Alg 2!!

GEOMETRIE VECTORIALĂ, ANALITICĂ ŞI
DIFERENŢIALĂ. PROBLEME REZOLVATE
Gabriel POPA, Paul GEORGESCU

c
°August 20, 2009, Iaşi
Cuprins
1 SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI. STRUCTURA AFINĂ 4
2 SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI. STRUCTURA EUCLIDIANĂ 9
3 DREAPTA ÎN PLAN 19
4 DREAPTA ÎN SPAŢIU 26
5 PLANUL ÎN SPAŢIU 32
6 COORDONATE POLARE, CILINDRICE ŞI SFERICE 43
7 ROTAŢII ŞI TRANSLAŢII 53
8 CONICE PE ECUAŢII REDUSE 57

8.1 CERCUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
8.2 ELIPSA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
8.3 HIPERBOLA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
8.4 PARABOLA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
9 CONICE PE ECUAŢII GENERALE 73
10 SFERA 88
11 CUADRICE PE ECUAŢII REDUSE 94
12 TEORIA SUPRAFEŢELOR 100
13 CURBE ÎN PLAN 107
14 CURBE ÎN SPAŢIU 121
2
15 PROBLEME DE SINTEZĂ 135
Capitolul 1
SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI.

STRUCTURA AFINĂ
−
→
1.1 Demonstraţi că trei vectori ~a,~b, ~c ∈ V3 pot forma un triunghi ⇔ ~a + ~b +~c = 0 (relaţia
lui Chasles).
Soluţie
−
→ −→ −→
Dacă ~a, ~b, ~c sunt laturi ale unui triunghi ABC, ~a = BC, ~b = CA, ~c = AB, atunci
concluzia rezultă din regula triunghiului de adunare a vectorilor:
−→ −→ − →
~c = AB = AC + CB = −~b −~a ⇒ ~a + ~b +~c = ~0.
Reciproc, fie ~a, ~b, ~c cu ~a + ~b + ~c = ~0 ⇔ ~c = −(~a + ~b). Construim un vector oarecare

−
→ −→ −→ −→ −→
BC = ~a. Cu originea ı̂n C construim un vector CA = ~b. Atunci BA = BC + CA =
−→
= ~a + ~b ⇒ AB = −(~a + ~b) = ~c şi deci cu vectorii ~a, ~b, ~c putem construi 4 ABC.
−→ −→
BM −−→ k AC + AB
1.2 În 4 ABC se consideră M ∈ [ BC ] astfel ca = k. Demonstraţi că AM = .
MC k+1
Soluţie
−→ −→
Cum BM = kMC iar vectorii BM şi MC au aceeaşi direcţie şi acelaşi sens, atunci
−→ −→ −−→ −→ −→ −−→ −−→
BM = k MC, prin urmare AM − AB = k ( AC − AM ). Deducem că (1 + k) AM =
−→ −→
AB + k AC, de unde concluzia problemei.
1.3 În 4 ABC se consideră medianele [ AA0 ], [ BB0 ] şi [CC 0 ]. Demonstraţi că putem construi
−−→ −→ −→
un triunghi cu vectorii AA0 , BB0 , CC 0 .
Soluţie
4
G. POPA, P. GEORGESCU 5
−−→0 −→0 −→0 1 −→ −→ 1 −→ − → 1 −→ − → 1 −→ − →

AA + BB + CC = ( AB + AC ) + ( BA + BC ) + (CA + CB) = ( AB + BC +
2 2 2 2
−→ 1 −→ − → −→
+CA) + ( AC + CB + BA) = ~0 şi concluzia urmează folosind rezultatul problemei
2
1.1.
1.4 Fie O originea unui reper ı̂n spaţiu. Demonstraţi că patrulaterul ABCD este paralelogram
dacă şi numai dacă ~r A +~rC = ~r B +~r D .
Soluţie
Fie M şi N mijloacele diagonalelor [ AC ], respectiv [ BD ]. Atunci: ABCD paralelo-
1 1
gram ⇔ M = N ⇔ ~r M = ~r N ⇔ (~r A +~rC ) = (~r B +~r D ) ⇔ ~r A +~rC = ~r B +~r D .
2 2
1.5 Demonstraţi că mijloacele laturilor unui patrulater convex ABCD sunt vârfurile unui
paralelogram.
Soluţie
Raportăm planul la un reper de origine O şi fie M, N, P, Q mijloacele laturilor [ AB],
[ BC ], [CD ] şi respectiv [ DA]. Atunci
1 1 1 1
~r M +~r P = (~r A +~r B ) + (~rC +~r D ) = (~r A +~r D ) + (~r B +~rC ) = ~rQ +~r N
2 2 2 2
de unde, conform problemei precedente, urmează că MNPQ este paralelogram.
1.6 Se consideră 4 ABC şi punctele M ∈ [ AB], N ∈ [ AC ] astfel ı̂ncât MA = MB, iar
−−→ −→ −→ −−→
N A = 2NC. Determinaţi coordonatele vectorilor AM, BN, CN, MN ı̂n fiecare din bazele
n−→ −→o n−−→ −→o n−→ − →o
1) B1 = AB, AC ; 2) B2 = AM, AN ; 3) B3 = BA, BC .
Soluţie
−−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −−→
1) Avem că AM = 12 AB; BN = BA + AN = − AB + 23 AC; CN = − 13 AC, iar MN =
−−→ −→ −→ −→
MA + AN = − 21 AB + 23 AC. Rezultă că, ı̂n baza B1 , vectorii daţi au coordonatele:
−−→ 1 −→ −→ −−→
AM ( 2 , 0); BN (−1, 23 ); CN (0, − 31 ); MN (− 12 , 23 ).
−→ −−→ −→ −→
2) Întrucât AB = 2 AM şi AC = 32 AN, coordonatele vectorilor daţi ı̂n baza B2 sunt:
−−→ −→ −→ −−→
AM (1, 0); BN (−2, 1); CN (0, − 12 ); MN (−1, 1).
−→ −→ −→ − → −→ −−→ −→ −→ −→
3) Observăm că AB = − BA, AC = BC − BA. Rezultă că AM = − 12 BA; BN = BA +
2 − → −→ 1−
→ 2− → −→ 1 −
→ −→ 1−
→ 1− → −−→ 1− →
3 ( BC − BA ) = 3 BA + 3 BC; CN = − 3 ( BC − BA ) = 3 BA − 3 BC, iar MN = 2 BA +
2 − → −→ 1−→ 2− → −−→ 1 −→ 1 2 −→ 1 1
3 ( BC − BA ) = − 6 BA + 3 BC. Astfel, ı̂n baza B3 , AM (− 2 , 0); BN ( 3 , 3 ); CN ( 3 , − 3 );
−−→ 1 2
MN (− 6 , 3 ).
6 Capitolul 1 SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI. STRUCTURA AFINĂ
1.7 Se consideră paralelogramul ABCD de centru O şi punctele M ∈ [ AB], N ∈ [ AD ] astfel

−→ −→ −→ −→
ı̂ncât 3AM = AB şi 2AN = AD. Determinaţi coordonatele vectorilor AB, AC, AO, BD ı̂n
fiecare din bazele
n−−→ −→o n−→ −→o
1) B1 = AM, AN ; 2) B2 = AB, AO .
Soluţie
−→ −→ −→ −→
1) AB(3, 0); AC (3, 2); AO( 32 , 1); BD (−3, 2).
−→ −→ −→ −→
2) AB(1, 0); AC (0, 2); AO(0, 1); BD (−2, 1).
1.8 Fie B = {~ı,~} baza canonică ı̂n plan.

1) Demonstraţi că vectorii ~a =~ı +~ şi ~b = −~ı + 2~ sunt
n necoliniari;
o
2) Aflaţi coordonatele vectorilor bazei B ı̂n baza B1 = ~a, b ;~
n o
3) Descompuneţi vectorul ~v = 5~ı −~ după baza B1 = ~a,~b .
Soluţie
1) Presupunem prin absurd că vectorii ~a şi ~b sunt coliniari; atunci există t ∈ R astfel
ı̂ncât ~b = t~a. Trecând la coordonate, obţinem că (−1, 2) = t · (1, 1), adică t = −1 şi
t = 2, contradicţie. Rămâne că vectorii ~a şi ~b sunt necoliniari.
2) Fie~ı = x~a + y~b, cu x, y ∈ R; atunci~ı = x (~ı +~) + y(−~ı + 2~) = ( x − y)~ı + ( x + 2y)~,
de unde x − y = 1, iar x + 2y = 0. Rezultă că x = 23 , y = − 13 , prin urmare coordonatele
versorului ~ı din baza canonică, ı̂n baza B1 , sunt ~ı( 23 , − 13 ). Cu un raţionament analog,
găsim coordonatele lui ~ ı̂n baza B1 , anume ~( 13 , 13 ).
3) Folosind punctul precedent, obţinem că ~v = 5( 23~a − 31~b) − ( 13~a + 13~b) = 3~a − 2~b,
deci coordonatele lui ~v ı̂n baza B1 sunt ~v(3, −2).
−→ −→ −−→
1.9 Fie ABCDA0 B0 C 0 D 0 un cub. În raport cu reperul ( A; AB, AD, AA0 ), găsiţi coordona-
−−→ −−→ −−→ −−→
tele vectorilor AC 0 , MN, A0 N, OM, unde M, N sunt mijloacele segmentelor [ BC ], respectiv
[CD ], iar O este centrul cubului.
Soluţie
−−→0 −→ − → −→
AC = AB + BC + CC 0
−→ −→ −−→ −−→
= AB + AD + AA0 , deci AC 0 (1, 1, 1).
−−→ −→ −→ 1 − → 1 −→
MN = MC + CN = BC + CD =
2 2
1 −→ 1 −→ 1 −→ 1 −→
= AD + BA = − AB + AD,
2 2 2 2
µ ¶
−−→ 1 1
deci MN − , , 0 .
2 2
−−0→ −−→ −−→ −→ −→ −−→ 1 −→

A N = A0 D 0 + D 0 D + DN = AD − AA0 + AB
µ ¶ 2
−−0→ 1
deci A N , 1, −1 .
2
−−→ −→ −→ −→ 1 −−→ −→ −→ 1 −→ −→ −−→
OM = OA + AB + BM = − AC 0 + ( AB + BM ) = − ( AB + AD + AA0 )+
2 µ 2 ¶
−→ 1 −→ 1 −→ 1 −−→0 −−→ 1 1
+( AB + AD ) = AB − AA , deci OM , 0, − .
2 2 2 2 2
1.10 Demonstraţi că medianele unui triunghi sunt concurente (ı̂ntr-un punct numit centrul
de greutate al triunghiului).
Soluţie
Dacă ~r A , ~r B , ~rC sunt vectorii de poziţie ai vârfurilor (ı̂n raport cu un punct fix oare-
care), vectorii de poziţie ai mijloacelor laturilor [ BC ], [CA], [ AB] sunt ~r M = 21 (~r B +~rC ),
~r N = 12 (~rC +~r A ), respectiv ~r P = 12 (~r A +~r B ). Folosind rezultatul problemei 1.2, se ob-
servă că punctele care ı̂mpart medianele [ AM ], [ BN ], [CP] ı̂n raportul k = 2 au, toate,
acelaşi vector de poziţie, anume 13 (~r A +~r B +~rC ), prin urmare cele trei mediane sunt
concurente.
1.11 Fie 4 ABC şi fie G centrul său de greutate.

−→ −→ −→
1) Demonstraţi că GA + GB + GC = ~0.
−−→ −→ −→ −−→
2) Dacă M este un punct oarecare, demonstraţi că MA + MB + MC = 3 MG.
Soluţie
−→ −→ −→
1) Am văzut la problema 1.10 că ~rG = 13 (~r A +~r B +~rC ). Atunci GA + GB + GC =
(~r A −~rG ) + (~r B −~rG ) + (~rC −~rG ) = ~r A +~r B +~rC − 3~rG = 0.
−−→ −→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −−→
2) Avem că MA + MB + MC = ( MG + GA) + ( MG + GB) + ( MG + GC ) = 3 MG +
−→ −→ −→ −−→ −−→
( GA + GB + GC ) = 3 MG + ~0 = 3 MG.
1.12 Fie ABCDEF hexagon, iar M, N, P, Q, R, S mijloacele laturilor consecutive. Arătaţi că
triunghiurile MPR şi NQS au acelaşi centru de greutate.
Soluţie
Se determină vectorii de poziţie ai centrelor de greutate ale celor două triunghiuri,
funcţie de vectorii de poziţie ai vârfurilor hexagonului; obţinem, de fiecare dată, 16 (~r A +
~r B +~rC +~r D +~r E +~r F ), deci cele două centre de greutate coincid.
8 Capitolul 1 SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI. STRUCTURA AFINĂ
1.13 Se consideră 4 ABC şi D ∈ [ BC ] astfel ı̂ncât BC = 3DC. Dacă E este mijlocul medianei
CC 0 , demonstraţi că punctele A, D şi E sunt coliniare.
Soluţie
−→ −−→ −→ −→ −→ −→ −→
Cum AE = 21 ( AC 0 + AC ) = 14 ( AB + 2 AC ) = 14 · 3 AD = 34 AD, rezultă că vectorii
−→ −→
AE şi AD sunt coliniari, de unde cerinţa problemei.
Soluţie alternativă
Se poate utiliza reciproca teoremei lui Menelaus ı̂n triunghiul BCC 0 .
Capitolul 2
SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI.

STRUCTURA EUCLIDIANĂ
−→ −−→ −→ −→
2.1 Fie ABCDA0 B0 C 0 D 0 un paralelipiped dreptunghic. Arătaţi că AD · D 0 C + AB · BC 0 +
−→ −−→
A0 B · B0 C 0 = 0.
Soluţie
Deoarece AD ⊥ (CDD 0 ) şi D 0 C ⊂ (CDD 0 ),
rezultă că AD ⊥ D 0 C. Analog se observă că
AB ⊥ BC 0 , A0 B ⊥ B0 C 0 , deci fiecare dintre
termenii sumei din enunţ este nul.
−→ −→ −→ −→ −→ −→
2.2 Fie AB şi AC doi vectori nenuli cu proprietatea că k AB + AC k = k AB − AC k. Demonstraţi
[ ) = 90◦ .
că m( BAC
Soluţie
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
Dacă k AB + AC k = k AB − AC k, atunci k AB + AC k2 = k AB − AC k2 . Deducem
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
că AB2 + 2 AB · AC + AC2 = AB2 − 2 AB · AC + AC2 , de unde AB · AC = ~0, deci
[ ) = 90◦ .
m( BAC
−→ −→ −→
Fie D cel de-al patrulea vârf al paralelogramului ABDC. Avem că AB + AC = AD,
−→ −→ − →
AB − AC = CB, prin urmare ipoteza problemei noastre revine la faptul că diagonalele
AD şi BC ale paralelogramului ABDC sunt congruente. Rezultă că acest paralelogram
[ ) = 90◦ .
este dreptunghi, adică m( BAC
9
10 Capitolul 2 SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI. STRUCTURA EUCLIDIANĂ
2.3 Se consideră ı̂n plan punctele A(1, 1), B(−1, −2), C (c, 0) şi D (0, d), cu c, d > 0.
−→ −→ −→ −→ −→ − →
1) Calculaţi AB · CD, AC · DB, AD · BC.
2) Determinaţi c, d astfel ı̂ncât A să fie ortocentrul 4 BCD.
Soluţie
−→
1) În raport cu baza canonică, vectorii care apar au coordonatele: AB(−2, −3);
−→ −→ −→ −→ −→ −→
CD (−c, d); AC (c − 1, −1); DB(−1, −2 − d); AD (−1, d − 1); BC (c + 1, 2). Atunci AB ·
−→ −→ −→
CD = (−2)(−c) + (−3)d = 2c − 3d; AC · DB = (c − 1)(−1) + (−1)(−2 − d) =
−→ − →
−c + d + 3, iar AD · BC = (−1)(c + 1) + (d − 1)2 = −c + 2d − 3.
2) Dacă A este ortocentrul 4 BCD, atunci AB ⊥ CD, AC ⊥ DB şi AD ⊥ BC, prin
urmare cele trei produse scalare de la punctul precedent trebuie să se anuleze. Obţinem
sistemul de trei ecuaţii cu două necunoscute 2c − 3d = 0, c − d = 3, c − 2d = −3, care
este compatibil determinat, cu soluţia c = 9, d = 6.
2.4 Se consideră pătratul ABCD şi punctele M ∈ [ BC ], N ∈ [CD ] astfel ı̂ncât BM = CN.
Demonstraţi că AM ⊥ BN.
Soluţie n−→ −→o −−→ −→

În baza B = AB, AC , coordonatele vectorului AM sunt (1, x ), iar cele ale lui BN
−−→ −→
sunt (− x, 1), unde x = BM = CN. Astfel, AM · BN = 1(− x ) + x = 0, prin urmare
AM ⊥ BN.
2.5 Fie ~a,~b, ~c ∈ V3 de lungime 1 astfel ca ~a + ~b +~c = ~0. Calculaţi ~a · ~b + ~b ·~c +~c ·~a.
Soluţie
Au loc relaţiile:
~a · (~a + ~b +~c) = 0 ⇒ ~a2 +~a · ~b +~a ·~c = 0

~b · (~a + ~b +~c) = 0 ⇒ ~a · ~b + b2 + ~b ·~c = 0
~c · (~a + ~b +~c) = 0 ⇒ ~a ·~c + ~b ·~c +~c2 = 0.
Prin sumare, obţinem:
3
~a2 + ~b2 +~c2 + 2(~a · ~b +~a ·~c + ~b ·~c) = 0 ⇒ ~a · ~b +~a ·~c + ~b ·~c = − .
2
Conform relaţiei lui Chasles, putem construi un triunghi cu vectorii ~a, ~b, ~c, iar acest
triunghi este echilateral, de latură 1. Rezultă că măsura unghiurilor formate de doi
câte doi dintre cei trei vectori este de 120◦ , deci ~a · ~b + ~b ·~c +~c ·~a = k~akk~bk cos 120◦ +
k~bkk~ck cos 120◦ + k~ckk~ak cos 120◦ = 1 · 1 · (− 1 ) + 1 · 1 · (− 1 ) + 1 · 1 · (− 1 ) = − 3 .
2 2 2 2
Conform comutativităţii şi distributivităţii produsului scalar, se obţine că
2(~a · ~b + ~b ·~c +~c ·~a) = ~a · (~b +~c) + ~b · (~c +~a) +~c · (~a + ~b)
= ~a · (−~a) + ~b · (−~b) +~c · (−~c)
= −(k~ak2 + k~bk2 + k~ck2 )
= −3,
de unde concluzia.
2.6 Demonstraţi că pentru orice puncte A, B, C din plan are loc egalitatea
−→ −→ −→ − → −→ − → 1
AB · AC + BA · BC + CA · CB = ( AB2 + BC2 + CA2 )
2
Soluţie
−→ −→
Din teorema cosinusului, avem că AB · AC = AB · AC cos( Â) = 21 ( AB2 + AC2 −
BC2 ). Scriem ı̂ncă două relaţii analoage şi, prin sumarea tuturor, se obţine egalitatea
dorită.
Conform comutativităţii şi distributivităţii produsului scalar, se obţine că
−→ −→ −→ − → −→ − → −→ −→ − → −
→ −→ −→ −→ − → −→
2( AB · AC + BA · BC + CA · CB) = AB · ( AC − BC ) + BC · ( BA − CA) + CA · (CB − AB)
−→ −→ − → − → −→ −→
= AB · AB + BC · BC + CA · CA
= AB2 + BC2 + CA2 ,
de unde concluzia.
2.7 Fie 4 ABC şi fie G centrul său de greutate. Demonstraţi că dacă M este un punct oarecare,
atunci MA2 + MB2 + MC2 = GA2 + GB2 + GC2 + 3MG2 (Leibniz).
Soluţie
−−→ −−→ −→ −−→ −−→ −→
Avem că MA = MG + GA, deci MA2 = MA2 = MG2 + GA2 + 2 MG · GA şi
−→ −→ −→
analoagele. Conform rezultatului problemei 1.11, GA + GB + GC = ~0, de unde
−−→ −→ −→ −→
MA2 + MB2 + MC2 = 3MG2 + GA2 + GB2 + GC2 + 2 MG2 · ( GA + GB + GC ) =
= 3MG2 + GA2 + GB2 + GC2 .
2.8 Fie ABCD un patrulater cu AB ⊥ CD şi fie E, F mijloacele laturilor AD, respectiv BC.
Demonstraţi că
→ −→ −→
−
1) 2EF = AB − CD;
2) 4EF2 = AB2 + CD2 ;
−→ −→ −→ −→
3) AD · CD = BD · CD.
Soluţie
−
→ −→ −→ − → − → −→ −→ − → −→ −→ −
→
1) Întrucât EF = EA + AB + BF şi EF = ED + DC + CF, iar EA + ED = ~0, BF +
−→ −→ −→ −→ −→ −→
CF = ~0, deducem că 2EF = AB + DC = AB − CD.
−
→ −→ −→
2) Din egalitatea precedentă, rezultă că 4EF2 = ( AB − CD )2 , adică 4EF2 = AB2 −
−→ −→ −→ −→
2 AB · CD + CD2 . Însă AB ⊥ CD, deci AB · CD = 0 şi atunci 4EF2 = AB2 + CD2 .
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
3) Observăm că AD · CD = ( AB + BD ) · CD = AB · CD + BD · CD = BD · CD.
Notă Din relaţia 3), se poate observa că produsul scalar nu permite simplificarea.
2.9 Fie ABCDA0 B0 C 0 D 0 un cub.

1) Demonstraţi că AC 0 ⊥ BD.
2) Determinaţi cosinusul unghiului dintre AC 0 şi A0 M, unde M este mijlocul lui AB.
Soluţie
1) Alegând convenabil unitatea de măsura, putem considera latura cubului egală
cu 1. Raportăm spaţiul la un reper ortonormat cu originea ı̂n A, versorii axelor fiind
−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→
~ı = AB, ~ = AD şi ~k = AA0 . Atunci, AC 0 (1, 1, 1), BD (−1, 1, 0), prin urmare AC 0 · BD =
1 · (−1) + 1 · 1 + 1 · 0 = 0, de unde AC 0 ⊥ BD.
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
\ −−→
2) Coordonatele vectorului A0 M sunt ( 12 , 0, −1), deci AC 0 · A0 M = k AC 0 kk A0 M k cos( AC 0 , A0 M ),
1
√ √5 −−→\ −−→ −−→ −−→
astfel că − 2 = 3 2 cos( AC 0 , A0 M ). Rezultă că unghiul vectorilor AC 0 şi A0 M are cos-
inusul − √1 (este un unghi obtuz); unghiul dreptelor AC 0 şi A0 M, fiind ascuţit, va fi
15
suplementul celui de mai ı̂nainte şi va avea cosinusul egal cu √1 .
15
2.10 Fie ~a, ~b, ~c ∈ V3 astfel ı̂ncât ~a + ~b +~c = ~0. Demonstraţi că ~a × ~b = ~b ×~c = ~c ×~a.
Soluţie
Au loc relaţiile
~a × ~b − ~b ×~c = ~a × ~b +~c × ~b = (~a +~c) × ~b = (−~b) × ~b = ~0.
Rezultă că ~a × ~b = ~b ×~c. Analog se demonstrează şi cealaltă egalitate.

2.11 Demonstraţi că ~a × (~b ×~c) + ~b × (~c ×~a) +~c × (~a × ~b) = ~0, ∀~a,~b, ~c ∈ V3 (identitatea
lui Jacobi).
Soluţie
~a × (~b ×~c) + ~b × (~c ×~a) +~c × (~a × ~b) = (~a ·~c)~b − (~a · ~b)~c + (~b ·~a)~c − (~b ·~c)~a + (~c ·
~a)~b − (~c · ~b)~a = ~0.
2.12 Demonstraţi că (~a − ~b,~b −~c, ~c −~a) = 0, ∀~a,~b, ~c ∈ V3 , algebric şi geometric.
Soluţie
Soluţie algebrică: Dacă vectorii ~a, ~b, ~c au, ı̂n raport cu o bază ortonormată, coordo-
natele ( x1 , y1 , z1 ), ( x2 , y2 , z2 ) respectiv ( x3 , y3 , z3 ), atunci
¯ ¯
¯ ¯
¯ x1 − x2 y1 − y2 z1 − z2 ¯
¯ ¯
(~a − ~b,~b −~c, ~c −~a) = ¯¯ x2 − x3 y2 − y3 z2 − z3 ¯¯ .
¯ ¯
¯ x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1 ¯
Adunând la prima linie suma celorlalte două, obţinem pe aceasta numai zerouri, prin
urmare (~a − ~b,~b −~c, ~c −~a) = 0.
Soluţie geometrică: Observăm că (~a − ~b) + (~b − ~c) + (~c −~a) = ~0, deci cu vectorii
~a − ~b, ~b − ~c, ~c −~a se poate construi un triunghi. Rezultă de aici că vectorii respectivi
sunt coplanari, de unde cerinţa.
³ ´
~ ~ ~
2.13 Fiind daţi trei vectori necoplanari ~a, b, ~c ∈ V3 , demonstraţi că ~a + b, b +~c, ~c +~a =
¡ ¢
2 ~a,~b, ~c şi interpretaţi geometric rezultatul.
Soluţie
(~a + ~b,~b +~c,~a +~c) = (~a + ~b) · ((~b +~c) × (~a +~c)) =
= (~a + ~b) · (~b ×~a + ~b ×~c +~c ×~a +~c ×~c)) =
= (~a,~b,~a) + (~a,~b, ~c) + (~a, ~c,~a) + (~a, ~c, ~c) +
+(~b,~b,~a) + (~b,~b, ~c) + (~b, ~c,~a) + (~b, ~c, ~c) = 2(~a,~b, ~c).
−→ −→ −−→
Interpretare: Fie paralelipipedul ABCDA0 B0 C 0 D 0 cu AB = ~a, AC = ~b, AA0 = ~c; atunci
−→ −−→ −−→
~a + ~b, ~a +~c, ~b +~c reprezintă respectiv diagonalele AD, A0 B0 , A0 C 0 . Rezultatul demon-
strează că paralelipipedul construit pe AD, A0 B0 , A0 C 0 are dublul volumului paralelip-
ipedului iniţial.
¯ ¯
¯~a ·~c ~a · d~¯
¯ ¯
2.14 Demonstraţi că (~a × ~b) · (~c × d~) = ¯ ¯, ∀~a,~b, ~c, d~ ∈ V3 .
¯~b ·~c ~b · d~¯
Soluţie
Utilizând definiţia şi proprietăţile produsului mixt, obţinem
(~a × ~b) · (~c × d~) = (~a × ~b, ~c, d~) = (~c, d,

~ ~a × ~b) = ~c · (d~ × (~a × ~b)),
de unde, conform formulei de dezvoltare a dublului produs vectorial,
(~a × ~b) · (~c × d~) = ~c · ((d~ · ~b)~a − (d~ ·~a)~b) = (d~ · ~b)(~a ·~c) − (d~ ·~a)(~b ·~c).
Folosind comutativitatea produsului scalar, urmează că

¯ ¯
¯~a ·~c ~a · d~¯
¯ ¯
(~a × ~b) · (~c × d~) = (~a ·~c)(~b · d~) − (~a · d~)(~b ·~c) = ¯ ¯.
¯~b ·~c ~b · d~¯
2.15 Fie A, B, C de vectori de poziţie ~r A ,~r B ,~rC . Demonstraţi că aria 4 ABC poate fi calculată
prin formula
1° °
°~r A ×~r B +~r B ×~rC +~rC ×~r A °
S ABC =
2
Soluţie
−→ −→
Întrucât k AB × AC k = AB · AC · sin( Â) = 2S ABC , obţinem că
1 −→ −→ 1
S ABC = k AB × AC k = k(~r B −~r A ) × (~rC −~r A )k
2 2
1
= k~r B ×~rC −~r B ×~r A −~r A ×~rC +~r A ×~r A k.
2
Relaţia dorită rezultă acum observând că ~r A ×~r B = −~r B ×~r A , ~rC ×~r A = −~r A ×~rC , iar
~r A ×~r A = ~0.
2.16 Fie A, B, C de vectori de poziţie ~r A = 14~ı − 7~ + 2~k, ~r B = 2~ı + 2~ − 7~k, ~rC = 2~ı + 7~ +
2~k. Arătaţi că 4 ABC este dreptunghic, iar 4 BOC este isoscel. Calculaţi perimetrul 4 ABC
şi aria 4 ABC.
Soluţie
√ √
Avem că OB = k~r B k = 57, iar OC = k~rC k = 57, prin urmare 4 BOC este isoscel.
−→ −→ −→ − →
Apoi, deoarece CA(12, 0, 0), iar CB(0, −5, −9), rezultă că CA · CB = 0, deci 4 ABC este
√
[ ) = 90◦ . Lungimile catetelor sunt AC = 12, BC = 106, iar
dreptunghic, cu m( ACB
√
lungimea ipotenuzei este AB = 5 10; perimetrul triunghiului va fi PABC = 12 +
√ √ √
106 + 5 10, iar aria S ABC = 12 AC · BC = 6 106.
2.17 Calculaţi lungimea ı̂nălţimii AD a 4 ABC de vârfuri A(1, 3, 1), B(3, 1, 5), C (−1, 0, 2).
Soluţie
1 −→ −→
Întrucât S ABC = k AB × AC k, iar
2
¯ ¯
¯ ~ı ~ ~k ¯
¯ ¯
¯ ¯
−→ −→ ¯¯ 2 −2 4 ¯¯
AB × AC = ¯ ¯ = 10~ı − 10~ − 10~k;
¯ −2 −3 1 ¯
¯ ¯
¯ ¯
urmează că
√
1 1 √ √ BC · AD 10 3
S ABC = k10~ı − 10~ − 10~kk = · 10 3 = 5 3 = ⇒ AD = .
2 2 2 BC
−
→ √ √
Însă BC = −4~ı −~ − 3~k, deci BC = 16 + 1 + 9 = 26, de unde
√ √ √
10 3 10 78 5 78
AD = √ = = ·
26 26 13
2.18 Calculaţi volumul tetraedrului de vârfuri A(2, −3, 4), B(3, −2, 4), C (2, −2, 5), D (3, −2, 5)
şi lungimea ı̂nălţimii AE a tetraedrului.
Soluţie
−→ −→ −→ −
→ −→
Mai ı̂ntâi, observăm că AB(1, 1, 0), AC (0, 1, 1), AD (1, 1, 1), BC (−1, 0, 1), iar BD (0, 0, 1).
Astfel,
¯ ¯
¯ ¯
¯1 1 0¯
1 −→ −→ −→ 1 ¯ ¯ 1
VABCD = |( AB, AC, AD )| = | ¯¯0 1 1¯¯ | = ,
6 6 ¯ ¯ 6
¯1 1 1¯
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯ ~
ı ~ k ¯
1 − → −→ 1 ¯¯ ¯ 1 1
SBCD = k BC × BD k = | ¯−1 0 1¯¯ | = k~k = .
2 2 ¯ ¯ 2 2
¯ 0 0 1¯
1
Cum VABCD = 3 · AE · SBCD , rezultă că AE = 1.
2.19 Determinaţi α ∈ R astfel ca vectorii ~a =~ı + α~ + 2~k, ~b = 2~ı +~ +~k, ~c = 3~ı −~ + 4~k să
fie coplanari. Pentru acest α, descompuneţi ~c după direcţiile vectorilor ~a şi ~b.
Soluţie
Cei trei vectori sunt coplanari atunci când produsul lor mixt se anulează. Avem că
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 α 2 ¯
¯ ¯
~
(~a, b, ~c) = ¯2 1 1¯¯ = −5α − 5,
¯
¯ ¯
¯3 −1 4¯
prin urmare valoarea căutată a lui α este −1. Pentru acest α, căutăm x, y ∈ R astfel ı̂ncât
~c = x~a + y~b; trecând la coordonate, egalitatea precedentă se scrie sub forma (3, −1, 4) =
x (1, −1, 2) + y(2, 1, 1). Obţinem sistemul de trei ecuaţii cu două necunoscute x + 2y =
3, − x + y = −1, 2x + y = 4, care este compatibil determinat, cu soluţia x = 35 , y = 32 .
2.20 Fie ~a =~ı + α~ + 2~k, ~b =~ı − 2~ + 3~k, ~c = 2~ı +~ +~k
1) Determinaţi α ∈ R astfel ca ~a şi ~b să fie ortogonali.
2) Pot fi ~a şi ~b paraleli pentru vreo valoare a lui α?
3) Determinaţi α ∈ R astfel ca ~a,~b, ~c să fie coplanari.
Soluţie
1), 2) Doi vectori sunt ortogonali atunci când se anulează produsul lor scalar şi sunt
paraleli atunci când au coordonatele proporţionale, deci
7
~a ⊥ ~b ⇔ ~a · ~b = 0 ⇔ 1 · 1 + α · (−2) + 2 · 3 = 0 ⇔ α = ;
2
1 α 2
~ak~b ⇔ = = , imposibil.
1 −2 3
3) Procedăm ca ı̂n soluţia problemei 2.19; obţinem că α = −1.
2.21 Dacă unghiul dintre doi vectori nenuli ~u şi ~v este ascuţit sau drept, demonstraţi că
k~u + ~vk > k~uk şi k~u + ~vk > k~vk .
Reciproca este adevărată?
Soluţie
−→ −
→ −→
Considerăm 4 ABC astfel ı̂ncât AB = ~u, BC = ~v; atunci ~u + ~v = AC. Măsura
[ este suplementul unghiului dintre ~u şi ~v, deci este cel puţin egală cu
unghiului ABC
[ este cel mai mare unghi al 4 ABC, iar latura care i se
90◦ . Rezultă că unghiul ABC
opune va fi cea mai lungă dintre laturile triunghiului. Astfel,
−→ −→ −→ −
→
k~u + ~vk = k AC k > k ABk = k~uk; k~u + ~vk = k AC k > k BC k = k~vk.
Reciproca este falsă; ne putem gândi la doi vectori ~u, ~v de lungimi egale al căror unghi
este ı̂n intervalul ( π2 , 2π
3 ); suplementul său fiind mai mare decât
π
3, raţionamentul an-
terior ı̂ncă funcţionează.
Au loc relaţiile:
k~u + ~vk2 = (~u + ~v)2 = ~u2 + 2~u · ~v + ~v2 ≥ k~uk2 + k~vk2 ,
de unde rezultă cerinţa problemei. Reciproca nu este adevărata; este suficient ca
2~u · ~v + ~v2 > 0, 2~u · ~v + ~u2 > 0,
adică
µ ¶
d k~
v k k~
u k
cos(~u , ~v) > max − ,− ;
2k~uk 2k~vk
unghiul dintre ~u şi ~v poate fi deci şi obtuz.
2.22 Determinaţi E = ~v1 · ~v2 + 3~v2 · ~v3 + 2~v3 · ~v1 ştiind că ~v1 = 2~a + ~b, ~v2 = 2~a − ~b,
c~ 2π
~v3 = ~a + ~b, iar k~ak = 2, k~bk = 3, m(~a, b) = .
3
Soluţie
Avem:
E = (2~a + ~b) · (2~a − ~b) + 3(2~a − ~b) · (~a + ~b) + 2(~a + ~b) · (2~a + ~b)
= 4~a2 − ~b2 + 3(2~a2 +~a · ~b − ~b2 ) + 2(2~a2 + 3~a · ~b + ~b2 )
= 14~a2 + 9~a · ~b − 2~b2
c
= 14k~ak2 + 9k~akk~bk cos(~a,~b) − 2k~bk2
1
= 14 · 4 + 9 · 2 · 3 · (− ) − 2 · 9
2
= 11.
° ° ° ° ° ° π
c c~c) = π ,
2.23 Dacă ~a,~b, ~c sunt astfel ca °~a° = 2, °~b° = 3, °~c° = 4, m(~a,~b) = , m(~a,
° ° ° ° ° ° 3 6
calculaţi °~a − ~b°, °~a −~c°, °~a + ~b°.
Soluţie
Avem:
c
k~a − ~bk2 = ~a2 − 2~a · ~b + ~b2 = k~ak2 − 2k~ak · k~bk · cos(~a,~b) + k~bk2
1 √
= 4 − 2 · 2 · 3 · + 9 = 7 ⇒ k~a − ~bk = 7;
2
k~a −~ck = ~a − 2~a ·~c +~c2 = k~ak2 − 2k~ak · k~ck · cos(~a,
2 2 c~c) + k~ck2
√ q
3 √ √
= 4−2·2·4· + 16 = 20 − 8 3 ⇒ k~a −~ck = 20 − 8 3;
2
√
k~a + bk = . . . = 19 ⇒ k~a + ~bk = 19.
~ 2
2.24 Fie vectorii ~a = 2~ı − 3~ +~k, ~b =~ı + 2~ − 2~k, ~c = −~ı +~.
1) Arătaţi că ~a,~b, ~c sunt necoplanari şi calculaţi volumul paralelipipedului construit pe
aceşti vectori.
2) Verificaţi că ~a × (~b ×~c) 6= (~a × ~b) ×~c.
Soluţie
1) Calculăm produsul mixt al celor trei vectori:
¯ ¯
¯ ¯
¯ 2 −3 1 ¯
¯ ¯
(~a,~b, ~c) = ¯¯ 1 2 −2¯¯ = 1.
¯ ¯
¯ −1 1 0 ¯
Cum (~a,~b, ~c) 6= 0, ı̂nseamnă că vectorii sunt necoplanari. Volumul paralelipipedului
construit pe aceşti vectori este |(~a,~b, ~c)| = 1.
2) Au loc relaţiile
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯ ~ı ~ k ¯
¯ ¯
~b ×~c = ¯ 1 2 −2¯ = 2~ı +~ + 2~k
¯ ¯
¯ ¯
¯ −1 0 1 ¯
¯ ¯
¯ ¯
¯~ı ~ ~k ¯
¯ ¯
⇒ ~a × (~b ×~c) = ¯¯2 −3 1¯¯ = −7~ı − 2~ + 8~k;
¯ ¯
¯2 1 2¯
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~ k ¯
¯ ¯
~
~a × b = ¯2 −3 1 ¯¯ = 4~ı + 5~ + 7~k
¯
¯ ¯
¯1 2 −1¯
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯ ~ı ~ k ¯
¯ ¯
⇒ (~a × ~b) ×~c = ¯¯ 4 5 7¯¯ = −7~ı − 7~ + 9~k.
¯ ¯
¯ −1 1 0¯
Capitolul 3
DREAPTA ÎN PLAN
3.1 Scrieţi ecuaţia vectorială, ecuaţiile parametrice şi ecuaţia generală pentru dreptele deter-
minate prin:
1) punctul A(1, 2), vectorul director ~v = −~ı +~;
2) punctul A(0, 1), vectorul normal N ~ = 2~ı + 3~;
3) punctele A(1, 2), B(2, 1);
4) distanţa de la origine la dreaptă este p = 2, iar unghiul normalei cu axa Ox este egal cu
π
ω= 4.
Soluţie
1) Ecuaţia vectorială: ~r = ~r A + t~v, t ∈ R, unde ~r A =~ı + 2~.

x = 1 − t
Ecuaţiile parametrice: , t ∈ R.
y = 2 + t
x −1 y −2
Egalând t = −1 = 1 , obţinem ecuaţia generală: x + y − 3 = 0.
~ · (~r −~r A ) = 0, unde ~r A =~.
2) Ecuaţia vectorială: N
Ecuaţia generală: 2( x − 0) + 3(y − 1) = 0, i.e. 2x + 3y − 3 = 0.
y −1
Ecuaţia generală poate fi scrisă sub forma x− 0
3 = −2 , de unde obţinem ecuaţiile

 x = 3t
parametrice: , t ∈ R.
y = 1 − 2t
−→
3) Un vector director al dreptei este BA = −~ı +~; suntem ı̂n condiţiile de la 1) (chiar
cu aceleaşi date).
4) Ecuaţia normală ı̂n formă vectorială este ~n ·~r − p = 0, unde ~n(cos ω, sin ω ) este
√ √
un
³ √ versor al normalei. În cazul nostru, n( 22 , 22 ), p = 2, deci ecuaţia vectorială este
√ ´ √
2 2
2 ~ı + 2 ~ · ( x~ı + y~ ) − 2 = 0, iar ecuaţia generală este x + y − 2 2 = 0. Ecuaţiile
19
20 Capitolul 3 DREAPTA ÎN PLAN

x = t
parametrice sunt , t ∈ R.
 y = 2√2 − t
3.2 Se consideră punctele A(1, 2) şi B(3, 1).

1) Scrieţi ecuaţiile parametrice ale dreptei AB.
2) Determinaţi punctele M ∈ AB pentru care OM = 5.
Soluţie
−→
1) Un vector director al dreptei ABeste AB(2, −1). Cum dreapta AB trece prin A,
 x = 1 + 2t
ecuaţiile sale parametrice sunt ( AB) : , t ∈ R.
y = 2 − t
2) Coordonatele unui punct curent al dreptei sunt M (1 + 2t, 2 − t), t ∈ R. Impunem
condiţia OM = 5 şi obţinem ecuaţia (1 + 2t)2 + (2 − t)2 = 25, i.e. t2 − 4 = 0, cu soluţiile
t1,2 = ±2. Găsim astfel punctele M1 (5, 0) şi M2 (−3, 4).
√ √
3.3 Se consideră punctele A(2, 0), B(−1, 3) şi C (−1, − 3).
1) Demonstraţi că 4 ABC este echilateral.
2) Scrieţi ecuaţiile laturilor triunghiului.
3) Scrieţi ecuaţiile ı̂nălţimilor triunghiului.
Soluţie
√
1) Cum AB = BC = CA = 2 3, rezultă că 4 ABC este echilateral.
y −0 √ √
2) ( AB) : −x1−−22 = √ , i.e. ( AB) : 3x + 3y − 2 3 = 0.
3−0 √ √
y −0
( AC ) : −x1−−22 = √− 3−0
, i.e. ( AC ) : 3x − 3y − 2 3 = 0.
( BC ) : x = −1.
3) Înălţimea din A este un segment de pe axa Ox şi are ecuaţia (h1 ) : y = 0.
√ √
3 3
Mijloacele laturilor [ AB] şi [ AC ] sunt M ( 12 , 2 ), respectiv N ( 21 , − 2 ). Cum ı̂ntr-un
triunghi echilateral ı̂nălţimile şi medianele (corespunzătoare aceloraşi laturi) coincid,
ecuaţiile celorlaltor două ı̂nălţimi sunt
√
x+1 y+ 3 √
(CM ) : 1 = √ √ , i.e.(CM ) : 3 − y = 0;
2 +1
3
2 + 3
√
x+1 y− 3 √
( BN ) : 1 = √ √ , i.e. ( BN ) : 3x + y = 0.
2 + 1 − 3
− 3
2
3.4 Se consideră punctele A(−1, −1), B(5, 1), C (1, 3).

1) Scrieţi ecuaţia medianei din A ı̂n 4 ABC.
2) Scrieţi ecuaţia ı̂nălţimii din A ı̂n 4 ABC.

3) Scrieţi ecuaţia mediatoarei segmentului [ BC ].
Soluţie
1) Mijlocului segmentului [ BC ] este M (3, 2), deci ecuaţia medianei din A este ( AM ) :
x−x A y−y A
x M −x A = y M −y A , i.e. ( AM ) : 3x − 4y − 1 = 0.
y B −yC
2) Panta dreptei BC este m BC = x B − xC = −2, prin urmare panta ı̂nălţimii din A
este m = − m1BC = 1
2. Ecuaţia ı̂nălţimii din A este (h) : y − y A = m( x − x A ), i.e.
(h) : x − 2y − 1 = 0.
3) Mediatoarea lui [ BC ] trece prin mijlocul M al lui [ BC ] şi este perpendiculară pe
BC, deci are panta m = − m1BC = 1
2. Ecuaţia acestei mediatoare este (d) : y − y M =
m( x − x M ), i.e. (d) : x − 2y + 1 = 0.
3.5 Se consideră dreapta (d) : ax + y − 1 = 0, a ∈ R, şi punctul A(1, 2). Determinaţi

valorile lui a pentru care distanţa de la punctul A la dreapta (d) este
1) minimă; 2) maximă.
Soluţie
1) Distanţa de la A la (d) este minimă când este 0, deci când A ∈ (d). Acest fapt are
loc dacă a · 1 + 2 − 1 = 0, deci pentru a = −1.
2) Observăm că dreapta (d) trece prin punctul B(0, 1), indiferent de a ∈ R. Atunci
distanţa de la A la (d) este maximă atunci când ( AB) ⊥ (d). Avem că m AB = 1,
md = − a, iar ( AB) ⊥ (d) ⇔ m AB · md = −1 ⇔ a = 1.
Distanţa de la A la (d) este f ( a) = √| a+1| , a ∈ R. Studiem variaţia lui f şi deter-
a2 +1
minăm valorile sale extreme.
3.6 Se consideră dreapta (d) : 2x − y + 3 = 0 şi punctul M (−2, −3).

1) Calculaţi distanţa de la punctul M la dreapta (d).
2) Aflaţi coordonatele piciorului perpendicularei dusă din M pe (d).
Soluţie
1) Distanţa de la punctul M ( x M , y M ) la dreapta (d) : ax + by + c = 0 se calculează cu
√
| ax √+by M +c| 0 )) = |2·(− 2)−(−3)+3| 2 5
formula d( M, (d)) = M 2 2
. În cazul nostru, d ( M, ( d √ = 5 .
a +b 22 +(−1)2
2) Fie P( a, b) proiecţia lui M pe dreapta (d). Cum P ∈ (d), obţinem că 2a − b +
−→
3 = 0. Un vector director al dreptei (d) este ~v(1, 2), iar MP( a + 2, b + 3). Condiţia
−→
~v ⊥ MP conduce la anularea produsului scalar al celor doi vectori, prin urmare 1( a +

2a − b + 3 = 0
2) + 2(b + 3) = 0, deci a + 2b + 8 = 0. Rezolvând sistemul , găsim
 a + 2b + 8 = 0
r³ ´2 ³ ´2 √
2 5
că P(− 14 13
5 , − 5 ). Notăm că MP = − 14
5 +2 + − 13
5 + 2 = 5 = d( M, (d)).
Panta dreptei (d) este md = 2; atunci perpendiculara dusă din M pe dreapta (d)
va avea panta m = − m1 = − 12 . Ecuaţia acestei perpendiculare este ( MP) : y − y M =
d
m( x − x M ), i.e. ( MP) : x + 2y +
8 = 0. Coordonatele lui P se află intersectând (d) cu
2x − y + 3 = 0
( MP), deci rezolvând sistemul ; găsim că P(− 14 13
5 , − 5 ).
 x + 2y + 8 = 0
3.7 Se consideră dreapta (d) : 2x − y + 3 = 0 şi punctul M (−2, −3). Determinaţi coordo-
natele simetricului punctului M faţă de dreapta (d).
Soluţie
Simetricul M0 al lui M faţă de dreapta (d) este simetricul lui M faţă de proiecţia
P a punctului M pe dreapta (d). Această proiecţie a fost determinată la problema
precedentă şi este P(− 14 13 0 18
5 , − 5 ). Coordonatele lui M sunt x M0 = 2x P − x M = − 5 ,
y M0 = 2y P − y M = − 11 0 18 11
5 , deci M (− 5 , − 5 ).
3.8 Se consideră dreapta (d) : 2x − y + 3 = 0 şi punctul M (−2, −3). Determinaţi ecuaţia
simetricei dreptei d) faţă de punctul M.
Soluţie
Fie (d0 ) simetrica lui (d) faţă de punctul M; atunci (d0 ) k (d), deci md0 = md = 2.
Un punct de pe dreapta (d) este A(−1, 1). Simetricul A0 al lui A faţă de M se află pe
dreapta (d0 ). Coordonatele lui A0 sunt x A0 = 2x M − x A = −3, y A0 = 2y M − y A = −7,
adică A0 (−3, −7). Ecuaţia dreptei (d0 ) este (d0 ) : y − y A0 = md0 ( x − x A0 ), i.e. (d0 ) :
2x − y − 1 = 0.
Simetrica (d0 ) a lui (d) faţă de punctul M este paralelă cu (d), deci ecuaţia sa este
(d0 ) : 2x − y + a = 0. Deoarece d( M, (d)) = d( M, (d0 )), urmează că
|2(−2) − (−3) + 3| |2(−2) − (−3) + a|
p = p ,
2
2 + (−1) 2 22 + (−1)2
de unde | a − 1| = 2, deci a ∈ {−1, 3}. Cum a = 3 corespunde lui (d), urmează că
a = −1, deci ecuaţia lui (d0 ) este (d0 ) : 2x − y − 1 = 0.
3.9 Determinaţi distanţa ı̂ntre dreptele (d1 ) : 2x + y − 3 = 0 şi (d2 ) : 6x + 3y + 1 = 0.
Soluţie
Observăm că dreptele (d1 ), (d2 ) sunt paralele. Punctul A(1, 1) aparţine dreptei (d1 )
√
|6·√
1+3·1+1| 2 5
şi atunci d((d1 ), (d2 )) = d( A, (d2 )) = = 3 .
62 +32
3.10 Determinaţi măsura unghiului ascuţit format de dreptele (d1 ) : ax − y + 2 = 0 şi

(d2 ) : ( a − 1) x − ( a + 1)y + 3 = 0, unde a ∈ R.
Soluţie
~ 1 ( a, −1)
Unghiul celor două drepte este acelaşi cu unghiul ascuţit format de normalele N
~ 2 ( a − 1, − a − 1). Avem:
şi N
√
\ ~1·N
N ~2 a 2+1 2
~ 1, N
cos( N ~ 2) = ° ° ° ° = √ √ = ,
°~ ° °~ ° a 2 + 1 · 2a2 + 2 2
N · N
° 1° ° 2°
~\
prin urmare ( N ~
1 , N2 ) =
π
deci (d[
1 , d2 ) =
π
4, 4.
Dacă a = 1, prima dreaptă are panta 1 (deci este paralelă cu prima bisectoare), iar a
două este verticală, prin urmare ele formează un unghi de măsură π4 . Dacă a ∈ R\ {1},
a −1
ambele drepte sunt neverticale, prima de pantă m1 = a, iar a două de pantă m2 = a +1 .
Tangentă unghiului ϕ format de cele două drepte este
¯ ¯ ¯ ¯
¯ m1 − m2 ¯ ¯¯ a − aa− 1 ¯
+1 ¯ a2 + 1
tg ϕ = ¯¯ ¯=¯ ¯ = = 1,
1 + m1 m2 ¯ ¯ 1 + a · aa−
+1
1¯ a 2+1
π
deci ϕ = 4.
3.11 Se consideră punctele A(1, a), B(2, −1) şi C ( a, 3), unde a ∈ R.
1) Demonstraţi că A, B, C sunt necoliniare, oricare ar fi a ∈ R.
2) Determinaţi valorile lui a pentru care aria triunghiului ABC este egală cu 2.
Soluţie
1) Condiţia de coliniaritate a celor trei puncte este
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
x y
¯ A A ¯ 1 ¯ 1 a 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
∆ = ¯ x B y B 1¯ = 0, i.e. ¯2 −1 1¯¯ = 0.
¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x C y C 1¯ ¯ a 3 1¯
Obţinem ecuaţia a2 − a + 2 = 0, care nu are soluţii reale. Rezultă că A, B, C sunt

necoliniare indiferent de valoarea numărului real a.
¯ ¯ ¯ ¯
2) Aria 4 ABC este 12 · |∆| = 12 ¯ a2 − a + 2¯. Impunem ca ¯ a2 − a + 2¯ şi obţinem
ecuaţiile a2 − a + 6 = 0 (care nu are soluţii reale) şi a2 − a − 2 = 0, cu soluţiile a1 = −1
şi a2 = 2.
3.12 Se consideră dreptele (d1 ) : mx + y + n = 0 şi (d2 ) : x − ny − 2 = 0. În ce condiţii

dreptele sunt:
1) paralele; 2) confundate; 3) perpendiculare?
Soluţie n o
√
m 1 n 2
1) (d1 ) k (d2 ) ⇔ 1 = −n = −2 ⇔ mn = −1 şi 2m + n 6= 0 ⇔ m ∈ R∗ \ ± 2 şi
n= − m1 .
m 1 n
n √2) (d√1 ) = ( d√
2) ⇔ o
√ 1 = −n = −2 ⇔ mn = −1 şi 2m + n = 0 ⇔ (m, n) ∈
( 22 , − 2), (− 22 , 2) .
3) (d1 ) ⊥ (d2 ) ⇔ m · 1 + 1 · (−n) = 0 sau una dintre drepte este verticală, iar
cealaltă orizontală ⇔ m = n ∈ R∗ sau m = n = 0 ⇔ m = n ∈ R.
3.13 Se consideră dreptele (d1 ) : x + y + 2 = 0, (d2 ) : 2x − y + 1 = 0, (d3 ) : mx + ny + 4 =

0 şi (d4 ) : nx − my − 2 = 0, unde m, n ∈ R. Determinaţi valorile lui m şi n pentru care cele
patru drepte sunt concurente şi aflaţi coordonatele punctului lor comun.
Soluţie 

 x+y+2 = 0




2x − y + 1 = 0
Trebuie ca sistemul să fie compatibil determinat. Cum din

 mx + ny + 4 = 0





nx − my − 2 = 0
primele două ecuaţii rezultă că x = y = −1, ı̂nlocuind aceste valori ı̂n ultimele două
ecuaţii obţinem că −m − n = −4, −n + m = 2, de unde m = 3, n = 1. Punctul comun
este P(−1, −1).
3.14 Se consideră punctele A(1, 8), B(4, −1), C (−4, 3) şi D (4, 9). Demonstraţi că dreapta
AB, paralela prin C la AD şi perpendiculara din D pe BC sunt trei drepte concurente.
Soluţie
1
Ecuaţia dreptei AB este 3x + y − 11 = 0. Panta dreptei AD este m1 = 3, deci
ecuaţia paralelei prin C la AD este y − yC = m1 ( x − xC ), i.e. x − 3y + 13 = 0. Panta
dreptei BC este − 21 , prin urmare o perpendiculară pe această dreaptă are panta m2 = 2.

Ecuaţia perpendicularei
 din D pe BC este y − y D = m2 ( x − x D ), i.e. 2x − y + 1 = 0.

 3x + y − 11 = 0


Cum sistemul x − 3y + 13 = 0 este compatibil determinat cu soluţia x = 2, y = 5,



2x − y + 1 = 0
urmează că dreptele din enunţ sunt concurente ı̂n P(2, 5).
3.15 Se consideră punctele A(2, 3), B(4, 0) şi C (−2, 0). Determinaţi locul geometric al
punctelor M cu proprietatea că 2MA2 = MB2 + MC2 .
Soluţie
Dacă M ( a, b) este un punct din plan, atunci
2MA2 = MB2 + MC2 ⇔ 2( a − 2)2 + 2(b − 3)2 = ( a − 4)2 + b2 + ( a + 2)2 + b2

⇔ 2a2 − 8a + 8 + 2b2 − 12b + 18 = 2a2 − 4a + 20 + 2b2
⇔ 2a + 6b − 3 = 0.
Rezultă că locul geometric este dreapta de ecuaţie 2x + 3y − 3 = 0.

Capitolul 4
DREAPTA ÎN SPAŢIU
4.1 Precizaţi ecuaţia vectorială, ecuaţiile parametrice şi ecuaţiile canonice ale dreptelor deter-
minate prin:
1) A(2, 3, 2) şi un vector director ~a =~ı −~ + 2~k;
2) A(2, 3, 2) şi un vector director ~a care face unghiuri de 30◦ , 45◦ , 120◦ cu versorii axelor
de coordonate;
3) A(2, 3, 2), iar dreapta este paralelă cu axa OY;
4) A(2, 3, 2) şi B(0, 2, 3).
Soluţie
= ~r A + t~a, unde ~r A = 2~ı + 3~ + 2~k.
1) Ecuaţia vectorială: ~r 

 x = 2+t


Ecuaţiile parametrice: y = 3 − t , t ∈ R.



z = 2 + 2t
x −2 y −3 z −2
Ecuaţiile canonice: 1 = −1 = 2 . √
2) Un versor director al dreptei este ~a = cos 30◦~ı + cos 45◦~ + cos 120◦~k = 3
2 ~ı +
√
2
2
~ − 1~k; ı̂n continuare, procedăm ca mai sus.
2
3) Un versor director al dreptei este ~.
−→
4) Un vector director al dreptei este AB = −2~ı −~ +~k.
4.2 Determinaţi ecuaţiile laturilor şi medianelor 4 ABC cu vârfurile A(3, 1, 5), B(7, 3, 1),
C (5, 5, 3).
Soluţie
x −3 y −1 z −5
Ecuaţiile canonice ale dreptei AB : 4 = 2 = −4 .
x −3 y −1 z −5
Ecuaţiile canonice ale dreptei AC : 4 = 4 = −2 .
26
x −7 y −3 z −1
Ecuaţiile canonice ale dreptei BC : −2 = 2 = 2 .
Mijloacele laturilor [ BC ], [CA], [ AB] sunt punctele M (6, 4, 2), N (4, 3, 4), respectiv
P(5, 2, 3).
x −3 y −1 z −5
Ecuaţiile canonice ale medianei AM : 3 = 3 = −3 .
x −7 y −3 z −1
Ecuaţiile canonice ale medianei BN : −3 = 0 = 3 .
x −5 y −5 z −3
Ecuaţiile canonice ale medianei CP : 0 = −3 = 0 .
4.3 Determinaţi a ∈ R astfel ı̂ncât dreptele
x−1 y+1 z+2 x + 11 y−1 z+1

( d1 ) : = = ( d2 ) : = =
1 2 3 a 3 2
să fie concurente şi ı̂n acest caz determinaţi coordonatele punctului de intersecţie.
Soluţie
Coordonatele unui punct curent de pe dreapta (d1 ) sunt M (1 + t, −1 + 2t, −2 + 3t),
t ∈ R. Cele două drepte sunt concurente atunci când există valori ale parametrului
t pentru care M ∈ (d2 ). Înlocuind coordonatele lui M ı̂n ecuaţia lui (d2 ) obţinem
12+t 2t−2 3t−1
a = 3 = 2 , de unde t = − 15 , iar a = − 59
4 . În acest caz, cele două drepte sunt
concurente ı̂n M ( 54 , − 75 , − 13
5 ).
x
4.4 Precizaţi ecuaţia perpendicularei duse din A(3, 1, 2) pe dreapta de ecuaţie (d) : =
−1
y−2 z+1
= . Precizaţi apoi punctul de intersecţie al celor două drepte şi coordonatele
3 2
simetricului lui A faţă de (d).
Soluţie
−−→
Fie M (−t, 2 + 3t, −1 + 2t) un punct curent de pe dreapta (d). Vectorul AM are co-
ordonatele (−3 − t, 1 + 3t, −3 + 2t), iar un vector director al dreptei (d) este ~v(−1, 3, 2).
Dacă impunem ca M să fie piciorul perpendicularei duse din M pe dreapta (d), atunci
−−→
AM · ~v = 0, de unde t = 0, deci M (0, 2, −1). Ecuaţiile canonice ale dreptei AM sunt
x −3 y −1 z −2
−3 = 1 = −3 . Simetricul A0 al lui A faţă de dreapta (d) este, de fapt, simetricul
lui A faţă de M. Vom avea x M = 12 ( x A + x A0 ), y M = 12 (y A + y A0 ), z M = 21 (z A + z A0 ),
de unde x A0 = 2x M − x A = −3, y A0 = 2y M − y A = 3, z A0 = 2z M − z A = −4, deci
A0 (−3, 3, −4).
x+3
4.5 Să se determine distanţa de la punctul A(−1, 2, 1) la dreapta (d) : =
2
y−1 z+1
= = .
3 −1
28 Capitolul 4 DREAPTA ÎN SPAŢIU
Soluţie
Dreapta (d) trece prin punctul B(−3, 1, −1) şi are vectorul director ~v = 2~ı + 3~ − ~k.
−→
Distanţa D ı̂ntre A şi (d) este egală cu ı̂nălţimea paralelogramului construit pe AB şi ~v
ı̂n raport cu baza determinată de ~v. Se obţine
°−→ °
° ° r
° AB × ~v° 101
D= = ·
k~vk 14
Fie M (−3 + 2t, 1 + 3t, −1 − t), t ∈ R, un punct curent pe dreapta (d). Pentru a
determina distanţa ı̂ntre A şi (d), vom evidenţia minimul distanţei AM2 ca funţie de
t. Cum AM2 = (2t − 2)2 + (3t − 1)2 + (−2 − t)2 = 14t2 − 10t + 9, urmează că acest
2 −4·14·9 −10
minim este m = − 10 , adica m = 101
14 , care se realizează pentru t = − 2·14 =
5
14 .
4·14 r
√ 101
Urmează că distanţa căutată este m = .
14
Fie M (−3 + 2t, 1 + 3t, −1 − t), t ∈ R, un punct curent pe dreapta (d). Pentru a
determina distanţa ı̂ntre A şi (d), vom evidenţia perpendiculara din A pe (d). Pentru
−−→ −−→
aceasta, impunem ca AM ⊥ (d), deci AM · ~v = 0. Cum AM (−2 + 2t, −1 + 3t, −2 − t),
5
urmează că (−2 + 2t) · 2 + (−1 + 3t) · 3 + (−2 − t) · (−1) = 0, de unde t = 14 . Atunci
M (− 32 29 19
14 , 14 , − 14 ), iar distanţa căutată este
s
µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 q
32 29 19 1
D= − +1 + −2 + − −1 = (−18)2 + 12 + (−33)2
14 14 14 14
r
1√ 101
= 1414 = .
14 14
4.6 Determinaţi distanţa ı̂ntre dreptele

x+2 y−2 z+1 x−1 y+2 z−1
( d1 ) : = = ( d2 ) : = = .
3 1 2 2 3 1
Soluţie
Dreapta (d1 ) trece prin punctul A(−2, 2, 1) şi are ca vector director ~v(3, 1, 2). Dreapta
(d2 ) trece prin punctul B(1, −2, 1) şi are ca vector director ~u(2, 3, 1). Distanţa D ı̂ntre
−→
(d1 ) şi (d2 ) este egală cu ı̂nălţimea paralelipipedului construit pe ~v, ~u şi AB ı̂n raport
cu baza determinată de ~v şi ~u. Se obţine
¯ −→ ¯¯
¯ √
¯ (~
v , ~
u , AB)¯ 5 3
D= =√ = .
k~v × ~uk 75 3
Dreapta (d1 ) trece prin punctul A(−2, 2, 1) şi are ca vector director ~v(3, 1, 2). Dreapta
(d2 ) trece prin punctul B(1, −2, 1) şi are ca vector director ~u(2, 3, 1). Dacă cele două
−→
drepte ar fi coplanare,¯ ¯ ~v, ~u şi AB ar fi coplanari, deci produsul lor mixt ar fi zero.
vectorii
¯ ¯
¯3 1 2¯
−→ ¯ ¯
Însă (~v, ~u, AB) = ¯¯2 3 1¯¯ = −5 6= 0, prin urmare dreptele date sunt necoplanare.
¯ ¯
¯3 −4 2¯
Fie M (−2 + 3t, 2 + t, −1 + 2t), t ∈ R, un punct curent pe dreapta (d1 ), iar N (1 +
2s, −2 + 3s, 1 + s), s ∈ R, un punct curent pe dreapta (d2 ). Pentru a determina distanţa
ı̂ntre cele două drepte, vom evidenţia perpendiculara lor comună. Pentru aceasta, im-
−−→ −−→
punem ca MN ⊥ (d1 ) şi MN ⊥ (d2 ), deci MN · ~v = 0 şi MN · ~u = 0.
−−→
Cum MN (3 − 3t + 2s, −4 − t + 3s, 2 − 2t + s), relaţiile precedente conduc la sistemul
34 31 72 64 53
14t − 11s = 9, 11t − 14s = −4, cu soluţia t = 15 , s = 15 . Astfel, M ( 15 , 15 , 15 ), iar
N ( 77 63 46
15 , 15 , 15 ). Distanţa dintre cele două drepte este
s
µ ¶ µ ¶ µ ¶ q
77 72 2 63 64 2 46 53 2 1
MN = − + − + − = 52 + (−1)2 + (−7)2
15 15 15 15 15 15 15
√
1√ 3
= 75 = .
15 3
Pentru a determina distanţa ı̂ntre cele două drepte, putem determina minimul distanţei
MN 2 = (3 − 3t + 2s)2 + (−4 − t + 3s)2 + (2 − 2t + s)2 ca funţie de t şi s.
4.7 Determinaţi unghiul dreptelor

x−2 y+1 z−2 x+1 y+5 z−1
( d1 ) : = = ( d2 ) : = = .
6 3 2 9 2 −6
Sunt aceste drepte concurente, sau neconcurente?
Soluţie
Un vector director al primei drepte este ~u(6, 3, 2), iar un vector director al celei de-a
doua este ~v(9, 2, −6). Unghiul celor doi vectori este dat prin
~u · ~v 48 48
cosϕ = = = .
k~ukk~vk 7 · 11 77
Cum ϕ = arccos 48
77 este unghi ascuţit, acesta este şi unghiul dreptelor ( d1 ) şi ( d2 ).
Un punct pe (d1 ) este A(2, −1, 2), iar un punct pe (d2 ) este B(−1, −5, 1). Cum
−→
produsul mixt (~u, ~v, AB) este nenul, ı̂nseamnă că dreptele date sunt necoplanare, deci
neconcurente.
30 Capitolul 4 DREAPTA ÎN SPAŢIU
x−1 y−1 z
4.8 Studiaţi poziţia dreptei (d1 ) : = = faţă de dreapta (d2 ) : ~r = ~r B + t~v,
2 3 −1
unde
1) B(1, 2, 3), ~v = 4~ı + 6~ − 2~k;
2) B(3, 4, −1), ~v = 4~ı + 6~ − 2~k;
3) B(0, −2, 2), ~v =~ı −~ −~k.
Soluţie
Se observă că un vector director al dreptei (d1 ) este ~u = 2~ı + 3~ −~k, iar B ∈ (d2 ).
1), 2) Deoarece vectorii directori ~u, ~v ai celor două drepte verificua relaţia ~v = 2~u,
urmează că dreptele (d1 ) şi (d2 ) sunt paralele sau coincid. Cum ı̂n primul caz B 6∈ (d1 )
iar ı̂n al doilea B ∈ (d1 ), urmează că ı̂n primul caz (d1 ) şi (d2 ) sunt paralele, ı̂n timp ce
ı̂n al doilea caz (d1 ) şi (d2 ) coincid.
3) Deoarece ~u · ~v = 0, urmează
 că (d1 ) şi (d2 ) sunt perpendiculare. Cum ecuaţiile

 x=s


parametrice ale lui (d2 ) sunt y = −2 − s , ı̂nlocuindu-le ı̂n ecuaţia canonică a lui



z = 2 − s
s −1 −3− s 2− s
(d1 ) obţinem 2 = 3 = −1 , ceea ce conduce la s = 3, s = 34 , contradicţie. Urmează
că (d1 ) şi (d2 ) nu sunt concurente.
x+1 y−4 z+2
4.9 Fie dreapta (d) : = = .
3 −1 2
1) Arătaţi că punctele A(5, 2, 2) şi B(2, 3, 0) aparţin dreptei (d) şi determinaţi lungimea
segmentului AB.
2) Determinaţi ecuaţia dreptei care trece prin M (1, 2, 1) şi este paralelă cu (d).
x+5 y+2 z+3
3) Arătaţi că dreapta (d1 ) : = = este perpendiculară pe (d). Sunt (d)
1 1 −1
şi (d1 ) concurente?
Soluţie
1) Coordonatele lui A şi B verifică ecuaţia lui (d), deci A, B ∈ (d). Lungimea seg-
p √
mentului AB este AB = (2 − 5)2 + (3 − 2)2 + (0 − 2)2 = 14.
2) Un vector director al dreptei (d) este ~u = 3~ı −~ + 2~k. Cum (d) şi (d1 ) sunt
paralele, ~u este vector director şi pentru dreapta (d2 ) care trece prin M şi este paralelă
x −1 y −2 z −1
cu (d). Urmează că ecuaţia lui (d2 ) este 3 = −1 = 2 .
3) Un vector director al dreptei (d1 ) este ~v = ~ı +~ − ~k. Cum ~u · ~v = 0, urmează că
~u şi ~v sunt perpendiculari, deci şi (d) şi (d1 ) sunt perpendiculare. Se verifică apoi că
−→
N (−5, −2, −3) ∈ (d1 ) iar (~u, ~v, AN ) = −30 6= 0. Atunci (d) şi (d1 ) sunt necoplanare,
deci neconcurente.
4.10 Fie M (2, 1, 0), N (0, 3, 4), P(4, 1, 2).

1) Arătaţi că M, N, P sunt necoliniare şi precizaţi aria 4 MNP.
2) Precizaţi ecuaţiile dreptei MN şi ale medianei MM0 .
Soluţie
−−→ −→ −−→ −→
1) Avem că MN = −2~ı + 2~ + 4~k, MP = 2~ı + 2~k, iar MN × MP = 4~ı + 12~ − 4~k 6= ~0,
−−→ −→
de unde MN şi MP sunt necoliniari, ceea ce ı̂nseamnă că M, N, P sunt necoliniare.
−−→ −→ √ √
Urmează că S MNP = 12 k MN × MPk = 12 4 11 = 2 11.
x −2 y −1
2) Ecuaţiile canonice ale dreptei MN: −2 = 2 = 4z .
Mijlocul segmentului [ NP] este punctul M0 (2, 2, 3). Ecuaţiile canonice ale dreptei
x −2 y −1
MM0 : 0 = 1 = 3z .
x+1 y+2 z−4

4.11 Fie dreapta (d) : = = .
3 4 −1
1) Determinaţi cosinusurile directoare ale dreptei.
2) Aflaţi intersecţia dreptei cu planele de coordonate.
Soluţie
1) Un vector director al dreptei (d) este ~u = 3~ı + 4~ − ~k, iar un versor director
corespunzător acestuia este ~v = ± ~u = ± √3 ~ı ± √4 ~ ∓ √1 ~k. Atunci cos α = ± √3 ,
k~uk 26 26 26 26
cos β = ± √426 , cos γ = ∓ √126 .
2) Intersecţia cu planul xOy se obţine ı̂nlocuind z = 0 ı̂n ecuaţia dreptei. Se obtine
că x = 11, y = 14, deci intersecţia dreptei (d) cu planul xOy este punctul P(11, 14, 0).
Analog se obţine că intersecţia dreptei (d) cu planul yOz este punctul M (0, − 32 , 11
3 ) iar
intersecţia dreptei (d) cu planul xOz este punctul N ( 12 , 0, 27 ).
4.12 Determinaţi locul geometric al punctelor M ( x, y, z) din spaţiu ale căror coordonate verifică
relaţia
( x − 2)2 ( y − 1)2 ( z − 3)2
= = ·
4 9 16
Soluţie
Relaţia dată devine
x−2 y−1 z−3
=± ± =± ,
2 3 2
cu 8 posibilităţi de alegere a semnelor. Urmează că locul geometric cerut este reuniunea
a 8 drepte ce trec prin punctul A(2, 1, 3) şi care au vectorii directori (±2, ±1, ±3).
Capitolul 5
PLANUL ÎN SPAŢIU
5.1 Scrieţi ecuaţiile planelor determinate de:

1) A(2, −1, 1) şi vectorul normal N ~ = 3~ı + 2~ − 5~k;
2) A(1, 2, −1), B(4, −3, 2), C (−2, 1, −3);
3) Tăieturile pe axe A(2, 0, 0), B(0, −3, 0), C (0, 0, 4);
4) A(−1, 3, 2) şi vectorii directori ~u = 2~ı −~ + 3~k, ~v = 3~ı + 2~ −~k.
Soluţie
~ este ( P) : 3( x − 2) + 2(y +
1) Ecuaţia planului determinat de A şi vectorul normal N
1) − 5(z − 1) = 0, adică ( P) : 3x + 2y − 5z + 1 = 0.
¯ ¯
¯ x z 1¯¯ y
¯
¯ ¯
¯ 1 2 −1 1¯¯
2) Ecuaţia planului sub formă de determinant este ( P) : ¯¯ = 0. După
¯ 4 −3 2 1¯¯
¯ ¯
¯ −2 1 −3 1¯
dezvoltarea determinantului se obţine ecuaţia canonică ( P) : 13x − 3y − 18z − 25 = 0.
x y
3) Ecuaţia planului prin tăieturi este ( P) : 2 + −3 + 4z − 1 = 0, sau ( P) : 6x − 4y +
3z − 12 = 0.
4) Ecuaţia vectorială a planului este ¯ ( P) : ~r = ~r A + t~u¯+ s~v, t, s ∈ R. Ecuaţia canonică
¯ ¯
¯ x + 1 y − 3 z − 2¯
¯ ¯
se obţine din (~r −~r A , ~u, ~v) = 0 şi este ¯¯ 2 −1 3 ¯¯ = 0, sau ( P) : 5x − 11y − 7z +
¯ ¯
¯ 3 2 −1 ¯
52 = 0.
5.2 1) Scrieţi ecuaţia planului care trece prin A(−3, 1, 2) şi este perpendicular pe AB, unde
B(−4, 2, 1).
32
2) Scrieţi ecuaţia planului care trece prin A(2, 3, 5) şi este paralel cu planul ( P) : x + 2y −
3z + 5 = 0.
3) Scrieţi ecuaţia planului care trece prin A(1, 2, 3), B(2, 2, 2) şi este paralel cu ~u = ~ı +
3~ − 4~k.
Soluţie
−→
1) Un vector normal este AB = −~ı +~ −~k. Ecuaţia a planului determinat de A şi de
−→
vectorul normal AB este ( P) : −( x + 3) + (y − 1) − (z − 2) = 0, sau ( P) : x − y + z +
2 = 0.
~ =~ı + 2~ −
2) Două plane paralele au normalele paralele, deci putem considera că N
3~k este normal la planul căutat. Astfel, ecuaţia sa va fi ( P) : ( x − 2) + 2(y − 3) − 3(z −
5) = 0, sau ( P) : x + 2y − 3z + 7 = 0.
−→
3) Doi vectori directori ai planului sunt AB = ~ı − ~k şi ~u = ~ı + 3~ − 4~k. Ecuaţia
−→
canonică
¯ ¯ care trece prin A şi are ca vectori directori AB şi ~u este ( P) :
a planului
¯ ¯
¯ x − 1 y − 2 z − 3¯
¯ ¯
¯ 1 0 − 1 ¯ = 0, sau ( P) : x + y + z − 6 = 0.
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 3 −4 ¯
5.3 Determinaţi ecuaţia unui plan ( P) care trece prin A(2, 1, 3), B(3, 2, 1) şi este perpendic-
ular pe planul ( P1 ) : 3x − y + 2z − 4 = 0.
Soluţie
Fiind perpendicular pe ( P1 ), planul ( P) este paralel cu normala la ( P1 ), care are ca
vector director N~ = 3~ı −~ + 2~k. Un alt vector director al lui ( P) este − →
AB = ~ı +~ − 2~k,
¯ ¯
¯ ¯
¯ x − 2 y − 1 z − 3¯
¯ ¯
deci ecuaţia planului dorit este ( P) : ¯¯ 3 −1 2 ¯¯ = 0, sau ( P) : 2y + z − 5 = 0.
¯ ¯
¯ 1 1 −2 ¯
5.4 Scrieţi ecuaţia planului ( P) care trece prin A(2, 1, 3) şi este perpendicular pe planele
( P1 ) : − x + y + 2z − 2 = 0, ( P2 ) : 2x + y − z + 2 = 0.
Soluţie
Planul ( P) admite ca vectori directori vectorii normali la planele ( P1 ) şi ( P2 ), respec-
tiv pe N1 = −~ı +~ + 2~k şi N~ 2 = 2~ı +~ − ~k. Ecuaţia planului care trece prin A şi are ca
¯ ¯
¯ ¯
¯ x − 2 y − 1 z − 3¯
¯ ¯
~ 1 şi N2 este ( P) : ¯ −1
vectori directori N 1 2 ¯ = 0, sau ( P) : x − y + z − 4 = 0.
¯ ¯
¯ ¯
¯ 2 1 −1 ¯
34 Capitolul 5 PLANUL ÎN SPAŢIU
5.5 Determinaţi ecuaţia unui plan ( P) ştiind că perpendiculara din origine pe acesta ı̂l inter-
sectează ı̂n A(3, 2, 4).
Soluţie
−→
Vectorul OA = 3~ı + 2~ + 4~k este normal planului ( P), deci ecuaţia lui ( P) este ( P) :
3( x − 3) + 2(y − 2) + 4(z − 4) = 0, sau ( P) : 3x + 2y + 4z − 29 = 0.
5.6 Determinaţi ecuaţia unui plan ( P) ştiind că perpendiculara coborı̂tă din M (1, 2, 3) pe
acesta ı̂l intersectează ı̂n A(1, −2, 1).
Soluţie
−−→
Vectorul AM = 4~ + 2~k este normal planului ( P), deci ecuaţia lui ( P) este ( P) :
4(y + 2) + 2(z − 1) = 0, sau ( P) : 2y + z + 3 = 0.
5.7 Fie A(4, 2, 3), B(2, 6, 5). Precizaţi ecuaţia planului mediator al segmentului [ AB].
Soluţie
−→
Planul mediator al segmentului [ AB] admite ca vector director pe AB = −2~ı +
4~ + 2~k şi trece prin mijlocul M al segmentului, unde M = M (3, 4, 4). Astfel, ecuaţia
planului dorit este ( P) : −2( x − 3) + 4(y − 4) + 2(z − 4) = 0, sau ( P) : x − 2y − z + 9 =
0.
5.8 Determinaţi proiecţia punctului A(2, 1, 1) pe planul ( P) : x + y + 3z + 5 = 0 şi simet-

ricul său faţă de planul dat.
Soluţie
Observăm mai ı̂ntâi că A nu aparţine planului. Vectorul normal la plan N ~ = ~ı +
~ + 3~k este vector director pentru perpendiculara din A pe plan, care are astfel ecuaţiile
parametrice (d) : x = 2 + t, y = 1 + t, z = 1 + 3t, t ∈ R. Proiecţia A0 a punctului A
pe planul ( P) se află intersectând dreapta (d) cu planul; obţinem că (2 + t) + (1 + t) +
3(1 + 3t) + 5 = 0, deci t = −1. Prin urmare, A0 = A0 (1, 0, −2).
Simetricul A0 al punctului A faţă de planul ( P) este, de fapt, simetricul lui A faţă
de A0 . Rezultă că x A0 = 2x A0 − x A , y A0 = 2y A0 − y A , z A0 = 2z A0 − z A , deci A0 =
A0 (0, −1, −5).

 x − y − 3z + 2 = 0 x+1 y−2 z+3
5.9 Fie (d1 ) : , ( d2 ) : = = . Demonstraţi că
2x − y + 2z − 3 = 0 5 8 −1
dreptele (d1 ) şi (d2 ) sunt paralele, justificând mai ı̂ntâi de ce (d1 ) este o dreaptă.
Soluţie
Planele ( P1 ) : x − y − 3z + 2 = 0 şi ( P2 ) : 2x − y + 2z − 3 = 0 au vectorii normali
~ 1 =~ı −~ − 3~k şi N
N ~ 2 = 2~ı −~ + 2~k necoliniari, deci sunt concurente, iar intersecţia lor
este o dreaptă. Un vector director al dreptei (d1 ) este
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~ k ¯
¯ ¯
~1×N
N ~ 2 = ¯1 −1 −3¯ = −5~ı − 8~ +~k.
¯ ¯
¯ ¯
¯2 −1 2 ¯
Cum (d2 ) admite vectorul director ~v = 5~ı + 8~ − ~k şi ~v k N

~1 × N
~ 2 , rezultă că dreptele
(d1 ) şi (d2 ) sunt paralele sau confundate. Cum A(−1, 2, −3) ∈ (d2 ), dar A 6∈ (d1 ),
urmează că (d1 ) k (d2 ).
5.10 Precizaţi care dintre următoarele perechi de plane sunt alcătuite din plane paralele, con-
fundate sau perpendiculare.
1)( P1 ) : 2x + y − 3z + 4 = 0, ( P2 ) : 4x + 2y − 6z + 3 = 0;
2)( P1 ) : x − y + 2z − 3 = 0, ( P2 ) : 2x − 2y + 4z − 6 = 0;
3)( P1 ) : x + y + z − 1 = 0, ( P2 ) : x + y − 2z + 3 = 0
Soluţie
2 1 −3
1) Observăm că 4 = 2 = −6 6= 34 , deci ( P1 ) k ( P2 ).
1 −1 2 −3
2) Cum 2 = −2 = 4 =
urmează că ( P1 ) ≡ ( P2 ).
−6 ,
3) Un vector normal la ( P1 ) este N~ 1 = ~ı +~ + ~k, iar un vector normal la ( P2 ) este
~ 2 = ~ı +~ − 2~k. Avem că N
N ~1 · N
~ 2 = 1 · 1 + 1 · 1 + 1 · (−2) = 0, prin urmare N
~1 ⊥ N ~ 2,
deci ( P1 ) ⊥ ( P2 ).
5.11 Precizaţi dacă planele ( P1 ) : x + 2y − 2z − 3 = 0, ( P2 ) : 2x − y + 3z − 3 = 0,

( P3 ) : 3x + y − z − 4 = 0 au puncte comune.
Soluţie 

 x + 2y − 2z − 3 = 0


Sistemul 2x − y + 3z − 3 = 0 admite unica soluţie x = 1, y = 2, z = 1, prin



3x + y − z − 4 = 0
urmare cele trei plane au un singur punct comun, anume A(1, 2, 1).
5.12 Determinaţi poziţia dreptei (d) faţă de planul ( P) dacă

x+3 y−1 z+1

1) (d) : = = , ( P) : − x + y + z − 2 = 0;
5 3 2
x−2 y+1 z−1
2) (d) : = = , ( P) : 2x − y + z − 3 = 0;
4 3 2
x+1 y−1 z+2
3) (d) : = = , ( P) : 2x − 5y + 4z + 15 = 0.
3 2 1
Soluţie
1) Vectorul director ~v = 5~ı + 3~ + 2~k al dreptei (d) şi vectorul normal N
~ = −~ı +~ +~k
la planul ( P) au produsul scalar ~v · N ~ = −5 + 3 + 2 = 0, prin urmare ~v ⊥ N. ~ Rezultă
că (d) k ( P) sau (d) ⊂ ( P). Punctul A(−3, 1, −1) aparţine dreptei (d) şi nu aparţine lui
( P), deci (d) k ( P).
2) Vectorul director ~v = 4~ı + 3~ + 2~k al dreptei (d) şi vectorul normal N
~ = 2~ı −~ +~k
la planul ( P) au produsul scalar ~v · N ~ = 8 − 3 + 2 = 7 6= 0, deci dreapta (d) are un
singur punct comun cu planul ( P).
3) Vectorul director ~v = 3~ı + 2~ +~k al dreptei (d) şi vectorul normal N
~ = 2~ı − 5~ + 4~k
la planul ( P) au produsul scalar ~v · N ~ = 6 − 10 + 4 = 0. Cum punctul A(−1, 1, −2)
aparţine atât dreptei (d) cât şi planului ( P), rezultă că (d) ⊂ ( P).
5.13 Determinaţi unghiul planelor

1) ( P1 ) : 2x − y + 4z − 5 = 0, ( P2 ) : 3x + 2y − z + 6 = 0;
2) ( P1 ) : x + 2y − z + 6 = 0, ( P2 ) : 2x − y + 2z − 1 = 0;
3) ( P1 ) : 2x + y + 3z − 1 = 0, ( P2 ) : x − 2y − 2z + 5 = 0.
Soluţie
~ 1 = 2~ı −~ + 4~k şi N
1) Vectorii normali N ~ 2 = 3~ı + 2~ −~k au produsul scalar N
~1·N
~2 =
6 − 2 − 4 = 0, prin urmare sunt perpendiculari. Deducem că şi planele ( P1 ) şi ( P2 ) sunt
perpendiculare.
~ 1 =~ı + 2~ −~k şi N
2) Cosinusul unghiului format de vectorii normali N ~ 2 = 2~ı −~ + 2~k
este
~1·N
N ~2 1 · 2 + 2 · (−1) + (−1) · 2 −2
~\
cos N1 , ~
N 2 = ° ¯ ° ° = p p = √ .
°~ ¯ °~ ° 12 + 22 + (−1)2 22 + (−1)2 + 22 3 6
° N1 ¯ · ° N2 °
Cum unghiul a două plane se consideră a fi neobtuz, rezultă că m(( P\

1 ), ( P2 )) = arccos(
−
√2 ).
3 6
3) m(( P\ 2
1 ), ( P2 )) = arccos( √ ).
14
5.14 Calculaţi distanţa ı̂ntre planele ( P1 ) : 2x − 10y + 11z − 6 = 0, ( P2 ) : 2x − 10y +

11z − 21 = 0.
Soluţie
2 −10 11 −6
Cele două plane sunt paralele deoarece 2 = −10 = 11 6= −21 , deci distanţa dintre
ele se poate calcula ca distanţa de la punctul A(−3, 1, 2), care aparţine lui ( P1 ), pâna la
( P2 ). Această distanţă este
|2x A − 10y A + 11z A − 21| 15

d(( A), ( P2 )) = p =√ = 1.
2 2
2 + (−10) + 11 2 225
5.15 Determinaţi ecuaţia unui plan ( P) aflat la egală distanţă de planele ( P1 ) : x + y − 2z +

3 = 0 şi ( P2 ) : x + y − 2z + 15 = 0.
Soluţie
1 1 −2 3
Planele ( P1 ) şi ( P2 ) sunt paralele, deoarece 1 = 1 = −2 6= 15 . Punctul A(−2, 1, 1)
aparţine planului ( P1 ), deci
| x1 + y A − 2z A + 15| √
d(( P1 ), ( P2 )) = d( A, ( P2 )) = p = 2 6.
12 + 12 + (−2)2
Planul ( P) va fi paralel cu ( P1 ), prin urmare ecuaţia sa este de tipul ( P) : x + y − 2z +

√ √
α = 0. Distanţa de la punctul ( A) la ( P) este 21 · 2 6 = 6, astfel că
| x A + y A − 2z A + α| √
p = 6 ⇔ | − 3 + α| = 6 ⇔ α ∈ {9, −3} .
12 + 12 + (−2)2
Cum ( P) se află ı̂ntre planele ( P1 ) şi ( P2 ), reţinem doar valoarea α = 9. În concluzie,
( P) : x + y − 2z + 9 = 0.
5.16 Fie planul ( P) : ~r · (2~ı − 6~ + 9~k ) = 10.

1) Precizaţi semnificaţia vectorului ~v = 2~ı − 6~ + 9~k pentru acest plan şi determinaţi un
punct care aparţine lui ( P).
2) Determinaţi ecuaţia carteziană generală a unui plan care este paralel cu ( P) şi trece prin
A(1, 3, 5).
Soluţie
1) Vectorul ~v este normal la planul ( P). Dacă ~r = x~ı + y~ + z~k, atunci ~r · (2~ı − 6~ +
9~k) = 2x − 6y + 9z, prin urmare ecuaţia canonică a planului este 2x − 6y + 9z − 10 = 0.
Pentru y = 1, z = 2, obţinem că x = 0, deci A(0, 1, 2) este un punct al planului ( P).
2) Un plan paralel cu ( P) va admite pe ~v ca vector normal, deci ecuaţia sa va fi
2( x − 1) − 6(y − 3) + 9(z − 5) = 0, sau 2x − 6y + 9z − 29 = 0.
x−1 y+3 z−4

5.17 Scrieţi dreapta (d) : = = ca o intersecţie de plane.
2 1 3
Soluţie
Căutăm doi vectori necoliniari perpendiculari pe vectorul director ~v al dreptei, ~v =
2~ı +~ + 3~k. Găsim, de exemplu, N ~ 1 =~ı +~ − ~k şi N~ 2 =~ı − 2~. Planele ( P1 ) şi ( P2 ), care
admit ca vectori normali pe N ~ 1 , respectiv N~ 2 , şi conţin punctul A(1, −3, 4) ∈ (d), au

 ( x − 1) + ( y + 3) − ( z − 4) = 0
ca intersecţie dreapta (d). Prin urmare, (d) : , sau
 ( x − 1) − 2( y + 3) = 0

x + y − z + 6 = 0
(d) : .
 x − 2y − 7 = 0
Orice plan ( P) care conţine pe (d) trece prin A(1, −3, 4) şi are ca vector director ~v,
deci va avea ecuaţia


 x (t) = 1 + 2t + αs


( P) : y(t) = −3 + t + βs ~ = α~ı + β~ + γ~k este un al doilea vector director
unde w



z(t) = 4 + 3t + γs
al lui ( P). Pentru w ~ 1 =~ı +~ +~k,

respectiv w~ 2 = i + 2~ + 3~k obţinem
 că (d) se poate scrie

 x (t) = 1 + 2t + s 
 x (t) = 1 + 2t + s

 

ca interesecţie a planelor ( P1 ) : y(t) = −3 + t + s şi ( P2 ) : y(t) = −3 + t + 2s ;

 


z(t) = 4 + 3t + s 
z(t) = 4 + 3t + 3s
planele ( P1 ) şi ( P2 ) sunt distincte deoarece w ~, w
~ 1, w
~ 2 nu sunt coplanari.

 x + 2y − z + 1 = 0
5.18 Scrieţi ecuaţia dreptei (d) : sub formă canonică.
3x − y + 2z − 5 = 0
Soluţie


 x (α) = 9−73α


7x −9 7y+8 z
Soluţiile sistemului dat sunt y(α) = 5α7−8 , α ∈ R. De aici, −3 = 5 = 1 = α,



z(α) = α
x − 97 y+ 87
de unde ecuaţia canonică a dreptei este (d) : −3 = 5 = 7z .


 x (α) = 9−73α


Ca mai sus, soluţiile sistemului dat sunt y(α) = 5α7−8 , α ∈ R. Două puncte ale



z(α) = α
dreptei (d) sunt deci A(0, 1, 3) (pentru α = 3) şi B(3, −4, −4) (pentru α = −4), deci
−→
AB = 3~ı − 5~ − 7~k este un vector director al dreptei (d). Ecuaţia parametrică a dreptei
x y −1 z −3
este atunci (d) : 3 = −5 = −7 .
Un vector director al dreptei (d) este ~v = N ~1×N ~ 1 =~ı + 2~ −~k, N
~ 2 , unde N ~ 2 = 3~ı −
~ + 2~k sunt vectori normali la planele ( P1 ) : x + 2y − z + 1 = 0, ( P2 ) : 3x − y + 2z − 5 =
0. Se obţine că
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~
 k ¯
¯ ¯
~v = ¯1 2 −1¯¯ = 3~ı − 5~ − 7~k.
¯
¯ ¯
¯3 −1 2 ¯
Un punct particular al dreptei (d) se obţine, de exemplu, pentru x = 0; de aici A(0, 1, 3) ∈

(d) şi se regăseşte ecuaţia anterioară.

3x + 2y − z + 1 = 0
5.19 Determinaţi ecuaţia planului care conţine dreapta (d) : şi
 x − 3y + z − 4 = 0
punctul B(2, 3, 1).
Soluţie
Ecuaţia unui plan care conţine dreapta (d) este ( P) : (3 + a) x + (2 − 3a)y + (−1 +
a)z + (1 − 4a) = 0. Impunem ca B(2, 3, 1) să aparţină lui ( P): 2(3 + a) + 3(2 − 3a) +
(−1 + a) + (1 − 4a) = 0, deci a = 56 . Astfel, ( P) : 21x − 8y + z − 19 = 0.
x+1 y−1 z+2
5.20 Determinaţi ecuaţia planului care conţine dreapta (d) : = = şi
2 4 3
punctul B(1, 1, 2).
Soluţie
Dreapta (d) conţine punctul A(−1, 1, −2). Doi vectori directori ai planului căutat
−→
sunt AB = 2~ı + 4~k şi vectorul director al dreptei (d), ~v = 2~ı + 4~ + 3~k. Un vector normal
la plan este ¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~
 k ¯
−→ ¯ ¯
N = AB × ~v = ¯2 0 4¯¯ = −16~ı + 2~ − 8~k.
~ ¯
¯ ¯
¯2 4 3¯
Ecuaţia planului va fi atunci ( P) : −16( x + 1) + 2(y − 1) − 8(z + 2) = 0, adică ( P) :

−16x + 2y − 8z − 46 = 0, sau ( P) : 8x − y + 4z + 23 = 0.
5.21 Precizaţi ecuaţia planului determinat de dreptele paralele
x+1 y−2 z+2 x−1 y+3 z−1

( d1 ) : = = şi ( d2 ) : = = .
2 1 3 2 1 3
Soluţie
−→
Punctele A(−1, 2, −2) şi B(1, −3, 1) se află pe (d1 ), respectiv (d2 ), deci AB = 2~ı −
5~ + 3~k este vector director al planului. Un vector normal la plan este
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~ k ¯
¯ ¯
~ =−
N
→
AB × ~v = ¯¯2 −5 3¯¯ = −6(3~ı − 2~k ),
¯ ¯
¯2 1 3¯
~ 0 = 3~ı − 2~k este de asemenea vector normal la plan. Ecuaţia planului va fi

deci N
( P) : 3( x + 1) − 2(z + 2) = 0, sau ( P) : 3x − 2z − 1 = 0.
5.22 Precizaţi ecuaţia planului care conţine perpendicularele din A(3, 1, 2) pe planele ( P1 ) :
4x − 3y + z − 1 = 0 şi ( P2 ) : x + 5y − z + 2 = 0.
Soluţie
~ 1 = 4~ı − 3~ + ~k şi N
Cele două perpendiculare au vectorii directori N ~ = ~ı + 5~ − ~k,
~ =N
deci N ~1×N ~ 2 este un vector normal la planul dorit. Avem că
¯ ¯
¯ ¯
¯~ı ~ ~k ¯
¯ ¯
~ 2 = ¯4 −3 1 ¯ = −2~ı + 5~ + 23~k.
~1×N
N ¯ ¯
¯ ¯
¯1 5 −1¯
Ecuaţia planului este ( P) : −2( x − 3) + 5(y − 1) + 23(z − 2) = 0, sau ( P) : 2x − 5y −

23z + 45 = 0.
5.23 Precizaţi distanţa de la A(2, 3, 1) la planul ( P) : 2x − 6y + 9z − 2 = 0.
Soluţie
Are loc egalitatea
|2x A − 6y A + 9z A − 2| 7 7
d( A, ( P)) = p =√ = .
22 + (−6)2 + 92 121 11

 x + 2y + 2 = 0
5.24 Precizaţi distanţa de la A(2, −1, 5) la dreapta (d) : .
3x − 2z − 6 = 0
Soluţie
Coordonatele unui punct oarecare de pe dreapta (d) sunt M (α, −1 − α2 , 3α
2 − 3), deci
AM2 = (α − 2)2 + (− α2 )2 + ( 3α 2
2 − 8) . Pentru a determina distanţa de la A la planul
( P) trebuie să minimizăm AM2 , adică să găsim minimul funcţiei f : R → R, f (α) =
7α2 2 −14·68
2 − 28α + 68. Cum acest minim este m = − 28 2·7 = 12, urmează că distanţa
√ √
căutată este d( A, (d)) = 12 = 2 3.
~1×N
Un vector director al dreptei (d) este ~v = N ~ 2 , unde N ~ 2 = 3~ı − 2~k
~ 1 =~ı + 2~ şi N
sunt vectori normali la planele ( P1 ) : x + 2y + 2 = 0, ( P2 ) : 3x − 2z − 6 = 0. Se obţine
că
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~ k ¯
¯ ¯
~v = ¯¯1 2 0 ¯¯ = −4~ı + 2~ − 6~k.
¯ ¯
¯3 0 −2¯
Un punct particular al dreptei (d) se obţine, de exemplu, pentru x = 0; de aici, B(0, −1, −3) ∈
(d). Atunci
°−→ °
° °
° BA × ~
v °
d( A, (d)) = .
k~vk
¯ ¯
¯ ¯
¯ ~ı ~ ~k ¯
−→ −→ ¯ ¯
Deoarece BA = 2~ı + 8~k iar BA × ~v = ¯¯ 2 0 8 ¯¯ = −16~ı + 20~ + 4~k, urmează că
¯ ¯
¯ −4 2 −6¯
p √
(−16)2 + 202 + 42 672 √ √
d( A, (d)) = p = √ = 12 = 2 3.
(−4)2 + 22 + (−6)2 56
Ca mai sus, se obţine că un vector director al dreptei (d) este ~v = −4~ı + 2~ − 6~k.
Ecuaţia planului care trece prin A şi este perpendicular pe dreapta (d) este −4( x − 2) +
2(y + 1) − 6(z − 5) = 0, adică ( P) : −4x + 2y
 − 6z + 30 = 0. Intersecţia dreptei (d)

 x + 2y + 2 = 0


cu planul ( P) se obţine rezolvând sistemul 3x − 2z − 6 = 0 ; punctul de



−4x + 2y − 6z + 30 = 0
p
intersecţie este B(4, −3, 3). Distanţa căutată este atunci AB = (4 − 2)2 + (−2)2 + (−2)2 =
√
2 3.
Ca mai sus, se obţine că un vector director al dreptei (d) este ~v = −4~ı + 2~ − 6~k, iar
coordonatele unui punct oarecare de pe dreapta (d) sunt M (α, −1 − α2 , 3α
2 − 3). Dacă
−−→ α 3α
AM ⊥ (d), atunci AM · ~v = 0, deci (α − 2)(−4) + (− 2 )2 + ( 2 − 8)(−6) = 0, de unde
p
α = 4, iar M = M (4, −3, −3). Distanţa căutată este atunci AM = (4 − 2)2 + (−2)2 + (−2)2 =
√
2 3.
Ecuaţia unui plan care conţine dreapta (d) este ( P) : x + 2y + 2 + a(3x − 2z − 6) =
1
0. Impunem ca A ∈ ( P) : 2 + (−2) + 2 + a(3 · 2 − 2 · 5 − 6) = 0, de unde a = 5,
8
iar ecuaţia planului ( P1 ) care conţine pe A şi (d) este ( P1 ) : 5x + 2y − 25 z + 4
5 = 0.
Distanţa de la A la (d) va fi distanţa de la A la planul ( P2 ) care trece prin (d) şi este
perpendicular pe ( P1 ). Ecuaţia lui ( P2 ) va fi ( P2 ) : x + 2y + 2 + b(3x − 2z − 6) =
0, sau ( P2 ) : (1 + 3b) x + 2y − 2bz + 2 − 6b = 0. Deoarece( P1 ) ⊥ ( P2 ), urmează că
(1 + 3b) · 8 + 2 · 10 + (−2b) · (−2) = 0, de unde b = −1, iar ecuaţia lui ( P2 ) este
( P2 ) : −2x + 2y + 2z + 8 − 0. Distanţa căutată este atunci
|−2x A + 2y A + 2z A + 8| 12 √
d( A, ( P2 )) = p = √ = 2 3.
(−2)2 + 22 + 22 2 3
Capitolul 6
COORDONATE POLARE,
CILINDRICE ŞI SFERICE
6.1 Determinaţi coordonatele carteziene ale punctelor cu următoarele coordonate polare:

π
1) M1 (r = 2, θ = );
3
7π
2) M2 (r = 4, θ = );
6
7π
3) M3 (r = 1, θ = ).
4
Soluţie
Legătura dintre coordonatele polare (r, θ ) şi coordonatele carteziene ( x, y) este dată
de formulele 
 x = r cos θ
, pentru M ( x, y) 6= O(0, 0).
y = r sin θ
Urmează că
1) 
 x = 2 cos π = 2 · 1 = 1
3 2
y = 2 sin π = 2 · 3 = √3;
√
3 2
2)  √ √
 x = 4 cos 7π = 4 cos ¡π + π ¢ = −4 cos π = −4 · 3 = −2 3
6 6 6 2
;
y = 4 sin 7π = 4 sin ¡π + π ¢ = −4 sin π = −4 · 1 = −2
6 6 6 2
3)  √
 x = cos 7π = cos ¡2π − π ¢ = cos ¡− π ¢ = cos π = 2
4 4 4 4 2
¡ ¢ ¡ ¢ √
y = sin 7π = sin 2π − π = sin − π = − sin π = − 2 .
4 4 4 4 2
43
44 Capitolul 6 COORDONATE POLARE, CILINDRICE ŞI SFERICE
6.2 Determinaţi coordonatele polare ale punctelor cu următoarele coordonate carteziene:

√
1) M1 (1, 3);
2) M2 (2, −2);
√
3) M3 (− 3, 1);
4) M4 (0, 1);
5) M5 (0, −1).
Soluţie
Deoarece 
 x = r cos θ
, pentru M ( x, y) 6= O(0, 0),
y = r sin θ
se obţine că
q
r= x 2 + y2
iar dacă x 6= 0, atunci
y y
tg θ = , iar θ = arctg + kπ, k ∈ {0, 1, 2} .
x x
Urmează că
q
√ 2 √ √ π
1) r = 1+ 3 = 4 = 2, θ = arctg 3 + kπ = 3 + kπ. Cum M1 este un punct
din primul cadran, urmează că k = 0, deci θ = π3 .
p √ √
2) r = 22 + (−2)2 = 8 = 2 2, θ = arctg(−1) + kπ = − π4 + kπ. Cum M2 este
un punct din cadranul al patrulea, urmează că k = 2, deci θ = 7π
4 .
q √ √ √
3) r = (− 3)2 + 12 = 4 = 2, θ = arctg(− 33 ) + kπ = − π6 + kπ. Cum M3 este
5π
un punct din cadranul al doilea, urmează că k = 1, deci θ = 6 .
y
4) Deoarece x = 0, arctg x nu este definită. Cum M4 se află pe semiaxa (Oy,
π
urmează că θ = 2.
y
5) Deoarece x = 0, arctg x nu este definită. Cum M5 se află pe semiaxa (Oy0 ,
3π
urmează că θ = 2 .
6.3 Fie pătratul ABCD de latură l. Determinaţi coordonatele polare ale vârfurilor ı̂n următoarele
situaţii:
1) Polul este ı̂n O, centrul pătratului, iar axa polară este semidreapta [OA;
2) Polul este ı̂n A iar axa polară este semidreapta [ AB.
Soluţie
√
1) Diagonala pătratului are lungimea l 2, deci distanţa de la O la oricare din vârfuri
√
l 2
este 2 . Cum 4OAB, 4OBC, 4OCD, 4ODA sunt dreptunghice şi isoscele, se ob-
√ √ √ √
l 2 l 2 l 2 l 2
servă că r A = 2 , θA = 0; r B = 2 , θB = π2 ; rC = 2 , θC = π; r D = 2 , θD = 3π
2 .
2) Se obţine că r A = 0, θ A nu este definit, deoarece A coincide cu polul sistemului
√
de coordonate; r B = l, θ B = 0; rC = l 2, deoarece AC este diagonală a pătratului,
π π
θC = 4 deoarece 4 BAC este dreptunghic isoscel cu ipotenuza AC; r D = l, θ D = 2.
6.4 Fie hexagonul regulat ABCDEF de latură l. Determinaţi coordonatele polare ale vârfurilor
ı̂n următoarele situaţii:
1) Polul este ı̂n O, centrul hexagonului, iar axa polară este semidreapta [OA;
2) Polul este ı̂n A iar axa polară este semidreapta [ AB.
Soluţie
1) Raza cercului circumscris hexagonului regulat ABCDEF de latura l este egală
cu l, deci distanţa de la O la oricare din vârfuri este l. Cum 4OAB, 4OBC, 4OCD,
π
4ODE, 4OEF, 4OFA sunt echilaterale, se observă că r A = l, θ A = 0, r B = l, θ B = 3,
2π 4π 5π
rC = l, θC = 3 , rD = l, θ D = π, r E = l, θ E = 3 , rF = l, θ F = 3 .
2) Se obţine că r A = 0, θ A nu este definit, deoarece A coincide cu polul sistemului
de coordonate; r B = l, θ B = 0. Deoarece 4 ABC este isoscel cu m( ABC [ ) = 2π , urmează
3 √
π
că θC = 6 . Aplicând teorema sinusurilor ı̂n 4 ABC se obţine că rC = AC = l 3. Cum
AD este diametru ı̂n cercul circuscris hexagonului, se obţine că r D = 2l, iar deoarece
[ ) = 2π , θ D = π . Deoarece BE este diametru,
ABCD este trapez isoscel cu m( ABC 3 3
π
θE = iar cum BE = 2l, AB = l, aplicând teorema lui Pitagora ı̂n 4 ABE se obţine că
2, √
AE = r E = l 3. Se obţine de asemenea că r F = l, iar cum θ F este unghi al hexagonului,
2π
θF = 3 .
6.5 Precizaţi natura mulţimilor reprezentate ı̂n coordonate polare prin ecuaţiile următoare:
1) r = r0 , r0 > 0;
2) θ = θ0 , θ0 ∈ [0, 2π ).
Soluţie
1) Mulţimea punctelor aflate la distanţa r0 > 0 de punctul fix O este cercul cu centru
O şi rază r0 .
2) Dacă M este un punct al locului geometric, atunci m((Ox, \ OM ) = θ0 , unde
∠(\
Ox, OM este privit ca unghi orientat. Se obţine că locul geometric respectiv este
o semidreaptă deschisă cu originea ı̂n O care face cu semidreapta (Ox unghiul orientat
căutat.
6.6 Exprimaţi ecuaţiile următoare, date ı̂n coordonate carteziene, cu ajutorul coordonatelor
polare:
1) x2 + y2 = a2 , a > 0;
2) x2 − y2 = b2 , b > 0;
3) xy = c, c > 0.
Soluţie
1) Cum x = r cos θ, y = r sin θ, urmează că r2 (cos2 θ + sin2 θ ) = a2 , deci r = a.
2) Analog, r2 (cos2 θ − sin2 θ ) = a2 , deci r2 cos 2θ = a2 .
3) Se obţine că r2 sin θ cos θ = c, deci r2 sin 2θ = 2c.
6.7 Dacă punctele A, B au respectiv coordonatele polare (ρ A , θ A ), (ρ B , θ B ), demonstraţi că

q
AB = r2A + r2B − 2r A r B cos(θ A − θ B ).
Soluţie
Au loc relaţiile
q
AB = ( x B − x A )2 + ( y B − y A )2
q
= (r B cos θ B − r A cos θ A )2 + (r B sin θ B − r A sin θ A )2
q
= r2A + r2B − 2r A r B (cos θ B cos θ A + sin θ B sin θ A )
q
= r2A + r2B − 2r A r B cos(θ A − θ B ).
6.8 Fie A(r = r0 , θ = θ0 ). Determinaţi coordonatele polare ale următoarelor puncte

1) M1 , simetricul lui A faţă de OX;
2) M2 , simetricul lui A faţă de OY;
3) M3 , simetricul lui A faţă de O;
4) M4 , simetricul lui A faţă de prima bisectoare;
5) M5 , simetricul lui A faţă de a doua bisectoare.
Soluţie
1)-5) Coordonatele căutate sunt M1 (r = r0 , θ = 2π − θ0 ), M2 (r = r0 , θ = (π − θ0 )
mod 2π ), M3 (r = r0 , θ = (π + θ0 ) mod 2π ), M4 (r = r0 , θ = ( π2 − θ ) mod 2π ),
M5 (r = r0 , θ = ( 3π
2 − θ ) mod 2π ).
6.9 Determinaţi coordonatele carteziene ale punctelor cu următoarele coordonate sferice:

π π
1) M1 (r = 2, ϕ = , θ = );
6 3
5π 5π
2) M2 (r = 1, ϕ = ,θ = );
6 4
3) M3 (r = 1, ϕ = 60◦ , θ = 120◦ ).
Soluţie
Legătura dintre coordonatele polare (r, ϕ, θ ) şi coordonatele carteziene ( x, y, z) este
dată de formulele


 x = r sin ϕ cos θ


y = r sin ϕ sin θ , pentru M ( x, y, z) 6∈ Oz.



z = r cos ϕ
Urmează că
1)


 x = 2 sin π6 cos π3 = 2 · 12 · 12 = 21 ;

 √ √
y = 2 sin π6 sin π3 = 2 · 12 · 23 = 23 ;

 √

z = 2 cos π = 2 · 3 .
6 2
2)
 ³ √ ´ √
 ¡ ¢ ¡ ¢
 x = sin 5π
cos 5π
= sin π − 5π
cos π + π
= 1
· − 2
= − 2


 6 4 6 4 2 2 4 ;
¡ ¢ ¡ ¢ ³ √ ´ √
2 2
y = sin 5π sin 5π
= sin π − 5π
sin π + π
= 1
· − = − 4 ;

 6 4 6
√
4 2 2

 ¡ ¢
 z = cos 5π = cos π − 5π
= − 3
6 6 2 .
3)
 √ ³ ´ √

 x = sin 60 ◦ cos 120◦ = sin 60◦ cos(180◦ − 60◦ ) = 3 · − 1 = − 3 ;

 2 2 4
√ √
 y = sin 60◦ sin 120◦ = sin 60◦ sin(180◦ − 60◦ ) = 23 · 23 = 34 ;



z = cos 60◦ = 12 .
6.10 Determinaţi coordonatele carteziene ale punctelor cu următoarele coordonate cilindrice:

π
1) M1 (r = 4, θ = , z = 2);
3
7π
2) M2 (r = 6, θ = , z = 1);
4
◦
3) M3 (r = 1, θ = 30 , z = 3).
Soluţie
Legătura dintre coordonatele cilindrice (r, θ, z) şi coordonatele carteziene ( x, y, z)

este dată de formulele


 x = r cos θ


y = r sin θ , pentru M ( x, y, z) 6∈ Oz.



z = z
Urmează că
1) 

 x = 4 cos π3 = 4 · 1
= 2;

 2
√
3
√
y = 4 sin π3 = 4 · = 2 3;

 2

z = 2.
2)  ¡ ¢ √
 x = 6 cos 7π
= 6 cos 2π − π
= 6 · 2


 4 4 2 ;
¡ ¢ ³ √ ´
y = 6 sin 4 = 6 sin 2π − 4 = 6 · − 22 ;
7π π




z = 1.
3) 

 x = cos 30◦ = 12 ;

 √
y = sin 30 = 23 ;
◦



z = 3.
6.11 Determinaţi coordonatele sferice şi cilindrice ale punctelor cu următoarele coordonate
carteziene:
1) M1 (3, 3, 0);
√
2) M2 (1, −1, 2);
3) M3 (2, 1, −2).
Soluţie
Coordonatele sferice
Deoarece legătura dintre coordonatele sferice (r, ϕ, θ ) şi coordonatele carteziene
( x, y, z) este dată de formulele


 x = r sin ϕ cos θ


y = r sin ϕ sin θ , pentru M ( x, y, z) 6∈ Oz



z = r cos ϕ
urmează că q
r= x 2 + y2 + z2

y y
x x
De asemenea,
z
cos ϕ = p ,
x 2 + y2 + z2
deci
z
ϕ = arccos p .
x2 + y2 + z2
√ √ √ π
1) r = 32 + 32 + 02 = 18 = 3 2, θ = arctg 1 + kπ = 4 + kπ. Cum proiecţia lui
π
M1 pe planul xOy este un punct din primul cadran, urmează că k = 0, deci θ = 4. De
asemenea, ϕ = arccos 0 = π2 .
q √ 2 √
2) r = 12 + (−1)2 + 2 = 4 = 2, θ = arctg(−1) + kπ = − π4 + kπ. Cum
proiecţia lui M2 pe planul xOy este un punct
³ √din
´ cadranul al patrulea, urmează că
k = 2, deci θ = 7π . De asemenea, ϕ = arccos 22 = π4 .
p 4 √
3) r = 22 + 12 + (−2)2 = 9 = 3, θ = arctg 12 + kπ. Cum proiecţia lui M1 pe
planul xOy este un punct din primul cadran, urmează că k = 0, deci θ = arctg 21 . De
¡ ¢
asemenea, ϕ = arccos − 23 = π − arccos 23 .
Coordonatele cilindrice
Deoarece legătura dintre coordonatele cilindrice (r, θ, z) şi coordonatele carteziene
( x, y, z) este dată de formulele


 x = r cos θ


y = r sin θ , pentru M ( x, y, z) 6∈ Oz,



z = z
urmează că q
r= x 2 + y2 ,

y y
x x
Coordonata z rămâne aceeaşi.
√ √ π
1) r = 32 + 32 = 3 2. Ca mai sus, θ = 4. În plus, z = 0.
p √ √
2) r = 12 + (−1)2 = 2. Ca mai sus, θ = 7π
4 . În plus, z = 2.
√ √ 1
3) r = 22 + 12 = 5. Ca mai sus, θ = arctg 2 . În plus, z = −2.
6.12 Exprimaţi ecuaţiile următoare, date ı̂n coordonate cilindrice, cu ajutorul coordonatelor
carteziene:
1) z = r2 cos 2θ;
2) z = r2 sin 2θ;
π
3) z = r cos( − θ ).
4
Soluţie
¡ ¢
1) Deoarece cos 2θ = cos2 θ − sin2 θ, urmează că z = r2 cos2 θ − sin2 θ = x2 − y2 .
2) Deoarece sin 2θ = 2 sin θ cos θ, urmează că z = r2 · 2 sin θ cos θ = 2xy.
√
2
3) Deoarece cos( π4 − θ) √
= cos π
4 cos θ + sin π
4 sin θ = 2 (cos θ + sin θ ), urmează că
√
2 2
z =r· 2 (cos θ + sin θ ) = 2 (x + y ).
6.13 Exprimaţi ecuaţiile următoare, date ı̂n coordonate sferice, cu ajutorul coordonatelor carteziene:
1) r2 sin 2ϕ cos θ = 1;
2) r2 sin2 ϕ cos 2θ = 1;
3) r = sin ϕ cos θ.
Soluţie
1) Deoarece sin 2ϕ = 2 sin ϕ cos ϕ, urmează că r2 · 2 sin ϕ cos ϕ cos θ = 1, adică
2r sin ϕ cos θ · r cos ϕ = 1, sau 2xz = 1.
2) Deoarece cos 2θ = cos2 θ − sin2 θ, urmează că r2 sin2 ϕ(cos2 θ − sin2 θ ) = 1, sau
r2 sin2 ϕ cos2 θ − r2 sin2 ϕ sin2 θ = 1, sau x2 − y2 = 1.
3) Se observă că, pentru buna definire a coordonatelor sferice, r 6= 0. Cum sin ϕ cos θ =
x
r, urmează că r = xr , deci r2 = x, sau x2 + y2 + z2 = x.
6.14 Fie cubul ABCDA0 B0 C 0 D 0 de latură l. Determinaţi coordonatele sferice ale punctelor O
(centrul cubului), C, C 0 ı̂n raport cu reperul ( A; AB, AD, AA0 ).
Soluţie
Mai ı̂ntâi, se observă cu ajutorul teoremei lui Pitagora că diagonala unei feţe a cubu-
√ √
lui este l 2 iar diagonala cubului este l 3.
√
Deoarece AO reprezintă jumătate din diagonala cubului, rO = l 2 3 . Cum tg A \ 0 AC 0 =
A0 C 0
√ √ √
AA0 = 2, urmează că ϕO = arctg 2 şi din acelaşi motiv ϕC0 = arctg 2 . Deoarece O
se proiectează pe planul ( ABC ) ı̂n mijlocul diagonalei AC iar 4 ABC este dreptunghic
√
isoscel, urmează că θO = π4 . Pentru că AC este diagonală a unei feţe, rC = l 2, iar
π
pentru că AA0 ⊥ ( ABC ), ϕC = 2. Deoarece 4 ABC este dreptunghic isoscel, θC = π4 ,
√
şi din acelaşi motiv θC0 = π4 . În fine, deoarece AC 0 este diagonală a cubului, rC0 = l 3.
6.15 Precizaţi natura mulţimilor exprimate ı̂n coordonate sferice prin ecuaţiile următoare:
1) r = r0 , r0 > 0;
2) ϕ = ϕ0 , ϕ0 ∈ [0, π ];
3) θ = θ0 , θ0 ∈ [0, 2π ].
Soluţie
1) Mulţimea punctelor aflate la distanţa r0 de axa Oz reprezintă un cilindru de
rotaţie cu Oz ca axă de rotaţie şi generatoare paralelă cu Oz, aflată la distanţa r0 de
aceasta.
\
2) Dacă M este un punct al locului geometric, se obţine că m((Oy, OM ) = ϕ0 . Se
obţine că locul geometric respectiv este un con de rotaţie ı̂n jurul semiaxei Oy, cu gen-
eratoare o semidreaptă cu originea ı̂n O care face cu Oy un unghi ϕ0 .
3) Proiecţia locului geometric pe planul xOy este o semidreaptă (s) pentru care
\
m((Ox, (s)) = θ0 , acest unghi fiind privit ca unghi orientat. Se obţine că locul geometric
respectiv este un semiplan perpendicular pe planul ( xOy), a cărui intersecţie cu acesta
este semidreapta (s).
6.16 Precizaţi natura mulţimilor exprimate ı̂n coordonate cilindrice prin ecuaţiile următoare:
1) r = r0 , r0 > 0;
2) θ = θ0 , θ0 ∈ [0, 2π ];
3) z = z0 , z0 ∈ R.
Soluţie
1) La fel ca la problema precedentă, locul geometric este un cilindru de rotaţie cu
Oz ca axă de rotaţie şi generatoare paralelă cu Oz, aflată la distanţa r0 de aceasta.
2) La fel ca la problema precedentă, locul geometric respectiv este un semiplan
perpendicular pe planul ( xOy), a cărui intersecţie cu acesta este o semidreapta (s)
\
pentru care m((Ox, (s)) = θ0 .
3) Locul geometric este un plan perpendicular pe Oz care trece prin A(0, 0, z0 ).
6.17 Precizaţi natura mulţimilor exprimate ı̂n coordonate sferice prin relaţiile următoare:
π
1) r = 2, ϕ = ;
3
π
2) r = 2, θ = ;
4
π π
3) ϕ = , θ = .
6 3
Soluţie
√
1) Cerc cu centrul ı̂n A(0, 0, 3) şi rază 1.
2) Intersecţia sferei de rază 2 şi centru ı̂n origine cu semiplanul perpendicular pe
planul ( xOy), a cărui intersecţie cu acesta este bisectoarea primului cadran, adică un
semicerc.
3) O semidreaptă deschisă cu originea ı̂n O.
6.18 Exprimaţi ecuaţiile următoare, date ı̂n coordonate carteziene, cu ajutorul coordonatelor
sferice şi cilindrice:
1) x2 + y2 = 4;
2) x2 + y2 + z2 = 4;
3) x2 + y2 − z2 = 0.
Soluţie
În coordonate sferice:
1) Deoarece (r sin ϕ cos θ )2 + (r sin ϕ sin θ )2 = 4, urmează că r2 sin2 ϕ = 4.
2) Deoarece (r sin ϕ cos θ )2 + (r sin ϕ sin θ )2 + (r cos ϕ)2 = 4, urmează că r2 = 4, sau
r = 2.
3) Deoarece (r sin ϕ cos θ )2 + (r sin ϕ sin θ )2 − (r cos ϕ)2 = 4, urmează că r2 sin2 ϕ −
r2 cos2 ϕ = 0, sau r2 cos 2ϕ = 0.
În coordonate cilindrice:
1) Deoarece (r cos θ )2 + (r sin θ )2 = 4, urmează că r2 = 4, sau r = 2.
2) Deoarece (r cos θ )2 + (r sin θ )2 + z2 = 4, urmează că r2 + z2 = 4.
3) Deoarece (r cos θ )2 + (r sin θ )2 − z2 = 4, urmează că r2 − z2 = 4.
Capitolul 7
ROTAŢII ŞI TRANSLAŢII
7.1 Se consideră ı̂n plan vectorul ~v =~ı − 2~. Determinaţi imaginile obţinute ı̂n urma translaţiei
de vector ~v a
1) punctului M (1, −2);
2) dreptei (d) : 2x + y = 0.
Soluţie
Formula de transformare a coordonatelor după translaţia de vector ~v este x 0 = x +
1, y0 = y + (−2), unde M0 ( x 0 , y0 ) este imaginea lui M ( x, y) prin translaţia de vector ~v.
1) Se obţine că x 0 = 1 + 1 = 2, y0 = −2 + (−2) = −4, deci M0 = M0 (2, −4).
2) Două puncte ale dreptei (d) sunt O(0, 0) şi M (1, −2). Imaginile acestora prin
translaţia dată sunt O0 (1, −2), respectiv, M0 (2, −4), deci imaginea dreptei (d) = OM
este dreapta (d0 ) = O0 M0 , de ecuaţie 2x + y = 0. Observăm că (d) şi (d0 ) coincid,
deoarece vectorul ~v cu care se face translaţia este paralel cu vectorul director al dreptei.
2) Deoarece x 0 = x + 1, y0 = y + (−2), urmează că x = x 0 − 1, y = y0 + 2. Înlocuind
aceste relaţii ı̂n ecuaţia dreptei (d) urmează că 2( x 0 − 1) + (y0 + 2) = 0, adică 2x 0 + y0 =
0.
7.2 Se consideră ı̂n spaţiu vectorul ~v = ~ı +~ + ~k. Determinaţi imaginile obţinute ı̂n urma
translaţiei de vector ~v a
1) punctului M (1, 2, 3);
x−1 y−2 z−3
2) dreptei (d) : = = ;
1 2 1
3) planului ( P) : x + y − z = 0.
Soluţie
53
54 Capitolul 7 ROTAŢII ŞI TRANSLAŢII
Formula de transformare a coordonatelor după translaţia de vector ~v este x 0 = x +

1, y0 = y + 1, z0 = z + 1, unde M0 ( x 0 , y0 , z0 ) este imaginea lui M ( x, y, z) prin translaţia
de vector ~v.
1) Se obţine că x 0 = 1 + 1 = 2, y0 = 2 + 1 = 3, z0 = 3 + 1 = 4, deci M0 = M0 (2, 3, 4).
2) Două puncte ale dreptei (d) sunt M (1, 2, 3) şi N (2, 4, 4). Imaginile acestora prin
translaţia dată sunt M0 (2, 3, 4), respectiv, M0 (3, 5, 5), deci imaginea dreptei (d) = MN
x −2 y −3 z −4
este dreapta (d0 ) = M0 N 0 , de ecuaţie 1 = 2 = 1 .
3) Imaginea planului ( P) prin translaţia de vector v este un plan ( P0 ) paralel cu
acesta, deci ( P0 ) : x + y − z + C = 0. Un punct al planului ( P) este M (1, 2, 3), iar un
punct al planului ( P0 ) este imaginea M0 (2, 3, 4) a lui M. Urmează că 2 + 3 − 4 + C = 0,
deci C = −1, iar ecuaţia lui ( P0 ) este ( P0 ) : x + y − z − 1 = 0.
2) Deoarece x 0 = x + 1, y0 = y + 1, z0 = z + 1, urmează că x = x 0 − 1, y = y0 − 1, z =
( x 0 −1)−1 (y0 −1)−1
z0 − 1. Înlocuind aceste relaţii ı̂n ecuaţia dreptei (d) urmează că 1 = 2 =
(z0 −1)−1 x −2 y −3 z −4
1 , adică 1 = 2 = 1 .
3) Ecuaţia lui ( P0 ) este ( x 0 − 1) + (y0 − 1) − (z0 − 1) = 0, adică ( P0 ) : x + y − z − 1 =
0.
7.3 1) Precizaţi coordonatele punctului M0 obţinut prin rotaţia lui M (1, 2) cu 30◦ ı̂n jurul
originii ı̂n sens direct trigonometric.
2) Reperul R(O;~ı,~) se roteşte cu 30◦ ı̂n jurul originii ı̂n sens direct trigonometric. Precizaţi
noile coordonate ale punctului M (1, 2).
Soluţie
1) Formula de transformare a coordonatelor după rotaţia ı̂n jurul originii cu 30◦ ı̂n
sens direct trigonometric este
Ã ! Ã !Ã !
x0 cos 30◦ − sin 30◦ x
= .
y0 sin 30◦ cos 30◦ y
În cazul nostru,

Ã ! Ã !Ã ! Ã√ !Ã ! Ã √ !
3 3−2
x0 cos 30◦ − sin 30◦ 1 2 − 12 1 2√
= = √
3
= 1+2 3
,
y0 sin 30◦ cos 30◦ 2 1
2 2 2 2
√ √
3−2 1+2 3
deci M0 = M0 ( 2 , 2 ).
2) Formula de transformare a coordonatelor după rotaţia reperului ı̂n jurul originii

cu 30◦ ı̂n sens direct trigonometric este
Ã ! Ã !Ã !
x0 cos 30◦ sin 30◦ x
= .
y0 − sin 30◦ cos 30◦ y
În cazul nostru,
Ã ! Ã ! Ã ! Ã√ !Ã ! Ã √ !
3 1 3+2
x0 cos 30◦ sin 30◦ 1 1
0
= ◦ ◦
= 21 2√
3
= 1−22√3 ,
y − sin 30 cos 30 2 2 − 2 2 2
√ √
3+2 1−2 3
deci M0 = M0 ( 2 , 2 ).
7.4 Se consideră punctele A(1, 0) şi B(2, 3). Rotim segmentul AB ı̂n jurul punctului A, ı̂n
sens trigonometric, cu un unghi ϕ. Aflaţi coordonatele imaginii B0 a lui B prin această rotaţie,
ı̂n fiecare din cazurile
1) ϕ = 90◦ ; 2) ϕ = 120◦ .
Soluţie
Formula de transformare a coordonatelor după rotaţia ı̂n jurul lui A( x A , y A ) cu un
unghi ϕ ı̂n sens direct trigonometric este
Ã ! Ã !Ã !
x0 − x A cos ϕ − sin ϕ x − xA
= .
y0 − y A sin ϕ cos ϕ y − yA
Ã ! Ã !Ã ! Ã !Ã ! Ã !
x0 − 1 cos 90◦ − sin 90◦ 2−1 0 −1 1 −3
= = = ,
y0 − 0 sin 90◦ cos 90◦ 3−0 1 0 3 1
deci B0 = B0 (−2, 1).
√ √
2) Aplicând aceleaşi formule, obţinem că B0 = B0 ( 1−32 3
, 3−3
2 ).
7.5 Se consideră punctele A(1, 0) şi B(2, 3). Fie A0 , B0 imaginile acestor puncte printr-o
rotaţie ı̂n jurul originii O, de unghi 60◦ , ı̂n sens trigonometric. Determinaţi ecuaţia dreptei
A0 B0 .
Soluţie
Mai ı̂ntâi, observăm că
Ã ! Ã !Ã ! Ã √ !Ã ! Ã !
1 3 1
x A0 cos 60◦ − sin 60◦ xA − 1
= ◦ ◦
= √23 1 2 = √23
y A0 sin 60 cos 60 yA 2 2 0 2 ,
Ã ! Ã !Ã ! Ã √ !Ã ! Ã √ !
1 3 2−3 3
x B0 cos 60◦ − sin 60◦ xB 2 − 2 2
= = √
3
= 2√23+3 .
y B0 sin 60◦ cos 60◦ yB 2
1
2 3 2
56 Capitolul 7 ROTAŢII ŞI TRANSLAŢII
√ √ √
x − 12
Astfel, A0 ( 12 , 3
2 ), B0 ( 2−32 3 2 3+3
, 2 ), iar ecuaţia dreptei A0 B0 va fi ( A0 B0 ) : √ =
√ 1−3 3
y− 23
√ .
3+ 3
√
7.6 Se consideră 4 ABC, unde A(1, 0), B(−1, 0), C (0, 3). Determinaţi imaginile vârfurilor
triunghiului ı̂n urma rotaţiilor
1) ı̂n jurul lui A, ı̂n sens invers trigonometric, cu 60◦ ;
2) ı̂n jurul centrului de greutate G al triunghiului, ı̂n sens invers trigonometric, cu 120◦ .
Soluţie
Mai ı̂ntâi, se observă că 4 ABC este echilateral, deoarece AB = AC = BC = 2.
1) Punctul A, ca şi centru de rotaţie, ı̂şi păstrează coordonatele, deci A0 = A0 (1, 0).
√
În urma rotaţiei descrise, punctul B ajunge ı̂n C, deci B0 = B0 (0, 3). În sfârşit,
Ã ! Ã !Ã ! Ã √ !Ã ! Ã !
1 3
xC0 − 1 cos(−60◦ ) − sin(−60◦ ) 0−1 2√ 2 − 1 1
= √ = √ = √ ,
yC0 − 0 sin(−60◦ ) cos(−60◦ ) 3−0 − 23 12 3 3
√
deci C 0 = C 0 (2, 3).
2) În urma acestei rotaţii, vârfurile se permută ı̂ntre ele, anume A0 = A, B0 = C,
√
C 0 = A, prin urmare A0 = A0 (−1, 0), B0 = B0 (0, 3), iar C 0 = C 0 (1, 0).
Capitolul 8
CONICE PE ECUAŢII REDUSE
8.1 CERCUL
8.1 Precizaţi ecuaţia cercului ı̂n fiecare dintre cazurile următoare:
1) Centrul cercului este ı̂n C (−4, 3) şi cercul trece prin origine.
2) Punctele A(−3, 2), B(5, −4) sunt extremităţile unui diametru.
3) Centrul cercului este ı̂n C (1, 2), iar dreapta (d) : x + y + 1 = 0 este tangentă la cerc.
4) Cercul trece prin punctele A(2, 2), B(0, 1), C (1, 0).
Soluţie
1) Raza cercului este r = CO = 5, prin urmare ecuaţia sa este (C ) : ( x − xC )2 + (y −
yC )2 = r2 , adică ( x + 4)2 + (y − 3)2 = 25.
2) Raza cercului este r = 12 AB = 5, iar centrul său este mijlocul segmentului [ AB],
de coordonate C (1, −1). Ecuaţia cercului este (C ) : ( x − 1)2 + (y + 1)2 = 25.
|√
1+2+1| √
3) Raza cercului este distanţa de la punctul C la dreapta (d), deci r = = 2 2.
12 +12
Ecuaţia cercului este (C ) : ( x − 1)2 + (y − 2)2 = 8.
4) Ecuaţia cercului care trece prin punctele A, B, C este
¯ ¯
¯ x 2 + y2 x y 1¯¯
¯
¯ 2 ¯
¯ x A + y2A xA y A 1¯¯
¯ = 0,
¯ x 2 + y2 xB y B 1¯¯
¯ B B
¯ ¯
¯ x 2 + y2 xC y C 1¯
C C
³ ´2 ³ ´2
1
i.e. (C ) : x2 + y2 − x − y = 0. În formă redusă, (C ) : x− 2 + y − 12 = 12 , prin
urmare cercul are centrul M ( 12 , 12 ), iar raza sa este r = √1 .
2
57
58 Capitolul 8 CONICE PE ECUAŢII REDUSE
8.2 Precizaţi poziţia lui A(−2, 1) faţă de cercurile

1) (C1 ) : x2 + y2 = 8;
2) (C2 ) : ( x + 1)2 + (y − 2)2 = 2;
3) (C3 ) : x2 + y2 − 6x + 4y − 17 = 0.
Soluţie
1) Cum (−2)2 + 12 = 5 < 8, rezultă că A ∈ Int(C1 ).
2) Deoarece (−2 + 1)2 + (1 − 2)2 = 2, ı̂nseamnă că A ∈ (C2 ).
3) Fiindcă (−2)2 + 12 − 6 · (−2) + 4 · 1 − 17 = 4 > 0, deducem că A ∈ Ext(C3 ).
8.3 Fie cercurile (C1 ) : x2 + y2 + 2x + 2y − 2 = 0, (C2 ) : x2 + y2 − 4x − 6y + 4 = 0.

1) Demonstraţi că (C1 ), (C2 ) sunt tangente exterior şi precizaţi coordonatele punctului de
tangenţă.
2) Determinaţi ecuaţia tangentei interioare la cele două cercuri ı̂n punctul de intersecţie.
Soluţie
Ecuaţia redusă a lui (C1 ) este ( x + 1)2 + (y + 1)2 = 4, deci (C1 ) are centrul M1 (−1, −1)
şi raza r1 = 2. Ecuaţia redusă a lui (C2 ) este ( x − 2)2 + (y − 3)2 = 9, prin urmare (C2 )
are centrul M2 (2, 3) şi raza r2 = 3.
1) Cum M1 M2 = 5 = r1 + r2 , rezultă că cele două cercuri sunt tangente exterior.
2) Punctul comun T al celor două cercuri se poate determina intersectându-le (deci
rezolvând sistemul format din ecuaţiile lor) sau observând că T ∈ [ M1 M2 ], iar k =
TM1 r1 x M1 +kx M2 y M1 +ky M2
TM2 = r2 = 23 . Astfel, x T = 1+ k = 15 , iar y T = 1+ k = 53 . Panta liniei cen-
y M1 −y M2
trelor este m = x M1 − x M2 = 43 , prin urmare panta tangentei comune interioare, care este
perpendiculară pe linia
³ centrelor,
´ este − m1 = − 34 . Ecuaţia tangentei comune interioare
3
este (d) : y − 5 = − 34 x − 15 , , i.e. (d) : 3x + 4y − 3 = 0.
2) Axa radicală a două cercuri este locul geometric al punctelor din plan având
puteri egale ı̂n raport cu două cercuri date; ı̂n situaţia ı̂n care cercurile respective sunt
tangente, interior sau exterior, atunci axa radicală este chiar tangenta comună. Dacă
(C ) : f ( x, y) = 0, puterea unui punct M( x M , y M ) faţa de cercul (C ) este f ( x M , y M ).
Cum toate punctele A( x, y) ale tangentei au puteri egale faţă de cercurile date, urmează
că x2 + y2 + 2x + 2y − 2 = x2 + y2 − 4x − 6y + 4, adică 3x + 4y − 3 = 0, care este ecuaţia
tangentei.
8.4 Fie cercul (C1 ) : x2 + y2 + 4x − 6y + 9 = 0.

1) Determinaţi centrul şi raza cercului.

2) Determinaţi ecuaţia diametrului perpendicular pe dreapta (d) : 2x − 3y + 5 = 0.
Soluţie
1) Ecuaţia redusă a cercului este (C ) : ( x + 2)2 + (y − 3)2 = 4, aşadar centrul cercu-
lui este M (−2, 3), iar raza sa este r = 2.
2
2) Panta dreptei (d) este m = 3, deci diametrul perpendicular pe (d) are panta
− m1 = − 32 şi conţine centrul M al cercului. Ecuaţia sa va fi y − 3 = − 32 ( x + 2), i.e.
3x + 2y = 0.
8.5 Precizaţi poziţia dreptei faţă de cerc ı̂n fiecare din cazurile următoare.
1) (d1 ) : x + 2y + 2 = 0, (C1 ) : x2 + y2 + 6x − 4y + 9 = 0;
2) (d2 ) : x − 2y − 5 = 0, (C2 ) : x2 + y2 = 5;
3) (d3 ) : 2x − y + 13 = 0, (C3 ) : x2 + y2 − 8x + 2y + 11 = 0.
Soluţie
1) Ecuaţia redusă a cercului este (C1 ) : ( x + 3)2 + (y − 2)2 = 4, prin urmare centrul
său este M1 (−3, 2), iar raza sa este r1 = 2. Distanţa de la centrul cercului la dreapta
|−√3+2·2+2 √3
(d1 ) este = < r1 .
12 + 22 5 √
2) Centrul cercului (C2 ) este M2 (0, 0), iar raza sa este r2 = 5. Distanţa de la M2 la
√
(d2 ) este √|0−2·0−5| = 5 = r2 , prin urmare (d2 ) este tangentă la (C2 ). Coordonatele
12 +(−2)2
punctului de tangenţă se află rezolvând sistemul format din ecuaţia dreptei şi ecuaţia
cercului; găsim T (1, −2).
√
3) Centrul cercului (C3 ) este M3 (4, −1), iar raza sa este r3 = 6. Distanţa de la M3
|2·4−(−1)+13| √
la (d3 ) este √ = √22 > 6, prin urmare (d3 ) este exterioară cercului (C3 ).
5
22 +(−1)2
1) Formăm un sistem din ecuaţia dreptei şi ecuaţia cercului. Înlocuind x = −2y − 2
ı̂n ecuaţia lui (C1 ) rezultă ecuaţia 5y2 − 8y + 1 = 0, cu discriminantul ∆ = 44 > 0.
Sistemul considerat are două soluţii, deci dreapta intersectează cercul ı̂n două puncte,
√ √ √ √
anume A( −18−58 11 4+2 11
, 5 ) şi B( −18+58 11 4−2 11
, 5 ). Pentru 2), 3) se procedează analog.
8.6 Precizaţi ecuaţia tangentei la cercurile următoare ı̂n punctele specificate.

1) (C1 ) : ( x − 2)2 + (y + 3)2 = 25, A(6, 0);
2) (C2 ) : ( x + 1)2 + (y − 2)2 = 100, B(7, 8).
Soluţie
a) Cum (6 − 2)2 + (0 + 3)2 = 25, rezultă că A ∈ (C1 ). Ecuaţia tangentei ı̂n A la (C1 )
se scrie prin dedublare: ( x − 2)(6 − 2) + (y + 3)(0 + 3) = 25, i.e. 4x + 3y − 24 = 0.
b) Se arată că B ∈ (C2 ) şi, prin dedublare, obţinem ecuaţia tangentei ı̂n B la (C2 ),
care este 4x + 3y − 52 = 0.
8.7 Precizaţi ecuaţiile tangentelor din B(−1, 6) la cercul (C ) : x2 − 2x + y2 − 19 = 0.
Soluţie
Deoarece (−1)2 − 2 · (−1) + 62 − 19 = 20 > 0, punctul B este exterior cercului
(C ). Ecuaţia unei drepte neverticale din fasciculul de drepte prin B este (dm ) : y − 6 =
√
m( x + 1), i.e. (dm ) : mx − y + m − 6 = 0. Cercul (C ) are centrul M (1, 0) şi raza r = 2 5.
Distanţa de la M la dreapta (dm ) trebuie să fie egală cu r (dacă dorim ca (dm ) să fie
|2m−6| √
tangentă la (C )), deci √ 2 = 2 5, de unde m1 = 12 şi m2 = −2. Ecuaţiile tangentelor
m +1
din B la cercul (C ) sunt (d 1 ) : x − 2y − 11 = 0, respectiv (d−2 ) : 2x + y + 8 = 0.
2
Încercăm să determinăm mai ı̂ntâi punctele de intersecţie ale tangentelor din B cu
cercul. Dacă A( x0 , y0 ) este un punct oarecare al cercului, atunci ecuatia tangentei ı̂n A
la cerc este (d) : xx0 − ( x + x0 ) + yy0 − 19 = 0. Deoarece B(−1, 6) aparţine dreptei,
urmează că −1 · x0 − (−1 + x0 ) + 6y0 − 19 = 0, de unde x0 = 3y0 − 9. Cum x02 −
2x0 + y20 − 19 = 0, rezultă după ı̂nlocuire că 10y20 − 60y0 + 80 = 0, de unde y0 ∈ {2, 4}.
De aici, punctele de tangenţă căutate sunt A1 (3, 4) şi A2 (−3, 2). Înlocuind ı̂n ecuaţia
tangentei ı̂ntr-un punct oarecare la cerc se obţin ecuaţiile (d A1 ) : x − 2y − 11 = 0,
respectiv (d A2 ) : 2x + y + 8 = 0.
8.8 Fie cercul de ecuaţie (C ) : x2 + y2 − 10x + 2y + 6 = 0.

1) Precizaţi ecuaţiile parametrice ale cercului.
2) Determinaţi ecuaţiile tangentelor paralele cu dreapta (d1 ) : 2x − y + 5 = 0.
3) Determinaţi ecuaţiile tangentelor perpendiculare pe dreapta (d2 ) : x + 2y + 6 = 0.
Soluţie
1) Ecuaţia redusă a cercului este (C ) : ( x − 5)2 + (y + 1)2 = 20, deci centrul cercului
√
este M (5, −1), iar raza sa este r = 2 5. Ecuaţiile parametrice ale cercului sunt
 √
 x (t) = 5 + 2 5 cos t
(C ) : t ∈ [0, 2π ).
y(t) = −1 + 2√5 sin t,
2) Dacă A( x0 , y0 ) este un punct oarecare al cercului, ecuaţia tangentei ı̂n A la cerc

x + x0 y + y0
se scrie prin dedublare şi este (d) : xx0 + yy0 − 10 · 2 +2· 2 + 6 = 0, i.e. (d) :
5− x0
( x0 − 5) x + (y0 + 1)y − 5x0 + y0 + 6. Panta acestei tangente este m = y0 +1 şi cum
5− x0
(d) k (d1 ), atunci m = m1 , adică y0 +1 = 2, de unde x0 = 3 − 2y0 . Pe de altă parte,
A ∈ (C ) şi, ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia cercului (generală sau parametrică), obţinem că y0 = 1
sau y0 = −3 şi, corespunzător, x0 = 1, respectiv x0 = 9. Există două tangente la (C )
paralele cu (d1 ), anume (d) : 2x − y = 0 şi (d0 ) : 2x − y − 21 = 0.
´ ca tangenta (d) să fie perpendiculară pe (d2 ), deci m1 · m2 =

3) În acest caz,³ dorim
5− x0
−1, adică y0 +1 · − 12 = −1. Obţinem din nou relaţia x0 = 3 − 2y0 , prin urmare
dreptele (d) şi (d0 ) găsite anterior sunt tangentele dorite.
8.9 Demonstraţi că dreapta (d) : − x + 7y + 12 = 0 este secantă cercului (C ) : ( x − 1)2 +

(y − 2)2 = 25 şi precizaţi coordonatele punctelor de intersecţie.
Soluţie
Procedăm ca la soluţia problemei 8.5 1); obţinem că (d) ∩ (C ) = { A, B}, unde
A(−1, 5), B(−2, −2).
8.10 Determinaţi ecuaţiile tangentelor la cercul (C ) : x2 + y2 − 2x + 10y − 74 = 0 care sunt

paralele cu dreapta (d) : x + 2y − 3 = 0.
Soluţie
Procedăm ca la soluţia problemei 8.8 2).
Observă că cercul (C ) are centrul M (1, −5) şi raza r = 10. O dreaptă oarecare,
paralelă cu (d), are ecuaţia (dm ) : x + 2y + m = 0, m ∈ R\ {−3}. Pentru ca această
dreaptă să fie tangentă cercului (C ), trebuie ca distanţa de la M la dreapta (dm ) să
|1+√
2·(−5)+m| √
fie egală cu raza cercului, deci = 10. Obţinem că m 1,2 = 9 ± 10 5, de
12 +22 √
unde ecuaţiile celor două tangente paralele cu (d) sunt (d1 ) : x + 2y + 9 + 10 5 = 0,
√
respectiv (d2 ) : x + 2y + 9 − 10 5 = 0.
8.11 Arătaţi că din punctul M (4, 2) nu se pot duce tangente la cercul (C ) : x2 + y2 − 10x +
2y + 1 = 0.
Soluţie
Deoarece 42 + 22 − 10 · 4 + 2 · 2 + 1 = −15 < 0, punctul M este interior cercului
(C ), prin urmare nu se pot duce tangente din M la (C ).
8.2 ELIPSA
8.12 Precizaţi ecuaţia elipsei (raportată la axele de simetrie) determinată de
1) Focarele F (4, 0), F 0 (−4, 0) şi semiaxa mare a = 5.
2) Punctele M (4, 3) şi N (2, 6).
3) Distanţa focală 8 şi semiaxa mică b = 3.
4) Semiaxa mare 20 şi excentricitatea e = 0, 6.
Soluţie
2
x2
1) Dacă ( E) : a2
+ yb2 = 1, ( a > b) este o elipsă de semiaxe a şi b, atunci focarele sale
sunt F (c, 0), F 0 (−c, 0), unde c2 = a2 − b2 . În cazul nostru, a = 5 şi c = 4, prin urmare
x2 y2
b = 3. Ecuaţia elipsei va fi ( E) : 25 + 9 = 1.
x2 y2
2) Fie ( E) : a2
+ b2
= 1 elipsa căutată. Din M ∈ ( E) şi N ∈ ( E), obţinem ecuaţiile
16 9 4 36 4 9
a2
+ b2
= 1, respectiv a2
+ b2
= 1. Cu notaţiile a2
= u, b2
= v, avem de rezolvat
sistemul 
4u + v = 1
u + 4v = 1,
1
cu soluţia u = v = 5. Atunci a2 = 20, b2 = 45, iar ecuaţia elipsei dorite este ( E) :
x2 y2
20 + 45 = 1.
3) Distanţa focală este FF 0 = 2c = 8, de unde c = 4. Apoi, a2 = b2 + c2 = 25, deci
x2 y2
ecuaţia elipsei este ( E) : 25 + 9 = 1.
c
4) Avem că a = 20, iar e = a = 0, 6, de unde c = 12. Atunci b2 = a2 − c2 = 256,
2
x2 y
astfel că ecuaţia elipsei este ( E) : 400 + 256 = 1.
8.13 Fie elipsa ( E) : 4x2 + 9y2 = 324.

1) Determinaţi semiaxele elipsei, distanţa focală, excentricitatea şi ecuaţiile directoarelor.
2) Determinaţi punctele elipsei a căror abscisă este 8, precum şi razele focale ale acestora.
3) Demonstraţi că din M (2, 2) nu se pot duce tangente la elipsă.
Soluţie
x2 y2
1) Ecuaţia canonică a elipsei este ( E) : 81 + 36 = 1, prin urmare semiaxele sunt
√
a = 9, b = 6. Obţinem că c2 = a2 − b2 = 45, deci distanţa focală este 2c = 6 5, iar
√ √
excentricitatea este e = ac = 35 . Directoarea corespunzătoare focarului F (3 5, 0) este
2 √
(d) : x = ac , i.e. (d) : x = √275 , iar directoarea corespunzătoare focarului F 0 (−3 5, 0)
27
este (d0 ) : x = − √ .
5
√
2) Din 4 · 82 + 9y2 = 324, obţinem că y = ± 2 17
3 , deci punctele elipsei de abscisă 8
√ √ √
1049−432 5
sunt M (8, 2 17
3 ), respectiv M (8, − 2 17
3 √ ). Razele focale sunt FM = FN = 3 =
√
8 5 8 5
9− 3 , respectiv F 0 M = F 0 N = 9+ 3 .
3) Cum 4 · 22 + 9 · 22 = 52 < 324, ı̂nseamnă că punctul M este interior elipsei;
rezultă că din M nu pot fi duce tangente la elipsa.
√
3
8.14 Fie elipsa ( E) : x2 + 4y2 = 4 şi punctele M (1, ), N (2, 2).
2
1) Determinaţi ecuaţiile tangentei şi normalei la elipsă ı̂n M.
2) Determinaţi ecuaţiile tangentelor la elipsă din N şi lungimea coardei determinate de
punctele de contact ale acestora cu elipsa.
Soluţie
³ √ ´2
3
1) Cum 12 + 4 · 2 = 4, rezultă că punctul M aparţine elipsei ( E). Ecuaţia
√
tangentei ı̂n M la elipsă se scrie prin dedublare şi este (d) : x · 1 + 4 · y · 23 = 4, i.e.
√
(d) : x + 2 3y − 4 = 0. Normala ı̂n M la ( E) este perpendiculară pe tangenta (d),
1
√ 0
√
3
√
deci are panta − m = 2 3. Ecuaţia normalei este (d ) : y − 2 = 2 3( x − 1), i.e.
√ d √
(d0 ) : 4 3x − 2y − 3 3 = 0.
2) Dacă A( x0 , y0 ) este un punct oarecare al elipsei, ecuaţia tangentei ı̂n A la elipsă
este (d) : xx0 + 4yy0 = 4. Impunem ca N să aparţină lui (d) şi rezultă că 2x0 + 8y0 = 4,
4
de unde x0 = 2 − 4y0 . Cum x02 + 4y20 = 4, rezultă după ı̂nlocuire că y0 = 0 sau y0 = 5
şi, corespunzător, x0 = 2, respectiv x0 = − 65 . Ecuaţiile celor două tangente din N la
( E) sunt (d1 ) : x = 2 (care intersectează ( E) ı̂n A1 (2, 0)) şi (d2 ) :√3x − 8y + 10 = 0 (care
4 17
intersectează ( E) ı̂n A2 (− 56 , 45 ). Lungimea coardei [ A1 A2 ] este 5 .
8.15 Determinaţi poziţia dreptei faţă de elipsă ı̂n fiecare din cazurile următoare
1) (d1 ) : x − y − 3 = 0; ( E1 ) : x2 + 3y2 = 27;
2) (d2 ) : −5x + 2y − 9 = 0; ( E2 ) : 9x2 + 5y2 = 45.
Soluţie 
x − y − 3 = 0 ¡9 ¢
3
1) Rezolvăm sistemul ; obţinem soluţiile (0, −3) şi 2 2 , deci
,
 x2 + 3y2 = 27
(d1 ) este secantă la ( E1 ). 
−5x + 2y − 9 = 0
2) Rezolvând sistemul , ajungem, după substituţie, la ecuaţia
9x2 + 5y2 = 45
111x2 + 180x + 225 = 0, cu discriminantul negativ. Rezultă că (d2 ) este exterioară
elipsei ( E2 ).
8.16 Fie elipsa ( E) : 4x2 + 9y2 = 324. Determinaţi lungimea diametrului care trece prin
M (3, 2).
Soluţie
Dreapta OM are ecuaţia OM : 2x − 3y = 0 şi intersectează elipsa ı̂n A1 ( 92 , 3) şi
√
A2 (− 92 , −3). Lungimea diametrului [ A1 A2 ] este 3 13.
x2 y2
8.17 Dacă ecuaţia tangentei ı̂ntr-un punct M al unei elipse ( E) : + = 1 este (d) :
a2 b2
0
2x + 3y + 1 = 0, precizaţi ecuaţia tangentei ı̂n punctul M diametral opus lui M.
Soluţie
Tangenta (d0 ) ı̂n M0 la elipsă este simetrica faţă de O a tangentei ı̂n M la elipsă.
Cum (d0 ) k (d), cele două drepte au aceeaşi pantă, prin urmare (d0 ) : 2x + 3y + m = 0.
Punctul A(−2, 1) aparţine lui (d), deci A0 (2, −1), simetricul lui A faţă de O, aparţine
lui (d0 ). Rezultă că m = −1, astfel că (d0 ) : 2x + 3y − 1 = 0.
x 2 y2
8.18 Demonstraţi că dreapta (d) : y = mx + n este tangentă elipsei ( E) : + 2 = 1 dacă
a2 b
n2 = b2 + a2 m2 .
Soluţie 
y = mx + n
Rezolvând sistemul prin substituţie, ajungem la ecuaţia de gradul
 x 2 + y2 = 1
a2 b2
doi ı̂n x ( b2 + a2 m2 ) x 2 + 2
2a mnx + a2 (n2 − b2 ) = 0. În ipoteza că n2 = b2 + a2 m2 ,
ecuaţia devine (b2 + a2 m2 ) x2 + 2a2 mnx + a4 m2 = 0, cu discriminantul
∆ = 4a4 m2 n2 − 4a4 m2 (b2 + a2 m2 ) = 4a2 m2 (n2 − b2 − a2 m2 ) = 0,
deci sistemul are o singură soluţie, aşadar (d) este tangentă la ( E).
8.19 Demonstraţi că locul geometric al punctelor din care se pot duce tangente perpendiculare
x2 y2 √
la elipsa ( E) : 2 + 2 = 1 este cercul cu centrul ı̂n origine şi rază R = a2 + b2 (cercul
a b
ortoptic sau cercul lui Monge asociat elipsei).
Soluţie
Conform rezultatului problemei 8.18, ecuaţiile tangentelor care trec prin P( x0 , y0 )
√
sunt de forma y = mx ± a2 m2 + b2 , de unde (y0 − mx0 )2 = a2 m2 + b2 , deci panta m
satisface ecuaţia
m2 ( a2 − x02 ) + 2mx0 y0 + b2 − y20 = 0.
b2 −y20
Ne amintim că m1 m2 = −1, astfel că a2 − x02
= −1, prin urmare x02 + y20 = a2 + b2 .
Aceasta este relaţia pe care trebuie să o indeplinească punctul P şi ea este ecuaţia unui
√
cerc, având centrul ı̂n origine şi rază R = a2 + b2 .
8.20 Determinaţi ecuaţia canonică a elipsei care este tangentă dreptelor (d1 ) : −4x + y +
13 = 0, (d2 ) : −5x + 4y − 25 = 0.
Soluţie
Ecuaţiile dreptelor (d1 ), (d2 ) se pot scrie sub forma (d1 ) : y = 4x − 13, (d2 ) : y =
5 25
4x − 4 . Conform rezultatului problemei 8.18, dacă dreptele sunt tangente la elipsa
2 2 ¡ ¢2
( E) : xa2 + yb2 = 1, atunci au loc relaţiile (−13)2 = 42 a2 + b2 , respectiv − 25
4 =
¡ 5 ¢2 2
4 a + b2 , de unde a2 = 9 iar b2 = 25. Ecuaţia canonică a elipsei ( E) este atunci
2 y2
( E) : x9 + 25 = 1.
8.21 Demonstraţi că produsul distanţelor de la focarele unei elipse la o tangentă variabilă este
constant.
Soluţie
√
Fie (d) : y = mx ± a2 m2 + b2 o tangentă variabilă la elipsă. Distanţele de la
focarele F (c, 0) şi F 0 (−c, 0) la dreapta (d), a √cărei ecuaţie este pusă
√
sub forma (d) :
√ |−mc∓ a m +b |
2 2 2
|mc∓√ a m2 +b2 |
2
y − mx ∓ a2 m2 + b2 = 0, sunt d1 = √
2
, d2 = 2
; produsul
1+ m 1+ m
acestora este
¯ 2 2 ¯ ¯ 2 2 ¯ ¯ 2 2 ¯
¯ a m + b2 − m2 c2 ¯ ¯ m ( a − c2 ) + b2 ¯ ¯ m b + b2 ¯
d1 d2 = = =
1 + m2 1 + m2 1 + m2
= b2 = constant.
8.22 Dacă M este un punct variabil pe o elipsă de focare F şi F 0 şi centru O, arătaţi că suma
MF · MF 0 + MO2 este constantă.
Soluţie
2
x2
Fie ( E) : a2
+ yb2 = 1 o elipsă, M( x0 , y0 ) un punct al ei, iar (d) : x = ae , (d0 ) : x = − ae
directoarele elipsei, unde e = ac este excentricitatea elipsei. Distanţa de la M la (d)
¯ ¯ ¡ ¢
este MP = ¯ ae − x0 ¯ şi, cum MP
MF
= e, atunci MF = e · ae − x0 = a − ex0 . Analog,
MF 0 = a + ex0 . Atunci
MF · MF 0 + MO2 = ( a − ex0 )( a + ex0 ) + ( x02 + y20 )

c2 x 2
= a2 − e2 x02 + x02 + y20 = a2 − 2 0 + x02 + y20
a
1 ³ 4 ´
= 2 a − ( a2 − b2 ) x02 + a2 x02 + a2 y20
a
1 ³ 4 ´ 1
= 2 a + a x0 + a y0 = 2 ( a4 + a2 b2 ) = a2 + b2 = constant.
2 2 2 2
a a
8.3 HIPERBOLA
8.23 Precizaţi ecuaţia hiperbolei (raportata la axele de simetrie) determinată de
1) Distanţa dintre vârfuri 10 şi distanţa focală 15.
2) Punctul M (5, 2) şi distanţa dintre vârfuri 8.
3
3) Distanţa focală 10 şi ecuaţiile asimptotelor y = ± x.
√ 4
4) Punctul M (3, 2 2); hiperbola este echilateră.
5) Distanţa focală 10 şi excentricitatea 1.25.
Soluţie
15 125
1) Cum 2a = 10 şi 2c = 15, obţinem că a = 5, c = 2, deci b2 = c2 − a2 = 4 .
x2 y2
Ecuaţia hiperbolei este ( H ) : 25 − 125 = 1.
4
2
x2
2) Din 2a = 8, obţinem că a = 4, deci ( H ) : 16 − yb2 = 1. Punctul M aparţine lui ( H ),
25 4 64 x2 y2
prin urmare 16 − b2
= 1, de unde b2 = 9 . Ecuaţia hiperbolei este ( H ) : 16 − 64 = 1.
9
3) Ecuaţiile asimptotelor sunt y = ± ba = x, deci ba = 34 , de unde b = 3a
4 . Cum c= 5
9a2
şi c2 = a2 + b2 , obţinem că a2 + 16 = 25, prin urmare a = 4, apoi b = 3. Ecuaţia
x2 y2
hiperbolei este ( H ) : 16 − 9 = 1.
x2 y2
4) La o hiperbolă echilateră avem a = b, deci ( H ) : a2
− a2
= 1. Cum M aparţine
9 8
hiperbolei, obţinem că a2
− a2
= 1, de unde a = 1. Ecuaţia hiperbolei este ( H ) :
x2 − y2 = 1.
c
5) Avem că c = 5, iar e = a = 45 , prin urmare a = 4. Apoi, b2 = c2 − a2 = 9, astfel
x2 y2
că ecuaţia hiperbolei este ( H ) : 16 − 9 = 1.
8.24 Fie hiperbola ( H ) : 9x2 − 16y2 − 144 = 0. Determinaţi semiaxele sale, distanţa focală,
vârfurile, asimptotele şi ecuaţiile directoarelor.
Soluţie
x 2 y2
Ecuaţia canonică a hiperbolei este ( H ) : 16 − 9 = 1, deci semiaxele sale sunt a = 4,
√
b = 3, distanţa focală este 2c = 2 a + b = 10, vârfurile sunt A(4, 0) şi A0 (−4, 0),
2 2
asimptotele sunt y = ± 43 x, iar directoarele sunt (d) : x = 16

5 şi (d0 ) : x = − 16
5.
8.25 O hiperbolă trece prin M (4, 1), iar unghiul format de asimptotele sale este de 60◦ . Determinaţi
ecuaţia canonică a hiperbolei.
Soluţie
Unghiul pe care una dintre asimptote ı̂l face cu Ox este fie de 30◦ , fie de 60◦ , prin
√ √
urmare a = tg 30 = 33 sau ba = tg 60◦ = 3. Cum M ∈ ( H ), se impune condiţia
b ◦
√
16 1 a 3 13 x2 y2
a2
− b2
= 1. Dacă b = 3 , atunci a2 = 13, b2 = 3, deci ( H ) : 13 − 13 = 1. Dacă
3
√ 47 2 x2 y 2
b = a 3, atunci a2 = 3,b = 47, deci ( H ) : 47 − 47 = 1.
3
x 2 y2
8.26 Demonstraţi că dreapta (d) : y = mx + n este tangentă hiperbolei ( H ) : − 2 =1
a2 b
dacă n2 = a2 m2 − b2 .
Soluţie
Calculele sunt ı̂ntru totul analoage cu cele din soluţia problemei 8.18
x 2 y2
la hiperbola ( H ) : 2 − 2 = 1 este
a b √
1) Cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază R = a2 − b2 (cercul ortoptic sau cercul lui
Monge asociat hiperbolei), dacă a > b.
2) Originea O, dacă a = b.
3) Mulţimea vidă, dacă a < b.
Soluţie
Fie P( x0 , y0 ) coordonatele unui punct din care se duc tangente perpendiculare la
hiperbolă, iar m1 , m2 pantele acestor tangente. Cu calcule analoage celor din soluţia
problemei 8.19, obţinem că panta m satisface ecuaţia
−m2 ( a2 − x02 ) + 2mx0 y0 + b2 + y20 = 0.

b2 +y20
Cum m1 m2 = −1, deducem că − a2 + x02
= −1, prin urmare x02 + y20 = a2 − b2 . Astfel, P
aparţine cercului (C ) : x2 + y2 = a2 − b2 , dacă a > b, P ≡ O dacă a = b şi nu există
puncte P ı̂n cazul ı̂n care a < b.
8.28 Determinaţi ecuaţiile tangentelor la hiperbola ( H ) : 36x2 − 25y2 = 900 paralele cu

dreapta (d) : 2x − y + 2 = 0.
Soluţie
Fie M ( x0 , y0 ) punctul de contact cu hiperbola al unei tangente paralele cu dreapta
36x0
(d). Ecuaţia tangentei este 36xx0 − 25yy0 = 900, deci panta sa va fi 25y0 . Din condiţia
36x0 18x0
de paralelism, 25y0 = 2, deci y0 = 25 . Pe de altă parte, 36x02 − 25y20 = 900, de unde
x0 = ± 25
4 şi, corespunzător, y0 =
9
± 2 . Ecuaţiile celor două tangente sunt 2x − y − 8 = 0,
respectiv 2x − y + 8 = 0.
x2 y2
Ecuaţia canonică a hiperbolei este ( H ) : 25 − 36 = 1. Ecuaţiile tangentelor căutate
sunt de forma 2x − y + c = 0, c ∈ R, putând fi deci aduse la forma y = 2x − c. Conform
rezultatului problemei 8.26, urmează că (−c)2 = 25 · 22 − 36, adica c ∈ {−8, +8}, de
unde ecuaţiile tangentelor sunt 2x − y − 8 = 0, respectiv 2x − y + 8 = 0.
8.29 Determinaţi ecuaţia hiperbolei, raportată la axele sale de simetrie, care este tangentă
dreptei (d) : −3x + 2y + 3 = 0 ı̂n A(5, 6).
Soluţie
2
x2
Fie ( H ) : a2
− yb2 = 1 ecuaţia hiperbolei căutate. Din A ∈ ( H ), obţinem că 25
a2
− 36
b2
=
5x 6y 5b2 3
1. Cum ecuaţia tangentei ı̂n A la ( H ) este a2
− b2
= 1, deci are panta 6a2
= 2, rezultă
că b2 = 95 a2 . Deducem că 25
a2
− 20
a2
= 1, de unde a2 = 5, b2 = 9, iar ecuaţia hiperbolei
x2 y2
este ( H ) : 5 − 9 = 1.
25
Ca mai sus, din A ∈ ( H ), obţinem că − 36
b2
= 1. Ecuaţia dreptei (d) se poate scrie
a2 ¡ ¢2
3
sub forma (d) : y = 2 x − 2 . Conform rezultatului teoremei 8.26, urmează că − 32 =
3
¡ 3 ¢2 2
2 a − b2 , deoarece (d) este tangentă la ( H ), deci 9 = 9a2 − 4b2 . Cu notaţiile a12 =

9α − 4β = 9
1
α, b2 = β, urmează că , de unde α = 5, β = 9. Urmează că ecuaţia
 25 − 36 = 1
α β
2
x2
hiperbolei este ( H ) : 5 − y9 = 1.
8.30 Fie hiperbola ( H ) : 4x2 − 9y2 = 144.

1) Precizaţi semiaxele hiperbolei, distanţa focală, vârfurile şi asimptotele.
2) Demonstraţi că din M (8, 1) nu se pot duce tangente la hiperbolă.
3) Precizaţi ecuaţiile tangentelor duse din N (0, 3) la hiperbolă.
Soluţie
√ √
1) Semiaxele sunt a = 6, b = 4, distanţa focală este 2c = 2 a2 + b2 = 4 13,
vârfurile sunt A(6, 0) şi A0 (−6, 0), iar asimptotele sunt y = ± 23 x.
2) Cum 4 · 82 − 9 · 12 = 247 > 144, punctul M se află ı̂n interiorul hiperbolei, deci
din M nu pot fi duse tangente la hiperbolă.
3) Tangenta ı̂n P( x0 , y0 ) ∈ ( H ) la hiperbolă are ecuaţia (d) : 4x0 x − 9y0 y − 144 = 0;
cum N ∈ (d), obţinem că y0 = − 16 2 2
3 , apoi, din 4x0 − 9y0 = 144, deducem că x0 = ±10.
Cele două tangente din N la ( H ) au ecuaţiile 5x + 12y − 18 = 0, respectiv 5x − 12y +
18 = 0.
8.31 Dacă M este un punct variabil pe o hiperbolă de focare F, F 0 şi centru O, arătaţi că
diferenţa MF · MF 0 − MO2 este constantă.
Soluţie
Calculele sunt analoage celor din soluţia problemei 8.22.
x2
8.32 Demonstraţi că produsul distanţelor de la un punct arbitrar al hiperbolei ( H ) : −
a2
y2 a2 b2
= 1 la asimptotele acesteia este constant, egal cu .
b2 a2 + b2
Soluţie
x02 y20
Fie P( x0 , y0 ), cu a2
− b2
= 1. Distanţele de la P la asimptotele (d1 ) : bx − ay = 0
|bx − ay | |bx + ay |
şi (d2 ) : bx + ay = 0 sunt √ 0 2 20 , respectiv √ 0 2 20 . Produsul acestor distanţe este
a +b a +b
|b2 x02 − a2 y20 | 2 2 2 2 2 2
a2 + b2
şi, cum b x0 − a y0 = a b , rezultă concluzia problemei.
8.4 PARABOLA
8.33 Precizaţi ecuaţia parabolei (raportată la axele de simetrie) determinată de
1) Distanţa de la focar la vârf egală cu 6.
2) Punctul M (3, 6).
3) Focarul F (3, 0).
Soluţie
p
1) Cum F ( 2 , 0), iar vârful este O(0, 0), rezultă că p = 12. Ecuaţia parabolei este
( P) : y2 = 2px, i.e. ( P) : y2 = 24x.
2) Dacă ( P) : y2 = 2px şi M (3, 6) ∈ ( P), atunci 36 = 6p, deci p = 6. Ecuaţia
parabolei este ( P) : y2 = 12x.
p
3) Cum F ( 2 , 0), deducem că p = 6. Ecuaţia parabolei este ( P) : y2 = 12x.
8.34 Determinaţi pe parabola ( P) : y2 = 12x punctele de rază focală egală cu 4.
Soluţie
este F (3, 0). Dacă M ( x0 , y0 ) ∈ ( P), atunci y20 = 12x0 . Raza focală a lui M
Focarul q
este MF = ( x0 − 3)2 + y20 ; deducem că ( x0 − 3)2 + 12x0 = 16, deci x02 + 6x0 − 7 = 0.
√ √
Cum x0 > 0, rezultă că x0 = 1, iar y0 = ±2 3. Punctele căutate sunt M1 (1, 2 3) şi
√
M2 (1, −2 3).
Directoarea parabolei este (d) : x = −3, iar distanţa de la M ( x0 , y0 ) ∈ ( P) la (d)
√
este egală cu raza focală, deci egală cu 4. Deducem că x0 = 1, apoi y0 = ±2 3.
8.35 Fie parabola ( P) : y2 = 8x. Determinaţi razele focale ale punctelor M, N de pe parabolă
cu abscisă 1, respectiv ordonată 4.
Soluţie
Focarul parabolei este F (2, 0). Există două puncte de abscisă 1 pe parabolă, anume
√ √
M (1, 2 2) şi M0 (1, −2 2); avem că MF = M0 F = 3. Punctul N are coordonatele
N (2, 4), iar NF = 4.
8.36 Demonstraţi că dreapta (d) : y = mx + n este tangentă parabolei ( P) : y2 = 2px dacă
p
n= .
2m
Soluţie 
y = mx + n
Rezolvând sistemul , după substituţia lui y ı̂n a două ecuaţie, obţinem
y2 = 2px
ecuaţia de gradul doi ı̂n x: m2 x2 + 2(mn − p) x + n2 = 0. Discriminantul acestei ecuaţii
p
este ∆ = 4p( p − 2mn). În ipoteza că n = 2m , avem ∆ = 0, prin urmare sistemul
considerat are soluţie unică, deci dreapta (d) este tangentă la parabolă.
la parabola ( P) : y2 = 2px este directoarea parabolei.
Soluţie
Fie M ( x0 , y0 ) un punct din care se pot duce tangente perpendiculare la parabolă
şi fie m1 , m2 pantele acestor tangente. Ecuaţia tangentei de pantă m este y − y0 =

y − y = m( x − x )
0 0
m( x − x0 ). Dacă sistemul are soluţie unică, atunci ecuaţia de
y2 = 2px
gradul doi ı̂n x: (mx − mx0 + y0 )2 = 2px, i.e.
m2 x2 + 2(my0 − m2 x0 − p) x + m2 x02 + y20 − 2mx0 y0 = 0,
are discriminantul nul, prin urmare
2m2 x0 − 2my0 + p = 0.
Soluţiile acestei ecuaţii de gradul doi ı̂n m sunt tocmai numerele m1 şi m2 . Din a doua
p p
relaţie Viète, obţinem că m1 m2 = 2x0 . Dar m1 m2 = −1, deci x0 = − 2 , ceea ce arată că
locul geometric dorit este chiar directoarea parabolei.
8.38 Se consideră parabola ( P) : y2 = 2px şi dreapta (d) : y = a.

1) Demonstraţi că dreapta intersectează parabola ı̂ntr-un singur punct.
2) Este dreapta (d) tangentă parabolei?
Soluţie
1) Dreapta (d) este orizontală, deci ea intersectează parabola ( P) ı̂ntr-un singur
a 2
punct, M ( 2p , a ).
2) Deşi (d) intersectează ( P) ı̂ntr-un singur punct, ea nu este tangentă parabolei,
ı̂ntrucât pe (d) există puncte din interiorul parabolei.
8.39 Determinaţi ecuaţiile tangentelor duse din M (4, 3) la parabola ( P) : y2 = 2x.
Soluţie
Dacă T ( x0 , y0 ) ∈ ( P), ecuaţia tangentei ı̂n T la ( P) este (d) : yy0 = x + x0 . Fiindcă
M ∈ (d), vom avea că 3y0 = x0 + 4. Înlocuind ı̂n y20 = 2x0 , obţinem că x0 = y0 = 2,
sau x0 = 8, y0 = 4. Ecuaţiile celor două tangente sunt (d1 ) : x − 2y + 2 = 0, respectiv
(d2 ) : x − 4y + 8 = 0.
Conform rezultatului problemei 8.36, ecuaţiile tangentelor din M la ( P) sunt de
p
forma y = mx + 2m , unde parametrul p al parabolei ( P) este 1. Punând condiţia ca M
1
să aparţină acestor tangente, obţinem că 3 = 4m + 2m , sau 8m2 − 6m + 1 = 0, de unde
m1 = 14 , iar m2 = 12 . Obţinem că ecuaţiile tangentelor din M sunt y = 14 x + 1
, adică
2· 14
x − 4y + 8 = 0, respectiv y = 12 x + 1
, adică x − 2y + 2 = 0.
2· 12
8.40 Precizaţi punctele de pe parabola ( P) : y2 = 2x ı̂n care tangenta este paralelă cu dreapta
(d) : x − 2y + 3 = 0.
Soluţie
Dacă T ( x0 , y0 ) ∈ ( P) este un astfel de punct, ecuaţia tangentei ı̂n T la ( P), care este
1
yy0 = x + x0 , are panta m = y0 . Cum dreapta (d) are panta 12 , deducem că y0 = 2, iar
y20
x0 = 2 = 2. Astfel, T (2, 2).
1
Panta dreptei (d) este m = 2 iar parametrul parabolei ( P) este p = 1, deci ecuaţia
1
tangentei căutate este y = + 21· 1 , adică y = 21 x + 1. Punctul de tangenţa se obţine
2x
 2
y = 1 x + 1
2
rezolvând sistemul , de unde x = 2, y = 2, iar punctul de tangenţă este
y2 = 2x
T (2, 2).
8.41 Determinaţi punctele de intersecţie ale dreptei (d) : x − y − 3 = 0 cu parabola ( P) :

y2 = 4x şi precizaţi ecuaţiile tangentelor la parabolă ı̂n punctele de intersecţie.
Soluţie 
x − y − 3 = 0
Sistemul are soluţiile (9, 6) şi (1, −2), deci dreapta (d) intersectează
y2 = 4x
parabola ( P) ı̂n A(9, 6) şi B(1, −2). Ecuaţia tangentei ı̂n A la parabolă este x − 3y + 9 =
0, iar ecuaţia tangentei ı̂n B la parabolă este x + y + 1 = 0.
8.42 Determinaţi ecuaţia canonică a unei parabole dacă tangenta paralelă cu dreapta (d) :
− x + 3y + 2 = 0 trece prin M(3, 4).
Soluţie
Fie T ( x0 , y0 ) punctul ı̂n care tangenta paralelă cu dreapta (d) intersectează parabola;
atunci ecuaţia acestei tangente este yy0 = p( x + x0 ), unde ( P) : y2 = 2px este ecuaţia
p
canonică a parabolei. Panta tangentei este y0 = 13 , deci y0 = 3p. Cum M aparţine tan-
gentei, 4y0 = p(3 + x0 ), de unde 12p = p(3 + x0 ), prin urmare x0 = 9. Cum y20 = 2px0 ,
deducem că 9p2 = 18p, de unde p = 2, iar y0 = 6. Ecuaţia parabolei este ( P) : y2 = 4x.
1 1 p
Panta dreptei (d) este m = 3, deci ecuaţia tangentei este y = 3x + . Punând
2· 13
condiţia ca M să aparţină dreptei, urmează că 4 = 1
3 · 3 + 3p
2 , de unde p = 2, iar ecuaţia
parabolei este ( P) : y2 = 4x.
Capitolul 9
CONICE PE ECUAŢII GENERALE
9.1 Aduceţi la forma canonică şi reprezentaţi grafic conicele

1) (Γ1 ) : 6x2 − 4xy + 9y2 − 4x − 32y − 6 = 0;
2) (Γ2 ) : 5x2 + 8xy + 5y2 − 18x − 18y + 2 = 0;
3) (Γ3 ) : 3x2 − 4xy − 2x + 4y − 3 = 0;
4) (Γ4 ) : 3x2 + 4xy + 12x + 16y − 36 = 0;
5) (Γ5 ) : xy + x + 2y = 0;
6) (Γ6 ) : 4x2 − 4xy + y2 + 2x − 6y + 1 = 0;
7) (Γ7 ) : x2 + 2xy + y2 − 3x + 3y − 18 = 0;
8) (Γ8 ) : 2x2 + 4xy + 2y2 − 7x − 7y + 3 = 0;
9) (Γ9 ) : −3x2 + 5xy + 2y2 + 16x + 3y − 5 = 0;
10) (Γ10 ) : x2 + 2y2 − 6x + 4y + 12 = 0.
Soluţie
1) Cum
¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 6 −2¯ ¯ 6 − 2 − 2 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
δ = det A = ¯ ¯ = 50, ∆ = ¯−2 9 −16¯¯ = −2000,
¯
¯ −2 9 ¯ ¯ ¯
¯−2 −16 −6 ¯
conica dată este o conică nedegenerată de gen eliptic, iar deoarece
I = 15, I∆ = −30000 < 0,
ea este o elipsă reală. Coordonatele centrului sunt date de sistemul


12x − 4y − 4 = 0
,
−4x + 18y − 32 = 0
73
74 Capitolul 9 CONICE PE ECUAŢII GENERALE
deci centrul elipsei este C (1, 2). Valorile proprii ale matricei A se obţin rezolvând
ecuaţia
¯ ¯
¯λ − 6 2 ¯
¯ ¯
det(λI2 − A) = 0 ⇔ ¯ ¯ = 0 ⇔ λ2 − 15λ + 50 = 0 ⇔ λ1 = 5, λ2 = 10.
¯ 2 λ − 9¯
Vectorii proprii ai matricei A se obţin rezolvând sistemele

Ã ! Ã ! Ã ! Ã !
x1 x1 x1 x1
A =5 ,A = 10 .
x2 x2 x2 x2
(Ã ! )
x1
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 5 este S(5) = x1
; x1 ∈ R ,
   2
 √ 2 
iar o bază ortonormată ı̂n acesta este B1 = u1 =  15  . Subspaţiul propriu core-
 √ 
5
(Ã ! )
− x22
spunzător valorii proprii λ2 = 10 este S(10) = ; x2 ∈ R , iar o bază ortonor-
x2
  
 − √1 
mată ı̂n acesta este B2 = u2 =  2 5  . În raport cu reperul cartezian cu originea
 √ 
5
ı̂n C si cu axele CX şi CY de vectori directori v~1 = √2 ~ı + √1 ~, v
~2 = − √15~ı + √25~, ecuaţia
5 5
conicei are forma canonică
∆ X2 Y2
( Γ1 ) : λ1 X 2 + λ2 Y 2 − = 0 ⇔ ( Γ1 ) : + − 1 = 0.
δ 8 4
2) Deoarece
¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯5 4¯ ¯ 5 4 −9¯
¯ ¯ ¯ ¯
δ = det A = ¯ ¯ = 9, ∆ = ¯¯ 4 5 −9¯¯ = −144,
¯4 5¯ ¯ ¯
¯ −9 −9 2 ¯
I = 10, I∆ = −1440 < 0,
ea este o elipsă reală. Coordonatele centrului sunt date de sistemul

10x + 8y − 18 = 0
,
8x + 10y − 18 = 0
deci centrul elipsei este C (1, 1). Valorile proprii ale matricei A se obţin rezolvând
ecuaţia
¯ ¯
¯ λ − 5 −4 ¯
¯ ¯
det(λI2 − A) = 0 ⇔ ¯ ¯ = 0 ⇔ λ2 − 10λ + 9 = 0 ⇔ λ1 = 1, λ2 = 9.
¯ −4 λ − 5¯
(Ã ! )
x1
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = 1 este S(1) = ; x1 ∈ R ,
− x1
  
 √1 
 −√ 
(Ã ! 2 )
x2
spunzător valorii proprii λ2 = 9 este S(9) = ; x2 ∈ R , iar o bază ortonormată
x2
  
 √1 
ı̂n acesta este B2 = u2 =  2  . În raport cu reperul cartezian cu originea ı̂n C si
 √1 
2
cu axele CX şi CY de vectori directori v~1 = √1 ~ı − √1 ~, v~2 = √1 ~ı + √1 ~, ecuaţia conicei
2 2 2 2
are forma canonică
∆ X2 Y2
( Γ2 ) : λ1 X 2 + λ2 Y 2 − = 0 ⇔ ( Γ2 ) : + − 1 = 0.
δ 16 9
3) Deoarece
¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 3 −2¯ ¯ 3 − 2 − 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
δ = det A = ¯ ¯ = −4, ∆ = ¯¯−2 0 2 ¯¯ = 8,
¯ −2 0 ¯ ¯ ¯
¯ −1 2 −3¯
conica dată este o conică nedegenerată de gen hiperbolic, adică o hiperbolă. Coordo-
natele centrului sunt date de sistemul

6x − 4y − 2 = 0
−4x + 4 = 0
deci centrul hiperbolei este C (1, 1). Valorile proprii ale matricei A se obţin rezolvând
ecuaţia
¯ ¯
¯λ − 3 2 ¯
¯ ¯
det(λI2 − A) = 0 ⇔ ¯ ¯ = 0 ⇔ λ2 − 3λ − 4 = 0 ⇔ λ1 = −1, λ2 = 4.
¯ 2 λ¯
(Ã ! )
x1
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = −1 este S(−1) = ; x1 ∈ R ,
2x1
  
 √1 
 √2 
5
(Ã ! )
−2x2
x2
  
 −2 
√
mată ı̂n acesta este B2 = u2 =  5  . În raport cu reperul cartezian cu originea
 √1 
5
√1 ~ı + √2 ~, −2
ı̂n C si cu axele CX şi CY de vectori directori v~1 =
5 5
v~2 = √
5
~ı + √15~, ecuaţia
conicei are forma canonică
∆ X2 Y2
( Γ3 ) : λ1 X 2 + λ2 Y 2 − = 0 ⇔ ( Γ3 ) : − + 1 − 1 = 0.
δ 2 2
4) Deoarece
¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯3 2¯ ¯3 2 6 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
δ = det A = ¯ ¯ = −4, ∆ = ¯¯2 0 8 ¯¯ = 144,
¯2 0¯ ¯ ¯
¯6 8 −36¯

6x + 4y + 12 = 0
−4x + 16 = 0
deci centrul hiperbolei este C (4, −9). Valorile proprii ale matricei A se obţin rezolvând
ecuaţia
¯ ¯
¯ λ − 3 −2¯
¯ ¯
det(λI2 − A) = 0 ⇔ ¯ ¯ = 0 ⇔ λ2 − 3λ − 4 = 0 ⇔ λ1 = −1, λ2 = 4.
¯ −2 λ ¯
(Ã ! )
x1
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = −1 este S(−1) = ; x1 ∈ R ,
−2x1
  
 √1 
iar o bază ortonormată ı̂n acesta este B1 = u1 = −2 5  . Subspaţiul propriu core-
 √ 
5
(Ã ! )
2x2
x2
  
 √2 
mată ı̂n acesta este B2 = u2 =  5  . În raport cu reperul cu originea ı̂n C si cu
 √1 
5
axele CX şi CY de vectori directori v~1 = √1 ~ı − √2 ~, v
~2 = √2 ~ı + √1 ~, ecuaţia conicei are
5 5 5 5
forma canonică
∆ X2 Y2
( Γ4 ) : λ1 X 2 + λ2 Y 2 − = 0 ⇔ ( Γ2 ) : − + − 1 = 0.
δ 36 9
5) Deoarece ¯ ¯
¯ ¯ ¯ 1 1¯
¯0 1 ¯ ¯ 0 ¯
¯ 2¯ 1 ¯ 2 2¯ 7
δ = det A = ¯ 1 ¯ = − , ∆ = ¯¯ 21 0 1 ¯¯ = − ,
¯ 0¯ 4 ¯1 ¯ 4
2 ¯ 2 1 9¯

y + 1 = 0
x + 2 = 0
deci centrul hiperbolei este C (−1, −2). Valorile proprii ale matricei A se obţin re-
zolvând ecuaţia
¯ ¯
¯ λ −1¯ 1 1 1
¯ 2¯
det(λI2 − A) = 0 ⇔ ¯ 1 ¯ = 0 ⇔ λ2 − = 0 ⇔ λ1 = − , λ2 = .
¯− λ ¯ 4 2 2
2
(Ã ! )
x1
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = − 12 este S(− 12 ) = ; x1 ∈ R ,
x1
  
 √1 
 √1 
(Ã !2 )
− x 2
spunzător valorii proprii λ2 = 12 este S( 12 ) = ; x2 ∈ R , iar o bază ortonor-
x2
  
 − √1 
mată ı̂n acesta este B2 = u2 =  1 2  . În raport cu reperul cu originea ı̂n C si cu
 √ 
2
axele CX şi CY de vectori directori v~1 = √1 ~ı + √1 ~, v~2 = − √1 ~ı + √1 ~, ecuaţia conicei
2 2 2 2
are forma canonică
∆ X2 Y2
( Γ4 ) : λ1 X 2 + λ2 Y 2 − = 0 ⇔ ( Γ2 ) : − − 1 = 0.
δ 14 14
6) Deoarece
¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 4 −2¯ ¯ 4 − 2 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
δ = det A = ¯ ¯ = 0, ∆ = ¯¯−2 0 −3¯¯ = −28,
¯ −2 1 ¯ ¯ ¯
¯ 1 −3 1 ¯
conica dată este o conică nedegenerată de gen parabolic, adică o parabolă. Axa de
simetrie a acesteia este dată de
∂f ∂f
VX : a11 + a12 = 0 ⇔ VX : 2x − y + 1 = 0.
∂x ∂y
Intersectând VX cu (Γ6 ) obţinem vârful parabolei V (− 25 , 51 ). Axa VY este atunci per-
pendiculară ı̂n V pe VX (sau, echivalent, tangenta ı̂n V la parabolă). Cum mVX = 2,
¡ ¢
urmează că mVY = − 12 , iar ecuaţia lui VY este VY : y − 15 = − 21 x − (− 52 ) , adică
q q
VY : y = − 2 x + 5 . Parametrul parabolei este p = − I 3 = 5 28
1 2 ∆ 1
5 . În raport cu un
reper cu originea ı̂n V şi sensurile pe VX, VY alese ı̂n aşa fel ı̂ncât reperul să fie pozitiv
orientat, forma canonică a ecuaţiei conicei este
r
2 28
( Γ6 ) : Y 2 = X.
5 5
7) Deoarece
¯ ¯
¯ ¯ ¯ 3 ¯
¯1 1¯ ¯ 1 1 −2 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
δ = det A = ¯ ¯ = 0, ∆ = ¯¯ 1 1 32 ¯¯ = −9,
¯1 1¯ ¯ 3 3 ¯
¯− 2 2 −18¯
conica dată este o conică nedegenerată de gen parabolic, adică o parabolă. Axa de
simetrie a acesteia este dată de
∂f ∂f
VX : a11 + a12 = 0 ⇔ VX : x + y = 0.
∂x ∂y
Intersectând VX cu (Γ7 ) obţinem vârful parabolei V (−3, 3). Axa VY este atunci per-
pendiculară ı̂n V pe VX (sau, echivalent, tangenta ı̂n V la parabolă). Cum mVX = −1,
urmează că mVY = 1, iar ecuaţia
qlui VY este VY : y − 3 = x + 3, adică VY : y = x + 6.
√
2
Parametrul parabolei este p = − I∆3 = 3 4 . În raport cu un reper cu originea ı̂n V şi
sensurile pe VX, VY alese ı̂n aşa fel ı̂ncât reperul să fie pozitiv orientat, forma canonică
a ecuaţiei conicei este √
2 2
( Γ7 ) : Y = 3 X.
2
8) Deoarece ¯ ¯
¯ ¯ ¯ 7¯
¯2 2¯ ¯ 2 2 −2¯
¯ ¯ ¯ ¯
δ = det A = ¯ ¯ = 0, ∆ = ¯¯ 2 2 − 72 ¯¯ = 0,
¯2 2¯ ¯ 7 ¯
¯− 2 − 72 3 ¯
 
2 2 − 72
 
conica dată este o conică degenerată de gen parabolic. Deoarece rang 
 2 2 − 72 
=
− 72 7
−2 3
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ 2 − 7 ¯ ¯ 2 − 7 ¯ ¯2 2¯
¯ 2¯ ¯ 2¯ ¯ ¯
2, (sau, echivalent ∆1 = ¯ 7 ¯+¯ 7 ¯+¯ ¯ 6= 0), urmează că (Γ8 ) este reuni-
¯− ¯ ¯− ¯ ¯2 2¯
2 3 2 3
unea a două drepte paralele. Se observă că
µ ¶
2 1
( Γ8 ) : 2( x + y ) − 7( x + y ) + 3 = 0 ⇔ 2 x + y − ( x + y − 3) = 0
2
⇔ (2x + 2y − 1)( x + y − 3) = 0,
iar (Γ8 ) este reuniunea dreptelor (d1 ) : 2x + 2y − 1 = 0 şi (d2 ) : x + y − 3 = 0.

Altfel: Reordonând ecuaţia după x se obţine
2x2 + x (4y − 7) + (2y2 − 7y + 3) = 0.
Rezolvând această ecuaţie ca o ecuaţie de gradul al doilea ı̂n x se obţine că

p
−(4y − 7) ± (4y − 7)2 − 2 · 4 · (2y2 − 7y + 3)
x1,2 =
4
−(4y − 7) ± 5
= ,
4
de unde
1
x1 = −y + , x2 = −y + 3,
2
1
iar ecuaţiile celor două drepte sunt (d1 ) : x + y − 2 = 0, (d2 ) : x + y − 3 = 0.
9) Deoarece
¯ ¯
¯ ¯ ¯ 5 ¯
¯ −3 5 ¯ ¯ −3 2 8 ¯
¯ ¯ 49 ¯ ¯
δ = det A = ¯ 5 2 ¯ = − , ∆ = ¯¯ 52 2 23 ¯¯ = 0,
¯ ¯ 4
2 2 ¯
¯ 8 32 −5¯
¯
conica dată este o conică degenerată de gen hiperbolic, adică reuniunea unor drepte
concurente. Coordonatele centrului sunt date de sistemul

−6x + 5y + 16 = 0
5x + 4y + 3 = 0
deci centrul hiperbolei este C (1, −2). Valorile proprii ale matricei A se obţin rezolvând
ecuaţia
¯ ¯ √ √
¯λ + 3 − 5 ¯ 49 − 1 − 5 2 − 1 + 5 2
¯ ¯
det(λI2 − A) = 0 ⇔ ¯ 5 2
¯ = 0 ⇔ λ2 + λ − = 0 ⇔ λ1 = , λ2 = .
¯ − ¯ 4 2 2
2 λ−2
√
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii −1−25 2 este
√ (Ã ! )
−1 − 5 2 x1
S( )= √ ; x1 ∈ R ,
2 (1 − 2) x1
  

 1
√ 
 √
 4−√2 2 
iar o bază ortonormată ı̂n acesta este B1 = u1 =  1− 2  .

 √ √  
4−2 2
√
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii −1+25 2 este
√ (Ã √ ! )
−1 + 5 2 ( 2 − 1) x2
S( )= ; x2 ∈ R ,
2 x2
  √ 

 2−1
√ √ 

 4−2 2 
iar o bază ortonormată ı̂n acesta este B2 = u2 =   . În raport cu reperul

 √ 1 √  
4−2 2
1
cartezian cu originea ı̂n C si cu axele CX şi CY de vectori directori v~1 = √ √ ~ı +
√ √ 4−2 2
√1− √ 2
~, v~2 =√ 2−1
√ ~ı + √ 1
√ ~, ecuaţia conicei are forma canonică
4−2 2 4−2 2 4−2 2
√ √
∆ − 1 − 5 2 − 1 + 5 2 2
( Γ9 ) : λ1 X 2 + λ2 Y 2 − = 0 ⇔ ( Γ9 ) : X2 + Y =0
δ s 2 2
√
1+5 2
⇔Y=± √ X.
−1 + 5 2
Altfel: Reordonând ecuaţia după x se obţine
−3x2 + x (5y + 16) + (2y2 + 3y − 5) = 0.

p
−(5y + 16) ± (5y + 16)2 + 12 · (2y2 + 3y − 5)
x1,2 =
p −6
−(5y + 16) ± 49(y + 2)2
= ,
−6
de unde
1 1
x1 = 2y + 5, x2 = − y + ,
3 3
iar ecuaţiile celor două drepte sunt (d1 ) : x − 2y − 5 = 0, (d2 ) : x + 13 y − 1

3 = 0. Spre
deosebire de ecuaţiile obţinute cu ajutorul primei metode, care sunt ecuaţiile ı̂n raport
cu reperul canonic, acestea sunt ecuaţiile ı̂n raport cu reperul iniţial.
10) Cum ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯1 0¯ ¯ 1 0 −3¯
¯ ¯ ¯ ¯
δ = det A = ¯ ¯ = 2, ∆ = ¯¯ 0 2 2 ¯¯ = 2,
¯0 2¯ ¯ ¯
¯−3 2 12 ¯
I = 2, I∆ = 4 > 0,
ea este o elipsă imaginară (mulţimea vidă).
9.2 Determinaţi a, b ∈ R astfel ca ecuaţia
x2 + 2axy + 4y2 − 4x + 2by = 0
să reprezinte două drepte paralele.
Soluţie
Invarianţii conicei sunt
¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 a −2¯ ¯1 a ¯
¯ ¯ ¯ ¯
∆ = ¯¯ a 4 b ¯¯ = −4ab − 16 − b2 ; δ = ¯ ¯ = 4 − a2
¯ ¯ ¯ a 4¯
¯ −2 b 0 ¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯1 a ¯ ¯4 b ¯ ¯ 1 −2¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
∆1 = ¯ ¯+¯ ¯+¯ ¯ = − a2 − b2 .
¯ a 4¯ ¯ b 0¯ ¯ −2 0 ¯
Pentru ca ecuaţia să reprezinte două drepte paralele trebuie ca ∆ = 0, δ = 0, ∆1 6= 0.

Urmează că a = −2, b = 4 sau a = 2, β = −4.
Pentru a = −2, b = 4, ecuaţia conicei se poate pune sub forma
( x2 − 4xy + 4y2 ) − 4x + 8y = 0 ⇔ ( x − 2y)2 − 4( x − 2y) = 0 ⇔ ( x − 2y)( x − 2y − 4) = 0,
de unde ecuaţiile dreptelor paralele sunt (d1 ) : x − 2y = 0, (d2 ) : x − 2y − 4 = 0.

Pentru a = 2, b = −4, ecuaţia conicei se poate pune sub forma
( x2 + 4xy + 4y2 ) − 4x − 8y = 0 ⇔ ( x + 2y)2 − 4( x + 2y) = 0 ⇔ ( x + 2y)( x + 2y − 4) = 0,
de unde ecuaţiile dreptelor paralele sunt (d3 ) : x + 2y = 0, (d4 ) : x + 2y − 4 = 0.

Altfel: Pentru a = −2, b = 4, reordonând ecuaţia după x se obţine
x2 − 4x (1 + y) + 4y2 + 8y = 0.

p
4(1 + y) ± 16(1 + y)2 − 4 · (4y2 + 8y)
x1,2 =
2
4(1 + y ) ± 4
= ,
2
de unde
x1 = 2y, x2 = 2y + 4,
iar ecuaţiile celor două drepte sunt (d1 ) : x − 2 = 0, (d2 ) : x − 2y − 4 = 0. Pentru a = 2,

b = −4 se procedează similar.
9.3 Determinaţi a, b ∈ R astfel ca ecuaţia
x2 − 4xy + ay2 + 2x − 4y + b = 0
să reprezinte două drepte confundate.
Soluţie
¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 −2 1 ¯ ¯ 1 −2¯
¯ ¯ ¯ ¯
∆ = ¯¯−2 a −2¯¯ = ( a − 4)(b − 1); δ = ¯ ¯ = a − 4;
¯ ¯ ¯ −2 a ¯
¯ 1 −2 b ¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 −2¯ ¯ a −2¯ ¯1 1¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
∆1 = ¯ ¯+¯ ¯+¯ ¯ = ab + a + b − 9.
¯ −2 a ¯ ¯ −2 b ¯ ¯1 b ¯
Pentru ca ecuaţia să reprezinte două drepte confundate trebuie ca ∆ = 0, δ = 0, ∆1 = 0.

Urmează că a = 4, b = 1.
Pentru a = 4, b = 1, ecuaţia conicei se poate pune sub forma
( x2 − 4xy + 4y2 ) + 2x − 4y + 1 = 0 ⇔ ( x − 2y)2 + 2( x − 2y) + 1 = 0

⇔ ( x − 2y + 1)2 = 0,
de unde ecuaţiile dreptelor paralele sunt (d1,2 ) : x − 2y + 1 = 0.

Altfel: Pentru a = 4, b = 1, reordonând ecuaţia după x se obţine
x2 + 2x (1 − 2y) + (4y2 − 4y + 1) = 0.

p
−2(1 − 2y) ± 4(1 − 2y)2 − 4 · (4y2 − 4y + 1)
x1,2 =
2
= 2y − 1,
de unde ecuaţiile celor două drepte confundate sunt (d1,2 ) : x − 2y + 1 = 0.
9.4 Discutaţi natura conicei
(Γ) : x2 − 2mxy + y2 + 2x − 2y + m = 0
ı̂n funcţie de valorile parametrului m ∈ R.
Soluţie
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 − m 1 ¯
¯ ¯
∆ = ¯−m 1 −1¯¯ = −(m + 2)(m − 1)2 ;
¯
¯ ¯
¯ 1 −1 m ¯
¯ ¯
¯ 1 −m¯
¯ ¯
δ=¯ ¯ = (1 − m)(1 + m);
¯−m 1 ¯
I = 2;
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 − m ¯ ¯ 1 −1¯ ¯1 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
∆1 = ¯ ¯+¯ ¯+¯ ¯ = −(m − 1)2 .
¯ − m 1 ¯ ¯ −1 m ¯ ¯1 m ¯
1) m ∈ (−∞, −2). Atunci δ < 0, ∆ < 0. Conica este de gen hiperbolic şi este
nedegenerată, deci este o hiperbolă.
2) m = −2. Atunci δ < 0, ∆ = 0. Conica este de gen hiperbolic şi este degenerată,
deci este reuniunea unor drepte concurente.
3) m ∈ (−2, 1). Atunci δ < 0, ∆ < 0. Conica este de gen hiperbolic şi este nedegen-
erată, deci este o hiperbolă.
4) m = −1. Atunci δ = 0, ∆ < 0. Conica este de gen parabolic şi este nedegenerată,
deci este o parabolă.
5) m ∈ (−1, 1). Atunci δ > 0, ∆ < 0. Conica este de gen eliptic şi este nedegenerată.
Deoarece I > 0 urmează că I∆ < 0, deci conica este o elipsă.
6) m = 1. Atunci δ = 0, ∆ = 0. Conica este de gen parabolic şi este degenerată.
Cum ∆1 = 0, conica este reuniunea unor drepte confundate.
7) m ∈ (1, ∞). Atunci δ < 0, ∆ < 0. Conica este de gen hiperbolic şi este nedegen-
erată, deci este o hiperbolă.
Capitolul 10
SFERA
10.1 Precizaţi ecuaţia sferei ı̂n fiecare dintre cazurile următoare

1) Sfera trece prin A(2, −1, −3) şi are centrul ı̂n C (3, 2, −1).
2) Sfera are centrul ı̂n C (1, 2, 2) şi este tangentă la planul ( P) : 2x + y + 2z − 5 = 0.
3) Punctele A(2, 2, 3), B(6, 4, 7) sunt extremităţile unui diametru.
4) Sfera trece prin punctele A(0, 0, −1), B(1, 0, −1), C (1, 1, 0) şi D (0, 1, 1).
Soluţie
√
1) Raza sferei este R = CA = 14, deci ecuaţia sferei este (S) : ( x − 3)2 + (y −
2)2 + (z + 1)2 = 14.
|2√
·1+2+2·2−5|
2) Raza sferei este egală cu distanţa de la punctul C la planul ( P), deci R = =
22 +12 +22
3
3 = 1. Ecuaţia sferei este (S) : ( x − 1)2 + (y − 2)2 + (z − 2)2 = 1.
3) Centrul sferei este mijlocul segmentului [ AB], adică C (4, 3, 5). Raza sferei este
R = CA = 3, deci ecuaţia 2 2 2
¯ sferei este (S) : ( x − 4) + ¯(y − 3) + (z − 5) = 9.
¯ x 2 + y2 + z2 x y z 1¯
¯ ¯
¯ 2 ¯
¯ x + y2 + z2 x A y A z A 1¯
¯ A A A ¯
¯ ¯
4) Ecuaţia sferei este ¯ x2B + y2B + z2B x B y B z B 1¯ = 0.
¯ ¯
¯ x 2 + y2 + z2 x y z 1¯
¯ C C C C C C ¯
¯ 2 ¯
¯ x D + y2D + z2D x D y D z D 1¯
Făcând inlocuirile şi dezvoltând determinantul, obţinem că (S) : x2 + y2 + z2 − x +
y − z − 2 = 0.
10.2 Precizaţi poziţia planului faţă de sferă ı̂n fiecare din cazurile următoare
1) ( P1 ) : 6x + 4y + 3z − 2 = 0, (S1 ) : ( x − 1)2 + (y − 1)2 + (z − 2)2 = 9;
2) ( P2 ) : 2x + 3y − 6z − 1 = 0, (S2 ) : ( x − 1)2 + (y + 1)2 + (z − 2)2 = 4;
3) ( P3 ) : 3x − y + 2z + 5 = 0, (S3 ) : ( x − 3)2 + (y − 2)2 + (z + 1)2 = 1.
88
Soluţie
1) Centrul sferei (S1 ) este C1 (1, 1, 2), iar raza sa este R1 = 3. Observăm că
|6 · 1 + 4 · 1 + 3 · 2 − 2| 14
d(C1 , ( P1 )) = √ = √ < 3 = R1 ,
2
6 +4 +32 2 61
prin urmare planul ( P1 ) este secant sferei (S1 ).
2) Centrul sferei (S2 ) este C2 (1, −1, 2), iar raza sa este R2 = 2. Cum
|2 · 1 + 3 · (−1) − 6 · 2 − 1| 14
d(C2 , ( P2 )) = p = = 2 = R2 ,
22 + 32 + (−6)2 7
rezultă că planul ( P2 ) este tangent sferei (S2 ).
3) Centrul sferei (S3 ) este C3 (3, 2, −1), iar raza sa este R3 = 1. Deoarece
|3 · 3 − 2 + 2 · (−1) + 5| 10
d(C3 , ( P3 )) = p = √ > 1 = R3 ,
32 + (−1)2 + 22 14
planul ( P3 ) va fi exterior sferei (S3 ).
10.3 Determinaţi ecuaţia sferei cu centrul ı̂n C (4, 5, 2) ştiind că sfera (S) : x2 + y2 + z2 −
4x − 12y + 36 = 0 este tangentă interior la sfera căutată.
Soluţie
Ecuaţia redusă a sferei (S) este (S) : ( x − 2)2 + (y − 6)2 + z2 = 4, prin urmare
această sferă are centrul A(2, 6, 0) şi raza R = 2. Fie (S1 ) sfera de centru C şi rază R1
tangentă interior sferei (S); atunci CA = | R1 − R|. Însă CA = 3 şi R1 > 0, prin urmare
R1 = 5, iar ecuaţia sferei (S1 ) este (S1 ) : ( x − 4)2 + (y − 5)2 + (z − 2)2 = 25.
10.4 Fie sfera (S) : x2 + y2 + z2 + 4x + 6y + 8z − 38 = 0.

1) Precizaţi centrul şi raza sferei (S).
2) Precizaţi ecuaţiile parametrice ale sferei (S).
3) Arătaţi că A(4, −6, 2) este exterior sferei şi precizaţi ecuaţia sferei cu centrul ı̂n A tan-
gentă la (S).
Soluţie
1) Ecuaţia redusă a sferei (S) este (S) : ( x + 2)2 + (y + 3)2 + (z + 4)2 = 9, deci
centrul sferei este C (−2, −3, −4) iar raza sa este R = 3.
2) Ecuaţiile parametrice ale sferei sunt


 x = 3 sin ϕ · cos θ


(S) : y = 3 sin ϕ · sin θ , cu ϕ ∈ [0, π ], θ ∈ [0, 2π ].



z = 3 cos ϕ
90 Capitolul 10 SFERA
3) Observăm că CA = 9 > 3 = R, deci punctul A se află ı̂n exteriorul sferei (S).
Există două sfere de centru A tangente sferei (S): una are raza R1 = CA − R = 6 şi este
tangentă exterior la (S), iar a doua are raza R2 = CA + R = 12 şi este tangentă interior
la (S). Ecuaţiile acestor sfere sunt (S1 ) : ( x − 4)2 + (y + 6)2 + (z − 2)2 = 36, respectiv
(S2 ) : ( x − 4)2 + (y + 6)2 + (z − 2)2 = 144.
10.5 Fie sfera (S) : x2 + y2 + z2 − 6x + 2y + z − 11 = 0.

1) Precizaţi centrul şi raza sferei.
2) Precizaţi ecuaţiile diametrului perpendicular pe planul ( P) : − x + 5y + 2z − 9 = 0.
Soluţie
1) Ecuaţia redusă a sferei este (S) : ( x − 3)2 + (y + 1)2 + (z + 21 )2 = 34 , deci centrul
√
3
sferei este C (3, −1, − 12 ), iar raza sa este R = 2 .
2) Diametrul cerut conţine centrul sferei şi are ca vector director normala la plan,
1
~ = −~ı + 5~ + 2~k. Ecuaţiile acestui diametru sunt ( D ) : x−3 = y+1 = z+ 2 .
N −1 5 2
10.6 Fie sfera (S) tangentă ı̂n M (4, 3, 2) la planul ( P1 ) : x + y + z + 9 = 0, al cărei centru
O se află ı̂n planul ( P2 ) : 5x − 4y + 7z − 14 = 0.
1) Precizaţi ecuaţia normalei ı̂n M la planul ( P1 ) şi justificaţi că ea conţine centrul O al
sferei.
2) Determinaţi coordonatele lui O.
3) Determinaţi distanţa de la O la ( P1 ).
4) Precizaţi ecuaţia sferei (S).
Soluţie
~ 1 = ~ı +~ + ~k, deci ecuaţia normalei ı̂n M la ( P1 ) este
1) Normala la ( P1 ) este N
x −4 y −3 z −2
( D1 ) : 1 = 1 = 1 . Cum raza unei sfere dusă din punctul de contact al sferei cu
un plan tangent ei este perpendiculară pe acel plan tangent, rezultă că O ∈ ( D1 ).
2) Punctul O va fi intersecţia
 dreptei ( D1 ) cu planul ( P2 ). Ecuaţiile parametrice ale

 x = 4+t


lui ( D1 ) sunt ( D1 ) : y = 3 + t , t ∈ R. Impunem condiţia 5(4 + t) − 4(3 + t) +



z = 2 + t
7(2 + t) − 14 = 0 şi obţinem că t = −1, deci O(3, 2, 1).
√
3) Cum OM ⊥ ( P1 ), rezultă că d(O, ( P1 )) = OM = 3.
√
4) Sfera (S) are centrul O(3, 2, 1) şi raza R = 3, prin urmare (S) : ( x − 3)2 + (y −
2)2 + (z − 1)2 = 3.
10.7 Determinaţi ecuaţia planului ( P) tangent sferei (S) : ( x − 1)2 + (y + 2)2 + (z − 3)2 =
14 ı̂n punctul A(3, 1, 2).
Soluţie
−→
Centrul sferei (S) este C (1, −2, 3); atunci AC = −2~ı − 3~ + ~k este vector normal la
planul ( P). Ecuaţia planului tangent este ( P) : −2( x − 3) − 3(y − 1) + (z − 2) = 0, i.e.
( P) : 2x + 3y − z − 7 = 0.
10.8 Determinaţi ecuaţiile planelor tangente sferei (S) : ( x + 1)2 + (y − 2)2 + (z + 2)2 =
16, care sunt paralele cu planul ( P) : 3x − 4y = 2.
Soluţie
Planele paralele cu ( P) au ecuaţii de forma ( Pα ) : 3x − 4y − α = 0, α ∈ R. Un astfel
de plan este tangent sferei (S) dacă şi numai dacă distanţa de la centrul C (−1, 2, −2)
al sferei la el reste egală cu raza R = 4 a sferei. Impunem aşadar condiţia d(C, ( Pα )) =
|3·(−1)−4·2−α|
√ = 4, de unde obţinem că |α + 11| = 20, prin urmare α1 = 9 sau α2 = −31.
32 +(−4)2
Planele căutate sunt ( Pα1 ) : 3x − 4y − 9 = 0 şi ( Pα2 ) : 3x − 4y + 31 = 0.
10.9 Fie sfera (S) : x2 + y2 + z2 − 4x + 2y − 6z + 8 = 0.

1) Precizaţi centrul şi raza sferei (S).
x−1 y z−1
2) Precizaţi punctele de intersecţie ale dreptei (d) : = = cu sfera (S)
1 −1 2
folosind eventual ecuaţiile parametrice ale lui (d).
3) Precizaţi ecuaţiile planelor tangente la sferă ı̂n punctele determinate anterior.
Soluţie
1) Ecuaţia redusă a sferei este (S) : ( x − 2)2 + (y + 1)2 + (z − 3)2 = 6, deci sfera are
√
centrul C (2, −1, 3) şi raza R = 6.


 x = 1+t


2) Ecuaţiile parametrice ale dreptei (d) sunt (d) : y = −t , t ∈ R. Punctele de



z = 1 + 2t
intersecţie ale dreptei cu sfera se obţin pentru acele valori ale lui t care verifică ecuaţia
(1 + t)2 + (−t)2 + (1 + 2t)2 − 4(1 + t) + 2(−t) − 6(1 + 2t) + 8 = 0, i.e. t2 − 2t =
0. Soluţiile acestei ecuaţii sunt t1 = 0, t2 = 2, care fixează pe dreaptă punctele de
intersecţie cu sfera A(1, 0, 1), respectiv B(3, −2, 5).
3) Planul tangent ı̂n A la sferă are normală AC =~ı −~ + 2~k, deci ecuaţia sa este ( P1 ) :
( x − 1) − y + 2(z − 1) = 0, i.e. ( P1 ) : x − y + 2z − 3 = 0. Planul tangent ı̂n B la sferă are
92 Capitolul 10 SFERA
−
→
normala BC = −~ı +~ − 2~k, deci ecuaţia sa este ( P2 ) : −( x − 3) + (y − 2) − 2(z − 5) = 0,
i.e. ( P2 ) : x − y + 2z − 15 = 0.
10.10 Fie planul ( P) : x + 2y + 2z + 4 = 0.

1) Determinaţi ecuaţile parametrice ale normalei la ( P) ı̂n punctul A(2, 1, −4).
2) Determinaţi ecuaţiile sferelor de rază R = 2 tangente planului ( P) ı̂n punctul A.
Soluţie
1) Un vector director al dreptei dorite este vectorul normal  ~ =~ı + 2~ + 2~k.
la plan N

 x = 2+t


Cum dreapta trece prin A, ecuaţiile sale parametrice sunt (d) : y = 1 + 2t , t ∈ R.



z = −4 + 2t
2) Un punct curent al dreptei (d) este C (2 + t, 1 + 2t, −4 + 2t), t ∈ R. Un astfel de
punct este centru al unei sfere de rază 2, tangentă ı̂n A planului ( P), dacă şi numai
dacă CA = 2, i.e. (2 + t − 2)2 + (1 + 2t − 1)2 + (−4 + 2t + 4)2 = 4, ecuaţie ale cărei
soluţii sunt t1,2 = ± 32 . Centrele celor două sfere căutate sunt C1 ( 83 , 73 , − 83 ), respectiv
¡ ¢
8 2
¡ ¢
7 2
¡ ¢
8 2
C2 ( 34 , − 13 , − 16 )
3 ³ , iar ecuaţiile sferelor vor fi ( S 1 ) : x − 3 + y − 3 + z + 3 = 4,
´2 ³ ´2 ³ ´2
respectiv (S2 ) : x − 43 + y + 13 + z + 16 3 = 4.
10.11 Precizaţi ecuaţia planului care conţine intersecţia sferelor (S1 ) : ( x − 1)2 + (y − 2)2 +
(z + 3)2 = 16, (S2 ) : ( x + 1)2 + (y − 1)2 + (z − 2)2 = 9.
Soluţie
Ecuaţia planului radical a două sfere se obţine reducând pătratele din ecuaţiile
celor două sfere, fapt care se realizează practic scăzând membru cu membru cele două
ecuaţii. Cum (S1 ) : x2 + y2 + z2 − 2x − 4y + 6z − 2 = 0, (S2 ) : x2 + y2 + z2 + 2x − 2y −
4z − 3 = 0, rezultă că ecuaţia planului căutat este ( P) : 4x + 2y − 10z − 1 = 0.
Prima sferă are centrul C1 (1, 2, −3) şi raza R1 = 4, iar a doua sferă are centrul
C2 (−1, 1, 2) şi raza R2 = 3. Un vector normal la planul care conţine intersecţia sferelor
−−→
este C1 C2 = −2~ı −~ + 5~k. Fie M ∈ (S1 ) ∩ (S2 ), iar P proiecţia lui M pe C1 C2 . Notăm
√
x = MP, y = PC2 , iar PC1 = C1 C2 − PC2 = 30 − y. Aplicând teorema lui Pitagora
√
ı̂n 4 MPC1 şi 4 MPC2 , obţinem că x2 + ( 30 − y)2 = 16 şi x2 + y√ 2 = 9, de unde, prin
√ √
30−y
scădere, ( 30 − y)2 − y2 = 7, deci y = 236030 . Rezultă că PC
PC2 =
1
y
37
= 23 şi atunci
coordonatele lui P se află din formulele punctului care ı̂mpart segmentul ı̂ntr-un raport
xC1 +kxC2 yC1 +kyC2 37

dat: x P = 1+ k , yP = 1+ k , unde k = 23 . Planul căutat are normala cunoscută şi
trece prin P, deci ecuaţia sa se scrie imediat.
10.12 Determinaţi centrul şi raza cercului de intersecţie dintre sfera (S) : x2 + (y + 1)2 +
(z − 1)2 = 4 şi planul ( P) : 2x + 2y + z = 1.
Soluţie
Sfera are centrul C (0, −1, 1) şi raza R = 2. Fie O şi r centrul şi respectiv raza cercului
(S) ∩ ( P). Cum CO ⊥ ( P), rezultă că O este intersecţia dintre ( P) şi normala la ( P)
x y +1 z −1
care trece prin C, de ecuaţie 2 = 2 = 1 . Această intersecţie se doreşte a avea
coordonatele (0, −1, 1), deci O = C. Cercul căutat va fi un cerc mare al sferei, de rază
r = R = 2.
Capitolul 11
CUADRICE PE ECUAŢII REDUSE
x2 y2 z2
11.1 Determinaţi curbele de intersecţie ale elipsoidului ( E) : + + − 1 = 0 cu
9 16 4
planele de coordonate.
Soluţie
y2 z2
Intersecţia cu planul yOz se determină punând x = 0; se obţine că 16 + 4 − 1 = 0,
care este ecuaţia unei elipse de semiaxe 4 şi 2. Intersecţia cu planul zOx se determină
x2 z2
ı̂nlocuind y = 0; se obţine că 9 + 4 − 1 = 0, ceea ce reprezintă ecuaţia unei elipse
de semiaxe 3 şi 2. Intersecţia cu planul xOy se deduce punând z = 0; se determină că
2
x2 y
9 + 16 − 1 = 0, care este ecuaţia unei elipse de semiaxe 3, 4.
11.2 Precizaţi
 natura curbelor 
 x 2 + y2 + z2 = 3  x 2 + y2 − z2 = 1
1) ; 2) ;
2z = x2 + y2 z = 2
 
 x 2 + y2 + z2 = 1  x 2 + y2 − z2 = 0
3) ; 4) .
z = 2 z = 3
Soluţie
1) Urmează că z2 + 2z = 3, deci z ∈ {−3, 1}. Cum 2z = x2 + y2 , se obţine că z ≥ 0,
deci z = 1, de unde x2 + y2 = 2. Curbă căutată este un cerc cu centrul ı̂n A(0, 0, 1) şi
√
rază 2, situat ı̂n planul z = 1, determinat de intersecţia dintre sfera x2 + y2 + z2 = 3
√
cu centrul ı̂n origine şi de rază 3 şi paraboloidul de rotaţie ı̂n jurul lui Oz de ecuaţie
2z = x2 + y2 .
2) Cum x2 + y2 = 5 iar z = 2, curbă căutată este un cerc cu centrul ı̂n A(0, 0, 2)
√
şi rază 5, situat ı̂n planul z = 2, determinat de intersecţia dintre hiperboloidul cu o
94
pânză x2 + y2 − z2 = 1 (care este un hiperboloid de rotaţie ı̂n jurul lui Oz) şi planul
z = 2, paralel cu xOy.
3) Se obţine că x2 + y2 = −1, deci intersecţia respectivă este mulţimea vidă.
4) Deoarece x2 + y2 = 9, iar z = 3, curbă căutată este un cerc cu centrul ı̂n A(0, 0, 3)
şi rază 3, situat ı̂n planul z = 3, determinat de intersecţia dintre conul de ecuaţie x2 +
y2 − z2 = 0 (care este un con de rotaţie ı̂n jurul lui Oz) şi planul z = 3, paralel cu xOy.
x2 y2 z2
11.3 Determinaţi generatoarele hiperboloidului cu o pânză ( H1) : + − = 1 care
16 25 9
trec prin M0 (4, 10, 6).
Soluţie
2
x2 z2 y
Deoarece 16 − 9 = 1 − 25 , urmează că
³x z´ ³x z´ ³ y´ ³ y´
− + = 1− 1+ ,
4 3 4 3 5 5
de unde generatoarele hiperboloidului sunt

 x − z = k ¡1 − y ¢
( G1) : 4 3 5
, k ∈ R,
 x + z = 1 ¡1 + y ¢
4 3 k 5
respectiv 
x − ¡ ¢
z
= k 1 + y5
( G2) : 4 3
¡ ¢ , k ∈ R.
x + z
= 1k 1 − 5y
4 3
Punând condiţia ca generatoarele să treacă prin M se obţine că k = 1 (pentru ( G1)),
respectiv k = − 31 (pentru (G2)). De aici, generatoarele care trec prin M sunt
 
x − z = 1 − y  x − z = − 1 ¡1 + y ¢
4 3 5
, 4 3 3 5
.
x + z = 1 + y  x + z = −3 1 − ¢
¡ y
4 3 5 4 3 5
x 2 y2
11.4 Determinaţi generatoarele paraboloidului hiperbolic ( PH ) : − = 2z care trec prin
16 25
M0 (4, 5, 0).
Soluţie
¡x y¢ ¡x y¢
Deoarece 4 − 5 4 + 5 = 2z, urmează că generatoarele hiperboloidului sunt

x − y = k
( G1) : 4 5 , k ∈ R,
 x + y = 1 · 2z
4 5 k
96 Capitolul 11 CUADRICE PE ECUAŢII REDUSE
respectiv 
x − y
= k · 2z
( G2) : 4 5
, k ∈ R.
x + y
= 1
4 5 k,
1
Punând condiţia ca generatoarele să treacă prin M se obţine că k = 2 (pentru ( G2)),
pentru pentru ( G1) problema neavând soluţie. De aici, generatoarea care trece prin M
este 
x − y
=z
4 5
x + y
= 2.
4 5
x 2 y2 z2
11.5 Precizaţi ecuaţiile planelor paralele cu xOy care taie elipsoidul ( E) : + + =1
16 9 4
după o elipsă cu distanţa focală 6.
Soluţie
x 2 y2 2 2 y2
Pentru z = k, k ∈ [−2, 2], se obţine că 16 + 9 = 1 − k4 , sau ³ x k2 ´ + ³ k2 ´ = 1,
16 1− 4 9 1− 4
r ³ ´ ³ ´ q
2 2 2
de unde distanţa focală a elipsei este 2 16 1 − k4 + 9 1 − k4 = 10 1 − k4 . De
aici, k = ± 85 , iar ecuaţiile planelor căutate sunt z = 85 , z = − 85 .
x2 y2 z2
11.6 Determinaţi punctele de intersecţie ale elipsoidului ( E) : + + − 1 = 0 cu
4 12 16
x+2 y+6 z−4
dreapta (d) : = = .
−2 −3 2
Soluţie
Punctele de intersecţie ale elipsoidului ( E) şi dreptei (d) se determină rezolvând
sistemul format cu ecuaţia elipsoidului şi ecuaţia dreptei. Ecuaţiile parametrice ale
dreptei (d) sunt 

 x (t) = −2 − 2t


y(t) = −6 − 3t ,



z(t) = 4 + 2t
9( t +2)2 2
iar substituind aceste relaţii ı̂n ecuaţia lui ( E) se obţine că (t + 1)2 + 12 + (t+42) = 1,
de unde t ∈ {−2, −1}. Pentru t = −2 se obţine punctul de intersecţie M (2, 0, 0), iar
pentru t = −1 se obţine punctul de intersecţie N (0, −3, 2).
x2 y2
11.7 Determinaţi punctele de intersecţie ale paraboloidului eliptic ( PE) : + = 2z cu
9 4
x y z
dreapta (d) : = = .
3 2 1
Soluţie
Rezolvăm sistemul format cu ecuaţia paraboloidului eliptic şi ecuaţia dreptei. Ecuaţiile
parametrice ale dreptei (d) sunt


 x (t) = 3t


y(t) = 2t ,



z(t) = t
(3t)2 (2t)2
iar ı̂nlocuind aceste egalităţi ı̂n ecuaţia lui ( PE) se obţine că 9 + 4 = 2t, de unde
t ∈ {0, 1}. Corespunzător, punctele de intersecţie sunt O(0, 0, 0) şi M (3, 2, 1).
11.8 Determinaţi valoarea lui m pentru care planul ( P) : 2x − y + 2z − m = 0 este tan-

x2 y2
gent paraboloidului eliptic ( PE) : + = 2z. Pentru acest m, determinaţi coordonatele
2 4
punctului de tangenţă.
Soluţie
Determinăm intersecţia dintre plan şi paraboloidul eliptic. Cum 2z = −2x + y + m,
x2 y2
ı̂nlocuind această relaţie ı̂n ecuaţia paraboloidului eliptic se obţine că 2 + 2x + 4 −
1 2 1 2
y − m = 0, sau 2 ( x + 2) −2+ 4 ( y − 2) − 1 − m = 0. Condiţia de tangenţă este atunci
−2 − 1 − m = 0, adică m = −3, punctul de tangenţă fiind M(−2, 2, 23 ).
Fie M ( x0 , y0 , z0 ) astfel ca ( P) să fie tangent la ( PE) ı̂n M. Ecuaţia lui ( P) se scrie
atunci prin dedublare sub forma ( P) : xx0
2 + yy4 0 = z + z0 , de unde, folosind condiţia de
2 −1 2 −m
paralelism, x0 = y0 = −1 = − z0 . Urmează că x0 = −2, y0 = 2, de unde z0 = 32 , deci
2 4
−m
punctul de tangenţă este M (−2, 2, 32 ). Cum − z0 = −2, urmează că m = −3.
x 2 y2
11.9 Determinaţi ecuaţia planului ( P) tangent la paraboloidului eliptic ( PE) : + = 2z
4 9
~ =~ı − 2~ − 2~k.
care este perpendicular pe vectorul N
Soluţie
−
→
Cum N este normal la ( P), urmează ca ecuaţia lui ( P) este ( P) : x − 2y − 2z + m =
0, de unde 2x = x − 2y + m. Substituind această relaţie ı̂n ecuaţia paraboloidului eliptic
2
x2
obţinem că 4 + y9 − x + 2y − m = 0, sau 14 ( x − 2)2 + 19 (y + 9)2 − 10 − m = 0. Condiţia
de tangenţă este m = −10, iar ecuaţia planului ( P) este ( P) : x − 2y − 2z − 10 = 0.
98 Capitolul 11 CUADRICE PE ECUAŢII REDUSE
Fie M ( x0 , y0 , z0 ) astfel ca ( P) să fie tangent la ( PE) ı̂n M. Ecuaţia lui ( P) se scrie
yy −
→
atunci prin dedublare sub forma ( P) : xx4 0 + 9 0 = z + z0 , de unde, cum N este vector
x0 y0
−1
normal la ( P), 4
1 = 9
−2 = −2 . De aici, x0 = 2, y0 = −9, iar ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia
x
lui ( P) se obţine că z0 = 5. Atunci ecuaţia lui ( P) este ( P) : 2 − y = z + 5, sau
( P) : x − 2y − 2z − 10 = 0.
x2 y2
11.10 Determinaţi distanţa de la paraboloidul eliptic ( PE) : + = 2z la planul ( P) :
9 4
2x − y − 2z + 16 = 0.
Soluţie
Distanţa respectivă este distanţa de la la planul ( P) la planul ( P1 ) paralel cu ( P)
şi tangent paraboloidului. Cum ( P1 ) este paralel cu ( P), ecuaţia sa este ( P) : 2x −
y − 2z + m = 0, de unde 2z = 2x − y + m. Substituind această egalitate ı̂n ecuaţia
x2 y2
paraboloidului eliptic, obţinem că 9 + 4 = 2x − y + m, sau 91 ( x − 9)2 + 41 (y + 2)2 −
9 − 1 − m = 0, condiţia de tangenţă fiind m = −10. Distanţa ı̂ntre planele paralele ( P)
şi ( P1 ) se determină ca fiind distanţa de la un punct aparţinând unuia dintre plane la
celălalt. Pentru M (8, 0, 0) ∈ ( P), urmează că distanţa căutată este
|2 · 8 − 0 − 2 · 0 − 10|
d( M, ( P1 )) = p = 2.
22 + (−1)2 + (−2)2
11.11 Precizaţi ı̂n ce condiţii normala ı̂n orice punct al unui elipsoid trece prin centrul aces-
tuia.
Soluţie
x2 y2 z2
Fie elipsoidul ( E) : a2
+ b2
+ c2
= 1, a, b, c > 0 şi M( x0 , y0 , z0 ) un punct al acestuia.
Ecuaţia planului ( P) tangent ı̂n M la ( E) este ( P) : xx0
a2
+ yy b2
0
+ zzc20 = 1, iar ecuaţia
x − x0 y − y0 z − z0
normalei (d) ı̂n M la ( E) este ı̂n consecinţă (d) : x0 = y0 = z0 . Dacă O(0, 0, 0) ∈
a2 a2 a2
− x0 − y0 − z0
(d), atunci x0 = y0 = z0 , deci a2 = b2 = c2 , iar a = b = c. În concluzie, elipsoidul
a2 a2 a2
( E) este o sferă.
Capitolul 12
TEORIA SUPRAFEŢELOR
12.1 Fie suprafaţa (S) dată parametric prin



 x (u, v) = u2 + v + 3


(S) : y(u, v) = u2 − v + 1 .



z(u, v) = uv
1) Determinaţi ecuaţia normalei la (S) şi a planului tangent la (S) ı̂n A(u = 1, v = 0).
Este acest plan paralel cu planul ( P1 ) : − x + y − z + 4 = 0? Dar perpendicular pe acesta?
2) Să se arate că
2a) Curbele de coordonate (Cα ) : u = α sunt drepte.
2b) Curba (C ) : u = v de pe suprafaţa (S) este curbă plană.
Soluţie
1) Un vector normal la (S) ı̂ntr-un punct curent M (u, v) = M ( x, y, z) este
~ = D (y, z)~ı + D (z, x )~ + D ( x, y)~k.

N
D (u, v) D (u, v) D (u, v)
Se observă că
¯ ¯ ¯ ¯
D (y, z) ¯ ∂y ∂y ¯ ¯2u −1¯¯
¯ ∂v ¯ ¯
= ¯ ∂u ¯ =¯ ¯ = 2u2 + v;
D (u, v) ¯ ∂z ∂z ¯ ¯v u ¯
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ∂z ∂z ¯ ¯ u¯¯
D (z, x ) ¯ ∂u ∂v ¯ = ¯ v
= ¯ ∂x ¯ ¯ ¯ = v − 2u2 ;
D (u, v) ¯ ∂x ¯ ¯2u 1¯
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ∂x ∂x ¯ ¯ 1 ¯¯
D ( x, y) ¯
= ¯ ∂u ∂v ¯ = ¯2u
¯ ¯ ¯ = −4u.
D (u, v) ¯ ∂y ∂y ¯ ¯2u −1¯
∂u ∂v
100
Pentru u = 1, v = 0, aceasta conduce la faptul că un vector normal la (S) ı̂n A este
~ = 2~ı − 2~ − 4~k. Cum A(u = 1, v = 0) = A(4, 2, 0), ecuaţia normalei ı̂n A la (S)
N
x −4 y −2 z −0
este (d) : 2 = −2 = −4 , iar ecuaţia planului tangent ı̂n A la (S) este ( P) : ( x −
4) · 2 + (y − 2) · (−2) + (z − 0) · (−4) = 0, adică ( P) : 2x − 2y − 4z − 4 = 0, sau
( P) : x − y − 2z − 2 = 0.
Un vector normal la planul ( P1 ) este N ~ 1 = −~ı +~ − ~k. Cum N ~ ·N~ 1 = 0, urmează
~ şi N
că N ~ 1 sunt perpendiculari, deci şi planul tangent la (S) ı̂n A este perpendicular pe
planul ( P1 ).
Curbele de coordonate (Cα ) : u = α sunt date de reprezentarea parametrică
2a) 

 x ( v ) = α2 + v + 3


(Cα ) : y(v) = α2 − v + 1 . De aici, x − (α2 + 3) = −(y − (α2 + 1)) = αz = v, de



z(v) = αv
unde ecuaţiile curbelor de coordonate (Cα ) sunt
x − ( α2 + 3) y − ( α2 + 1) z
(Cα ) : = = ,
1 −1 α
iar aceste curbe sunt drepte.
2b) Curba (C ) : u = v de pe suprafaţa (S) este dată de reprezentarea parametrică


 x ( u ) = u2 + u + 3


( C ) : y ( u ) = u2 − u + 1 ,



 z ( u ) = u2
de unde coordonatele M ( x, y, z) ale unui punct de pe curbă verifică relaţia x + y − 2z =

4. În concluzie, curba (C ) se găseşte ı̂n planul ( P) : x + y − 2z = 4.
2a) Dacă ~r este vectorul de poziţie al unui punct curent de pe curba (Cα ), atunci
d~r d2~r ~ d~r d2~r ~
=~ı −~ + α~k, = 0 =⇒ × = 0,
dv dv2 dv dv2
e a curbei (Cα ) este identic nulă. În concluzie, curba de coordonate (Cα )
iar curbura K
este o dreaptă.
2b) Au loc relaţiile
d~r ~ d2~r ~ d3~r ~
= (2u + 1)~ı + (2u − 1)~ + 2uk, = 2~ı + 2~ + 2k, = 0,
du du2 du3
e a curbei (C ) este identic nulă. În concluzie, curba (C ) este o curbă
iar torsiunea T
plană.
102 Capitolul 12 TEORIA SUPRAFEŢELOR
12.2 Determinaţi ecuaţia planului tangent şi ecuaţia normalei ı̂n punctele precizate la următoarele
suprafeţe 

 x (u, v) = uev


1) (S1 ) : y(u, v) = ue−v ı̂n A(2, 2, 0);



z(u, v) = 4uv
2) (S2 ) : z = x3 + y3 ı̂n B(1, 2, 9);
3) (S3 ) : x2 + 2xy + y2 + 4xz + z2 + 2x + 4y − 6z + 8 = 0 ı̂n C (0, 0, 2).
Soluţie
1) Un vector normal la (S) ı̂ntr-un punct curent M (u, v) = M ( x, y, z) este
~ = D (y, z)~ı + D (z, x )~ + D ( x, y)~k.

N
D (u, v) D (u, v) D (u, v)
Se observă că
¯ ¯ ¯ ¯
D (y, z) ¯ ∂y ∂y ¯ ¯e−v −ue−v ¯
¯ ∂v ¯ ¯ ¯
= ¯ ∂u ¯ =¯ ¯ = 4ue−v (v + 1);
D (u, v) ¯ ∂z ∂z ¯ ¯ 4v 4u ¯
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
D (z, x ) ¯ ∂z ∂z ¯ ¯4v 4u ¯
¯ ∂u ¯ ¯ ¯
= ¯ ∂x ∂v =
¯ ¯ v ¯ = 4uev (v + 1);
D (u, v) ¯ ∂x ¯ ¯ e ue ¯
v
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
D ( x, y) ¯ ∂x ∂x ¯ ¯ ev ue v ¯
¯ ∂v ¯ = ¯ ¯
= ¯ ∂u ∂y ¯¯ ¯ −v ¯ = −2u.
D (u, v) ¯ ∂y ¯e − ue − v ¯
∂u ∂v
Valorile parametrilor u, v corespunzătoare lui A se deduc rezolvând sistemul


 v
ue = 2


ue−v = 2



4uv = 0.
Se obţine că e2v = 1, deci v = 0, iar u = 2. Aceasta conduce la faptul că un vector
~ = 8~ı + 8~ − 4~k. Atunci ecuaţia normalei ı̂n A la (S1 ) este
normal la (S1 ) ı̂n A este N
x −2 y −2 z −0 x −2 y −2 z −0
8 = 8 = −4 , sau (d) : 2 = 2 = −1 , iar ecuaţia planului tangent ı̂n A la (S1 )
este ( P) : ( x − 2) · 8 + (y − 2) · 8 + (z − 0) · (−4) = 0, adică ( P) : 8x + 8y − 4z − 32 = 0,
sau ( P) : 2x + 2y − z − 8 = 0.
2) Ecuaţia suprafeţei (S2 ) poate fi pusă sub forma implicită F ( x, y, z) = 0, unde
F ( x, y, z) = z − x3 − y3 = 0. Un vector normal la (S2 ) ı̂ntr-un punct curent M ( x, y, z)
este
~ = ∂F~ı + ∂F~ + ∂F~k = −3x2~ı − 3y2~ +~k.
N
∂x ∂y ∂z
Pentru x = 1, y = 2, z = 9, se obţine că un vector normal la (S2 ) ı̂n B este N ~ =

−3~ı − 12~ + ~k. Atunci ecuaţia normalei ı̂n B la (S2 ) este (d) : x−−31 = y−−122 = z−1 9 , iar
ecuaţia planului tangent ı̂n B la (S2 ) este ( P) : −3( x − 1) − 12(y − 2) + (z − 9) = 0,
adică ( P) : −3x − 12y + z + 18 = 0.
3) Fie F ( x, y, z) = x2 + 2xy + y2 + 4xz + z2 + 2x + 4y − 6z + 8. Un vector normal la
(S3 ) ı̂ntr-un punct curent M( x, y, z) este
~ = ∂F~ı + ∂F~ + ∂F~k = (2x + 2y + 4z + 2)~ı + (2x + 2y + 4)~ + (4x + 2z − 6)~k.

N
∂x ∂y ∂z
Pentru x = 0, y = 0, z = 2, se obţine că un vector normal la (S3 ) ı̂n C este N ~ =

y −0
10~ı + 4~ − 2~k. Atunci ecuaţia normalei ı̂n C la (S3 ) este (d) : x−0 = = z−2 , sau
10 4 −2
x y z −2
(d) : 5 = 2 = −1 , iar ecuaţia planului tangent ı̂n C la (S3 ) este ( P) : 10( x − 0) + 4(y −
0) − 2(z − 2) = 0, adică ( P) : 10x + 4y − 2z + 4 = 0, sau ( P) : 5x + 2y − z + 2 = 0.
12.3 Determinaţi
 ecuaţia planului tangent şi ecuaţia normalei la (S) ı̂n M0 pentru

 x (u, v) = u + v


1) (S1 ) : y(u, v) = u − v , A(u = 2, v = 1);



z(u, v) = uv
2) (S2 ) : z = 5x2 + 4y − 3, B(1, 0, 2);
3) (S3 ) : ~r (u, v) = (1 + uv)~ı + (u + u2 v)~ + (u2 + u3 v)~k, C (3, 3, 3).
Soluţie
1) Un vector normal la (S1 ) ı̂ntr-un punct curent M (u, v) = M ( x, y, z) este
~ = D (y, z)~ı + D (z, x )~ + D ( x, y)~k.

N
D (u, v) D (u, v) D (u, v)
Se observă că
¯ ¯ ¯ ¯
D (y, z) ¯ ∂y ∂y ¯ ¯1 −1¯¯
¯ ∂v ¯ ¯
= ¯ ∂u ¯ =¯ ¯ = u + v;
D (u, v) ¯ ∂z ∂z ¯ ¯v u ¯
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ∂z ∂z ¯ ¯ u¯¯
D (z, x ) ¯
= ¯ ∂u ∂v ¯ = ¯ v
¯ ¯ ¯ = v − u;
D (u, v) ¯ ∂x ∂x ¯ ¯1 1¯
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ∂x ∂x ¯ ¯ 1 ¯¯
D ( x, y) ¯ ∂u
= ¯ ∂y ∂v ¯ = ¯1
∂y ¯¯ ¯ ¯ = −2.
D (u, v) ¯ ¯1 −1¯
∂u ∂v
Pentru u = 2, v = 1, aceasta conduce la faptul că un vector normal la (S1 ) ı̂n A este
~ = 3~ı −~ − 2~k. Cum A(u = 2, v = 1) = A(3, 1, 2), ecuaţia normalei ı̂n A la (S1 ) este
N
x −3 y −1 z −2
(d) : 3 = −1 = −2 , iar ecuaţia planului tangent ı̂n A la (S1 ) este ( P) : 3( x − 3) −
(y − 1) − 2(z − 2) = 0, adică ( P) : 3x − y − 2z − 4 = 0.
2) Ecuaţia suprafeţei (S2 ) poate fi pusă sub forma implicită F ( x, y, z) = 0, unde
F ( x, y, z) = z − 5x2 − 4y + 3 = 0. Un vector normal la (S2 ) ı̂ntr-un punct curent
M ( x, y, z) este
~ = ∂F~ı + ∂F~ + ∂F~k = −10x~ı − 4~ +~k.
N
∂x ∂y ∂z
Pentru x = 1, y = 0, z = 2, se obţine că un vector normal la (S2 ) ı̂n B este N ~ =
−10~ı − 4~ + ~k. Atunci ecuaţia normalei ı̂n B la (S2 ) este (d) : x−−101 = y−−40 = z−1 2 , iar
ecuaţia planului tangent ı̂n B la (S2 ) este ( P) : −10( x − 1) − 4y + (z − 2) = 0, adică
( P) : −10x − 4y + z + 8 = 0.
3) Un vector normal la (S3 ) ı̂ntr-un punct curent M (u, v) = M ( x, y, z) este
~ = D (y, z)~ı + D (z, x )~ + D ( x, y)~k.

N
D (u, v) D (u, v) D (u, v)
Se observă că
¯ ¯ ¯ ¯
D (y, z) ¯ ∂y ∂y ¯ ¯ 1 + 2uv u2 ¯
¯ ∂v ¯ ¯ ¯
= ¯ ∂u ¯ =¯ ¯ = −u3 − u4 v = −u3 (1 + uv);
D (u, v) ¯ ∂z ∂z ¯ ¯2u + 3u2 v u3 ¯
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
D (z, x ) ¯ ∂z ∂z ¯ ¯2u + 3u2 v u3 ¯
¯ ∂u ∂v ¯ = ¯ ¯
= ¯ ∂x ¯ ¯ ¯ = 2u2 + 2u3 v = 2u2 (1 + uv);
D (u, v) ¯ ∂x ¯ ¯ v u¯
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
D ( x, y) ¯ ∂x ∂x ¯ ¯ v u ¯¯
¯ ∂v ¯ = ¯
= ¯ ∂u ¯ ¯ ¯ = −u − u2 v = −u(1 + uv).
D (u, v) ¯ ∂y ∂y ¯ ¯1 + 2uv u2 ¯
∂u ∂v
Valorile parametrilor u, v corespunzătoare lui C se deduc rezolvând sistemul

 

 1 + uv = 3, 
 1 + uv = 3,

 

u + u2 v = 3, =⇒ u(1 + uv) = 3, ,

 


 u2 + u3 v = 3 
u2 (1 + uv) = 3
de unde u = 1, v = 2. Aceasta conduce la faptul că un vector normal la (S3 ) ı̂n

~ = −3~ı + 6~ − 3~k. Atunci ecuaţia normalei ı̂n C la (S3 ) este (d) : x−3 =
C este N −3
y −3 z −3 x −3 y −3 z −3
6 = −3 , sau (d) : −1 = 2 = −1 , iar ecuaţia planului tangent ı̂n C la (S3 )
este ( P) : −3( x − 3) + 6(y − 3) − 3(z − 3) = 0, adică ( P) : −3x + 6y − 3z = 0, sau
( P) : − x + 2y − z = 0.
12.4 Fie suprafaţa (S) : x2 + 3y2 + 4z2 − 32 = 0.

1) Determinaţi punctele de pe suprafaţa (S) ı̂n care planul tangent este paralel cu planul
( P1 ) : 2x + 6y + 8z − 9 = 0.
2) Determinaţi ecuaţia normalei la suprafaţa (S) ı̂n M (−2, −2, −2).
Soluţie
1) Fie F ( x, y, z) = x2 + 3y2 + 4z2 − 32. Un vector normal la (S) ı̂ntr-un punct curent
M ( x, y, z) este
~ = ∂F~ı + ∂F~ + ∂F~k = 2x~ı + 6y~ + 8z~k.
N
∂x ∂y ∂z
Un vector normal la planul ( P1 ) este N ~ 1 = 2~ı + 6~ + 8~k. Dacă planul tangent este
~ N
paralel cu planul ( P1 ), urmează că vectorii N, ~ 1 sunt paraleli, adică 2x = 6y = 8z , sau
2 6 8
x = y = z. Înlocuind aceste egalităţi ı̂n ecuaţia lui (S) obţinem că 8x2 = 32, adică
x = ±2. În concluzie, punctele căutate sunt M (−2, −2, −2) şi N (2, 2, 2).
~ = −4~ı − 12~ − 16~k. Atunci ecuaţia
2) Un vector normal ı̂n M la suprafaţa (S) este N
x +2 y +2 z +2 x +2 y +2 z +2
normalei căutate este (d) : −4 = −12 = −16 , sau (d) : 1 = 3 = 4 .
12.5 Determinaţi
 elementul de suprafaţă dS pentru suprafeţele

 x (u, v) = u cos v



1) (S1 ) : y(u, v) = u sin v ;



 1
z(u, v) =
u
2) (S2 ) : z = xy;
3) (S3 ) : z = x3 + y3 .
Soluţie
1) Expresia elementului de suprafaţă dS este dată de
s
D (y, z) 2 D (z, x ) 2 D ( x, y) 2
dS = + + dudv.
D (u, v) D (u, v) D (u, v)
Se observă că
¯ ¯ ¯ ¯
D (y, z) ¯ ∂y ∂y ¯ ¯sin v u cos v¯¯ 1
¯ ∂v ¯ ¯
= ¯ ∂u ¯ =¯ 1 ¯ = cos v;
D (u, v) ¯ ∂z ∂z ¯ ¯− 2 0 ¯ u
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ u ¯
¯ ∂z ∂z ¯ ¯ 1 ¯
D (z, x ) ¯ ∂u
= ¯ ∂x ∂v ¯ = ¯ − u2 0 ¯ 1
¯ ¯ ¯ = sin v;
D (u, v) ¯ ∂x ¯ ¯cos v −u sin v¯ u
∂u ∂v
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ∂x ∂x ¯ ¯ −u sin v¯¯
D ( x, y) ¯
= ¯ ∂u ∂v ¯ = ¯cos v
¯ ¯ ¯ = u.
D (u, v) ¯ ∂y ∂y ¯ ¯ sin v u cos v ¯
∂u ∂v
Se obţine că
s r
µ ¶2 µ ¶2
1 1 1
dS = cos v + sin v + u2 = + u2 dudv.
u u u2
2) Deoarece suprafaţa (S2 ) este definită explicit cu z ca funcţie de x, y, prin z =

f ( x, y) = xy, expresia elementului de suprafaţă dS este dată de
s µ ¶2 µ ¶2
∂f ∂f
dS = 1 + + dxdy.
∂x ∂y
∂f ∂f p
Se observă că ∂x = y, ∂y = x, de unde dS = 1 + y2 + x2 dxdy.
3) La fel ca mai sus, expresia elementului de suprafaţă dS este dată de
s µ ¶2 µ ¶2
∂f ∂f
dS = 1 + + dxdy.
∂x ∂y
∂f p
cu f ( x, y) = x3 + y3 . Se observă că ∂x = 3x2 , ∂∂yf = 3y2 , de unde dS = 1 + 9( x4 + y4 )dxdy.
Capitolul 13
CURBE ÎN PLAN
13.1 Fie curba (C ) reprezentată implicit ı̂n coordonate carteziene prin
(C ) : ( x2 + y2 )2 + 2c2 (y2 − x2 ) = 0, c>0 (lemniscata lui Bernoulli).
Precizaţi ecuaţia lui (C ) ı̂n coordonate polare.
Soluţie
Figura 13.1: Graficul lemniscatei pentru c = 1
Deoarece x = r cos θ, y = r sin θ, urmează că
[r2 (cos2 θ + sin2 θ )]2 + 2c2 [r2 sin2 θ − r2 cos2 θ ] = 0,
deci
r2 (r2 − 2c2 cos 2θ ) = 0,
107
108 Capitolul 13 CURBE ÎN PLAN
de unde
√ π 3π
r = c 2 cos 2θ, θ ∈ [0, ] ∪ [ , π ],
4 4
(situaţie care conţine şi cazul r = 0).
Notă Lemniscata reprezintă locul geometric al punctelor din plan pentru care produsul
distanţelor la două puncte fixe F (c, 0) şi F 0 (−c, 0) este c2 .
13.2 Fie curba (C ) reprezentată implicit ı̂n coordonate carteziene prin
(C ) : ( x2 + y2 − 2Rx )2 − 4R2 ( x2 + y2 ) = 0, R>0 (cardioida).
Precizaţi ecuaţia lui (C ) ı̂n coordonate polare.
Soluţie
Figura 13.2: Graficul cardioidei pentru R = 1
Deoarece x = r cos θ, y = r sin θ, urmează că
[r2 (cos2 θ + sin2 θ ) − 2Rr cos θ ]2 − 4R2 r2 (cos2 θ + sin2 θ ) = 0,
deci
h i
r2 (r − 2R cos θ )2 − 4R2 = 0,
sau
r2 (r − 2R cos θ + 2R)(r − 2R cos θ − 2R) = 0.
Cum r − 2R cos θ − 2R ≥ 0, urmează că
r − 2R cos θ − 2R = 0, r = 2R(1 + cos θ ),
situaţie care conţine şi cazul r = 0.
Notă Cardioida reprezintă locul geometric descris de un punct fix al circumferinţei unui
cerc de rază R care se rostogoleşte fără alunecare pe un cerc fix de rază R, cele două cercuri fiind
tangente exterior.
13.3 Determinaţi punctele singulare ale curbei (C ) : y2 + x2 ( x − 2)3 = 0.
Soluţie
Fie F ( x, y) = y2 + x2 ( x − 2)3 . Punctele singulare ale curbei se determină rezolvând
sistemul  

 F ( x, y) = 0 
 y2 + x 2 ( x − 2)3 = 0

 

∂F , deci 2x ( x − 2)3 + 3x2 ( x − 2)2 = 0
 ∂x ( x, y ) = 0 

 

 ∂F ( x, y) = 0 2y = 0.
∂y
Din prima şi a treia ecuaţie rezultă că y = 0, iar x ∈ {0, 2}. În concluzie, punctele
singulare sunt O(0, 0), A(2, 0).
13.4 Fie curba (C ) dată prin ecuaţiile parametrice


 x (t) = t2 + 4t
, t ∈ R.
y(t) = t2 + 3t
1) Determinaţi intersecţiile curbei cu axele de coordonate.

2) Determinaţi intersecţiile curbei cu prima şi a doua bisectoare.
3) Determinaţia ecuaţia carteziană implicită a curbei (C ).
4) Precizaţi ecuaţia tangentei şi normalei la curbă ı̂n A(5, 4).
Soluţie
1) Pentru y = 0 se obţine că t(t + 3) = 0, deci t ∈ {−3, 0}, de unde intersecţia cu
Ox constă ı̂n punctele M (−3, 0), O(0, 0). Analog se obţine că intersecţia cu Oy constă
ı̂n punctele P(0, −4), O(0, 0).
2) Intersecţia curbei cu prima bisectoare se obţine egalând y cu x. Obţinem că t =
0, deci intersecţia respectivă este O(0, 0). Intersecţia curbei cu a doua bisectoare se
© ª
obţine egalând y cu − x. Deducem că t ∈ − 72 , 0 , obţinându-se punctele de intersecţie
R(− 74 , 74 ), O(0, 0).
3) Se observă că y − x = t, de unde x = (y − x )2 + 4(y − x ), sau
y2 − 2xy + x2 + 4y − 3x = 0.
4) Ecuaţia tangentei ı̂n A este
x − xA y−y
0
= 0 A,
x (t A ) y (t A )
iar ecuaţia normalei ı̂n A este
( x − x A ) x 0 (t A ) + (y − y A )y0 (t A ) = 0.
x −5 y −4
Cum t A = 1, urmează că ecuaţia tangentei ı̂n A este 6 = 5 , iar ecuaţia normalei ı̂n
A este 6( x − 5) + 5(y − 4) = 0, adică 6x + 5y − 50 = 0.

 x ( t ) = t2 + 2
13.5 Determinaţi ecuaţiile tangentelor la curba (C ) : care sunt par-
 y ( t ) = t3 + t − 1
alele cu dreapta (d) : y − 2x + 1 = 0.
Soluţie
Ecuaţia tangentei la curba (C ) ı̂ntr-un punct curent M ( x (t M ), y(t M )) este
x − x (t M ) y − y(t M )
0
= ,
x (t M ) y0 (t M )
adică
x − (t2M + 2) y − (t3M + t M − 1)
= .
2t M 3t2M + 1
3t2M +1 3t2 +1
cu panta 2t M . Tangenta respectivă fiind paralelă cu dreapta (d), urmează că 2tMM =
n o
2, de unde t M ∈ 31 , 1 . Urmează că tangentele căutate sunt y − 2x + 131 27 = 0 (n̂
M1 ( 19 17
9 , − 27 ), respectiv y − 2x + 5 = 0 (ı̂n M2 (3, 1)).

 x (t) = R(t − sin t)
13.6 Fie cicloida (C ) : , t ∈ R.
y(t) = R(1 − cos t)
1) Determinaţi elementul de arc ds al cicloidei.
2) Determinaţi lungimea arcului de cicloidă cuprins ı̂ntre A(t = 0) şi B(t = 2π ).
_
3) Determinaţi punctele singulare ale arcului AB.
4) Determinaţi ecuaţiile tangentei şi normalei la cicloidă ı̂n M (πR, 2R).
Figura 13.3: Graficul cicloidei pentru R = 1
Soluţie
1) Curba (C ) fiind definită parametric, elementul său de arc ds se calculează cu
ajutorul formulei
q
ds = x 0 (t)2 + y0 (t)2 dt.
Urmează că
q
ds = [ R(1 − cos t)]2 + [ R sin t]2 dt
¯ ¯
√ ¯ t ¯¯
¯
= R 2 − 2 cos tdt = 2R ¯sin ¯ dt.
2
_ R tB
2) Lungimea arcului AB este tA ds. De aici,
¯ ¯ ¯
Z 2π ¯ ¯ Z 2π t ¯2π
_ t t − cos 2 ¯
l ( AB) = 2R ¯¯sin ¯¯ dt = 2R sin dt = 2R 1 ¯ = 8R.
0 2 0 2 ¯
2 0
_
3) Punctele singulare ale arcului AB se obţin pentru

 x 0 (t) = R(1 − cos t) = 0
,
y0 (t) = R sin t = 0
de unde t ∈ {0, 2π }, valori care corespund punctelor A(0, R), B(2π, R).
x−x M y−y M x −πR

4) Ecuaţia tangentei ı̂n C este x 0 (t M )
= y0 (t M )
. Cum t M = π, urmează că 2R =
y−2R
0 , sau y = 2R. Ecuaţia normalei ı̂n M este ( x − x M ) x 0 (t M ) + (y − y M )y0 (t M ) = 0,
sau ( x − πR) · 2R + (y − 2R) · 0 = 0, adică x = πR.
Notă Cicloida reprezintă locul geometric descris de un punct fix al circumferinţei unui cerc
care se rostogoleşte fără alunecare pe axa Ox.
13.7 Fie curba
(C ) : x3 + y3 − 3axy = 0, a > 0, (foliul lui Descartes).
1) Determinaţi punctele singulare ale curbei (C ).

2) Determinaţi o reprezentare parametrică a curbei (C ).
3) Determinaţi ecuaţiile tangentei şi normalei la (C ) ı̂n A( 3a 3a
2 , 2 ).
Soluţie
Figura 13.4: Graficul foliului lui Descartes pentru a = 1
1) Fie F ( x, y) = x3 + y3 − 3axy. Punctele singulare ale curbei (C ) se determină

rezolvând sistemul
 

 F ( x, y) = 0 
 x3 + y3 − 3axy = 0

 

∂F , adică 3x2 − 3ay = 0
 ∂x ( x, y ) = 0 

 

 ∂F ( x, y) = 0 3y2 − 3ax = 0.
∂y
Din ultimele două ecuaţii, x2 = ay şi y2 = ax, deci 0 = x3 + y3 − 3axy = axy + axy −
3axy = − axy. De aici, unicul punct singular este O(0, 0).
3at
2) O reprezentare parametrică se obţine punând y = tx. Urmează că x = 1+ t3
,
3at2
y= 1+ t3
, t ∈ R.
3) Ecuaţia normalei ı̂n A este
x − xA y − yA
∂F
= ∂F
,
∂x ( x A , y A ) ∂y ( x A , y A )
x − 3a y− 3a
adică 9a2
2
= 2
9a2
, sau x − y = 0.
4 4
Ecuaţia tangentei ı̂n A este
∂F ∂F
(x − x A ) ( x A , y A ) + (y − y A ) ( x A , y A ) = 0,
∂x ∂y
3a 9a2 2
adică ( x − 2 )· 4 + (y − 3a 9a
2 ) · 4 = 0, sau x + y − 3a = 0.
13.8 Determinaţi elementul de arc al lănţişorului (C ) : y = a ch xa .
Soluţie
Curba (C ) fiind dată explicit, elementul de arc ds se calculează cu ajutorul formulei
q
ds = 1 + y0 ( x )2 dx.
Urmează că
s r r³
µ ¶2 ³
1 x x ´2 x ´2 x
ds = 1+ · a sh dx = 1 + sh dx = ch dx = ch dx.
a a a a a
13.9 Demonstraţi că pentru un arc de curbă definit ı̂n coordonate polare prin r = r (θ ), θ ∈
[ a, b], elementul de arc ds este dat de
q
ds = r2 (θ ) + (r 0 )2 (θ )dθ.
Soluţie
Au loc egalităţile
q q
ds = x (θ ) + y (θ ) dθ = [(r (θ ) cos θ )0 ]2 + [(r (θ ) sin θ )0 ]2 dθ
0 2 0 2
q
= (r 0 (θ ) cos θ − r (θ ) sin θ )2 + (r 0 (θ ) sin θ + r (θ ) cos θ )2 dθ
q
= r 0 (θ )2 (cos2 θ + sin2 θ ) + r2 (sin2 θ + cos2 θ )dθ
q
= r2 (θ ) + (r 0 )2 (θ )dθ.
13.10 Determinaţi lungimea arcului de curbă (C ) : r = a(1 + cos θ ), θ ∈ [0, 2π ).
Soluţie
Conform problemei precedente, urmează că
q q
ds = [ a(1 + cos θ )]2 + [− a sin θ ]2 = 2a2 (1 + cos θ )
¯ ¯
¯ θ ¯
= 2a ¯¯cos ¯¯ .
2
Atunci
Z 2π¯ ¯ ·Z π Z 2π ¸
¯ θ ¯¯ θ θ
l ((C )) = ¯
2a ¯cos ¯ = 2a cos dθ + − cos dθ
0 2 0 2 π 2
 ¯π ¯2π 
sin 2θ ¯¯ sin 2θ ¯¯
= 2a  − 1 ¯  = 8a.
1 ¯¯ ¯
2 0 2 π
x2 y2
13.11 Fie elipsa ( E) : a2
+ b2
− 1 = 0, a, b > 0, a ≥ b.
1) Determinaţi valorile minime şi maxime ale curburii K̃ a elipsei.
2) Determinaţi curbura şi raza de curbură a elipsei ı̂n M (0, b).
Soluţie
1) Reprezentăm parametric elipsa sub forma

 x (t) = a cos t
, t ∈ [0, 2π ).
y(t) = b sin t
Atunci curbura K̃ (t) a curbei ı̂ntr-un punct curent M (t) se calculează cu ajutorul for-
mulei
° °
° d~r d2~r °
° × 2° 0 t ) y00 ( t ) − y0 ( t ) x 00 (t )|
e(t) = dt° °dt = | x (p
K
° d~r °3 x 0 ( t )2 + y 0 ( t )2
3
° dt °
De aici,
e(t) = |(− a sin t)(−b sin t) − b cos t(− a cos t)|

K p 3
(− a sin t)2 + (b cos t)2
ab ab
=p 3
=p .
a2 sin2 t + b2 cos2 t a − ( a − b2 ) cos2 t
2 2
Cum cos2 t ∈ [0, 1], iar a2 − b2 ≥ 0, rezultă de aici că valoarea maximă a curburii este
K̃max = √ ab = a2 , iar valoarea minimă este K̃min = √ab 3 = b2 .
b a
a2 −( a2 −b2 ) a2
2) Cum t M = π e(t M ) ı̂n punctul M este K

e( t M ) =
2, urmează că valoarea curburii K
ab b 1 a2
√ 3 = a2
, iar valoarea razei de curbură este R = e
K
= b.
a2

 x (t) = t sin t
π
13.12 Determinaţi curbura şi raza de curbură a curbei (C ) : ı̂n t = 2.
y(t) = cos t
Soluţie
Au loc relaţiile
° °
° d~r d2~r °
° dt × dt2 ° | x 0 (t)y00 (t) − y0 (t) x 00 (t)|
e( t ) = ° °
K = p
° d~r °3 x 0 ( t )2 + y 0 ( t )2
3
° dt °
|(sin t + t cos t)(− cos t) − (− sin t)(2 cos t − t sin t)|
= p 3
(sin t + t cos t)2 + (− sin t)2
| sin t cos t − t|
=p .
t2 cos2 t + 2t sin t cos t + 2 sin2 t
√
Atunci curbura ı̂n t = π e=
este K π
, iar raza de curbură este R = 1
= 2 2
π .
√
2 2 2 e
K

 x (t) = R cos3 t
13.13 Fie astroida (C ) : , t ∈ [0, 2π ).
y(t) = R sin3 t
1) Determinaţi punctele singulare ale curbei (C ).
2) Determinaţi curbura Ke(t) a curbei (C ).
3) Determinaţi ecuaţia carteziană a curbei (C ).
Soluţie
1) Punctele singulare ale curbei (C ) se obţin pentru

 x 0 (t) = −3R cos2 t sin t = 0
,
y0 (t) = 3R sin t cos2 t = 0
© ª
de unde sin t cos t = 0, sau t ∈ 0, π2 , π, 3π
2 , valori care corespund punctelor singulare
M (1, 0), N (0, 1), P(−1, 0), Q(0, −1).
0 t ) y00 (t ) − y0 (t ) x 00 ( t )|
e(t) = | x (p
K 3
x 0 ( t )2 + y 0 ( t )2
| − 9R2 sin2 t cos2 t| 1
= 3 3
= .
27R | sin t cos t| 3R| sin t cos t|
Figura 13.5: Graficul astroidei pentru a = 1
2 2 2 2 2
3) Se observă că x 3 (t) + y 3 (t) = ( R cos3 t) 3 + ( R sin3 t) 3 = R 3 , de unde ecuaţia
2 2 2
carteziană implicită a astroidei este x 3 + y 3 = R 3 .
Notă Astroida reprezintă locul geometric descris de un punct fix al circumferinţei unui cerc
R
de rază 4 care se rostogoleşte fără alunecare pe un cerc fix de rază R, cele două cercuri fiind
tangente interior.
13.14 Determinaţi asimptotele curbei (C ) : y3 = 8x3 + 9x2 .
Soluţie
√
3
Ecuaţia curbei se poate pune sub forma explicită y = f ( x ) = 8x3 + 9x2 . Curba nu
are asimptote verticale, funcţia de sub radicalul de ordin impar fiind continuă şi bine
definită pentru orice x. Cum
p3
p
3
lim 8x3 + 9x2 = +∞, lim 8x3 + 9x2 = −∞,
x →∞ x →−∞
curba nu are nici asimptote orizontale. Determinăm asimptotele oblice, y = mx + n,

spre +∞ şi −∞.
Asimptota oblică spre +∞:
√
3
r
f (x) 8x3 + 9x2 3 9
m = lim = lim = lim 8 + = 2
x →∞ x x →∞ x x →∞ x Ãr !
hp i 9
3 3
n = lim [ f ( x ) − mx ] = lim 8x3 + 9x2 − 2x = lim 2x 1+ −1
x →∞ x →∞ x →∞ 8x
q
3 9
1+ 8x −1 9 1 9 3
= lim 2x · 9
· = 2· · = .
x →∞
8x
8x 3 8 4
3
Rezultă că (d) : y = 2x + 4 este asimptotă oblică spre +∞. Se observă asemănător că
(d) este asimptotă oblică şi spre −∞.
Fie F ( x, y) = y3 − 8x3 + 9x2 . Observăm că F este de gradul 3 ı̂n x, y. Asimptotele
verticale x = a se obţin dacă ı̂n ecuaţia F ( a, y) = 0 lipseşte termenul care conţine y3 ,
pentru a determina a egalându-se coeficientul lui y2 cu 0. Cum F ( a, y) = y3 − 8a3 + 9a2 ,
urmează că (C ) nu are asimptote verticale. Similar, deoarece F ( x, b) = b3 − 8x3 + 9x2 ,
urmează că (C ) nu are nici asimptote orizontale.
Asimptotele oblice y = mx + n se obţin egalând cu 0 coeficienţii lui x2 şi x3 ı̂n
ecuaţia F ( x, mx + n) = 0. Cum
F ( x, mx + n) = (mx + n)3 − 8x3 − 9x2

= (m3 − 8) x3 + (3m2 n − 9) x2 + 3mn2 x + n3 ,
urmează că m3 − 8 = 0, 3m2 n − 9 = 0, de unde m = 2, n = 43 . Rezultă că (d) : y =

3
2x + 4 este asimptotă oblică spre ±∞ la graficul curbei (C ).
13.15 Fie curba (C ) : y4 + x4 = x2 − y2 .

1) Determinaţi ecuaţiile tangentei şi normalei la curbă ı̂n A(1, 0).
2) Determinaţi curbura şi raza de curbură a curbei ı̂n A.
3) Determinaţi asimptotele curbei (C ).
Soluţie
Notăm F ( x, y) = y4 + x4 − x2 + y2 . Atunci ecuaţia carteziană implicită a curbei (C )
este F ( x, y) = 0.
1) Ecuaţia normalei ı̂n A este
x − xA y − yA
∂F
= ∂F
,
∂x ( x A , y A ) ∂y ( x A , y A )
x −1 y −0
adică 1 = 0 , sau y = 0.
Ecuaţia tangentei ı̂n A este
∂F ∂F
(x − x A ) ( x A , y A ) + (y − y A ) ( x A , y A ) = 0,
∂x ∂y
adică ( x − 1) · 1 + (y − 0) · 0 = 0, sau x = 1.
2) Curba (C ) fiind definită implicit, urmează că expresia curburii ı̂ntr-un punct
curent M ( x, y) este dată de
¯ ³ ´2 ³ ´2 ¯¯
¯ ∂2 F
¯ 2 ( x, y) ∂F ( x, y) − 2 ∂F ( x, y) ∂F ( x, y) ∂2 F ( x, y) + ∂2 F
( x, y) ∂F ¯
¯ ∂x ∂y ∂x ∂y ∂x∂y ∂y2 ∂x ( x, y ) ¯
e( x, y) =
K r³ .
´2 ³ ´2 3
∂F ∂F
∂x ( x, y ) + ∂y ( x, y)
e(1, 0) = 1 iar raza corespunzătoare de curbură este

De aici, curbura ı̂n punctul M este K
1.
3) Observăm că (C ) este de gradul 4 ı̂n x, y. Deoarece F ( a, y) = y4 + y2 + a4 − a2 =
0, iar termenul care conţine y4 nu lipseşte, curba (C ) nu admite asimptote orizontale.
În mod asemănător se arată că (C ) nu are nici asimptote verticale.
Asimptotele oblice y = mx + n se obţin egalând cu 0 coeficienţii lui x3 şi x4 ı̂n
ecuaţia F ( x, mx + n) = 0. Cum
F ( x, mx + n) = (mx + n)4 + x4 − x2 + (mx + n)2

= (m4 + 1) x4 + 4m3 nx3 + (6m2 n2 + m2 − 1) x2 + (4mn3 + 2mn) x
+ ( n4 + n2 ),
iar m4 + 1 6= 0 pentru m ∈ R, urmează că (C ) nu admite nici asimptote oblice.
Soluţie alternativă ³ ´ ³ ´
Deoarece y4 + x4 = x2 − y2 , urmează că y4 + y2 + 14 + x4 − x2 + 14 = 12 , deci
³ ´2 ³ ´2
y2 + 21 + x2 − 12 = 12 , iar curba (C ) este mărginită, neavând puncte la infinit. În
concluzie, ea nu are nici asimptote.
13.16 Determinaţi punctele ı̂n care curbura parabolei ( P) : y2 = 2px, p > 0, este maximă.
Soluţie 
 x ( t ) = t2
2p
Reprezentăm parabola parametric sub forma ( P) : . Atunci
y(t) = t
¯ ¯
¯t 1¯
| x 0 (t)y00 (t) − y0 (t) x 00 (t)| ¯p · 0 − 1 · p¯ p2
K̃ (t) = p 3
= r 3
=p 3
x 0 ( t )2 + y 0 ( t )2 ³ ´2 t2 + p2
t
p +1
p2 1
≤p 3 ≤ ,
p2 p
egalitatea având loc pentru t = 0. Rezultă că valoarea maximă a curburii este K̃ = 1p ,
aceasta atingându-se ı̂n vârful parabolei.
13.17 Determinaţi punctele ı̂n care curbura spiralei lui Arhimede (C ) : r = aθ, a > 0, este
maximă.
Soluţie
Figura 13.6: Graficul spiralei lui Arhimede pentru a = 1 (ramura θ ≥ 0)
Curba fiind definită prin intermediul ecuaţiei ı̂n coordonate polare r = r (θ ), cur-
bura sa ı̂ntr-un punct curent K̃ (θ ) se calculează cu ajutorul formulei
|r2 (θ ) + 2(r 0 (θ ))2 − r (θ )r 00 (θ )|

K̃ (θ ) = p 3
.
r2 (θ ) + (r 0 (θ ))2
Urmează că
|( aθ )2 + 2a2 | θ2 + 2 1 θ2 + 1 + 1
K̃ (θ ) = √ = √ = ·
a 2 θ 2 + a2
3
a θ 2+1
3 a √ θ 2 + 13
Ã !
1 1 1
= √ +√ 3
.
a θ2 + 1 θ2 + 1
Rezultă că valoarea maximă a curburii este K̃ = 1a , aceasta atingându-se pentru θ = 0.
x2
13.18 Precizaţi ordinul de contact al curbelor (C1 ) : y = e x , (C2 ) : y = 1 + x + 2 ı̂n
punctul comun.
Soluţie
Curbele (C1 ) : y = f 1 ( x ) şi (C2 ) : y = f 2 ( x ) au contact de ordinul n ı̂n M ( x0 , y0 )
dacă
( p) ( p) ( n +1) ( n +1)
y0 = f 1 ( x0 ) = f 2 ( x0 ), f 1 ( x0 ) = f 2 ( x0 ), 1 ≤ p ≤ n, iar f 1 ( x0 ) = f 2 ( x0 ).
x2
Punctele de contact se determină rezolvând ecuaţia e x = 1 + x + 2, cu soluţia
unică x = 0. În concluzie, unicul punct de contact este M (0, 1). Deoarece f 1 ( x ) = e x ,
f 2 ( x ) = 1 + x + x2 , urmezaă că
f 10 ( x ) = e x , f 100 ( x ) = e x , f 1000 ( x ) = e x ;
f 20 ( x ) = 1 + x, f 200 ( x ) = 1, f 2000 ( x ) = 0;
deci
f 1 (0) = f 2 (0) = 1, f 10 (0) = f 20 (0) = 1, f 100 (0) = f 200 (0) = 1, f 1000 (0) 6= f 2000 (0),
iar curbele (C1 ) şi (C2 ) au ı̂n M un contact de ordinul al doilea.

Capitolul 14
CURBE ÎN SPAŢIU
14.1 Determinaţi punctele de intersecţie ale curbei (C ) : ~r = (t2 + 2t + 2)~ı + (2t2 + 3t)~ +
(3t2 + t + 1)~k cu planul ( P) : x + y + z − 3 = 0.
Soluţie
Un punct curent M ( x, y, z) de pe curba (C ) are coordonatele date prin x (t) = t2 +
2t + 2, y(t) = 2t2 + 3t, z(t) = 3t2 + t + 1. Înlocuind aceste relaţii ı̂n ecuaţia lui ( P) se
obţine că 6t2 + 6t = 0, deci t ∈ {−1, 0}. Se deduce de aici că punctele de intersecţie
sunt M1 (1, −1, 3) şi M2 (2, 0, 1).
14.2 Determinaţi ecuaţia curbei (C ) : ~r = ~r (t) ştiind că ~r (0) = 2~ı − 3~k şi ~r 0 (t) = t~ı +
sin t~ + tet~k.
Soluţie
Proiectând relaţiile date pe fiecare componentă ı̂n parte, se obţine că
x 0 (t) = t, x (0) = 2; y0 (t) = sin t, y(0) = 0; z0 (t) = tet , z(0) = −3.
Prin integrare, se deduce că

Z t Z t
0 t2
x ( t ) − x (0) = x (s)ds = sds, deci x (t) = 2 + .
0 0 2
Analog,
Z t Z t
0
y ( t ) − y (0) = y (s)ds = sin sds, deci y(t) = − cos t + 1,
0 0
Z t Z t
z ( t ) − z (0) = z0 (s)ds = ses dsds, deci
0 0
Z t
z(t) = −3 + ses |0t − es ds = −2 + et (t − 1).
0
121
În concluzie, ecuaţia vectorială a curbei este

µ ¶
t2
~r (t) = 2 + ~ı + (1 − cos t)~ + (−2 + et (t − 1))~k.
2
14.3 Determinaţi elementul de lungime ds al curbelor

1) ~r (t) = et cos t~ı + et sin t~ + 2t~k;


 x (t) = t − sin t


2) y(t) = 1 − cos t ;



z(t) = 4 sin t
 2
y = ch x cos x
3) .
z = ch x sin x
Soluţie
Expresia elementului de lungime ds este dată de
q ° °
° d~r °
ds = x 0 (t)2 + y0 (t)2 + z0 (t)2 dt = ° °
° dt ° dt,
de unde ds se poate calcula ı̂n fiecare caz după cum urmează.

1)
q q
ds = [(et cos t)0 ]2 + [(et sin t)0 ]2 + [(2t)0 ]2 dt = 2(e2t + 2)dt.
2)
s
· ¸2
t
ds = [(t − sin t)0 ]2 + [(1 − cos t)0 ]2 + (4 sin )0 = 2dt
2
3) Deoarece curba este definită explicit cu y, z ca funcţii de x, pentru a obţine

reprezentarea parametrică se poate considera x ca parametru. Se obţine că
q q
0 2 0 2
ds = 1 + [(ch x cos x ) ] + [(ch x sin x ) ] dx = 1 + (sh x )2 + (ch x )2 dx
√
= 2 ch xdx


 x (t) = sin3 t

 π
14.4 Determinaţi lungimea arcului de curbă (C ) : y(t) = cos3 t , t ∈ [0, ].

 4

z(t) = 2 cos2 t
Soluţie
Lungimea arcului de curbă (C ) este
Z π q
4
l ((C )) = x 0 (t)2 + y0 (t)2 + z0 (t)2 dt
0
Z π p
4
= 9 sin4 t cos2 t + 9 cos4 t sin2 t + 16 cos2 t sin2 tdt
0
Z π q
4
= 9 sin2 t cos2 t(sin2 t + cos2 t) + 16 cos2 t sin2 tdt
0
Z π Z π
4 4 5 5 π 5
= 5 sin t cos tdt = sin 2tdt = − cos 2t |04 = .
0 0 2 4 4


 x (t) = at cos t


14.5 Fie curba (C ) : y(t) = at sin t , t ∈ R, a, b > 0. Determinaţi versorii directori ai



z(t) = bt
tangentei, binormalei şi normalei principale la curba (C ) ı̂n M0 (t0 = 0).
Soluţie
Au loc relaţiile
d~r
= a(cos t − t sin t)~ı + a(sin t + t cos t)~ + b~k
dt
d2~r
= a(−2 sin t − t cos t)~ı + a(2 cos t − t sin t)~j.
dt2
Pentru t = 0, aceasta conduce la
d~r d2~r
= a~ı + b~k, 2 = 2a~j.
dt dt
Un vector director al tangentei ı̂n M0 la curba (C ) este
~T = d~r = a~ı + b~k,

dt
~T ~
de unde un versor director al tangentei ı̂n M0 la curba (C ) este ~t = = √a~ı+bk .
k~T k a2 + b2
Un vector director al binormalei ı̂n M0 la curba (C ) este
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~
 k ¯
2 ¯ ¯
~B = d~r × d ~r = ¯ a 0 b¯ = −2ab~ı + 2a2~k,
dt dt2 ¯ ¯
¯ ¯
¯0 2a 0¯
~ ~
de unde un versor director al binormalei ı̂n M0 la curba (C ) este ~b = B
= √ −b~ı+ ak
.
k~Bk a2 + b2
Cum normala principală este perpendiculară atât pe tangentă cât şi pe binormală, iar
~t ⊥ ~b, un versor director pentru normala principală este ~n = ~t × ~b. Se obţine că
¯ ¯
¯ ~ı ~ ~k ¯
¯ ¯
¯ a ¯
~n = ¯¯ √a2 +b2 0 √ b ¯ =~.
a2 + b2 ¯
¯ −b ¯
¯√ 2 2 0 √ a ¯
a +b 2
a +b 2

 2t3

 x ( t ) = +1

 3
2
14.6 Fie curba (C ) dată parametric prin (C ) : y(t) = − 3t + t , t ∈ R şi dreapta (d) :

 2


 t
z(t) = e

y + z − 1 = 0
.
x − 2 = 0
1) Determinaţi un vector director al dreptei (d).
2) Determinaţi punctele de pe curba (C ) ı̂n care planul normal este paralel cu (d) sau
conţine pe (d).
3) În punctele obţinute mai sus, precizaţi ecuaţia planului normal şi tangentei.
Soluţie
1) Cum dreapta (d) este dată ca intersecţia planelor ( P1 ) : y + z − 1 = 0 şi ( P2 ) :
x − 2 = 0, un vector director al lui (d) este ~v = N ~1× N ~ 2 , unde N ~ ~ ~
¯ ¯ 1 = ~ + k, N2 =~ı sunt
¯ ¯
¯~ı ~ ~k ¯
¯ ¯
vectori normali la ( P1 ), respectiv ( P2 ). Se obţine că ~v = ¯¯0 1 1¯¯ =~ −~k.
¯ ¯
¯1 0 0¯
2) Un vector tangent la curba (C ) ı̂ntr-un punct curent M (t) este
~T = d~r = 2t2~ı + (−3t + 1)~ + et~k.

dt
Pentru ca planul normal să fie paralel cu (d) sau să conţină pe (d), este necesar ca
~v ⊥ ~T, deci ~v · ~T = 0. Urmează că (−3t + 1) − et = 0, deci et + 3t = 1. Cum funcţia
f : R → R, f (t) = et + 3t este strict crescătoare, unica soluţie a ecuaţiei este t = 0. În
concluzie, punctul respectiv este M (1, 0, 1).
3) Pentru t = 0, se obţine că ~T = ~ + ~k. De aici, ecuaţia tangentei ı̂n M la (C ) este
x −1 y z −1
(d) : 0 = 1 = 1 , iar ecuaţia planului normal este ( P) : ( x − 1) · 0 + y · 1 + (z − 1) ·
1 = 0, adică ( P) : y + z − 1 = 0.
14.7 Fie curba (C ) dată prin ecuaţia vectorială (C ) : ~r (t) = ln t~ı + 2t~ + t2~k, t > 0.
_
1) Determinaţi lungimea arcului AB de pe curba (C ), unde A(0, 2, 1), B(ln 2, 4, 4).
2) Determinaţi ecuaţia planului osculator şi a binormalei ı̂n A.
3) Arătaţi că normala principală ı̂n orice punct de pe curbă este paralelă cu planul ( P) :
x + z = 0.
Soluţie
1) Valorile parametrului t corespunzătoare punctelor A şi B sunt t A = 1, t B = 2.
_
Lungimea arcului AB este ı̂n concluzie
s
Z 2q Z 2 µ ¶2
_ 1
l ( AB) = [(ln t)0 ]2 + [(2t)0 ]2 + [(t2 )0 ]2 dt = + 22 + (2t)2 dt
1 1 t
Z 2r Z 2µ ¶
(2t2 + 1)2 1
= dt = 2t + dt = 3 + ln 2.
1 t2 1 t
2
2) Un vector normal la planul osculator ı̂ntr-un punct curent M (t) este ~B = d~r
dt × ddt~2r ,
unde
d~r 1 d2~r 1
= ~ı + 2~ + 2t~k, = − ~ı + 2~k,
dt t dt2 t2
~B fiind şi vector director al binormalei ı̂n M. Se obţine că
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯ ~ı ~ k ¯
¯ ¯
~B = ¯ 1 2 2t¯ = 4~ı − 4~ + 2 ~k.
¯ t ¯ t t2
¯ 1 ¯
¯− 2 0 2 ¯
t
Pentru M = A urmează că t = 1, deci vectorul director al binormalei este ~B = 4~ı −

4~ + 2~k. Ecuaţia planului osculator ı̂n A este ( P) : 4x − 4(y − 2) + 2(z − 1) = 0, adică
x y −2 z −1
( P) : 4x − 4y + 2z + 6 = 0. Ecuaţia binormalei ı̂n A este (d) : 4 = −4 = 2 .
³ 3) Un vector normal la planul rectificant ı̂ntr-un punct curent M (t) este ~R =

´
d~r
dt ×
d~r d2~r ~
dt × dt2 , R fiind şi vector director al normalei principale. Se obţine că
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~
 k ¯ µ ¶ µ ¶ µ ¶
¯ ¯
~R = ¯ 1 2 2t¯ = 4 + 8 ~ı − 2 − 8t ~ + − 4 − 8 ~k.
¯t ¯ t2 t3 t2
¯ 4 2 ¯
¯4 − t 2 ¯
t
~ = ~ı + ~k. Deoarece ~R · N
Un vector normal la planul ( P) este N ~ = 0, ~R şi N
~ sunt per-
pendiculari pentru orice valoare a lui t, iar normala principală este paralelă cu planul
( P ).
14.8 Determinaţi ecuaţiile tangentei şi planului normal la curbele date mai jos ı̂n punctele
precizate
π
1) (C ) : ~r (t) = 2 cos t~ı + 2 sin t~ + 4t~k ı̂n M0 (t0 = ).
 6
 x 3 − y2 + z + 6 = 0
2) (C ) : ı̂n M0 (−1, −2, −1).
 x − y2 + z3 + 6 = 0
Soluţie
1) Un vector tangent la curbă ı̂ntr-un punct curent M (t) este
~T = d~r = (−2 sin t)~ı + 2 cos t~j + 4~k.

dt
√
Cum M0 (t0 = π6 ) = M0 ( 3, 1, 2π 3 ), urmează că ecuaţia tangentei ı̂n M0 este ( d ) :
√
x− 3 y − 1 z − 2π
π
√
−1 = √ = 3
, iar ecuaţia planului normal ı̂n M 0 ( t 0 = ) este ( P ) : ( x − 3) ·
3 √4 2π
√ 6 8π
(−1) + (y − 1) · 3 + (z − 3 ) · 4 = 0, adică ( P) : − x + y 3 + 4z − 3 = 0.
2) Curba (C ) este dată ca intersecţie a suprafeţelor (S1 ) : x3 − y2 + z + 6 = 0 şi
(S2 ) : x − y2 + z3 + 6 = 0. Doi vectori normali la aceste suprafeţe ı̂n punctul curent
~ 1 = 3x2~ı − 2y~ + ~k şi N
M ( x, y, z) sunt N ~ 2 = ~ı − 2y~ + 3z2~k. Pentru x = −1, y = −2,
z = −1, aceasta conduce la N ~ 1 = 3~ı + 4~ +~k şi N
~ 2 =~ı + 4~ + 3~k. Urmează că un vector
normal ~T al tangentei la (C ) ı̂n M0 este N ~1×N~ 2 , adică
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~ k ¯
¯ ¯
~T = ¯3 4 1¯ = 8~ı − 8~ + 8~k.
¯ ¯
¯ ¯
¯1 4 3¯
x +1 y +2 z +1 x +1
Ecuaţia tangentei ı̂n M0 (−1, −2, −1) este (d) : 8 = −8 = 8 , sau (d) : 1 =
y +2 z +1
−1 = 1 , iar ecuaţia planului normal ı̂n M0 (−1, −2, −1) este ( P) : ( x + 1) · 8 + (y +
2) · (−8) + (z + 1) · 8 = 0, adică ( P) : 8x − 8y + 8z = 0, sau ( P) : x − y + z = 0.
14.9 Fie curba (C ) : ~r (t) = (2t − 1)~ı + t3~ + (1 − t2 )~k.

1) Să se determine punctele de pe curba (C ) ı̂n care planul osculator este perpendicular pe
planul ( P) : 7x − 12y + 5z − 3 = 0.
2) În punctele obţinute mai sus, să se scrie ecuaţiile binormalei.
Soluţie
d2~r
Un vector normal la planul osculator ı̂ntr-un punct curent M (t) este ~B = d~r
dt × dt2
,
unde
d~r d2~r
= 2~ı + 3t2~ − 2t~k, = 6t~ − 2~k.
dt dt2
Se obţine că ¯ ¯
¯ ¯
¯~ı ~ ~k ¯
¯ ¯
~B = ¯2 3t2 −2t¯ = 6t2~ı + 4~ + 12t~k.
¯ ¯
¯ ¯
¯0 6t −2 ¯
Un vector normal la planul ( P) este N ~ = 7~ı − 12~ + 5~k. Dacă planul osculator este
perpendicular pe ( P), urmează că ~B ⊥ N,
~ deci ~B · N~ = 0. De aici rezultă că 42t2 −
4
48 + 60t = 0, deci t1 = 7 , t2 = −2. Urmează că M1 (t1 ) = M1 ( 17 , 343
64 33
, 49 ), M2 (t2 ) =
64
x − 71 y− 343 z− 33
M2 (−5, −8, −3). Ecuaţia binormalei ı̂n M1 este atunci (d1 ) : 96 = 4 = 48
49
, ı̂n
49 7
x +5 y +8 z +3
timp ce ecuaţia binormalei ı̂n M2 este (d2 ) : 24 = 4 = −24 .
14.10 Determinaţi
 curbura şi torsiunea următoarelor curbe

 x (t) = a cos t


1) (C ) : y(t) = a sin t , t ∈ R, a, b > 0;



z(t) = bt
2) (C ) : ~r(t) = et cos t~ı + et sin t~ + et~k, t ∈ R;

y = sh x
3) (C ) : , x ∈ R.
z = ch x
Soluţie
Curbura, respectiv torsiunea unei curbe (C ) ı̂ntr-un punct curent M (t) sunt date
prin formulele
° ° ³ ´
° d~r d2~r ° d~r d2~r d3~r
° × 2° dt , dt2 , dt3
e(t) = dt° °dt ,
K e(t) = °
T °2 .
° d~r °3 ° d~r d2~r °
° dt ° ° dt × dt2
°
d~r
= − a sin t~ı + a cos t~ + b~k;
dt
d2~r
= − a cos t~ı − a sin t~;
dt2
d3~r
= a sin t~ı − a cos t~,
dt3
deci
¯ ¯
¯ ~k ¯¯
¯ ~ı ~
2
d~r d ~r ¯ ¯
× 2 = ¯¯ − a sin t a cos t b ¯¯ = ab sin t~ı − ab cos t~ + a2~k.
dt dt ¯ ¯
¯− a cos t − a sin t 0¯
Atunci
° ° q p
° d~r °
° ° = (− a sin t)2 + ( a cos t)2 + b2 = a2 + b2 ;
° dt °
° °
° d~r d2~r ° q p
° × ° = ( ab sin t)2 + (− ab cos t)2 + ( a2 )2 = a a2 + b2 ,
° dt dt2 °
deci √
2 2
e( t ) = √ a + b =
K
a a
.
3 a + b2
2
a2 + b2
De asemenea,
¯ ¯
¯ ¯
µ ¶ ¯ − a sin t a cos t b ¯
2 3
d~r d ~r d ~r ¯ ¯
, 2 , 3 = ¯¯− a cos t − a sin t 0¯¯ = a2 b,
dt dt dt ¯ ¯
¯ a sin t − a cos t 0¯
iar
e= a2 b b
T √ = √ 3
.
(a a2 + b2 )3 a a2 + b2
d~r
= et (cos t − sin t)~ı + et (cos t + sin t)~ + et~k;
dt
d2~r
= −2et sin t~ı + 2et cos t~ + et~k;
dt2
d3~r
3
= −2et (cos t + sin t)~ı + 2et (cos t − sin t)~ + et~k,
dt
deci
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ~ ¯ ¯ ~ ¯
¯ ~
ı ~
 k ¯ ¯ ~ı ~
 k ¯
2
d~r d ~r ¯ ¯ ¯ ¯
× 2 = ¯e (cos t − sin t) e (cos t + sin t) e ¯ = e ¯cos t − sin t cos t + sin t 1¯¯
¯ t t t ¯ 2t ¯
dt dt ¯ ¯ ¯ ¯
¯ −2et sin t 2et cos t et ¯ ¯ −2 sin t 2 cos t 1¯
h i
2t ~
= e (sin t − cos t)~ı − (cos t + sin t)~ + 2k .
Atunci
° ° q
° d~r ° √
° ° = [et (cos t − sin t)]2 + [et (cos t + sin t)]2 + [et ]2 = et 3,
° dt °
° ° q
° d~r d2~r ° √
° ×
° dt
° = [e2t (sin t − cos t)]2 + [−e2t (cos t + sin t)]2 + [2e2t ]2 = e2t 6,
dt2 °
deci √ √
e 2t 6 1 2
e( t ) =
K √ = t .
( e t 3)3 e 3
De asemenea,
¯ ¯
¯ t t t ¯
µ ¶ ¯ e (cos t − sin t) e (cos t + sin t) e ¯
2 3
d~r d ~r d ~r ¯ ¯
, 2 , 3 = ¯¯ −2et sin t 2et cos t et ¯¯
dt dt dt ¯ ¯
¯−2et (cos t + sin t) 2et (cos t − sin t) et ¯
¯ ¯
¯ ¯
¯ cos t − sin t cos t + sin t 1¯
¯ ¯
= e3t ¯¯ −2 sin t 2 cos t 1¯¯
¯ ¯
¯−2(cos t + sin t) 2(cos t − sin t) 1¯
¯ ¯
¯ ¯
¯cos t − sin t cos t + sin t 1¯
L3 = L3 +2L1 −2L2 3t 3t ¯
0 ¯
========= = e e ¯¯ −2 sin t 2 cos t 1¯¯
¯ ¯
¯ 0 0 1¯
¯ ¯
¯cos t − sin t cos t + sin t¯
¯ ¯
= e3t ¯ ¯ = 2e3t .
¯ −2 sin t 2 cos t ¯
În concluzie,
e(t) =2e3t 1
T √ = t.
(e2t 6)2 3e
3) Deoarece curba este definită explicit cu y, z ca funcţii de x, pentru a obţine
reprezentarea parametrică se poate considera x ca parametru, x = t. Se obţine că
d~r
=~ı + ch t~ + sh t~k;
dt
d2~r
= sh t~ + ch t~k;
dt2
d3~r
= ch t~ + sh t~k,
dt3
deci
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~ k ¯
2
d~r d ~r ¯ ¯
× 2 = ¯¯1 ch t sh t ¯¯ =~ı − ch t~ + sh t~k,
dt dt ¯ ¯
¯0 sh t ch t¯
iar
° ° q
° d~r ° √
° ° = 12 + (ch t)2 + (sh t)2 = 2 ch t;
° dt °
° °
° d~r d2~r ° q √
° × ° = 12 + (− ch t)2 + (sh t)2 = 2 ch t.
° dt dt2 °
De aici, √
e(t) = √ 2 ch t =
K
1
.
( 2 ch t)3 2(ch t)2
De asemenea,
¯ ¯
¯ ¯
µ ¶ ¯ 1 ch t sh t ¯
2 3
d~r d ~r d ~r ¯ ¯
, 2 , 3 = ¯0 sh t ch t¯¯ = −1,
¯
dt dt dt ¯ ¯
¯0 ch t sh t ¯
de unde
e(t) = − 1
T .
2(ch t)2
14.11 În fiecare dintre cazurile de mai jos, să se arate prin calculul torsiunii sau prin elim-
inarea parametrului t că (C ) este o curbă plană şi să se determine ecuaţia planului curbei.
1) (C ) : ~r (t) = (t2 − 1)~ı + t2~ + ln t~k, t ∈ R;
2) (C ) : ~r (t) = (2t3 + t2 )~ı + (t2 − 2t)~ + (t3 + t − 1)~k, t ∈ R.
Soluţie
1) Fie M ( x, y, z) un punct curent pe curbă. Atunci x (t) = t2 − 1, y(t) = t2 , z(t) =
ln t, iar x (t) − y(t) + 1 = 0. În concluzie, (C ) se găseşte ı̂n planul x − y + 1 = 0. De
asemenea,
d~r 1
= 2t~ı + 2t~ + ~k;
dt t
2
d ~r 1
2
= 2~ı + 2~ − 2~k;
dt t
d3~r 2~
= 3 k,
dt3 t
iar
¯ ¯
¯ 1 ¯ ¯ ¯
µ ¶ ¯ 2t 2t t ¯¯ ¯2t 2t¯
d~r d2~r d3~r ¯ 2 ¯ ¯
, 2 , 3 = ¯¯ 2 2 − t12 ¯¯ = 3 ¯ ¯ = 0,
dt dt dt ¯ ¯ t ¯2 2¯
¯ 0 0 23 ¯
t
deci (C ) este curbă plană, iar planul curbei coincide cu planul osculator. Un vector
normal la planul osculator este
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯ ~
ı ~ k ¯
2 ¯ ¯
~B = d~r × d ~r = ¯2t 2t 1 ¯ = − 4~ı + 4~;
dt dt2 ¯ t ¯ t t
¯ ¯
¯ 2 2 − 12 ¯
t
un vector constant coliniar cu acesta este ~v = ~ı −~. Ecuaţia planului osculator este
atunci ( x − x0 ) − (y − y0 ) = 0, unde M0 ( x0 , y0 , z0 ) este un punct oarecare de pe curbă.
Pentru t = 0 se obţine M0 (−1, 0, 1), iar ecuaţia planului osculator devine x − y + 1 = 0.
2) Fie M ( x, y, z) un punct curent de pe curbă. Atunci x (t) = 2t3 + t2 , y(t) = t2 − 2t,
z(t) = t3 + t − 1. Ecuaţia unui plan care conţine curba (C ) va fi Ax + By + Cz + D = 0,
cu A, B, C, D ce urmează a fi determinaţi. Se obţine că
A(2t3 + t2 ) + B(t2 − 2t) + C (t3 + t − 1) + D = 0,
de unde 2A + C = 0, A + B = 0, −2B + C = 0, D − C = 0. Atunci B = − A, C = −2A,

D = −2A, iar curba (C ) se găseşte ı̂n planul Ax − Ay − 2Az − 2A = 0. Simplificând
prin A obţinem că ecuaţia căutată este x − y − 2z − 2 = 0.
De asemenea,
d~r
= (6t2 + 2t)~ı + (2t − 2)~ + (3t2 + 1)~k;
dt
d2~r
= (12t + 2)~ı + 2~ + 6t~k;
dt2
d3~r
= 12~ı + 6~k,
dt3
iar
¯ ¯
¯ 2 2 ¯
µ ¶ ¯6t + 2t 2t − 2 3t + 1¯
2 3
d~r d ~r d ~r ¯ ¯
, 2 , 3 = ¯¯ 12t + 2 2 6t ¯¯
dt dt dt ¯ ¯
¯ 12 0 6 ¯
¯ ¯
¯ 2 + 1¯
¯ 2t − 2 2t − 2 3t ¯
C10 =C1 −2C3 ¯ ¯
======= ¯¯ 2 2 6t ¯¯ = 0,
¯ ¯
¯ 0 0 6 ¯
deci (C ) este curbă plană. Ca mai sus, un vector normal la planul curbei este
¯ ¯
¯ ~k ¯¯
¯ ~ı ~
2 ¯ ¯
~B = d~r × d ~r = ¯6t2 + 2t 2t − 2 3t2 + 1¯
dt dt2 ¯ ¯
¯ ¯
¯ 12t + 2 2 6t ¯
= (6t2 − 12t − 2)~ı − (6t2 − 12t − 2)~ − 2(6t2 − 12t − 2)~k;
un vector constant coliniar cu acesta este ~v =~ı −~ − 2~k. Ecuaţia planului osculator este
atunci ( x − x0 ) − (y − y0 ) − 2(z − z0 ) = 0, unde M0 ( x0 , y0 , z0 ) este un punct oarecare
de pe curbă. Pentru t0 = 0 se obţine M0 (0, 0, −1), iar ecuaţia planului osculator devine
x − y − 2z + 2 = 0.


 1

 x (t) =
 t
14.12 Determinaţi punctele curbei (C ) : y(t) = t ı̂n care binormala este perpen-




z(t) = 2t2 − 1

x + y = 1
diculară pe dreapta (d) : .
4x − z = 2
Soluţie
Cum
d~r 1
= − 2~ı +~ + 4t~k;
dt t
2
d ~r 2
2
= 3~ı + 4~k,
dt t
un vector director al binormalei este
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯ ~ı ~ k ¯
2 ¯ ¯
~B = d~r × d ~r = ¯− 12 1 4t¯ = 4~ı + 12~ − 2 ~k.
dt dt 2 ¯ ¯ t2 t3
¯ 2t ¯
¯ 3 0 4¯
t
Deoarece (d) este dată ca intersecţia planelor ( P1 ) : x + y = 1 şi ( P2 ) : 4x − z = 2,

un vector director al său este ~v = N ~1 × N~ 2 , unde N ~ 2 = 4~ı − ~k sunt vectori
~ 1 = ~ı +~, N
normali la ( P1 ), respectiv ( P2 ). Se obţine că ~v = −~ı +~ − 4~k.
Binormala ı̂ntr-un punct curent M (t) este perpendiculară pe (d) dacă ~B ⊥ ~v, adică
2
~B · ~v = 0. Se obţine că −4 + 12
t2
+ 8
t3
= 0, ceea ce conduce la (−4) (t+1)t3(t−2) = 0, deci
t ∈ {−1, 2}. Se obţin de aici punctele M1 (−1, −1, 1), M2 ( 21 , 2, 7).


 x (t) = a sin2 t


14.13 Fie curba (C ) : y(t) = a sin 2t , t ∈ R, a > 0.



z(t) = a cos2 t
1) Demonstraţi, prin calculul torsiunii sau prin eliminarea parametrului t, că (C ) este o
curbă plană.
2) Demonstraţi că (C ) aparţine unui elipsoid cu centrul ı̂n origine, a cărui ecuaţie se cere.
3) Precizaţi punctele curbei ı̂n care curbura este minimă.
Soluţie
1) Fie M ( x, y, z) un punct curent pe curba (C ). Se observă că x (t) + z(t) = a, deci
(C ) este conţinută ı̂n planul x + z = a.
2) Are loc relaţia

x2 y2 z2
2
+ 2
+ 2
= sin4 t + 2 sin2 t cos2 t + cos4 t = (sin2 t + cos2 t)2 = 1,
a 2a a
2
x2 y z2
deci (C ) se află pe suprafaţa elipsoidului ( E) : a2
+ 2a 2 + a2
= 1.
3) Se observă că
d~r
= 2a sin t cos t~ı + 2a cos 2t~ − 2a sin t cos t~k
dt
= a sin 2t~ı + 2a cos 2t~ − a sin 2t~k;
d2~r
= 2a cos 2t~ı − 4a sin 2t~ − 2a cos 2t~k.
dt2
Atunci
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯ ~ı ~ k ¯
2
d~r d ~r ¯ ¯
× 2 = ¯¯ a sin 2t 2a cos 2t − a sin 2t ¯¯ = −4a2~ı − 4a2~k.
dt dt ¯ ¯
¯2a cos 2t −4a sin 2t −2a cos 2t¯
În concluzie,
° ° q p
° d~r °
° ° = ( a sin 2t)2 + (2a cos 2t)2 + ( a sin 2t)2 = 2a2 + 2a2 cos2 2t
° dt °
q
= a 2(1 + cos2 2t)
° °
° d~r d2~r ° q √
° × ° = (−4a2 )2 + (−4a2 )2 = 4a2 2,
° dt dt2 °
iar
√
2 2
e( t ) = √ 4a 2
K √ = √ ,
2 2a3 ( 1 + cos2 2t)3 a( 1 + cos2 2t)3
© ª
care este minimă pentru cos2 2t = 1, adică t ∈ ± π4 + kπ, ± π2 + kπ, k ∈ Z .


 x (t) = a cos t


14.14 Fie curba (C ) : y(t) = a sin t , t ∈ R, a, b > 0.



z(t) = bt
1) Demonstraţi că (C ) aparţine unui cilindru de rotaţie ı̂n jurul lui Oz, a cărui ecuaţie se
cere.
2) Demonstraţi că tangenta ı̂ntr-un punct curent M al curbei face un unghi constant cu
axa Oz.
3) Demonstraţi că planul normal şi planul osculator ı̂ntr-un punct curent M al curbei taie
axa Oz ı̂n acelaşi punct.
Soluţie
1) Fie M ( x, y, z) un punct curent de pe curba (C ). Se observă că x2 + y2 = a2 , deci
(C ) se află pe suprafaţa cilindrului de rotaţie x2 + y2 = a2 .
2) Un vector tangent la curbă ı̂ntr-un punct curent M ( x, y, z) este ~T = ddt~r = − a sin t~ı +
a cos t~ + b~k. Unghiul ϕ dintre ~T (vector director al tangentei) şi~k (vector director al axei
~T ·~k
Oz) se calculează cu ajutorul formulei cos ϕ = = √ b . În concluzie, tangenta
k~T |·k~kk a2 + b2
ı̂ntr-un punct M la curbă face unghiul ϕ = arccos √ 2b cu axa Oz.
a + b2
3) Deoarece
d~r
= − a sin t~ı + a cos t~ + b~k;
dt
d2~r
= − a cos t~ı − a sin t~,
dt2
urmează că un vector normal la planul normal este
~T = d~r = − a sin t~ı + a cos t~ + b~k,

dt
iar un vector normal la planul osculator este
¯ ¯
¯ ~k ¯¯
¯ ~ı ~
d~r d 2~r ¯ ¯
~B = × 2 = ¯¯ − a sin t a cos t b ¯¯ = ab sin t~ı − ab cos t~ + a2~k.
dt dt ¯ ¯
¯− a cos t − a sin t 0¯
Atunci ecuaţia planului normal ı̂ntr-un punct curent M este
( x − a cos t)(− a sin t) + (y − a sin t) a cos t + (z − bt)b = 0.
Acest plan intersectează axa Oz ı̂n I (0, 0, bt), punct ce se obţine punând x = y = 0 ı̂n
ecuaţia de mai sus. Ecuaţia planului osculator ı̂ntr-un punct curent M este
( x − a cos t) ab sin t + (y − a sin t)(− ab cos t) + (z − bt) a2 = 0,
iar acest plan de asemenea intersectează axa Oz ı̂n I (0, 0, bt).

Capitolul 15
PROBLEME DE SINTEZĂ
15.1 Fie ~a, ~b ∈ V3 necoliniari.

° ° ° °
1) Calculaţi °(~a + ~b) × (~a − ~b)°ı̂n funcţie de °~a × ~b° şi interpretaţi geometric rezultatul.
° °2 ° °2 ° °2 ° °2
2) Calculaţi °~a +~b° + °~a −~b° ı̂n funcţie de °~a° + °~b° şi interpretaţi geometric rezul-
tatul.
Soluţie
1) Folosind proprietăţile produsului vectorial, avem:
(~a + ~b) × (~a − ~b) = ~a × (~a − ~b) + ~b × (~a − ~b)

= ~a ×~a −~a × ~b + ~b ×~a − ~b × ~b
= ~0 −~a × ~b −~a × ~b − ~0 = −2~a × ~b.
° ° ° °
Rezultă că °(~a + ~b) × (~a − ~b)° = 2°~a × ~b°. Din punct de vedere geometric, această
egalitate arată că aria paralelogramului construit pe diagonalele unui paralelogram
este dublul ariei acestui paralelogram.
2) Folosind proprietăţile produsului scalar, avem:
° ° ° °
°~a + ~b°2 + °~a − ~b°2 = (~a + ~b) · (~a + ~b) + (~a − ~b) · (~a − ~b)
= ~a ·~a + 2~a · ~b + ~b · ~b +~a ·~a − 2~a · ~b + ~b · ~b

¡ ° °2 ¢
= 2~a2 + 2~b2 = 2 k~ak2 + °~b° .
Geometric, această identitate arată că suma pătratelor diagonalelor unui paralelogram
este egală cu suma pătratelor laturilor acestuia (un caz particular al teoremei lui Euler
ı̂ntr-un patrulater).
15.2 Demonstraţi că (~a × ~b,~b ×~c, ~c ×~a) = (~a,~b, ~c)2 , ∀~a,~b, ~c ∈ V3 .
135
136 Capitolul 15 PROBLEME DE SINTEZĂ
Soluţie
Notăm ~u = ~a × ~b, ~v = ~b ×~c. Folosind proprietăţile produsului mixt şi pe cele ale
dublului produs vectorial, obţinem că
(~a × ~b,~b ×~c, ~c ×~a) = (~u, ~v, ~c ×~a) = ~u · (~v × (~c ×~a))
= ~u · ((~v ·~a)~c − (~v ·~c)~a)) = ~u · ((~a · ~v)~c − (~c · ~v)~a))
= ~u · ((~a,~b, ~c)~c − (~c,~b, ~c)~a) = ~u · ((~a,~b, ~c)~c) = (~a,~b, ~c)~u ·~c
= (~a,~b, ~c)~c · ~u = (~a,~b, ~c)(~c,~a,~b)
= (~a,~b, ~c)2 .
15.3 Demonstraţi că
(~a × (~b ×~c),~b × (~c ×~a), ~c × (~a × ~b)) = 0, ∀~a,~b, ~c ∈ V3 .
Soluţie
Observăm că
~a × (~b ×~c) + ~b × (~c ×~a) +~c × (~a × ~b)

= (~a ·~c)~b − (~a · ~b)~c + (~b ·~a)~c − (~b ·~c)~a + (~c · ~b)~a − (~c ·~a)~b = ~0,
ı̂ntrucât produsul scalar este comutativ. Atunci, vectorii ~a × (~b × ~c), ~b × (~c × ~a) şi
~c × (~a × ~b) sunt coplanari (unul dinre ei fiind opusul sumei celorlalţi), prin urmare
produsul lor mixt este nul.
15.4 Fie G centrul de greutate al 4 ABC şi fie A1 , B1 , C1 proiecţiile punctelor A, B, C pe o

−−→ −→ −−→
dreaptă arbitrară care trece prin G. Demonstraţi că AA1 + BB1 + CC1 = ~0.
Soluţie
−→ −→ −−→ −→ −−→
Fie M mijlocul laturii [ BC ]; atunci GB + GC = 2GM. Însă GA = −2GM, prin
−→ −→ −→
urmare GA + GB + GC = ~0. Proiecţia sumei unor vectori pe o dreaptă este egală cu
−−→ −−→ −−→
suma proiecţiilor vectorilor daţi pe acea dreaptă; rezultă astfel că GA1 + GB1 + GC1 =
~0. În aceste condiţii,
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −−→
AA1 + BB1 + CC1 = ( GA − GA1 ) + ( GB − GB1 ) + ( GC − GC1 )
−→ −→ −→ −−→ −−→ −−→
= ( GA + GB + GC ) − ( GA1 + GB1 + GC1 ) = ~0 − ~0 = ~0.
15.5 Fie M, N, P, Q, R, S mijloacele laturilor consecutive ale hexagonului ABCDEF. Dacă

RN 2 = MQ2 + PS2 , demonstraţi că MQ ⊥ PS.
Soluţie
Considerăm că M, N, P, Q, R, S sunt mijloacele laturilor [ AB], [ BC ], [CD ], [ DE],
[ EF ], respectiv [ FA]. Avem
−→ 1 −→ −→ 1 −→ − → 1 −→ − →
RN = ( RB + RC ) = ( RF + FB) + ( RE + EC )
2 2 2
1 − → −→ 1 −→ − → → −
1 − →
= ( RF + RE) + ( FB + EC ) = ( FB + EC ).
2 2 2
−−→ −→ −→ −
→ −→ −→
Analog se arată că MQ = 21 ( AE + BD ), iar PS = 12 (CA + DF ), prin urmare
−→ −−→ − → 1 − → −→ −→ 1 −→ −→ −→
RN + MQ + PS = ( FB + BD + DF ) + ( EC + CA + AE) = ~0.
2 2
−→ −−→ − →
Deducem că RN = QM + SP, deci
−→ −−→ −→ −−→ −→
RN 2 = RN 2 = ( QM + SP)2 = QM2 + SP2 + 2QM · SP.
−−→ −→
Ţinând cont de ipoteza problemei, obţinem că QM · SP = 0, de unde rezultă că MQ ⊥
PS.
15.6 În tetraedrul ABCD, medianele din A ale triunghiurilor ABC, ABD şi ACD sunt
perpendiculare două câte două. Demonstraţi că AB = AC = AD.
Soluţie
−−→ −→
Fie M, N, P mijloacele muchiilor [ BC ], [ BD ], respectiv [CD ]; atunci AM = 12 ( AB +
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
AC ), AN = 21 ( AB + AD ), iar AP = 21 ( AC + AD ). Condiţia AM ⊥ AN conduce la
−−→ −→
anularea produsului scalar AM · AN, adică la
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
( AB + AC ) · ( AB + AD ) = 0 ⇔ AB2 + AB · AD + AB · AC + AC · AD = 0.
Transcriem ı̂n acelaşi mod ipotezele AM ⊥ AP şi AN ⊥ AP, obţinând că

−→ −→ −→ −→ −→ −→
AB2 = AC2 = AD2 = −( AB · AD + AB · AC + AC · AC ),
de unde rezultă că AB = AC = AD.
15.7 1) Arătaţi că M1 (3, 5, 2), M2 (4, 8, 6), M3 (5, 11, 10) sunt coliniare şi precizaţi ecuaţiile
dreptei determinate de ele.
2) Arătaţi că A(2, −2, 3), B(6, 2, −3), C (3, 1, 4), D (4, 0, 0) sunt coplanare şi precizaţi
ecuaţia planului determinat de ele.
Soluţie
−−−→ −−−→ −−−→
1) Observăm că M1 M2 =~ı + 3~ + 4~k, iar M1 M3 = 2~ı + 6~ + 8~k, prin urmare M1 M3 =
−−−→ −−−→
2 M1 M2 , de unde rezultă coliniaritatea celor trei puncte. Vectorul M1 M2 este vector
director al dreptei (d) determinate de ele, prin urmare ecuaţiile dreptei (d) sunt
x−3 y−5 z−2
(d) : = = .
1 3 4
2) Verificăm condiţia de coplanaritate
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x y z 1¯ ¯2 −2 3 1¯¯
¯ A A A ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x B y B z b 1¯ ¯6 2 −3 1¯¯
¯ ¯ ¯
¯ x y z 1¯ = ¯3 1 4 1¯¯
= . . . = 0.
¯ C C C ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x D y D z D 1¯ ¯4 0 0 1¯
Ecuaţia planului determinat de punctele A, C, D este
¯ ¯
¯ x y z 1¯
¯ ¯
¯ ¯
¯ 2 −2 3 1¯
( P) : ¯¯ ¯ = 0, i.e. ( P) : 11x − 5y + 4z − 44 = 0.
¯
¯ 3 1 4 1¯
¯ ¯
¯ 4 0 0 1¯
1) Observăm că
q √
M1 M2 = (4 − 3)2 + (8 − 5)2 + (6 − 2)2 =
26,
q √
M2 M3 = (5 − 4)2 + (11 − 8)2 + (10 − 6)2 = 26,
q √
M1 M3 = (5 − 3)2 + (11 − 5)2 + (10 − 2)2 = 2 26,
de unde M1 M2 + M2 M3 = M1 M3 , iar M1 , M2 , M3 sunt coliniare.

−→ −→ −→
2) Cum AB = 4~ı + 4~ − 6~k, AC =~ı + 3~ +~k, AD = 2~ı + 2~ − 3~k, iar
¯ ¯
¯ ¯
¯4 4 −6¯
−→ −→ −→ ¯ ¯
( AB, AC, AD ) = ¯¯1 3 1 ¯¯ = 0,
¯ ¯
¯2 2 −3¯
−→ −→ −→
urmează că AB, AC, AD sunt coplanari, deci punctele A, B, C, D aparţin unui aceluiaşi
plan ( P). Un vector normal la ( P) este atunci
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~
 k ¯
−→ −→ ¯ ¯ ¯
AB × AC = ¯4 4 −6¯¯ = 22~ı − 10~ + 8~k.
¯ ¯
¯1 3 1 ¯
Ecuaţia planului căutat este atunci ( P) : 22x − 10y + 8z + C = 0, unde C se determină

punând condiţia ca A ∈ ( P), obţinându-se că C = −88. De aici, planul căutat are
ecuaţia ( P) : 22x − 10y + 8z − 88 = 0, i.e. ( P) : 11x − 5y + 4z − 44 = 0.
15.8 Fie A(3, 1, 5), B(7, 3, 1), C (5, 5, 3).

1) Este 4 ABC dreptunghic? Dar isoscel?
2) Determinaţi ecuaţia laturii AB şi a medianei AM.
3) Precizaţi aria 4 ABC.
−→ −→ −→
4) Determinaţi ( AB, BC, CA).
Soluţie
1) Calculăm lungimile laturilor 4 ABC:
q
AB = (7 − 3)2 + (3 − 1)2 + (1 − 5)2 = 6,
q √
BC = (5 − 7)2 + (5 − 3)2 + (3 − 1)2 = 4 3,
q √
CA = (3 − 5)2 + (1 − 5)2 + (5 − 3)2 = 2 6.
Deoarece AB2 = 36 = BC2 + CA2 , 4 ABC este dreptunghic, cu m(Ĉ ) = 90◦ . Evident,
triunghiul considerat nu este isoscel.
−→
2) Vectorul director al laturii AB este AB(4, 2, 4). Rezultă că
x−3 y−1 z−5

( AB) : = = .
4 2 4
−−→
Mijlocul laturii [ BC ] este punctul M (6, 4, 2). Atunci AM (3, 3, −3), deci ecuaţia medi-
anei din A este
x−3 y−1 z−5
( AM) : = = .
3 3 −3
3) Triunghiul fiind dreptunghic de catete AC şi BC, rezultă că
√ √
AC · BC 2 6·4 3 √
S ABC = = = 12 2.
2 2
4) Produsul mixt a trei vectori coplanari este nul.
1) Se observă că
−→ −→ −
→
AB = 4~ı + 2~ − 4~k, AC = 2~ı + 4~ − 2~k, BC = −2~ı + 2~ + 2~k.
−→ − → −→ −→
Cum AC · BC = 2 · (−2) + 4 · 2 + (−2) · 2 = 0, urmează că AC ⊥ BC, deci 4 ABC
°−→° °−→° √ °−→° √
este dreptunghic, cu m(Ĉ ) = 90◦ . Deoarece ° AB° = 6, ° BC ° = 4 3, ° AC ° = 2 6,
4 ABC nu este isoscel.
3) Au loc egalităţile
1° → −→° √
S ABC = °−
AB × AC ° = 12 2.
2
15.9 Fie A(1, −2, 1), B(2, 1, −1), C (3, 2, 6).

−→ −→
1) Determinaţi AB × AC.
2) Demonstraţi că A, B, C nu sunt coliniare şi precizaţi aria 4 ABC.
3) Precizaţi un vector perpendicular pe planul ( ABC ).
°−→ −→°2 °−→ −→°2 ¡°−→°2 °−→°2 ¢
4) Verificaţi că ° AB + AC ° + ° AB − AC ° = 2 ° AB° + ° AC ° .
Soluţie
−→ −→
1) Cum AB(1, 3, −2), iar AC (2, 4, 5), atunci
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~
 k ¯
−→ −→ ¯ ¯ ¯
AB × AC = ¯1 3 −2¯¯ = 23~ı − 9~ − 2~k.
¯ ¯
¯2 4 5 ¯
−→ −→ −→ −→
2) Întrucât AB × AC 6= ~0, ı̂nseamnă că vectorii nenuli AB şi AC sunt necoliniari,
prin urmare punctele A, B, C sunt necoliniare. Aria 4 ABC este
√
1° −→ −→ ° 614
S ABC = ° AB × AC ° = .
2 2
−→ −→
3) Un vector perpendicular pe planul ( ABC ) este chiar AB × AC = 23~ı − 9~ − 2~k.
−→ −→ −→ −→
4) Avem: AB + AC = 3~ı + 7~ + 3~k, AB − AC = −~ı −~ − 7~k, prin urmare
°−→ −→°2 °−→ −→°2
° AB + AC ° + ° AB − AC ° = (32 + 72 + 32 ) + ((−1)2 + (−1)2 + (−7)2 )
= 67 + 51 = 118.
Pe de altă parte,
¡°−→°2 °−→°2 ¢
2 ° AB° + ° AC ° = 2(12 + 32 + (−2)2 ) + 2(22 + 42 + 52 ) = 28 + 90 = 118,
de unde cerinţa problemei.
15.10 Fie ABCDA0 B0 C 0 D 0 un cub de latură 1. Determinaţi distanţa dintre dreptele AC 0 şi
BD, punând ı̂n evidenţă perpendiculara comună.
Soluţie
Raportăm spaţiul la un reper ortogonal ı̂n raport cu care A(0, 0, 0), B(1, 0, 0), C (1, 1, 0),
D (0, 1, 0), A0 (0, 0, 1), B0 (1, 0, 1), C 0 (1, 1, 1), iar D 0 (0, 1, 1). Considerăm M un punct pe
dreapta
 AC 0 , iar N un punct pe dreapta BD. Cum ecuaţiileparametrice al lui AC 0 sunt

 x=t 
 x = 1+s

 

y = t , t ∈ R, iar ecuaţiile parametrice al lui BD sunt y = −s , s ∈ R, putem

 


z = t 
z = 0
−−→
considera că M (t, t, t), N (1 + s, −s, 0), cu t, s ∈ R. Astfel, MN (1 − t + s, −t − s, −t).
Dorim ca MN să fie perpendiculara comună a dreptelor BD şi AC 0 ; atunci
−→ −−→ 1
BD · MN = 0 ⇒ (−1) · (1 − t + 2) + 1 · (−t − s) + 0 · (−t) = 0 ⇒ s = − ;
2
−−→0 −−→ 1
AC · MN = 0 ⇒ 1 · (1 − t + s) + 1 · (−t − s) + 1 · (−t) = 0 ⇒ t = .
3
Rezultă coordonatele punctelor M şi N, anume M ( 13 , 13 , 31 ), iar N ( 21 , 12 , 0). Prin urmare,
√
6
distanţa dintre cele două drepte va fi MN = 6 .
15.11 Determinaţi ecuaţia dreptei care trece prin A(1, 2, 2) şi este paralelă cu planele ( P1 ) :
2x − y + 3z − 1 = 0 şi ( P2 ) : 3x + 2y − z + 4 = 0.
Soluţie
Fie (d) dreapta care trece prin A şi este paralelă cu cele două plane, iar ~v( a, b, c)
−
→ − →
un vector director al ei. Dacă N1 şi N2 sunt vectori normali la planele ( P1 ), respectiv
−
→ −
→ −
→ −
→ −
→
( P2 ), atunci ~v ⊥ N1 şi ~v ⊥ N2 , prinurmare ~v · N1 = ~v · N2 = 0. Întrucât N1 (2, −1, 3),
−→ 2a − b + 3c = 0
iar N2 (3, 2, −1), obţinem sistemul . O soluţie particulară a acestui
3a + 2b − c = 0
sistem, obţinută pentru c = 7, este (−5, 11, 7). Ecuaţiile dreptei sunt
x−1 y−2 z−2
(d) : = = .
−5 11 7
−
→
Fie (d) dreapta căutată şi ~v un vector director al ei. Fie deasemenea N1 = 2~ı −~ + 3~k,
−→
N2 = 3~ı + 2~ − ~k vectori normali la ( P1 ), respectiv ( P2 ). Cum (d) este paralelă cu ( P1 )
−→ −
→
şi ( P2 ), ~v este perpendicular atât pe N1 cât şi pe N2 ; urmează că o alegere pentru ~v este
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯~ı ~ k ¯
−
→ − → ¯ ¯ ¯
~v = N1 × N2 = ¯2 −1 3 ¯¯ = −5~ı + 11~ + 7~k.
¯ ¯
¯3 2 −1¯
Ecuaţiile dreptei sunt atunci

x−1 y−2 z−2
(d) : = = .
−5 11 7
15.12 Se consideră cercurile (C1 ) : x2 + y2 + 8x − 6y + 15 = 0; (C2 ) : x2 + y2 − 2x + 4y −

15 = 0; (C3 ) : x2 + y2 − 10x − 4y + 25 = 0.
1) Determinaţi mulţimea punctelor M din plan cu proprietatea că tangentele duse din M
la (C1 ) şi la (C2 ) sunt congruente.
2) Aflaţi punctul M din care se pot duce tangente congruente la cele trei cercuri.
Soluţie
1) Ecuaţia axei radicale a cercurilor (C1 ) şi (C2 ) se obţine ,,reducând pătratele” ı̂ntre
ecuaţiile celor două cercuri, deci scăzând membru cu membru cele două ecuaţii. Locul
geometric al punctelor M cu proprietatea dorită este dreapta (d) : x − y + 3 = 0.
2) Axa radicală a cercurilor (C1 ) şi (C3 ) este dreapta (d0 ) : 9x − y − 5 = 0. Inter-
sectând dreptele (d) şi (d0 ), găsim coordonatele punctului M căutat, anume M (1, 4).
1) Fie M ( a, b) punctul căutat, iar MT1 = MT2 tangentele congruente la primele
două cercuri. Din triunghiurile dreptunghice MT1O1 şi MT2O2 , obţinem cu teorema
lui Pitagora că MO12 = R21 + MT12 , iar MO22 = R22 + MT22 . Scăzând membru cu membru
cele două relaţii, obţinem că MO12 − MO22 = R21 − R22 . Însă O1 (−4, 3), O2 (1, −2), R1 =
√ √
10, R1 = 20 şi deducem că
( a + 4)2 + (b − 3)2 − ( a − 1)2 − (b + 2)2 = 10 − 20, i.e. a − b + 3 = 0.
Rezultă că locul geometric al lui M este dreapta (d) : x − y + 3 = 0.

2) Procedăm ca mai sus, adăugând condiţia corespunzătoare celui de-al treilea cerc.
x2 y2 8
15.13 Se consideră hiperbola ( H ) : − = 1 şi punctul său M(5, ). Tangenta ı̂n
9 4 3
M la hiperbolă taie asimptotele ı̂n punctele B, respectiv C. Demonstraţi că M este mijlocul
segmentului BC.
Soluţie
2
Ecuaţiile celor două asimptote sunt (d1 ) : y = 3 x, respectiv y = − 23 x. Tangenta
ı̂n M la hiperbolă se află prin dedublare şi are ecuaţia (d) : 5x − 6y − 9 = 0. Inter-
sectând tangenta cu asimptotele, obţinem coordonatele punctelor B şi C, anume B(9, 6)
şi C (1, − 23 ). Se verifică imediat că punctul M (5, 83 ) este mijlocul segmentului [ BC ].
15.14 Fie sfera (S) : x2 + y2 + z2 − 6x + 4y − 10z − 62 = 0.

1) Precizaţi centrul şi raza sferei S.
2) Arătaţi că A(−5, 2, −3) este exterior sferei şi precizaţi ecuaţia sferei (S1 ) cu centrul ı̂n
A care este tangentă exterior la (S).
3) Precizaţi coordonatele punctului de tangenţă a sferelor (S) şi (S1 ).
Soluţie
1) Ecuaţia redusă a sferei este (S) : ( x − 3)2 + (y + 2)2 + (z − 5)2 = 100, prin urmare
centrul sferei este punctul C (3, −2, 5) iar raza sa este R = 10.
p
2) Cum CA = (−8)2 + 42 + (−8)2 = 12 > 10, rezultă că punctul A este exterior
sferei (S). Raza sferei (S1 ) este R1 = CA − R = 2, iar ecuaţia sa este
(S1 ) : ( x + 5)2 + (y − 2)2 + (z + 3)2 = 4.
3) Punctul de tangenţă al celor două sfere se află intersectând dreapta CA cu sfera

(S) şi alegând dintre cele două puncte obţinute pe 
acela care este interior segmentului

 x = −5 + 8t


[CA]. Ecuaţiile parametrice ale dreptei (CA) sunt y = 2 − 4t , t ∈ R. Impunem



z = −3 + 8t
condiţia ca ( x − 3)2 + (y + 2)2 + (z − 5)2 = 100 ⇔ (−8 + 8t)2 + (4 − 4t)2 + (−8 +
8t)2 = 100 ⇔ 144(t − 1)2 = 100 ⇔ t1,2 = 1 ± 56 . Punctul interior se obţine pentru t = 1
6
şi este M (− 11 4 5
3 , 3 , − 3 ).
3) Coordonatele punctului de tangenţă M se obţin ştiind că acesta ı̂mparte [CA] ı̂n
CM
raportul k = MA = 5. De aici,
kx A + xC 11 ky A + yC 4 kz A + zC 5
xM = =− , yM = = , zM = =− .
k+1 3 k+1 3 k+1 3
x−2 y+1
15.15 Determinaţi ecuaţiile planelor care conţin dreapta (d) : = = −z şi sunt
3 2
1 49
tangente sferei (S) : x2 + y2 + (z + )2 = .
2 108
Soluţie
Fie ( P) : ax + by + cz + d = 0 planul căutat. Dreapta (d) este conţinută ı̂n plan dacă
două puncte ale ei se află ı̂n plan. Punctele A(2, −1, 0) şi B(5, 1, −1) aparţin dreptei
 
2a − b + d = 0 d = b − 2a
şi atunci ele se află ı̂n planul ( P) dacă ⇔ .
5a + b − c + d = 0 c = 3a + 2b
Distanţa de la centrul sferei la plan trebuie să fie egală cu raza sferei, prin urmare
| a · 0 + b · 0 + c · (− 21 ) + d| 7
√ =√ ⇔ 17a2 − 12ab − 5b2 = 0
2
a +b +c2 2 108
5b
⇔ ( a − b)(17a + 5b) = 0 ⇔ a = b sau a = − .
17
Dacă a = b, rezultă că c = 5b, d = −b şi obţinem planul ( P1 ) : x + y + 5z − 1 = 0. Dacă

5b
a = − 17 , obţinem analog planul ( P2 ) : −5x + 17y + 19z + 27 = 0.
x −2
Dreapta (d) este intersecţia planelor (P1 ) : 3 = −z, i.e. (P1 ) : x + 3z − 2 = 0 şi
y +1
(P2 ) : 2 = −z, i.e. (P2 ) : y + 2z + 1 = 0. Un plan care conţine dreapta (d), diferit de
(P1 ), are ecuaţia ( P) : ( x + 3z − 2) + λ(y + 2z + 1) = 0, i.e. ( P) : x + λy + (2z + 3)z +
λ − 2 = 0, aparţinând fasciculului de plane determinat de (P1 ) şi de (P2 ).
Deoarece ( P) este tangent sferei (S), distanţa de la centrul C (0, 0, − 12 ) al sferei la
7
planul ( P) este egală cu raza R = √ a sferei. Urmează că
6 3
|0 + λ · 0 + (2λ + 3) · (− 12 ) + λ − 2| 7 | − 72 | 7
p = √ ⇔√ = √
1 + λ2 + (2λ + 3)2 6 3 5λ2 + 12λ + 10 6 3
1 1
⇔√ = √ .
2
5λ + 12λ + 10 3 3
n o
Urmează că 5λ2 + 12λ − 17 = 0, de unde λ1,2 ∈ 1, − 17
5 . Pentru λ1 = 1 se obţine
planul ( P1 ) : x + y + 5z − 1 = 0, iar pentru λ2 = − 17
5 se obţine ( P2 ) : x −
17
5 y − 19
5 z −
27
5 = 0, i.e. ( P2 ) : −5x + 17y + 19z + 27 = 0.


 x (t) = a sin3 t


15.16 Fie curba (C ) : y(t) = a cos3 t . Demonstraţi că (C ) este situată ı̂n intregime pe



z(t) = b cos 2t
un hiperboloid cu o pânză, a cărui ecuaţie se cere.
Soluţie
Se observă că
sin6 t + cos6 t = (sin2 t)3 + (cos2 t)3 = (sin2 t + cos2 t)(sin4 t − sin2 t cos2 t + cos4 t)
= 1 · ((sin2 t + cos2 t)2 − 3 sin2 t cos2 t) = 1 − 3 sin2 t cos2 t
3 1 + 3 cos2 2t
= 1− sin2 2t = ,
4 4
de unde
x 2 y2 1 3 z2
+ = + .
a2 a2 4 4 b2
De aici, curba (C ) aparţine hiperboloidului cu o pânză
x2 y2 z2
(H) : a2
+ a2
− b2
= 1.
4 4 3
15.17 Determinaţi o ecuaţie parametrică a curbei


 x 2 + y2 + z2 = R2
(C ) : (curba lui Viviani).
 x2 + y2 − Rx = 0.
Soluţie
Cum curba lui Viviani se află situată pe sfera (S) : x2 + y2 + z2 = R2 , se vor folosi
coordonatele sferice


 x = R sin ϕ cos θ


y = R sin ϕ sin θ , ϕ ∈ [0, π ], θ ∈ [0, 2π ).



z = R cos ϕ
Înlocuind ı̂n a doua ecuaţie se obţine că R2 sin2 ϕ − R2 sin ϕ cos θ = 0, deci sin ϕ cos θ =
sin2 ϕ. De aici,
(sin ϕ sin θ )2 = sin2 ϕ − (sin ϕ cos θ )2

= sin2 ϕ − sin4 ϕ = sin2 ϕ cos2 ϕ,
iar
sin ϕ sin θ = ± sin ϕ cos ϕ.

O reprezentare parametrică a curbei lui Viviani este deci



 x = R sin2 ϕ


y = ± R sin ϕ cos ϕ , ϕ ∈ [0, π ].



z = R cos ϕ


 x (t) = et cos t


15.18 Fie curba (C ) dată parametric prin y(t) = et sin t .



z(t) = e−2t
1) Determinaţi ecuaţia planului osculator şi a binormalei ı̂n M0 (t0 = 0). Este acest plan
paralel cu planul ( P) : x + y − 2z − 3 = 0? Dar perpendicular pe acesta?
2) Determinaţi punctele de pe curba (C ) ı̂n care tangenta este paralelă cu dreapta (d) :
x−2 y+3 z−1
= = .
1 1 −2
Soluţie
d~r
= et (cos t − sin t)~ı + et (sin t + cos t)~ − 2e−2t~k
dt
d2~r
= −2et sin t~ı + 2et cos t~ + 4e−2t~k.
dt2
De aici,
¯ ¯
¯ ~ ¯
¯ ~ı ~ k ¯
2
d~r d ~r ¯ ¯
× 2 = ¯¯et (cos t − sin t) et (sin t + cos t) −2e−2t ¯¯ .
dt dt ¯ ¯
¯ −2et sin t 2et cos t +4e−2t ¯
În M0 (t0 = 0) = M0 (1, 0, 1), un vector normal la planul osculator este

2
~B = d~r × d ~r (0) = 8~ı − 4~ + 2~k,
dt dt2
care este şi vector director al binormalei. Ecuaţia planului osculator este
( P1 ) : 8( x − 1) − 4(y − 0) + 2(z − 1) = 0 i.e. ( P1 ) : 8x − 4y + 2z − 10 = 0,
iar ecuaţia binormalei ı̂n M0 este

x−1 y z−1
= = .
8 −4 2
−
→
Un vector normal la planul ( P) este N = ~ı +~ − 2~k. Cum ~B · N ~ = 0, urmează că
~B şi N
~ sunt perpendiculari, ceea ce ı̂nseamnă că planele ( P1 ) şi ( P) sunt deasemenea
perpendiculare.
2) Un vector tangent la curbă ı̂ntr-un punct curent M (t) este
~T = d~r = et (cos t − sin t)~ı + et (sin t + cos t)~ − 2e−2t~k.

dt
Din condiţia de paralelism,
et (cos t − sin t) et (sin t + cos t) −2e−2t

= = ,
1 1 −2
deci
et (cos t − sin t) = et (sin t + cos t) = e−2t ,
de unde
et sin t = 0, et cos t = e−2t .
Ridicând aceste relaţii la pătrat şi adunându-le, obţinem că e2t = e−4t , deci t = 0, iar
punctul căutat este M0 (1, 0, 1).


 x (t) = a cos t


15.19 Determinaţi f : R → R astfel ı̂ncât curba (C ) : y(t) = a sin t , t ∈ R, a > 0, să



z(t) = f (t)
fie curbă plană.
Soluţie
Deoarece
d~r
= − a sin t~ı + a cos t~ + f 0 (t)~k
dt
d2~r
2
= − a cos t~ı − a sin t~ + f 00 (t)~k
dt
d3~r
3
= a sin t~ı − a cos t~ + f 000 (t)~k,
dt
urmează că
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 0 (t) ¯ ¯ ¯
¯ − a sin t a cos t f ¯ 0 ¯ 0 0 f 0 (t) + f 000 (t)¯
d~r d2~r d3~r ¯ ¯ L1 = L1 + L3 ¯ ¯
( , 2 , 3 ) = ¯¯− a cos t − a sin t f 00 (t) ¯¯ ====== = ¯− a cos t − a sin t
¯ f 00 ( t ) ¯
¯
dt dt dt ¯ ¯ ¯ ¯
¯ a sin t − a cos t f 000 (t)¯ ¯ a sin t − a cos t 000
f (t) ¯
= a2 ( f 0 (t) + f 000 (t)).

Deoarece (C ) este curbă plană, urmează că f 000 (t) + f 0 (t) = 0, care este o ecuaţie
diferenţială liniară cu coeficienţi constanţi. Ecuaţia caracteristică asociată este r3 + r =
0, cu rădăcinile r1 = 0, r2 = i, r3 = −i. De aici,
f (t) = C1 + C2 cos t + C3 sin t, C1 , C2 , C3 ∈ R.
15.20 Fie curbă (C ) : ~r = sin2 t~ı + sin t cos t~ + cos t~k, t ∈ R. Demonstraţi că planele
normale la curba (C ) trec printr-un punct fix.
Soluţie
Are loc relaţia
d~r
= 2 sin t cos t~ı + (cos2 t − sin2 t)~ − sin t~k.
dt
Urmează că planul normal ı̂ntr-un punct curent M (t) de pe curbă are ecuaţia
( P) : 2 sin t cos t( x − sin2 t) + (cos2 t − sin2 t)(y − sin t cos t) − sin t(z − cos t) = 0
adică
( P) : 2 sin t cos t · x + (cos2 t − sin2 t) · y − sin t · z

+ sin t cos t(−2 sin2 t − (cos2 t − sin2 t) + 1) = 0.
Cum −2 sin2 t − (cos2 t − sin2 t) + 1 = 0, urmează că
( P) : 2 sin t cos t · x + (cos2 t − sin2 t) · y − sin t · z = 0,
iar ( P) trece prin origine.

Bibliografie
[1] P. Georgescu, G. Popa, Structuri fundamentale ı̂n algebra liniară, geometria vectorială şi
geometria analitică, Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2003.
[2] N. Papaghiuc, Geometrie analitică şi elemente de geometrie diferenţială, Ed. Univ.
Tehnice ,,Gh. Asachi”, Iaşi, 1998.
[3] M. Roşculeţ, Algebră liniară, geometrie analitică şi geometrie diferenţială, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1987.
149

Alg 2!!

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alg 2!!

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GEOMETRIE VECTORIALĂ, ANALITICĂ ŞI

DIFERENŢIALĂ. PROBLEME REZOLVATE

Gabriel POPA, Paul GEORGESCU

1 SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI. STRUCTURA AFINĂ 4

2 SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI. STRUCTURA EUCLIDIANĂ 9

3 DREAPTA ÎN PLAN 19

4 DREAPTA ÎN SPAŢIU 26

5 PLANUL ÎN SPAŢIU 32

6 COORDONATE POLARE, CILINDRICE ŞI SFERICE 43

7 ROTAŢII ŞI TRANSLAŢII 53

8 CONICE PE ECUAŢII REDUSE 57

9 CONICE PE ECUAŢII GENERALE 73

11 CUADRICE PE ECUAŢII REDUSE 94

12 TEORIA SUPRAFEŢELOR 100

13 CURBE ÎN PLAN 107

14 CURBE ÎN SPAŢIU 121

SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI.

Reciproc, fie ~a, ~b, ~c cu ~a + ~b + ~c = ~0 ⇔ ~c = −(~a + ~b). Construim un vector oarecare

−−→0 −→0 −→0 1 −→ −→ 1 −→ − → 1 −→ − → 1 −→ − →

de unde, conform problemei precedente, urmează că MNPQ este paralelogram.

1.7 Se consideră paralelogramul ABCD de centru O şi punctele M ∈ [ AB], N ∈ [ AD ] astfel

1.8 Fie B = {~ı,~} baza canonică ı̂n plan.

−−0→ −−→ −−→ −→ −→ −−→ 1 −→

1.11 Fie 4 ABC şi fie G centrul său de greutate.

SPAŢIUL VECTORILOR LIBERI.

Soluţie n−→ −→o −−→ −→

~a · (~a + ~b +~c) = 0 ⇒ ~a2 +~a · ~b +~a ·~c = 0

Prin sumare, obţinem:

2.9 Fie ABCDA0 B0 C 0 D 0 un cub.

~a × ~b − ~b ×~c = ~a × ~b +~c × ~b = (~a +~c) × ~b = (−~b) × ~b = ~0.

Rezultă că ~a × ~b = ~b ×~c. Analog se demonstrează şi cealaltă egalitate.

(~a × ~b) · (~c × d~) = (~a × ~b, ~c, d~) = (~c, d,

de unde, conform formulei de dezvoltare a dublului produs vectorial,

Folosind comutativitatea produsului scalar, urmează că

3) Procedăm ca ı̂n soluţia problemei 2.19; obţinem că α = −1.

k~u + ~vk > k~uk şi k~u + ~vk > k~vk .

Reciproca este adevărată?

k~u + ~vk2 = (~u + ~v)2 = ~u2 + 2~u · ~v + ~v2 ≥ k~uk2 + k~vk2 ,

de unde rezultă cerinţa problemei. Reciproca nu este adevărata; este suficient ca

2~u · ~v + ~v2 > 0, 2~u · ~v + ~u2 > 0,

DREAPTA ÎN PLAN

3.2 Se consideră punctele A(1, 2) şi B(3, 1).

3.4 Se consideră punctele A(−1, −1), B(5, 1), C (1, 3).

2) Scrieţi ecuaţia ı̂nălţimii din A ı̂n 4 ABC.

3.5 Se consideră dreapta (d) : ax + y − 1 = 0, a ∈ R, şi punctul A(1, 2). Determinaţi

3.6 Se consideră dreapta (d) : 2x − y + 3 = 0 şi punctul M (−2, −3).

3.9 Determinaţi distanţa ı̂ntre dreptele (d1 ) : 2x + y − 3 = 0 şi (d2 ) : 6x + 3y + 1 = 0.

3.10 Determinaţi măsura unghiului ascuţit format de dreptele (d1 ) : ax − y + 2 = 0 şi

Obţinem ecuaţia a2 − a + 2 = 0, care nu are soluţii reale. Rezultă că A, B, C sunt

3.12 Se consideră dreptele (d1 ) : mx + y + n = 0 şi (d2 ) : x − ny − 2 = 0. În ce condiţii

3.13 Se consideră dreptele (d1 ) : x + y + 2 = 0, (d2 ) : 2x − y + 1 = 0, (d3 ) : mx + ny + 4 =

dreptei BC este − 21 , prin urmare o perpendiculară pe această dreaptă are panta m2 = 2.

2MA2 = MB2 + MC2 ⇔ 2( a − 2)2 + 2(b − 3)2 = ( a − 4)2 + b2 + ( a + 2)2 + b2

Rezultă că locul geometric este dreapta de ecuaţie 2x + 3y − 3 = 0.

DREAPTA ÎN SPAŢIU

4.3 Determinaţi a ∈ R astfel ı̂ncât dreptele

x−1 y+1 z+2 x + 11 y−1 z+1

4.6 Determinaţi distanţa ı̂ntre dreptele

4.7 Determinaţi unghiul dreptelor

4.10 Fie M (2, 1, 0), N (0, 3, 4), P(4, 1, 2).

x+1 y+2 z−4

PLANUL ÎN SPAŢIU

5.1 Scrieţi ecuaţiile planelor determinate de: