Noţiuni de sexualitate infantilă

Etapa orală, etapa anală , etapa falică

"Copilul are viaţa sexuală" este o afirmaţie care îi frapează pe mulţi. Şi aceasta pentru că toţi
oamenii şi-au refulat propria sexualitate infantilă şi din acest motiv ei nu o mai remarcă la
copii. Psihanaliza, in primul rînd întemeietorul ei, Sigmund Freud, a descoperit la copil o
viaţă sexuală intensă, în mai multe etape de dezvoltare, cum ar fi: orală, anală, falică si
oedipiană.

În etapa orală se poate observa la copil plăcerea de a suge, de a-şi ocupa buzele, gura în
genere, cu ceva, în afara alimentaţiei, in timp ce chipul său exprimă plăcerea, voluptatea.

Plăcerea suptului, independentă de actul alimentaţiei, este o plăcere autoerotică, copilul

neavînd încă intuiţia unei lumi exterioare, în afara lui. Copilul iubeşte ca pe el însuşi tot ce i
se pune in gura-sînul, tetina - iar prin extensie tot corpul mamei, cu care se identifică, acest tip
de identificare rămînînd impregnat pe tot parcursul vieţii în inconştient. Toate momentele
voluptoase sunt legate de prezenţa mamei - alimentaţia, baia, legănatul - relaţia cu mama
ţinînd de principiul plăcere-neplăcere.

Cînd o vede, se bucură, pentru că îi aminteşte de momentele plăcute petrecute împreună. Pe

acest model de relaţie, se va mula relaţia lui cu lumea exterioară, astfel încît va duce la gura
tot ce îi place, a avea fiind echivalentul lui a fi. Copilul imită comportamentul mamei, se
poate observa că dacă aceasta rîde, rîde si el, dacă vorbeşte, el începe sa gîngurească. Pînă aici
copilul se comportă pasiv.

În această etapă, există şi o fază activă, care începe odată cu apariţia dentiţiei, cînd copilul
începe să muşte tot ce îi vine în gură, fapt important, căci acum se pot face fixaţii care pot
dăuna dezvoltării ulterioare a individului. Muşcătura, este prima lui pulsiune agresivă, iar
dacă mama reacţionează prin renunţarea la alăptat tocmai în acest moment, copilul se va simţi
frustrat, considerînd-o o consecinţă a agresiunii. De acest fapt depinde învăţarea limbii
materne, iar în viitor, folosirea agresivităţii va fi blocată de sentimentul vinovăţiei. O
asemenea frustrare, determină regresiunea la faza pasivă, şi vom vedea în acest caz copii care
îşi sug degetele, comportament de care se plîng multe mame (sau copii care nu doresc sa
renunţe la tetina).
Trebuie reţinut că libidoul (energia sexuală) se sprijină pe funcţia alimentaţiei, după care,
progresiv, se satisface independent de aceasta. În acest stadiu, copilul trăieşte prin intermediul
halucinaţiilor, al delirurilor - atunci cînd este singur bate din palme, se bucura ca şi cum ar fi
lîngă obiectul iubirii: mama.

Etapa anală: această etapă începe cam pe la al doilea an de viaţă, cînd se poate observa
plăcerea pe care o procură copilului eliberarea spontană a sfincterelor: defecaţia si urinarea.
Este o perioadă plină de ambivalenţă, cînd copilul observă că a elimina fecalele atunci cînd
adultul o vrea este motiv de bucurie, el fiind recompensat prin dragoste de către mamă. Dacă
nu o face, este motiv de ceartă, şi astfel se naşte o relaţie care va determina comportamentul
copilului vizavi de adult prin "cadourile" pe care le face prin intermediul fecalelor.

Aici, libidoul se sprijină pe funcţiile excremenţiale si se detaşează de acestea cînd copilul se

joacă cu fecalele si urina. Plăcerea este obţinută din presiunea pe care o exercită fecalele in
zona sfincterelor, plăcere care poate fi detectată si pe faţa copilului. Nu trebuie să ne lăsam
înşelaţi de aspectul scârbos, aceste plăceri sunt trăite din necesităţi filogenetice. Copilul, sub
influenţa educaţiei parentale, va face o deplasare de la fecale, care sunt "murdare" la nisip,
noroi, apă, iar atitudinea părinţilor faţă de aceste substitute ale fecalelor va determina sau nu
refulări.

Fixaţiile la această etapă libidinală vor determina, ulterior, trăsături caracteriale ca: seriozitate,
conştinciozitate, sobrietate, spiritul ordinii, spiritului ştiinţific, la cei care s-au conformat
cerinţelor parentale, în timp ce la celălalt pol se află bosumflaţii, încăpaţînaţii, cei care produc
scandal prin dezordine, murdărie, indisciplină, sau cei extrem de curaţi, chiar obsesivi în acest
sens.

Trebuie spus că, pentru copil, a nu oferi fecalele mamei - adică a nu defeca atunci cînd vrea
ea  - este un act de agresiune, de nesupunere şi dezacord, de dezinvestire a mamei. Acum, se
formează la copil atît ambivalenţa afectivă şi cuplul antagonic sadism-masochism.

Conform ambivalenţei, mama poate fi bună-rea, iar relaţiile cu lumea se vor realiza pe baza
aceluiaşi principiu. În mintea copilului, tot ce se opune dorinţelor sale este rău. Acum îşi
descoperă forţa musculară, agresivitatea şi este foarte important modul în care mama se
raportează la aceasta, căci a nu permite copilului sa fie agresiv cu mediul înseamnă a-l priva
de descărcarea motrică solicitată de instinctivitate.

În această etapă, copilul îşi deplasează agresivitatea de la părinţi la substitutele lor - păpuşi,
diverse obiecte, animale de casă etc. - pe care le va distruge ca pe proprii săi părinţi. Mamele
pot confirma aceste comportamente ale copilului, certurile cu copilul lor pentru curăţenie,
sadismul copilului, faptul ca unii copii mai fac în pat chiar şi la vîrste înaintate, simptom
regresiv - conduite pe care nu şi le pot explica.

Etapa falică, începe pe la vîrsta de trei ani şi este trezită de raporturile mamei cu copilul, dar şi
de micţiune. Cert este că zona erogenă în această etapă este penisul la băiat si clitorisul la
fetiţă, iar mamele pot confirma că micuţii lor se scarpină în zona genitală, se joacă cu organul
lor sexual, chiar dacă sunt bătuţi peste mînă, acest comportament nefiind altceva decît
masturbare, chiar dacă nu vrem să o recunoaştem asta.

Renunţarea la fecale are loc si datorită interesului pe care îl acordă copilul onaniei, prin care
îşi descarcă  libidoul. În această perioadă copilul devine extrem de curios şi îşi pune multe
întrebări, cum ar fi: de unde vin copiii?, cum se fac copiii?, ce fac părinţii noaptea în pat?
Aceste întrebări sunt cu atît mai intense, cu cît se naşte un frăţior, sau o soră, aceştia fiind
consideraţi rivali la dragostea mamei.

Urmează o altă întrebare: ce diferenţă există între un băiat si o fată? Această curiozitate
sexuală este motorul pentru curiozitatea intelectuală în genere, iar copilul încearcă să îşi
răspundă singur la întrebări. Ne-am putea îndoi de aceste interese ale copilului la această
vîrstă, însă dacă l-am urmări cu atenţie, am putea observa multe lucruri care le confirmă.

Mamele ştiu ca la această vîrstă copiii lor devin extrem de curioşi, că tot timpul pun întrebări,
că devin extrem de activi. Masturbarea este însoţită de fantasme care o vizează pe mamă,
copilul fiind extrem de curios în ceea ce o priveşte, îi place să urmărească modul în care ea îşi
face toaleta. Astfel, copilul este un voyeurist, îi place să privească, să urmărească ce face
mama, ce fac părinţii în pat, în cameră, cînd sunt singuri, dar şi exhibiţionişti, atunci cînd, de
exemplu, fetiţa vrea să arate că are „ceva” şi îşi ridică rochia - în fantasmele ei, ea arată un
penis.
Gelozia este un afect prezent si activat de prezenţa unui frate, unei surioare, iar atitudinea faţă
de acesta este una sadică, chiar dacă uneori numai în cuvinte, acesta fiind motivul pentru care
fraţii se ceartă, se luptă pentru dragostea mamei.

Însa gelozia mai este prezentă şi în complexul oedip, care se conturează tot mai mult pe
măsură ce intrăm în cel de-al patrulea an de viaţă. Copilul vrea să ştie ce se întîmplă în camera
părinţilor, iar dacă reuşeşte să vadă un act sexual, îl va interpreta ca fiind un act sadic.

De aceste scene se leagă elaborarea unor fantasme în care actul sexual apare ca fiind un viol,
motiv de repulsie ulterioară vizavi de actul sexual. Un alt motiv de repulsie resimţit de băieţel
faţă de fetiţă provine din ideea infantilă că mama are un penis, căci ei nu îi poate lipsi ceea ce
i-a dat lui, şi din realizarea faptului că fetiţei îi lipseşte acest organ.

Trebuie subliniată gravitatea interdicţiei masturbării falice - bătaia, legarea mîinilor etc. - căci
copilul va regresa în etape anterioare ale dezvoltării libidinale dezvoltînd fantasme sadice,
halucinaţii, regresie exprimată prin onanie compulsivă, ticuri, bîlbîieli, insomnie, encoprezie,
enurezie.

Progresiv, copiii se identifică cu părinţii de acelaşi sex, au multiple fantasme în acest sens,
fetiţa se îmbracă în hainele mamei, se încalţă cu încălţămintea ei, se rujează, în timp ce băiatul
ia pălăria tatălui, îi îmbracă si hainele, ia un băţ care va ţine loc de pistol şi îl va împuşca pe
tată, pe scurt, se intră în perioada oedipiană.