6.6. MĂRIMILE DE STARE ALE VAPORILOR SATURAŢI UMEZI. C
URBE DE TITLU CONSTANT .........................................................
.................... 95 6.7. DIAGRAME TERMODINAMICE ALE VAPORILOR ..............
............................ 96 6.8. LAMINAREA VAPORILOR. EFECTUL JOULE – THOMSON
......................... 101 6.9. CICLUL CLAUSIUS – RANKINE. INSTALAŢII DE ABUR ...
........................... 105 CAPITOLUL VII - AERUL UMED. MĂSURAREA PARAMETRILOR
AERULUI UMED 7.1. CARACTERIZAREA AERULUI UMED CA PARAMETRU TERMODINAMIC .......
........................................................... 112 7.2. MĂRIMI DE STA
RE. DIAGRAMA (h1+x -x) .........................................................
113 7.3. TRANSFORMĂRI ALE AERULUI UMED. DOMENII DE UTILIZARE ....................
................................................................ 123 7.4. INSTAL
AŢII DE CLIMATIZARE LA BORDUL NAVELOR ............................. 131 CAPITOLUL
VIII - INSTALAŢII FRIGORIFICE 8.1. PROCEDEE DE PRODUCERE A FRIGULUI ARTIFICIAL ...
............................ 136 8.2. TERMODINAMICA PRODUCERII FRIGULUI ARTIFICI
AL PRIN COMPRIMARE DE VAPORI. MAŞINA FRIGORIFICĂ ...................................
.. 137 8.3. TIPURI DE INSTALAŢII FRIGORIFICE …………………………………...….. 139 8.3.1. InstalaŃia frig
omprimare …………………………….. 139 8.3.2. InstalaŃia frigorifică în două trepte de comprimare …………
că în cascadă ………………………………………………. 144 8.3.4. InstalaŃia frigorifică cu ejector (I.F.E.) ………
ULUL TERMIC AL IFCMV ÎNTR-O TREAPTĂ ....................................... 148 8.5.
CALCULUL TERMIC IFCMV ÎN DOUĂ TREPTE .............................................
149 CAPITOLUL IX - DINAMICA GAZELOR 9.1. GENERALITĂŢI ..............................
...................................................................... 152 9.2.
ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ A MIŞCĂRII GAZELOR ................................... 153 9.3. MIŞCA
REA GAZULUI PERFECT ÎNTR-UN AJUTAJ CONVERGENT ....................................
.................................................................. 154 9.4. MIŞCAR
EA GAZULUI PERFECT ÎNTR-UN AJUTAJ COVERGENT - DIVERGENT ..........................
..................................................... 159 9.5. MĂRIMI DE FRÂNARE …………………………
RE A GAZELOR ............................................................ 162 9.
7. MĂSURAREA DEBITELOR CU AJUTORUL DIAFRAGMEI ........................... 163 CAPI
TOLUL X - ARDEREA 10.1. NOŢIUNI GENERALE .........................................
.................................................. 166 10.2. ARDEREA COMBUSTIBIL
ILOR SOLIZI ŞI LICHIZI ........................................ 167 10.3. ARDEREA
COMBUSTIBILILOR GAZOŞI ..........................................................
170 10.4. CĂLDURA DE REACŢIE .......................................................
............................... 171 10.5. TEMPERATURA DE ARDERE ................
............................................................. 175 CAPITOLUL XI -
COMPRESORUL CU PISTON 11.1. COMPRESORUL TEORETIC CU PISTON ....................
...................................... 178 11.2. COMPRESORUL TEHNIC ............
........................................................................ 180 11.
3. COMPRESORUL ÎN TREPTE .........................................................
...................... 183 11.4. FUNCŢIONAREA REALĂ A COMPRESORULUI TEHNIC .........
..................... 186 11.5. DEBITUL, PUTEREA ŞI RANDAMENTELE COMPRESOARELOR CU
PISTON …………………………………………….. 187
-2-
CAPITOLUL XII - CICLURILE TEORETICE ALE MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ 12.1. GENERAL
ITĂŢI ..............................................................................
...................... 191 12.2. CICLUL TEORETIC AL MOTORULUI CU ARDERE MIXTĂ ....
...................... 192 12.2.1. Determinarea parametrilor fluidului motor în pu
nctele caracteristice ale ciclului .............................................
.................................... 193 12.2.2. Calculul cantităŃilor de căldură schimb
ate pe ciclu ........................................ 195 12.2.3. Calculul randa
mentului termic ................................................................
........ 195 12.3. CICLUL TEORETIC AL MOTORULUI CU ARDERE LA VOLUM CONSTANT ....
................................................................................
......... 196 12.4. CICLUL TEORETIC AL MOTORULUI CU ARDERE LA PRESIUNE CONSTANTĂ .
................................................................................
.... 197 12.5. CICLURI TEORETICE CU DESTINDERE PRELUNGITĂ ........................
........ 198 12.5.1. Ciclul teoretic cu destindere prelungită într-o turbină alimentată
la presiune variabilă ............................................................
........... 198 12.5.1.1. Determinarea parametrilor fluidului motor în punctele ca
racteristice ale ciclului ......................................................
............... 199 12.5.1.2. Calculul cantităŃilor de căldură schimbate pe ciclu ......
....................... 202 12.5.1.3. Calculul randamentului termic ............
................................................ 202 12.5.2. Ciclul teoretic cu
destindere prelungită într-o turbină alimentată la presiune variabilă şi ardere izocoră ...
..................................... 203 12.5.3. Ciclul teoretic cu destindere
prelungită într-o turbină alimentată la presiune variabilă şi ardere izobară ..............
.......................... 204 12.5.4. Ciclul teoretic cu destindere prelungită într
-o turbină alimentată la presiune constantă ..........................................
........................... 205 12.5.4.1. Ciclul teoretic cu destindere prelungi
tă într-o turbină alimentată la presiune constantă şi ardere la volum constant ............
... 209 12.5.4.2. Ciclul teoretic cu destindere prelungită într-o turbină alimentată la
presiune constantă şi ardere la presiune constantă ............................ 210 CA
PITOLUL XIII - TURBINE CU GAZE 13.1. TURBINE CU GAZE ...........................
................................................................... 212 13.2. CI
CLUL INSTALAŢIILOR DE TURBINE CU GAZE CU RECUPERARE DE CĂLDURĂ .......................
............................................... 214 13.3. TURBINA CU ARDERE LA v
= ct. ....................................................................... 2
17 CAPITOLUL XIV - TURBINE CU ABURI 14.1. MĂRIMI PRINCIPALE ALE TURBINEI. PROCESUL
TEORETIC ŞI CEL REAL ............................................................
.... 219 14.2. RANDAMENTELE TURBINEI ŞI CONSUMURI SPECIFICE ......................
..... 220 14.3. CONSUMUL SPECIFIC DE ABUR ŞI DE CĂLDURĂ ..............................
......... 221 Bibliografie .....................................................
....................................................................... 223
-3-
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
Termodinamica reprezintă acea parte a fizicii macroscopice care se ocupă cu studiul
relaŃiilor dintre fenomenele termice şi cele netermice (mecanice, elecromagnetice, e
tc.), fenomene care intervin în caracterizarea stărilor sistemelor fizico-chimice şi a
transformărilor lor. În terminologia curentă, prin termodinamică se înŃelege ştiinŃa despr
rgie în sensul cel mai larg al cuvântului. Din punct de vedere al domeniului de util
izare, termodinamica se împarte în trei mari capitole: termodinamica tehnică (termoteh
nică) termodinamica chimică şi termodinamica fizică. Termotehnica se ocupă cu studiul proc
eselor ce se desfăşoară în maşinile şi în instalaŃiile termice, procese în care transferul
gie între corpuri se face sub formă de căldură şi lucru mecanic.
1.1. SISTEMUL TERMODINAMIC Numim sistem termodinamic un sistem fizico-chimic în ca
re se delimitează un spaŃiu sau o cantitate de materie pentru a studia proprietăŃile ter
mice sau condiŃiile de echilibru energetic. Delimitarea sistemului se face prin su
prafeŃe de control (reale sau imaginare). Ansamblul corpurilor înconjurătoare rămase în af
ara sistemului se numeşte mediu ambiant. Exemple: un sistem termodinamic poate fi
reprezentat de cilindrul unei maşini termice, cu posibilitatea de a studia proprie
tăŃile gazelor din cilindrul acelei maşini cu piston. Un sistem termodinamic poate fi
constituit şi din întreaga maşină. Sistemul în ansamblul său poate schimba energie cu mediu
exterior, în termotehnică interesând schimbul de energie sub formă de căldură şi lucru mec
c între sistemul termodinamic studiat şi M.E. După proprietăŃile graniŃelor sistemului se d
sting tipurile de sisteme: - sistem închis (izolat şi neizolat); - sistem deschis. U
n sistem se numeşte închis dacă nu are schimb de substanŃă cu M.E. (deci conŃine întotdeaun
ceeaşi cantitate de materie). Un exemplu de sistem termodinamic închis îl constituie u
n volum de gaz aflat într-un cilindru în care se deplasează etanş şi fără frecare un piston
rin sistem izolat se înŃelege un sistem termodinamic căruia îi este interzis schimbul de
energie cu M.E. (ex: nu este posibilă efectuarea de -4-
lucru mecanic prin deplasarea pistonului, iar pereŃii cilindrului nu permit schimb
ul de căldură gaz - M.E.). Un sistem este izolat adiabatic dacă între acesta şi M.E. se re
alizează numai schimb de energie sub formă de lucru mecanic, dar schimbul de căldură nu
este permis. Sistemul din figură este închis dar neizolat, deoarece, prin deplasarea
pistonului are loc un schimb energetic (lucru mecanic).
Figura 1.1 Sistem închis. Gaz închis într-un cilindru prevăzut cu piston etanş şi fără frec
Un sistem se cheamă deschis dacă acesta schimbă cu M.E. şi energie şi substanŃă. Exemplu de
stem deschis:
Figura 1.2 Boiler în care apa caldă încălzeşte un curent de apă rece
Un sistem se numeşte adiabatic atunci când schimbul energetic sub formă de căldură cu alt
sistem sau cu M.E., prin suprafaŃa sa delimitatoare este imposibil.
-5-
1.2. STARE. PARAMETRII DE STARE. ECHLIBRU Starea unui S.T. se poate determina pr
in măsurarea directă a unui număr (restrâns) de mărimi fizice caracteristice, numite mărimi
de stare. Starea în care valoarea mărimilor de stare nu variază în timp se numeşte stare d
e echilibru. Totalitatea mărimilor fizice măsurabile ale unui sistem care precizează s
tarea sistemului la un moment dat reprezintă parametrii de stare (ex: presiune, te
mperatură, volum, densitate, etc). Parametrii macroscopici descriu situaŃia unui sis
tem la un moment dat. Parametrii macroscopici care descriu echilibrul termodinam
ic se numesc parametrii termodinamici (P.T.). Aceştia pot fi: - dependenŃi de cantit
atea de substanŃă şi se cheamă extensivi sau aditivi (ex: volumul, entalpia, entropia);
- independenŃi de masă şi se numesc intensivi (ex: temperatura, presiunea, etc); - ext
erni, depind de relaŃiile sistemului cu M.E.; - interni, reprezentaŃi de mărimi care d
epind de proprietăŃile interne ale corpurilor sistemului (ex: presiunea, temperatura
, densitatea);
1.3. ECUAŢIA CARACTERISTICĂ (TERMICĂ) DE STARE Între parametrii termodinamici care carac
terizează starea unui sistem, există o legătură observată experimental de forma:
f ( p , v , T ,...) = 0
(1.1)
Această relaŃie permite determinarea unuia dintre parametrii de stare p , v , T , da
că se cunosc valorile celorlalŃi doi parametrii care caracterizează o anumită stare de e
chilibru a sistemului. La sistemele simple, la care variază un singur parametru ex
tern (volumul), ecuaŃia (1.1) devine:
p = p ( v, T )
(1.2)
iar sub formă de diferenŃială:
⎛ ∂p ⎞ ⎛ ∂T ⎞ ⎛ ∂v ⎞ ⎜ ∂ v ⎟ ⋅ ⎜ ∂p ⎟ ⋅ ⎜ ∂T ⎟ = − 1 ⎝ ⎠T ⎝ ⎠p ⎠v ⎝
(1.3)
6
1.4. COEFICIENŢI TERMODINAMICI Sunt derivatele parŃiale din ecuaŃia (1.3) şi se raportea
ză, de obicei, la starea normală ( p0 = 1, 01325
10 5 Pa ; T0 = 273,15 K ) marcată pri
n indicele zero la mărimile termofizice utilizate. - coeficientul de dilatare izob
ară a volumului:
α= 1 ⎛ ∂V ⎞ V0 ⎜ ∂T ⎟ p ⎝ ⎠
(1.4)

coeficientul de v ri Ńie izocoră a presiunii:

β= 1 ⎛ ∂P ⎞ P0 ⎜ ∂T ⎟ v ⎝ ⎠
(1.5)


coeficientul de compresi ilit te izotermă:
γ=− 1 ⎛ ∂V ⎞ V0 ⎜ ∂P ⎟T ⎝ ⎠
(1.6)

 
coeficientul de compresi ilit te di  tică:
εS = − 1 ⎛ ∂V ⎞ V0 ⎜ ∂P ⎟S ⎝ ⎠
(1.7)


coeficientul de compresi ilit te politropică:
εn = − 1 ⎛ ∂V ⎞ , ⎜ ⎟ V0 ⎝ ∂p ⎠ n
n = indicele politropic
(1.8)

coeficientul de destindere l min ră:

⎛ ∂T ⎞ μ=⎜ ⎟ ⎝ ∂p ⎠ h
(1.9)
Ecu Ńia caracteristică de stare pentru sisteme simple (1.3) se scrie sub forma unei
relaŃii între coeficienŃii termodinamici:
α = βγP0
(1.10)
Rl Ńia (1.10) reprezintă forma care permite calculul unuia dintre coeficienŃii termod
inamici atunci când se cunosc ceilalŃi.
-7-
1.5. PROCESE TERMODINAMICE Un sistem termodinamic aflat în echilibru poate fi scos
din această stare printr-o acŃiune din exterior. Astfel, are loc un proces termodin
amic care are drept urmare o transformare a stării sistemului (adică o succesiune de
stări prin care trece în timp un sistem). Să ne imaginăm un proces idealizat care se de
sfăşoară infinit de lent astfel încât stările intermediare să poată fi riguros stări de ech
Astfel de procese nu se pot realiza practic şi sunt denumite cvasistatice. După mod
ul în care un sistem se reântoarce la starea iniŃială se disting: - procese reversibile,
în care sistemul revine la starea iniŃială trecând prin aceleaşi stări ca şi procesul dire
- procese ireversibile, în care sistemul revine la starea iniŃială pe alt traseu, tre
când prin alte stări. În toate cazurile reale, procesele termodinamice sunt ireversibi
le. Procesele cvasistatice - reversibile sunt procese idealizate care îndeplinesc
atât condiŃia de cvasistaticitate, cât şi pe cea de reversibilitate. Procesele cvasistat
ice se pot reprezenta în diagrame, spre deosebire de cele nonstatice (care cuprind
stări de neechilibru).
Figura 1.3 Reprezentarea unui proces cvasistatic
Procesul cvasistatic este reprezentat prin curba din planul ( a , A ) dată de succ
esiunea continuă de stări de echilibru.
-8-
CAPITOLUL II
PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII
2.1. LUCRUL MECANIC ŞI CĂLDURA La interacŃiunea a două sisteme pot avea loc transferuri
de energie în diverse moduri: - modul de transfer de energie prin efect termic se
numeşte căldură (şi este caracteristic sistemelor care nu-şi modifică parametrii externi în
mpul procesului); - modul de transfer de energie prin efect mecanic se numeşte luc
ru mecanic (şi este caracteristic sistemelor la care parametrii externi variază în tim
pul procesului). Lucrul mecanic şi căldura se definesc numai în procese de transfer de
energie, definirea lor pentru stări fiind o imposibilitate. LUCRUL MECANIC Este e
nergia schimbată între un sistem şi M.E. în cursul unei interacŃiuni mecanice. Se notează c
„L”, iar în mecanica elementară, lucrul mecanic elementar schimbat de sistem cu M.E., "
δL " st
:
δL = F ⋅ x
(2.1)

Un : F – forŃa x – deplasarea punctului de aplicaŃie al forŃei, pe direcŃia forŃei.
Figura 2.1 Sistem termodinamic închis într-un cilindru cu piston.
-9-
În cazul simplu al unui gaz aflat într-un cilindru cu piston de secŃiune A, asupra cărui
a acŃionează o forŃă F paralelă cu deplasarea dx , ca în figură, sistemul primeşte lucru me
din exterior. În termodinamica tehnică el este considerat
 negativ,
 deoarece în tehnică
se urmăreşte obŃinerea de lucru mecanic. Deci: δL = −p V (2.2) un  p prsiun  xrcit 
tă de gaz asupra pistonului. OBSERVAŢIE: lucrul mecanic este o formă de energie. Un si
stem nu poate înmagazina lucrul mecanic, ci numai energie, de aceea spunem că lucrul
mecanic reprezintă una din formele de transmitere a energiei între sisteme. În termod
inamică se stabileşte următoarea convenŃie de semne: dacă sistemul primeşte energie pe cale
interacŃiunii mecanice, atunci lucrul mecanic corespunzător este negativ (L<0); - d
acă sistemul cedează energie pe calea interacŃiunii mecanice, atunci lucrul mecanic co
respunzător este pozitiv (L >0). -
Lucrul mecanic în transformările de stare reversibile Pentru a calcula lucrul mecani
c consumat prin variaŃia volumului considerăm figura următoare: 1. Stare termodinamică i
niŃială. 2. Stare termodinamică finală.
- 10 -
Figura 2.2 Lucrul mecanic într-o transformare de stare reversibilă.
În starea intermediară gazul are presiunea p şi ocupă volumul V. Pentru o deplasare infi
nitezimală dxa pistonului ( p ≅ const . , volumul creşte cu dV ) : δL = p V lucrul m
c nic pro us sist m st pozitiv. Lucrul mc nic tot l fctu t s u consum t în
  

tr poziŃiile 1 şi 2 ale pistonului va fi:
L12 =
∫
2
1
δL =
∫
2
1

p V
[J]
(2.3)
V ri Ńia presiunii gazului din
 cilindru se reprezintă în funcŃie de volumul ocupat în diag
rama mecanică ( p − v ). S o srvă că lucrul mecanic efectuat de gaz ( L12 ) este repre
zentat de aria cuprinsă sub curba 1-2.
L12 =
∫
2
1
pdV = A1'122'
(2.4)
iar lucrul mecanic elementar δ L  fost h şurat dublu. Pentru o masă de gaz egală cu uni
tatea, lucrul mecanic efectuat de gaz:
l12 =
∫
2
1
pdv
[ J / kg ]
(2.5)
- 11 -
OBSERVAŢIE: S-a notat δ L şi nu dL deoarece lucrul mecanic depinde de drum. Deci lucru
l mecanic nu este o diferenŃială totală exactă.
Figura 2.3 Lucrul mecanic schimbat între stările A şi B
Pentru drumuri diferite, lucrul mecanic (aria de sub curbură) ia valori diferite.
Lucrul mecanic de dislocare (de deplasare)
Figura 2.4 InteracŃiunea mecanică g-g în cazul unui sistem deschis
Exemplificăm cu cilindrul unei maşini cu piston în care intră gaz la p = const . , print
r-o conductă care face legătura cu mediul ambiant. Pentru introducerea fiecărui kg de
gaz în sistem se cheltuieşte din exterior un lucru (de deplasare sau de dislocare) c
are este cedat fiecărei tranşe de gaz de către masa de gaz aflată în spatele său:
ld = F ⋅ x = p ⋅ A ⋅ x = p ⋅ v
[ J / kg ]
(2.6)
- 12 -
Lucrul mecanic tehnic Considerăm maşina termică (M.T.) din figură care produce un lucru
mecanic şi prin care trece o masă de agent termic ˝m˝ într-un anumit interval de timp. Ace
astă M.T. este un sistem deschis şi este delimitată printr-o suprafaŃă permeabilă (schiŃată
tat). După admisia în maşină, agentul termic suferă o transformare termodinamică, ajungând
starea 1 în starea 2.
Figura 2.5 Lucrul mecanic tehnic
Lucrul mecanic total pe care îl dezvoltă agentul termic în maşină se numeşte lucru mecanic
ehnic (sau lucru mecanic la axă deoarece el poate fi produs la axa unei maşini care
poate reprezenta sistemul). Expresia lucrului mecanic tehnic este:
L t12 = Lad + L12 + L ev
(2.7)
unde: L ad - lucru mecanic de dislocare la intrarea în maşină (este pozitiv).
Lad = p1 ⋅ V1
Lev - lucru mecanic consumat pentru evacuarea agentului
 în maşină (este negativ). L ev
= − p2 ⋅ V2 L12 lucru mc nic pro us l  trcr   l  st r  1 l  st r  2 Rl Ńia
(2.7) devine:
L t12 = P1V1 − P2 V2 + L12 = L12 − ( P2 V2 − P1V1 )
(2.8)
13
  
D r L12 = p V lucrul mc nic pro us prin v ri Ńia volumului, ∫
1
2
rezultă:
L t12 =
∫
2
1
pdV −
∫
2
1

( PV ) = −
∫
2
1

V p
(2.9)
Pntru m z = 1k
l t12 = −
∫
2
1
νdp
(2.10)
Reprezetarea lucrului mecaic tehic î diagrama p − v :
Figura 2.6 Lucrul mecaic tehic reprezetat î diagrama ( p − v )
Lucrul mecaic î sistemele adiabatice îchise. Eergia iteră Dacă se introduce într-un
sistem închis lucru mecanic, acesta nu dispare, ci rămâne în sistem sub formă de energie a
cumulată sau se cedează M.A. Dacă sistemul este închis şi adiabatic, energia respectivă se
agazinează în agentul de lucru a cărui stare energetică se schimbă. Această nouă formă de e
e este numită energie internă. DEFINIŢIE: Energia internă este partea din energia totală a
unui sistem fizic care depinde exclusiv de mărimile lui de stare interne. Energia
internă este o mărime extensivă (ca orice energie), se măsoară în: J ; kJ ; cal ; kcal , s
notează cu ˝U˝, iar pentru m = 1kg sau 1mol, u = U / m (energia internă specifică). Siste
mul fiind şi adiabatic, întreg lucrul mecanic schimbat de el cu M.A. se transformă în: U
1 − U 2 = L12 (2.11) Ca orice eergie, şi energia internă este o mărime de stare. - 14 -
CĂLDURA Între un S.T. şi M.A. se poate realiza un schimb de energie pus în evidenŃă prin mo
ificarea temperaturii sistemului. Energia transmisă în acest mod se numeşte căldură şi schi
bul încetează când temperaturile M.A. şi S.T. devin egale. Cantitatea de căldură se calcule
ză cu relaŃiacalorimetrică clasică
 întrun proces termodinamic elementar:
δQ = m ⋅ c ⋅ T δQ = m ⋅ c ⋅ T
[J] [ J / k ]
(2.12) (2.13)
Căldura schimbată de un sistem termodinamic în procesul termodinamic 1 - 2, când tempera
tura sistemului variază de la T1 la T2:
Q12 =
∫
2
1
δQ =
∫
2
1

m ⋅ c ⋅ T
[J ]
(2.14)
CONVENŢIE: căldura primită de un corp în cursul unui proces termodinamic este pozitivă (de
oarece duce la creşterea temperaturii sistemului dT > 0 ). Q>0 - căldura cedată este n
egativă.
Q<0 OBSERVAŢIE: Ca şi lucrul mecanic, căldura nu este o mărime de stare, mărimea ei depinzâ
d de felul procesului care duce sistemul de la starea 1 la starea 2. Căldura este
o mărime extensivă (ca şi energia internă şi lucrul mecanic).
- 15 -
2.2. ENTALPIA Este o mărime de stare indispensabilă în calculele termotehnice. Ca şi ene
rgia internă, ea caracterizează nivelul energetic al unui sistem termodinamic. Ental
pia H se dă în forma:
H = U + pV
[J]
(2.15)
unde:
U - energia internă. pV - lucrul mecanic în deplasare. Pentru unitatea de masă, entalp
ia masică:
h = u + pV
[ J / kg ]
(2.16)
2.3. PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII. FORMULĂRI Acesta exprimă teza indestructibilităŃii
mişcarii, deci şi a energiei (ca măsură a mişcării). Pentru sisteme izolate, principiul înt
termodinamicii se exprimă astfel: „Într-un sistem izolat, energia se conservă indiferen
t de transformările care au loc în interior.”, deci pentru sistemele izolate este vala
bilă expresia matematică:
∑E
j=1
n
j
= const
(2.17)
unde E j - energia de forma ˝ j ˝ (mecanică, termică, etc.) Aspectul cantitativ al princ
ipiului întâi scoate în evidenŃă faptul că energia se conservă, deci ea nu poate fi creată
istrusă, cu alte cuvinte: ”nu se poate realiza o maşină termică cu funcŃionare continuă, ca
să producă lucrul mecanic fără a consuma o cantitate echivalentă de căldură” – o astfel de
imit numele de perpetuum mobile de speŃa I, deci „este imposibilă construcŃia unui perpe
tuum mobile de speŃa I.” Latura calitativă a principiului întâi al termodinamicii indică fa
tul că sunt posibile transformările energiei dintr-o formă în alta, adică „nu se poate real
za o maşină care să consume energie fără a ceda în exterior o cantitate echivalentă de altă
de energie.”
- 16 -
Principiul întâi al termodinamicii pentru sisteme închise Considerăm un sistem termodina
mic închis care parcurge un proces închis (ciclu), sistemul termodinamic dezvoltând în t
impul ciclului un anumit lucru mecanic pe seama consumului unei cantitati echiva
lente de căldură (fig.2.7). Qc Lc
Figura 2.7 Sistem termodinamic închis care parcurge un ciclu.
Deci, la sistemele închise care parcurg un ciclu:
Qc = Lc
(2.18)
relaŃie care nu poate fi demonstrată matematic, dar care este verificată experimental.
Pornind de la relaŃia (2.18) se poate găsi expresia matematică a principiului întâi al te
rmodinamicii pentru sisteme închise care parcurg procese deschise (fig.2.8).
Figura 2.8 Reprezentarea unui ciclu în diagrama ( p − v )
Q1a 2 + Q2 c1 = L1a 2 + L2 c1 Q1b 2 + Q2 c1 = L1b 2 + L2 c1 Q1a 2 − Q1b 2 = L 1a 2
− L1b 2
−
(2.19) (2.20)
sau Q1a 2 − L1a 2 = Q1b 2 − L1b 2 = ct
17
OBSERVAŢIE: diferenŃa Q12 -L12 nu depinde de proces ci doar de starea iniŃilă 1 şi de star
ea finlă 2, şi reprezintă variaŃia mărimii de stare a energiei interne.
ΔU = U 2 − U1 = Q12 − L12
[J ]
(2.21)
Petru u proces termodi

amic elemetar
dU = δQ −δL = δQ − p V
(2.22)

s u pntru unit t   m să:
u 2 − u1 = q12 − l12
[ J / kg ]
(2.23) (2.24)

du = δq −δl = δq − p ν
DifereŃiind relaŃiile de definiŃie ale entalpiei rezultă:
dH = dU + d(p ⋅ V) ⇉ dH = dU + pdV + Vdp

⇉ dH = δQ + V p
(2.25)
(2.26)
şi
dh = δq + νdp
dar
Vdp = −L t ; νdp = −δl t ⇉
înlocuind şi integrând
⇉ H 2 − H1 = Q12 − L t12
[J ]
(2.27)
şi
h 2 − h1 = q12 − l t12
[ J / kg ]
CONCLUZIA: Îtr u proces deschis care se desfăşoară într-un sistem închis se dau următoare
expresii matematice pentru principiul întâi al termodinamicii:
Q12 =U 2 − U1 + L12
 q12 = u 2 − u1 + l12
δQ = U + δL δq = u + δl
[J]
[ J / k ] [J] [J]
18
H12 = Q 2 − Q1 − L t12 h12 = q 2 − q1 − l t12
[ J / k ]
[J]
în c zul unui ciclu:

∫ U = 0
c

Din xprsi  principiului întâi, o Ńinem pentru energie internă:
dU = δQ −δL
 
 r l Ńiile deja introduse:
Folosin
δq = c T şi dl = pdν ,
rezultă:
du = cdT − pdν
(2.28)
de ude se observă dependenŃa:
u = u(ν,T)
(2.29)
exprimată ca o diferenŃială totală exactă:
⎛ ∂u ⎞ ⎛ ∂u ⎞ du = ⎜ ⎟ dT + ⎜ ⎟ dν ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ∂T ⎠ ⎜ ⎟ ⎝ ⎝ ∂v ⎠T ν
(2.30)
Petru u proces desfăşurat la v = ct:
⎛ ∂u ⎞ du = c v dT = ⎜ ⎟ dT ⎜ ⎟ ⎜ ∂T ⎠ ⎝ ⎟ν
(2.31)
deci :
⎛ ∂u ⎞ cv = ⎜ ⎟ dT ⎝ ∂T ⎠ν
(2.32)
Di experieŃa lui Joule, care are drept scop evidenŃierea factorilor de care depind
e energia internă, se constată că la gazul perfect clasic energia internă depinde numai
de temperatură:
u = u(T)
(2.33)
Deci în baza relaŃiei (2.32) şi a expresiei principiului întâi, în cazul general, principiu
întâi altermodinamicii
 se scrie:
δq = c v T + p v
(2.34)
19
2.4. ECUAŢII CALORICE DE STARE Scriind expresiile matematice
 ale principiului întâi al
termodinamicii s-a obŃinut: du = δq −δl şi dh = dq −δl t  un  tr m concluzi  că energ
ternă şi entalpia de numesc mărimi calorice de stare deoarece variaŃia lor se exprimă prin
intermediul căldurii. Revenind la relaŃia (2.32): u = u ( v,T ) analog, pentru a de
termina dependenŃa entalpiei de parametrii de stare s-a obŃinut prin diferenŃiere: dh
= δq + νdp deci
dh = cdT + νdp
(2.35) (2.36)
Adică:
h = h(p,T)
FuncŃiile: u = f1 (T, ν) şi h = f 2 (T, p) se numesc ecuaŃii calorice de stare, iar prin
diferenŃiere se obŃine:
⎛ ∂u ⎞ ⎛ ∂u ⎞ du = ⎜ ⎟ dT + ⎜ ⎟ dν ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ∂T ⎠ ⎜ ⎟ ⎝ ⎟ ⎝ ∂ν ⎠
v T
(2.37) (2.38)
⎛ ∂h ⎞ ⎛ ∂h ⎞ ⎜ ⎟ dh = ⎜ ⎟ dT + ⎜ ⎟ dp ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ∂p ⎟ ⎜ ∂T ⎠ ⎝ ⎝ ⎟T ⎠ p
Considerând un k de ent termic c re suferă o transformare la volum constant, resp
ectiv o transformare de presiune constantă, utilizând expresia matematică a primului p
rincipiu pentru sisteme închise, obŃinem:

(du )v = (δq )v = c v T ; c v = ⎜ ∂u ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎛ ⎞ (dh )p = (δq )p cp T ; c p = ⎜ ∂u ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎛ ⎞ ⎝ ∂T ⎠v
[ J / k ⋅ K ]
(2.39) (2.40)
⎝ ∂T ⎠p
[ J / k ⋅ K ]

Revenind în ecu tiile (2.37), (2.38) o Ńinem expresiile diferenŃiale ale ecuaŃiilor calo
rice de stare: ⎛ ∂u ⎞ (2.41) du = c dT + ⎜ ⎟ dν ⎟
v
⎜ ⎟ ⎜ ∂v ⎠ ⎝ T
⎛ ∂h ⎞ dh = c p dT + ⎜ ⎟ dp ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ p ⎠ ⎝ ⎟
T
(2.42)
- 20 -
•
AplicaŃie :
Cantitatea de gaze de ardere aflată în cilindrul unui motor diesel naval se destinde
ireversibil producând un lucru mecanic de 750 kJ. Ştiind că pierderile de energie ter
mică către exterior sunt de 20 % şi că pe timpul destinderii gazul primeşte din exterior 5
00 kcal, să se
 determine variaŃia energiei interne a gazului în kJ. Rezolvare: Aplicând
relaŃia δq = u + δl principiului I vm:
−Q12 = U 2 − U1 + L12
U 2 − U1 = Q12 + L12 U 2 − U1 = 500 ⋅ 4 ⋅ 1850,8 − 750 = 924 kJ
21
CAPITOLUL III
GAZUL PERFECT
G zul prfct rprzintă o stare ideală (ipotetică), de care gazele din natură se apropi
e cu atât mai mult cu cât p → 0 şi cu cât temperatura este mai mare, cu alte cuvinte: cu câ
gazul este mai rarefiat. Gazul perfect este o abstracŃie ştiinŃifică ce are drept scop
atât simplificarea teoriei cât şi formulele de calcul. Gazul perfect este definit prin
următoarele condiŃii: - forŃele de interacŃiune moleculară sunt nule; - ciocnirile dintre
molecule sunt elastice; - moleculele sunt identice între ele, asemănătoare unor sfere
; - viteza moleculelor este aceeaşi pentru toate moleculele şi este egală cu viteza me
die; - volumul ocupat de molecule este neglijabil; - distanŃele dintre molecule su
nt foarte mari (ipoteza gazului rarefiat); - gazul perfect este considerată orice
substanŃa cu parametrii la o ˝distanŃă˝ foarte mare de punctul critic. În domeniul presiuni
or şi temperaturilor uzuale pentru funcŃionarea maşinilor şi instalaŃiilor termice, gazele
tehnice se supun, cu mici abateri legilor gazului perfect, de aceea la studiul
proceselor din maşinile şi instalaŃiile cu gaze, agenŃii termici pot fi consideraŃi gaze p
erfecte, cu o aproximaŃie admisibilă.
3.1. LEGILE SIMPLE ALE GAZELOR PERFECTE a) Legea Boyle – Mariotte Într-un proces izo
term (temperatură constantă) produsul dintre presiunea şi volumul unui gaz rămâne constant
.
P ⋅ν = ct
Sau petru trasformarea termodiamică de la starea 1 la starea 2:
P1V1 = P2 V2
(3.1) printr-o hiperbolă echilaterală
EcuaŃia (3.1) se reprezintă în (fig.3.1).
( p − v)
22
Figura 3.1 Izoterme ale gazului perfect
b) Legea Gay – Lussac Îtr o trasformare termodiamică desfăşurată la presiune constantă,
umul unei mase ˝m˝ de gaz perfect variază direct proporŃional cu temperatura sa absolută:
V V V = ct sau 1 = 2 T T1 T2
(3.2)
Cu ajutorul coeficientului de dilatare izobară :
α= ⎛ 1 ⎜ dV ⎞ ⎡ −1 ⎤ ⎟ ⎜ ⎟ ⎢⎣ K ⎥⎦ ⎜ dT ⎠ ⎝ ⎟P V0
(3.3)
se poate calcula volumul gazului la temperatura ˝t˝ atunci când se cunoaşte volumul V0 l
a temperatura t0 = 0 0 C .
V t 0 = V0 (1 + αt )
( )
(3.4)
L   zl prfct m i putm scri şi :
α= 1 1 ⎡ −1 ⎤ K ⎥ = ⎦ T0 273,15 ⎢⎣
(3.5)
c) Legea lui Charles Dacă o masă ˝m˝ de gaz perfect suferă o transformare termodinamică de
a starea 1 la starea 2 în timpul căreia volumul masei de gaz perfect rămâne constant, at
unci presiunea sa absolută variază direct proporŃional cu temperatura gazului:
- 23 -
P P P = const sau 1 = 2 T T1 T2
(3.6)
Creşterea unităŃii de presiune pentru fiecare modificare a temperaturii cu un grad est
e reprezentată de coeficientul de compresibilitate izocoră β :
β= 1 ⎛ ∂p ⎞ sau 1 1 ⎜ ⎟ β= = ⎜ ⎟ −1 ⎝ ⎟ P0 ⎜ ∂T ⎠V T0 273,15K
(3.7)
  
Se oservă că la gazul perfect α = β , i r l   zul r l α ≠ β . ) L  lui Avo  ro Un k
mol      
z (consi r t z p rf ct ) conŃine acelaşi număr de molecule, indiferent de
natura gazului. Acest număr de molecule s-a determinat teoretic şi experimental: (3.
8) N A ≅ 6, 022 ⋅ 10 26 molecule /kmol Alt enunŃ: un kilomol de gaz (considerat gaz pe
rfect) ocupă la starea normală fizică acelaşi volum VM = 22, 414 m 3 / kmol indiferent d
e natura gazului. Deci: 22,414 = M 1ν 1 = M 2ν 2 = ... = M jν j (3.9)
22,414 = M1 M 2 M = = ... = 1 ρ1 ρ2 ρj
(3.10)
Cu M j masa mola ă, şi din care putem determina volumul masic vj sau densitatea ρ pent
u un gaz în funcŃie de aceleaşi date ale altui gaz. e) Legea lui Joule Energia internă
a gazului perfect depinde numai de temperatură.
du = c v (T )⋅ dT
(3.11)
f) EcuaŃia Clapeyron sau ecuaŃia termică (caracteristică) de stare a gazului prefect. Es
te un model matematic care dă legătura între presiune, volum şi temperatură la o stare dată
Se consideră o cantitate unitară de gaz perfect aflată în starea iniŃială, caracterizată d
resiunea p1, temperatura t1 şi volumul specific v1. Gazul trece din starea 1 în star
ea de echilibru 2 când va ocupa volumul specific v2 - 24 -
la presiunea p2 şi temperatura t2. Trecerea se face prin două procese succesive: unu
l izoterm şi unul izobar.
Figura 3.2 Proces izoterm urmat de un proces izobar, reprezentare în ( p − v ) .
P1ν1 = P2ν
ν ν = 2 T1 T2 P1ν1 Pν ⋅ν = 2 2 ⋅ν T1 T2
(3.12) (3.13)
(3.14)
RelaŃia (3.14) este generală deoarece stările 1 şi 2 au fost arbitrare, deci oricare ar
fi starea termodinamică a gazului este satisfăcută relaŃia:
P⋅ν = cost T
(3.15)
Notâd cu ˝R˝, costata caracteristică a gazului R [ J /(kg ⋅ K) ] , constanta din relaŃia
(3.15), obŃinem:
P ⋅ν =R T
(3.16)
sau o formă a ecuaŃiei lui Clapeyron pentru ˝m˝ kg de gaz perfect :
P ⋅ν = R ⋅ T
(3.17)
25
Î relaŃia (3.17) ν = V gaz perfect:
m
rezultă ecuaŃia lui Calpeyron pentru un kg de
P⋅ V = m⋅ R ⋅T
(3.18)
Amplificând (3.17) cu M [ kg / kmol] masa molară, obŃinem:
P ⋅ν⋅ M = MRT
(3.19)
Ude M ⋅ν = VM volumul molar coform legii lui Avogadro ⎡⎢ m3 / kmol⎤⎥ ⎣ ⎦ M ⋅ R = - cons
versală a gazelor perfecte, nu depinde de natura gazelor.
= 8314,4739
[ J /(kmol ⋅ K) ]
Constanta caracteristică a gazului perfect ˝R˝ se calculează în funcŃie de numărul de masă
ulară ˝M˝:
R= M
(3.20)
3.2. COEFICIENŢII CALORICI Se deduc din ecuaŃia calorimetrică:
Q12 = m ⋅ c x (T2 − T1 )
(3.21)
şi se definesc în procesele de transfer de energie prin efect termic. Capacitatea ca
lorică reprezintă cantitatea de căldura necesară unui corp pentru a-şi ridica temperatura
cu un grad Kelvin:
⎛ ⎞ ⎛ ∂Q ⎞ ⎟ ⎜Q ⎟ ⎜ C x = lim ⎜ 12 ⎟ = ⎜ ⎟ ⎟ ⎟ ⎜ ∂T ⎠ ΔT→0 ⎜ Δt ⎠ ⎝ ⎝ x X
[J / K ]
(3.22)
V lo re  lui Cx depinde de modul în c re se desfăşoară procesul de încălzire, sau de răcire
u alte cuvinte de natura procesului termodinamic deci: x = p, v,..,
- 26 -
Astfel se definesc capacităŃile calorice ale unui sistem supus unui proces izocor (V
= constant) sau izobar (p= constant):
⎛ ∂Q ⎞ ⎛ ∂Q ⎞ ⎟ ⎟ ⎜ Cv = ⎜ ⎟ ; Cp = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ∂T ⎠ ⎜ ∂T ⎠ ⎝ ⎝
v
p
(3.23)
În c lculele termotehnice c re privesc corpurile  zo se, se utilize ză 3 frecvent căl
duri specifice raportate la 1kg , 1kmol , 1mN : • căldura (specifică) masică:
cx 1 ⎛ ∂Q ⎞ C ⎟ ⎜ ⎟ = x ⎜ ⎟ ⎝ m ⎜ ∂T ⎠X m
[ J /(k ⋅ K)] ; c x =
(3.24)
•
căldura (specifica) molară:
CMx ⎛ ⎞ [ J /(kmol ⋅ K)] ; cMx = 1 ⎜ ∂Q ⎟ = C x ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ M ⎝ ∂T ⎠X M
(3.25)
unde M numărul de masă moleculară • căldura (specifică) volumică:
Cnx ⎡ J / m3 ⋅ K ⎤ ; = 1 ⎛ ∂Q ⎞ = C x Cnx ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ N ⎢⎣ ⎥⎦ ⎟ ⎝ Vn ⎜ ∂T ⎠x Vn
(
)
(3.26)
Pentru coeficienŃii gazelor perfecte definiŃi mai sus sunt valabile următoarele relaŃii:
• Robert –Mayer:
Cp − C v = m ⋅ R cp − cv = R c Mp − cMv =
(3.27)
•
Coeficientul adiabatic
k= cp cv = c Mp c Mv = Cp Cv
(3.28)
În calcule se folosesc valo i ap oximative ale lui k
27
k=
c MP cMV
(3.29)
• Gaze monoatomice : 1,66; • Gaze biatomice: 1,4; • Gaze cu mai mult de doi atomi în mol
eculă: 1,33. Comparând aceste valori cu cele determinate pentru gazele din natură se c
onstată că sunt corecte numai valorile obŃinute în cazul gazelor monoatomice. CONCLUZIE:
căldurile specifice ale gazelor monoatomice sunt practic constante, iar cele ale
gazelor cu doi sau mai mulŃi atomi în moleculă variază cu temperatura. La temperaturi co
borâte, moleculele suferă numai mişcări de translaŃie, odată cu creşterea temperaturii gazu
tot mai multe molecule intrând în mişcare de rotaŃie, valoarea căldurii specifice crescând
Dacă temperatura gazului creşte în continuare, atomii din moleculă vor intra progresiv în
mişcare de vibraŃie. În realitate variaŃia căldurii specifice cu temperatura este de form
a:
c = a + bt + ct 2 + ...
(3.30)
În calculele inginereşti, se utilizează cu suficientă precizie relaŃii simplificate de for
ma: c = a + bt (3.31) Căldura specifică medie, între două temperaturi t1, t2:
c m = c / tt 2 =
1
1 t 2 − t1
∫
2
1
cdt
(3.32)
Pent u a simplifica calculele se pot folosi elaŃiile:
cm = c t1 + c t 2 2
sau c m = c tm
(3.33)
unde
tm = t1 + t 2 2
(3.34)
- 28 -
3.3. AMESTECURI DE GAZE PERFECTE În exploatarea maşinilor termice, agenŃii termici gaz
oşi nu se întâlnesc în stare pură, ci sub forma unor amestecuri de substanŃe care formează
temul termodinamic. În termodinamica tehnică se studiază proprietăŃile amestecului de gaze
în următoarele ipoteze simplificatoare: - între componenŃi nu intervin reacŃii chimice, a
stfel încât compoziŃia amestecului nu se modifică; - amestecul de gaze se supune unor le
gi specifice, cele mai importante fiind legea lui Dalton şi legea lui Amagat; - am
estecul de gaze, ca sistem termodinamic, îl presupunem ca fiind format din gaze pe
rfecte, iar amestecul se comportă ca un gaz perfect care se va supune, deci, tutur
or legilor gazului perfect şi va suferi transformările gazului perfect. Legea lui Da
lton: într-un amestec de gaze perfecte, fiecare gaz component ocupă întreg volumul ocu
pat de amestec, ca şi cum celelalte gaze n-ar exista, iar presiunea totală a amestec
ului este egală cu suma presiunilor parŃiale ale gazelor componente:
p=
∑p
i=1
n
i
(3.35)
Legea lui Amagat: volumul amestecului de gaze obŃinut prin amestecarea componenŃilor
săi aflaŃi la aceeaşi presiune şi temperatură este egal cu suma volumelor acestor compone
nŃi:
V=
∑V
i=1
n
i
(3.36)
•
ParticipaŃiile masice şi volumice ale gazelor componente
Masa totală a unui amestec de gaze este suma maselor gazelor componente: m = m1 +
m 2 + ... + mi + ... + m n (3.37)
1kg = m1 m 2 m m + + ... + i + ... + n m m m m
(3.38)
Pentru un număr de gaze cu ˝n˝ componenŃi se face notaŃia:
gi = mi - participaŃie (concentraŃie) masică a componentei ˝i˝. m
- 29 -
Se obŃine astfel:
∑g =1
i i=1
n
(3.39)
Dacă gazele componente se află la aceeaşi presiune şi temperatură ca şi amestecul, volumul
otal al amestecului, conform legii lui Amagat, este:
V = V1 + V2 + ... + Vi + ... + Vn 1m3 = V1 V2 V Vn + + ... + i + ... V V V V
(3.40) (3.41)
Raportul Vi = ℘ i se numeşte participaŃie (concentraŃie) masică, iar în
V
cazul general se poate scrie:
∑℘ = 1
i i=1
n
(3.42)
•
Constanta amestecului
Considerăm un amestec de gaze perfecte, care prin definiŃie este un gaz perfect, put
em scrie ecuaŃia termică de stare a amestecului:
Pam ⋅ Vam = m am ⋅ R am ⋅ Tam
(3.43)
în condiŃiile legii lui Amagat, ecuaŃia de stare pentru fiecare componentă în parte:
⎫ Pam ⋅ V1 = m1R1T1 ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ Pam ⋅ V2 = m 2 R 2T2 ⎪ ⎬ ⎪ ⎪ ⎪ Pam ⋅ Vn = m n R n Tn ⎪ ⎪ ⎪ ⎭
(3.44)
Componentele amestecului se află la echilibru termic, deci:
T1 = T2 = ... = Tn = Tam = T
(3.45)
Însumând relaŃiile (3.24) obŃinem:
- 30 -
Pam ( V1 + V2 + ... + Vn ) = ( m1R1 + m 2 R 2 + ... + m n R n )⋅ T Pam = ( m1R1 +
m 2 R 2 + ... + m n R n )⋅ T
(3.46) (3.47)
Comparând ecuaŃiile (3.23) şi (3.27), rezultă:
m am⋅R am = m1R1 + m 2 R 2 + ... + m n R n
R am = m1 m m R1 + 2 R 2 + ... + n R n m am m am mam
(3.48) (3.49) (3.50)
R am =
∑g R
i i=1
n
i
•
căldura specifică a amestecului
Pentru un amestec de gaze care evoluează între două temperaturi, conform legii conservăr
ii energiei:
Qam = Q1 + Q 2 + ... + Q n Qam = m am ⋅ cam ⋅ΔT Qi = mi ⋅ ci ⋅ΔT m am ⋅ cam ⋅ΔT = ( m1c1 +
+ ... + m n cn )ΔT cam = m1 m m c1 + 2 c2 + ... + n c n mam m am mam cam =
(3.51) (3.52) (3.53) (3.54) (3.55)
∑g ⋅c
i i=1
n
i
(3.56)
•
Masa specifică a amestecului
Considerăm un amestec de gaze perfecte în condiŃiile legii lui Amagat (fig. 3.3).
- 31 -
Figura 3.3 Amestec de trei gaze perfecte, diferite.
Se consideră gazele componente separate prin pereŃi imaginari.
PA = PB = PC = Pam TA = TB = TC = Tam
Masa totală a amestecului este:
m am =
∑m
i=1
n
i
(3.57) (3.58)
Dar mam = ρam ⋅ Vam şi mi = ρi ⋅ Vi Deci, evenind în elaŃia (3.39)
ρ am ⋅ Vam = ρ1V1 + ρ 2 V2 + ... + ρ n Vn ρ am = ρ1 V1 V V + ρ 2 2 + ... + ρ n n Vam Vam Va
(3.59) (3.60)
∑ ρ ⋅℘
i i=1
n
i
(3.61)
•
Masa mola ă aparentă a amestecului
Pentru un amestec de gaze perfecte, în condiŃiile legii lui Amagat, ecuaŃia de stare p
entru componenta ˝i˝ a amestecului:
(i) Pam Vi = mi R iT
(3.62)
- 32 -
dar
P am⋅Vi =
Ri =
, M i deci:
mi ⋅ ⋅ T Mi
(3.62`)
Analog, pentru întregul amestec:
Pam ⋅ Vam = m am ⋅ ⋅ T M am
(3.63)
Prin împărŃirea membru cu membru a ecuaŃiilor (3.62`) şi (3.63) obŃinem:
Vi m M = i ⋅ am Vam m am M i
(3.64)
℘ i = gi ⋅
M am Mi
Ştim că:
∑℘
i=1
n
i
=1
(3.65)
1 = M am ⋅
∑M
i=1
n
gi
i
(3.66)
Deci:
M am = 1
∑M
i=1
n
gi
i
(3.67)
Sau revenind în ecuaŃia (3.65) scrisă sub forma:
℘i = 1 ⋅℘ i ⋅ M i M am
(3.68)
i
Suma din ecuaŃia (3.48), ştiind că
∑ g = 1 conduce la:
i=1
n
- 33 -
1=
1 M am
∑℘ M
i i=1 n
n
i
(3.69)
deci:
M am =
∑℘ M
i i=1
i
(3.70)
M
am Întorcându-ne la ecuaŃia (3.65): ℘ i = gi M i (3.68) obŃinem:
în care folosim ecuaŃia
1
℘ i = gi ⋅
∑M
i=1
n
gi
i
(3.71)
Mi
℘ i = gi ⋅
∑g
i=1
n
Mi
i
Mi
(3.72)
gi =
℘ i ⋅ Mi
∑
i=1
n
Mi gi
(3.73)
Din (3.68), (3.70), (3.73) obŃinem relaŃia de conversie:
℘ i ⋅ Mi = M am ℘ i ⋅ Mi
i i
gi =
∑℘ ⋅ M
i=1
n
(3.74)
3.4. TRANSFORMĂRI SIMPLE ALE GAZELOR PERFECTE Se consideră că procesele pe care le suf
eră agenŃii de lucru în interiorul maşinilor şi instalaŃiilor termice sunt compuse dintr-o
uccesiune de transformări termodinamice simple.
- 34 -
Transformările de stare simple sunt procese termodinamice pe parcursul cărora variaŃia
parametrilor de stare se face după aceeaşi lege, din starea iniŃială până în starea finală
NSFORMAREA IZOCORĂ I. EcuaŃiile transformării:
V = constant dV = 0 P/T = constant
II. Căldura şi lucrul mecanic schimbate de sistem cu M.E. Conform ecuaŃiei principiulu
i întâi:
   
δq = u + p v δq = u = c v T
(3.75) (3.75`)

Dci într o tr nsform r schisă:
q12 = c v
∫
2
1
dT = c v (T2 − T1 ) = u 2 − u1
[ J / kg ] [J ]
(3.76) (3.77)
Q12 = m ⋅ c v (T2 − T1 ) = U 2 − U1
Dacă Q12 > 0 (T2 > T1 ) în timpul transformării izocore, gazul primeşte căldură din exterio
. Lucrul mecanic schimbat este nul:
L12 =
∫
2
1
pdV = 0
[J]
(3.78)
Lucrul mecanic tehnic elementar:
δl t = νdp ⇉ l t12 = ν
∫
2
1
dp = ν ( P2 − P1 )
[ J / kg ]
(3.79)
III. Reprezetare î diagrama (p ν ) Se reprezită printr-un segment de dreaptă perpendi
cular pe axa volumelor:
- 35 -
Figura 3.4 Transformarea la v = constant
Dacă transformarea are loc de la 1 la 2 avem de-a face cu o încălzire izocoră, iar de la
2 la 1 avem de-a face cu o răcire izocoră. IV. AplicaŃie: la toate recipientele care
păstrează gaze sub tensiune. TRANSFORMAREA IZOBARĂ I. EcuaŃiile transformării:
P = constant ⎫ ⎪ dP = o ⎬ V/T =constant ⎪ ⎭
(3.80)
II. Căldura şi lucrul mecanic schimbat. Conform principiului întâi pentru transformări des
chise:
 
δq = u + p ν q12 =
(3.81)
2
∫
2
1
c v dT +
∫
1
pdν
(3.82)
c v ≅ cost p = cost q12 = c v
∫
2
1
dT + p
∫
2
1
dν
(3.83) (3.84)
q12 = c v (T2 − T1 ) + p (ν 2 − ν1 )
Cum Pν = RT (3.64) devie:
36
q12 = (c v + R )(T2 − T1 )
(3.85)
Folosid relaŃia lui Robert -Mayer, (3.85) devine:
q12 = c p (T2 − T1 )
(3.86)
Aceeaşi ecuaŃie s-ar fi obŃinut direct din ecuaŃia calorimetrică la p = const . :
q12 = c p (T2 − T1 )
[ J / kg ]
Luc ul mecanic schimbat de sistem cu M.E. în timpul t ansfo mării izobare :
l12 =
∫
2
1
pdν = p
∫
1
1
dν = p ( v 2 − v1 )
[ J / kg ]
(3.87) (3.88)
L12 = mR (T2 − T1 )
[J ]
Lucrul mecaic tehic elemetar:
l t = 0 deoarece dp = 0
(3.89)
III. Reprezetare î diagrama (P ,v) Se reprezită printr-un segment de dreaptă perpen
dicular pe axa presiunilor:
Figura 3.5 Transformarea la p = constant.
Dacă transformarea are loc de la 1 la 2 avem o destindere izobară, dacă transformarea
are loc de la 2 la 1 avem o răcire izobară.
- 37 -
IV. Utilizare: Transformarea izobară se întâlneşte la toate procesele de transfer termic
din schimbătoare de căldură. La unele maşini termice (M.A.I.; T.G) arderea are loc la p
=constant. TRANSFORMAREA IZOTERMĂ I. EcuaŃiile transformării: T = constant ⎫ ⎪ dT = o ⎬ P
ostat ⎪ ⎭ II. Căldura şi lucrul mecanic. Conform principiului întâi pentru transformări d
hise:   
δq = u + δl δq = c v T + p ν δq = p ν = δl q12 =
(3.90)
(3.91) (3.92)
∫
2
1
δq =
∫
2
1

p ν
(3.93) (3.94)
Q12 = L12
Î acestă transformare, căldura absorbită de la mediul exterior este transformată integral
în lucru mecanic, adică, conform principiului întâi, variaŃia energiei interne este zero.
Din punct de vedere energetic, această transformare este cea mai profitabilă. Lucru
mecanic elementar schimbat:
l12 =
∫
2
1
pdν
(3.95)
Di ecuaŃia de stare pν = RT,p = RT , deci:
ν
l12 =
∫
2
1
RT
dν = RT ν
∫
2
1
dν ν = RT ⋅ l 2 ν ν1
(3.96)
38
Petru trasformare izotermă 1-2 avem:
ν P P1ν1 = P2ν 2 , deci 2 = 1 ν1 P2
(3.97)
Deci:
l12 = RT l ν2 P = RT l 1 ν1 P2
(3.98)
Lucrul mecaic tehic:
l t12 =
∫
2
1
νdp = RT l
P2 P1
(3.99)
III. Reprezetare î diagramă Se reprezintă printr-un arc de hiperbolă echilateră.
Figura 3.6 Transformarea la T = constant.
Dacă transformarea are loc de la 1 la 2 avem o destindere izotermă, iar de la 2 la1
o compresie izotermă. IV. Utilizare Este o transformare ipotetică; nu se întâlneşte în tran
formările practice reale deoarece orice schimbare de lucru mecanic sau de căldură într-u
n sistem termodinamic se face invariabil cu variaŃia temperaturii, deci cu variaŃia
energiei interne. Această transformare este însă importantă şi se studiază deoarece ea repr
zintă o limită a transformării căldurii în lucru mecanic. În plus, sunt porŃiuni în evoluŃi
or termice când pe o perioadă foarte scurtă, T= constant. transformările de schimbare de
fază (vaporizare, condensare) se desfăşoară la p şi T constante.
- 39 -
TRANSFORMAREA ADIABATICĂ I. EcuaŃiile transformării
δq = 0
⎫ ⎬ q = constant ⎭
(3.100)
Aceste ecuaŃii nu sunt suficiente, fiind necesar să găsim o relaŃie între parametrii de st
are. Conform
 principiului
 întâi:
δq = c v T + p ν
(3.101)
Di ecuaŃia caracteristică de stare p ⋅ ν = RT , difereŃiată, se obŃine:
dT = pdν + νdp R
(3.102)
care coduce la:
cv (pdν + νdp) = −pdν R
(3.103)
dar
R = cp − cv
deci:
c v ⋅ pdν + c v ⋅νdp = −(cp − c v )⋅ pdν c v ⋅ pdν + c v ⋅ νdp = −cp ⋅ pdν + c v ⋅ pdν / :
(3.104) (3.105) (3.106)
Facem otaŃia:
cp cv = k , k − exponent (coeficient) adiabatic
(3.107)
şi (3.106) devine:
dp dν = −k ν P l p = −k ⋅ l ν + l ct
(3.108) (3.109)
40
l p ⋅ ν k = l ct p ⋅ ν k = ct
(3.110) (3.111)
o formă a ecuaŃiei transformării adiabatice; celelalte forme se obŃin folosind ecuaŃia de
stare:
Pν = RT ⇉ p = RT ν
(3.112)
di (3.111) rezultă:
Tv k−1 = const R
(3.113) (3.114)
Tv k−1 = const
EcuaŃia (3.114) reprezintă cea de-a doua formă a ecuaŃiei transformării adiabatice
p ⋅ v = RT ⇉ v = RT p
(3.115)
din (3.111) rezultă:
p⋅ R k ⋅ Tk = ct Pk const Rk
(3.116)
p1−k ⋅ T k =
1−k k
(3.117) (3.118)
p
⋅ T = const
ecuaŃia (3.118) reprezintă cea de-a treia formă a ecuaŃiei transformării adiabatice. II. Că
dura şi lucrul mecanic schimbat
q12 = const deci δq = 0 căldură schimbată este zero
Lucrul mecanic schimbat:
l12 =
∫
2
1
pdv
(3.119)
- 41 -
Atât p cât şi v sunt variabili, de aceea se porneşte de la punctul iniŃial (1) în care pres
punem că se cunosc parametrii de stare. Vom scrie ecuaŃia transformării adiabatice de
la starea 1 la o stare arbitrară: k p1 ⋅ ν1 = p ⋅ν k (3.120)
⎛ ν ⎞k p = p1 ⎜ 1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ν⎠ ⎝ ⎟
(3.121)
(3.119) devine:
l12 =
∫
2
1
k p1 ⋅ ν1
dν k = p1 ⋅ ν1 νk
=
∫
1
1
k ν−k dν = p1 ⋅ ν1
ν1−k 2 /1 = 1− k
k p1 ⋅ ν1 1−k 1 ν 2 − ν1−k = 1− k
(
)
(3.122)
p ⋅ ν k ⋅ ν1−k = 1 1 1 1− k
⎡⎛ ⎞1−k ⎤ ⎢⎜ ν 2 ⎟ ⎥ p1 ⋅ ν1 ⎢⎜ ⎟ −1⎥ = ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ν1 ⎠ ⎢⎝ ⎥ 1− k ⎣ ⎦
⎡⎛ ⎞1−k ⎤ ⎢⎜ ν 2 ⎟ ⎥ ⎢⎜ ⎟ −1⎥ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ν1 ⎠ ⎢⎝ ⎥ ⎣ ⎦
o formă a expresiei lucrului mecanic. Din P1 ⋅ ν1 = RT1 şi
⎛ ν ⎞1−k ⎛ p ⎞ ⎜ 2 ⎟ =⎜ 1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ν ⎠ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎟ ⎝p ⎠
1 2 1−k k
⎛p ⎞ =⎜ 2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝p ⎠
1
k−1 k

o Ńinem o altă formă a lucrului mecanic schimbat:
k−1 ⎤ ⎡ RT1 ⎢⎢ ⎛ p 2 ⎞ k ⎥⎥ ⎜ ⎟ l12 = 1−⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ k −1 ⎢⎢ ⎝ p1 ⎠ ⎥⎥ ⎢⎣ ⎥⎦
(3.123)
Se poate obŃine o formă a ecuaŃiei lucrului mecanic schimbat doar în funcŃie de temperatur
i, înlocuind raportul presiunilor în funcŃie de temperaturi:
1−k 1−k
p1 k ⋅ T1 = p 2 k ⋅ T2
(3.124)
1−k k
⎛p ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ 2⎟ ⎜ ⎟ ⎜p ⎠ ⎝
1
1−k k
⎛T ⎞ T p ⎜ ⎟ ⎟ = 1 ⇉ 1 =⎜ 1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ T2 p 2 ⎝ T2 ⎠
1−k k
⎛p ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⇉⎜ 2 ⎟ ⎜ ⎜ ⎟ ⎝p ⎠
1
⎛ T ⎞−1 T ⎜ ⎟ ⎟ =⎜ 1 ⎟ = 2 ⎜ ⎜ ⎟ T1 ⎝ T2 ⎠
(3.125)
42
Deci (3.101) devine:
l t12 = RT1 ⎡⎢ T2 ⎤⎥ R 1− = (T1 − T2 ) k −1 ⎣⎢ T1 ⎦⎥ k −1
(3.126)
Luc ul mecanic tehnic:
l t12 =
∫
2
1
vdp
1
(3.127)
din
k p 1⋅ν1
⎛ p ⎞k = p ⋅ ν ⇉ ν = ν1 ⎜ 1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜p⎠ ⎝ ⎟
k
(3.128)
Deci (3.127) devine:
1 ⎡ 1 k 1− ⎤ p1 ⋅ ν1 ⎢ 1− k k⎥ ⋅ ν1 ⋅ ⎢ p 2 − p1 ⎥ = 1 1 ⎥⎦ 1− ⎢⎣ k 1 k−1 ⎡ ⎤ ⎡ ⎤ 1− ⎥ ⎢⎛ ⎞
1
∫
2 −1 p k dp =
1
(3.129)
Analogie înt e luc ul mecanic de dizloca e şi lucrul mecanic tehnic: (3.130) l = −kl
t12 12
III. Rep ezenta e în diag ame (p v) Adiabata se ep ezintă printr-un arc de hiperb
olă cu o pantă mai mare decât izoterma.
Figura 3.7 Reprezentarea transformării adiabate şi izoterme în (p - v)
La aceeaşi variaŃie de presiune Δp = p1 − p 2 va iaŃia de volum este mai mare la izotermă.
43 -
Şi transformarea adiabatică este importantă din punct de vedere energetic. Scopul aces
tei transformări este ca sistemul termodinamic să-şi păstreze pentru sine o cantitate cât
mai mică de energie, iar o parte cât mai mare din energia pe care o posedă să se transfo
rme în lucrul mecanic. OBSERVAŢIE: Din punct de vedere al menŃinerii energiei interne
a sistemului termodinamic la un nivel cât mai scăzut, transformarea adiabatică este o
limită a acestei posibilităŃi. Dacă transformarea are loc de la 1 la 2 avem o destindere
adiabatică, iar de la 2 la 1 o compresie adiabatică. IV. Utilizare Este o transform
are ipotetică cu care se aproximează procesele de destindere şi comprimare din maşinile
termice (motoare şi turbine). TRANSFORMAREA POLITROPICĂ Acoperă toate evoluŃiile sistemu
lui termodinamic dacă coeficientul politropic ia diferite valori. Este teoretică num
ai prin faptul că este considerată reversibilă, din celelalte puncte de vedre este o t
ransformare practică. Este o transformare generală în cursul căreia agentul termic schim
bă cu M.E. energie sub forma de căldură şi lucru mecanic, şi în care se modifică parametrii
stare P,V,T. I. EcuaŃiile transformării: Particularizând în ecuaŃia principiului întâi, şi
e:  
δq = u + p ν
(3.131)
• • • •

dv= 0, obŃinem transformarea izocoră; du= 0, obŃinem transformarea izotermă; δq = 0 , o Ńin
m transformarea adiabată;
dp = 0 , obŃinem transformarea izobară;
De aici rezultă caracterul general al transformării menŃionat mai sus. Exprimând căldura c
alorimetric:

δq = cn ⋅ T
(3.132)
cn – căldura specifică politropică, ecuaŃia (3.131) devine:
- 44 -
c n dT = c v dT + pdν
(3.133) (3.134)
(c − c v )dT = pdν
dar dT = 1 (pdν + νdp) şi R = c p − c v , (3.111) devine:
R cn − cv (pdν + νdp) = pdν cp − cv
(3.135)
c  pdν + c  νdp − c v pdν − c v νdp = c p pdν − c v pdν
(3.136)
(c − cp )pdν + (c − cv )νdp = 0
c − cp c − cv ⋅ pdν = −νdp
(3.137) (3.138)
Î ecuaŃia (3.138) se face notaŃia
cn − cp cn − cv
= n , exponent polit opic; se
sepa ă variabilele. În urma integrării rezultă:
n ln ν = − l p + l ct p ⋅ ν  = ct
(3.139) (3.140)
relaŃie analoagă cu prima formă a ecuaŃiei transformării adiabatice; deci prin analogie pu
tem scrie direct celelalte forme ale ecuaŃiei politrope:
T ⋅ ν −1 = ct
(3.140`) (3.140``)
p
1− 
⋅ T = ct
Scriid ecuaŃia transformării politropice între două stări de echilibru:
n n p1 ⋅ν1 = p 2 ⋅ ν 2
(3.141)
45
⎛ ν ⎞n p ⎜ 1⎟ = 2 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ν2 ⎠ p1 ⎝ ⎟
(3.142)
Logaritmând, obŃinem:
n ln ν1 p = l 2 ν2 p1
(3.143)
ObŃinem expresia exponentului politropic mediu între cele două puncte ale transformării:
n= ln p 2 − ln p1 ln ν1 − l ν 2
(3.144)
Faptul că transformarea politropică este un proces termodinamic general mai rezultă da
că se particularizează valorile lui n în ecuaŃia p ⋅ ν  = cost , câd se obŃin celelalte
transformări termodinamice simple ale gazelor perfecte: cp transformare izobară; n
= o ; p = const; cn n = 1 n = 1 ; p⋅ ν = cost; c ∞ trasformare izotermă; 0 transforma
re adiabatică; n = k ; p⋅ν k = cost; c cv trasformare izocoră; n = ∞ ; v = const; cn II
. Căldura şi lucrul mecanic schimbat Din ecuaŃia principiului întâi obŃinem:
q12 = u 2 − u1 + l12
(3.145)
(3.146)
Cum u 2 − u1 = c v (T2 − T1 ) este avantajos să obŃinem expresia lucrului mecanic schimb
at doar în funcŃie de temperaturi. Pe baza analogiei între ecuaŃiile transformărilor adiab
ată şi politropă, conform ecuaŃiei (3.126) putem scrie:
l12 = R (T1 − T2 ) n −1
(3.147)
deci (3.146) devine:
q12 = c v (T2 − T1 ) − ⎛ R R ⎞ ⎟ (T2 − T1 ) = (T2 − T1 )⎜c v − ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎝ n −1 n −1 ⎠
(3.148)
46
cum R = cp − c v ,
q12 = (T2 − T1 ) nc v − c v − c p + c v n −1 c n− p cv q12 = c v (T2 − T1 ) n −1
(3.149)
(3.150)
d r
cp cv
= k,
q12 = c v n−k (T2 − T1 ) n −1
[ J / k ]
(3.151)
Pe de ltă
 parte, din calorimetrie:
δq = c n T , q12 =
∫
2
1

c n T = cn (T2 − T1 )
(3.152)

Comp rân cu Ńiile (3.128) şi (3.129) rezultă:
cn = n−k ⋅ cv n −1
[ J /(kg ⋅ K)] căldura specifică politropică
(3.153)
Pe baza aceleiaşi analogii se obŃin şi celelalte forme ale expresiei lucrului mecanic
schimbat, de exemplu:
n−1 ⎤ ⎡ RT1 ⎢⎢ ⎛ p 2 ⎞ n ⎥⎥ ⎜ ⎟ ⎟ l12 = 1−⎜ ⎟ ⎜ ⎟ n −1 ⎢⎢ ⎜ p1 ⎠ ⎥⎥ ⎝ ⎢⎣ ⎥⎦
[ J / kg ]
(3.154)
III. Reprezentare în diagramă (p - v)
Figura 3.8 Transformarea politropă. Sistemul termodinamic cedează căldură.
- 47 -
IV. Utilizare Forma curbei politropice este reprezentată în fig. 3.8. Din expresia căl
durii q12 = n − k ⋅ c v (T2 − T1 ) deducem că fig.3.8
n −1
co espunde cazului în ca e q12 < 0 (adică 1 < n < k). Acest caz corespunde situaŃiei în
care sistemul termodinamic cedează căldură în exterior. El este caracteristic proceselor
de comprimare, dar numai după ce sistemul termodinamic a depăşit temperatura organelo
r motorului. De asemenea mai este caracteristic şi la destinderea în motoarele cu ar
dere internă mai exact în prima fază, când sistemul termodinamic evacuează căldura în exter
. Este posibil ca pe ultima fază a destinderii temperatura sistemului termodinamic
să fie mai mică decât temperatura organelor motorului, atunci q12 > 0 . Pentru această
situaŃie avem următoarea figură:
Figura 3.9 Transformarea politropă. Sistemul termodinamic primeşte căldură.
Când q12 > 0 (n>k) sistemul termodinamic primeşte căldura din exterior, situaŃia aceasta
corespunde primei faze a procesului de comprimare în motor când sistemul termodinam
ic primeşte căldură de la organele motorului. CONCLUZIE: La comprimarea şi destinderea în
M.A.I. se consideră procesul politropic cu indice exponenŃial variabil. În calculele t
ermice se lucrează cu indicele ˝n˝ mediu.
- 48 -
•
AplicaŃie:
Unul din motoarele auxiliare ale unei nave de transport mărfuri uscate este un mot
or cu ardere la volum constant. Ştiind că: volumul camerei de ardere este 1, 570 ⋅10 7
mm 3 , temperatura la sfârşitul compresiei, 100°C , presiunea iniŃială de 5 at şi finală d
5 at, iar k = 1,3, să se calculeze temperatura la finele procesului de ardere şi apo
rtul de căldură al combustibilului. Apreciind puterea calorifică a combustibilului de
H i = 10000 kcal / kg , să se calculeze consumul de combustibil pe ciclu. Rezolvar
e: Aplicând relaŃia P/T = ct, vom avea:
T2 = T1 p2 35 ⋅ 0,98 ⋅105 = 473 = 3311K = 3038o C p1 5 ⋅ 0,98 ⋅105 V 1,57 ⋅10−4 ⋅105 ⋅ 30 ⋅
1538,6J = 1,54 ( p2 − p1 ) = k −1 0,3
Q12 = U 2 − U1 =
kJ
Consumul de combustibil pe ciclu:
Cc = Q12 1,54 = = 0,38 ⋅10−5 Hi 4,18 ⋅105 kJ / ciclu
49
CAPITOLUL IV
PRINCIPIUL DOI AL TERMODINAMICII. ENTROPIA
4.1. PROCESE CICLICE (CICLURI TEMODINAMICE) P incipiul întâi al te modinamicii a ată p
osibilitatea transformării energiei dintr-o formă în alta, acest principiu neprecizând c
ondiŃiile de desfăşurare a proceselor termodinamice şi nici sensul în care se pot realiza
diversele transformări ale energie. Principiul doi al termodinamicii vine şi precize
ază sensul de desfăşurare al proceselor spontane şi stabileşte condiŃiile transformării căl
în lucru mecanic. Transformarea continuă a căldurii în lucru mecanic este posibilă prin r
ealizarea repetată a unui ciclu termodinamic. DEFINIŢIE: Se numeşte ciclu termodinamic
o succesiune de două sau mai multe transformări termodinamice în care agentul termic
(Sistemul Termodinamic) revine la starea iniŃială dar fără a parcurge aceleaşi transformări
intermediare. Rolul ciclurilor termodinamice este acela de a obŃine lucrul mecanic
în orice cantitate, prin repetarea ciclului din căldură. În termodinamică se cunosc două s
nsuri de parcurgere ale acestor cicluri: • • Sensul de parcurgere este sensul acelor
de ceasornic, în acest caz ciclurile se cheamă directe. Sensul de parcurgere este i
nvers rotaŃiei acelor de ceasornic, în acest caz ciclurile se cheamă inversate sau fri
gorifice.
În diagramele termodinamice ciclurile se reprezintă printr-o curbă închisă.
- 50 -
4.2. RANDAMENTUL CICLURILOR Considerăm un agent de lucru care efectuează un ciclu mo
tor între punctele limită 1 şi 2 conform figurii:
Figura 4.1 Reprezentarea ciclului motor.
Când agentul evoluează în sensul transformărilor reprezentate prin arcul de curbă 1m2, ace
sta suferă o destindere, deci agentul termic efectuează lucrul mecanic în exterior pe
seama căldurii primite de la sursa caldă (q1) conform principiului întâi. În diagrama ( p −
v ) luc ul mecanic este dat de a ia sup afeŃei 1m2 v2v1 (A
1m 2 v2 v1
). L1m2= A
1m 2 v2 v1
Când agentul evoluează în sensul 2n1, el va suferi o comprimare, deci asupra sa s-a ef
ectuat un lucru mecanic din exterior. Conform principiului întâi al termodinamicii,
agentul termic cedează căldură sursei reci (q2). În diagrama mecanică ( p − v ), luc ul mec
nic este dat de a ia 2n1 v 2 v1 (A 2 n1v1v2 ), deci: L2n1<0; L2n1 = A este pozit
iv. Lc=L1m2 + L2n1=L1m2 L2n1 =A 2 n1v1v2 – A 2 n1v1v2 (4.1)
2 n1v1v2
Cum A 1m 2 v2v1 >A 2 n1v1v2 , deducem că lucrul mecanic schimbat pe ciclu
Deci lucrul mecanic schimbat pe ciclu este dat de aria cuprinsă în interior curbei c
e reprezintă ciclul în diagrama ( p − v ). P incipiul întâi pent u t ansfo mări închise.
- 51 -
∫ δq = ∫ δl
c c
(4.2)

r
∫ δq = q − q
1 c
2
(4.3) (4.4)

ci
lc = q1 − q 2
[ J / k ]
Rl Ńia (4.4) arată că într-un ciclu direct lucrul mecanic produs este echivalent cu dif
erenŃa dintre căldura primită de agentul termic de la sursa caldă şi căldura cedată sursei
i. Adică numai o parte din căldura preluată de către agent de la sursa caldă, în cursul efe
tuării unui ciclu, se transformă în lucru mecanic. Numim randament termic al ciclului η
t , raportul dintre căldura transformată în lucru mecanic şi căldura primită de la sursele
alde:
ηt = q − q2 q lc = 1 = 1− 2 q1 q1 q1
(4.5)
CONCLUZIE: Un motor termic nu poate funcŃiona decât în prezenŃa a cel puŃin două surse de c
ură, o sursă caldă de la care primeşte căldură q1 şi o sursă rece către care cedează căldur
aŃia (4.5) se observă că valoarea randamentului termic a unui ciclu este totdeauna sub
unitară. În continuare, vom considera că agentul termic parcurge acelaşi ciclu, dar în sen
s contrar. Ciclul frigorific se caracterizează prin aceea că prin consumul de lucru
mecanic din exterior, agentul absoarbe de la sursa rece căldură q2 şi cedează sursei cal
de căldură q1.
Figura 4.2 Reprezentarea ciclului frigorific.
- 52 -
În acest caz lucrul mecanic primit din exterior este mai mare decât cel efectuat, de
ci lucrul mecanic schimbat pe ciclu este negativ. În acest caz avem o pompă de căldură c
are permite transportul căldurii de la sursa rece la sursa caldă, acest transport ne
realizându-se de la sine, el datorându-se unui consum de lucru mecanic din exterior.
În această situaŃie definim eficienŃa frigorifică ε f :
εf =
q2 lc
(4.6)
OBSERVAŢIE: Spre deosebire de randamentul
 termic ηt , care este întotdeauna subunitar,
eficienŃa frigorifică ε f > 1 . A ică maşina frigorifică evacuează mai multă căldură decât
ul lucrului mecanic consumat în acest scop.
4.3. PROCESE REVERSIBILE ŞI IREVERSIBILE Procesele naturale se desfăşoară spontan, într-un
anumit sens. Aceste procese se pot desfăşura şi în sens contrar, dar pentru aceasta est
e nevoie de un consum de lucru mecanic din exterior mai mare decât lucrul mecanic
furnizat de sistem în decursul procesului direct (spontan). Aceste procese se nume
sc ireversibile. Din contră, procesul reversibil este acela în care sistemul trece d
in starea iniŃială în starea finală astfel încât la inversarea procesului, schimbul de căld
lucru mecanic cu M.E. este acelaşi ca şi procesul direct. Cu alte cuvinte, spre deos
ebire de procesul ireversibil, revenirea sistemului la starea iniŃială se produce fără m
odificări persistente în M.A. OBSERVAŢIE: Toate procesele din natură sunt ireversibile.
4.4. CICLUL CARNOT REVERSIBIL DIRECT Pentru a găsi o maşină termică care să funcŃioneze cu
andament maxim, Carnot a studiat posibilităŃile de obŃinere a lucrului mecanic din căldu
ră. Cum procesele închise permit obŃinerea lucrului mecanic în orice cantitate prin repe
tarea procesului, procesul închis gândit de Carnot este alcătuit din următoarele procese
deschise: două izoterme şi două adiabate (vezi fig. 4.3).
- 53 -
Figura 4.3 Ciclul Carnot reversibil direct în diagrama ( p − v ).
Ciclul format din două izoterme şi două adiabate, parcurs în sensul acelor de ceasornic
se cheamă ciclul Carnot reversibil direct. Maşina care lucrează după acest ciclu produce
lucru mecanic cu randament maxim. FuncŃionarea unei maşini termice ideale care real
izează ciclul Carnot reversibil direct este prezentată în fig. 4.4.
Figura 4.4 Maşina în care s-ar putea realiza ciclul Carnot.
Rezervoarele cu temperaturile TM şi Tm le presupunem infinit de mari, astfel încât tra
nsferurile de energie prin efect termic să nu modifice valoarea temperaturilor. De
fapt, în procesul 1 - 2 transmisia căldurii se imaginează a fi la temperatura constan
tă a gazului deoarece scăderea temperaturii gazului datorită dilatării este compensată de
aportul de căldură din exterior q12. Îndepărtând sursa de căldură şi izolând adiabatic cili
bŃinem dilatarea adiabatică 2 - 3. În starea 2 sistemul termodinamic nu este în echilibr
u, el ramânând cu o neomogenitate termică deoarece moleculele sistemului termodinamic
aflate în imediata vecinătate a S.C. deŃin o energie internă - 54 -
mai ridicată decât cele aflate în vecinătatea pistonului. Pentru ca sistemul termodinami
c să ajungă în echilibru termic, el se va destinde, temperatura scade deoarece sistemu
l termodinamic nu primeşte nici un fel de energie din exterior, deci lucrul mecani
c se efectuează doar pe seama scăderii energiei sale interne. În decursul procesului 3
- 4 sistemul parcurge un proces izoterm, el fiind pus în legătură cu S.R. care are te
mperatura TSR < T3. Astfel, sistemul termodinamic va ceda cantitatea de căldură q34.
Asupra gazului se va efectua un lucru mecanic, acesta comprimându-se, pistonul aj
ungând la finele compresiei în punctul 4. Sistemul revine din starea 4 în starea iniŃială
1 printr-un proces adiabatic. De această dată, moleculele din imediata vecinătate a pi
stonului au energii interne mai ridicate faŃă de cele din imediata vecinătate a S.R.,
astfel tendinŃa de echilibrare termică face ca sistemul termodinamic să se comprime în c
ontinuu închizându-se ciclul. Randamentul maşinii termice care lucrează după ciclul Carnot
reversibil direct:
ηc = q − q 34 q lc = 12 = 1− 34 q12 q12 q12
(4.7)
unde lc – lucrul mecanic dezvoltat pe ciclu; lucrul mecanic util furnizat în exterio
r în timpul ciclului se măsoară prin aria 1-2-3-4-1. Utilizând relaŃiile demonstrate anter
ior
q12 = RTM ln ν ν2 ; q 34 = RTm l 3 ν1 ν4
(4.8)
şi folosind ecuaŃiile transformărilor simple din componenŃa ciclului
k TM ν1 −1 = Tmν k−1 4 k TM ν k−1 = Tmν3−1 2
p3ν3 = p 4ν 4
k k p 2ν 2 = p3ν3
(4.9)
ν 2 ν3 = ν1 ν 4
ObŃinem expresia randamentului sub forma:
ηc = 1 − Tm TM
(4.10)
Din expresia (4.10) obŃinem şi prima formulare a principiului doi al termodinamicii:
˝Pentru ca o maşină termică să funcŃioneze, ea trebuie să primească o cantitate de căldură
sursă cu temperatură ridicată (S.C.) şi să cedeze o parte din căldura primită altei surse c
temperatură mai scăzută (S.R.).˝ OBSERVAŢII: Din expresia (4.10) se observă că maşinile te
au randamentul subunitar. Căile de creştere ale randamentului ar fi: - 55 -
•
Ridicarea temperaturii TM a S.C. – dar această creştere este limitată de rezistenŃele meca
nice şi termice ale materialelor din care se construieşte maşina; • Scăderea temperaturii
Tm a S.R. – şi această scădere este limitată (Tm poate scădea până la TM.A.) Se poate obŃin
u ηc valoarea maximă, adică ηc = 1 prin două
ηc = 1 dacă Tm → 0K , ηc = 1 dacă TM → ∞ .
căi:
Am arătat însă că valoarea TM este limitată superior, iar conform teoremei lui Nerst, temp
eratura de zero absolut nu se atinge pe nici o cale. În concluzie, nici chiar în caz
ul ciclului Carnot nu este posibilă transformarea integrală a căldurii în lucru mecanic.
În realitate, maşinile termice au randamente mai mici decât ηc deoarece vitezele de tra
nsformare a proceselor sunt finite (în cazul ideal studiat procesele erau reversib
ile şi cvasistatice, deci vitezele de desfăşurare ale lor infinit mici), ciclurile pe
care acestea le realizează sunt diferite de ciclul ideal Carnot, iar materialele şi
gazul utilizat influenŃează transformările energetice. Limitele între care se află valoril
e randamentelor efective ale maşinilor termice:
η = 18 ÷ 28 o o la instalaŃii de turbine cu abur; η = 20 ÷ 25 o o la instalaŃii de turb
ne cu gaze;
η = 28 o 35 o o la M.A.I. o
NOTĂ: Randamentul ciclului Carnot nu depinde de natura mediului de lucru.
4.5. CICLUL CARNOT REVRSIBIL INVERSAT Considerăm o maşină care consumă lucru mecanic pen
tru a transporta căldură de la temperaturi scăzute la temperaturi ridicate şi care lucre
ază tot după un ciclu Carnot reversibil, numai că ciclul va fi parcurs în sens invers ac
elor de ceasornic. Un astfel de ciclu se cheamă ciclu Carnot inversat şi este prevăzut
în fig. 4.5.
- 56 -
Figura 4.5 Ciclul Carnot inversat în diagrama ( p − v )
Maşinile care funcŃionează după un asemenea ciclu se numesc maşini frigorifice dacă TM = T0
(T0 = TM.A), sau pompe de căldură dacă Tm = T0. S-a definit în această situaŃie eficienŃa f
orifică:
εf = q 34 lc ν3 ν4
ude
q 34 = RTm l
(4.11)
şi
lc = q34 − q 21 = RTm ln ν3 ν − RTM l 2 ν4 ν1
(4.12)
Trasformările 1 - 4 şi 2 - 3 fiind adiabate, se scriu ecuaŃiile acestor transformări: k
k TM ν1 −1 = Tmν k−1 şi Tm ν k−1 = Tm ν3−1 (4.13) 4 2 ÎmpărŃind membru cu membru, obŃinem:
ν 2 ν3 = ν1 ν 4
(4.14)
Reveid î ecuaŃia (4.12),
lc = (RTm − RTM )ln v3 v4
(4.15)
Deci eficienŃa frigorifică devine:
εf = Tm 1 = −1 Tm − TM ηc
(4.16)
57
ε f > 1 s u ε f < 1

Pntru pomp  căldură definim eficienŃa pompei de căldură:
ε pc. = q12 TM 1 = = >1 lc TM − Tm ηc
(4.17)
unde ηc randamentul ciclului Carnot reversibil direct. OBSERVAŢIE: În tehnică se urmăreşt
ca eficienŃa să aibă valori cât mai apropiate de cele ale ciclului Carnot reversibil in
versat, acesta servind drept ciclu de comparaŃie pentru celelalte cicluri frigorif
ice.
4.6. COMPARAŢIA RANDAMENTELOR A DOUĂ CICLURI CARNOT PENTRU GAZUL PERFECT, UNUL REVES
IBIL CELĂLALT IREVERSIBIL Considerăm că ambele cicluri Carnot se realizează între aceleaşi
urse de căldură care au temperaturile TS.C. şi TS.R.. Am găsit pentru randamentul termic
al ciclului Carnot reversibil expresia:
ηc = 1− TSR TSC
(4.18)
În realitate, aportul de căldură de la S.C. la fluidul motor se produce în timpul transf
ormării 1 - 2 la o diferenŃă finită de temperatură ΔTSC − T1 , iar transmisia căldurii de l
idul motor la S.R. se efectuează în timpul transformării 3 - 4, tot la o diferenŃă finită d
temperatură ΔT3 = T3 − TSR . Deci transformările 1 - 2 şi 3 - 4 sunt ireversibile. La cic
lul Carnot ireversibil diferenŃele dintre temperaturile surselor de căldură şi temperatu
ra fluidului motor au o valoare finită:
T1 = TSC −ΔT1 T3 = TSR + ΔT3
(4.19)
OBSERVAŢIE: Ireversibilitatea transformărilor poate fi redusă la zero dacă diferenŃele din
tre temperaturile fluidului motor şi ale surselor sunt infinit mici, adică:
T1 = TSC − dT T2 = TSR + dT
(4.20)
58
obŃinem deci, pentru randamentul termic al ciclului Carnot ireversibil
ηirev = 1− c TSR + ΔT3 TSC −ΔT1
(4.21)
Comparând relaŃiile (4.20) şi (4.21) deducem că:
rev ηc > ηirev c
(4.22)
Adică: randamentul termic al ciclului Carnot reversibil este totdeauna mai mare de
cât randamentul ciclului Carnot ireversibil pentru gazul perfect. OBSERVAŢIE: Nu doa
r ciclurile Carnot sunt reversibile. CondiŃia ca un ciclu să fie reversibil este ace
eaşi cu cea corespunzătoare ciclului Carnot: o diferenŃă infinit mică între temperatura flu
dului motor şi cea a surselor de căldură în timpul schimbului de căldură între ele. SituaŃi
complică dacă acest schimb de căldură nu se face după o izotermă, deoarece chiar dacă în pu
iniŃial al transformării temperatura fluidului motor diferă de cea a sursei de căldură cu
o cantitate infinit mică, la sfârşitul ciclului între ele poate exista o diferenŃă finită
orită variaŃiei temperaturii fluidului motor în timpul ciclului. De aceea procesul de
schimb de căldură devine ireversibil. Pentru a depăşi această dificultate, se introduce noŃ
unea de număr infinit de mare de surse de căldură. Astfel, orice ciclu reversibil oare
care poate fi reprezentat printr-o sumă de cicluri Carnot elementare.(Fig.4.6).
Figura 4.6 Ciclu oarecare divizat în cicluri Carnot elementare
Fiecare izotermă, cu excepŃia celor extreme, este parcursă de două ori, deci lucrul meca
nic pe ciclu rămâne neschimbat. Ciclul Carnot reversibil este cel mai economic, din
acest punct de vedere, deoarece el nu necesită decât două surse de căldură. - 59 -
4.7. GENERALITĂŢI REFERITOARE LA PRINCIPIUL DOI AL TERMODINAMICII Principiul doi al
termodinamicii are un caracter calitativ pentru că el nu se referă la cantităŃile de ene
rgie schimbate, ci la sensul transformărilor care se produc spontan. Prin aceasta,
principiul doi, aşa cum am mai arătat, completează caracterul cantitativ al principiu
lui întâi. Din acest motiv, exprimarea matematică a principiului doi a necesitat intro
ducerea unei noi mărimi de stare: Entropia. REVERSIBILITATE ŞI IREVERSIBILITATE Se p
oate imagina că între oricare două stări 1 şi 2, sistemul parcurge două transformări: prima
la starea 1 la starea 2, a doua de la starea 2 la starea 1. Aceste transformări s
unt denumite transformare directă şi transformare inversă. În cazul transformării reversib
ile (la realizarea ei în sens direct şi în sens invers, sistemul termodinamic revine l
a starea iniŃială), transformarea inversă este un gen de imagine prin reflexie a trans
formării directe. De exemplu, dacă într-o transformare directă, sistemului îi este furniza
tă o cantitate de căldură, în transformarea inversă, aceeaşi cantitate îi este luată sistem
Reamintim că transformarea ireversibilă este transformarea care după realizarea ei în s
ens direct şi în sens invers, sistemul termodinamic nu revine la starea iniŃială. Spre d
eosebire de transformarea reversibilă (la care readucerea la starea iniŃială a sistemu
lui se face fără ca în M.A. să se producă vreo schimbare remanentă), transformarea ireversi
ilă este cea la care revenirea la starea iniŃială este posibilă doar pe baza unei interv
enŃii de afară, care se soldează cu cheltuială de energie. Procesele statice sau cvasi -
statice nu sunt mereu reversibile, existând unele procese cvasi - statice cu cara
cter ireversibil. Procesele nestatice sunt toate ireversibile. Ireversibile sunt
toate procesele în care intervin frecarea sau deformaŃiile plastice, pentru că lucrul
mecanic cheltuit pentru învingerea frecării (sau pentru producerea deformaŃiei plasti
ce) nu poate fi recuperat deoarece acest lucru mecanic are un puternic caracter
disipativ, el transmiŃându-se mediului ambiant sub formă de căldură. Pentru ca un proces să
fie reversibil trebuie ca acesta să fie alcătuit dintr-o succesiune de stări de echili
bru, iar trecerea de la o stare de echilibru la cea următoare să nu fie însoŃită de fenome
ne disipative. ExistenŃa fenomenelor disipative, oricât ar fi ele de reduse, imprimă p
roceselor un caracter de ireversibilitate. Procesele reale sunt însoŃite întotdeauna şi
de - 60 -
fenomene disipative, deci ele au un caracter mai mult sau mai puŃin ireversibil. S
tudiul proceselor reversibile este fructuos pentru termodinamică deşi aceste procese
au un caracter pur teoretic.
4.8. ENUNŢURI ALE PRINCIPIULUI DOI AL TERMODINAMICII EnunŃul lui Carnot: O maşină termică
nu poate funcŃiona decât dacă este pusă în legătură cu două surse de căldură: una caldă (S.
e (S.R). O maşină termică ce ar funcŃiona cu un singur izvor de căldură, de temperatură con
ntă, ar fi un perpetuum mobile de speŃa a doua (perpetuum mobile termic), deci: prin
cipiul al doilea al termodinamicii enunŃă imposibilitatea construirii unui perpetuum
mobile de speŃa a doua. Oswald completează: nu se poate construi o maşină termică care să
roducă lucru mecanic fără să consume căldură. O maşină de acest fel nu ar contrazice legea
rvării energiei (principiul întâi), dar ar trebui să lucreze, cel puŃin în parte, sub tempe
atura M.A., până la atingerea punctului zero absolut, ceea ce constituie conform pri
ncipiului trei, o imposibilitate. Un perpetuum mobile de speŃa a doua ar fi o maşină c
are ar transforma integral energia dezordonată a M.A. într-o energie ordonată, M.A. fi
ind pentru necesităŃile maşinii un rezervor infinit de mare. Clausius interpretează enunŃu
l lui Carnot: căldura nu poate trece de la sine (proces neforŃat) de la o sursă cu tem
peratură scăzută la o sursă cu temperatură ridicată, acest lucru fiind posibil doar cu un c
nsum de lucru mecanic. EnunŃul lui Planck: este imposibil de construit o maşină care să
funcŃioneze periodic şi care să nu facă altceva decât să ridice o greutate şi să răcească u
r de căldură. Deoarece toate procesele sunt ireversibile, acest rezervor de căldură este
imposibil de găsit. EnunŃul lui Caratheodory: un sistem adiabatic închis, plecând de la
o anumită stare şi în urma transformării, el nu poate atinge orice stare arbitrar aleasă,
cu alte cuvinte, el nu poate ajunge la stări ce presupun o energie mai mică decât cel
e ale stărilor care pot fi atinse prin procese reversibile la orice volum. Carathe
odory a concretizat prin aceea că domeniul ( p − v ) este împărŃit de o adiabată reversibil
două subdomenii (fig.4.7).
- 61 -
Figura 4.7 Domeniile determinate de adiabata reversibilă.
Se observă că destinderea adiabatică reversibilă produce lucru mecanic maxim, deoarece p
rin ea se ating în final cele mai mici valori ale energiei interne. Deci, din star
ea 1, în urma unei destinderi adiabatice nu se pot atinge stări 2` care au energii i
nterne mai mici decât cea corespunzătoare stării prin care se ajunge prin adiabata rev
ersibilă (2). Toate transformările situate deasupra transformării 1 - 2 sunt transformăr
i ireversibile, care presupun o energie internă ridicată (deci toate volumele coresp
unzătoare vor fi mai mari). OBSERAVŢIE: ireversibilitatea unei transformări apare şi în ca
zul destinderii sau comprimării unui gaz într-un cilindru fără frecare, dar cu viteză fini
tă. Astfel, în timpul comprimării, pe piston se va exercita presiunea pc>p, p fiind pr
esiunea care se exercită în timpul comprimării cvasi - statice. Deci, lucrul mecanic c
onsumat la comprimarea cu viteză finită, Lc, este mai mare decât lucrul mecanic consum
at pentru comprimarea cvasi-statică:
Lc = pc dV > pdV = L
∫
∫
(4.23)
În timpul destinderii gazului cu viteză finită, pe piston se va exercita presiunea pd
< p, deci: Ld < L < Lc (4.24) Din toate aceste formulări deducem că lucrul mecanic p
oate fi transformat integral în energie internă, sau în orice altfel de energie (fiind
energie ordonată), pe când energia internă se poate transforma numai parŃial în lucru mec
anic sau în alte forme de energie. Energia internă se caracterizează prin mişcarea dezor
donată a moleculelor, ceea ce face ca energia internă să nu se poată transforma direct în
alt fel de energie. În schimb, energia internă se poate transmite de la un sistem la
altul păstrându-şi caracteristica de energie a unei mişcări dezordonate.
- 62 -
Totuşi, dacă sistemul posedă presiuni şi temperaturi mai ridicate decât cele ale M.A., o p
arte din această energie a mişcării dezordonate se poate transforma în energia unei mişcări
ordonate. Un exemplu ar fi în cazul unui gaz care curge printr-un ajutaj. Curgere
a se face de la presiune ridicată la o presiune scăzută. În acest caz o parte din energi
a internă se transformă în energie de curgere, care la rândul ei se transformă integral în
lte forme de energie. Restul de energie rămâne mai departe netransformabilă în sistemul
considerat. La transformarea lucrului mecanic în căldură se scrie: L=Q (4.25) Pentru s
ensul invers al transformării se poate scrie numai: Q>L În cazul unei transformări com
plet lipsită de pierderi disipative:
ηt = L Q
(4.26)
(4.27)
η t − randamentul termic al transformării căldurii în lucru mecanic.
NOTĂ: Dacă se ia drept referinŃă scara vieŃii de pe Pamânt, se pot formula o serie de enunŃ
ale principiului doi care sunt confirmate de experienŃa cotidiană. În micro şi macrocos
mos, există însă şi situaŃii în care aceste formulări ale principiului doi nu sunt respecta
Termodinamica fenomenologică nu se ocupă cu aceste cazuri, ele intrând în competenŃa term
odinamicii statistice.
4.9. ENTROPIA ŞI DEFINIŢIA EI NoŃiunea de entropie a fost introdusă în termodinamică de Cla
sius. Astfel, s-a creat posibilitatea de a măsura caracterul mai mult sau mai puŃin
spontan al transformărilor, dar mai ales reversibilitatea sau ireversibilitatea lo
r. Prin intermediul entropiei este posibilă scrierea ecuaŃiei matematice a principiu
lui doi, adică formularea riguroasă şi ştiintifică a acestui principiu. Clausius defineşte
ntropia astfel: dacă pentru un ciclu reversibil fiecare element de element de căldură
(pozitiv sau negativ) schimbat de către un corp cu M.A. este divizat prin T (tempe
ratura absolută) la care are loc schimbul şi dacă se integrează pe tot parcursul raportu
l astfel obŃinut, integrala este nulă.
- 63 -
Pe baza acestei definiŃii, se introduce în termodinamică o mărime calorică de stare, cu ca
racter extensiv, cu expresia matematică:
dS = δQ T δQ =0 T
(4.28) (4.29)

Pntru ciclul rvrsi il:

∫ S = ∫
un 

∫ S− intr l  lui Cl usius.
   
Pntru procsul  i  tic rvrsi il (c r nu po t fi cât nciclic), căldura schi
mbată este nulă: δQ = 0 ⇉ dS = 0 ⇉ S = const (4.30) Un astfel de proces se numeşte izentrop
c (la entropie constantă). Pentru procesul adiabatic ireversibil, dar cvasi-static
apare în plus lucrul mecanic disipativ (de frecare) care dă procesului un caracter
ireversibil:
dS = δLf >0 T
(4.31)
 
un  δLf − lmntul  nri tr nsfr tă disipativ. Se observă că în procesul ireversibi
, entropia nu poate decât să crească. Orice element de căldură care intră reversibil în pro
determină o creştere a entropiei sistemului. Orice element de căldură evacuată reversibil
din proces determină o scădere a entropiei sistemului. Dacă considerăm trecerea unui si
stem termodinamic de la starea 1 la starea 2, o dată printr-un proces reversibil,
o dată printr-un proces ireversibil, obŃinem o variaŃie diferită de entropie pentru cele
două procese: 1 – 2 proces reversibil
(ΔS)rev = S'2 − S1 = ∫
1 – 2 proces ireversibil
2 δQ
rv
1
T
2 δQ irv
(4.32)
(ΔS )irev = S'2 − S1 = ∫
unde
δQirv = δQrv + δLf ⇉ δQirv > δQ rv ⇉ S'2 ` > S2
1
T
(4.33) (4.34) (4.35) (4.36)
OBSERVAŢIE: pe cale ireversibilă, în procese deschise (neciclice), se ajunge totdeauna
la o valoare mai mare a entropiei finale decât pe cale reversibilă.
- 64 -
Reprezentăm în diagrama (U, v) transformarea adiabatică reversibilă (izentropică) 12. Curb
a 12 împarte câmpul diagramei în domeniu imposibil de atins (sub curbă) şi în domeniul de i
eversibilitate, care cuprinde procesele ireversibile (deasupra curbei) (fig.4.8)
.
Figura 4.8 Transformarea adiabatică reversibilă în diagrama U - v.
4.10. PROPRIETĂŢILE ENTROPIEI ABSOLUTE „S” a) Entropia absolută este o funcŃie de stare, de
i entropia admite diferenŃiala totală exactă. Indiferent de tipul procesului, cât şi de re
versibilitatea sau ireversibilitatea acestuia:
∫ dS = 0
(4.37)
b) Entropia absolută se conservă în cazul proceselor izentrope: S = const (4.38) La pr
ocese izentrope elementare: dS = 0 (4.39) c) Entropia
 absolută este o funcŃie aditivă.
DemonstraŃie: fie α un sistm fl t în chili ru l  tmpr tur  T, c r primşte căldură e
ementară δQ l  c stă temperatură: Descompunând sistemul α în su sistm, scrim:
α = U αk
k
(4.40)

Fic r su sistm α k v  prlu  o căldură elementară δQ k , stfl încât:
δQ =
∑ δQ
k
k
(4.41)

 ci:
S = δQ = T
∑
k
δQ k = T

∑ S
k
k
(4.42)
65
 
Entropi   solută a sistemului α st:
SUSk =
∑S
K
(4.43)

) Entropi  mpirică pentru un proces cvasistatic reversibil poate fi definită numai
până la o constantă arbitrară, adică:
S=
∫
δQ +C T
(4.44)
  
Principiul
  oi l trmo in micii nu prmit v lu r  const nti C, în schim put
m t rmin  v ri Ńia entropiei între două stări (1 şi 2) deoarece integrala devine definită
dacă precizăm limitele de interpolare:
S2 − S1 =
∫
2
1
δQ T
(4.45)

4.11. DEFINIREA
 ENTROPIEI
  CU AJUTORUL CICLULUI CARNOT C rnot  stu i t un ciclu
rvrsi il form t in ouă izoterme şi două adiabate, pentru care randamentul termic s
e exprimă sub forma: T ηc = 1− m (4.46) TM unde Tm – temperatura sursei reci cu care est
e pusă în legătură maşina în timpul compresiei izotermice, iar TM – temperatura sursei cald
Aşa cum s-a arătat, randamentul termic al oricărui ciclu motor reversibil sau ireversi
bil este prin definiŃie: Qm L ηt = ⇉ η t = 1− (4.47) Qint rodusa QM unde Q m căldură evac
iar QM căldură introdusă pe ciclu în scopul transformării
ei în lucru mecanic. Pentru cicl
l Carnot, cele două expresii ale lui η t sunt ec ivalente şi obŃinem: Qm Qm T T 1− = 1− m ⇉
m (4.48) QM TM QM TM Deci, pentru ciclul Carnot:
Qm Tm = QM TM
(4.49)
- 66 -
Acest raport dintre căldura schimbată de sistem şi temperatura la care s-a realizat în m
od izotermic a fost denumită de LORENTZ căldură redusă, iar în acest caz particular, acest
raport reprezintă expresia entropiei. Considerăm acum un ciclu reversibil oarecare,
situat între cele două temperaturi extreme TM (a S.C) şi Tm (a S.R). Acest ciclu se împ
arte într-o serie infinită de cicluri Carnot (fig.4.9).
Figura 4.9 Ciclul reversibil divizat într-o infinitate de cicluri Carnot
Se observă că fiecare izotermă mai puŃin cele Tm, TM = const., este parcursă de două ori, o
ată pe compresie, odată pe destindere, iar dacă izoterma este reversibilă, efectul de tr
ansfer energetic este nul. Pentru ciclul elementar j facem notaŃiile: TMj – temperat
ura S.C., Tmj – temperatura S.R. În acest caz, relaŃia (4.48) devine:
Q mj Tmj = Q Mj TMj
(4.50)
Făcând suma algebrică a tuturor acestor călduri reduse:
∑T
j=1
n
Q Mj
Mj
−
∑T
j=1
n
Q mj
mj
=0
(4.51)
sau
⎛Q ⎞ ⎜ Mj Q mj ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ (4.51’) ⎜ T − T ⎟= 0 ⎟ ⎜ Mj ⎟ mj ⎠ ⎜ j=1 ⎝ cee  ce înse mnă ca sum
pund tuturor ciclurilor Carnot cuprinse intr-un ciclu reversibil este egală cu zer
o. Pentru a arăta că pe ciclul elementar se schimbă căldură, (4.51) se scrie:
∑
n
- 67 -
∑
j
δQ j Tj
= 0 – sum  intr lă Riemann
(4.52)
NOTĂ:
∑T
j=1
n
Q Mj
Mj
şi
∑T
j=1
n
Qmj
mj
reprezintă sume Riemann.
Pentru un ciclu reversibil suma integrală Riemann se transformă într-o integrală ciclică c
e corespunde cu definiŃia entropiei dată de Clausius şi Kelvin. δQ (4.53) = 0 intr l 
lui Cl usius. T
∫
DEMONSTRAŢIA ANALITICĂ A FAPTULUI CĂ ENTROPIA ESTE UN PARAMETRU DE STARE (cu alte cuvi
nte, entropia nu depinde de drumul pe care se efectuează transformarea, ci doar de
punctul final şi iniŃial al transformării). Considerăm un ciclu direct care se desfăşoară
două puncte 1 şi 2 (Fig.4.10).
Figura 4.10 Ciclul direct în diagrama (p - v).

Ştim că pe ciclu δQ = 0 r T
∫
c
∫
c 1 2
δQ = T
1 2
∫
δQ + T
δQ T
∫

2 1
δQ =0 T
(4.54) (4.54’) (4.55)
⇉
∫
δQ =− T δQ = T

2 1
∫
⇇
1 2
∫

2 1
∫
δQ T
rl Ńie care arată că nu contează pe ce drum se face integrarea.
- 68 -
CONCLUZIE: Entropia, ca parametru de stare, stabileşte gradul de perfecŃiune termodi
namică al unei transformări. Cu cât variaŃia ei este mai scăzută, cu atât transformarea se
opie mai mult de ideal (de transformarea reversibilă).
Gradul de ireversibilitate a unei transformări este măsurat de gardul de creştere a en
tropiei. În calculele termodinamice ne interesează variaŃia de entropie ΔS decât entropia î
valoare absolută.
4.12. ECUAŢIA GENERALĂ A TERMODINAMICII

Am arătat că principiul doi al termodinamicii se exprimă analitic prin ecuaŃia: δQ S ≥ T u
 smnul ˝=˝ corspun tr nsformării reversibile, semnul ˝>˝ corespunde transformării ire

ersibile. Deci: TdS ≥ δQ (4.56) Pntru mS.T. = 1k : T s ≥ δQ (4.57) Conform principiulu
i întâi  
 p ntru mS.T.
 = 1k : δq = u + δl (4.58)
 Tot conform principiului întâi: (4.59) δq
u + p ν + δl* un  l* inclu  to t forml  lucru mc nic lmnt r, m i puŃin
 lucr
u mecanic de dilatare.
  Înlocuind
 (4.58) în (4.57): Tds ≥ du + δl (4.60) Înlocuin (4.59) în
(4.57): (4.61) T s ≥ u + p v + δl* S u pntru m S .T > 1k : Ecu Ńiile termodinamicii
.
TdS ≥ dU + pdV + δL* (4.60) şi (4.61’) reprezintă
ecuaŃiile
(4.61`) generale ale
- 69 -
Dacă singurul lucru mecanic efectuat de către sistem este lucrul mecanic de dilatare
, ecuaŃiile (4.61) şi (4.61`) devin: Tds ≥ du + pdv TdS ≥ dU + pdV (4.62) ecuaŃii folosite
pentru sistemele aflate în stare de echilibru.
4.13. DIAGRAME ENTROPICE. VARIAŢIA ENTROPIEI ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI PERF
ECT
Diagramele entropice sunt diagramele la care una din coordonate este entropia. A
ceste diagrame se utilizează în studiul transformărilor de stare şi în calculul proceselor
din instalaŃiile termice. În diagrama (T – s) curba 12 (fig.4.11) reprezintă o transfor
mare reversibilă de stare exprimată prin variaŃia S = f(T).
Figura 4.11 Reprezentarea căldurii în diagrama (T - s)
Pentru două stări infinit apropiate, a şi b pentru
 care T ≅ 
const , căldura schimbată de ag
ntul termic cu M.E. între cele două stări: δQ = T S = ri   ` ` (4.63) i r căldura schim
bată cu M.E. pe transformarea 12:
Q12 =
∫
2
1
TdS =
∫
2
1
aria abb`a` = aria122`1`
(4.64)
CONCLUZIE: Diagrama (T – s) se cheamă şi diagrama calorică deoarece aria de sub curba tr
ansformării reprezintă căldură schimbată cu M.E. în decursul transformării.
- 70 -
În continuare să urmărim reprezentarea grafică a transformărilor reversibile ale gazelor p
erfecte în (T, s) pentru mST=1kg.
a) TRANSFORMAREA IZOTERMĂ. (Fig.4.12)
Figura 4.12 Izoterma în diagrama (T - s)
Dinprincipiul întâi
 obŃinem pentru
 variaŃia elementară de căldură: dq = du + δl = δl (4.65
nân cu principiul oi: (4.66) T s = δl Dci v ri Ńia de entropie dintre stările 1 şi 2: ν
s 2 − s1 = RT l 2 ; s 2 − s1 = R l 2 [ J /(kg ⋅ K)] (4.67) ν1 T ν1 Dacă transformarea ar
loc de la 1 la 2, procesul este însoŃit de o creştere de entropie (Δs12 > 0) , deci q12
> 0 , adică S.T. primeşte căldură. Conform principiului întâi, acest lucru este posibil pe
seama efectuării unui lucru mecanic în exterior, deci are loc o destindere. În procesu
l 2 – 1 entropia scade, deci S.T. cedează căldură în exterior. Conform principiului întâi,
tru a menŃine echilibrul, dacă variaŃia energiei interne este zero, trebuie consumată en
ergie din exterior, deci are loc o comprimare.
b) TRANSFORMAREA ADIABATĂ: δq = 0 ⇉ Tds = 0 ⇉ ds = 0 ⇉ s = const. (4.68) Deci, în transform
rea adiabată reversibilă, entropia este constantă deoarece schimbul de căldură este nul: s
1 = s 2 [ J /(kg ⋅ K) ] (4.69) În diagrama (T-s), adiabata se reprezintă printr-o drea
ptă paralelă la axa temperaturilor (Fig. 4.13).
- 71 -
Figura 4.13 Adiabata în diagrama (T - s)

În transformarea 12 , T2<T1, deci U2<U1, deci δq = 0 = u + δl ⇉ ⇉ u 2 − u1 = −l12 . Deci p
ru ca S.T. să ajungă în starea 2, S.T. suferă o destindere. Transformarea 2 – 1 este o com
presie adiabatică, fiind însoŃită de creşterea temperaturii.
c) TRANSFORMAREA IZOCORĂ Pentru a stabili ecuaŃia transformării
 în coordonate
 (T - s) se
folosesc
 combinat
 ecuaŃiile
 principiului întâi şi doi: δq = u + δl = c v T δq = T s (4.7
Dci: T (4.71) T s = c v T ⇉ ds = c v T Deci: 2 s 2 − s1 = c v ln T /1 [ J /(kg ⋅ K)
] (4.72) Adică izocora se reprezintă în diagrama (T–s) printr-o curbă logaritmică.
Figura 4.14 Izocora în digrama (T - s).
- 72 -
Transformarea 1 – 2 este o încălzire izocoră, iar transformarea 2 – 1 este o răcire izocoră
ria12BA reprezintă căldura schimbată pe transformare. Panta tangentei la curbă într-un pun
ct oarecare M: ⎛ dT ⎞ T ⎜ ⎟ tgα v = ⎜ ⎟ = >0 (4.73) ⎜ ds ⎠ ⎝ ⎟v=ct
 c v
d) TRANSFORMAREA IZOBARĂ. Se procedează analog: δq = T s = c p T
⇉ ds = c p
2 ⇉ s 2 − s1 = c p ln T /1
(4.74) (4.75)
[ J /(kg ⋅ K)] (4.76) şi transformarea izobară se reprezintă în (T –s) printr-o curbă logar
ică.
dT T
Figura 4.15 Izobara în diagrama (T - s)
Transformarea 1 – 2 este o încălzire izobară, iar transformarea 2 – 1 este o răcire izobară
anta tangentei la curbă: ⎛ dT ⎞ T tgα p = ⎜ ⎟ = > 0 (4.77) ⎜ ⎟ ⎜ ds ⎠ ⎝ ⎟ c
p p
Deoarece cp > cv , rezultă că panta izobarelor este mai mică decât panta izocorelor, adi
că în (T – s) curbele izobare sunt mai puŃin înclinate decât curbele izocore.
e) TRANSFORMAREA POLITROPICĂ
 Se procedează la fel şi se obŃine tot o variaŃie logaritmică a
entropiei: δq = T s = c n T (4.78) 2 ⎡ J / (kg ⋅ K )⎤ s 2 − s1 = c l T /1 ⎢⎣ (4.79) ⎥⎦
- 73 -
Cum c n = c v
n−k , n −1 s 2 − s1 =
n−k (4.80) c v ln T2 T1 [ J /(kg ⋅ K) ] n −1 În fig. 4.16 a este reprezentată curba politr
opică pentru 1 < n < k, iar în fig. 4.16 b se reprezintă curba politropică pentru n > 1 şi
n > k.
a) cazul 1 <n < k
b) cazul n <1, n >k Figura 4.16 Politropa în diagrama (T - s)
Panta tangentei la curbă:
⎛ dT ⎞ T n −1 T ⎜ ⎟ tgα n = ⎜ ⎟ = = ⋅ ⎜ ds ⎠ ⎝ ⎟n c n n − k cv
(4.81)
4.14. VARIAŢIA ENTROPIEI LA AMESTECURI DE GAZ
Considerăm două gaze diferite pe care le presupunem perfecte. Pentru a determina var
iaŃia entropiei lor la amestecare, se utilizează metoda Gibbs, bazată pe dispozitivul
din figura 4.17 şi numit ecuaŃia lui van t`Hoff.
Figura 4.17 Cutia experimentală.
- 74 -
Cutia are două compartimente în care se găsesc cei doi componenŃi gazoşi aflaŃi la parametr
i indicaŃi. În interior glisează cele două membrane semipermeabile a şi b, membrana ˝a˝ per
bilă la gazul din compartimentul I, membrana ˝b˝ permeabilă la gazul din compartimentul
II. Membrana ˝b˝ se deplasează spre dreapta, iar membrana ˝a˝ spre stânga, cele două gaze o
d volumul V = V1 + V2 , amestecarea presupunânduse a se realiza la T= const. Confo
rm principiului întâi, lucrul mecanic elementar de destindere, la deplasarea membran
ei ˝b˝: ν + ν2 lI = R1 ⋅ T l 1 (4.82) ν1 La deplasarea membraei „a” spre stâga, câd gaz
uzează izoterm în tot spaŃiu, lucrul elementar de destindere: ν + ν2 lII = R 2 ⋅ T l 1 (4.
3) ν2 Deci lucrul mecaic elemetar la amestecarea izotermică: ⎛ ν + ν2 ν + ν2 ⎞ ⎟ ⎟ l tota
n 1 + R 2 ln 1 ⎜ (4.84) ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ν1 ν2 ⎠ ⎝ V ri Ńia entropiei în procesul de amestecare a do
cte: ν + ν2 ν + ν2 Δq Δs am = = R1 ln 1 + R 2 ln 1 (4.85) T ν1 ν2 Geeralizare petru ˝˝ p
ermeabile:  1 Δsam = ∑ R j ln (4.86) γj j=1

un . ν am Dacă în ambele compartimente ale cutiei se află acelaşi component, metoda Gibb
s nu mai este aplicabilă, ajungându-se la paradoxul lui Gibbs. Dacă se înlătură cele două m
rane, între două cantităŃi ale aceluiaşi gaz nu are loc nici un proces termodinamic, nevar
iând nici un parametru.
γj = νj
4.15. FUNCŢIUNI ŞI POTENŢIALE TERMODINAMICE
Prin funcŃiune termodinamică de stare a unui sistem se înŃelege o funcŃiune definită pentru
stări de echilibru termodinamic sau pentru stări asociate unor transformări reversibil
e şi din care se pot obŃine, prin derivări parŃiale, ecuaŃiile termice sau calorice de sta
re.
- 75 -
După mărimea aleasă ca valoare a funcŃiunii şi după grupul complet de variabile independent
ales pentru a caracteriza univoc starea sistemului, se pot obŃine diferite funcŃiun
i termodinamice, cum ar fi: energia internă, entalpia, entropia, energia liberă, ent
alpia liberă, etc. ImportanŃa funcŃiunilor termodinamice constă în faptul că din ele se pot
deriva toate proprietăŃile termodinamice macroscopice ale sistemului atunci când acest
a se află în stări de echilibru termodinamic. FuncŃiunile termodinamice care ating valor
i minime în stările de echilibru termodinamic în condiŃii de izolare faŃă de exterior se nu
esc potenŃiale termodinamice. Se cunosc patru potenŃiale termodinamice: energia inte
rnă sau potenŃial adiabatic – izocor ( δq = o; ν = 0 ); etalpia sau poteŃial adiabatic-iz
bar
 
(δq = 0; p = 0) ; nri  li ră, funcŃia lui Helmholtz sau potenŃial izoterm izocor (dT
= o;dν = 0) şi entalpia liberă, funcŃia lui Gibbs sau potenŃial izoterm-izobar (dT = 0;dp
= 0) .
ENERGIA LIBERĂ (FUNCŢIA LUI HELMHOLTZ) DEFINIŢIE: Este aceea parte din energia internă a
unui corp, care prin procedee termice corespunzătoare s-ar putea transforma integ
ral în alte forme de energie. Cuplând expresia matematică a principiului întâi cu definiŃia
entropiei: Tds =du + pdv (4.87) DiferenŃiând produsul T ⋅ s , obŃinem: d (T ⋅ s) = Tds + s
dT , de unde Tds = d (T ⋅ s) − sdT (4.88) Revenind în (4.87): d (T ⋅ s) − sdT = du + pdν (4
89) de ude: d (u − T ⋅ s) = −sdT − pdν (4.90) Notăm diferenŃa: f = u − T ⋅ s [ J / kg ] (4
de ˝f˝ – energie liberă masică sau funcŃia lui Helmholtz. ˝f˝ este o mărime de stare aditiv
F = m ⋅ f [J]
Din ecuaŃia :
df = −sdT − pdν
(4.92)
rezultă că f = f ( v,T ); diferenŃiând:
- 76 -
⎛ ∂f ⎞ ⎛ ∂f ⎞ ⎟ ⎟ df = ⎜ ⎟ dT + ⎜ ⎟ dν ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ∂T ⎠v ⎜ ⎝ ⎝ ∂ν ⎠T
(4.93)
identificând cu rel Ńia (4.92), obŃinem:
⎛ ∂f ⎞ ⎛ ∂f ⎞ ⎟ s = −⎜ ⎟ ; p = −⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ∂T ⎠v ⎜ ∂ν ⎠T ⎝ ⎝ ⎟
(4.94)
Din relaŃia (4.91), pentru energia internă masică obŃinem:
⎛ ∂f ⎞ u = f + T ⋅ s (4.95) iar din (4.94): u = f − T ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ∂T ⎠v ⎝ ⎟
(4.95)
De asemenea, pentru entalpia masică obŃinem:
⎛ ⎞ ⎛ ∂f ⎞ ⎜ ∂f ⎟ ⎜ ⎟ h = u + pv = f − T ⎜ ⎟ − ν ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ∂T ⎠v ⎜ ∂ν ⎠T ⎝ ⎝ ⎟
(4.96)
Cu ajutorul formulei (4.91), calculând diferenŃa:
f 2 − f1 = u 2 − u1 − T (s 2 − s1 )
(4.97)
obŃinem termenul T( s2 – s1) care reprezintă energia legată, adică acea parte a energiei c
are nu poate fi transformată în lucru mecanic printr-un proces izoterm. Energia libe
ră este măsura reacŃiilor chimice izoterm-izobare şi are valori minime în stările de echili
ru, condiŃiile de echilibru fiind: ΔF > 0;dF = 0;d 2 F > 0 .
ENTALPIA LIBERĂ (FUNCŢIA LUI GIBBS) DEFINIŢIE: este o rezervă de energie integral transf
ormabilă în lucru mecanic. Folosind combinat o formă a principiului întâi cu principiul do
i al termodinamicii, obŃinem: Tds = dh − vdp (4.98)
Folosind şi relaŃia
(4.88), rezultă:
d(T ⋅ s) − sdT = d − vdp
(4.99)
77

d( − T ⋅ s) = vdp − sdT
(4.100)
Se face notaŃia: g = h − T ⋅ s
[ J / kg ] , unde ˝g˝ este entalpia liberă
masică (funcŃia lui Gibbs) sau potenŃial izoterm-izobar (dT = 0; dp = 0) deoarece din
relaŃia (4.100) se observă că g = f (p, T) . DiferenŃiind se obŃine: ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎜ ∂g ⎟ ⎜ ∂g ⎟
) ⎜ ∂p ⎠ ⎜ ∂T ⎠P ⎟ ⎝ ⎟ ⎝ T
Comprimând cu (4.101), rezultă:
⎛ ∂g ⎞ ⎛ ∂g ⎞ ⎜ ⎟ s = −⎜ ⎟ ; ν = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ∂T ⎠ ⎜ ∂p ⎠ ⎝ ⎟ ⎝ ⎟
P
(4.102)
T
Din relaŃia g = h − T ⋅ s , se obŃine pentru entalpia specifică: ⎛ ∂g ⎞ h = g − T⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜
(4.103)
Aceasta ecuaŃie, împreună cu ecuaŃia (4.95) poartă numele de ecuaŃiile Gibbs-Helmholtz. Ene
gia internă masică rezultă: ⎛ ∂g ⎞ ⎛ ∂g ⎞ u = h − pν = g − T ⎜ ⎟ − P ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ (4.104) ⎜ ⎟ ⎟
elor izoterm-izobare având valoarea minimă la starea de echilibru, condiŃiile de echil
ibru fiind: ΔG > 0;dG = 0;d 2 G > 0 .
4.16. LUCRUL MECANIC TEHNIC MAXIM
Principiul al doilea al termodinamicii afirmă că lucrul mecanic tehnic maxim se obŃine
numai prin procese reversibile. Ireversibilitatea face ca lucrul mecanic să se mi
cşoreze datorită cotei-parte pierdută pentru compensarea creşterii de entropie. Lucrul m
ecanic maximum-maximorum se obŃine când procesul reversibil aduce agentul de lucru în
echilibru termodinamic cu mediul
- 78 -
ambiant, deoarece ajuns în această stare, acesta nu mai este capabil să producă alt lucr
u mecanic în plus chiar şi în alt proces. Prin echilibru termodinamic se înŃelege starea în
care două sisteme au ajuns să aibă nu numai aceeaşi temperatură (ca în cazul echilibrului t
rmic), ci şi aceeaşi presiune.
Figura 4.18 Adiabată reversibilă succedată de o izotermă în diagrama (T - s).
Agentul de lucru parcurge o adiabată şi o izotermă, pornind din starea iniŃială 1 şi ajungâ
la starea finală ˝a˝. Astfel, atinge starea de echilibru total cu mediul ambiant. Lucr
ul mecanic tehnic total: l tTot = l t12 + l t 2a (4.105) Considerând un sistem adi

abatic închis, într-o transformare adiabaticăizentropică 1 – 2: 1 2 lt12 = h1 − 2 + (c12 −
2 ) + g ( z1 − z 2 ) (4.106) 2 Deci, în urma acestei transformări s-a ajuns la tempera
tura T2 = T a= TM.A, adică s-a atins echilibru termic cu M.A. Pentru a se realiza
echilibru termodinamic cu M.A. este necesară parcurgerea transformării izotermice 2 –
a, când se realizează
lucrul mecanic:
l t 23 = h 2 − a + 1 2 (c2 − ca2 ) + g (z 2 − za )− Ta (sa − s2 ) 2
(4.107)

Pentru atingerea ec ilibrului termodinamic cu M.A. este necesar ca ca=0. Lucrul
mecanic total ltTot reprezintă capacitatea maximă specifică a sistemului de a produce
(consuma) lucru mecanic
tehnic (lucru mecanic maximum-maximorum).
1 2 l tot = h1 − a + c1 + g ( z1 − z a ) − Ta (s a − s 2 ) 2
(4.108)
Din această relaŃie rezultă că energiile cinetice şi potenŃiale (energiile mecanice) se tra
sformă integral în lucru mecanic tehnic, iar din diferenŃa
- 79 -
de entalpie (h1 – ha) se poate transforma în lucru mecanic tehnic numai partea care
rămâne după ce se scade din ea termenul Ta(sa- s1). Mărimea ltTot nu este o mărime de star
e. Precizând însă starea M.A. prin anumite valori
ale mărimilor sale de stare, ltTot dev
ine o cvasi-mărime de stare. Mărimea e = (h1 − a ) − Ta (s a − s1 ) se numeşte exergie, i
r produsul
Ta (s a − s1 ) se numeşte anergie. Deci (h1 – ha) este suma dintre exergie şi
anergie. Prin definiŃie, anergia reprezintă energia legată minimă care se cedează mediului
ambiant după ce sistemul a ajuns în echilibru termodinamic cu M.A.; exergia este lu
crul mecanic tehnic maxim doar pentru sistemele care lucrează fără variaŃii de energie c
inetică şi potenŃială.
•
AplicaŃie
Pentru pornirea motorului principal la o navă de pescuit sunt utilizate 2 butelii
cu capacitatea de 12 m3 fiecare. Una din butelii este plină, aerul găsindu-se la p =
45 bar şi la temperatura 35o C . Butelia plină este pusă în comunicaŃie cu cea de-a doua
care este goală. Aerul ocupând şi cea de-a doua butelie, se stabileşte o nouă stare de ech
ilibru. Considerând temperatura constantă, să se determine variaŃia de entropie ştiind că t
ansformarea se face politropic cu c v = 716 J / ( kg ⋅ K ) ,
cp = 1004 J / ( kg ⋅ K ) , n = 1,3 .
Rezolvare: a) Transformarea izotermă T = 303K .
ΔS = S2 − S1 = mR ln V2 p1V1 V2 45 ⋅105 ⋅12 = ln = ln 2 = 124, 76 kJ / K V1 T1 V1 303
b) Transformarea politropă.
S2 − S1 = mcp ln
n
V2 p pV + mc v ln 2 = 1 1 (1004 ⋅ ln 2 + 716 ⋅ ln18, 45 ) V1 p1 T1
1,3
⎛V ⎞ ⎛1⎞ p 2 = p1 ⎜ 1 ⎟ = 45 ⎜ ⎟ V2 ⎠ ⎝2⎠ ⎝
= 18, 45
S2 − S1 =
45 ⋅105 ⋅12 [1000 ln 2 + 716 ln18, 45] = 4,96 ⋅108 J / K 303
80
CAPITOLUL V
PRINCIPIUL AL TREILEA AL TERMODINAMICII 
Din principiul l doile  l termodin micii, pentru procese reversi ile, entropi 
unui sistem este:
S=∫
δQ
T
+ const .
(5.1)

N vân însă posibilitatea de a preciza valoarea acestei constante, Nernst constată expe
rimental că odată cu scăderea temperaturii, variaŃiile entropiei devin tot mai mici, ace
asta tinzând către o valoare constantă finită când T → 0. Pornind de la aceste observaŃii,
nck a elaborat un nou principiu, principiul trei al termodinamicii, înŃelegând prin ac
easta următoarele trei afirmaŃii:
AFIRMAŢIA I: Entropia oricărui S.T. tinde către o valoare constantă finită când temperatura
T = 0 . Se naşte întrebarea: ˝Starea de echilibru corespunzătoare izotermei T = 0 are se
ns, sau nu, pentru orice S.T.?˝ Boltzmann răspunde interpretând statistic entropia:
S = K B ln W Unde: K B - constanta lui Boltzmann din teoria cinetică; W - ponderea
statistică a stării.
(5.2)
Starea de entropie minimă ( ln W = 0 ) este o stare de ordine totală, adică S.T. trebu
ie să se găsească în stare de cristal ideal (singura stare în care ordinea este perfectă).
ar starea de cristal ideal are sens doar pentru corpurile perfect pure, orice im
purificare constituind o abatere de la ordinea perfectă. Aceste consideraŃii introdu
c o a doua afirmaŃie:
AFIRMAŢIA II: Entropia cristalelor ideale este nulă la temperatura T = 0. lim S = 0
(5.3) T →0
- 81 -
CONSECINŢA 1: Energia liberă, respectiv entalpia liberă se identifică cu energia internă,
respectiv cu entalpia, la limita T = 0 .
lim F = lim(U − T ⋅ S ) = lim U
T →0 T →0 T →0
(5.4) (5.5)
lim G = lim( H − T ⋅ S ) = lim H
T →0 T →0 T →0
CONSECINŢA 2: Indiferent de proces, când T → 0 , capacitatea calorică tinde către zero. Ca
pacitatea calorică fiind în funcŃie de temperatură, aşa cum s-a arătat, poate fi dezvoltată
erie întreagă:
C (T ) = a0 + a1 ⋅ T + a2 ⋅ T 2 + ... + an ⋅ T n + ...
(5.6)
Deci entropia elementară dS se scrie sub forma:
dS = CdT T
(5.7)
sau
dS = C dT dT = a0 + a1dT + a2TdT + ... + anT n −1 ⋅ dT + ... T T
T T T T
(5.8)
deci
S = a0 ∫
0
dT + a1 ∫ dT + a2 ∫ TdT + ... + an ∫ T n −1dT + ... T 0 0 0
T →0
(5.9)
Deoarece lim S = 0 , obŃinem că a0 = 0 , deci relaŃia (5.6) devine:
C (T ) = ∑ an ⋅ T n
1 ∞
(5.10)
deci, indiferent de proces:
lim C (T ) = 0
T →0
(5.11)
AFIRMAŢIA III: Ca urmare a principiului III al termodinamicii, temperatura 0 K est
e în principal inaccesibilă experimental. Faptul că temperatura zero absolut este inac
cesibilă se demonstrează considerând un ciclu Carnot care funcŃionează între temperaturile
1 şi T2 = 0 K (figura 5.1).
- 82 -
Conform egalităŃii lui Clausius:
∫ ds = Δs
T T1
ab
+Δsbc + Δ scd + Δ sda = 0
(5.12)
a
b
0
d
c Figura 5.1.
s
ΔS ab =
Qab T1
(5.13)
Ceea ce înseamnă că un astfel de ciclu, în care substanŃa de lucru este răcită la izoterma
0 nu poate fi construit, adică se verifică inaccesibilitatea temperaturii 0 K .
- 83 -
CAPITOLUL VI
GAZELE REALE. VAPORI
6.1. PROPRIETĂŢILE GAZELOR REALE
Abaterile gazelor reale de la legile gazelor perfecte devin importante în domeniul
presiunilor mari şi temperaturilor scăzute, de asemeni, abateri substanŃiale se manif
estă în vecinătatea stărilor de condensare. În aceste situaŃii interacŃiunea moleculară num
ate fi neglijată, iar volumul propriu al moleculelor trebuie să apară în ecuaŃia caracteri
stică de stare. Cercetările privitoare la comportarea gazelor reale s-au îndreptat în do
uă direcŃii: - determinarea unei ecuaŃii caracteristice de stare, care să reflecte compo
rtarea gazului real; - studiul experimental în scopul determinării valorilor mărimilor
termofizice ale gazelor reale la diferite stări, rezultatele obŃinute experimental
fiind transpuse în tabele şi diagrame. ExperienŃele lui Andrews (1869) au evidenŃiat dif
erenŃele de comportare ale gazelor reale în raport cu gazele perfecte. Andrews studi
ază compresia izotermă a unui gaz (Fig. 6.1), starea iniŃială fiind starea ˝A˝ din diagramă
a o anumită valoare a presiunii ( TB ) gazul începe să se lichefieze, lichefierea desfăşurâ
du-se de-a lungul palierului ˝BC˝ când presiunea şi temperatura se menŃin constante, iar v
olumul specific scade foarte mult. În punctul C gazul este complet lichefiat. Cont
inuând comprimarea izotermică, în diagrama (t – v) se obŃine curba C - D cu panta foarte m
are, deoarece lichidele sunt mult mai puŃin compresibile decât gazele. Repetând experi
mentul pentru diferite valori ale temperaturii se observă că pe măsură ce T creşte, palier
ul BC se micşorează pentru că la o anumită valoare a temperaturii ( Tcr ), caracteristic
a fiecărui fluid, punctele B şi C se confundă în punctul critic K . În punctul critic lich
efierea sau vaporizarea se desfăşoară fără variaŃie de volum, punctul critic K fiind punct
e inflexiune pentru izoterma Tcr = const . Izotermele T > Tcr sunt curbe continu
e foarte asemănătoare cu hiperbolele echilatere, adică cu izotermele gazelor perfecte.
Unind punctele de tipul C se obŃine curba MK, şi unind punctele de tipul B se obŃine
curba NK. Curba MKN se numeşte curba limită de vaporizare – condensare. Astfel, în diagr
ama (p – v) se deosebesc trei faze:
- 84 -
a) Zona fazei gazoase I; b) Zona fazei lichide II; c) Zona de vapori + lichid II
I (zona în care se desfăşoară transformarea de fază).
Figura 6.1 Izotermele lui Andrews
Studiind experimental comprimarea gazelor reale, se obŃine coeficientul Z (factor
de comprimare), care evidenŃiază abaterea gazelor reale de la ecuaŃia termică de stare a
gazelor perfecte.
Z= p⋅v ; Z = Z ( p, T ) RT
(6.1)
Pentru gazul perfect Z = 1 . Factorul Z este diferit de unitate pentru toate gaz
ele reale.
Figura 6.2 Diagrama z = f ( P ) pentru vaporii de apă
Din figura 6.2 se observă că pentru T < TB (temperatura lui Boyle), există un punct în c
are gazele reale se comportă similar cu gazele perfecte (punctul Boyle). - 85 -
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ Pentru T = T , ⎜ δ Z ⎟ = 0 sau lim ⎜ Δ Z ⎟ = 0 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ B ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ P→ 0 ⎝ Δp ⎠ ⎟ ⎟ ⎝
foarte abruptă.
Pentru a pune în evidenŃă abaterea gazului real de la legea Boyle – Mariotte (Fig. 6.3)
se studiază variaŃia p ⋅ v = f ( p ) la t = const . , diagrama prezentată fiind trasată pe
ntru CO2 .
Figura 6.3 Izotermele gazului real CO2
Abaterea comportării gazului real faŃă de comportarea gazului perfect este redată prin a
baterea izotermelor reale faŃă de liniile orizontale care reprezintă izotermele gazulu
i perfect. Se observă în diagramă că izotermele t < 500 0 C ale CO2 admit un punct de mi
nim, punct care se cheamă punct Boyle, iar curba care se obŃine prin unirea acestor
puncte se numeşte curba Boyle. Izoterma de 500 0 C are punctul de minim pe axa ord
onatelor şi poartă numele de temperatura lui Boyle. În aceste puncte de minim comporta
rea gazului real este similară cu cea a gazului perfect, în afara acestor puncte ses
izându-se abateri majore.
6.2. ECUAŢII TERMICE DE STARE ALE GAZELOR REALE
EcuaŃia de stare a gazelor perfecte pv = RT nu corespunde comportării gazelor reale şi
nu redă fenomenul modificării de fază. De aceea, pentru gazele reale s-au elaborat fo
rme diferite ale ecuaŃiilor de stare, care au expresii matematice cu un grad difer
it de complexitate. Aceste formule s-au stabilit pe cale teoretică (pe baza unor i
poteze simplificatoare), sau pe baza interpretării datelor obŃinute din experienŃe. -
86 -
EcuaŃia Mayer – Bogoliubov este una dintre cele mai complete ecuaŃii de stare deoarece
ea Ńine seama de forŃele de interacŃiune moleculară (6.2). EcuaŃia Vucalovici (6.3) are c
oeficienŃi βi vrific Ńi experimental pentru aburi supraîncălziŃi, dar forma acestora este
alabilă pentru orice gaz real. M.P. Vucalovici a determinat această ecuaŃie pornind de
la premiza că moleculele se grupează în complexe moleculare alcătuite din minim două mole
cule. ⎡ i aij 1 ⎤⎥ pv = RT ⎢⎢1 − ∑ ⋅ i⋅ (6.2) i ⎥ (kT ) ⎥⎦ i, j i + 1 v ⎢⎣ 4 ⎛ ⎞ pv = RT ⎜1
6.3. ECUAŢIA VAN DER WAALS
J. van der Waals stabileşte în 1873 o ecuaŃie de stare pentru gazele reale pe baza teo
riei cinetico-moleculare. El porneşte de la ecuaŃia termică de stare a gazului perfect
:
p ⋅ v = RT
(6.4)
Pentru a o aplica şi gazelor reale, van der Waals face următoarele consideraŃii: I. Da
că moleculele substanŃelor s-ar mişca haotic, presiunea rezultată din ciocnirea lor cu p
ereŃii recipientului în care se află, se numeşte presiune cinetică ( pcin ); Datorită coezi
nii dintre molecule, mişcarea acestora nu este frânată, iar presiunea exercitată de mole
cule asupra pereŃilor recipientului este:
pm = pcin − pc
(6.5)
unde
pm presiunea măsurată cu ajutorul manometrului, pc - presiune de coeziune.
Van der Waals consideră că în ecuaŃia termică de stare trebuie să intervină presiunea cinet
El scrie presiunea de coeziune ca fiind invers proporŃională cu pătratul volumului spe
cific v (volumul s-a micşorat datorită creşterii numărului de molecule pe unitatea de vo
lum, şi datorită măririi intensităŃii forŃelor intermoleculare):
- 87 -
pc =
a v2
(6.6)
a - constanta lui van der Waals.
II. Van der Waals presupune că fluidul poate fi comprimat până la atingerea volumului
propriu b al moleculelor ( b = covolum). De aceea, în ecuaŃia sa, introduce numai vo
lumul ( v − b ). Moleculele au fost considerate de van der Waals ca fiind sfere cu
volum bine definit, care nu se pot întrepătrunde. Covolumul b este aproximativ egal
cu volumul lichidului la presiune şi temperatură normală (când presupunem că moleculele s
e ating, fără să mai existe spaŃii libere pentru comprimare). Considerând că temperatura ab
olută are aceeaşi semnificaŃie pentru gazul perfect, cât şi pentru gazul real, ecuaŃia (6.4
devine cu ajutorul relaŃiilor prezentate:
⎛ ⎞ ⎜ p + a ⎟(v − b = RT ) ⎜ 2⎟ ⎟ ⎜ ⎝ v ⎠
(6.7)

c re se m i scrie su form  unei ecu Ńii de gradul trei în v : ⎛ RT ⎞ a ab ⎟ ⎜ + b⎟ v 2 + −
3 − ⎜ ⎟ ⎜ p ⎟ p p ⎝ ⎠
(6.8)
în c re ˝ R ˝ reprezintă constanta gazului perfect, iar a şi b sunt constantele lui van de
r Waals, care depind de natura gazului real. Rădăcinile acestei ecuaŃii sunt reale când
T < Tcr , ele se confundă într-o singură valoare în punctul critic şi devin imaginare pent
ru T > Tcr . Reprezentarea ecuaŃiei (6.7) în diagrama ( p − v ) este prezentată în figura
(6.4).
Figura 6.4 Izotermele lui Andrews în diagrama ( p − v )
88
Observăm că pentru T < Tcr s-a obŃinut curba ABCDEFG care este diferită de izoterma Andr
ews în domeniul bifazic. Această curbă prezintă un maxim (pct. E) şi un minim (pct. C). Pe
ntru o anumită valoare a presiunii se obŃin trei soluŃii reale reprezentate de punctel
e B, D, F. Izotermele van der Waals corespund din punct de vedere calitativ comp
ortării gazului real numai pe porŃiunile AB (zona de lichid) şi FG (zona de gaz). În dom
eniul bifazic apare abaterea rezultată prin curba BCDEF, care nu corespunde fenome
nului ideal de vaporizare (care se desfăşoară izoterm – izobar şi care se reprezintă prin s
gmentul BF). ExplicaŃia constă în faptul că ecuaŃia van der Waals este valabilă numai pentr
stări omogene ale fluidului, domeniul de sub curba limită corespunzând stărilor de echi
libru a două faze (stări eterogene). Curba izotermică a gazului van der Waals în domeniu
l bifazic este astfel încât ariile BCD şi DEF sunt egale. Pentru punctul critic se obŃin
soluŃiile:
vcr = 3b, Tcr = 8a , 27bR pcr = a 27b 2
(6.9)
Parametrii punctului critic K ( pcr , vcr , Tcr ) sunt tabelaŃi pentru diferite ga
ze, având posibilitatea calculului coeficienŃilor a , b, R ai ecuaŃiei van der Waals p
entru aceste gaze.
b= vcr 8 pcr ⋅ vcr 2 ; a = 3 pcr ⋅ vcr ; R = . 3 3 Tcr
(6.10)
Înlocuind aceste valori în ecuaŃia lui van der Waals, se obŃine ecuaŃia de stare sub forma
: ⎛ 3 p ⋅ v 2 ⎞⎛ v ⎞ 8 pcr ⋅ vcr ⎜ ⎟⎜ ⋅T ⎟ ⎜ p + cr 2 cr ⎟⎜v − cr ⎟ = (6.11) ⎟⎜ ⎜ ⎟⎝ ⎠ 3 ⎟
ele:
pr = p v T ; vr = ; Tr = . pcr vcr Tcr
(6.12)
unde pr , vr , Tr - mărimi admisibile numite parametri reduşi, cu ajutorul cărora ecuaŃi
a lui van der Waals se scrie sub forma: ⎛ 3⎞ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ pr + 2 ⎟(3vr − 1) = 8Tr (6.13) ⎜ ⎟ vr
e poartă numele de ecuaŃia stărilor corespondente. Această ecuaŃie nu conŃine constantele a
, b, R , deci este aplicabilă pentru toate gazele care admit ecuaŃia de stare van de
r Waals, indiferent de natura lor. - 89 -
6.4. SCHIMBĂRI DE FAZĂ DE ORDINUL ÎNTÂI
Acestea sunt însoŃite de transferuri de energie între corp şi M.A. La p şi T constante, în
impul unei schimbări de stare de ordinul întâi, corpul îşi modifică starea de agregare. Un
orp poate exista în cele trei stări clasice de agregare: solidă, lichidă, gazoasă, iar tre
cerea de la o stare de agregare la alta se cheamă: Topire solid → lichid Vaporizare
lichid → vapori Sublimare solid → vapori Desublimare vapori → solid Condensare vapori →
lichid Solidificare lichid → solid Cantitatea de căldură schimbată de corp cu M.E. în timp
ul acestor procese se numeşte căldură latentă şi se scrie sub forma:
l= L m
[ J / kg ]
(6.14)
Cele trei faze (solidă, lichidă, gazoasă) coexistă în punctul ˝ T ˝ din diagrama ( p − T )
6.5)
Figura 6.5 Diagrama fazelor
La apă, punctul triplu reprezintă o stare fundamentală la care se face raportarea scării
termodinamice de temperaturi şi se defineşte prin: TT = 273,1598 K ≅ 273,16 K pT = 0,
00611 bar Sub punctul triplu, gheaŃa poate sublima. În figura (6.6) sunt reprezenta
te curbele de vaporizare p = f (t ) pentru diferite corpuri. - 90 -
Figura 6.6 Curbe de vaporizare pentru diferite corpuri
Stare de saturaŃie se numeşte starea de echilibru termodinamic între lichid şi vapori în c
ursul procesului de vaporizare, iar temperatura de vaporizare poartă numele de tem
peratură de saturaŃie t s . Din figură se
observă că temperatura de saturaŃie creşte odată cu crşterea presiunii, iar fiecărei presiu
corespunde o valoare univoc determinată a temperaturii de saturaŃie.
6.5. PROCESUL DE VAPORIZARE
Considerăm un lichid aflat într-un vas închis cu un piston mobil astfel încât se asigură me
nerea presiunii la o valoare constantă în decursul procesului. Lichidul care are iniŃi
al temperatura t0 ( < tvaporizare ) este încălzit până la temperatura t s de saturaŃie (co
respunzătoare temperaturii de saturaŃie ps ). În acest moment, lichidul se află în stare d
e saturaŃie şi începe procesul de vaporizare. Continuându-se încălzirea, lichidul vaporizea
treptat, presiunea şi temperatura menŃinându-se constante. Prin vaporizare volumul spe
cific creşte foarte mult (aprox. 1624 ori). Se numesc vapori saturaŃi uscaŃi, vaporii
de la suprafaŃa liberă a lichidului, şi care au temperatură de saturaŃie. Vaporii saturaŃi
mezi sunt acei vapori care mai conŃin şi particule de lichid antrenate în masa vaporil
or, uneori sub formă de ceaŃă foarte fină. Vapori saturaŃi uscaŃi sunt vapori care au încă
ratura t s şi care se obŃin la sfârşitul vaporizării, când s-au vaporizat şi ultimele picăt
e lichid. Dacă S.T. primeşte căldură în continuare, temperatura vaporilor depăşeşte valoare
, iar volumul creşte moderat. Vaporii cu t > t s se numesc vapori supraîncălziŃi.
- 91 -
Figura 6.7 Încălziri izobare ale lichidului, vaporizare şi supraâncălziri ale vaporilor

În figura (6.7) este reprezentat în diagrama p − v procesul de transformare a lic idul
ui în vapori supraîncălziŃi la presiune constantă. La p1 = const . punctele:
A → starea lichidului ( t0 ) 1′ → lichid de saturaŃie ( t s )
1
1′′ → vapori saturaŃi uscaŃi ( t s )
1
B → vapori supraîncălziŃi ( t > t s1 )
În diagrama (T − s ) , curbele limită pentru apă-abur prezintă un punct de maxim care este
chiar punctul critic K. (fig.6.8.)
Figura 6.8 ObŃinerea vaporilor supraîncălziŃi (B) din apă (A) la p = const .
În
această
diagramă
s-au
trasat
izobarele
p1 , p2 , p3 = const .
corespunzătoare figurii 6.7. - 92 -
Cele trei zone: de lichid, vapori saturaŃi umezi şi vapori supraîncălziŃi apar în diagrama
T − s ) în modul următor (fig.6.9.): Din diagrama (T − s ) putem determina căldura necesară
obŃinerii vaporilor supraîncălziŃi. Procesul izobar de obŃinere al vaporilor supraîncâlziŃi
r-un kg de apă (cu temperatura iniŃială t0 ) este 0 1´ 1´´ 2 (fig.6.10)
Figura 6.9 Zone de lichid, vapori saturaŃi umezi şi vapori supraîncălziŃi
Figura 6.10 Reprezentarea căldurilor de încălzire a lichidului, de vaporizare şi de supr
aîncălzire a vaporilor
Procesul de obŃinere a vaporilor supraîncălziŃi de stare 2 este alcătuit din trei procese:
01` - încălzire izobară a lichidului până la saturaŃie (starea 1`); 1`1`` - vaporizare (de
făşurată la p şi t constante); 1``2 - încălzire izobară, sau supraâncălzire, a vaporilor sa
caŃi (1``) pană la starea de vapori supraîncălziŃi (2) de temperatură T2. Căldura necesară
cerii vaporilor supraincălziŃi înglobează căldurile de pe cele trei procese diferite: - 93
-
•
qi (căldura de încălzire) – reprezentată de aria suprafeŃei 01`BA, este
exprimată de relaŃia calorimetrică: qi = clm (TS − T1` )
[ J / kg ] .
(6.15)
unde clm căldura specifică medie a lichidului.
•
În procesul de vaporizare, căldura latentă de vaporizare lv este dată de aria suprafeŃei 1
`1``CB. lν = h1'' − h1'
[ J / kg ] .
(6.16)
utilizâd defiiŃia entalpiei: h = u + pv, se obŃine:
lν = u ''− u '+ p (ν ''− ν ' ) = ρ + ψ .
(6.17)
int oducând astfel căldura internă masică de vaporizare
ρ = u ''− u '
[ J / kg ] .
(6.18) (6.19)
şi căldura externă masică de vaporizare ψ = p ( v

− v
) .
ρ si ψ va iază cu presiunea şi temperatura ca în fig. 6.11, anulându-se la starea critică.
Figura 6.11 Reprezentarea mărimilor lv , ρ , ψ funcŃie de
T
(6.20) (6.20´)
căldura necesară supraîncălzirii izobare a vaporilor:
q si = cν m (T2 − TS )
[ J / kg ] .
qsi = aria1``2 DC
OBSERVAŢIE: Procesul invers 1``1` este procesul de condensare.
- 94 -
6.6. MĂRIMILE DE STARE ALE VAPORILOR SATURAŢI UMEZI. CURBE DE TITLU CONSTANT
Deoarece calitatea vaporilor saturaŃi umezi se modifică continuu pe parcursul proces
ului de vaporizare, ca urmare a transformării treptate a lichidului în vapori, este
necesară introducerea unei mărimi care să caracterizeze starea vaporilor saturaŃi umezi
la un moment dat. Această mărime este titlul vaporilor saturaŃi umezi (x), şi reprezintă r
aportul dintre cantitatea de vapori aflaŃi în amestec şi cantitatea totală a amestecului
: mν m '' . = x= (6.21) ml + mν m '+ m '' ude ml (m`) – masa de lichid [ kg ] mv (m``
) – masa de vapori [ kg ] Valoarea titlului x variază între 0 şi 1, şi anume lichidul satu
rat are titlul x = 0 (pe curba limită inferioară), iar vaporii saturaŃi uscaŃi au titlul
x = 1 (curba limită superioară). Pentru m kg de vapori saturaŃi umezi, volumul total
este:
V = Vl + Vν .
(6.22) (6.23)
Masa acestor vapori este:
m = ml + mv .
Itroducâd volumele specifice ale vaporilor saturaŃi umezi, lichidului şi vaporilor s
aturaŃi uscaŃi ⎛ν = V ; ν ' = ν = Vl ; ν '' = ν = Vv ⎞ ecuaŃia ⎜ ⎟ l v m ml mv ⎠ ⎝ (6.22) d
'' . (6.24) sau
ml m ⋅ν '+ v ⋅ν '' m m
ν =
deci
(6.25)
ν = (1 − x )ν '+ x ⋅ν ''
(6.26)
Volumul specific al vaporilor saturaŃi umezi se vor calcula conform relaŃiei:
ν = ν ''+ x (ν ''− ν ' )
⎡ m 3 / kg ⎤ . ⎣ ⎦
(6.27)
- 95 -
Analog se stabilesc formulele pentru mărimile calorice de stare ale vaporilor satu
raŃi umezi:
u = u '+ x ( u ''− u
)
[ J / kg ] [ J / kg ]
lv TS
(6.28) (6.29) (6.30)

=
+ x (

−
) =
+ xlv
s = s
+ x ( s

− s
) = s
+ x
[ J / kg ⋅ K ]
În diagramele din fig 6.12 s au obŃinut curbele de titlu constant. Curba limită inferi
oară reprezintă curba de titlu constant x = 0 , iar curba limită superioară este curba d
e titlu x = 1 . Curbele de titlu constant se întâlnesc în punctul critic K.
Figura 6.12 Reprezentarea curbelor de x = const.
6.7. DIAGRAME TERMODINAMICE ALE VAPORILOR
În aceste diagrame sunt trasate curbele reprezentative ale principalelor procese.
Cu ajutorul acestor diagrame se pot determina mărimile de stare necesare în calculel
e termodinamice, sau se pot urmări procesele termice ce se desfăşoară în maşinile şi instal
e în care evoluează vapori. ExperienŃele lui Andrews referitoare la procesele de vapor
izare şi condensare ale bioxidului de carbon, au condus la concluzia că temperatura şi
presiunea se menŃin constante în aceste procese. Rezultatele acestor experienŃe sunt
redate în trei diagrame clasice: p − v (Claperon), T − s (Boulvin),
− s (Mollier). În a
ceste diagrame se disting clar cele trei domenii: zona de lic id, zona de vapori
umezi, zona de vapori supraîncălziŃi. Stările de saturaŃie sunt cele la care începe vapori
area. Vom nota cu prim parametrii termofizici
- 96 -
aferenŃi. Stările de vapori saturaŃi uscaŃi sunt cele la care vaporizarea este finalizată,
parametrii termofizici corespunzători având indicii secund.
Transformarea izocoră
În figura 6.13, a, b şi c este prezentat procesul izocor de încălzire şi vaporizare, în dia
ramele p − v , T − s , − s .
Figura 6.13 Reprezentări ale transformării izocore
Se observă din diagramă că prin încălzire la v = const . , aburul saturat umed îşi măreşte
devenind întâi saturat uscat şi în continuare abur supraîncălzit (v1 > v cr ) . Când v1` <
cr , prin încălzire izocoră, prin creşterea presiunii se obŃine condensarea vaporilor prin
amestec, iar în final (in punctul 2`) se obŃine doar lichid, adică umiditatea aburulu
i creşte pană când lichidul devine saturat (se atinge curba limită inferioară. Pentru proc
esul de încălzire din domeniul vaporilor umezi, punând condiŃia v1 = v 2 , se obŃine:
' '' ' ν 1' + x1 (ν 1'' − ν 1' ) = ν 2 + x2 (ν 2 − ν 2 )
(6.31)
deci titlul puctului 2:
x2 =
' ν 1' − ν 2 ν `` − ν 1' + x1 1 `` ' `` ' ν 2 −ν 2 ν 2 −ν 2
(6.32)
97
    
Căldura primită se calculează conform δ q = u + p v , un  v = const . , ci:

``
q12 = u 2 − u1 = u 2 + x2 ( u 2 − u 2 ) − ⎡ u1' + x1 ( u1'' − u1
) ⎤ ⎣ ⎦
[ J / kg ]
(6.33) (6.34)
sau:
' q12 = u 2 − u1
+ x2 ρ 2 − x1 ρ1
Luc ul mecanic în această transformare este nul.
Transformarea izobară
În cazanele şi instalaŃiile termice, procesele de încălzire a apei, de vaporizare, de cond
ensare, se consideră ca fiind transformări izobare. În fig.6.14, de la stânga la dreapta
este reprezentat procesul izobar de încălzire, vaporizare a apei şi supraîncălzire a vapo
rilor.
Figura 6.14 Reprezentări ale transformării cu izobare
În domeniul vaporilor umezi, izobara şi izoterma se suprapun şi au alura de linii drep
te. Căldura primiă pe parcursul acestui
proces, necesară trecerii de la x1 la x2 (x1 <
x2) este:
(6.35)
q12 = h12 − vdp = 12 [ J / kg ]
q12 = 2 − 1 = u 2 + p2ν 2 − u1 − p1ν 1 = ( u 2 − u1 ) + p (ν 2 − ν 1 )
' Di x = u − u , deducem: u `` − u ' u 2 = x2 ( u `` − u ' ) + u '
(6.36)
(6.37)
98
u1 = x1 ( u `` − u ' ) + u '
(6.38) (6.39) (6.40) (6.41) (6.42)
deci iar
u 2 − u1 = ( u `` − u ' ) ( x2 − x1 ) = ρ ( x2 − x1 )
ν 2 = x2 (ν `` − ν ' ) + ν ' ν 1 = x1 (ν `` − ν ' ) + ν '
deci
ν 2 − ν 1 = (ν `` − ν ' ) ( x2 − x1 )
Reveid î relaŃia (6.36):
q12 = ( x2 − x1 ) ⎡ ( u `` − u
) + p (ν `` − ν ' ) ⎤ = lν ( x2 − x1 ) ⎣ ⎦
(6.43) (6.44)
Lucrul mecanic schimbat:
l12 = p (ν 2 − ν 1 )
[ J / kg ]
Trasformarea izotermă

În fig. 6.15 procesul izoterm este trasat în diagramele p − v , T − s , − s .
Figura 6.15 a, b, c Reprezentări ale transformării izoterme
- 99 -
Căldura şi lucrul mecanic schimbat de agentul termic (apă- abur) cu M.E. în acest proces
: Δ q = T Δ s [ J / kg ] (6.45)
Transformarea adiabată
În calculele termotehnice destinderea şi compresia aburului în maşinile cu piston şi turbi
ne se consideră ca fiind adiabatice. Transformările adiabatice pot fi izentropice sa
u neizentropice iar în figura 6.16 au fost trasate cu linie plină adiabatele izentro
pice şi cu linie întreruptă cele neizentropice.
Figura 6.16 Reprezentări ale transformării izoterme
În diagramele entropice T − s şi h − s , transformarea adiabatică reversibilă se reprezintă
intr-un segment vertical. În diagrama p − v adiabata (c iar izentropică) se frânge la in
tersecŃia cu linia de condensare. Acest lucru este posibil deoarece valoarea expon
entului politropic „n” suferă o schimbare bruscă la trecerea de la vaporii umezi la cei
supraîncălziŃi (n creşte în acest sens); n = k numai în domeniul vaporilor supraîncălziŃi p
numai aici există călduri specifice. Destinderea adiabatică a vaporilor supraincalziti
se realizează după legea: p ⋅ν 1,3 = cost . (6.46) Destiderea adiabatică a vaporilor sa
turaŃi umezi depinde de titlul acestora: p ⋅ν 1,035+ 0,1 x = cost . (6.47) Dacă destind
erea adiabatică începe din domeniul vaporilor supraincalziti şi continuă în domeniul vapor
ilor saturaŃi umezi, de la curba x = 1 adiabată experimentală este: - 100 -
p ⋅ν 1,135 = cost .
(6.48)
Idiferet de sesul de parcurgere, adiabatele eizetropice se soldează cu creştere
de entropie. Curba de titlu constant x = 0,5 împarte câmpul diagramelor în doua domen
ii: în zona de x < 0,5 prin destinderea adiabatică a aburului saturat umed, acesta s
e usucă (îşi mareşte titlul), iar în zona de x > 0,5 aburul se umezeşte în cursul destinder
adiabatice.
6.8. LAMINAREA VAPORILOR. EFECTUL JOULE - THOMSON
Laminarea (strangularea) fluidelor reprezintă reducerea secŃiunii de curgere a fluid
ului. În urma laminarii adiabatice valorile entalpiei unui fluid motor sunt aceleaşi
atât înainte, cât şi după o rezistenŃă locală. Acest proces se reprezintă în diagrama (h-s
un segment orizontal h = const. În fig.6.17 este reprezentată laminarea vaporilor de
apă.
Figura 6.17 Laminarea vaporilor de apă
1-2-1``-laminarea vaporilor saturaŃi umezi. 1b-2b-laminarea în domeniul vaporilor su
praâncălziŃi. 1a-2a- laminarea vaporilor saturat uscat. Laminarea este o transformare
ireversibilă deoarece la reducerea secŃiunii de curgere apare totdeauna o scădere loca
la a presiunii statice a fluidului. În aceste condiŃii, procesul este însoŃit de creşterea
entropiei.
p2 ⎛ ∂s ⎞ s2 ( h, p2 ) − s1 ( , p1 ) = ∫ ⎜ ⎟ dp p1 ⎝ ∂p ⎠ h
(6.49)
101
cum
⎛ ∂s ⎞ ν ⎜ ⎟ =− ∂p ⎠ h T ⎝
s2 ( h, p2 ) = s1 ( h, p1 ) = − ∫ s2 ( h, p2 ) − s1 ( h , p1 ) = ∫
p2 p1
(6.50)
ν
T
dp
(6.51) (6.52) (6.53)
p1 p2
ν
T
dp
deoarece
p1 > p2 ⇉ s2 > s1
Pentru a cunoaşte variaŃia temperaturii în cursul laminarii adiabatice trebuie cunoscu
tă valoarea derivatei: ⎛ ∂T ⎞ . ⎜ ⎟ ⎝ ∂p ⎠ h Din rel Ńia evidentă:
⎛ ∂h ⎞ ⎛ ∂ p ⎞ ⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ ⎝ ∂ p ⎠ h ⎝ ∂ h ⎠T ⎛ ∂h ⎞ ⋅⎜ ⎟ = −1 ⎝ ∂T ⎠ p
(6.54)
şi ştiind că :
⎛ ∂h ⎞ ⎜ ⎟ = cp ⎝ ∂T ⎠ p
⎛ ∂h ⎞ ⎛ ∂ν ⎞ ⎜ ⎟ =ν − T ⎜ ⎟ ⎝ ∂T ⎠ p ⎝ ∂ p ⎠T
(6.55) (6.55´)

se o Ńine:
⎛ ∂ν ⎞ T⎜ ⎟ −ν ⎛ ∂T ⎞ ⎛ ∂h ⎞ ⎛ ∂p ⎞ ⎝ ∂T ⎠ p = −⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ cp ⎝ ∂p ⎠ h ⎝ ∂p ⎠T ⎝ ∂h ⎠ p
(6.56)
Numim: ⎛ ∂T ⎞ - coeficient de laminare adiabatică sau efect Joule ⎜ ⎟ ⎝ ∂p ⎠ h Thomson dife
Notam cu α = ⎛ ∂T ⎞ , care în general este nenul. i ⎜ ⎟ ⎝ ∂p ⎠ h ÎnŃelegem prin efect Joule
riaŃia temperaturii gazelor şi a lichidelor ca urmare a laminarii adiabatice.
- 102 -
  
α i co 
fici nt Joul
 Thomson. Cunoscân v lo r  α i s po t construi i r m  (h
,T)  su st nŃei
Mai numim pe studiate, se pot determina călduri specifice (cp), funcŃii calorice, vo
lume specifice. VariaŃia temperaturii gazelor şi lichidelor în procesul de laminare ad
iabatică, în cazul scăderii însemnate a presiunii în gâtuitură (adică efectul Joule- Thomso
ste dată de relaŃia:

T2 − T1 = ∫ α i p
p1 p2
(6.57)
 
un  T1, T2 – tmpr turil flui ului în int şi după gâtuitură. La calculele efectului Jou
e - Thomson se utilizează diagrama (h-T) a fluidului laminat (fig.6.18).
Figura 6.18 Laminarea adiabatică în diagrama ( h − T )
Cunoscând starea fluidului înainte de gâtuitură (p1, T1) şi presiunea p2 după gâtuitură, se
e determina temperatura T2, Ńinând cont că procesul 1-2 este izoentalpic. Pentru deter
minarea semnului efectului Joule - Thompson, se porneşte analiza semnului expresie
i: ⎛ ∂ν ⎞ T⎜ ⎟ −ν ⎛ ∂T ⎞ ⎝ ∂T ⎠ p , c re  dă semnul efectului Joule - Thomson. αi = ⎜ ⎟ = cp
că ⎛ ∂ν ⎞ < ν ⇉ α < 0 , i r l min r   i  tă este însoŃită de i ⎜ ⎟ ⎝ ∂T ⎠ p T creşterea
- 103 -
- dacă ⎛ ∂ν ⎞ > ν ⇉ α > 0 , i r l min r  st însoŃită de i ⎜ ⎟ ⎝ ∂T ⎠ p T scăderea temper
ν ⇉ α = 0 ,  ică laminarea adiabată este i ⎜ ⎟ ⎝ ∂T ⎠ p T c r cteriz tă de constanta temp
uidului. Cazul ⎛ ∂ν ⎞ = ν are loc la gaze perfecte, adică prin laminare gazele ⎜ ⎟ ⎝ ∂T ⎠ p
nu îşi modifică temperatura. De aici se desprinde concluzia ca efectul Joule - Thomso
n se manifestă doar la gaze reale şi lichide. Experimental a rezultat ca semnul lui α
i pntru c şi substanŃa depinde de starea sa. Starea fluidului pentru care
α i = 0 s numşte punct
de inversie al efectului Joule - Thomson (gazul real se comporta ca şi gazul perfe
ct). Locul geometric al punctelor de inversie într-o diagramă de stare a unei substa
nŃe se numeşte curba de inversie a efectului Joule - Thomson (fig.6.19).
Figura 6.19

- sub curba α i> 0 ⇇ l min r  trmină o răcire a fluidului. - în exteriorul curbei α i
  
0 ⇇ l min r  t rmină o încălzire a fluidului. - dacă p < pinv , izobarele intersectează
curba de inversie în a,b.

α i < 0 , su clopot α i > 0 (pntru că are loc răcirea datorită laminării), iar
pentru temperaturi
 foarte ridicate se ajunge din nou în regiunea α i < 0 . l p >
p inv. s o Ńine α i < 0 pntru oric tmpr tură. - 104 -
Deplasându-ne în lungul izobarei se observă că la temperaturi scăzute
- punctul de maxim al curbei de inversie se numeşte punct de inversie critic.
Ramura stânga de inversie a curbei nu ajunge la axa ordonatelor pentru că ea se inte
rsectează cu curba de saturaŃie.
6.9. CICLUL CLAUSIUS – RANKINE. INSTALAŢII DE ABUR
Transformarea energiei chimice a combustibililor în lucru mecanic şi eventual, în cont
inuare în energie electrică, se realizează în maşini şi instalaŃii termoenergetice: motoare
ardere internă, motoare cu reacŃie, instalaŃii cu turbine cu gaze, instalaŃii cu maşini c
u abur. Este posibilă obŃinerea lucrului mecanic tehnic pe baza energiei temice a va
porilor în cadrul unor instalaŃii de forŃă care functioneaza după ciclul Clausius-Rankine.
Agentul termic uzual este apa. În continuare, este prezentată instalaŃia care realize
ază ciclul ClausiusRankine si care se numeşte centrală termoelectrică cu condensaŃie (C.T.
E) (fig.6.20).
Figura 6.20 Schema unei centrale termoelectrice cu condensaŃie
InstalaŃia este compusă din: preîncălzitor (P.I); vaporizator (V); condensator (K); pomp
a (P). „C” reprezintă generator de abur. - 105 -
Apa (în faza lichidă) se încălzeşte izobar în P.I. pana la saturaŃie. În V are loc procesul
aporizare al apei (proces la p= const şi T= const), iar aburul saturat uscat obŃinut
este introdus în S.I. şi încălzit până la T1. Aburul suprâncălzit este introdus în T unde
stins adiabatic. În timpul acestui proces energia internă a vaporilor se transformă în l
ucru mecanic şi mai departe în energie electrică prin intermediul generatorului electr
ic G. La ieşirea din turbină, aburul are presiune şi temperaturi scăzute, apoi este intr
odus în K, unde are loc condensarea aburului cu ajutorul unui agent termic de temp
eratură mai scăzută decât a aburului. Căldura latentă de condensare qk este egală cu supraf
-3-a-b-2 şi se pierde în M.A. În continuare lichidul este comprimat adiabatic cu ajuto
rul pompei, cu specificaŃia că diferenŃa de temperatură ΔT43 este neglijabilă.
Figura 6.21 Ciclul instalaŃiei termoenergetice cu abur supraîncălzit
IniŃial, ciclul Clausius-Rankine a apărut fară S.I. între agregate, ceea ce înseamnă că va
ulta un abur cu x ≅ 0,8 ÷ 0,85 n urma destinderii în turbină. În această situaŃie există pe
ul apariŃiei picăturilor de apă care distrug paletele turbinei. Destinderea reală a abur
ului în turbină este politropică. Datorită frecării aburului cu paletele turbinei, aburul î
măreşte entropia, starea
sa finală fiind 2`.
Definim
randamentul relativ intern sau po
litropic raportul: h − η p = 1 2` (6.58) 1 − 2
η p ≅ 0,65 ÷ 0,80 ; valoarea lui η p depinzând de gradul de prelucrare a
paletelor turbinei. Puterea C.T.E. :
P= D d
[W ]
(6.59)
106
unde D [kg / s ] – debitul de abur; d – consumul specific de abur.
d=

( 1 − 2 )η p ⋅η m ⋅η g
1
⎡ kg / (Ws ) ⎤ ⎣ ⎦
(6.60)
η m randament mecanic; η g randamentul generatorului electric.
Consumul specific
de căldura necesar producerii unei Ws:
q = d ( h1 − 4 ) ⎡ J / (Ws ) ⎤ ⎣ ⎦
(6.61)
Consumul specific de combustibil:
b=

( h1 − 2 ) ⋅ Pi ⋅η c ⋅η p ⋅η m ⋅η g

1 − 4
⎡ kg / (Ws ) ⎤ ⎣ ⎦
(6.62)
unde Pi – puterea calorifică inferioară a combustibilului [ J / kg ] η c – randamentul ins
talaŃiei de cazane. Dacă există pierderi de abur ( Da ) în T.E. va trebui adăugată apă de e
lpie ha. În această situaŃie relaŃiile (6.61) şi 6.62) se modifică prin introducerea entalp
ei h0 în locul entalpiei h4 , unde:
⎛ D ⎞ D h0 = ⎜1 − a ⎟ h4 + a ha ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎝ D⎠ D
(6.63)

fiind posi ilă aproximaŃia h3 ≅ h4 . Randamentul C.T.E. rezultă:
η=

1 − 2 ⋅η c ⋅η m ⋅η p ⋅η g 1 − 4
(6.64)
107
Metode de creştere a randamentului ciclului Clausius- Rankine.
Este posibilă creşterea randamentului Clausius-Rankine fie prin mărirea lucrului mecan
ic dezvoltat pe ciclu (lc), fie prin micşorarea căldurii evacuate la condensator (qk
). • Ridicarea presiunii p1 – metodă aplicabilă pentru presiuni p ≅ 150bar . Aplicând aceas
metodă, ciclul devine `2`3`4`5`6`1` (fig.6.22)
Figura 6.22
Mărirea temperaturii T1 – metodă des utilizată. Valorile maxime sunt limitate de reziste
nta mecanică slabă a materialelor la temperaturi ridicate. T1 ≅ 800 K Ciclul nou obŃinut
este 1``2``234561``. • Micşorarea presiunii p2 - se obŃine ciclul 12```3```4```561. D
in Figura 6.22 se observă că se mareşte lc şi se micşorează qk .Pentru buna funcŃionare a c
ensatorului, destinderea se face pană la p2 ≅ 0, 04bar . • Metoda supraîncălzirilor interm
ediare - Se utilizează turbine cu mai multe trepte de destindere, astfel că aburul s
e destinde de la p1 la ps1 (presiune intermediară), după care este retrimis în S.I. Încălz
it până la T1, aburul este introdus în a doua treaptă a turbinei. (fig.6.23).
•
- 108 -
Figura 6.23 Ciclul şi schema instalaŃiei termoenergetice cu abur cu supraîncălzire repet
ată a aburului
Se observă din figură că suprafaŃa ciclului creste cu 2`1`2``22`, dar şi căldura evacuată l
ondensator creşte cu 22``cb2. • Metoda preîncălzirii regenerative – se preia debitul de ab
ur mp de la priza ˝a˝ a turbinei, folosit la preîncălzirea apei în P.I. Restul de abur ( m
-m p ) se destinde în continuare până la p2. Condensul este colectat în degazonul D şi pom
pat la cazane (fig.6.24).
Figura 6.24 Ciclul şi schema instalaŃiei termoenergetice cu abur, cu preîncălzire a apei
de alimentare
ConvenŃional, se consideră că segmentele nb şi ab sunt proporŃionale cu debitele ( nb ≅ rb
.
m ab ab = = p an bn + ab m
(6.65)
- 109 -
adică debitul de abur ˝ m ˝ se destinde de la starea 1 la starea a, iar debitul m - m
p se destinde de la starea a la starea c. Ciclul s-a micşorat cu suprafaŃa abc2, iar
căldura evacuată la condensator se micşorează
cu o cantitate egală
cu
suprafaŃa cfg2. Din
ilanŃul termic al P.I.: m (hn − 4 ) = m p ( a − r ) (6.66) cu n ≅ r , rezultă că supraf
tele abfga şi 34ned3 sunt egale. Cazul ideal este acela în care se utilizează un număr i
nfinit de P.I. care transformă linia 1abc într-o linie curbă paralelă la curba 4n5, obŃinân
u-se astfel un paralelogram curbiliniu a cărui linie corespunde cu aria ciclului C
arnot reversibil/direct. Procedeul este cunoscut sub denumirea de regenerare sau
carnotizare a ciclului Clausius-Rankine, si reprezintă metoda generată de ridicare
a randamentului termic a ciclului instalatiilor termoenergetice cu abur. • Metoda
termoficării. Constă în producerea combinată a energiei electrice şi a căldurii în C.E.T. S
mbătorul de căldură (S) aparŃine centralei. În el, aburul provenit de la priza turbinei se
rveşte la încălzirea agentului termic care circulă prin reŃeaua de termoficare, si care al
imentează cu căldură consumatorii. (fig.6.25.)
Figura 6.25 Schema centralei de termoficare
Randamentul C.E.T.- ului este: P+Q η= BPi unde Q sarcina termică a reŃelei (J/s); P
- puterea generatorului electric;
(6.67)
- 110 -
B - consum de combustibil; Pi - puterea calorifica inferioara a combustibilului
(J/kg).
• Metoda ciclurilor binare: se utilizează doi agenŃi termici: mercur (sau Al2Br6 ;C12H
10O) şi apă. Cum mercurul are curbele limita (x=0 si x=1) apropiate de verticală se po
ate construi un ciclu apropiat de ciclul Carnot reversibil direct. La aceste ins
talaŃii, condensatorul instalaŃiei de mercur este cazan pentru instalaŃia cu apă (fig.6.
26).
Figura 6.26 Ciclul şi instalaŃia termoenergetică binară mercur – abur
Dacă randamentul celor două cicluri sunt η1 şi η 2 , ele consumând din exterior căldurile Q
Q ′ pentru producerea lucrurilor mecanice L1 şi L2, ′ 2 randamentul global al instalaŃie
i este:
η=
2 unde k = Q ′ . Q1
η1 + η 2 − η1 ⋅η 2 + kη 2
1+ k
(6.68)
În cazul limită k = 0,
η = η1 + η 2 − η1 ⋅η 2
(6.69)
adică randamentul termic al ciclului combinat este superior valorilor parŃiale ale r
andamentelor ciclurilor componente.
- 111 -
CAPITOLUL VII
AERUL UMED. MĂSURAREA PARAMETRILOR AERULUI UMED
7.1. CARACTERIZAREA AERULUI UMED CA PARAMETRU TERMODINAMIC
Aerul atmosferic este format din aer umed şi substanŃe impurificatoare formate din p
raf şi diferite substanŃe chimice sub formă de gaze. Aerul umed este un amestec de aer
uscat şi vapori de apă care, în general, se găsesc în stare supraîncălzită. Pentru prima o
poziŃia aerului a fost determinată în anul 1774 de chimistul francez Lavoisier, fizici
anul Georges Claude făcând ulterior măsurători precise prin distilarea aerului uscat lic
hid în 100 dm 3 şi găsind: 20, 99 dm 3O2 ; 78, 03dm 3 N 2 ; 0, 03dm 3CO2 ; 0, 94 dm 3
Ar ; 0, 01dm 3 H 2 . În prezent se lucrează cu o compoziŃie a aerului uscat prezentat în
tabelul 7.1. Tabelul 7.1 ParticipaŃii volumice ParticipaŃii masice Component % %
Azot Oxigen Argon Dioxid de carbon Neon Heliu Hidrocarbonati Metan Kripton Hidro
gen Oxid nitros Xenon Ozon Radon N2 O2 Ar CO2 Ne He CH4 Kr H2 N2O Xe O3 Rn 78,08
7 20,95 0,93 0,03 18
10-4 5,24
10-4 2,03
10-4 1,5
10-4 1,14
10-4 0,5
10-4 0,5
10
0,08
10-4 0,01
10-4 6
10-18 99,999 9 75,52 23,15 1,282 0,046 12,5
10-4 0,72
10-4 1,
28
10-4 0,8
10-4 3,3
10-4 0,035
10-4 0,8
10-4 0,36
10-4 0,015
10-4 7
10-17 99,
Deoarece substanŃele străine care impurifică aerul atmosferic se găsesc în cantităŃi reduse
e consideră că aerul uscat este compus numai din azot şi oxigen: 79% N2; 21% O2 în parti
cipaŃii volumice; 76,7% N2; 23,3%O2 în participaŃiile masice . - 112 -
Făcând această aproximare, este uşurată analiza parametrilor de stare a aerului umed şi a d
verselor produse industriale în care aerul umed este utilizat ca agent de lucru.
7.2. MĂRIMI DE STARE. DIAGRAMA (h1+x -x)
Starea aerului umed este caracterizată de mărimile de stare: - presiune, - temperatu
ră, - umiditate, - densitate, - căldură specifică, - entalpie. În continuare, se folosesc
indicii: a.um. - aer umed, v. - vapori de apă, a.usc. - aer uscat.
a) presiunea aerului umed: p B = pV + pa .usc.
⎡ N / m2 ⎤ ⎣ ⎦
(7.1) unde: p B - presiunea barometrică, pV - presiunea parŃială a vaporilor de apa în a
er şi reprezintă presiunea pe care o au numai vaporii de apă dacă ocupă acelaşi volum pe ca
e îl ocupă aerul umed. pa .usc . - presiunea parŃiala a aerului uscat. Presiunea aerul
ui umed se determină pe baza legii lui Dalton, aerul umed fiind, conform definiŃiei,
un amestec de aer uscat şi vapori de apă: p = pa .um . + pV (7.2) Presiunea parŃială a
vaporilor de apă creşte odată cu creşterea cantităŃii de vapori conŃinuŃi în aerul umed, pâ
aloarea maximă, când aerul este saturat.
b) temperatura aerului umed: Aerul umed este caracterizat de trei temperaturi: • t
emperatura termometrului uscat ( t ) – este temperatura aerului umed măsurată cu un te
rmometru obişnuit, protejat împotriva radiaŃiilor termice;
- 113 -
•
temperatura termometrului umed ( tum ) – este temperatura
măsurată cu termometrul obişnuit, având rezervorul înfăşurat cu o husă din tifon îmbibată î
atura termometrului umed este mai mică decât cea indicată de termometrul uscat, deoare
ce, până la saturaŃie, aerul preia vapori de la husa îmbibată în apă, şi implicit de la rez
ul termometrului umed. Această temperatură se mai numeşte şi temperatura de saturaŃie adia
batică. Temperatura termometrului umed va fi cu atât mai coborâtă cu cât aerul este mai săr
c în vapori de apă şi va indica aceeaşi temperatură cu cea a termometruluiuscat
 când
 aerul
este saturat cu vapori de apă. • temperatura punctului de rouă ( tτ ) - es e empera ura
la care vaporii de apă din aerul umed, răcit izobar, devine temperatura de saturaŃie.
Cu cât temperatura aerului este mai ridicată, cu atât capacitatea lui de a prelua vap
ori este mai mare. Cu cât temperatura este mai scăzută, cu atât capacitatea de a reŃine va
pori de apă este mai redusă. Astfel, răcind aerul umed fără să se adauge vapori de apă, la
numită temperatură aerul devine saturat. Răcind în continuare aerul sub această temperatură
o parte din vapori devine exedentară şi se depune sub formă de picături. Astfel se găseşte
temperatura punctului de rouă. Mărimile de stare specifice care caracterizează aerul u
med sunt raportate la 1 kg de aer uscat deoarece 1 kg poate avea o compoziŃie dife
rită deoarece cantitatea de umiditate din atmosferă se modifică.
c) umiditatea aerului umed: • umiditatea absolută ( pV ) - este masa de vapori de apă
conŃinută
într-un
pV = ρV , N ⋅
m3 de ae  umed.
pV TN p 273 ⋅ = 0,804 ⋅ V ⋅ 760 T pN T kg ⎡ ⎤ ⎢ m 3 ⋅ a.um. ⎥ ⎣ ⎦
(7.3)
unde:
ρV , N densitatea vapo ilo  în condiŃii normale; p N - presiunea normală.
• umiditatea absolută maximă ( ρ S ) densitatea la satu aŃie în vapori
de apă a unui m de aer umed. p 273 ⎡ kg ⎤ ρ S = 0,804 ⋅ S ⋅ ⎢ m 3 ⋅ a.um. ⎥ 760 T ⎣ ⎦
•
3
(7.4)
umiditatea relativă (ϕ ) - este raportul dintre cantitatea de vapori conŃinută de o unit
ate de volum de aer umed raportată la cantitatea
- 114 -
de vapori de apă conŃinuŃi de aceeaşi unitate de volum de aer saturat.
ϕ=
pV ρV = pS ρ S
[% ]
(7.5)
sau ep ezintă raportul dintre presiunile parŃiale pV şi pS ale vaporilor de apă.
d) densitatea aerului umed. Masa aerului umed se scrie sub forma: ma .um . = ma
.usc. + mV [ kg ] Aplicând legile gazelor perfecte pentru: pa .usc aerul uscat ⇉ p ⎡ k
g / m 3 ⎤ a .usc = ⎦ Ra .usc ⋅ T ⎣ vapori ⇉ p = pV ⎡ kg / m 3 ⎤ V ⎦ RV ⋅ T ⎣ Se poate scrie
pa .um = a .um = a .usc + V = pa .um + pV = V V V pa .usc pV = + [ kg aer umed /
kg aer uscat ] Ra .usc ⋅ T RV ⋅ T
Prin prelucrarea relaŃiilor se obŃine: ⎡ kg a.um. ⎤ p p pa .um = 0, 463 ⋅ a − 0,175 V ⎢ T T
a.usc. ⋅ K ⎥ ⎦
e) căldura specifică a aerului umed
c pa .um . = 1 ⋅ c p a .usc. + x ⋅ c pv 1+ x ⎡ ⎤ kJ ⎢ kg a.um. ⋅ K ⎥ ⎣ ⎦ ⎤; kJ ⎥ ⎣ kg a.um.
(7.6)
unde:
c p a.usc. - căldura specifică a aerului uscat ⎡ ⎢
c pv - căldura specifică a vaporilor de apă ⎡ kJ ⎤ ; ⎢ ⎥ kg ⋅ K
x - conŃinutul de umiditate, reprezintă masa de vapori de apă
raportată la masa de aer uscat.
⎣
V
⎦
- 115 -
x=
mV PV = 0, 622 ma .usc . PB − PV
⎡ kg vapori de apă ⎤ ⎢ kg aer uscat ⎥ ⎣ ⎦
Mai există conŃinutul maxim de umiditate: xS - masa maximă de apă (la saturaŃie) raportată
a masa de aer uscat.
xS = mS PS = 0, 622 ma .usc . PB − PS ⎡ kg vapori de apă ⎤ ⎢ kg aer uscat ⎥ ⎣ ⎦
Presupunem că procesele pe care le suferă aerul în instalaŃiile de climatizare, se desfăşoa
la presiune constantă (presiunile sunt apropiate de cea atmosferică). În calculele ing
inereşti se va calcula deci cu căldura specifică la p = const. Deoarece căldura specifică
variază cu temperatura, se lucrează în general cu valori medii. La temperaturi cuprins
e între ( −20 ÷ 80 ) 0C şi presiuni între ( 720 ÷ 760 ) mm Hg se pot considera următoarele
orii medii: ⎡ ⎤ căldura specifică medie a aerului uscat. kJ c p a .usc. = 1, 006 ⎢ ⎥ ⎣ kg
usc. ⋅ K ⎦
⎡ kJ ⎤ căldura specifică medie a vaporilor de apă. cV = 1,86 ⎢ ⎥ ⎣ kgv ⋅ K ⎦
Deoarece x << 1, lucrăm cu căldura specifică raportată la 1 kg aer uscat
⎡ ⎤ kJ c p a .um . = 1 ⋅ c p a .usc . + x ⋅ c pv ⎢ kg a.usc. ⋅ K ⎥ ⎣ ⎦
(7.7)
f) entalpia aerului umed - sau conŃinutul de căldură, este cantitatea de căldură existentă
amestecul de aer uscat şi vapori de apă. Prin convenŃie, entalpia aerului nesaturat es
te:
h = (1 − x ) c p a ⋅ t a + x ( lV + c p v ⋅ t a )
(7.8)
Unde:
c pa = c pa.usc. căldura specifică a aerului uscat la temperatura ta ; c pv - căldur
a specifică a vaporilor de apă la temperatura ta ; lv (sau „r”) - căldura latentă de vapori
are la temperatura ta .
- 116 -
În diagramele aerului umed se trasează entalpia a (1 + x ) kilograme, care se exprimă
prin relaŃia: ⎡ ⎤ kJ h1+ x = c pa ⋅ t a + x ( lv + c p v ⋅ t a ) = ha .usc . + x ⋅ hv ⎢ (7.
kg a.usc. ⋅ K ⎦ unde: ⎡ kJ ⎤ etalpia aerului uscat ha .usc. = c pa .usc . ⋅ t a = 1, 00
6 ⋅ t a ⎢ ⎥ ⎣ kg a.usc. ⎦
hv = lv + c PV ⋅ t a = 2500 + 1,86 ⋅ t a - entalpia vaporilor de apă
Deci:
h1+ x = 1, 006 ⋅ t a + ( 2500 + 1,86 ⋅ t a ) ⋅ x
(7.10)
După ce principalele mărimi de stare ale aerului umed au fost introduse, se impune r
eprezentarea stărilor şi proceselor termodinamice care caracterizează aerul umed în diag
rame. Diagramele cele mai des folosite sunt: - diagrama ( h1+ x − x ) (Mollier) ⎡
hJ ⎤ , x ⎡ kg v ⎤ ; 1+ x ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎣ kg a.usc. ⎦ ⎣ kg a.usc. ⎦ - diagrama ( h1+ x − t ) (Muel
diagrama ( x − t ) (Carrier), toate acestea construite pentru un kg de aer uscat.
Dintre aceste diagrame se detaşează ( h1+ x − x ) , sau diagrama Mollier, cea mai frec
vent utilizată. În această diagramă se trasează în ordonată entalpia h1+ x a aerului umed,
pe abscisă conŃinutul x de vapori de apă. Diagrama se trasează pentru o anumită valoare a
presiunii barometrice B, deci în ea se pot urmări toate transformările izobare ale ae
rului umed. Izotermele aerului umed sunt drepte cu înclinarea: ⎛ ∂h ⎞ (7.11) ⎜ ⎟ = 2500 + 1
86 ⋅ t a ⎝ ∂x ⎠ t D torită valorii mari a lui lv (2500 kJ/kg) ele sunt înclinate faŃă de ax
ciselor, deoarece primul termen este mult mai mare decât cel dependent de ta , aşa c
um se vede în figura 7.1. Pentru a evita acest lucru, care face inutilă cea mai mare
parte din câmpul diagramei, Mollier a rotit axa entalpiilor astfel încât izoterma ta
= 0 să fie paralelă cu axa absciselor. Izotermele t a > 0 0C vor avea o mică înclinare d
ivergentă în sus (datorită
- 117 -
   
termenului ≠ 1,86 a ), iar cele pen ru a < 0 0C vor avea o mică înclinare în jos, tot
divergentă. Acum, dreptele de entalpie constantă vor fi înclinate faŃă de cele două axe re
tangulare. În figura 7.2 este prezentată diagrama ( h1+ x − x ) în regiunea punctului de
0 0C .

1+ x
x ⋅ ⎡c pv ⎤ ⋅ ta ⎣ ⎦
0
ta
⎡c pa ⎤ ⋅ ta ⎣ ⎦0
ta
t a > 00 C
lv
t a = 00 C
x
Figura 7.1 Diagrama ( h − x ) a aerului umed nerotită
Se observă din figură că direcŃia lui h1+ x coincide cu izoterma pentru
t = 0 0 C (apă) din domeniul suprasaturat. În unghiul haşurat se află domeniul de îngheŃare
al apei, deoarece entalpia h1+ x 0 0 C pentru gheaŃă
diferă de cea a apei, prin entalpia de topire. În figura 7.3 este trasată diagrama ( h
, x ) completă, în care curba pentru ϕ = 1 se numeşte curba limită de saturaŃie, deoarece
a separă domeniul ceŃii (suprasaturat) de domeniul aerului umed nesaturat. Ea leagă într
e ele punctele ˝ xS ˝ pentru fiecare valoare a temperaturii.
- 118 -
h1+ x
t > 00 C
h1+ x = const.
ϕ =1
t > 00 C
h1+ x = const.
0
t = 00 C t = 00 C ( apă )
xS
t < 00 C
t < 00 C
t = 00 C ( gheaŃă )
h1+ x = 0

Figura 7.2 Diagrama ( h − x ) în regiunea g eŃii
Izotermele se frâng în jos când intersectează curba limită de vaporizare, deoarece în domen
ul ceŃii entalpia este numai aproximativ proporŃională cu temperatura. De aceea, în aces
t domeniu, izotermele merg aproape paralel cu dreptele de entalpie constantă.
OBSERVAŢIE: Aerul se consideră saturat cu vapori de apă dacă pV = pS temperatura amestec
ului este t > 0, 01 0C , această temperatură corespunzând punctului triplu al apei. Da
că t < 0, 01 0C , condensul produs de suprasaturate are formă de zăpadă sau de ceaŃă de ghe
Dacă pV < pS , vaporii de apă sunt în stare supraîncălzită la temperatura t a amestecului ş
unt incolori.
Cantitatea de vapori de apă care trebuie adăugată aerului pentru a deveni saturat, se
numeşte uneori saturată. Dacă aerul conŃine mai multă umiditate decât cea corespunzătoare s
raŃiei, el se numeşte suprasaturat, dar surplusul apare aproape întotdeauna sub formă de
ceaŃă (excluzând cazurile de echilibru metastabil).
- 119 -
Figura 7.3 Diagrama Mollier ( h, x ) pentru aer umed
- 120 -
h1+ x
La trasarea acestei diagrame se utilizează coordonatele oblice = f ( x ) , de un u
nghi de aproximativ 135 0 pentru a apare clar curbele de
umiditate relativă.
h1+ x
⎡ kJ ⎤ ⎢ ⎥ ⎣ kg ausc ⎦
A
1350
(a)
0
x
hA xA
⎡ kgV ⎤ ⎢ ⎥ ⎣ kg ausc ⎦
h
Figura 7.4 – a) Diagrama
( h1+ x − x )
Utilizând o diagramă neortogonală apar dificultăŃi, de aceea abscisa ON este înlocuită cu O
astfel încât liniile de entalpie constantă sunt înclinate cu 135 0 faŃă de verticală în sen
ozitiv al axei ON` (fig.7.4a). În figura 7.4b sunt prezentate toate curbele şi drept

ele care caracterizează diagrama ( h1+ x − x ) . Starea aerului umed în diagrama ( 1+
x − x ) este precizată prin patru familii de parametri (izoterma, conŃinutul de umidi
tate, umiditatea relativă, entalpia). Precizăm pe figură: - punctul de rouă Ar , caracte
rizat de temperatura de rouă (nivelul de temperatură la care condensează vaporii de apă
din aer - aerul devine saturat în umiditate), se obŃine la intersecŃia dreptei x A = c
onst. cu ϕ = 1 . Izoterma care trece prin acest punct reprezintă temperatura de rouă;
- 121 -
h1+ x
⎡ kJ ⎤ ⎢ ⎥ ⎣ kg ausc ⎦
ϕ < ϕA
A
Aum
ϕA
ϕ = 100%
tA t Aum t Ar
Ar
(b)
hA xA
Figura 7.4 – b) Diagrama
0
x
⎡ kgV ⎤ ⎢ ⎥ ⎣ kg ausc ⎦
( h1+ x − x )
temperatura termometrului umed (sau de saturaŃie adiabatică a vaporilor de apă din a
er) se obŃine prin izoterma care trece prin punctul Aum , aflat la intersecŃia hA =
const cu ϕ = 1 . În cazul aerului umed, având în vedere că toate procesele au loc la presi
une constantă, evaporarea adiabată se face la h = const . Pe marginea diagramei sunt
indicate valorile raportului de termoumiditate, numit şi raza procesului sau scar
a unghiulară a diagramei, această mărime caracterizând schimbarea de stare a aerului ume
d:
Q ε= mW
•
(7.12)
  
un  Q schim ul  căldură realizat de agentul termic
Q = m a .usc ⋅ Δh mW - cantitatea vaporizată sau condensată
mW = m a .usc ⋅ Δ x m a .usc - debitul de aer uscat ⎡ kga.usc ⎤ ; ⎢ s ⎥ ⎣ ⎦
•
•
•
•
•
Deci:
ε=
Δh Δx
⎡ kJ ⎤ ⎢ kga.usc. ⎥ ⎣ ⎦
(7.13)
- 122 -
Semnul variaŃiei de temperatură arată dacă procesul este de încălzire ( Δt > 0 ) sau răcire
0 ) iar semnul variaŃiei în conŃinut de umiditate indică dacă procesul este de umidificar
e ( Δx > 0 ) sau de uscare ( Δx < 0 ) . În situaŃia în care Δh = 0, procesul este adiabat,
ar pentru Δx = 0 procesul este uscat. Diagrama se poate împarŃi în patru zone limitate d
e dreptele h = const. şi x = const., conform figurii 7.5.
h
zona II
ϕ =1
zona I
zona III
zona IV
h = const.
x = const.
x
Figura 7.5 Zone în diagrama ( h − x )
zona I : ε > 0 ( Δ h > 0; Δ x > 0 ) , procese de preluare şi umiditate (ex: injecŃie de
abur în aer umed); - zona II: ε < 0 ( Δ h > 0; Δ x < 0 ) , procese cu preluare de căldură ş
edare de umiditate; - zona III: ε > 0 ( Δ h < 0; Δ x < 0 ) , procese cu cedare de căldură ş
de umiditate; - zona IV: ε < 0 ( Δ h < 0; Δ x > 0 ) , procese cu cedare de căldură şi prel
are de umiditate.
7.3 TRANSFORMĂRI ALE AERULUI UMED. DOMENII DE UTILIZARE
Se prezintă în continuare posibilităŃile de tratare a aerului în instalaŃiile de climatizar
de la bordul navelor.
- 123 -
a) Procesele de răcire a aerului Aerul care urmează a fi răcit are parametrii punctulu
i A: t A , ϕ A , hA . Răcirea se poate face pâna în punctul B caracterizat de parametrii
: t B , ϕ B , hB
şi x (vezi fig.7.6).
h
tA tB tC
ϕA
A
ϕB
B
C
hB hC hA
x = const.
x
Figura 7.6 Procesul de răcire al aerului
Aerul umed s-a răcit deoarece acesta a cedat cantitatea de căldură:
qrs = hA − B
[ kJ / kg ]
(7.14) (7.15) (7.16)

A = c pa ⋅ t A + ( lV + c pv ⋅ t A ) ⋅ x A B = c pa ⋅ t B + ( lV + c pv ⋅ t B ) ⋅ x B
[ kJ / kg ] [ kJ / kg ]
x A = xB = x
⇉ qrs = c pa ⋅ ( t A − t B ) + x ⋅ c pv ⋅ ( t A − t B )
[ kJ / kg ]
(7.17)
Valoarea x ⋅ c pv este foarte mică şi se neglijează, deci (7.18) sau cantitatea de căldură
edată de aerul umed este proporŃională cu diferenŃa de temperatură a punctelor de la începu
ul şi sfarsitul procesului. De asemenea, procesul este caracterizat de creşterea umi
ditatii relative a aerului (ϕ B > ϕ A ) .
qrs = c pa ⋅ ( t A − t B )
[ kJ / kg ]
124
Procesul se realizează la x = const. pâna în punctul C, când aerul devine saturat (ϕ C = 1
00% ) . Climatizarea în sezonul călduros trebuie să reducă simultan şi temperatura şi umidi
atea relativă a aerului, de aceea, răcirea aerului va continua şi sub punctul C. Răcirea
aerului sub punctul de rouă (C) se realizează pe curba de ϕ = 100% , procesul fiind c
aracterizat de cedare de umiditate ( xC > xD ) (vezi fig.7.7). Aceasta este sing
ura posibilitate de uscare a aerului în instalaŃiile de climatizare navale. Cu cât tem
peratura t D este mai joasă, cu atât cantitatea de umiditate separată este mai mare. C
ondensul (apa separată prin condensarea vaporilor) se depune pe aripioarele ventil
atorului. Acesta se colectează în tava de termotanc urmând a fi eliminat prin drenaj.
h
ϕ =1
tC
C
D
tD
hC hD xC
x
xD
Figura 7.7 Procese de răcire şi uscare ale aerului
Pentru procesul de răcire şi uscare al aerului, cantitatea de căldură cedată de aer umed s
e scrie sub forma:
qrl = hC − D
C = c pa ⋅ tC + ( lV + c pv ⋅ tC ) ⋅ xC ;

D = c pa ⋅ t D + ( lV + c pv ⋅ t D ) ⋅ x D ; ⇉ qrl = c pa ⋅ ( tC − t D ) + lV ⋅ ( xC − x D
c PV ⋅ ( xC ⋅ tC − x D ⋅ t D ) ;
(7.19)
Ultimul termen se neglijează deoarece x << 1 rezultă:
qrl = c pa ⋅ ( tC − t D ) + lV ⋅ ( xC − x D )
[ kJ / kg ]
(7.20)
125
b) Procesul de reîncălzire parŃială
h
ϕF ϕ =1
tF tD
F
D
hD xD = x F
hF
x
Figura 7.8 Procesul de reîncălzire parŃială a aerului
În punctul D s-a obŃinut un aer caracterizat de o temperatură prea coborâta şi o umiditate
relativă ϕ D = 100% . Aerul cu aceşti parametrii, introdus în încăperi, creează o senzaŃie
nconfort datorită temperaturii coborâte şi a umidităŃii relative foarte ridicate. În aceste
condiŃii, se impune preîncălzirea parŃială a aerului, pentru a obŃine aer de stare F caract
rizat de parametri acceptabili. Aerul de stare F se obŃine prin încălzire la x = const
. într-o baterie de reîncălzire a aerului, funcŃionând cu abur (încălzitor
final). În aceas
aŃie, cantitatea de căldură preluată de aerul umed este: q IS = hF − D = c pa ⋅ ( t F − t
) + x ⋅ c PV ⋅ ( t F − t D ) = (7.21) = ( c pa + x ⋅ c PV ) ( t F − t D ) [ kJ / kg ] x avâ
d valori fixate mici (intre 0,006 şi 0,012 kJ/kg), produs poate neglija, deci:
q IS = c pa ⋅ ( t F − t D )
x ⋅ cPV se
(7.22) OBSERVAŢIE: La răcirea aerului la x= const. (cu cedare de căldură sensibilă qrs de
către aerul umed) ΔhBA < 0 ( hB < hA ) , deci ε = −∞ , i r c zul rîncălzirii finale la x =
nst. (cu preluare de căldură sensibilă qis de către aerul umed), ΔhFD > 0 ( hF > hD ) , de
ci ε = +∞ . În c zul răcirii
aerului cu cedare de căldură latentă şi umiditate Δx = xC − x D , raza procesului este: Δh
D = lV + c p  ⋅ (tC − t D ) (7.23) Δx
- 126 -
c) Amestecul În instalaŃiile de climatizare navale, aerul climatizat nu este proaspăt în
totalitate, conform STAS 10693 – 76 admiŃându-se recircularea a 30% din volum, cu o p
urificare de praf şi gaze toxice până la 50%. În timpul exploatării, în instalaŃie se va tr
un amestec de aer brut cu aer recirculat, deci se amestecă adiabatic două cantităŃi de
aer umed cu umidităŃi şi temperaturi diferite. În figura 7.9 facem următoarele notaŃii: P –
oaspăt; R – recirculat; A – amestec; Lp – proporŃia de aer proaspăt; LR – proporŃia de aer
culat. Starea aerului amestecat (punctul A) se află conform regulii pârghiilor. Punc
tul A se află pe dreapta care uneşte stările iniŃiale R şi P. Starea finală A împarte segme
l de dreaptă R – P în două părŃi astfel încât:
RA LP = AP LR
Conform acestei reguli, punctul A se află mai aproape de punctul cu participaŃie mai
mare. Parametrii amestecului se pot determina şi analitic cu ajutorul relaŃiilor de
bilanŃ: - pentru entalpie:
LP hP + LR hR = ( LP + LR ) ⋅ hA ⇉ hA = LP hP + LR hR ( LP + LR )
(7.24)
- pentru umiditatea absoluta (conŃinutul final de vapori al amestecului):
LP xP + LR x R = ( LP + LR ) ⋅ x A ⇉ xA = L P x P + LR x R ( LP + L R )
(7.25)
Temperatura amestecului (tA) se citeşte direct pe diagramă, deoarece acest punct se
află în domeniul nesaturat sau suprasaturat, chiar atunci când punctele P şi R se află în d
meniul de nesaturat.
- 127 -
Figura 7.9 Procesul de amestec al aerului
OBSERVAŢIE: Dacă nu s-ar proceda la reîncălzirea aerului după răcire şi uscare, şi acesta s
rimite cu starea D în cabine, s-ar produce un amestec în zona de ceaŃă a diagramei, prod
ucându-se depunere de umiditate pe obiectele din cabină (mai ales pe cele din lână care
sunt foarte higroscopice), pe pereŃi, pe tavan, pe pardoseală (deoarece melamina, me
lacartul, şi pardoselile încăperilor au călduri specifice mici şi se răcesc rapid). d) Umid
tatea aerului. Dacă se navigă în zone reci, climatizarea aerului se face prin încălzire şi
midificare. Aerul brut este preîncălzit conform schemei din figura 7.8, numai că punct
ul D (aerul brut) nu se află pe curba ϕ = 100% , ci are o umiditate relativă de 70 – 80%
. În urma încălzirii acestui aer la x= const., în preîncălzitorul de aer (o baterie cu arip
oare funcŃionând cu abur), se obŃine un aer cu umiditate foarte scăzută, ϕ < 10% care dă o
zaŃie de inconfort, producând uscarea mucoaselor şi epidermei. Este necesar ca umidita
tea relativă a aerului sa fie în jur de ϕ = 40 − 60% pentru aerul introdus, pentru aceas
ta, între preîncălzitor şi încălzitorul final se realizează umidificarea aerului cu ajutoru
njecŃiei de abur în aer – singura metoda acceptabilă în condiŃiile instalaŃiilor navale.
- 128 -
Figura 7.10 Procesul de umidificare a aerului în timpul încălzirii
Procesul de umidificare prin introducere de abur se realizează la temperatură consta
ntă. În figura 7.10 punctele F şi G indică începutul, respectiv sfârşitul procesului de umi
icare. Cantitatea de căldură preluată de aerul umed (căldura latentă de condensare a aburu
lui şi căldura sensibilă
de răcire a condensului) până la temperatura t este:
qumidif . = hG − F = c pa tG + xG ( lV + cPV tG ) − c pa t F − x F ( lV + c PV t F )
[ kJ / kg ]
Cum tG = t F = t = const . ⇉
qumidif . = ( xG − x F ) lV + ( xG − xF ) cPV t = ( xG − xF )( lV + cPV t )
(7.26)
[ kJ / kg ]
(7.27)
Umiditatea absolută a aerului creşte cu cantitatea de abur introdusă conform relaŃiei: Δx
= xG − xF Pentru procesul de umidificare a aerului, raza procesului este:
ε = lV + cPV ⋅ t
(7.28)
 
Pntru G tr ui stfl ls încât upă încălzirea finală să se atingă un ϕ = 0, 4.....0, 6
- 129 -
Cantitatea de abur introdusă este reglată automat de către instalaŃia dotată cu aparate de
reglare şi control automat al umiditatii finale, însă reglarea aparatelor şi controlul
parametrilor aerului introdus trebuie realizate cunoscându-se procesul. În cazul nav
igării în sezonul cald, când aerul este foarte uscat, este necesară umectarea aerului. U
mectarea mai este necesară în sezonul cald, când aerul este răcit prea mult şi pierde în co
nutul de umiditate, devenind uscat. Determinarea parametrilor stării finale se fac
e din ecuaŃiile de bilanŃ de umiditate şi energii: - aerului umed i se adaugă vapori de
apă:
ma (1 + x1 ) + Δ mV = ma (1 + x2 )
(7.29)
unde ma - debitul de aer umed; ΔmV - adaos de vapori de apă.
⇉ x2 = x1 + Δ mV ma
(7.30)
- bilanŃul de energii pentru procesul adiabatic:
ma h1 + ΔmV hV = ma h2
⇉ h2 − 1 = Δ mV ⋅ hV ma
(7.31) (7.32) (7.33)
⇉ Δh = Δx ⋅ hV
DirecŃia de proces:
ε = hV
(7.34)

 ică entalpia vaporilor introduşi ( hV ) reprezintă tocmai coeficientul unghiular al
razelor de pe marginea diagramei ( h − x ) . În figura 7.11 este reprezentat modul d
e trasare al acestei transformări. Dreapta de deasupra izotermei
 t1
 reprezintă un ad
aos de vapori cu entalpia hV în aerul umed ( ε 1 ) , i r c   su izotrmă, adaosul
de apă cu entalpia h
(ε 2 ) . DircŃia celor două drepte duse prin punctul 1 este paralelă la dreptele
punctate dusă prin polul O, a căror înclinare este tocmai hV respectiv h.
- 130 -
Figura 7.11 Adaugarea de vapori de apă în aerul umed
7.4. INSTALAŢII DE CLIMATIZARE LA BORDUL NAVELOR
InstalaŃia de climatizare de la bordul navei (termotanc, ventilator, şi clapete de r
eglaj) este montată într-un compartiment separat, de obicei amplasat pe o punte supe
rioară, pentru ca aerul proaspăt să poate fi aspirat curat, fără a fi necesare canale supl
imentare pentru aspiraŃia aerului (vezi fig.7.12). Aerul proaspăt este aspirat print
r-un sistem de clapete reglat manual, un aslfel de sistem fiind întâlnit şi pe aer rec
irculat. Există însă cazuri în care aceste clapete reglabile sunt amplasate numai pe con
ducata de recirculare a aerului, singura manevră necesară fiind închiderea ei pe timpu
l funcŃionarii în timp de răcire, realizându-se proporŃii de amestec aer proaspăt – aer rec
ulat, luat în seamă de proiectant pentru exploatarea în regim de răcire a aerului. Clape
ta de pe conducta de recirculare pe timpul exploatării în regim de încălzire, se închide d
eoarece, conform STAS 10693-76, instalaŃia funcŃionează în acest caz 100% aer proaspăt.
OBSERVAŢIE: Revenirea aerului recirculat prin conducta de recirculare în termotanc e
ste asigurată prin suprapresiunea care se realizează în cabine, prin introducerea aeru
lui climatizat, deoarece sistemul de climatizare (cabine, careuri, saloane, cori
doare) trebuie închis, adică cu hublouri şi uşi închise, fară să permită comunicarea cu ext
ul. În caz contrar, nu se pot realiza condiŃiile de confort (temperatura, umiditatea
) stabilite prin proiectare.
- 131 -
Figura 7.12 F - filtru;
B PI
- bateria de preîncălzire;
BR
- bateria de
răcire; U - umidificator cu abur;
B IF
- bateria de încălzire
finală; H - higrometru; V - ventilator
a) Procesul de răcire Aerul proaspăt, împreună cu aerul reciclat, este trecut prin filtr
u, după care este răcit, fiind trecut printr-o baterie de răcire. La ieşirea din B.R., a
erul este răcit şi uscat, apoi este trecut prin încălzitorul final, unde are loc încălzirea
reducerea umidităŃii relative la valorile optime de confort. Aerul cu aceşti parametr
ii este aspirat de ventilator şi refulat în canalele de climatizare, de unde este di
stribuit la fiecare spaŃiu climatizat (vezi fig.7.13). Procesul 1-2-3-4 este valab
il pentru condiŃionarea aerului cu caracteristicile aerului proaspăt, deci la pornir
ea instalaŃiei de climatizare. Există posibilitatea reciclării la 30 - 50% din aerul c
limatizat, refulat din încăperi. Acesta este caracterizat de un conŃinut de căldură, umidi
tate şi particulele de praf, starea acestui aer fiind reprezentată de punctul 5 din
figura 7.14. Acest aer urmează a fi filtrat, apoi se amestecă cu aerul proaspăt 1, obŃinân
du-se un amestec reprezentat de punctul 6 în regim de exploatare, procesul de clim
atizare este 6-7-3-4.
- 132 -
Figura 7.13 ComponenŃa: 1. – filtru 2. – registre de aer 3. – răcitor de aer 4. – calorifer
5. – umidificator cu abur 6. – separator de picături
7. – ventilator 8. – ajutaje de flux 9. – tubulatură 10. – nişe de aer 11. – ventilator 12.
lorifer 13. – compresor 14. – condensator
Figura 7.14 Reprezentarea procesului în diagrama ( h − x )
133
b) Procesul de încălzire necesar în anotimpul friguros, se realizează în termotanc cu ajut
orul preîncălzitorului şi a încălzitorului final. Conform STAS 10693-76, pe timpul de încăl
e nu se admite recircularea aerului (vezi fig.7.15). Stabilirea parametrilor aer
ului (stabilirea punctului 1) se realizează măsurând la bordul navei temperatura şi umid
itatea relativă, care apoi se înscriu în diagrama (h – x). Determinarea temperaturii se
realizează cu ajutorul termometrului expus la umbră, afară (termometru uscat). Determi
narea umidităŃii se realizează cu ajutorul hidrometrului sau psihrometrului.
Figura 7.15
Bateriile de preîncălzire şi de încălzire finală sunt dimensionate să facă faŃă climatului
= − 25°C şi ϕ1 = 80% ). În situaŃiile în care temperatura t1 < 25°C , pentru a se asigura
ratura interioară de confort este necesară recircularea unei cantităŃi de aer provenită de
la sistemul de recirculare folosit la funcŃionarea în regim de răcire (fig.7.16.), pr
oporŃia de aer recirculat fiind stabilită de capacitatea de încălzire a bateriilor PI şi I
F (punctul 2). La navele care au posibilitatea de reglare a temperaturii de conf
ort în fiecare încăpere (prin asigurarea încălzirii finale a aerului în cabine cu ajutorul
nei rezistenŃe electrice reglabile) încălzitorul final nu există şi bateria de răcire este
ontată imediat după filtru, înaintea preîncălzitorului, care devine preîncălzitor pe timpul
ncŃionarii in regim de răcire. Umiditatea cu abur a aerului tratat este asigurat de
un higrostat montat în conducta de refulare care reglează debitul de vapori injectat
în aer, după preîncălzire.
- 134 -
Figura 7.16.
- 135 -
CAPITOLUL VIII
INSTALAŢII FRIGORIFICE
8.1. PROCEDEE DE PRODUCERE A FRIGULUI ARTIFICIAL
A produce frig pe cale artificială înseamnă a realiza scăderea şi menŃinerea temperaturii u
ui corp, sau sistem de corpuri sub temperatura mediului înconjurător. ModalităŃile de pr
oducere a frigului sunt diferite, atât ca procedeu, cât şi ca instalaŃii utilizate, şi se
califică în:
a) Procedee termodinamice, care sunt de două feluri: 1) Procedee termodinamice des
chise: - răcirea prin evaporarea apei; - răcirea prin amestecuri frigorifice; 2) Pro
cedee termodinamice închise: • Comprimarea de vapori în compresoare mecanice (instalaŃii
frigorifice cu compresie mecancă; • comprimare de vapori în ejectoare (instalaŃii frigo
rifice cu ejecŃie de vapori reci); • Comprimare de vapori cu compresor termochimic(i
nstalaŃie frigorifică cu absorŃie); • comprimarea de gaze şi destinderea lor izentropică (p
oducere de lucru mecanic în exterior); • Comprimarea de gaze şi destinderea lor izenta
lpică (laminarea gazelor); • Comprimarea de gaze şi destinderea lor in câmp centrifugal
(efect Ranque). b) Procedee electrice şi magnetice: • Procedee bazate pe efectul ele
ctrotermic de răcire (efectul Peltier, efectul Ettinghansen) • Procedee bazate pe ef
ectul magneto-caloric (demagnetizarea adiabatică); • Efectul termomecanic în He II şi ef
ectul magnetocaloric în superconductori. OBSERVAŢIE: datorită condiŃiilor specifice de e
xploatare, la bordul navelor se utilizează numai instalaŃii frigorifice cu comprimar
e de vapori în compresoare mecanice.
- 136 -
8.2. TERMODINAMICA PRODUCERII FRIGULUI ARTIFICIAL PRIN COMPRIMARE DE VAPORI. MAŞIN
A FRIGORIFICĂ
Al doilea principiu al termodinamicii în formularea lui Clausius (1850) stipulează ˝căld
ura nu poate trece de la sine de la un corp cu temperatură mai scăzută la altul cu o t
emperatură mai ridicată ˝, ceea ce înseamnă că micşorarea şi menŃinera temperaturii unui co
alori mai scăzute decât cea a mediului ambiant nu este posibilă decât prin consum de ene
rgie. InstalaŃia electrică are menirea de a realiza temperaturi mai scăzute decât cea a
mediului ambiant, într-un mediu închis, izolat termic faŃă de exterior. Scăderea temperatu
rii se realizează prin preluarea căldurii din acest spaŃiu şi cedarea ei către mediul ambi
ant aflat la un nivel superior de temperatură. Acest lucru este posibil utilizând o
maşină termică ce va consuma energie şi care funcŃionează pe baza unui ciclu de lucru închi
Teoretic, această masină frigorifică lucrează după ciclul Carnot inversat (ciclul frigorif
ic), vezi fig.8.1.
Figura 8.1 Ciclul Carnot inversat în diagrama (T - s); 1 - 2 comprimare adiabatică;
2 - 3 comprimare izotermă (T1 = constant), cu cedarea căldurii q2 (aria 2 - 3 - a -
b); 3 - 4 destindere adiabatică; 4 - 1 destindere izotermă cu preluare de căldură q1 (ar
ia 4-1-b-a).
Deoarece comprimarea şi destinderea izotermă sunt însoŃite de schimbarea stării de agregar
e a corpului care parcurge ciclul, şi anume la comprimare/condensare şi destindere/v
aporizare, iar comprimarea adiabatică este realizată într-un compresor care trebuie să a
iba asigurată funcŃionarea in zona vaporilor, ciclul Carnot nu poate fi realizat în ac
eastă formă. În fig. 8.2 este prezentată abaterea ciclului teoretic de la ciclul Carnot
ideal. În I.F.C.M.V. s-a optat pentru laminarea izentalpică (h = const.) în locul dest
inderii adiabatice în detentor. În urma laminării se obŃine un amestec de lichid vapori,
cu observaŃia că titlul vaporilor din amestec este - 137 -
ceva mai mare decât în cazul detentei adiabatice. ObŃinerea efectului frigorific în cazu
l I.F.C.M.V. presupune parcurgerea de către agentul de lucru a unei succesiuni de
procese sub forma unui ciclu termodinamic în care agentul termic îsi schimbă starea de
agregare (condensează şi vaporizează) şi este laminat într-un dispozitiv special denumit
ventil de laminare.
Figura 8.2 Ciclul teoretic al masinii frigorifice. 1 - 2 comprimare; 2-2'-3 cond
ensarea; 3 – 4 laminarea; 4 - 1 vaporizarea; I-II-III-IV ciclul Carnot inversat.
Procesele termodinamice pe care le suferă agentul frigorific din instalaŃie pot fi u
rmărite simultan în diagrama (T - s) şi (lg p -h). Conform acestor procese, frigul art
ificial prin comprimare de vapori se poate realiza cu patru aparate (fig.8.3): c
ompresor (C), condensator (K), ventil de laminare (V.L.), vaporizator (V).
Figura 8.3 - a).
- 138 -
c). Figura 8.3 a) Schema maşinii frigorifice: C - compresor; K - condensator; VL -
ventil de laminare; q0 - căldura preluată din vaporizare; qk - căldura cedată din conde
nsare; Alo - lucru mecanic; p0 -presiunea de vaporizare (joasa); pk - presiunea
de condensare (înaltă); b)Reprezentarea proceselor în diagrama (lg p-h). c)Reprezentar
ea proceselor în diagrama (T - s);
b).
FuncŃionarea instalaŃiei este următoarea: vaporii de agent frigorific proveniŃi din V su
nt aspiraŃi în C cu starea (1) şi comprimaŃi de la presiunea p0 până la pk, proces teoretic
considerat izentropic (S1 = S2s). În realitate, procesul de comprimare este irever
sibil, fiind însoŃit de o creştere a entropiei, starea reală a agentului în cilindru la sfâ
tul procesului de comprimare fiind (2). Vaporii supraîncălziŃi de agent frigorific int
ră în K unde cedează mediului de răcire (apă sau aer) un flux de căldură. Între stările 2 s
e loc răcirea izobară a vaporilor de agent până când aceştia ating starea de lichid saturat
3'. Între stările 3' - 3 are loc un proces de subrăcire izobară a lichidului în K. Agentul
frigorific, în stare lichidă, intră în V.L. unde suferă un proces de laminare izentalpică
- 4 de la presiunea pk de condensare, la p0 de vaporizare. În urma laminării scade
atât presiunea, cât şi temperatura (de la t3 la t0), când h3= h4. Având temperatura de vap
orizare mai mică decât temperatura sursei reci, agentul frigorific preia un flux de
căldură din spaŃiul răcit şi fierbe la p = ct. şi t = ct. până atinge starea de saturaŃie1"
esul 1" - 1, vaporii saturaŃi uscaŃi se supraîncălzesc la p = ct. în conducta de aspiraŃie
C, preluând căldură de la mediul ambiant.
8.3. TIPURI DE INSTALAŢII FRIGORIFICE 8.3.1. InstalaŃia frigorifică cu o treaptă de comp
rimare
La bordul navelor, instalaŃiile frigorifice cu o treaptă de comprimare sunt folosite
pentru instalaŃiile de cambuză, de climatizare, de prerăcire şi
- 139 -
de răcire a magaziilor de făină de peşte. Schema de principiu a unei astfel de instalaŃii
este prezentată în fig.8.4.
Figura 8.4 Schema instalaŃiei frigorifice de comprimare de vapori într-o treaptă
Unde: C - compresor; K - condensator; RL - rezervor de lichid; FD filtru deshidr
ator; SCLV - schimbător de căldura lichid /vapori; VL - ventil de laminare; V - vapo
rizator. În schemă au fost introduse aparate auxiliare care îmbunătăŃesc funcŃionarea insta
i frigorifice, acestea asigurând funcŃionarea în condiŃii de exploatare specific navale.
Odată cu introducerea aparatelor şi realizarea instalaŃiei frigorifice într-o treaptă de
comprimare, perfecŃiunea termodinamică scade faŃă de maşina frigorifică teoretică, dar este
sibilă automatizarea şi funcŃionarea în condiŃii reale de exploatare.
8.3.2. InstalaŃia frigorifică în două trepte de comprimare
În condiŃiile navigaŃiei în zone tropicale sau ecuatoriale, temperatura apei de mare,˝tw˝ a
unge frecvent la tw = 30 ÷32°C Temperatura de condensare se stabileşte cu relaŃia:
tk = tw + Δt = tw+10°C
(8.1)
deci temperatura de condensare este tk = +40°C. În aceste condiŃii, pentru a depozita
produse congelate la temperatura din spaŃiul frigorific ,˝ts", ts = -18°C, este necesa
ră o temperatură de vaporizare stabilită cu relaŃia:
t0 = ts - Δt = ts -10°C
(8.2)
deci temperatura de vaporizare este t0 = - 28°C.
- 140 -
Cum freonul R12 este agentul frigorific cel mai răspândit în instalaŃiile frigorifice na
vale, obŃinem pk = 9,784 kg f/cm2 şi p0 = 1,115 kg f/cm2. În aceste condiŃii, compresoru
l lucrează cu un raport de comprimare:
H= pk = 8.77 po
(8.3)
FuncŃionarea eficientă a compresoarelor cu piston corespunde unui grad de livrare λ >
0,7, care imitează rapoartele de comprimare la H < 6,5. În cazul particular prezent
at mai sus, capacitatea frigorifică a compresorului nu mai poate asigura eliminare
a întregii cantitaŃi de căldură pătrunsă în spaŃiul cambuzei, temperatura crescând în cambu
situaŃie întâlnită la bordul navelor este necesitatea congelării rapide, cum este cazul na
velor de pescuit oceanic, unde sunt necesare temperaturi de vaporizare de până la t0
= - 40°C, care, în condiŃiile tk|t0 de +40/-400, dau pentru R22, respectiv pentru amo
niac, rapoartele de comprimare:
H R 22 = 15, 79 15,850 = 14,8 şi H NH3 = = 21, 7 1, 076 0, 732
(8.4)
Aceste valori ale lui H sunt foarte mari pentru o funcŃionare normală, capacitatea f
rigorifică a compresorului reducându-se substanŃial. Singura posibilitate rămâne fracŃionar
a comprimării în două comprimări succesive cu răcirea intermediară a agentului frigorific,
sigurându-se astfel o funcŃionare cu rapoarte de comprimare mai scăzute (gradul de liv
rare este considerabil îmbunătăŃit, implicit capacitatea frigorifică a compresorului). În a
eastă situaŃie, raportul total de comprimare este dat de relaŃia:
HT = p k p k pi = ⋅ = H1 ⋅ H 2 p 0 pi p 0
(8.5)
unde cele două rapoarte de comprimare sunt de forma: H1=H2= H (8.6)
acestea asigurând funcŃionarea compresoarelor cu randamente mult mai bune, oferind u
n grad de livrare mult îmbunătăŃit. O astfel de schemă este întălnită pe navele tip Atlanti
(agent frigorific: NH3), la care BRI (bateria de răcire intermediară) este tip serpe
ntină de răcire. - 141 -
Reprezentarea procesului şi schema de principiu a instalaŃiei frigorifice de congela
re de pe aceste nave se poate urmări în figura 8.5. şi 8.6.
Figura 8.5 Ciclul de funcŃionare al instalaŃiei cu două trepte de comprimare şi BRI cu s
erpentină
Din fig. 8.6 se observă că în BRI nu se mai laminează tot agentul, debitul G împărŃindu-se
, (care rămâne la pk şi se subrăceşte de la starea 5 la starea 6 în serpentina BRI) şi G2 (
e laminează în VL2 de la pk - starea 4 -la pi - starea 5). Dacă instalaŃia frigorifică fun
cŃionează cu agent frigorific R22 ca în cazul instalaŃiei frigorifice de congelare - dep
ozitare de pe navele de pescuit oceanic tip B22, schema instalaŃiei va arăta ca în fig
ura 8.8. ParticularităŃile acestei scheme constau în faptul ca ventilul de laminare VL
2 este de tip termostatic, cantitatea de R22 injectată în refularea treptei l-a stab
ilindu-se prin elementul montat pe refularea treptei a ll-a. Subrăcirea agentului
aflat la pk, de la starea 4 la starea 6, se realizează în separatorul de ulei SU al
separatorului acumulator SA, pe seama vaporizării agentului pătruns împreuna cu uleiul
în SU.
OBSERVAŢIE: schemele instalaŃiilor frigorifice de pescuit oceanic sunt mult mai comp
lexe. InstalaŃiile interconectat, adică instalaŃiile cu două trepte şi cu comprimare (inst
alaŃiile de congelare a peştelui, de depozitare, cambuza, climatizarea, fabrica de g
heaŃă solzi). pe navele de sunt realizate o treaptă de prerăcire, de
InstalaŃiile frigorifice de pe supertraulere şi transportoare frigorifice (Polar III
) lucrează într-o treapta de comprimare si pentru congelare deoarece sunt dotate cu
compresoare cu şnek (arbori elicoidali), asigurând t0 = -40°C.
- 142 -
Figura 8.6 Schema instalaŃiei frigorifice în două trepte de comprimare cu BRI cu serpe
ntină.
Figura 8.7 Ciclul de funcŃionare a instalaŃiei cu R22 în două trepte fără BRI
Figura 8.8 Schema instalaŃiei cu frigorifice cu R22 în două trepte fără BRI.
Următoarele tipuri de instalaŃii frigorifice sunt prezentate succint, ele nefiind fo
losite în prezent în flota de pescuit şi transport a Ńării noastre,
- 143 -
cerinŃele acestora de exploatare fiind incompatibile cu condiŃiile de exploatare exi
stente la nave.
8.3.3. InstalaŃia frigorifică în cascadă
La instalaŃiile în mai multe trepte, raportul presiunilor pk / p0 nu poate fi mărit or
icât, de asemeni p0 nu poate scădea sub limita de 0,1 bar. Limita de variaŃie a raport
ului presiunilor pk / p0 = 100÷110, ceea ce corespunde unei diferenŃe de temperatură t
k - t0 = 100÷120°C. La o temperatură de condensare + 30° ÷ + 40°C, se obŃine cea mai scăzut
ratura de vaporizare -70 ÷ -80°C. Aceasta este limita utilizării instalaŃiilor cu compre
sie mecanică în trei trepte. Pentru obŃinerea unor temperaturi t0 mai scăzute se utilize
ază instalaŃiile în cascadă (fig. 8.9), care constau în cuplarea a două instalaŃii frigorif
cu o treaptă sau două de comprimare, care funcŃionează cu agenŃi frigorifici diferiŃi, cup
area făcându-se printr-un schimbător de căldură cu dublu rol: vaporizator pentru instalaŃia
de înaltă presiune şi condensator pentru instalaŃia de joasa presiune. Pentru treapta de
înaltă presiune se folosesc drept agenŃi frigorifici: NH3, R12, R22, iar pentru treap
ta de joasă presiune: R13, R23, etan, etilenă, propan, metan, azot. Drept agenŃi inter
mediari se folosesc R12, etilena, etc.
Figura 8.9 InstalaŃia frigorifică în cascadă.
Cu ajutorul acestor instalaŃii se pot obŃine temperaturi de vaporizare de până la -200°C.
8.3.4. InstalaŃia frigorifică cu ejector (I.F.E.)
Deşi acest tip de instalaŃie nu este folosit în prezent pe navele flotei noastre marit
ime si fluviale, unii autori o recomandă pentru utilizare la
- 144 -
nave, cu precădere la climatizare. ExplicaŃia constă în faptul ca I.F.E. utilizează cel ma
i des vaporii de apă drept agent frigorific, deci instalaŃia necesită o sursă de abur şi c
onsumă cantităŃi importante de apă de răcire. La acest tip de instalaŃie compresorul este î
cuit de ejector care are avantajul că nu utilizează piese în mişcare, deci nici ulei, as
igurându-se astfel menŃinerea curată a suprafeŃelor de schimb de căldură. În vaporizatorul
din fig. 8.10 a), care este un vaporizator de amestec în care agentul vaporizează pa
rŃial răcindu-se, este realizată vaporizarea apei pe seama preluării căldurii de la apa ce
urmează a fi răcită. Vaporii rezultaŃi intră în camera de amestec a ajutajului datorită di
enŃei care există între vaporizator şi ejector.
b). Figura 8.10 InstalaŃia frigorifică cu ejector : a - schema; b - ciclul termodina
mic teoretic.
a).
Aburul de lucru se destinde în ajutajul montat la intrarea în ejector, el căpătând astfel
o viteză foarte mare (supersonică). În aceste condiŃii el va reuşi să antreneze vaporii rec
, rezultând un amestec care se comprimă în difuzorul ejectorului până la presiunea de cond
ensare, fenomen posibil datorită transformării energiei cinetice în energie potenŃială de
presiune. Amestecul de vapori va condensa în condensatorul K, lichidul de stare (5
) divizându-se în doua părŃi. O parte este pompată către generatorul de vapori (cazanul CZ)
pentru fierbere, cealaltă parte laminează în VR, apoi pătrunde în vaporizator. Transformări
e din fig.8.10 b sunt următoarele: 1 - 2 destinderea adiabatică a aburului de lucru
cu ajutorul duzei până la presiunea de vaporizare; 8 - 9 vaporizarea apei în V; 3 ames
tecul dintre aburul de lucru de stare (2) şi aburul rece de stare (9); 3 - 4 compr
imarea adiabatică a amestecului în difuzorul ejectorului; 4 - 5 condensarea amestecu
lui de abur;
- 145 -
5 - 6 pomparea apei în cazan; 6 - 7 preîncălzire izobară a apei în cazan până la starea de
uraŃie; 7 - 1 vaporizarea în cazan. 8.3.5. InstalaŃia frigorifică cu absorbŃie (I.F.A.)
Ca o noutate faŃă de celelalte tipuri de instalaŃii analizate, I.F.A. utilizează pentru
realizarea procesului de lucru un amestec binar de substanŃe: un agent frigorific şi
un corp absorbant. Caracteristic acestor substanŃe este că au temperaturi de fierbe
re diferite la aceeaşi presiune, şi că dizolvarea lor se face nelimitat. Cele mai util
izate substanŃe sunt clorura sau bromura de litiu - apă (pentru instalaŃiile de climat
izare) şi amoniacul - apă (pentru instalaŃiile industriale). Aceste instalaŃii sunt util
izate acolo unde sunt disponibile abur de contrapresiune, apă supraîncălzită, gaze fierb
inŃi, apă încălzită de la soare, surse energetice secundare. Pot fi cuplate cu instalaŃii c
compresie mecanică, fiind utilizate mai ales în sezonul cald când aburul este disponi
bil, sau în sezonul rece pentru acoperirea vârfurilor de consum. Avantaj: se obŃin, co
ncomitent, atât frig cât şi apă caldă. Dezavantaj: consum ridicat de căldură şi materiale.
naŃie: industria chimică şi în climatizare. InstalaŃia fiind complexă, cu aparate mari şi v
minoase, ea va avea o sensibilitate deosebită în ceea ce priveşte asigurarea niveluril
or în aparate şi constanŃa temperaturii surselor de apă şi abur. Nu există în exploatare la
rdul navelor. Fenomenul principal care stă la baza funcŃionării instalaŃiei este fenomen
ul de absorbŃie a agentului frigorific de către un mediu absorbant. InstalaŃiile prin
absorbŃie cu funcŃionare continua folosesc apa (drept absorbant) şi amoniacul (drept a
gent frigorific) sau bromura de litiu (drept absorbant) şi apa (drept agent frigor
ific). Indiferent de varianta constructivă toate I.F.A. au la bază aceeaşi schemă de pri
ncipiu, schema prezentată în fig. 8.11, I.F.A. în soluŃie de apă - amoniac, părŃile compone
ale instalaŃiei fiind: • Fierbătorul F, unde are loc vaporizarea soluŃiei concentrate (
bogate) de apă - amoniac; • Coloana de rectificare CR, în care vaporii de apă prin conde
nsări parŃiale sunt separaŃi de cei de amoniac; • Deflegmatorul D, cu acelaşi rol ca şi CR;
Condensatorul K, în care vaporii de NH3, purificaŃi în CR şi D condensează; • Subrăcitorul
care asigură subrăcirea NH3 lichid pe seama supraîncălzirii vaporilor reci care ies din
vaporizator;
- 146 -
• • • •
•
Vaporizatorul V, în care NH3 lichid vaporizează şi asigură răcirea agentului intermediar;
Absorbantul A în care vaporii reci din V se dizolvă în soluŃia diluată sau săracă, provenit
F, formând o soluŃie concentrată sau bogată; Pompa de soluŃie PS, care aspiră soluŃia boga
rmată în A şi o refulează continuu în F; Economizorul E, în care soluŃia bogată care iese d
pentru a ajunge în A, se răceşte prin încălzirea soluŃiei sărace pompată de PS; cu cât tem
a soluŃiei bogate la intrarea în F este mai apropiată de temperatura de fierbere, cu a
tât fluxul de căldură necesar soluŃiei bogate va fi mai mic; Ventilul de reglaj VRA (pen
tru NH3 lichid) şi VRS (pentru soluŃia săracă).
Figura 8.11 InstalaŃia frigorifică cu absorbŃie în soluŃie de apă - amoniac cu funcŃionare
tinuă.
În urma alimentării continue a fierbătorului F cu un debit de soluŃie bogată ˝Qb˝ pompat de
mpa PS, rezultă, datorită încălzirii lui F, un debit de vapori ˝Qa˝ şi unul de soluŃie săra
Qs + Qa = Qb
(8.7)
Din fig. 8.11 se constată că I.F.A. funcŃionează (ca şi I.F.C.M.V.) la două nivele de presi
ne: pk şi p0. Fierberea soluŃiei şi condensarea vaporilor au loc la presiunea pk, în tim
p ce vaporizarea lichidului şi absorbŃia vaporilor în soluŃia săracă au loc la presiunea p0
În absorbitorul A este realizată absorbŃia vaporilor reci de către soluŃia săracă de debit
, rezultând soluŃia bogată. Această soluŃie este preluată de pompa PS şi refulată în fierbă
este preîncălzită până la temperatura - 147 -
de saturaŃie corespunzătoare presiunii pk, după care începe să fiarbă. Pe măsură ce soluŃia
zează, ea devine săracă în amoniac. SoluŃia săracă în amoniac părăseşte fierbătorul, este l
absorbitorul A prin economizorul E. Vaporii rezultaŃi din F sunt dirijaŃi spre cond
ensatorul C unde condensează, datorită răcirii cu apă, rezultând lichid care este laminat î
ventilul V.R.A. Acest lichid ajunge apoi în vaporizatorul V unde preia căldură din ag
entul intermediar şi vaporizează. Debitul de vapori reci Qa este dirijat spre absorb
itorul A unde sunt absorbite de soluŃia săracă de debit Qs. Această instalaŃie poate reali
za temperaturi de vaporizare între +5 ÷ -50°C, iar dacă funcŃionează în două trepte, între
8.4. CALCULUL TERMIC AL IFCMV ÎNTR-O TREAPTĂ
Date de calcul: • Φ0 puterea frigorifică, în W; • t0 temperatura de vaporizare, în °C; • tk
eratura de condensare, în °C. Mărimi de detrminat: • Qvt debitul volumic de vapori, în m3/
s; • Φk putrea termică a condensatorului, în W; • Φsr puterea termică a subrăcitorului, în
uterea consumată pentru comprimarea vaporilor, în W. Cu ajutorul datelor de calcul,
al diagramelor şi tabelelor de vapori se stabilesc parametrii de stare ai agentulu
i frigorific în punctele caracteristice ale instalaŃiei, apoi se trece la calcul. Pu
terea frigorifică masică:
q 0m = h1 − h 4
[ J / kg ]
(8.8)
unde: h1 este enta pia masică a vaporilor la ieşirea din vaporizator, în J/kg; h4 este
entalpia amestecului lichid - vapori după ventilul de reglaj, în J/kg. Puterea frig
orifică volumică:
q 0v = q 0m v1
⎡ J / m3 ⎤ ⎣ ⎦
(8.9)
unde v1 este volumul masic al vaporilor la aspiraŃia în compresor, în m3/kg.
- 148 -
Debitul masic de vapori:
G = Φ 0 / q 0m
[ kg / s] [W] [W]
(8.10)
Puterea termică a condensatorului:
Φ c = G ( h 2 − h 3' )
(8.11) (8.12)
Puterea termică a subrăcitorului: Φ sr = G ( h 3' − h 3 ) Lucru tehnic masic de comprim
are:
a = ( h 2 − h1 )
[ J / kg ]
(8.13)
Puterea teoretică consumată de compresor pentru comprimarea vaporilor: G ⋅ al Pt = (8.
14) [ kW ] 1000
8.5. CALCULUL TERMIC IFCMV ÎN DOUĂ TREPTE
Date de calcul: • Φ0 puterea frigorifică, în W; • t0 temperatura de vaporizare, în °C; • tk
eratura de condensare, în °C. Mărimi de determinat: • Qv1 debitul volumic de vapori aspi
raŃi de K1, în m3/s; • Qv2 debitul volumic de vapori aspiraŃi de K2, în m3/s; • Pt1 puterea
consumată de K1, în W; • Pt2 puterea consumată de K2, în W; • Φk puterea termică a condensa
ui, în W; • εt ficinŃa frigorifică a instalaŃiei. Cu ajutorul datelor de calcul, al diagr
melor şi tabelelor termodinamice de vapori se stabilesc parametrii de stare ai age
ntului frigorific în punctele caracteristice ale instalaŃiei. Cu acestea se trece la
calcul. Puterea frigorifică masică:
q 0 m = h1 − h 7
[ J / kg ]
149
(8.15)
Puterea frigorifică volumică:
q0v = q 0m v1 ⎡J / m3 ⎤ ⎣ ⎦
(8.16)
Debitul masic de vapori aspiraŃi de C1:
G1 =
i
φ0 q0m
[ kg / s ]
(8.17)

Debi ul volumic de vapori aspiraŃi de C1:
Q v1 = φ0 q0v ⎡m3 / s⎤ ⎣ ⎦
(8.18)
Lucrul masic de comprimare în C1:
al1 = h 2 − h 1
[ J / kg ]
(8.19)
Puterea consumată de compresorul C1:
Pt1 = G 1 ⋅ al1
i
[W ]
(8.20)
Pentru calculul celorlalte mărimi trebuie să se determine debitul de vapori aspiraŃi d
e compresorul C2. În acest scop se va scrie un bilanŃ de masă şi căldură pentru butelia de
ire intermediară. RelaŃiile de bilanŃ:
G1 h 2 + G 2 h 5 + G1 h 4 = G h 2 ' + G1 h 6
. . . . .
(8.21)
De aici rezultă debitul masic de vapori aspiraŃi de K2 . Debitul volumic de vapori a
spiraŃi de C2:
G ⎡m3 / s⎤ Qv2 = ⎣ ⎦ v2' Lucrul masic consumat de compresorul C2:
al 2 = h 3 − h 2 '
.
(8.22)
[ J / kg ]
(8.23)
Puterea consumată de compresorul K2:
Pt 2 = G al 2
.
[W ]
(8.24)
- 150 -
Puterea termică a condensatorului:
φc = G 2 ( h 3 − h 4 )
[W ]
(8.25)
EficienŃafrigorifică
 a instalaŃiei:
∈t = φ0 P 1 + P 2
(8.26)
- 151 -
CAPITOLUL IX
DINAMICA GAZELOR
9.1. GENERALITĂŢI
Lucrul mecanic tehnic poate fi obŃinut continuu utilizând energia cinetica a unui ga
z în mişcare. Transformarea energiei cinetice a gazului în lucru mecanic util se face în
instalaŃiile de turbine cu gaze. Avantajele acestei transformari sunt: producerea
în continuu a lucrului mecanic, construcŃia simplă a turbinei, obŃinerea unor viteze ma
ri de rotaŃie a rotorului turbinei şi la maşinile cu reacŃie etc. Dezavantajele ar fi: n
ecesitatea folosirii unor materiale rezistente la temperaturile ridicate ale gaz
ului, parcurgerea unui lanŃ complex de transformări energetice (încălzirea gazului, acce
leraŃia etc.), pierderi de energie la evacuarea gazelor calde în mediul exterior. An
aliza mişcării gazului se face introducând o serie de ipoteze simplificatoare. Presupu
nem mişcarea unidirecŃională, iar într-o secŃiune dată a jetului de gaze acceptăm valori me
ale parametrilor termofizici(mediile se referă atât la secŃiune, cât şi la timp). Mai adm
item şi faptul că mişcarea gazului este staŃionară în timp, iar gazul se comportă ca un gaz
rfect. Clasificarea mişcărilor în funcŃie de viteză se realizează utilizând criteriul de si
itudine Mach.
M= w ws
(9.1)
unde:
ws fiind viteza sunetului. Astfel:
• • •
mişcare subsonică: mişcare sonică:
M < 1; (w < ws ); M = 1; (w = ws );
mişcare supersonică: M > 1; (w >
ws );
(9.2)
- 152 -
Figura 9.1 Curgerea unui gaz printr-o conductă de secŃiune variabilă.
O altă clasificare, pe baza criteriului de similitudine wl Re = c (9.3) v unde lc –
lungimea caracteristică şi ν – viscozitatea ciematică, obŃinem deci: • mişcări în regim la
< Recr1 ; • mişcări în regim tranzitoriu: Recr1 < Re < Recr 2 ; (9.4) • mişcări în regim t
ent: Re < Recr 2 . Valorile critice ale criteriului Reynolds sunt în funcŃie de flui
d şi de spaŃiul în care are loc mişcarea ( Re cr1 =2300 şi Recr 2 =10000). Regimul laminar
de mişcare se caracterizează prin faptul că traiectoriile particulelor nu se intersec
tează, în timp ce la mişcarea turbulentă apar vârtejuri, traiectoriile moleculelor în mişca
intersectându-se.
9.2. ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ A MIŞCĂRII GAZELOR
Considerăm un jet de gaz de secŃiunea variabilă, care se deplasează între nişte pereŃi rigi
Stabilim două secŃiuni de control A1 şi A 2 între care gazul primeşte fluxul termic Q12 .
Vom presupune că frecarea gazului de pereŃii conductei este neglijabilă (fig. 9.1). B
ilanŃul de energie între secŃiunile A1 şi A2 este de forma: w2 mu1 + mp1 v1 + m 1 + mgz1
+ Q12 = 2 (9.5) w2 2 = mu 2 + mp 2 v 2 + m + mgz 2 2
- 153 -
în care au intervenit: energia internă, lucru mecanic de dislocaŃie, energia cinetică po
tenŃială şi transferul de energie prin efect termic. Dacă în relaŃia (9.5) neglijăm energia
potenŃială, obŃinem:
2 w 2 w1 2 − = h1 − h 2 + q12 2 2
(9.6)
Această euaŃie reprezintă ecuaŃia fundamentală a mişcării scrisă pentru un gaz perfect afla
gim staŃionar, la care am neglijat frecările. Studiul mişcării gazului au drept scop cal
culul vitezei şi a debitului, cât şi condiŃiile în care aceste mărimi capătă valori maxime.
9.3. MIŞCAREA GAZULUI PERFECT ÎNTR-UN AJUTAJ CONVERGENT
Ajutajele au scopul de a accelera un gaz. Ele pot avea secŃiunea constantă sau varia
bilă. Cele convergente se folosesc în vederea accelerării gazului datorită micşorării conti
ue a secŃiunii. SecŃiunea minimă corespunde secŃiunii de ieşire din ajutaj (fig. 9.2). Pen
tru mişcarea adiabatica a gazului:
q12 = o
(9.7)
şi considerând nulă viteza gazului în secŃiunea de intrare A1 din (9.6) rezultă:
w 2 = 2 ( h1 − h 2 ) = 2 ⎛ T ⎞ k RT1 ⎜ 1 − 2 ⎟ k −1 T1 ⎠ ⎝
(9.8)
Între secŃiunile A1 şi A2 putem scrie:
T2 ⎛ v1 ⎞ =⎜ ⎟ T1 ⎝ v 2 ⎠
k −1
⎛p ⎞ =⎜ 2 ⎟ ⎝ p1 ⎠
k −1 k
(9.9)
154
Fiur  9.2 Ajut j converent
stfel că:
k −1 ⎡ ⎤ k k ⎢1 − ⎛ p 2 ⎞ ⎥ w2 = 2 p1 v1 ⎢ ⎜ p1 ⎟ ⎥ k −1 ⎢ ⎝ ⎠ ⎥ ⎣ ⎦
(9.10)
Viteza de mişcare a gazului este funcŃie în mod expres de natura lui. Cu cât gazul are o
densitate mai mică cu atât viteza sa este mai mare, în baza ecuaŃiei: 1 p1 v1 = T1 ; p
= T1 (9.11) M ρ1 M Viteza gazului este di ect p opo Ńională şi cu temperatura iniŃială a ac
stuia. Tot din relaŃia (9.10) observăm ca viteza sa creşte pe măsură ce raportul presiunil
or scade. Valoarea maximă se atinge la destinderea în vid ( p 2 = 0 ).
w max = 2 k k p1 v1 = 2 RT1 k −1 k −1
(9.12)
Debitu de gaz care trece prin secŃiunea de ieşire utilizând ecuaŃia continuităŃii:
w A k p1 m = 2 2 = A2 2 ⋅ v2 k − 1 v1
2 k +1 ⎡ ⎤ k k ⎢⎛ p 2 ⎞ − ⎛ p 2 ⎞ ⎥ ⎢⎜ p1 ⎟ ⎜ p1 ⎟ ⎥ ⎢⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎥ ⎣ ⎦
A2 se determină
(9.13)
- 155 -
Pentru determinarea debitului maxim punem condiŃia: ∂m =0 ⎛ p2 ⎞ ∂⎜ ⎟ ⎝ p1 ⎠ i r v lo re  c
presiunii rezultă din
pcr ⎛ 2 ⎞ k +1 =⎜ ⎟ p1 ⎝ k + 1 ⎠
k
(9.14)
(9.15)

stfel că debitul maxim de gaz este de forma:

m max ⎛ 2 ⎞ k −1 2kp1ρ1 = A c  ⎜ ⎟ ⋅ k +1 ⎝ k +1⎠
1
(9.16)
i r vitez  în secŃiunea critică este de forma:
w cr = 2 k RT1 〈 w max k +1
(9.17)
În expresia lui m separăm factorul de debit Ψ:
2 k +1 ⎡ ⎤ k ⎢⎛ p 2 ⎞ k ⎛ p 2 ⎞ k ⎥ −⎜ ⎟ ⎜ ⎟ k − 1 ⎢⎝ p1 ⎠ ⎝ p1 ⎠ ⎥ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦
ψ=
(9.18)
prin urmare:
m = ψA 2 2p1ρ1
(9.19)
valoa ea maximă a factorului Ψ atingându-se în secŃiunea critică:
k ⎛ 2 ⎞ k −1 (9.20) ψ cr = ⎜ ⎟ ⋅ k +1⎠ k +1 ⎝ V lo re  temper turii corespunzătoare presiun
zultă din ecuaŃia transformarii adiabatice: 2 (9.21) Tcr = T1 k +1
1
iar din ecuaŃia lui Clapeyron obŃinem:
v1 ρc  pc  T1 ⎛ 2 ⎞ k −1 = = ⋅ =⎜ ⎟ v cr ρ1 p1 Tc  ⎝ k + 1 ⎠
1
(9.22)
156
Revenind în ecu Ńia (9.19) obŃinem: m ψA 2 = = constant 2p1ρ1
(9.23)
Astfel, pent u a accele a un gaz t ebuie ca ψ să crească în timp ce secŃiunea scade. Presi
unea scade în lungul ajutajului de la valoarea p1 la valoarea p 2 , în timp ce facto
rul de debit ψ creşte. La valoarea presiunii p 2 = pcr , debitul devine maxim, facto
rul de debit ajungând la valoarea ψ cr , iar în secŃiunea de ieşire (secŃiunea minimă a aju
ului) viteza, temperatura şi densitatea au valori critice. SecŃiunea în care ψ este maxi
m se numeşte secŃiune critică, deci: m max ψ max ⋅ A cr = (9.24) 2p1ρ1
Figu a 9.3 Va iaŃia funcŃiei ψ a curgerea unui f uid printr un ajutaj convergent dive
rgent.
Dacă un gaz este evacuat printr-un orificiu, el îşi delimitează secŃiunea de curgere, ajut
ajul trebuind să urmărească forma jetului. La ajutajele convergente s-a găsit experiment
al că:
p 2 < pcr ≈ 0,5p1
(9.25)

iar factorul de debit ψ = ψ max , (vezi ramura OM din igura 9.3 ramură de natură teoret
ică). Într-un ajutaj convergent, viteza gazului creşte pe măsură ce presiunea scade.
w cr = kTR cr = w s
(9.26)
- 157 -
În ajutajul convergent, vitezele sunt mai mici decât viteza sunetului (ws) iar debit
ul are valoare maximă (viteza sunetului atingându-se în secŃiunea minimă ajutajului). În aj
tajul convergent, regimul de mişcare depinde de valoarea presiunii mediului în care
ajunge jetul de gaz. Astfel: • Regimul subcritic de mişcare a gazului are loc la
p 2 > p cr
(9.27)
şi are ca trăsătură funcŃionarea liniştită a ajutajului (viteza şi debitul gazului se calcu
u (9.10) şi (9.13)); • Regimul critic de funcŃionare are loc la:
p 2 = p cr
(9.28)
Figura 9.4 InfluenŃa contrapresiunii exterioare asupra jetului.
Viteza şi debitul gazului capătă valori maxime ce se determină cu relaŃiile (9.17) şi (9.16
; în secŃiunea minimă viteza gazului atinge viteza locală a sunetului. • Regimul supracrit
ic de funcŃionare are loc la: p 2 < p cr (9.29) presiunea gazului la ieşirea din aju
taj fiind mai mare decât cea a mediului ambiant.
- 158 -
9.4. MIŞCAREA GAZULUI PERFECT ÎNTR-UN AJUTAJ COVERGENT - DIVERGENT
Ajutajul convergent-divergent, reprezentat în Figura 9.5, are rolul de a destinde
gazul până la presiuni mai mici decât presiunea critică. Din: Aw m= = constant (9.30) v
deducem că dacă valoarea lui v creşte mai repede decât cea a lui A atunci viteza gazului
depăşeşte viteza sunetului. În consecinŃă, dacă la un ajutaj convergent se ataşează unul d
t, gazul se va destinde în acesta atingând viteze supersonice, funcŃie de parametrii m
işcării. În porŃiunea p p cr < , coeficientul de debit se găseşte pe ramura divergentă a aj
jului, p1 p1 OM din Figura 9.3. Viteza maximă la ieşirea din ajutaj se determină cu (9
.12), în care p 2 = 0 . Deci:
w max k +1 = (9.31) ws k −1 Debitu maxim se determină cu (9.16). Ajutajul convergen
t-divergent (sau ajutajul de Laval) poate fi utilizat şi la accelerarea gazelor, p
recum şi la frânarea lor. RelaŃia debitului (9.30) poate fi scrisă de forma:
dA dw dv + − =0 A w v şi utilizând ecuaŃia transformării adiabatice rezultă: dv 1 dp =− ⋅ v
Uti izându se ecuaŃia lui Bernoulli p w2 + = constant ρ 2 găsim: dw dp =− w ρw 2 Din elaŃi
(9.26) şi (9.32), obŃinem:
2 dA w s − w 2 dp = ⋅ A kw 2 p
(9.32)
(9.33)
(9.34)
(9.35)
(9.36)
159

igura 9.5 Ajutaj convergent divergent
din care rezu tă situaŃiile: • Mişcarea accelerată (când dp < o ) a gazului are loc într-un
utaj la care secŃiunea poate varia ca mai jos (fig. 9.6 a): w < ws ; dA < o - ajut
ajul este convergent; w = ws; dA = o - conductă cilindrică; w > ws ; dA > o - ajutaj
ul este divergent. Ajutajul convergent-divergent este utilizat la accelerarea ga
zului. În lungul său presiunea scade, viteza locală a sunetului scade şi ea datorită mişcăr
temperaturii în timpul destinderii adiabatice. Există trei regime: subsonic ( M < 1
), sonic ( M = 1 ) sau supersonic ( M > 1 ).
a. Mişcarea accelerată
b. Mişcarea frânată Figura 9.6 VariaŃia presiunii şi vitezei într-un ajutaj convergent-dive
gent
•
Mişcarea frânată (când dp > o ) a gazului are loc într-un ajutaj la care secŃiunea poate va
ia ca mai jos (fig. 9.6 b);
- 160 -
w > ws; w = ws; w < ws .
dA < o - ajutajul este convergent; dA = o - ajutajul este cilindric; dA > o - aj
utajul este divergent.
În această situaŃie un gaz intră într-un ajutaj Laval cu viteză mai mare decât cea a sunetu
şi îşi micşorează viteza până la viteza sunetului în sectiunea minimă, pentru ca la ieşire
taj gazul să aibă o viteză subsonică. Presiunea acestuia creşte pe seama energiei cinetice
având loc o compresie adiabatică în care creşte temperatura, fapt soldat cu creşterea vit
ezei locale a sunetului (fig. 9.6 b). În regimul sonic şi supersonic de funcŃionare a
ajutajelor de Laval au loc fenomene care ridică probleme deosebite în tehnica aerosp
aŃială, cum ar fi: unde de şoc, zgomote puternice, etc.
9.5. MĂRIMI DE FRÂNARE
La gazul ce se deplasează adiabatic şi cu frecare neglijabilă, ecuaŃia fundamentală (9.6)
se poate scrie de forma: w2 w2 (9.37) h1 + 1 = h 2 + 2 = h * 2 2 unde h* este en
talpia masică de frânare. Aceasta reprezintă entalpia unui gaz a cărui viteză scăzut de la
la zero. Ea fiind deci mai mare decât entalpia masică clasică cu factorul cinetic. Cu
ajutorul ei introducem temperatura de frânare astfel: w2 (9.38) c p T* = c p T +
2 din care: w2 k −1 w2 T* = T + =T+ ⋅ (9.39) 2c p kR 2 Din re aŃia (9.39) deducem că amp
lasând un termometru într-un jet de gaz, acesta va indica o temperatură mai mare decât t
emperatura reală a gazului datorită frânării gazului de către termometrul respectiv. Termo
metrul va indica valoarea:
T1 = T + r k −1 w 2 ,r <1 ⋅ kR 2
(9.40)
unde r este coeficientu de restabi ire. Ceea ce înseamnă că o parte din energia cinet
ică se regăseşte în entalpie.
- 161 -
Analog, energia internă masică de frânare o determinăm cu: w2 w2 u* = c v T + =u+ 2k 2k
(9.41)
Mărimile de frânare au importanŃă în cazul unor viteze relative mari.
9.6. MIŞCAREA CU FRECARE A GAZELOR
Practic mişcarea unui gaz se realizează cu viteze mai mici decât cele de la mişcarea teo
retică, datorită frecărilor gazului de pereŃii ajutajului
 prin care acesta se deplasează.
Astfel: w r = ϕw t , ϕ < 1 (9.42) Unde: φ-coe icien de recare Din relaŃia (9.8) rezultă
că:
ϕ=
h1 − h 2` h1 − h 2
(9.45)

recarea
 este însoŃită
 de o creştere aentropiei
 masice, aşa încât punctul real final este
rac eriza de o en ropie mai mare decâ a punc ului iniŃial (fig. 9.7).
Figura 9.7 Procesul real de destindere adiabată a unui fluid între presiunile p1 şi p2
.
Pentru turbinele de gaze sau de vapori definim randamentul relativ intern (randa
mentul politropic) cu relaŃia: h − h 2` ηp = 1 = ϕ2 (9.46) h1 − h 2
162
Pentru turbine de abur cu condensator
ηip = 0, 65...0,80
9.7. MĂSURAREA DEBITELOR CU AJUTORUL DIAFRAGMEI
Diafragma este o piesă în formă de disc în care este practicat un orificiu, şi care se mon
tează pe o conductă în vederea măsurarii debitelor. Diafragma reduce secŃiunea de scurgere
a fluidului, viteza acestuia creşte, iar debitul se poate determina datorită difere
nŃei de presiune. Diafragmele pot fi (fig. 9.8): dreptunghiulare (se montează pe con
ductele de aer cu secŃiunea dreptunghiulară), segment (se montează pe conductele în care
se transportă medii cu suspensii solide) şi circulare, care sunt cele recomandate,
datorită solicitării hidraulice simetrice. La diafragma dreptunghiulară se impune prop
orŃionalitatea laturilor.
a.Diafragma dreptunghiulară
b. Diafragama segment
Figura 9.8 Tipuri de diafragme.
c. Diafragma circulară
Diafragma se montează pe porŃiunile drepte ale conductelor, avându-se în vedere ca în amon
te şi în aval, pe o distanŃă de minim 10 d să nu apară perturbări hidraulice. Conform figur
9.9, pentru cele două secŃiuni notate, se poate scrie ecuaŃia lui Bernoulli:
2 p1 w1 p 2 w 2 w2 + = + 2 +λ 2 ρ ρ 2 2 2
(9.47)
w2 2 ep ezintă pierderea de energie unitară datorită 2 frecărilor în diafragmă.
Termenul λ
163
Notând cu:
m= A0 coeficientu de diafragmare A1
(9.48) (9.49)
şi
μ=
A2 - coeficientul de stricŃionare A0
şi folosind ecuaŃia de continuitate:
m = ρw1A1 = ρw 2 A 2 = constant
(9.50)
Figu a 9.9 Diaf agmă montată pe o conductă.
se obŃine: w1 =
μm
1− μ m + λ
2 2
2
p1 − p 2 ρ
(9.51)
Debitul de fluid ce t ece p in conductă este dat de relaŃia:
m = αA 0 2ρ ( p1 − p 2 )kg / s
(9.52)
în ca e notăm:
α= μ 1 + μ m2 + λ
2
(9.53)
Practic, coeficientu de debit se determină cu relaŃia:
α = α 0  1 2  3
(9.54)
164
în c r intrvin: influnŃa viscozităŃii - a1 , rugozitatea conductei - a2 , gradul de p
relucrare a muchiei de atac a diagramei - a3 .
α 0 ∈ ( 0,6 ÷ 0,8 )
(9.55)
Pentru f uide e compresibi e:
α c = εα
(9.56)
  
un  ε st coficintul  comprsi ilit t şi depinde de natura gazului şi de valoar
ea lui Δp . În măsurători curente, ε = 1 .
•
Aplic Ńie:
Să se dimensioneze supapa de siguranŃă a caldarinei principale la un pescador ˝Superatla
ntic˝ care produce 15t de abur pe oră, abur saturat la presiunea de 7 bar, k = 1,135
.
Rezolvare: Considerăm orificiul supapei un orificiu convergent pentru D=4,17kg/s şi
aplicăm următoarea ecuaŃie:
A min = ψ max D p 2 0 v0 = 4,17 0,536 2 ⋅ 7 ⋅105 = 1,85 ⋅10−3 m 2 = 18,5cm 2
k −1 Conform re aŃiei ψ max = ⎛ 2 ⎞ ⋅ k , avem: ⎜ k +1 ⎟ k +1 ⎝ ⎠
1
1
⎛ 2 ⎞1,135−1 1,135 ψ max = ⎜ ⋅ = 0,536 ⎟ 1,135 + 1 ⎠ 1,135 + 1 ⎝

p0 = 7 r; v0 = 0,273 m3/k Di metrul orificiului sup pei de siur nŃă va fi:
18,5 = π ⋅ D2 18,5 ; D= = 4,85cm = 48,5mm 4 0,785
- 165 -
CAPITOLUL X
ARDEREA
10.1. NOŢIUNI GENERALE
Arderea reprezintă o oxidare violentă a substanŃelor combustibile. Acest proces este îns
oŃit de degajare de căldură şi emisie de lumină. Numim reactanŃi corpurile care intră în pr
l arderii şi produşi cele care rezultă. În produşii arderii constituienŃii principali sunt
azele de ardere. Există trei tipuri clasice de procese de ardere, funcŃie de viteza
de propagare a frontului de ardere, şi anume: - deflagraŃia: w < 30 m/s; - detonaŃia:
- explozia:
30 < w < 200 m/s;
w > 200 m/s.
În procesele industriale curente de ardere se utilizează deflagraŃia. Oxigenul necesar
arderii provine din aer. În anumite cazuri acesta se află în legăturile chimice ale com
bustibilului. Elementele chimice clasice care prin ardere dezvoltă căldură şi emit lumină
sunt carbonul, hidrogenul şi sulful, care, pe lângă alŃi componenŃi alcătuiesc combustibilu
. Fiecare din aceste componente participă cu o anumită proporŃie. Combustibilii clasic
i se împart în trei grupe: solizi, lichizi şi gazoşi. CompoziŃia chimică a combustibililor
olizi şi lichizi se dă prin participaŃia masică a elementelor componente g i (carbonului
, hidrogenului, sulfului, apei, oxigenului, azotului şi sterilului), sub forma: gC
+ g H + g S + g w + gO + g N + g p = 1 . (10.1) CompoziŃia chimică a combustibililo
r gazoşi se dă prin participaŃia volumică, γ i .
Vi V = i . (10.2) ΣVi Vam Ei ot să apară sub forma unei hidrocarburi sau a unui amest
ec de gaze combustibile ca: oxidul de carbon, hidrogenul, metanul, propanul etc.
Amestecul poate să conŃină şi oxigen, azot, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat. Un com
bustibil gazos se dă sub forma:
γi =
γ CO + γ H + γ C
mHm
+ γ O + γ N + γ CO2 + γ H 2  = 1 .
(10.3)
- 166 -
Pentru ca arderea să se declanşeze, combustibilul va primi energia minimă de aprindere
pe baza căreia se defineşte temperatura de aprindere. Cu cât concetraŃia de oxigen este
mai mare, cu atât temperatura de aprindere este mai mică, concentraŃia în oxigen fiind
cea care influenŃează viteza de aprindere. Arderea depinde în principal de natura comb
ustibilului. Se urmăreşte o omogenizare cât mai bună a combustibilului cu oxigenul neces
ar arderii. ConcentraŃia oxigenului în atmosfera de ardere este şi ea un factor determ
inant. Cu cât concentraŃia în oxigen creşte şi temperatura de ardere creşte, temperatura de
aprindere scade. ConstrucŃia focarului este un alt factor determinant în procesele d
e ardere. Astfel, o construcŃie optimă de focar trebuie să asigure: preîncălzirea combusti
bilului, dezvoltarea flăcării, evacuarea cenuşii, evacuarea gazelor de ardere, siguranŃa
în exploatare etc. O ardere se numeşte completă atunci când oxidarea combustibilului es
te totală. O ardere este incompletă atunci când oxidarea reactanŃilor este parŃială. Astfel
oxidarea carbonului poate crea bioxid de carbon printr-o ardere completă, sau oxi
d de carbon printr-o ardere incompletă. Arderea se poate desfaşura cu contracŃie volum
ică atunci când produşii ocupă un volum mai mic decât reactanŃii. Arderea completă a carbon
i se face cu contracŃie volumică C + O2 = CO2 (10.4) deoarece în reacŃie intră un volum de
carbon şi unul de oxigen, rezultând un volum de bioxid de carbon. Arderea se poate
produce însă şi cu o dilatare volumică, ca în cazul arderii propanului, când produşii ocupă
olum mai mare decât reactanŃii
C3 H 8 + 5O2 = 3CO2 + 4 H 2O ,
(10.5)
Se observă că din şase volume de reactanŃi rezultă şapte volume de produşi. Există arderi î
volumul rămâne constant, cum ar fi arderea metanului. CH 4 + 2O2 = CO2 + 2 H 2 O . (
10.6)
10.2. ARDEREA COMBUSTIBILILOR SOLIZI ŞI LICHIZI
Scriind reacŃiile chimice de oxidare, determinăm cantitatea de oxigen necesară arderii
unui kg de combustibil şi gazele de ardere rezultate. Considerăm că reacŃiile de ardere
se desfăşoară la starea normală caracterizată de: T0 = 273,15 K; p0 = 101325 Pa. Scriem r
eacŃiile de oxidare completă a carbonului, hidrogenului şi sulfului: - 167 -
C + O2 = CO2 , H2 +
(10.7) (10.8) (10.9)
1 O2 = H 2 O , 2
S + O2 = SO2 ,
Din ecuaŃiile scrise pentru un kmol de substanŃă, obŃinem:
12 kg C + 32 kg O2 = 44 kg CO2 ,
2 kg H 2 + 16 kg O2 = 18 kg H 2O ,
(10.10) (10.11) (10.12)
32 kg S + 32 kg O2 = 64 kg SO2 .
Ţinând seama de valorile numerelor de masă molară:
M C = 12 kg / kmol M H 2 ≈ 2 kg / kmol M S ≈ 32 kg / kmol M O2 ≈ 32 kg / kmol .
(10.13)
şi înmulŃind cu participaŃiile masice ale elementelor combustibile obŃinem: (10.14) 8 11 g
C kg C + g C kg O2 = g C kg CO2 , 3 3
g H kg H 2 + 8 g H kg O2 = 9 g H kg H 2O ,
(10.15) (10.16)
g S kg S + g S kg O2 = 2 g S kg SO2 .
Cantitatea minimă de oxigen necesară arderii teoretice (stoichiometrice):
8 g C + 8 g H + g S − g O , [kg/kg combustibi ] (10.17) 3 Cum participaŃia masică a ox
igenului în aer este de 23,2%, cantitatea minimă de oxigen necesar arderii este dată d
e relaŃia:
Omin =
Lmin =
Omin [kg aer/kg combustibil]. , 0, 232
(10.18)
- 168 -
Ca o ardere să fie completă trebuie să se introducă mai mult aer decât cantitatea minimă ne
esară determinată steochiometric, pentru ca fiecare moleculă de C , H şi S să găsească oxig
l necesar reacŃiei. Indicele excesului
  de aer α rflctă cele de mai sus: Lreal = α Lmin

, α > 1 (10.19) V loril lui α pin  tipul foc rului şi de natura combustibilului
, astfel că la combustibilii solizi α = 1,2...2,
 i r l  com usti
 ilii lichizi α = 1,2.
..1,4. Cu cât α st m i m r, cu tât r n mntul procsului  r r st m i scăzut.
CantităŃile de oxigen şi de aer necesare arderii se pot exprima şi în unităŃi de volum rap
ate la 1 kg de combustibil, ştiind că la starea normală gazul perfect clasic are volum
ul molar
℘
0
= 22, 414
Nm 3 / kmol
(10.20)
Oxigenul necesar arderii în unităŃi volumice, este:  
g g ⎞ g ⎛g Omin = VM ⎜ C + H + S − O ⎟ , 4 32 32 ⎠ ⎝ 12 [ Nm 3 / k com usti il ] .
(10.21)
unde VM = 22,414 Nm 3 / kmol , volum mol r l  st re  norm lă a gazului perfect. Vo
lumul minim de aer necesar arderii unui kg combustibil solid sau lichid se calcu
lează cu relaŃia:
Vmin = Omin , 0, 21 [ Nm 3 aer / kg combustibil ] .
(10.22)
unde s-a Ńinut seama de faptul că participaŃia volumică a oxigenului în aer este de 21%. G
azele de ardere se calculează cu relaŃia: 11 m g = g C + 9 g H + 2 g S + g w + g N +
(α − 0, 232 ) Lmin , [ k / k ] (10.23) 3 s u în Nm 3    ⎞ g ⎛g Vg = 22, 414 ⎜ C + H +
S + w + N ⎟ + (α − 0, 21) Lmin , 2 32 18 28 ⎠ (10.24) ⎝ 12 [ Nm 3 / k ]
169
10.3. ARDEREA COMBUSTIBILILOR GAZOŞI
Combustibilii gazoşi se prezintă sub forma participaŃiilor volumice pentru care scriem
: Σ γ i = 1. (10.25) O hidrocarbură oarecare arde în modul următor:
k⎞ k ⎛ C m H k + ⎜ m + ⎟ O2 = mCO2 + H 2O 4⎠ 2 ⎝
(10.26)
s u
k⎞ ⎛ 22,414 Nm3 Cm Hk + 22,414 ⎜ m + ⎟ Nm3 O2 = 4⎠ ⎝ k = 22,414 m Nm3 CO2 + 22,414 Nm3 H2O
k⎞ k ⎛ 1 Nm 3 C m H k + ⎜ m + ⎟ Nm 3 O2 = m Nm 3 CO2 + Nm 3 H 2O 4⎠ 2 ⎝
(10.27)
Oxienul minim neces r rderii se c lcule ză cu relaŃia:
k⎞ ⎛ Omin = ⎜ m + ⎟ , ⎡ Nm 3 oxigen / Nm 3 C m H k ⎤ , ⎦ 4⎠ ⎣ ⎝
(10.28)
C ntit te  minimă de aer necesară arderii este:
Vmin = Omin , ⎡ Nm 3 aer / Nm 3 C m H k ⎤ . ⎦ 0, 21 ⎣
(10.29)
Cantitatea reală de aer se determină cu ajutorul indicelui excesului de aer
Vreal = α Vmin .
(10.30)
  
G zl  r r rzult t în urm  r rii unui Nm 3C m H k :
V = m + k + (α − 0, 21) Vmin , ⎡ Nm 3 / Nm 3C m H k ⎤ . ⎣ ⎦ 2
(10.31)
- 170 -
10.4. CĂLDURA DE REACŢIE
O reacŃie de ardere completă va Ńine seama atât de energiile reactanŃilor cât şi de cele al
roduşilor arderii, dar şi de transferurile de energie dintre aceştia şi mediul ambiant.
Cât priveşte convenŃia de semne, reacŃiile chimice exoterme au loc cu degajare de căldură,
ar efectul lor termic se consideră pozitiv; reacŃiile chimice endoterme au un efect
termic negativ, deoarece compuşii lor preiau căldura din exterior. În timpul arderii s
e degajă o cantitate de căldură numită căldură de reacŃie. Aceasta depinde de modul în care
sfăşurat reacŃia de oxidare: izocor, izobar, izoterm etc. Astfel:
C + O2 = CO2 + Qr .
(10.32)
Definim căldura de reacŃie ca fiind cantitatea de căldură degajată prin arderea completă şi
otermă a 1 kg dintr–un combustibil. Notând cu U1 energia internă totală a reactanŃilor, şi
U 2 energia internă totală a produşilor arderii, din pricipiul întâi obŃinem:
U 1 − U 2 = Qr + L12 ,
(10.33) (10.34)
sau
U 1 − U 2 = Qr + ∫ pdV .
1 2
Pentru arderea a V=ct:
Qv = U 1 − U 2
(10.35)
Pentru arderea a p=ct:
U 1 − U 2 = Q p + p ΔV
(10.36) (10.37) (10.38)
din care:
Q p = I1 − I 2 .
Cum:
Q p = Qv − p ⋅ Δ V
şi scriid ecuaŃia lui Clapeyron:
p ⋅V = n T p ⋅ ΔV = Δn T
(10.39)
unde n − nr. de kmo i
171
ObŃinem:
Q p = Qv − T Δn . Pentru arderea cu variaŃie de volum: Q p > Qv , pentru Δ V < 0
(10.40)
(10.41) (10.42)
Şi:
Q p < Qv , pentru Δ V > 0
cele două călduri de reacŃie sunt egale
Q p = Qv , pentru Δn = n2 − n1 = 0
(10.43)
Căldura de reacŃie este diferită, în general, de energia chimică. Scriind energia internă t
tală ca sumă dintre energia chimică E0 şi energia internă sensibilă U S (care exprimă varia
emperaturii corpului):
U = E0 + U S ,
(10.44) (10.45)
unde:
U S = ∫ mcv dT ,
0
T
energia chimică fiind egală cu energia internă a corpului aflat la temperatura 0 K. Pe
ntru o reacŃie de ardere la T = ct. şi p = ct., în care reactanŃii au energie internă sens
ibilă U sT 1 , iar produşii de ardere U sT 2 , ecuaŃia de conservare a energiei este d
e forma:
U = E0 + U sT 1 = U sT 2 + QvT = constant, de unde obŃinem: E0 = QvT + U sT 2 − U sT
1 .
(10.46) (10.47)
Cum natura reactanŃilor diferă de cea a produşilor de ardere, energiile lor interne se
nsibile sunt în general diferite
U sT 2 ≠ U sT 1
(10.48)
însemnâmd că şi energia chimică este diferită de căldura de reacŃie. Pentru U sT 2 > U sT 1
bŃine E0 > QvT şi pentru U sT 2 < U sT 1 , găsim că E0 < QvT . Energia chimică este egală c
căldura de reacŃie dacă U sT 2 = U sT 1 . - 172 -
Pentru reacŃiile de ardere care se desfăşoară la T = ct. şi p = ct., ecuaŃia (10.47) se pre
intă de forma:
E0 = Q pT + H sT 2 − H sT 1
(10.49)
La variaŃia temperaturii
  procesului de ardere variaŃia căldurilor de reacŃie se calculea
ză cu: δ Qv = U s1 − U s 2 (10.50)
 
δ Q p = H s1 − H s 2
Din (10.50) şi (10.51) (10.45) şi
H S = ∫ mc p dT ,
0
(10.51)
T
(10.52)
Se scriu relaŃiile lui Gustav Kirchhoff
⎡ d ( ΔU ) ⎤ ⎢ ⎥ = ∑ n2 ⎣ dT ⎦ v
⎡ d ( ΔH ) ⎤ ⎢ ⎥ = ∑ n2 ⎣ dT ⎦ p
v2
− ∑ n1
v1
;
(10.53)
p2
− ∑ n1
p1
;
(10.54)
unde cu n1 s a notat numărul de kilomoli de reactanŃi cu căldurile molare
v1
,
p1
, şi cu n2 s-a notat numărul de kilomoli de produşi de ardere cu
v2
căldurile molare
,
p2 .
Cu ajutorul căldurii de reacŃie introducem puterea calorifică a unui combustibil. Pute
rea calorifică a unui combustibil reprezintă căldura de reacŃie izoterm – izobară degajată
n arderea completă a unei cantităŃi de combustibil egală cu unitatea. Starea de referinŃă e
te cea normală, arderea având loc la parametrii p0 = 101325 Pa (10.55) T0 = 273,15 K
După starea de agregare în care apare apa în produşii de ardere definim: – puterea calori
fică superioară Ps egală cu căldura de reacŃie izoterm – izobară, când apa se află în faza
oduşii de ardere;
- 173 -
– puterea calorifică inferioară P egală cu căldura de reacŃie izoterm – i izobară, când apa
faza gazoasă (abur) în produşii de ardere. DiferenŃa dintre puterea calorifică superioară
s şi puterea calorifică inferioară P este căldura latentă de vaporizare a m kg apă care se
regăseşte în produşii de ardere
Ps − Pi = m v [ J / kg ].
(10.56)
Puterea ca orifică se află experimental sau din reacŃiile de ardere. În cazul arderii in
complete
1 C + O2 = CO + Q p1 ; 2 1 CO + O2 = CO2 + Q p 2 , 2
(10.57) (10.58) (10.59)
Cu specificaŃia că:
Q p = Q p1 + Q p 2 ,
ecuaŃie care reprezintă legea lui G. Hess. Utilizând puterea calorifică se gaseşte legea l
ui Guy – Stodola, cu care lucrul mecanic tehnic maxim se scrie ca fiind Lm = B ⋅ Ps
+ T0 ( S 2 − S1 ) , (10.60) Expresie ana ogă cu cea a exergiei, unde B este cantitat
ea totală de combustibil, T0 – temperatura mediului ambiant, iar ( S 2 − S1 ) – variaŃia e
ntropiei corpurilor în reacŃie. Teoretic puterea calorifică a combustibililor se deter
mină cu ajutorul ecuaŃiilor de ardere de forma: 8 11 g C kg C + g C kg O2 = g C kg C
O2 + g C Q pC ; (10.61) 3 3 ⎟ ⎜ γ Cm H k Nm 3 Cm H k + ⎛m + k ⎞ γ Cm H k Nm 3 O2 = m γ Cm H
Nm 3 CO2 + ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎝ 4⎠ (10.62) k + γ Cm H k Nm 3 H 2 O + γ Cm H k ⋅ Q pCm H k . 2 D torită
apei în componenŃa combustibilului, puterea calorifică a combustibililor solizi şi lich
izi se poate determina cu relaŃia lui P. L. Dulong:
- 174 -
⎛ g ⎞ Pi = 33, 9 g C + 121, 4 ⎜ g H − O ⎟ + 10, 47 g S − 2, 5 g w , [ MJ / kg ], ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎝
(10.63)
s u utilizând rel Ńiile lui D. I. Mendeleev
⎛ g ⎞ ⎜ Pi = 33, 9 g C + 142, 36 ⎜ g H − O ⎟ + 10, 47 g S − 2, 5 (9 g H + g w ) , ⎟ ⎟ ⎜ ⎝ 8
], ⎛ g ⎞ Pi = 33, 9 g C + 142, 36 ⎜ g H − O ⎟ + 10, 47 g S + 22, 602 g H , ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎝ 8 ⎠
(10.64)
(10.65)
[ MJ / k ],
 
Pentru com usti ilii  zoşi se foloseşte relaŃia
Pi = 10, 79 γ H + 12, 632 γ CO + 22,895 γ H 2  + 35,807 γ CH 4 + + 87, 268 γ C6 H 6 + 99,
625 γ C3 H 3 + ..., + 59, 045 γ C2 H 4 + 63, 728 γ C2 H 6 + 85, 974 γ C3 H 6 +
(10.66)
3
[ MJ / Nm ].
10.5. TEMPERATURA DE ARDERE
Temeratura teoretică de ardere se defineşte ca fiind temperatura gazelor de ardere
la sfârşitul arderii complete adiabatice. Scriind bilanŃul termic cu ajutorul puterii
calorifice inferioare a combustibilului: hc + ha + Pi = hg (10.67) în care s–a notat
cu h entalpiile masice ale: combustibilului – hc , aerului necesar arderii – ha şi ga
zelor de ardere – hg . Entalpia masică a combustibilului se calculează la modul:
hc = ∑ g k c pk
k =1 m Tc T0
⋅ (Tc − T0 ),
[ J / kg comb.],
(10.68)
unde T0 − 273,15 K , Tc – temperatura abso ută a combustibilului şi
c pk
Tc T0
– căldura masică medie a componentei k a cărei participaŃie masică
este g k . Analog, entalpia masică a aerului necesar arderii se calculează cu:
- 175 -
ha = α Lmin c p 
T  T0
⋅ (T  − T0 ) ,

[ J / k com .],
T  T0
(10.69)
 
un  T  – tmpr tur   solută a aerului, iar c pa a aerului între temperaturile T0 şi T
a .
– căldura masică medie
Entalpia masică a gazelor de ardere la temperatura teoretică de ardere T este de for
ma:
hg = ∑ m j c pj
j =1 s T T0
⋅ (T − T0 ),
[ J / kg comb.],
(10.70)
unde m j – masa componentei j ( a 1 kg combustibi ) în gaze e de ardere şi
c pj
T T0
– căldura masică medie a acestei componente.
În consecinŃă astfel temperatura teoretică de ardere a combustibilului rezultă ca fiind:
Pi + ∑ g k c pk
k =1 m Tc T0
⋅ (Tc − T0 ) + nLmin c pa
Ta T0
⋅ (Ta − T0 )
T = T0 +
∑m c
j j =1
s
T pj T 0
(10.71)
Temperatura teoretică de ardere este cu atât mai ridicată cu cât puterea calorifică inferi
oară este mai mare şi cu cât aerul şi combustibilul au temperaturile mai ridicate. Tempe
ratura reală de ardere este mai scăzută decât cea teoretică deoarece ea depinde de indicel
e excesului de aer, de tipul arzătorului şi calitatea amestecului combustibil – aer, d
e geometria focarului etc.
•
AplicaŃie:
Un motor diesel naval utilizează un amestec de combustibili lichizi păcură şi motorină în p
oporŃie de 50% fiecare; motorina are compoziŃia C=86%, H=11%, O=1%, S=0,9%, N=1,1%,
iar păcura are compoziŃia C=87%, H=9%, S=2,5%, O=0,5%, N=1%. Să se determine consumul
specific de aer, ştiind că motorul are un consum specific de 120 g/CPh.
- 176 -
Rezolvare:
Utilizând relaŃia O = 1,867 ⎡C + 3 ⎛ H − O − S min ⎜ ⎢ 8 ⎝ ⎣
⎞ ⎤ vom avea: ⎟⎥ ⎠⎦
3 mN ⎡ 0, 009 ⎞ ⎤ ⎛ Qmin motorină = 1,867 ⎢ 0,86 + 3 ⎜ 0,11 + ⎟ ⎥ = 2, 23 kg comb 8 ⎠⎦ ⎝ ⎣
025 ⎞ ⎤ ⎛ = 2,14 Omin păcură = 1,867 ⎢ 0,87 + 3 ⎜ 0, 09 − ⎟⎥ kg comb 8 ⎝ ⎠⎦ ⎣
Ototal =
3 mN 2, 23 + 2,14 = 2,18 kg comb 2
Vtotal =
3 mN 2,18 = 10, 38 kg comb 0, 21
Consumul specific de aer, având în vedere consumul specific de combustibil va fi: m
3 aer Vspecific = 0,12 ⋅ 10, 38 = 1, 245 N CPh
- 177 -
CAPITOLUL XI
COMPRESORUL CU PISTON
Compresorul cu piston este alcătuit dintr-un cilindru al cărui capac este dotat cu d
ouă orificii controlate de către supapele de aspiraŃie şi de refulare (Sa şi Sr). În interi
rul cilindrului, pe o lungime de cursă S, se deplasează un piston între punctul mort s
uperior (P.M.S.) şi cel inferior (P.M.I.) (vezi Fig.11.1).
Figura 11.1 Fazele diagramei de funcŃionare ale compresorului teoretic cu piston.
11.1. COMPRESORUL TEORETIC CU PISTON
Vom considera un compresor pentru aer, care poate lucra fără spaŃiu mort şi fără pierderi d
masă şi de energie, şi care nu necesită diferenŃă de presiune nici la aspiraŃie nici, nici
refulare. Ciclul de funcŃionare al compresorului teoretic cu piston se realizează în
modul următor: • La deplasarea pistonului de la P.M.S. la P.M.I., supapa de aspiraŃie
Sa, este deschisă, iar gazul pătrunde în cilindru la presiunea p1, din colectorul de a
dmisie; aceasta reprezintă faza de aspiraŃie (4 - 1) din fig.11.1. În acest timp, pist
onul descrie cursa S. • Pistonul se deplasează de la P.M.I. la P.M.S. cu ambele supa
pe închise; gazul din cilindru va fi comprimat până la presiunea p2 din colectorul de
refulare; are loc faza de compresie 1 - 2 din fig. 11.1. - 178 -
Când presiunea atinge valoarea p2 supapa de refulare Sr se deschide şi are loc faza
de evacuare 2 - 3 din fig. 11.1. • În punctul P.M.S., prin deschiderea supapei de as
piraŃie, simultan cu închiderea celei de refulare, are loc egalizarea presiunilor la
volum teoretic nul 3 - 4, izocoră, din fig 11.1. Lucrul mecanic Lt, consumat de c
ompresorul teoretic pentru realizarea unui ciclu este alcătuit din suma lucrurilor
mecanice schimbate pe fiecare transformare considerând compresia 1 - 2 politropică,
scriem expresiile lucrurilor mecanice: 1 L 41 = p1V1 ;L12 = (p1V1 -p 2 V2 ); 1-
n
•
L23 = − p2V2 ; L34 = 0
Astfe : Lt = L41 + L12 + L23 + L34 = p1V1 + sau: Lt =
1 (p1v1 p2v2) – p2V2 1− n
(11.1)
n (p1V1 – p2V2) = L12 n −1
Dacă în relaŃia (11.1) se introduce expresia lucrului mecanic la compesia politropică:
n −1 ⎤ ⎡ p1V1 ⎢ ⎛ p1 ⎞ n ⎥ L12 = 1− ⎜ ⎟ n − 1 ⎢ ⎝ p2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦
Şi dacănotăm raportul dintre presiunea de refulare p2 şi presiunea de aspiraŃie p1, cu β (
r port  comprsi): Lt =
n −1 ⎤ ⎡ n p1V1 ⎢1 − β n ⎥ n −1 ⎢ ⎥ ⎣ ⎦
(11.2)
Transformarea după care are loc compresia, poate fi adiabatică, politropică sau izoter
mă (fig.11.2).
- 179 -
b). Figura 11.2 Reprezentarea fazei de comprimare în diagramele p - v şi T - s.
a).
Din figură rezultă că lucrul mecanic consumat este minim în cazul comprimării izoterme, co
mpresorul funcŃionând economic. FuncŃionarea compresorului ar fi optimă, dacă s-ar putea r
ealiza o asemenea răcire a cilindrului, încât agentul de răcire să preia de la gazul evolu
tiv, în fiecare moment, o cantitate de caldură echivalentă lucrului mecanic consumat în
procesul de comprimare. O compresie apropiată de izotermă se poate obŃine printr-o răcir
e eficientă a cilindrului (cu cămaşă de apă ) şi care, de fapt, apropie compresia de o tran
formare politropă.
11.2. COMPRESORUL TEHNIC
Compresorul tehnic se construieşte cu un spaŃiu între capacul cilindrului şi capul pisto
nului când acesta ajunge la extremitatea cursei. ExistenŃa acestui spaŃiu permite desc
hiderea supapelor de admisie şi evacuare, situate în capacul cilindrului. Acest spaŃiu
numit mort sau vătămător, Vc, (fig.11.3.) modifică ciclul de funcŃionare al compresorului
tehnic şi introduce două mărimi ce caracterizează de fapt un compresor cu piston. Carac
teristica constructivă ε0 r uzu l v lori cuprins într 0,05 şi 0,1 şi este dată de rapor
ul:
ε0 = vc vh
(11.3)
180
    
un  Vh – cilin r Cân pistonul s pl s ză de la P.M.S. la P.M.I., volumul de gaz
rămas în spaŃiul vătămător se destinde de la presiunea p2 până la p1, când supapa de aspir
eschide. Prin urmare, supapa Sa nu se deschide în punctul 3, ci în punctul 4, astfel
că în ciclul de funcŃionare al compresorului tehnic are loc şi o fază de destindere, iar
volumul de gaz real aspirat va fi Va, Va<Vh (fig.11.3). Astfel, la aceleaşi dimens
iuni ale cilindrului debitul de gaz comprimat într-un ciclu este mai mic în cazul co
mpresorului tehnic, decât în cazul celui teoretic. InfluenŃa spaŃiului vătămător asupra deb
lui compresorului este dată de coeficientul (gradul de umplere), care este cea de
a doua caracteristică a compresorului, fiind însă de natură funcŃională.
μ= va vh
(11.4)
Lucrul mecanic consumat de compresorul tehnic este dat de aria 1234 (fig. 11.3)
care este diferenŃa ariilor 12 ab şi 34 ab (fig.11.3)
Figura 11.3 Ciclul teoretic de funcŃionare al compresorului tehnic
Considerând transformările 1 - 2 şi 3 - 4 politrope cu acelaşi exponent n, din relaŃia (11
.2), stabilită pentru compresorul teoretic obŃinem: - 181 -
L=
n −1 ⎤  −1 ⎤  −1 ⎤ ⎡ ⎡ ⎡ n n n p1V1 ⎢1 − β n ⎥ − p1V4 ⎢1 − β n ⎥ == p1 ( V1 − V4 ) ⎢1 − β
Introducând volumul real de gaz aspirat pe ciclu Va = V1-V4, obŃinem expresia lucrul
ui mecanic pe ciclu: n −1 ⎤ ⎡ n −1 ⎤ ⎡ n n ⎢ ⎛ p2 ⎞ n ⎥ L= p1Va ⎢1 − β n ⎥ = p1Va ⎢1 − ⎜ ⎟
Figura 11.4 Ciclul teoretic al compresorului tehnic funcŃionând cu diferite rapoarte
de comprimare.
La creşterea presiunii de refulare, ciclul de funcŃionare al compresorului tehnic se
modifică (fig. 11.4), volumul real de gaz aspirat va scădea, scăzând debitul compresoru
lui. Volumul generat de cursa pistonului Vh rămânând acelaşi, micşorarea lui Va va cauza s
căderea valorii gradului de umplere al compresorului. Din fig. 11.4 se vede că rapor
tul de comprimare β tin o v lo r m ximă, atunci când curba de compresie intersecte
ază izocora spaŃiului vătămător (punctul 2 max). În acest caz, curba de compresie se confun
cu cea de destindere, aria ciclului devine zero, iar compresorul nu mai debitează.
Volumul de gaz aspirat fiind nul rezultă că μ = 0, de unde determinăm presiunea maximă de
refulare. Dacă în relaŃia (11.4) înlocuim:
Va = V1 − V4 = ( Vc + Vh ) − V4 = ε0 Vh + Vh − V4
182
(11.6)
3 4 politropă, deci:
⎛ p ⎞n V4 = Vc ⎜ 2 ⎟ = ε0 Vh β n ⎝ p1 ⎠
1 1
(11.7)

o Ńinem:
μ=
Vh (1 + ε0 ) − ε0 Vh β n Vh
1
(11.8)
s u: ⎛ 1 ⎞ μ = 1 − ε 0 ⎜ β n − 1⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Punând condiŃia μ = 0, la valoarea βm x :
1 ⎛ 1 ⎞ 1 n n 1 − ε0 ⎜ βm x − 1⎟ = 0;βm x = +1 ⎜ ⎟ ε0 ⎝ ⎠
(11.9)
(11.10)
deci:
βm x ⎛ 1 ⎞ = ⎜ + 1⎟ ⎝ ε0 ⎠
n
(11.11)
⎛ 1 ⎞ p max = p1 ⎜ + 1⎟ ε0 ⎝ ⎠
n
(11.12)
(11.12) reprezintă relaŃia matematică a presiunii maxime de refulare.
11.3. COMPRESORUL ÎN TREPTE
Aşa cum s-a văzut, presiunea gazului comprimat nu poate creşte peste o limită maximă cu o
singură unitate funcŃională. Mai mult, temperatura gazului creşte foarte mult, depăşind tem
eratura de autoaprindere a uleiului de ungere, iar gradul de umplere al compreso
rului scade odata cu creşterea raportului de comprimare. Astfel, pentru obŃinerea un
or presiuni ridicate, se foloseşte compresorul în trepte, în care gazul este supus uno
r comprimări succesive, în două sau mai multe unitaŃi funcŃionale. Fiecare din acestea rep
rezintă o treaptă de comprimare. Între treptele de comprimare care se succed, gazul es
te răcit la presiune constantă, până la temperatura iniŃială. - 183 -
Comprimarea în trepte permite depăşirea raportului de comprimare maxim. De asemenea îmbu
nătăŃeşte economicitatea compresorului, deoarece răcirile intermediare dintre trepte aprop
ie curba reală de comprimare de alura compresiei izoterme, care aşa cum s-a văzut este
compresia optimă. Figura 11.6 reprezentă, ciclul teoretic de funcŃionare al compresor
ului în două trepte de comprimare, reprezentat la rândul său în fig. 11.5.
Figura 11.5 Schema de principiu a unui compresor în două trepte: I, II-cilindrii cel
or două trepte de comprimare; r-răcitor intermediar.
Figura 11.6 Ciclul de funcŃionare al compresorului teoretic în două trepte, reprezenta
t în diagramele p – v şi T - s
Gazul aspirat în cilindrul I de joasă presiune la presiunea p1, este comprimat până la o
presiune intermediară p1<px<p2, după ciclul teoretic 4 - 1 - 2’x - 3x; duă refularea d
in prima treaptă, gazul este răcit până la - 184 -
presiunea px în răcitorul intermediar r. Răcirea se face izobar până la temperatura iniŃial
1. Aspirat în cea dea doua treaptă (de înaltă presiune), gazul este comprimat până la presi
nea de refulare p2 , după ciclul 3x - 2x - 2 - 3. Observăm din figura 11.6 că faŃă de comp
resorul într-o treaptă de comprimare (ciclul 4 - 1 - 2’’- 3), cel în două trepte şi răcire
mediară realizează o economie de lucru mecanic, reprezentat de aria haşurată şi o micşorare
a temperaturii finale a gazului (T2 < T2’’). Considerând că în ambele trepte compresiile
sunt politrope, cu acelaşi exponent politropic n, lucrul mecanic consumat de compr
esorul în două trepte se stabileşte cu relaŃia (11.2) dedusă anterior pentru compresorul t
eoretic: n −1 ⎤  −1 ⎤ ⎡ ⎡ n n ⎢ ⎛ px ⎞ 1 ⎥ ⎢ ⎛ p2 ⎞ 1 ⎥ L = L I + L II = p1V1 ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥ +
− 1 ⎢ ⎢ ⎝ x⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ Cum starea 2x, la ieşirea din compresor, se află pe izoterma T1, di
rmei px V2x = p1V1 obŃinem:
n −1 ⎡ n ⎢ ⎛ px ⎞ n L= p1V1 ⎢ 2 − ⎜ ⎟ n −1 p ⎢ ⎝ 1⎠ ⎣
⎛p ⎞ −⎜ 2 ⎟ ⎝ px ⎠
n −1 ⎤  ⎥
⎥ ⎥ ⎦
(11.14)
Valoarea presiunii intermediare px, pentru care economia de lucru mecanic este m
aximă, se obŃine punând condiŃia ca lucrul mecanic consumat să fie minim (dL/dpx) = 0. Pen
tru a uşura calculul facem substituŃia (n-1)/n = z în relaŃia (11.14):
−
zp z −1 x
z p1
+
z p z −1p 2 x
p 2z x
=0
de unde:
p x = p1p 2
(11.15)
sau: 
 comprsorul comprsorul în t
    p1p x Lucrulm cnic consum t
p x p2 = = βi (11.16)

r pt st minim cân pr siun  int rm i ră ia valoarea dată de relaŃia (11.15) şi când ra
ortul de comprimare βi, st cl şi pe fiecare treaptă şi egal ca valoare cu radical di
n gradul de compresie β = p2/p1; βi= β .
185
 
Cu cl  m i sus rl Ńia (11.14), a lucrului mecanic capătă forma: L=2
n −1 ⎤  −1 ⎤ ⎡ ⎡ n n p1V1 ⎢1 − βi n ⎥ sau L = 2 p1v1 ⎢1 − β 2n ⎥ n −1 n −1 ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦
(11.17)
11.4. FUNCŢIONAREA REALĂ A COMPRESORULUI TEHNIC
Diagrama indicată (diagrama reală de funcŃionare a compresorului tehnic) reprezentată în f
ig. 11.7, prezintă nişte abateri faŃă de diagrama teoretică (fig. 11.4). Acestea apar dato
rită ipotezelor simplificatoare făcute la studiul teoretic al funcŃionarii compresorul
ui.
Figura 11.7 Diagrama reală, indicată a compresorului tehnic.
Curgerea cu frecarea gazului de pereŃii conductelor, schimbarea direcŃiei de curgere
, procesul de laminare care are loc la trecerea gazului prin secŃiunile îngustate al
e supapelor, cât şi faptul că supapele nu se deschid sau închid instantaneu determină la a
spiraŃie şi la refulare o scădere de presiune Δpa, respectiv Δpr. Valorile mari ale căderil
r de presiune Δpa.max şi Δprmax rezultă din deschiderea treptată a supapelor, astfel că la
eputul fazelor de admisie şi refulare orificiile supapelor au secŃiunile de trecere
mici. La începutul comprimării şi la sfârşitul destinderii, gazul fiind mai rece decât pere
cilindrului, va primi căldură de la aceştia, iar la sfârşitul compresiei şi începutul dest
erii, gazele (fiind mai calde) vor ceda căldură pereŃilor cilindrului. Rezultă că exponent
ul politropic n este variabil.
- 186 -
Datorită complexitaŃii indusă de această variabilitate, în calculele tehnice vom lucra cu
valoarea medie a exponentului politropic. NeetanşeităŃile dintre piston şi cilindru, cât şi
cele datorate ventilelor, prin micşorarea cantităŃii de aer comprimat, provoacă o scădere
a gazului de umplere şi debitare, aşa încât gradul de umplere real nu este cel dat de V
cd (vezi fig. 11.7). relaŃia μ = a , ci , μ = Vh ab Acestea duc la mărirea suprafeŃii deli
mitată de ciclul real, comparativ cu cel teoretic, astfel încât lucrul mecanic indicat
Li, necesar efectuării unei digrame reale, este mai mare decât cel aferent efectuării
ciclului teoretic şi se poate determina prin planimetrarea diagramei indicate a c
ompresorului tehnic. Gazele de temperatură T1 din conducta de aspiraŃie se încălzesc în ur
ma contactului cu pereŃii calzi ai cilindrului, astfel că la sfârşitul cursei de aspiraŃie
temperatura gazului din cilindru T’1 > T1. Gradul de debitare (sau randamentul de
debit) care Ńine cont de această încălzire este:
λ=μ T1 T '1
(11.18)
în raport subunitar:
T1 λ = (11.19) T '1 μ reprezintă gradul de umplere termometric. Practic, o răcire putern
ică a cilindrilor tinde să realizeze în practică un grad de umplere termometric unitar,
adică T1 = T’1 sau λ = μ.
λt =
11.5. DEBITUL, PUTEREA ŞI RANDAMENTELE COMPRESOARELOR CU PISTON
Debitul real refulat de gaz, determinat la presiunea şi temperatura stării de aspiraŃi
e, pentru un compresor cu i cilindrii în paralel, de diametru d, şi cu o cursă a pisto
nului s, funcŃionând cu nr rotaŃii pe minut, este dat de relaŃia: πd 2 (11.20) Vr = λVh n r
i = λ sn r i ⎡ m3/ min ⎤ ⎣ ⎦ 4 Randamentul izotermic, dat de raportul dintre lucrul mecani
c izotermic Liz (lucrul mecanic consumat la compresia izotermă, când funcŃionarea comp
resorului ar fi optimă) şi lucrul mecanic indicat:
- 187 -
ηiz =
Liz Li
(11.21)
Ńine seama de consumul suplimentar de energie necesar în cilindrul compresorului pen
tru efectuarea unui ciclu real. Deoarece depinde de gardul de compresie, valoare
a randamentului izotermic scade de la 18% la 65%, când acesta creşte de la 3 la 7. P
uterea teoretică care asigură lucrul mecanic izotermic într-un ciclu, care se realizea
ză la o rotaŃie completă a arborelui este:
Piz = Liz n r 60
[ kW ]
(11.22)
iar puterea indicată necesară antrenării pistonului:
Pi = Li n r Liz n r = 60 60ηiz
[ kW ]
(11.23)
Lucrul mecanic efectiv necesar funcŃionarii compresorului cuprinde atât lucrul mecan
ic indicat, cât şi consumul de energie mecanică necesar antrenării instalaŃiilor auxiliare
ale compresorului precum şi pentru învingerea frecărilor din lagăre, sistemul bielă-maniv
elă, etc. Randamentul mecanic este dat de raportul dintre puterea indicată şi puterea
efectivă cerută de antrenarea la cuplă a arborelui compresorului:
ηm =
Pi Pe
(11.24)
Acest randament are valori cuprinse între 85% şi 95% pentru compresoare de joasă presi
une, sub 10 bari şi debite mai mici de 50 m3/min. Randamentul economic (total) al
compresorului:
ηe ηiz ηm =
Piz Pe
(11.25)
Din relaŃiile (11.21), (11.23), (11.25) obŃinem expresia puterii efective necesară pen
tru antrenarea compresorului:
P e= Pi P n 1 = iz = Liz r 60 ηm ηiz ηm ηm ηiz
(11.26)
188
•
AplicaŃie:
Pentru răcirea alimentelor din cambuza unui cargou de 7800 tdw se utilizează o insta
laŃie frigorifică cu compresie de vapori. Agentul frigorific utilizat este freonul R
12. Compresorul asigură un debit de 1,5 m3/min la următorii parametrii de aspiraŃie: p
1 = 1.54 daN/cm2 şi temperatura de 20°C. Presiunea de compresie este de 5 daN/cm2. C
oeficientul politropic de compresie este 1,15, coeficientul spaŃiului vătămător este ε=0.0
5, i r tur Ńia de 300 rot/min. Să se determine: a) temperatura de iesire a freonului
; b) puterea necesară antrenării compresorului dacă randamentul mecanic este ηm=0,9; c)
dimensiunile principale ale compresorului ştiind că raportul S/d=1,2.
Rezolvare: a)
⎛p ⎞ T2 = T1 ⎜ 2 ⎟ ⎝ p1 ⎠
n −1 n 0,15
= 253 ⋅ 5 1,15 = 321,1K
n −1 ⎤ ⎡ n ⎢ ⎛ p 2 ⎞ n ⎥ avem: p1V1 ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥ = n −1 p ⎢ ⎝ 1⎠ ⎥ ⎣ ⎦
b)
Utilizând relaŃia Lc pol
Lcpol =
0,15 ⎤ ⎡ 1,15 1,54 ⋅105 ⋅1,5 ⎢1 − 5 1,15 ⎥ = 0,41 ⋅106 J / min 0,15 ⎢ ⎥ ⎣ ⎦
Liz = −1,54 ⋅105 ⋅1,5 ⋅ n 5 = −0,372 ⋅ 106 J / min ηiz = −0,372 ⋅106 = 0,9 0,14 ⋅106
ηe = ηm ⋅ ηiz = 0,9 ⋅ 0,9 = 0,81
Puterea necesară antrenării va fi:
P= Liz 0,372 ⋅10−6 = = 7,6kW 60 ⋅ ηe ⋅1000 60 ⋅ 0,81 ⋅1000
189
c)
Gradul de umplere:
1 ⎡ ⎤ ⎡ 1 ⎤ ⎢⎛ p ⎞ n ⎥ μ = 1 − ε ⎢⎜ 2 ⎟ − 1⎥ = 1 − 0,05 ⎢51,15 − 1⎥ = 0,847 p ⎢ ⎥ ⎢⎝ 1 ⎠ ⎥
Volumul aspirat de compresor:
Va = V 1,5 = = 5 ⋅10−3 m3 N 300
Ci indreea compresoru ui:
Vc = Va 5 ⋅10−3 = = 5,9 ⋅10−3 m3 μ 0,847
Diametrul pistonului:
d= 4Vc = 0,187m = 187mm 1,2π
Cursa:
s = 1,2 ⋅ d = 1,2 ⋅187 = 224mm
- 190 -
CAPITOLUL XII
CICLURILE TEORETICE ALE MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ
12.1. GENERALITĂŢI
Un motor cu ardere internă este o maşină de forŃă, în care energia termică obŃinută prin ar
ombustibilului în interiorul cilindrului, se transformă parŃial în energie mecanică. În cil
ndrul motorului, nu se realizează un ciclu închis, cilindrul fiind periodic umplut c
u aer şi golit de produsele rezultate în urma arderii. Fenomenele reale care au loc în
tr-un ciclu motor sunt complexe dacă se Ńine seama de schimbul variabil de energie t
ermică dintre fluid şi cilindru, chiulasă, piston şi de procesele termogazodinamice care
caracterizează procesul de schimb de gaze. Complexitatea proceselor termodinamice
ce se produc în cilindru motor impune introducerea unor ipoteze simplificatoare c
are permit studierea evoluŃiei fluidului motor astfel încât cilindrul să devină o schemă te
modinamică simplă care permite compararea diferitelor cicluri din punct de vedere al
randamentelor respective, la perfecŃionarea ciclurilor şi al motoarelor cu ardere i
nternă. Ipotezele simplificatoare sunt: - masa fluidului motor care strabate ciclu
l este constantă (masa poate fi unitară); - căldura specifică fluidului motor este const
antă; - compoziŃia fluidului motor este omogenă şi constantă; - procesul de ardere al comb
ustibilului este considerat drept un proces simplu cu cedare de energie termică, căt
re fluidul motor; - procesul de evacuare liberă este un proces de cedare a căldurii
către mediul ambiant; - presiunea fluidului în timpul procesului de admisie este ega
lă cu presiunea fluidului în timpul procesului de evacuare forŃată; - frecările mecanice d
in cilindrul motor ca şi rezistenŃele gazodinamice în curgerea fluidelor pe traseul de
admisie, respectiv de evacuare, se neglijează; Studiul ciclurilor teoretice se de
sfăşoară în următoarele etape: - reprezentarea ciclului în diagrama p - v; - determinarea p
rametrilor fluidului motor în punctele caracteristice ale ciclului de funcŃionare; -
determinarea cantităŃilor de căldură schimbate de fluidul motor pe parcursul ciclului;
- 191 -
- determinarea randamentului termic; - specificarea valorilor parametrilor care
intervin în relaŃia randamentului termic; - evaluarea comparativă a ciclurilor motoare
considerate, cu precizarea modalitaŃilor de îmbunătăŃire a randamentului termic.
12.2. CICLUL TEORETIC AL MOTORULUI CU ARDERE MIXTĂ
Procesul de ardere constă în cedarea energiei termice către fluidul motor în transformări
simple (la volum constant şi la presiune constantă), iar evacuarea liberă constă în cedare
de căldură către mediul ambiant într-o transformare la volum constant.
Figura 12.1 Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă a) motor în patru timpi; b)
motor în doi timpi
0–1 1–2 2–3 3–4 4–5 5–1 1–0
admisie la presiune constantă; compresie adiabată; ardere la volum constant; ardere
la presiune constantă; destindere adiabată a gazelor de ardere; evacuare liberă a gaze
lor la volum constant; evacuare forŃată a gazelor la presiune constantă.
- 192 -
12.2.1. Determinarea parametrilor fluidului motor în punctele caracteristice ale c
iclului
Se consideră cunoscute valorile parametrilor în starea 1 p1 ; V1 ; T1 . Transformare
a (1 – 2) fiind o adiabată reversibilă cu exponentul adiabatic de comprimare k , avem:
p1V1k = p2V2k , sau T1V1k −1 = T2V2k −1
(12.1) (12.2)
de unde rezu tă:
⎛V ⎞ p2 = p1 ⎜ 1 ⎟ , şi ⎜ ⎟ ⎟ ⎜V ⎠ ⎝ 2⎟
⎛V ⎞ T2 = T1 ⎜ 1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜V ⎠ ⎝ 2⎟
k
k
(12.3)
(12.4)
sau
p2 = p1ε k T2 = T1ε k −1
(12.5) (12.6)
  
un  ε = V1 , r port (r  )  comprim r şi este un parametru constructiv V2 caract
eristic. Pentru transformarea izocoră 2 – 3 se consideră cunoscut parametrul p λ p = 3 r
aportu de creştere al presiunii. p2 Deci p3 = p2λ p (12.7)
T3 = T2λ p
(12.8) (12.9) (12.10)
sau
p3 = p1λ p ε k T3 = T1λ p ε k −1
193
 
Tr nsform r  izo ră 3 – 4 este caracterizată prin raportul de destindere ρ = V4 ca e s
e conside ă cunoscut şi el. V V3 deci V4 = V3 ρV (12.11)
V4 = V1 ρV ε
(12.12) (12.13) (12.14) (12.15)
T4 = T3 ρV
T4 = T1λ p ε k −1ρV p4 = p3 = p1λ p ε k
   
Tr nsform r  4 – 5 st o stin r  i  tă reversibilă cu exponentul k , scriem de
ci: p5V5k = p4V4k (12.16)
T5V5k −1 = T4V4k −1
(12.17)
ObŃinem:
⎛V ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ p5 = p4 ⎜ 4 ⎟ , şi ⎜V ⎠ ⎝ 5⎟ ⎛V ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ T5 = T4 ⎜ 4 ⎟ ⎜V ⎠ ⎝ 5⎟
k −1 k
(12.18)
(12.19)
k
sau
⎛ 1⎞ ⎟ ⎜V ⎟ p5 = p1λ p ε k ⎜ 1 ρV ⎟ , şi ⎜ε ⎟ V1 ⎠ ⎝ ⎛V 1⎞ ⎟ T5 = T1λ p ρV ε k −1 ⎜ 1 ρV ⎟
k −1
(12.20) (12.21)
,
prin urm re
p5 = p1λ p ρV k T5 = T1λ p ρV k
(12.22) (12.23)
194
Cent alizând, obŃinem tabelul 12.1. Tabel 12.1. Valorile parametrilor
p
0 1 2 3 4 5
V
p1 p1
p1 ⋅ ε
k
V1 / ε V1 V1 / ε V1 / ε
V1 ⋅ ρV / ε V1
T T1
T1
T1 ⋅ ε k −1
T1 ⋅ λ p ⋅ ε k −1 T1 ⋅ λ p ⋅ ρV ⋅ ε k −1 T1 ⋅ λ p ⋅ ρV k
p1 ⋅ λ p ⋅ ε k p1 ⋅ λ p ⋅ ε k p1 ⋅ λ p ⋅ ρV k
12.2.2. Calculul cantităŃilor de căldură schimbate pe ciclu
Acestea sunt:
q1V = cV (T3 − T2 )
q1 p = c p (T4 − T3 )
(12.24) (12.25) (12.26)
q2V = cV (T5 − T1 )
Rezu tă prin înlocuiri:
q1V = cV T1 ε k −1 (λ p − 1)
q1 p = k cV T1 λ p ε k −1 (ρV − 1)
k q2V = cV T1 (λ p ρV − 1)
(12.27) (12.28) (12.29)
12.2.3. Calculul andamentului te mic
Îl calculăm cu ajutorul căldurilor introduse pe ciclu şi cedate pe ciclu.
ηt = 1 −
q 2V q1V + q1 p
(12.30)
Deci
195
ηt = 1 −
(λ p − 1) + k λ p (ρV −1) ε
k λ p ρV − 1
1
k −1
(12.31)
Pent u motoa ele cu ap inde e p in comp ima e (mac), dam valo ile: λ p = 1,1 ÷ 2, 5;
ρV = 1,1 ÷ 2; k = 1, 4; ε = 10 ÷ 22 . Ciclul tortic l motorului cu r r mixtă este c
iclul de referinŃă pentru motoarele cu aprindere prin comprimare care au viteza medi
e a pistonului W pm > 6, 5 ⎡⎢ ms −1 ⎤⎥ . ⎣ ⎦
12.3. CICLUL TEORETIC AL MOTORULUI CU ARDERE LA VOLUM CONSTANT
Procesul de ardere are loc la volum constant, iar evacuarea liberă este considerată
o evacuare a căldurii la volum constant, către exterior.
0–1 1–2 2–3 3–5 5–1
admisie la presiune constantă; compresie adiabată; ardere la volum constant; destind
ere adiabată evacuare liberă la volum constant a gazelor de ardere.
Figura 12.2 Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant
Deoarece raportul de destindere ρV = 1 , deci pent u calculul andamentului folosi
m elaŃia (12.31) în care înlocuim ρV = 1 . Deci: (12.32) ε Acst ciclu s folosşte ca cic
u de referinŃă pentru motoare cu aprindere prin scânteie (mas). ε = 8 ÷ 10; k = 1, 4.
k −1
ηt = 1 −
1
196
12.4. CICLUL TEORETIC AL MOTORULUI CU ARDERE LA PRESIUNE CONSTANTĂ
Arderea combustibilului are loc la presiune constantă, evacuarea liberă a gazelor de
ardere fiind însoŃită de cedarea de căldură către mediul ambiant la volum constant.
Figura 12.3 Ciclul teoretic al motorului cu ardere la presiune constantă a) motor în
patru timpi; b) motor în doi timpi
0 – 1 admisie la presiune constantă; 1 – 2 compresie adiabată reversibilă; 3 – 4 ardere la
resiune constantă; 4 – 5 destindere adiabată reversibilă; 5 – 1 evacuare liberă a gazelor d
ardere la volum constant; 1 – 0 evacuare forŃată a gazelor de ardere la presiune cons
tantă. Cum λ p = 1 , re aŃia (12.31) devine:
ηt = 1 −
k ρV − 1 1 ⋅ k ( ρV − 1) ε k −1
(12.33)
Acst ciclu s folosşte ca referinŃă pentru motoarele cu aprindere prin comprimare (m
ac) care au viteza medie a pistonului W pm ≤ 6, 5 ⎡⎢ ms −1 ⎤⎥ . ⎣ ⎦ ε = 10 ÷ 18; ρ = 1, 5 ÷
4; λ p = 1.
197
12.5. CICLURI TEORETICE CU DESTINDERE PRELUNGITĂ
O modalitate de creştere a puterii pe un cilindru motor îl reprezintă destiderea prelu
ngită în cilindru prin creşterea cursei pistonului (motoare cu cursă superlungă, ψ =  / D
2 ). Destinderea relunită poate avea loc şi în afara cilindrului mai exact într-o tur
bină care acŃionează un compresor de aer de supraalimentare.
12.5.1. Ciclul teoretic cu destindere prelungită într-o turbină alimentată la presiune v
ariabilă
Figura 12.4 Ciclul teoretic cu destindere prelungită
1–2 2–3 3–4 4–5 5–6 6–7 7–1
compresie adiabată reversibilă; ardere la volum constant; ardere la presiune constan
tă; destindere adiabată reversibilă; destindere adiabată reversibilă în turbină; evacuare d
turbină la presiune constantă; compresie adiabată reversibilă în compresorul de aer de sup
raalimentare.
- 198 -
12.5.1.1. Determinarea parametrilor fluidului motor în punctele caracteristice ale
ciclului
Se consideră cunoscuŃi parametrii: V1 ; p1 ; T1 ; π - raortul de creştere a presiunii în
compresorul de supraalimentare; k - exponentul adiabatic. EvoluŃia 1 – 2 fiind o com
presie adiabatică şi reversibilă, obŃinem:
p1V1k = p2V2k , şi T1V1k −1 = T2V2k −1 , deci p2 = p1ε k , şi T2 = T1ε k −1
(12.34) (12.35) (12.36) (12.37)
 
Pntru r r  2 – 3 l  volum const nt s consi ră cunoscut raportul de creştere al p
resiunii λ p , prin urmare:
p3 = p1λ p ε k ,
T3 = T1λ p ε k −1 , i r
(12.38) (12.39)
V3 = V2 = V1 / ε

Ar r  3 – 4 l  prsiun const ntă, evoluŃia 3 – 4, este caracterizată de raportul de des
tindere ρv , p in u ma e:
p4 = p3 = p1λ p ε k ,
(12.40) (12.41) (12.42) (12.43) (12.44)
V4 = V3ρV , V4 = V1ρV / ε,
T4 = T3ρV ,
T4 = T1λ p ρV ε k −1 .
199
    
Pntru stin r   i  tă şi reversibilă scriem relaŃiile:
p5V5k = p4V4k ,
T5V5k −1 = T4V4k −1 ,
(12.45) (12.46)
V5 = V1 .
ObŃinem astfel:
⎛V ⎞ p5 = p4 ⎜ 4 ⎟ , şi ⎜ ⎟ ⎟ ⎜V ⎠ ⎝ 1⎟ ⎛V ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ T5 = T4 ⎜ 4 ⎟ ⎜V ⎠ ⎝ 1⎟
k −1
k
(12.47)
(12.48)
sau
k p5 = p1λ p ρV , şi
(12.49) (12.50)
k T5 = T1λ p ρV
Destinde ea în tu bină este considerată o adiabată reversibilă cu indicele adiabatic k, pr
in urmare putem scrie relaŃiile:
T6 p
k −1 k 6
=
T5
k −1
,
p5 k
k −1 k
(12.51) (12.52) (12.53)
k −1 k
⎛p ⎞ T6 = T5 ⎜ 6 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜p ⎠ ⎝ ⎟
5
,
p6 = p 7 =
p1 . π
ObŃinem:
⎡ p1 ⎤⎥ T6 = T1λ ρ ⎢⎢ k ⎥ ⎢⎣ π 1λ p ρV ⎥⎦
k p V 1
k T6 = T1λ p ρV
(12.54)
1
π
k −1 k
(12.55) (12.56)
p6V6k = p5V5k
200
⎛ p ⎞k ⎜ ⎟ ⎟ V6 = V5 ⎜ 5 ⎟ ⎜p ⎠ ⎝ ⎟
6
1
(12.57)
⎤k ⎥ ⎥ ⎥ ⎥ ⎥⎦
1
⎡ ⎢ p λ ρk V6 = V1 ⎢⎢ 1 p V ⎢ p1 ⎢⎣ π
1
(12.58)
1
k V6 = V1λ p ρV π k
(12.59)
Punctul 7 al ciclului teoretic este caracterizat de relaŃiile:
p7 = T7 p
k −1 k 7
p1 π T1
k −1
(12.60)
=
p1 k
k −1 k
(12.61)
⎛p ⎞ T7 = T1 ⎜ 7 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜p ⎠ ⎝ ⎟
1
(12.62)
T7 = T1 π
1
k −1 k
(12.63) (12.64)
p7V7k = p1V1k
⎛ p ⎞k ⎜ ⎟ ⎟ V7 = V1 ⎜ 1 ⎟ ⎜p ⎠ ⎝ ⎟
7
1
1
(12.65)
V7 = V1π k
(12.66)
- 201 -
Rezultatele obŃinute pot fi simbolizate tabelar, obŃinând: Tabelul 12.2. Valorile para
metrilor p 1 2 3 4 5 6 7
p1
p1 ⋅ ε k
p1 ⋅ λ p ⋅ ε k p1 ⋅ λ p ⋅ ε k
k p1 ⋅ λ p ⋅ ρV
V
V1
V1 / ε
V1 / ε V1 ⋅ ρV / ε V1
T
T1
T1 ⋅ ε k −1
T1 ⋅ λ p ⋅ ε k −1 T1 ⋅ λ p ⋅ ρV ⋅ ε k −1
k T1 ⋅ λ p ⋅ ρV
p1 / π
1 / π

V1 ⋅ λ ⋅ ρV ⋅ π
1
1 k 
1 k
1 k T1 ⋅ λ p ⋅ ρV ⋅
1 π
k −1 k
V1 ⋅ π k
T1 ⋅ π
1
k −1 k
12.5.1.2. Ca cu u cantităŃilor de căldură schimbate pe ciclu
q2−3 = cV (T3 − T2 )
q3−4 = c p (T4 − T3 ) = k cV (T4 − T3 )
(12.67) (12.68) (12.69) (12.70) (12.71) (12.72)
q6−7 = c p (T6 − T7 ) = k cV (T6 − T7 )
sau
q1V = cV T1 ε k −1 (λ p − 1) q1 p = k cV T1 λ p ε k −1 ( ρV − 1)
⎡ ⎤ 1 q2 p = k cV T1 ⎢λ ρV − 1⎥ k −1 ⎢ ⎥ ⎣ ⎦π k
1 k 
12.5.1.3. Calculul randamentului termic
Acesta se determină utilizând relaŃiile gasite : q2 p ηt = 1 − q1V + q1 p sau 202
(12.73)
⎡ 1 ⎤ k k cV T1 ⎢λ p ρV − 1⎥ ⎢ ⎥ 1 ⎣ ⎦ ηt = 1 − k −1 ⎡ ⎤ k −1 λ − 1) + k λ p (ρV − 1)⎥ cV T
p (ρV − 1)
(12.74)
1 π
k −1 k
(12.75)
Pentru motoare e cu aprindere prin comprimare k = 1, 4; λ p = 1,1 ÷ 2, 5; ρV = 1,1 ÷ 2; ε
= 12 ÷ 22; π = 1,1 ÷ 4, 5. Acest ciclu este ciclul de referinŃă pentru motoarele cu aprind
ere prin comprimare în patru timpi şi doi timpi supraalimentate, care au viteza medi
e a pistonului W pm > 6, 5 ⎡⎢ ms −1 ⎤⎥ . ⎣ ⎦
12.5.2. Ciclul teoretic cu destindere prelungită într-o turbină alimentată la presiune v
ariabilă şi ardere izocoră
Figura 12.5 Ciclul cu destindere prelungită şi ardere la volum constant
- 203 -
Deoarece raportul de destindere ρV = 1 , vom int oduce această valoare în relaŃia (12.75
), reultând:
⎡ 1 ⎤ k k ⎢λ p − 1⎥ ⎢ ⎥ 1 ⎦ ηt = 1 − ⎣ λ p − 1 ε k −1
1 π
k −1 k
(12.76)
k = 1, 4; λ p = 1,1 ÷ 2, 5; ε = 8 ÷ 10; π = 1,1 ÷ 1,8.
12.5.3. Ciclul teoretic cu destindere relunită într-o turbină alimentată la presiune v
ariabilă şi ardere izobară
Figura 12.6 Ciclul teoretic cu destindere prelungită şi ardere la presiune constantă
Cum λ p = 1 , re aŃia (12.75) devine:
ηt = 1 − 1 ε k −1 π
k −1 k
(12.77)
ε = 12 ÷ 22; k = 1, 4; π = 1, 4 ÷ 4, 5.
- 204 -
12.5.4. Ciclul teoretic cu destindere relunită într-o turbină alimentată la presiune c
onstantă
Gazele de ardere evacuate din cilindrii motorului sunt evacuate într-un colector d
e gaze din care este alimentată turbina la presiune constantă.
Figura 12.7 Ciclul teoretic cu destindere prelungită şi ardere mixtă
1 – 2 compresie adiabată reversibilă; 2 – 3 ardere la volum constant; 3 – 4 ardere la pres
iune constantă; 4 – 5 destindere adiabată reversibilă; 5 – 1 – 5´ energia termică pe evoluŃ
te echivalentă energiei termice pe evoluŃia 5´–1; 5´ – 6 destindere adiabată reversibilă în
6 – 7 răcirea izobară a gazelor evacuate din turbină; 7 – 1 compresia adiabată reversibilă
ompresorul de supraalimentare. În tabelul 12.2. sunt centralizaŃi parametrii stărilor
1, 2, 3, 4, 5. Pentru a determina parametrii stării 5´ se pune condiŃia:
cV (T5 − T1 ) = c p (T5´ − T1 ) = k ⋅ cV (T5 − T1 )
(12.78)
205
deci:
T5´ = T1 + T5 − T1 k
(12.79)
sau
T5´ = T1 +
k T1λ p ρV − T1
k
(12.80)
T5´ = T1
k k + λ p ρV − 1
k
(12.81)
Cum p5´ = p1 Dete minăm volumul în starea 5´ din relaŃia:
V5´ V1 = T5´ T1
(12.82)
deci
V5´ = V1 T5´ T1
(12.83)
V5´ = V1
k k + λ p ρV − 1
k
(12.84)
În punctul 6 cunoaştem presiunea:
p7 = p 6 = p1 π
(12.85)
Pentru adiabata 5´ – 6 scriem relaŃiile:
T5´ p
k −1 k 5´
=
T6
k −1
p6 k
(12.86)
k p5´V5´ = p6V6k
(12.87)
Astfe că:
⎛p ⎞ T6 = T5´ ⎜ 6 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜p ⎠ ⎝ ⎟
5´ k −1 k
(12.88)
206
⎛ p ⎞k V6 = V5´ ⎜ 5´ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜p ⎠ ⎝ ⎟
6
1
(12.89)
sau
k k + λ p ρV − 1 ⎛ 1 ⎞ ⎜ ⎟ T6 = T1 ⎜ ⎠ ⎜π⎟ ⎝ ⎟ k k k + λ p ρV − 1 k −1 k
(12.90)
1
V6 = V1
k
πk
(12.91)
Pentru determinarea arametrilor stării 7 scriem relaŃiile:
p7 = p1 π T7 
k −1 k 7
=
T1
k −1
p1 k
(12.92)
Rezu tă:
T7 = T1
1 π
k −1 k
(12.93)
Iar din:
p7V7k = p1V1k
(12.94)
ObŃinem:
⎛ p ⎞k V7 = V1 ⎜ 1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜p ⎠ ⎝ ⎟
7 1
(12.95)
sau:
1
V7 = V1π k
(12.96)
- 207 -
Tabelul 12.3. Parametrii stărilor de la 1 la 7
p
1 2 3 4 5 5´ 6 7
p1
p1 ⋅ ε k
V
V1 V1 / ε V1 / ε V1 ⋅ ρV / ε V1
V1 V1
k k + λ p ⋅ ρV −1
T
T1
T1 ⋅ ε k −1
p1 ⋅λ p ⋅ ε k p1 ⋅λ p ⋅ ε k
k p1 ⋅λ p ⋅ ρV
T1 ⋅λ p ⋅ ε k −1 T1 ⋅λ p ⋅ ρV ⋅ ε k −1
k T1 ⋅λ p ⋅ ρV
p1
p1 / π
k
k V
k + λ p ⋅ ρ −1 k
1
⋅π
1 k
T1
k k k + λ p ρV −1
T1
k k + λ p ρV −1
k T1 ⋅ π 1
k −1 k
⋅ π
1
k −1 k
p1 / π
V1 ⋅ π k
Calculul căldurilor schimbate:
q1V = cV (T3 − T2 ) = cV ⋅ T1 ⋅ ε k −1 (λ p − 1) q1 p = c p (T4 − T3 ) k ⋅ cV ⋅ T1 ⋅ λ p ⋅
q2 p = c p (T6 − T7 ) = k ⋅ cV (T6 − T7 )
(12.97) (12.98) (12.99)
⎡ k + λ p ρ vk − 1 ⎤ 1 − 1⎥⎥ ⋅ k −1 q2 p = k cV T1 ⋅ ⎢⎢ k ⎣⎢ ⎦⎥ π k q2  = k cV T1 ⋅ λ p ρ
k −1 k
(12.100)
sau
q2 p = cV T1 ⋅(λ p ρ vk − 1)⋅ π 1
k −1 k
(12.101)
Randamentu termic se determină utilizând relaŃiile pentru căldurile introduse pe ciclu şi
caldura cedată pe ciclu:
- 208 -
ηt = 1 −
k cV ⋅ T1 (λ p ⋅ ρV − 1) 1 ⋅ k −1 cV ⋅ T1 ⋅ ε k −1 ⎢⎡(λ p − 1) + kλ p (ρV − 1)⎥⎤ ⎣ ⎦ π k k
(12.102)
sau
ηt = 1 −
1 1 ⋅ ε k −1 k −1 (λ p − 1) + kλ p (ρV −1) π k ⋅
(12.103)
Pentru motoarele cu arindere rin comrimare avem următoarele valori: λ p = 1,1 ÷ 2,
5; ρV = 1,1 ÷ 2; k = 1, 4; ε = 12 ÷ 22; π = 1,1 ÷ 4, 5.
12.5.4.1. Ciclul teoretic cu destindere relunită într-o turbină alimentată la presiune
constantă şi ardere la volum constant
Figura 12.8 Ciclul teoretic cu destindere prelungită şi ardere la volum constant
Pentru calculul randamentului termic punem condiŃia ρV = 1 în elaŃia (12.103), şi obŃinem:
ηt = 1 −
1 ⋅ 1
ε
k −1
π
k −1 k
(12.104)
Avem va ori e: ε = 8 ÷ 10; π = 1,1 ÷ 1,8; k = 1, 4.
- 209 -
12.5.4.2. Ciclul teoretic cu destindere relunită într-o turbină alimentată la presiune
constantă şi ardere la presiune constantă
Figura 12.9 Ciclul teoretic cu destindere prelungită şi ardere la presiune constantă
Punând condiŃia λ p = 1 , în re aŃia (12.103) se obŃine:
ηt = 1 −
k ρV − 1 1 1 ⋅ ⋅ k (ρV − 1) ε k −1 k −1 π k
(12.105)
Avem valorile:
ρV = 1, 5 ÷ 2, 2; k = 1, 4; ε = 12 ÷ 22; π = 1, 3 ÷ 4, 5.
- 210 -
•
AlicaŃie:
Să se calculeze dimensiunile principale la un motor diesel în patru timpi de 240 kW(
auxiliar la o navă de pescuit) cu 8 cilindrii în linie, cu turaŃia de 2500 rot/min., p
resiunea medie efectivă fiind 7, 5 ⋅10 5 N / m 2 , iar raportul S/D=0,9.
Rezolvare:
Puterea efectivă pe cilindru: Pcil = PM = 240 = 30 kW . i 8 Lucrul mecanic produs
pe ciclu şi pe cilindru va fi:
Lc = Vh = 30000 ⋅ Pcil 3 ⋅10 3 ⋅ 3 ⋅10 ⋅ 4 = = 1440 J / ciclu . n 2500 Le 1440 = = 1, 92 ⋅
0 −3 m 3 ; Pe 7, 5 ⋅10 5
Vh =
π ⋅ D2
4
3
⋅ =
π ⋅ 0, 9 ⋅ D 3
4 4 ⋅1, 92 ⋅10 −3 = 1, 39 ⋅ 10 −1 m π ⋅ 0, 9
D=
4Vh = π ⋅ 0, 9
3
 = 0, 9 ⋅ 0,139 = 0,125 m

- 211 -
CAPITOLUL XIII
TURBINE CU GAZE
13.1. TURBINE CU GAZE
În urma roreselor realizate de metalurie în ultimul tim, a devenit osibilă si rea
lizarea şi turbinei cu gaze de ardere. IniŃial, turbina cu gaze a fost utilizată în indu
stria aviatică, unde motorul cu piston a fost înlocuit de turbina cu gaze. Turbina c
u gaze mai este utilizată ca unitate de bază în centralele termoelectrice, ea înlocuind
cu succes motoarele Diesel de puteri mari sau turbinele cu abur de puteri mici şi
mijlocii. 1. Turbina cu ardere la p=const. Turbinele cu ardere la presiune const
antă echipează atât instalaŃiile stabile, cât şi Figura 13.1 turboreactoarele avioanelor. S
hema instalaŃiei turbinei cu gaze la În fig. (13.1) este reprezentată presiune constan
tă; a – compresor; schema unei astfel de turbine. b – cameră de ardere; c – motor de Camer
a de ardere primeşte permisie; d – turbină cu gaze; e – generator permanent aer comprima
t de electric; f – conductă de alimentare cu a, şi la compresorul combustibil; 1, 2, 3
, 4 stările agentului combustibil injectat fară termic evolutiv. întrerupere, cu un de
bit corespunzător cu sarcina. Camera de ardere este deschisă la ambele capete, pentr
u ca presiunea să se menŃină constantă în ea, cu toată arderea care are loc. Ciclul teoreti
al acestor instalaŃii, reprezentat în diagramele P − v şi T − s (fig.13.2) se compune din
următoarele transformări succesive pe care le parcurge agentul termic: (1 – 2) compri
marea adiabatică a aerului în compresorul a; (2 – 3), ardere izobară, (3 – 4) destinderea
adiabatică a gazelor de ardere, (4 – 1) evacuare izobară a gazelor din turbină.
- 212 -
Figura 13.2 Ciclul teoretic al instalaŃiei cu turbină cu gaze, cu ardere la presiune
constantă în diagramele (P-v) şi (T-s).
Căldura introdusă pe ciclu în timpul arderii la presiune constantă va fi:
Q23 = mc p (T3 − T2 ) = mR ⎛T ⎞ k ⎜ ⎟ T2 ⎜ 3 − 1⎟ ⎜ ⎟ ⎟ k − 1 ⎝ T2 ⎠ ⎛T ⎞ k ⎟ T1 ⎜ 4 − 1⎟ ⎜
(13.1)
căldura evacuată este:
Q41 = mc p (T4 − T1 ) = mR
(13.2)
Randamentu termic se ca cu ează cu expresia:
⎛T ⎞ ⎟ ⎜ ⎟ T1 ⎜ 4 − 1⎟ ⎜T ⎟ ⎝ 1 ⎠ = 1− ⎛T ⎞ ⎟ ⎜ ⎟ T2 ⎜ 3 − 1⎟ ⎜T ⎟ ⎝ 2 ⎠
ηt = 1 −
Q41 Q23
(13.3)
Pentru transformările adiabate 1 – 2 şi 3 – 4 scriem:
P1
1− k k 1− k
T1 = P2 k T2
1− k k
şi
(13.4)
1− k
P2 k T3 = P 1
T4
şi notăm P2 = β P 1
213
Fiur  13.3 V ri Ńia randamentului termic ηt = f (β ) pntru ciclul tortic l inst l
Ńiilor de turbine cu gaze, cu ardere izobară
Pentru trasformările izobare 2 – 3 şi 4 – 1 scriem:
V2 V3 = T2 T3 şi hc hc V1 V4 = h T1 T4
(13.5)
Şi notăm V3 = ρ , unde ρ este echivalentul g adului de injecŃie de la T3 motoarele Diesel.
În final expresia randamentului capătă forma: 1 ηt = 1 − k −1 (13.6) β k
13.2. CICLUL INSTALAŢIILOR DE TURBINE CU GAZE CU RECUPERARE DE CĂLDURĂ
Randamentul instalaŃiilor de turbine cu gaze poate fi îmbunătăŃit prin amplasarea în instal
e a unor aparate schimbătoare de căldură, recuperatoare în care la evacuarea lor din tur
bină, gazele arse cedează o parte din căldura pe care o conŃin aerului refulat de compre
sor. În urma preâncalzirii aerului necesar arderii, se micşorează ecartul dintre tempera
tura gazelor arse la ieşirea din camera de ardere şi temperatura aerului la intrarea
în acesta, diminuându-se în mod corespunzător consumul de combustibil.
- 214 -
recuperării totale, aerul se încălzeşte până când temperatura lui atinge valoarea temperatu
gazelor arse, adică până la T4 . Procesul de ardere izobară din camera de ardere b, con
tinuă încălzirea după izobara 5 – 3, în cursul căreia agentul evolutiv primeşte căldura qa
Figura 13.4 Schema instalaŃiei de turbină cu gaze, cu recuperare de căldură: a) – compreso
r; b) – cameră de ardere; c) – motor de pornire; d) – turbina cu gaze; e) – generator elec
tric; f) – conductă de alimentare cu combustibil; g) – aparat recuperator de căldură; 1,2,
3,4,5;6 – stări ale agentului termic evolutiv
Ciclurile teoretice de funcŃionare ale instalaŃiilor de turbine cu gaze, cu recupera
re, sunt reprezentate în diagramele P − v şi T − s din fig. (13.5) cu uti izarea ace oraşi
notaŃii pentru stările agentului termic ca şi în figurile anterioare. După comprimarea ad
iabatică din compresorul a (1 – 2), aerul pătrunde în recuperatorul g unde se încălzeşte iz
r, astfel încât îşi măreşte temperatura de la T2 la T5 . În cazul teoretic al
Figura 13.5 Ciclul teoretic al instalaŃiei de turbine cu gaze, cu ardere la presiu
ne constantă şi cu recuperare de căldură: a) – în diagrama P – V; b) – în diagrama T – S.
- 215 -
După destinderea adiabatică 3 – 4 în turbina d, gazele arse pătrund în recuperatorul g şi c
ază căldură aerului comprimat, izobara 4 – 6, iar în cazul ideal, 4 − 6 ′ . Evacuarea în at
ră a gazelor arse este reprezentată prin răcirea izobară 6 – 1, în care cedează căldura qC
torul de recuperare, μ , reprezintă raportul dintre căldura preluată de aer în recuperator
pentru a-şi mări temperatura de la T2 la T5 şi căldura care ar putea fi preluată de aer în
r-un recuperator cu o suprafaŃă infinit de mare, caz în care şi-ar mări temperatura de la
T2 , până la T5′ = T4 .
μ= c p (T5 − T2 ) c p (T5′ − T2 ) = T5 − T2 T5′ − T2
(13.7)
rezu tând pentru recuperarea tota ă T5 = T5′ deci μ = 1 . Utilizând expresia factorului de
recuperare (13.7), şi scriind ecuaŃia bilanŃului termic pentru schimbătorul de căldură – r
perator:
Q64 = Q52 , sau T4 − T6 = T5 − T2 = μ (T5′ − T2 )
putem determina căldura absorbită şi cea cedată de 1 kg de agent termic la parcurgerea p
rocesului ciclic:
qa = c p (T3 − T5 ) = c p ⎡⎣(T3 − T2 ) − (T5 − T2 )⎤⎦ = c p ⎡⎣(T3 − T2 ) − μ (T5′ − T2 )⎤⎦
⎡⎣(T4 − T1 ) − (T4 − T6 )⎤⎦ = c p ⎡⎣(T4 − T1 ) − μ (T5′ − T2 )⎤⎦
Aceste relaŃii contribuie la scrierea randamentului termic al ciclului cu recupera
re parŃială de căldură şi este:
T − T1 − μ (T5′ − T2 ) qc = 1− 4 qa T3 − T2 − μ (T5′ − T2 )
η = 1−
(13.8)
216
13.3. TURBINA CU ARDERE LA v = ct.

Figura 13.6 Sc ema instalaŃiei
1 – 2 compresie adiabată 2 – 3 – 4 ardere la v = ct 3 – 4 destindere adiabată
Figura 13.7 Ciclul teoretic
β=
p p2 ; λp = 3 p1 p2
Cu ajutoru ui β şi λ p , determinăm parametrii p şi T în punctele caracteristice ale cicl
lui.
(1)⎪ ⎨
⎧ p1 = p0 ⎪ ⎪T1 = T0 ⎪ ⎩
(13.9)
⎧ p 2 = β p0 ⎪ ⎪ ⎪ 1− k 1− k (2)⎪T = p k T = p k T ⇉ T = T0 ⎨ ⎪ 2 1 1 2 2 2 1− k ⎪ ⎪ β k ⎪
(13.10)
- 217 -
⎧ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ p 4 = p0 ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ 1−k 1− k ⎪ ⎪ (3)⎪ p3 k T3 = p4 k T4 ⎨ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ 1− k 1− k
1− k ⎟ ⎟ ⎪ ⎜ ⎜ ⎟ ⎟ ⎝ p4 ⎠ ⎝ p0 ⎠ ⎪ ⎪ β k ⎪ ⎩ c p (T4 − T1 ) cv (T3 − T2 )
1
(13.11)
ηt = 1 −
= 1− k ⋅ λp β
k −1 k
T0λ p k − T0 λ p ⋅ T0 ⋅ β
k −1 k
− T0 β
k −1 k
=
(13.12)
= 1− k
(λ p − 1)
1
λ p k −1 ηt = 1 − k −1 ⋅ 1 (λ p − 1) β k k 1
(13.13)
  
Acst r n mnt st comp r  il cu cl  l  M.A.C. – ul lnt pntru că λ p de a turb

ina cu gaze cu ardere a p = ct. are aceeaşi valoare cu λ p de a M.A.C. – u ent. n s
chimb, această turbină prezintă un mare dezavantaj: supapa de evacuare de la camera de
ardere poate fi deschisă numai atunci când sistemul termodinamic ajunge la parametr
ii corespunzători stării 3, turbina funcŃionând cu intermitenŃe.
- 218 -
CAPITOLUL XIV
TURBINE CU ABURI
14.1. MĂRIMI PRINCIPALE ALE TEORETIC ŞI CEL REAL TURBINEI. PROCESUL
Transformările din turbină cuprind o singură fază a ciclului Rankin şi anume destinderea A
− Bt (fig. 14.1). Datorită curgerii rapide a aburului, procesul poate fi considerat
adiabatic, deci δ q = 0 . Vitz   urului l  işire diferă puŃin de cea de la intrare,
deci ⎛c2 ⎞ d ⎜ ⎟ ≈ 0 , astfel că ecuaŃia energiei ⎜ ⎟ ⎟ ⎜2⎠ ⎝ ⎟ devine:
δ1 = − h  
Fiur  14.1 Procsul tur ini în i r m  h – s. (14.1)
 
Intrân (14.1) într intr r (in ic 0) şi ieşire (indice c), se obŃine lucru mecanic pr
odus de un kilogram de abur:
l = h0 − hc = H
(14.2)
Ceea ce înseamnă că lucrul mecanic produs în turbină este egal cu căderea de entalpie. Pent
u întregul proces al turbinei, căderea de entalpie se notează cu H , iar pentru o trea
ptă cu h. Procesul teoretic are loc după adiabata reversibilă A − Bt şi deci:
lt = i0 − ict = H t
(14.3)
Procesu rea Ńine cont şi de pierderi:
lr = i0 − ic = H i
219

n turbină survin pierderi interne din cauza frecărilor, scăpărilor de aburi etc. Acestea
conduc la micşorarea lucrului produs şi la încălzirea aburului (datorită frecărilor). Proce
ul real are loc după adiabata ireversibilă A− B . Lucru mecanic transmis rotoru ui în pr
ocesu rea se numeşte lucru intern li . Raportul dintre lucru intern şi lucru teore
tic se numeşte randament intern sau termodinamic.
ηi =
li H i −i = i = 0 c lt Ht i0 − ict
(14.4)
14.2. RANDAMENTELE TURBINEI ŞI CONSUMURI SPECIFICE 1. Definirea randamentelor. Din
cauza pierderilor interne, aburul transmite rotorului un lucru intern mai mic d
ecât cel teoretic şi am introdus randamentul intern: l ηi = i lt Lucrul mecanic efecti
v ce se obŃine la cupla turbinei este micşorat de pirderile externe ale turbinei (fr
ecări în lagăre, consumul aparatelor auxiliare, etc.); astfel definim randamentul meca
nic (efectiv):
ηm =
le li
(14.5)
Randamentul efectiv relativ se obŃine ca raportul dintre:
ηc =
le le li = ⋅ = η m ⋅ ηi lt li lt
(14.6)
Raportul dintre lucrul mecanic efectiv şi căldura conŃinută de aburul introdus în turbină p
rmite introducerea randamentului efectiv absolut:
η ea =
le l l l = i⋅ e⋅ t qi lt lt qi
(14.7)
Definind prin η = lt randamentul termic, atunci randamentul efectiv t qi absolut
va fi: η ea = ηi ⋅ η m ⋅ η t = η e ⋅ η t (14.8)
220
14.3. CONSUMUL SPECIFIC DE ABUR ŞI DE CĂLDURĂ
Prin consumul specific de abur se înŃelege cantitatea de abur necesară pentru producer
a unităŃii de energie. Lucrul mecanic efectuat de 1 kg abur la trecerea prin maşină, la
destinderea între două stări 1 şi 2 este:
l = h1 − h2 (14.9) Dacă se consideră d kilograme de abur, atunci cantitatea de abur pe
ntru a produce unitatea de energie este: dC =
632 kg ⋅ ab i1 − i2 cp ⋅ h 860 kg ⋅ ab i1 − i2 kW ⋅ h
(14.10)
respectiv
dW =
Am Ńinut seama că unităŃile de energie cu care lucrăm în mod practic sunt: 1cph = 632 kcal
1kWh = 860 kcal . Consumul orar teoretic, de abur pentru a produce N C [cp ] res
pectiv
N W [ kW ] va fi:
DC = N C ⋅ d C =
632 ⋅ N C i1 − i2
⎡ kg ⋅ ab ⎤ ⎢ ⎥ ⎢⎣ h ⎥⎦
(14.11)
DW = N W ⋅ dW =
860 ⋅ NW i1 − i2
⎡ kg ⋅ ab ⎤ ⎢ ⎥ ⎢⎣ h ⎥⎦
Consum specific de abur Ńinând cont de randamente devine:
′ dW = 860 l ⋅ i1 − i2 ηi η m 632 l ′ ⋅ dC = i1 − i2 ηi η m
Consumul specific de căldură se obŃine ca raportul între căldura conŃinută de aburul produs
agregat şi puterea instalaŃiei:
qs = Q N
⎡ kcal ⎤ ⎡ kcal ⎤ ⎢ ⎥⎢ ⎥ ⎣⎢ cp.h. ⎦⎥ ⎢⎣ kW .h ⎥⎦
- 221 -
ConŃinutul de căldură este dat de relaŃia:
Q = D (i1 − i4 )
unde: D – producŃia de abur a cazanului, i1 – entalpia aburului supraîncalzit,
i4 – entalpia apei de alimentare.
Aşadar se poate scrie:
q SW =
⎡ kcal ⎤ i1 − i4 ⎥ ⋅ 860 ⎢ ⎢ kW h ⎥ i1 − i2 ⎣ ⎦ ⎡ kcal ⎤ i1 − i2 ⎥ ⋅ 632 ⎢ ⎢⎣ cp.h ⎥⎦ i1 −
(14.12)
qSC =
respectiv pentru consumu rea :
′ qSW = q SW ⋅
şi q ′ = q ⋅ l SC SC ηl ⋅ η m ηi ⋅ η m
222
Bibliografie
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19.
Bancea O. ˝Aspecte fiziologice şi de confort ale încălzirii sau condiŃionării aerului˝ ,
umul ConferinŃei InstalaŃii Pentru ConstrucŃii şi Confortul Ambiental, pag.283 – 288, Timiş
ara 1999. Buzbuchi N. şi alŃii – Motoare Navale. Procese şi caracteristici /1. Ed. Didac
tică şi Pedagogică, Bucureşti 1996. Dănescu Al. şi alŃii - ˝Termotehnică şi maşini termice˝
că şi Pedagogică, Bucureşti 1985. Dobsovicescu Al. - ˝Energie Utilizabilă˝, Revista Termote
ca, pag.76 – 77,nr.2/2001. Drăgan M., Panait T. - ˝Analiza exergetică a instalaŃiilor term
oenergetice cu turbine cu gaze˝, Volumul conferinŃei NaŃionale de Termotehnică, pag.192 –
199, ConstanŃa 2002. Homutescu C.A. şi alŃii - ˝A new approach on the notion of generali
zed thermodinamic cycle in gas termal engines˝, Revista Termotehnica, pag.46 – 48, n
r. 1 – 2 /2003. Lenăchescu N. - ˝Termotehnică˝. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1981
escu M. şi alŃii - ˝Termodinamică tehnică˝, Matrix Rom, Bucureşti 1998. Memet F. - ˝Metode
imentale în termodinamică tehnică şi statistică˝, Ed. Europolis 2000. Memet F., Chiriac Fl.
- ˝Sisteme şi echipamente pentru instalaŃii frigorifice navale, Ed. Star Tipp 2000. Mi
hai C.I. - ˝Determinări experimentale privind influenŃa formei ajutajului convergent a
supra parametrilor termodinamici˝, Revista Termodinamica, pag. 56 – 63, nr.2/2002. M
oisil G.C. - ˝Termodinamica˝, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti 1988. Nica D. - ˝Mărimi fizi
ce de la A la Z˝, Ed. Didactică şi Pedagocică, R.A., Bucureşti 2004. Panait T. - ˝Exergoeco
omia sistemelor termoenergetice˝, Ed. FundaŃiei Universitare ˝Dunărea de jos˝, GalaŃi 2003.
Pruiu A., Uzunov Ghe. - ˝Motoare cu aprindere prin comprimare. Procese caracterist
ici şi supraalimentare˝, ConstanŃa 1995. Tofan T. Şi alŃii - ˝Tehnica frigului şi climatiză
industria alimentară. Îndrumar pentru activităŃi aplicative˝, Ed. Agir, Bucureşti 2002. Tud
r D., Memet F. - ˝InstalaŃii frigorifice şi de climatizare navale˝, Ed. Tehnică, Bucureşti
997. Tudor D., Tudor C. - ˝Termotehnică, maşini şi instalaŃii termice navale. Probleme, Ed
. Agir, Bucureşti 2002. Vlădea I. - ˝Tratat de termodinamică şi transmiterea căldurii˝, Ed.
dactică şi Pedagogică, Bucureşti 1974. - 223 -