CUPRINS

I. Drept comunitar. Drept comparat

Aspecte generale privind activitatea de judecat i solu ionarea ac iunii

penale i civile în dreptul comparat........................................................... 5
Lilia CIOLOCA

Reglementarea no iunii de „insolven ”- elemente de drept comparat.. 22

Lucian ARN UTU

Aspecte privind legitima ap rare în dreptul penal românesc i în dreptul

comparat................................................................................................... 29
C lina MUNTEANU

II. Drept intern

Calificarea primar i legea dup care se efectueaz ea ......................... 46
Nadia Cerasela DARIESCU

Infrac iunea de sp lare a banilor în peisajul dreptului penal al

afacerilor................................................................................................... 51
Camelia BOGDAN

Efectele deciziei instantei de apel............................................................. 79

Mihaela Laura PAMFIL

Armonizarea normelor române ti de competen interna ional

exclusiv cu cele în vigoare în Uniunea European ................................ 86
Cosmin DARIESCU

Aspecte de noutate ale condi iei juridice a str inului în România ....... 101
Adrian Constantin T TAR

Droguri. De inere. Consum.................................................................... 109

Corina MOVILEANU

Rolul jurisdic iilor române i europene în procesul constitu ionaliz rii

dreptului ................................................................................................. 113
Mihai LUPU

3
Regimul juridic al unei tranzac ii bursiere.particularit i raportate la
regimul juridic al contractului de vânzare-cump rare......................... 122
Roxana VORNICU

III. Dreptul i tiin ele conexe

Reflec ii asupra dreptul la replic i la rectificare în interpretarea

normelor europene i interne................................................................. 135
Paula IEKEL

IV. Forum juridic

Observa ii privind competen a instan elor judec tore ti ..................... 144

în dreptul interna ional privat
Nadia Cerasele DARIESCU

O problem juridic controversat recent ap rut în materia

contractelor de achizi ie public ........................................................... 144
Raluca Oana ANDONE

V. Practic judiciar comentat

Mo tenitor aparent. Buna credin a acestuia ...................................... 147

Dan Florin DRUG

Condi ii de admisibilitate a ac iunii de evacuare pe calea ordonan ei

pre edin iale ........................................................................................... 153
Roxana-Elena LAZAR

VI. Jurispruden .............................................................................. 157

Sintez a jurispruden ei Cur ii Constitu ionale în materie procesual

penal (ianuarie – aprilie 2007).............................................................. 157
Material selectat de Mihaela Laura PAMFIL

VII. Calendar legislativ (ianuarie – mai 2007) .................................. 177

Material selectat de Corina MOVILEANU i C lina MUNTEANU

VIII. Recenzii i semnale editoriale ..................................................... 183

RECENZIE............................................................................................. 183
Nadia Cerasela DARIESCU

4
 I. Drept comunitar. Drept comparat

Aspecte generale privind activitatea de judecat i

solu ionarea ac iunii penale i civile în dreptul
comparat

Lilia CIOLOCA*

The article treats the solutions of the first criminal trial/judgement in

Romanian criminal law and also in the American and other European law
systems like France, Republic of Moldova or Russian Federation.
I was showing that the common element for all criminal jurisdictions
is respecting of all rules which refers to the judgement and to the decisions of
judges or jury.
In most countries are provided three solutions of criminal trial:
- conviction – is the verdict that results when a court of law finds a
defendant guilty of a crime
- acquittal – is a verdict of not guilty, or some similar end of the
proceeding that terminates it with prejudice without a verdict of guilty
being entered against the accused
- cessation of criminal trial
Most differences arise in the legislations with common use of jury and
where the jurors decide either on the culpability – USA – or on the
culpability and the punishment to be applied to the defendant/accused -
France – or/and on any other problems/points of law on which they are
asked to rule – Russian Federation .
Another important thing in the article is referring to the plea
bargaining and I think that this institution is very opportune to be introduced
in our system of criminal law and should be included in the futures in the new
criminal code . This is an agreement in a criminal case in which a prosecutor
and a defendant arrange to settle the case against the defendant. The
defendant agrees to plead guilty or no contest and in some cases to also
provide testimony against another person in exchange for some agreement
from the prosecutor as to the punishment. A plea bargain can also include
the prosecutor agreeing to charge a lesser crime (also called reducing the

*
Doctor în drept, specializarea Drept procesual penal.

5
charges), and dismissing some of the charges against the defendant. In most
cases, a plea bargain is used to reduce jail sentence time or fines associated
to the crime being charged with.

I. Teoria general a solu iilor penale din dreptul român

Judecata face parte din fazele procesului penal i presupune tragerea
la r spundere a celui vinovat de s vâr irea unei infrac iuni potrivit vinov iei
sale i evitarea sanc ion rii celui nevinovat, acesta constituind i scopul
activit ii de judecat . Ea este atributul exclusiv al instan elor de judecat ,
deoarece numai acestea fac parte din puterea judec toreasc care înf ptuie te
justi ia.
Deliberarea, ca stadiu al judec ii, presupune o opera iune de
ra ionament logic i de interpretare asupra probelor administrate în cursul
cercet rii judec tore ti în urma c reia instan a urmeaz s - i formeze opinia
cu privire la solu ia ce se impune în vederea solu ion rii cauzei, atât sub
aspect penal, cât i cu privire la latura civil . Activitatea de apreciere a
probelor este guvernat de regula liberei aprecieri a probelor i principiul
prezum iei de nevinov ie, instan a putându- i baza convingerea intim doar
pe acestea i doar aplicând reglement rile legale, judec torul supunându-se
doar în fa a legii i a propriei con tiin e. În cazul în care se ajunge la situa ii
de îndoial , cu tot efortul de evaluare obiectiv depus, instan a are obliga ia
de a nu re ine decât elementele asupra c rora exist certitudine i de a se
relua cercetarea judec toreasc pentru administrarea de noi probe, dac ar
mai putea exista, pân la eliminarea îndoielilor, îndoiala înl turându-se prin
probe. În situa ia în care nu se mai întrevede nici o posibilitate de a se
administra noi probe i îndoiala persist , se va aplica regula in dubio pro reo,
potrivit c reia dac în cursul procesului penal o împrejurare provoac
îndoial cu privire la existen a ei, adic dac poate fi explicat de c tre
instan a de judecat i ca neexistent i ca existent , acea împrejurare nu va fi
re inut când este defavorabil inculpatului. Aceast regul acoper atât
elementele constitutive ale infrac iunii, cât i circumstan ele agravante i prin
urmare, atunci când instan a are îndoieli cu privire la aceste elemente, va
trebui s dispun solu ia achit rii inculpatului, iar în cazul circumstan elor
agravante, acestea nu vor putea fi re inute. Astfel, dac între declara iile
investigatorului sub acoperire i ale colaboratorului date în cursul urm riri
penale i cele date de ace tia în cursul cercet rii judec tore ti exist
contradic ii, care creeaz dubii privind situa ia de fapt cu care a fost sesizat
instan a de judecat , iar în afara acestor declara ii nu exist nici o prob din
care s rezulte participarea inculpatului la s vâr irea infrac iunii, instan a,

6
achitând pe inculpat, va r spunde exigen elor art. 62 Codul de procedur
penal i va face o corect aplicare a prevederilor art. 63 din acela i cod1.
Potrivit art. 343 din Codul de procedur penal , completul de judecat
va delibera mai întâi asupra chestiunilor de fapt i apoi asupra chestiunilor
de drept. Deliberând asupra laturii penale – în privin a chestiunilor de fapt –
instan a va trebui s - i formeze convingerea c fapta exist , a fost s vâr it
de inculpat i acesta îndepline te condi iile r spunderii penale – nu era în
momentul s vâr irii faptei minor sub 14 ani sau iresponsabil, dac a s vâr it
fapta cu vinov ie, daca nu opereaz cazuri care înl tur caracterul penal al
faptei, forma de vinov ie, circumstan ele în care a fost s vâr it fapta i
gradul de pericol social al faptei, precum i toate împrejur rile de fapt care
pot determina încadrarea juridic i în final pedeapsa. Dup stabilirea cert a
tuturor elementelor de fapt necesare unei corecte solu ion ri a cauzei, instan a
de judecat va trece la rezolvarea chestiunilor de drept, adic dac fapta este
prev zut de legea penal , încadrarea juridic a acesteia, dac opereaz sau
nu o cauz de înl turare a caracterului penal al faptei sau a r spunderii
penale, cu indicarea textului de lege aplicabil, iar în final s stabileasc
pedeapsa sau m sura educativ , cuantumul acesteia i forma de executare,
precum i m surile de siguran ce se impun i deducerea arest rii preventive,
daca este cazul.
Deliberând, instan a va verifica mai întâi existen a în cauz a cauzelor
ce au drept consecin achitarea, a celor ce presupun încetarea procesului
penal i în final, dac acestea nu se reg sesc, întrunirea tuturor condi iilor
prev zute de lege în vederea dispunerii condamn rii. Prioritatea verific rii
cazurilor de achitare prev zute în art. 10 lit. a-e din Codul de procedur
penal , se datoreaz în special lu rii în considera ie a principiului prezum iei
de nevinov ie, precum i a condi iilor minime ce trebuie verificate i
solu ionate de c tre instan cu aceast ocazie, existen a acestor cauze
implicând lipsa vinov iei inculpatului, fie în totalitate, fie sub aspect penal.
Cazurile prev zute în art. 10 lit. f-j, constituie un obstacol pentru instan a de
judecat în vederea verific rii cauzei sub aspectul vinov iei inculpatului,
pentru aceasta lipsind una din condi iile cerute de lege, de i sub aspectul
s vâr irii faptei penale nu exist nici o îndoial . În cazul când în aceea i
cauz subzist atât impedimente care atrag achitarea inculpatului, cât i cele
ce duc la încetarea procesului penal, conform art. 11 C. proc. pen. instan a
trebuie s ia în considerare cauzele de achitare, excluzându-le pe cele de
încetare a procesului penal.
Ordinea de prioritate prev zut în text trebuie respectat , ordine ce
porne te de la cauzele de fond i continu cu cauzele de form ce constituie
impedimente de pornire i de exercitare a ac iunii penale i în cazul în care

1
I.C.C.J., sec ia penal , Decizia nr. 5826 din 12 octombrie 2006.

7
sunt incidente mai multe temeiuri de achitare, sau mai multe cazuri de
încetare a procesului penal, în sensul c se face aplicarea celui dintâi caz de
împiedecare prev zut în ordinea enumer rii din art. 10 alin. (1) C. proc. pen.,
omi ându-se celelalte1. inând seama de anterioritatea cazului privind lipsa
autoriz rii organului competent prev zut în art. 10 alin. (1) lit. f), în raport cu
acela al intervenirii prescrip iei prev zut în art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.
pen., decizia instan ei de a dispune încetarea procesului penal i nu achitarea
este perfect legal .
Pentru fiecare ac iune penal instan a trebuie s dea o solu ie
distinct . Exist i cazuri când pot coexista mai multe solu ii pentru aceea i
ac iune penal , cum ar fi de exemplu, cazurile cu mai mul i inculpa i sau cu
mai multe fapte penale, caz în care instan a de judecat va putea dispune
condamnarea cu privire la unii dintre ei sau unele dintre fapte, achitarea sau
încetarea procesului penal cu privire la al ii sau celelalte fapte, dac constat
doar în privin a acestora din urm existen a cazurilor prev zute în art. 10 din
Codul de procedur penal .
Legea de procedur penal prevede anumite situa ii în care ac iunea
penal nu mai poate fi exercitat , aceste impedimente putând avea un
caracter definitiv, în sensul c , o dat intervenite, ele înl tur pentru
totdeauna r spunderea penal – amnistia, prescrip ia, decesul f ptuitorului –
sau un caracter temporar, existând posibilitatea relu rii procesului penal.
Aceste situa ii sunt prev zute în art. 10 lit. a-j din Codul de procedur penala
i pot fi împ r ite în dou categorii :
- impedimente ce rezult din lipsa de temei a ac iunii penale – art.
10 lit. a-e
- impedimente ce rezult din lipsa de obiect a acesteia – art. 10 lit.
f-j.
Aceast diferen iere este foarte important , dac ne raport m la
factorii care determin prima sau cea de a doua solu ie. Astfel, în cazurile
prev zute la lit a-e – cazurile se refer fie la fapt , fie la persoana
inculpatului, în timp ce cazurile prev zute la lit. f-j vizeaz o condi ie
necesar promov rii ac iunii penale, în lipsa c reia ac iunea penal nu poate
fi pornit , iar în cazul în care este constatat de instan dup începerea
judec rii cauzei, nu mai poate fi exercitat în continuare. De i produc acela i
efect, al stingerii ac iunii penale, diferen ierea are o importan deosebit ,
mai ales în condi iile în care în unele dintre cazurile prev zute la lit. f-j, lipsa
plângerii prealabile sau autoriza iei organului competent, de exemplu, odat
îndeplinit condi ia cerut de lege procesul penal ar putea fi reluat, prin
readucerea cauzei în fa a instan ei printr-un nou rechizitoriu, în timp ce
achitarea odat pronun at , nu se mai întrez re te o asemenea posibilitate,

1
CSJ , sec ia penal , decizia nr . 6o8/8 decembrie 2003.

8
cazurile pentru care se dispune neputându-se schimba, condi iile de fapt a
s vâr irii faptei sau care privesc persoana inculpatului anterior sau în
momentul s vâr irii acesteia r mânând acelea i.
Întrucât exercitarea ac iunii penale în fa a instan ei implic inexisten a
vreunuia din cazurile prev zute în art. 10, între solu iile ac iunii penale are
prioritate solu ia de achitare, dac exist vreunul din cazurile prev zute in
art. 10 lit. a-e, iar pentru celelalte situa ii prev zute în acest articol se va
dispune încetarea procesului penal.
În ce prive te solu ia de încetare a procesului penal, odat cu
modific rile aduse Codului de procedur penal prin Legea nr.
281/24.06.2003 privind modificarea i completarea Codului de procedur
penal i a unor legi speciale, s-a operat i o important modificare a art. 10
din acela i cod, în sensul introducerii lit. i1, care prevede o cauz aparte de
încetare a procesului penal, incluzându-se aici doar existen a cauzelor legale
de nepedepsire. Anterior acestei modific ri, în momentul constat rii
existen ei acestor cauze se dispunea încetarea procesului penal pe baza art. 10
lit. f, care se considera c ar putea include cauzele legale de nepedepsire drept
o alt condi ie cerut de lege, ipotez prev zut la aceast liter .
Consider c denumirea acestei solu ii, de “încetare a procesului
penal”, nu ar fi cea mai indicat , dac este s inem cont de faptul c în
anumite cazuri de încetare a procesului penal, de i ac iunea penal se stinge,
instan a poate continua procesul penal sub aspectul solu ion rii ac iunii
civile. Prin urmare, pentru a se putea vorbi de o încetare a procesului penal,
va trebui ca acesta s înceteze sub toate aspectele, inclusiv a ac iunii civile.
Indicat în acest caz ar putea fi denumirea de stingere a ac iunii penale i
doar dac se stinge i ac iunea civil al turat acesteia, concomitent, am
putea vorbi de o încetare a întregului proces penal.

II. Aspecte generale privind activitatea de judecat i

solu ionarea ac iunii penale i civile în dreptul comparat
Specific sistemului anglo-saxon, precum i altor legisla ii în care se
practic sistemul de judecat cu jura i, este judecata în dou faze distincte,
cunoscut sub numele de cezur . Jura ii pot fi în acest caz de mai multe
categorii :
- jura i care se pronun doar asupra vinov iei
- jura i care se pronun atât asupra vinov iei, cât i asupra
pedepsei ce trebuie stabilit ca urmare a constat rii acesteia i deci a
condamn rii inculpatului, jura i cunoscu i i sub numele de jura i e evini
La fel ca i în legisla ia româneasc , judecata trebuie s se desf oare
respectând principiile specifice acestei institu ii, adic cel al publicit ii,
oralit ii i al contradictorialit ii, instan a de judecat luând toate m surile
pentru buna desf urare a judec ii, a protec iei inculpatului, în acest ultim

9
caz putându-se chiar apela la un perete desp r itor între acesta i restul
auditoriului din sala de judecat . În ce prive te actele de judecat , acestea se
desf oar cu mici diferen e dup urm toarele faze :
- citirea actului de sesizare de c tre judec tor, Ministerul Public,
grefier
- ridicarea excep iilor privind competen a i nulit ile actelor
preparatorii
- discu ia cu privire la probe, adic dac sunt suficiente cele culese
din timpul urm ririi penale sau dac se impune administrarea de noi probe în
cursul cercet rii judec tore ti
- faza rechizitoriului oral i faza pledoariei ap r torului
În majoritatea legisla iilor din Europa, în cadrul acestei ultime faze,
ordinea desf ur rii func iilor de acuzare i ap rare se desf oar în felul
urm tor :
- mai întâi se d cuvântul Ministerului Public
- apoi va exercita aceea i prerogativ acuzatorul subsidiar, în
persoana p r ii civile sau a ap r torului desemnat de c tre aceasta
- urmeaz acuzatul care va trebui sa- i dovedeasc fie nevinov ia,
fie s vâr irea infrac iunii în circumstan e atenuante.
Conform reglement rilor din Codul de procedur penal francez, mai
întâi are cuvântul partea civil , apoi acuzatorul i celelalte p r i. În
majoritatea legisla iilor acuzatul are ultimul cuvânt, totu i în legisla ia SUA
ultimul cuvânt îl va avea acuzatorul, considerându-se ca sarcina probei
vinov iei inculpatului este foarte dificil .
În sistemul de drept anglo-saxon judec torul, dup terminarea
dezbaterilor, dar înainte de ultimul cuvânt al p r ilor, instruie te jura ii cu
privire la chestiunile care s-au pus în discu ie pe parcursul dezbaterilor
judiciare i a celor pe care urmeaz sa le ia în considerare în vederea lu rii
unei decizii.
Judecata i luarea unei decizii poate avea loc imediat în aceea i
edin , cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de judecat de
pe scaun sau dup deliberare. Astfel în sistemul anglo-saxon, judecata va
avea, a a cum am men ionat i mai sus, doua faze : cea a stabilirii
culpabilit ii inculpatului, urmat apoi de stabilirea pedepsei, aceast ultim
faza putând fi precedat adesea de un raport presentin , care reprezint o
anchet privind personalitatea inculpatului, un dosar de personalitate uneori
obligatoriu, necesar pentru stabilirea mai bun a pedepsei. În acest caz
decizia privind culpabilitatea inculpatului va emana de la juriu, iar cea de
stabilire a pedepsei va emana de la judec tor.
Cezura apare i în sistemele de drept romano-germanice, dar cu unele
elemente care o diferen iaz de sistemul anglo-saxon. Astfel, judec torul care
dispune asupra culpabilit ii inculpatului nu trebuie s dispun de un dosar cu

10
privire la personalitatea inculpatului. În acest caz Tribunalul, dup stabilirea
vinov iei, va stabili un termen pentru constatarea bunei conduite a
inculpatului. La expirarea termenului pedeapsa poate fi redus ca urmare a
unei conduite corespunz toare celor impuse de c tre judec tor. Aici cezura
apare ca fiind un scop de politic penal , în sensul c reprezint un început a
unei iert ri judec tore ti, particularizat i în alte legisla ii. În Belgia, în cazul
faptelor de o gravitate mai mic , se poate dispune suspendarea condi ionat
de pedeaps , fiind o amânare a pronun rii condamn rii pe o perioad nu mai
mare de 2 ani. În Germania se poate pronun a avertismentul sub rezerva
condamn rii în cazurile în care judec torul constatând vinov ia i stabilind
o pedeaps de pân la 180 zile amend , amân pronun area hot rârii pentru o
perioad de proba iune între 1 – 3 ani. În Fran a judec torul poate amâna
pedeapsa dac apare ideea c reeducarea inculpatului poate fi înf ptuit
astfel, iar prin fapta sa a adus o atingere mai pu in grav valorilor sociale
ocrotite de lege. Odat amânat , se va stabili data când se va hot rî asupra
pedepsei, amânând astfel pronun area hot rârii.
Elaborarea hot rârii. În situa iile în care instan a de judecat este
colegial , se va aplica principiul majorit ii. În cazul cur ilor cu jura i din
Canada, SUA i Australia se aplic principiul unanimit ii în privin a
recunoa terii vinov iei, unanimitate foarte dificil de ob inut în unele cazuri.
Astfel, într-o cauz penal din mai 2000 din Australia, juriul a fost incapabil
s dea verdictul dup ase zile de deliberari i în urma unui proces de 3 luni.
În Anglia acest sistem a fost abandonat în 1967, astfel c jura ii delibereaz
timp de 2 ore, dup care trebuie s ia decizia cu votul a 10 din 12 jura i. În
Spania stabilirea culpabilit ii inculpatului se va face cu votul a 7 din cei 9
jura i, în Fran a sunt necesare 8 voturi din 12, iar în Germania culpabilitatea
sau pedeapsa ce se va aplica se va stabili cu 2/3 din voturi, sau 4 voturi în
cazul în care juriul are 5 membri.
Motivarea hot rârii de c tre instan a de judecat Aceast
obliga ie este prev zut uneori chiar în Constitu ie. Motivarea nu este
general , în sensul c hot rârea prin care se stabile te culpabilitatea
inculpatului va trebui s se fac imediat, iar cea prin care se stabile te
pedeapsa va putea fi f cut i ulterior. În cazul înc lc rii principiului
necesit ii motiv rii vinov iei, sanc iunea va fi asigurat prin posibilitatea
folosirii unei c i de atac de c tre inculpat, care poate invoca fie o
contrarietate de motive, fie absen a acestora în cazul în care se ap r pentru
nevinov ie.
Verdictele juriului nu trebuie motivate, ace tia hot rând prin da sau
nu asupra vinov iei. În Anglia se consider c juriul este cea mai bun
instan pentru determinarea vinov iei unei persoane i cu privire la
infrac iune, dar nu este compus de persoane care pot explica logic verdictul.
Prin urmare, nu motiveaz decizia, ei putând achita inculpatul chiar în

11
prezen a unei probe ce relev vinov ia acestuia, decizia neputând fi atacat ,
decât dac exist calea de atac a apelului, caz în care se va ob ine opinia unui
judec tor. Excep ional verdictul jura ilor trebuie motivat, cum ar fi de
exemplu Legea privind Cur ile cu jura i emis în mai 1995 în Spania care
stabile te aceast obliga ie. În Ungaria i Polonia, Tribunalul nu enun în
hot râre decât dispozitivul, motivele fiind exprimate oral, iar în scris doar la
cererea p r ilor. În Anglia hot rârile Cur ii de Magistra i sunt pronun ate oral
i motivele lu rii acesteia la fel, judec torii folosind fraze stereotipe f când
dovada dezaprob rii inculpatului, astfel c în octombrie 2000, printr-o
circular emis c tre magistra i, Ministrul Justi iei le aminte te acestora c în
90 % din cazuri nu motiveaz hot rârile i s procedeze pe viitor în
consecin . În Belgia i Olanda nu se motivau hot rârile de condamnare în
cazurile în care nu exista calea de atac a apelului sau recursul. Începând cu
anul 1996 s-a rectificat aceast practic , în sensul c este obligatorie
motivarea indiferent de situa ia exprimat mai sus.
Rezolvarea ac iunii civile. Posibilitatea acord rii de desp gubiri
victimei infrac iunii de c tre instan a de judecat a fost considerat
întotdeauna o problem delicat . La mijlocul sec. XX o puternic mi care în
favoarea victimei infrac iunii a avut un efect benefic în aceast chestiune,
ar tându-se c infrac iunea antreneaz o v t mare a unei fiin e, antrenând
totodat o atingere ordinii publice abstracte. Aceast problem a fost privit
sub mai multe aspecte inclusiv prin Rezolu ia 77(27) emis la 22 septembrie
1947 de c tre Comitetul de Mini tri ai Comisiei Europene, precum i prin
Recomandarea 87(21) emis la 17 septembrie 1987 de acela i Comitet,
statuându-se c victima criminalit ii este victim a unui abuz de putere, prin
redescoperirea doctrinal a victimei i prin particularit ile numeroase
impunându-se ad ugarea acesteia la fondul legislativ inegal.
În practic toate sistemele juridice prev d o indemnizare de c tre stat
a unei daune, mai ales a celei rezultate din violen , aceast problem fiind
abordat de mai multe state :
- Noua Zeiland – 1963
- California – 1965
- Italia – 1957
- Fran a – 1967
- Portugalia – 1985
- Suedia – 1991
- Anglia – 1995
În toate legisla iile indemnizarea statului este prev zut în mod
subsidiar, antrenându-se doar în cazurile în care victima infrac iunii nu poate
fi desp gubit de chiar autorul infrac iunii sau de c tre o societate de
asigurare, dac este cazul.

12
 În anumite legisla ii faptul de a fi desd unat victima poate constitui o
circumstan atenuant , cum este prev zut , de exemplu, în art. 165 din
Codul penal italian sau chiar o dispens de pedeaps potrivit art. 132 din
Codul penal francez. În rile romano-germanice posibilitatea pentru victim
de a exercita o ac iune civil în repararea pagubelor produse prin infrac iune
este veche, foarte general .
Singura problem ce se ridic în majoritatea legisla iilor este dac
victima poate declan a procesul penal sau î i poate revendica drepturile la
desp gubiri doar într-un proces intentat de c tre Ministerul Public.
A. În Fran a, printr-o hot râre dat de Camera Criminal a Cur ii de
Casa ie din 8 decembrie 1906, s-a stabilit c victima, în urma t cerii
Parchetului, poate sesiza instan a sau judec torul de instruc ie constituindu-se
parte civil printr-a ac iune civil , solu ie consacrat de art. 1 alin. 2 din
Codul de procedur penal i care a constituit o mare victorie pentru victima
unei infrac iuni.
În Italia i Germania victima nu poate interveni pentru repararea
prejudiciului, astfel c repara ia pe care o pate acorda judec torul este
plafonat .
În Portugalia asistentul Procurorului, care este un colaborator al
Ministerului Public, nu poate lansa o urm rire decât pentru delicte i numai la
plângerea victimei, prin urmare i solicitarea repar rii prejudiciului în aceste
cazuri f cându-se la interven ia acesteia.
În mod normal judec torul condamn inculpatul la daune-interese i
la restituirea obiectelor furate, îns uneori poate merge chiar mai departe.
Astfel, în Fran a judec torul poate ordona schimbarea situa iei de fapt
rezultate din infrac iune, desfiin area unui act declarat fals sau închiderea
unei întreprinderi exploatate în mod ilegal. În Portugalia instan a poate
atribui victimei valoarea total sau par ial datorat de c tre inculpat, cu
condi ia ca paguba s fie grav , victima în nevoie i s fie probabil c
inculpatul s nu o poat repara, în acest sens art. 130 alin. 3 din Codul penal,
apropiind represiunea penal de repararea pagubei, o veche tradi ie german
de a atribui amenda victimei infrac iunii.
Aplicând suspendarea execut rii pedepsei cu punere la încercare, în
sistemele romano-germanice instan a impune inculpatului obliga ia repar rii
prejudiciului, obliga ie ce este reglementat chiar de lege în Fran a. Nu este i
cazul Belgiei unde condi iile sunt fixate în mod suveran de c tre instan a de
judecat , astfel încât judec torul poate condamna inculpatul la repararea
prejudiciului, cum ar fi în cazul tinerilor inculpa i.
B. În sistemele anglo-saxone situa ia victimei este diferit . Victima
este o mare absent a procedurii, având practic statutul de martor al acesteia.
Judec tor al repar rii prejudiciului este judec torul civil. Totu i, se
desf oar de câteva decenii o tendin mai favorabil victimei infrac iunii în

13
judecata penal . În Anglia, în 1973 Curtea Criminal vine s autorizeze
judec torul ce recunoa te vinov ia inculpatului s dea prin ordonan , s
impun , depunerea desp gubirilor cu daune interese în cazul v t m rii
corporale sau producerii unui prejudiciu ca rezultat al infrac iunii, tehnic
cunoscut sub denumirea de compensarea efectelor. În 1988 oblig
Tribunalul s dea explica ii pe ce considerente a refuzat acordarea de
desp gubiri victimei infrac iunii i permi ând atribuirea c tre aceasta a
sumelor confiscate de la inculpat, dispozi ii ce au fost reluate de Curtea
Criminal i în 2000. Conform art. 130 Tribunalul ce a constatat vinov ia
inculpatului poate, la cerere, s acorde o Ordonan de compensare,
impunând desp gubiri pentru orice ran , pierdere sau daun de orice alt
natur i care au rezultat n urma s vâr rii infrac iunii. De asemenea, va
trebui s dea explica ii în cazul în care refuz acordarea compensa iei. Luând
în considerare mijloacele financiare ale inculpatului, în cazul în care va
constata ca acesta nu poate pl ti amenda, va da preferin desp gubirilor,
repararea putând constitui în aceste condi ii prin ea îns i o sanc iune, care
ocup o pozi ie dificil între pedeaps , m sur reparatorie i datorie civil . Pe
de alt parte, în cazul furturilor de m rfuri, Tribunalul poate condamna
inculpatul la plata unei sume de bani egal cu valoarea acestor bunuri, f r
repararea prejudiciului prin restituirea acestor bunuri.
Totu i, aceste texte sunt pu in aplicate, judec torul nedispunând
compensarea victimei atunci când inculpatul este sanc ionat cu închisoarea
sau când consider c nu va putea pl ti sumele datorate, victima nu va putea
reclama o îndemniza ie atunci când judec torul nu consider necesar
acordarea vreuneia.
În SUA, dreptul federal prevede c judec torul poate acorda
desp gubiri victimei infrac iunii, iar paragrafele 3556-3663 din Codul de
procedur criminal calific ordinea restituirii daunelor. Aceast desd unare
poate s se adauge la pedeapsa pronun at , uneori s se substituie acesteia, s
constituie ea ins i un fel de condamnare, solu ie posibil doar în cazul
s vâr irii unor infrac iuni de o gravitate medie sau redus . Paragraful 3663
stabile te în mod restrictiv indemnizarea, considerându-se c de i victima
este o persoan ce a fost v t mat într-un mod direct i apropiat, cuantumul
indemniza iei nu va putea dep i amenda ce a fost pronun at . Înainte de a
hot rî, judec torul sesizeaz un agent de proba iune care s evalueze
întinderea prejudiciului înainte de pronun are. Judec torul va putea pronun a
dispozi ia de reparare cu titlu autonom sau într-o ordonan de proba iune.
În Canada, unde de mai multe decenii opereaz mi carea în favoarea
victimelor infrac iunilor, judec torul penal ce aplic pedeapsa în urma
condamn rii inculpatului sau achitarea acestuia, poate, pe lâng orice alt
m sur , la cererea procurorului sau din oficiu s dispun o desp gubire în
urm toarele condi ii :

14
 - în cazul pierderii sau distrugerii bunului – plata unei desp gubiri
ce nu este superioar valorii bunului, dac valoarea poate fi u or estimat
- în cazul r nilor corporale – plat unor daune care s nu fie
superioar valorii daunelor pecuniare, mai ales în cazul pierderii de venituri
imputabile r nilor suferite ca rezultat a infrac iunii, dac i aceste daune pot
fi u or determinate.
Se poate observa c desp gubirea nu poate constitui ea îns i o
condamnare, judec torul penal putând interveni doar dac întinderea
prejudiciului este u or determinabil , în caz contrar competen a solu ion rii
preten iilor civile apar inând judec torului civil. Ca i în cazul
reglement rilor din SUA, victima nu poate solicita ea îns i o desp gubire,
de i în doctrin se remarc tot mai pregnant opinia conform c reia ar trebui
s i se acorde o asemenea posibilitate.
Dup cum am men ionat mai sus, în dreptul comparat desf urarea
judec ii poate avea loc i în fa a unei Cur i cu juri, cum ar fi în cazul
reglement rilor din dreptul american sau dreptul francez, de exemplu. Dac
în dreptul american jura ii sunt cei ce decid cu privire la vinov ia
inculpatului, urmând ca judec torul s stabileasc pedeapsa aplicabil în caz
de condamnare a acestuia, în dreptul francez jura ii decid atât asupra
vinov iei inculpatului, cât i asupra pedepsei aplicabile acestuia. Astfel,
desf urarea judec ii are loc cu respectarea tuturor principiilor specifice
acestei activit i i care se identific cu cele din legisla ia român . Specificul
apare în momentul deliber rii i care, potrivit reglement rilor franceze
constituie de fapt activitatea de judecat , când dup încheierea dezbaterilor,
judec torul i jura ii se retrag în camera de consiliu în vederea deliber rii
potrivit art. 355 din Codul de procedur penal francez, loca ie ce nu poate fi
p r sit decât în momentul lu rii unei decizii cu privire la cauza ce a fost
judecat . Aici fiecare jurat va vota în scris, în secret, pe propriul buletin de
vot care poart antetul instan ei. Problemele asupra c rora trebuie s se
pronun e sunt cele prev zute în art. 349-1 i trebuie respectat ordinea
acestora. Astfel, jura ii vor trebui s se pronun e mai întâi, analizând întregul
material probator, cu privire la vinov ia inculpatului i apoi cu privire la
starea de responsabilitate a acestuia cu privire la fapta s vâr it . Fiecare
decizie nefavorabil inculpatului va trebui s întruneasc votul majorit ii sau
cel pu in a opt din cei nou jura i. Când exist contradic ie între unul sau mai
multe r spunsuri din buletinele de vot, judec torul instan ei poate ini ia o
nou rund de votare. Potrivit art. 361-1 în cazul în care curtea a r spuns
pozitiv la prima întrebare – privind vinov ia – i negativ la a doua – privind
responsabilitatea inculpatului –,atunci va considera inculpatul ca fiind
vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecat , iar în cazul în se va
r spunde negativ la prima întrebare i pozitiv la cea de a doua, se va constata
nevinov ia acestuia.

15
 Dac s-a decis c inculpatul sau inculpa ii sunt vinova i, jura ii, dup
îndrum rile date de c tre pre edintele instan ei, vor trece la deliberarea
neîntrerupt asupra tipurilor de pedeaps ce se impun în cauz pentru fiecare
inculpat în parte, în cazurile cu mai mul i inculpa i. Decizia privind pedeapsa
trebuie luat cu majoritate absolut . Dac nu se întrune te aceast majoritate,
nu se va putea aplica o pedeaps mai mare de 30 de ani pentru infrac iunile
sanc ionate cu deten iunea pe via sau mai mare de 20 de ani în cazul celor
sanc ionate cu pedeapsa închisorii de 30 de ani.
Achitarea inculpatului se va decide în cazul în care curtea a stabilit
nevinov ia acestuia, potrivit art. 363 din Codul de procedur penal francez
sau în cazul în care faptele imputate nu sunt sub inciden a dispozi iilor penale
sau au fost abrogate. Dac decide scutirea de pedeaps a inculpatului, curtea
îl declar vinovat i îl scute te de pedeaps , caz în care aceast condamnare
va fi consemnat în cazierul acestuia. Hot rârea va fi semnat de c tre
judec torul care a prezidat Curtea cu jura i i de c tre Primul jurat care a fost
desemnat ini ial, iar în cazul în care acesta nu poate semna, se va alege prin
votul majorit ii jura ilor un alt jurat care o va face.
Potrivit art. 365 din Codul de procedur penal francez, deciziile
cur ii cu jura i asupra problemelor puse în discu ie sunt irevocabile.
O tr s tur specific sistemului de drept american este negocierea
care poate avea loc între procuror i inculpat anterior declan rii procedurii
judec ii cu privire la recunoa terea vinov iei i cu privire la faptele ce
urmeaz a fi re inute în sarcina inculpatului, dar i ulterior judec ii cu privire
la limita de pedeaps ce ar putea fi solicitat de c tre procuror, astfel c
judec torul sau Curtea cu Jura i se va putea pronun a numai cu privire la
fapta sau faptele care au fost deduse judec ii prin rechizitoriul procurorului,
chiar dac în sarcina inculpatului ar putea fi re inuta i s vâr irea unei alte
fapte de natur penal sau ar rezulta c fapta necesit o alt încadrare juridic
sub aspect agravant, aspect ce poate rezulta chiar în timpul dezbaterilor
judiciare desf urate în fa a instan ei, dar cu privire la care inculpatul a
negociat anterior cu procurorul.
De i ofer posibilitatea evit rii, atât cât este posibil, a supraînc rc rii
instan elor cu cauze penale, descoperirea i arestarea complicilor în cauze
penale complexe, reprezentând i o eficacitate sporit în eliminarea
organiza iilor criminale, avantaje greu de contestat, acest sistem ar putea
prezenta în acela i timp o mare dezam gire pentru societatea civil i prin
urmare, de i propun adoptarea unei astfel de institu ii în legisla ia intern ,
consider în acela i timp c legiuitorul va trebui s fac o triere sever a
cazurilor în care v-a fi posibil negocierea, atât dup natura infrac iunilor i a
gradului de pericol social al acestora, cât i a f ptuitorilor, în sensul
excluderii de la o astfel de negociere a recidivi tilor sau a celor ce prezint un
v dit comportament antisocial.

16
 Un alt aspect important în legisla ia american îl reprezint
alternativele pe care le are la îndemân judec torul în privin a stabilirii
tipului de pedeaps , alternative la pedeapsa închisorii. Astfel, o prim
alternativ ar de natur monetar , când judec torul poate dispune plata unei
sume de bani drept pedeaps – amenda – sau desp gubirea victimei
infrac iunii care a suferit un prejudiciu material sau moral ca rezultat a
infrac iunii. În cazul în care opteaz pentru proba iune, judec torul va
permite revenirea în societate a inculpatului condamnat, dar totodat va
impune în sarcina acestuia respectarea unor condi ii, cum ar fi efectuarea
periodic a testelor antidrog, de exemplu. Aceste dou alternative pot fi
combinate de cele mai multe ori, astfel c persoanei aflate în perioada de
proba iune i se poate impune de c tre judec tor i desp gubirea victimei sau
efectuarea de munc în folosul comunit ii, care este cea mai pu in
restrictiv sentin , în cazul c reia judec torul dispune alocarea unui num r
de ore – de obicei sute sau chiar mii – pentru prestarea unei activit i în
folosul comunit ii. Aceast pedeaps este cea mai blând , în special datorit
faptului c nu afecteaz prea mult modul de via anterior al inculpatului,
acesta fiind constrâns doar de prestarea num rului de ore care i s-a impus.
Adesea aceast pedeaps poate include i citirea unor cursuri în coli cu
privire la propria fapt s vâr it i a consecin elor acesteia atât cu privire la
inculpat, cât i asupra societ ii. Acest aspect este cel pu in interesant i
demn de luat în considera ie dac este s inem cont de labilitatea psihic i
moral a tinerilor care pot fi u or influen a i de mediul din care provin, dar
care pot, iat , s ia un exemplu astfel pentru a evita o experien similar .
O posibilitatea asem n toare a fost prev zut recent i în legisla ia
român odat cu Lgea nr. 192 / 16 mai 2006 – privind medierea i
organizarea profesiei de mediator. Potrivit art. 1. medierea reprezint o
modalitate facultativ de solu ionare a conflictelor pe cale amiabil , cu
ajutorul unei ter e persoane specializate în calitate de mediator , in condi ii de
neutralitate, impar ialitate i confiden ialitate. Aceast posibilitate va
permite, în opinia mea, o decongestionare a cauzelor aflate pe rol în fa a
instan elor penale, prin suspendarea judec rii acestora pân la terminarea
activit ii de mediere i orientarea c tre restul cauzelor penale. Ba mai mult,
în cazul încheierii unei în elegeri valabile între p r i, instan a penal o va
consemna, f r a fi nevoit s studieze fondul cauzei.
Diversiunea, reprezint un program care înlocuie te cu succes
pedeapsa închisorii, dar care presupune i el o restric ionare a libert ii
inculpatului. Programele de diversiune de obicei sunt alternative specializate
aflate în subordinea parchetelor i sunt permise în schimbul guilty plea –
pled rii ca vinovat. Acestea presupun participarea inculpa ilor în diverse
activit i ce permit reabilitarea acestora. În majoritatea statelor federate
instan a îndrum persoanele condamnate pentru prima dat pentru consum de

17
droguri s intre în programe speciale care presupun atât dezintoxicarea, cât i
evitarea ulterioar a consumului de droguri prin acordarea consilierii în acest
sens, cum ar fi de exemplu Cocaine Anonymous.
Dac judec torul opteaz , totu i, pentru r mânerea inculpatului în
custodia autorit ilor, acesta ar putea fi inclus într-un program reziden ial,
care poate fi :
- half way house – caz în care inculpatului i se permite p r sirea
loca iei pe timpul zilei pentru a merge la serviciu sau pentru a urme cursurile
unei coli, dar cu obliga ia de a se întoarce la sfâr itul fiec rei zile
- boot camp – care este o închisoare cu regim de deten ie mult mai
lejer, când se poate interzice cu des vâr ire p r sirea acesteia. Avantajul
inculpatului în acest caz este reprezentat de faptul c va fi separat de ceilal i
de inu i, fiind închis cu condamna i mai “u ori”, afla i de obicei la prima
abatere, prezint o periculozitate redus i care au vârsta sub 35 de ani. Aici i
se va putea impune un regim de instruc ie fizic , similar celui din domeniul
militar, de exemplu, dar mult mai lejer evident, precum i urmarea unor
cursuri de formare profesional sau de înv mânt. Tot aici va putea beneficia
de consiliere în mai multe domenii.
Pentru implementarea unui astfel de sistem în România ar fi necesare resurse
financiare considerabile, dar inând cont de finalitatea acestuia consider c si-
ar justifica pe deplin utilitatea.
Potrivit reglement rilor Federa iei Ruse, judecata penal se
desf oar cu respectarea tuturor principiilor prev zute de lege în aceste sens,
dintre care : principiul nemijlocirii – art. 240 din Codul de procedur penal
al Federa iei Ruse, principiul oralit ii i publicit ii edin ei de judecat –
art. 123, punct 1 din Constitu ia FR reflectat în art. 18 din Codul de
procedur penal al FR, principiul continuit ii edin ei de judecat i al
completului de judecat – art. 49 din Constitu ia FR în coroborare cu art. 20
din Codul de procedur penal . Un principiu deosebit prev zut în mod expres
atât de Constitu ie, cât i de prevederile Codului de procedur penal i a
Legii privind organizarea judec toreasc , este cel al particip rii cet enilor la
activitatea de judecat , participare care poate îmbr ca mai multe forme.
Astfel, o prim categorie presupune participarea nemijlocit , direct a
cet enilor, ca reprezentan i ai poporului, la înf ptuirea justi iei penale.
Suportul legal al acestui principiu îl constituie art. 32 din Constitu ia FR i
art. 8 din Legea privind organizarea judec toreasc , care prev d c “cet enii
Federa iei Ruse au dreptul s participe la înf ptuirea justi iei”. O prim
categorie de cet eni o constituie asesorii populari, care în activitatea lor se
bucur de toate drepturile judec torului i, la fel ca i acesta, se bucur de
imunitate i se supun doar Constitu iei FR i legii. O alt categorie este
format din asesorii jura i, care, spre deosebire de prima categorie, nu au
acelea i drepturi ca i judec torii. Jura ii, la fel ca i în cazul Cur ilor cu jura i

18
din legisla ia altor state, sunt cei care dau verdictul cu privire la vinov ia
inculpatului, dar i cu privire la oricare alt problem cu privire la care li se
cere s se pronun e.
O alta particularitate a reglement rilor din Federa ia Rus o constituie
îns i solu iile ce pot fi dispuse de c tre prima instan a de judecat prin
sentin a ce solu ioneaz fondul cauzei. Astfel, spre deosebire de
reglement rile din dreptul român, unde sunt prev zute solu ia de
condamnare, de achitare i de încetare a procesului penal, Codul de
procedur penal prevede c instan a poate dispune în urma deliber rii fie
condamnarea inculpatului, fie achitarea acestuia, condi iile dispunerii acestor
dou hot râri identificându-se cu cele din dreptul român. Orice alt decizie a
instan ei poart denumirea de constatare1, similar încheierii de edin din
dreptul românesc i care poate fi dispus f r pronun area unei hot râri i cu
privire la încetarea procesului penal în urm toarele situa ii :
1. inculpatul nu are vârsta cerut de lege pentru a putea fi condamnat
penal
2. are loc împ carea p r ilor
3. lipse te plângerii prealabile a persoanei v t mate, în cazurile în
care legea prevede în mod expres o astfel de plângere
4. a intervenit decesul inculpatului, cu excep ia cazurilor în care se
cere continuarea procesului penal pentru a se dovedi nevinov ia acestuia în
vederea reabilit rii sau continuarea procesului penal este necesar cu privire
la alte persoane
5. exist autoritate de lucru judecat
6. existen a unui act definitiv de încetare a procesului penal emis de
organele de urm rire penal sau de c tre procuror – art. 10
7. se impune prorogarea de competen în favoarea unei instan e
colegiale – art. 7
8. cazul este de competen a comisiilor pentru minori – art. art. 8
9. lipsa nejustificat a persoanei v t mate pentru a- i sus ine
ac iunea, dac inculpatul nu dore te judecarea fondului cauzei – art. 253
10. inculpatul este iresponsabil sau îi lipsea discern mântul în
momentul comiterii faptei ce a adus atingere valorilor sociale ocrotite de
lege, cu condi ia s nu fie necesar internarea medical – art. 410
11. instan a consider c are motive întemeiate pentru a lua fa de
inculpatul minor o m sur cu caracter educativ pân la împlinirea vârstei de
18 ani.

1
A . P . Rijakov , Ugolovnii pro es , Ucebnic dlea vuzov , Uzdatelistvo “PRIOR” , 1999 ,
pag . 150

19
 Dac dispune încetarea procesului penal pentru unul din motivele
enumerate mai sus, instan a este obligat s -l indice i s arate termenul
în untrul c ruia aceast constatare poate fi contestat .
De i în ultimii ani legisla ia Republicii Moldova a suferit în repetate
rânduri o serie de modific ri importante, în ce prive te solu ionarea ac iunii
penale nu s-au înregistrat modific ri care s difere fat de reglement rile
Codului de procedur penal de la 1961, adic vechea legisla ie a Republicii
Moldovene ti, a a cum era numit pe atunci ca membr a fostei URSS. De
altfel vechile reglement ri erau puternic influen ate de legisla ia sovietic .
Codul de procedur penal din Republica Moldova de la 1961 a fost
abrogat odat cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedur penal în
martie 2003 i care stabile te i aspectele asupra c rora trebuie s se
pronun e instan a de judecat odat în solu ionarea cauzelor penale. Potrivit
opiniei mele, actualul cod de procedur penal reflect o puternic amprent
a reglement rilor române i a celor europene, diferen ele fiind minime, fiind
reglementate acelea i solu ii ca i în legisla ia român .
Un aspect interesant din legisla ia RM este cel din alin. 4 din art. 385
din Codul de procedur penal , care stabile te c dac în cursul urm ririi
penale sau judec rii cauzei s-au constatat înc lc ri ale drepturilor
inculpatului, precum i dac s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste
înc lc ri, instan a examineaz posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului
drept recompens pentru aceste înc lc ri. Termenul de recompens mi se
pare nepotrivit în acest context, chiar dac este vorba de o favoare f cut
inculpatului ca efect al unor înc lc ri ale drepturilor acestuia în urma
nerespect rii normelor de procedura penal .
Sentin a de condamnare, potrivit reglement rilor din Codul de
procedur penal al Republicii Moldova, poate fi adoptat :
- cu stabilirea pedepsei care urmeaz s fie executat
- cu stabilirea pedepsei i cu scutirea de executare a acesteia în
cazul amnistiei i în cazurile în care s-a dispus : condamnarea cu suspendarea
condi ionat a execut rii pedepsei ; liberarea condi ionat de pedeaps înainte
de termen ; înlocuirea p r ii neexecutate din pedeaps cu o pedeaps mai
blând ; liberarea de pedeaps datorit schimb rii situa iei ; liberarea de la
executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave ; amânarea execut rii
pedepsei pentru femei gravide i femei care au copii în vârst de pân la 8
ani.
- f r stabilirea pedepsei în urm toarele situa ii :
- cu liberarea de r spundere penal - în cazurile prev zute în art. 57 i
58 din Codul penal –art. 57 reglementând situa ia în care fa de inculpatul
alienat mintal a fost luat anterior o m sur de constrângere cu caracter
medical i între timp s-a primit avizul institu iei medicale în vederea încet rii
acestei m suri sau instan a de judecat nu consider necesar aplicarea

20
acestei m suri de constrângere, putând încredin a alienatul spre îngrijire
rudelor sau tutorelui, dar sub supraveghere medical obligatorie. Art. 58
prevede situa ia în care dup s vâr irea infrac iunii inculpatul se
îmboln ve te de o boal care-l face incapabil de a avea discern mântul
faptelor sale, caz în care instan a va putea dispune aplicarea unei pedepse fat
de acesta dup îns n to ire, dar cu condi ia s nu fi expirat termenul de
prescrip ie pentru executarea pedepsei sau s nu existe posibilitatea absolvirii
de r spundere penal din alte motive.
- cu liberarea de pedeaps - în cazul expir rii termenului de
prescrip ie
- f r stabilirea pedepsei, cu liberarea de r spundere penal în
leg tur cu c in a activ .
- cu liberarea de pedeaps a minorilor.

21
 Reglementarea no iunii de „insolven ”
- elemente de drept comparat

Lucian ARN UTU*

In the high competition communitary business environment, the bankruptcy

issue is no longer a tabu, being described rather as a quasi-normal step in a
company’s life, which must be properly managed in order to less affect the other
businessmen.
The insolvency procedure is often triggered as the debtor fails to pay his
mature debts, amounting a certain value, in a certain period since he should have.
Therefore, the lawmakers from the Central and Eastern Europe states
proceeded to the adaptation of the insolvency laws to the market economie’s and
corprorate governance principles, also taking into conmsideration the EU
legislation.
The main goals of the amendments in the insolvency procedure laws
concern aim to make insolvency a much faster and efficient process, and to better
protect the interests of the creditors.

1. Considera ii introductive

În sistemul concuren ial existent în planul comunitar al afacerilor,

problematica insolven ei a încetat s mai constuie un subiect tabu, ajungând
s fie privit drept o etap qvasi-normal din via a societ ii comerciale, care
trebuie s fie în mod corect i atent administrat , în ideea de a disturba în
mod minim mediul de afaceri.
Odat cu aderarea la Uniunea European i implicit la Comunitatea
Economic European , rile din centrul i estul Europei au procedat la
adaptarea legisla iei interne, inclusiv reglement rile din materia insolven ei
c p tând un nou contur în acord cu sistemul legislativ comunitar.
Definirea no iunii de „insolven ” în diferitele sisteme de drept din
rile vecine comport valen e diferite, grefate pe acela i con inut de esen
al no iunii ce rezid în ajungerea debitorului în imposibilitatea de onorare a
datoriilor restante scadente – „încetare de pl i”.

2. Reglementarea din dreptul român

În dreptul român, Legea nr. 85 din 2006 privind procedura

insolven ei1 a intrat în vigoare la 20 iulie 2007 i constituie un pas decisiv în

*
Prep.univ. la Facultatea de Drept, Universitatea “Petre Andrei” din Ia i.

22
reglementarea procedurii reorganiz rii judiciare i a falimentului în legisla ia
român 2.
În acest sens, în doctrin chiar s-a avansat opinia potrivit c reia
reforma realizat prin Legea privind procedura insolven ei este atât de ampl
i de substan ial , încât s-ar putea spune f r exagerare c rezultatul
reprezint un nou Cod al Insolven ei 3.
Prin acest act normativ s-a urm rit implementarea unei noi
reglement ri a insolven ei care, prin ritmul accelerat i prin simplificarea
procedurii, a urm rit s se alinieze la standardele legislative care se impun
odat cu aderarea la Uniunea European 4.
Noua lege a insolven ei precizeaz în mod expres care este în elesul
unor termeni i expresii esen iale în derularea procedurii, în dorin a de a se
înl tura eventualele controverse de interpretare a acestora.
Primul termen definit de dispozi iile art. 3 este, desigur, acela de
„insolven ”. Potrivit alin.1, pct. 1 al art. 3 din lege, insolven a este acea stare
a patrimoniului debitorului care se caracterizeaz prin insuficien a fondurilor
b ne ti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolven a este prezumat ca fiind v dit atunci când debitorul, dup
30 de zile de la scaden , nu a pl tit datoria sa fa de unul sau mai
mul i creditori;
b) insolven a este iminent atunci când se dovede te c debitorul nu va
putea pl ti la scaden datoriile exigibile angajate, cu fondurile
b ne ti disponibile la data scaden ei.
Definirea termenului de insolven , în reglement rile succesive ce s-
au perindat, a dat curs la numeroase dispute teoretice i practice.
În reglementarea anterioar , art. 1 alin. 2 din Legea nr. 64 din 1995
republicat i modificat 5, stabilea c prin insolven se în elege acea stare a
patrimoniului debitorului, caracterizat prin incapacitatea v dit de plat a
datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.
Aceast „incapacitate v dit ” era considerat drept o stare de fapt
obiectiv , constatat ca rezultat al compara iei aritmetice între cuantumul
total al datoriilor exigibile i sumele de bani disponibile: soldul creditor al
contului bancar plus lichidit ile din casierie6.
1
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
2
A se vedea i Lucian Arn utu, Procedura insolven ei – noua optic legislativ , în Anuarul
Facult ii de Drept din cadrul Universit ii „Petre Andrei”, Tomul XIII, 2006-2007, Casa de
Editur Venus, Ia i, 2007, p. 258-273.
3
Ion Turcu, Tratat de insolven , Editura C.H.Beck, Bucure ti, 2006, p. 251.
4
Ioan Adam, Codru Nicolae Savu, Legea procedurii insolven ei – comentarii i explica ii,
Editura C.H.Beck, Bucure ti, 2006, p. V.
5
Versiunea în vigoare începând cu 31 iulie 2005 i pân la intrarea în vigoare a Legii nr. 85
din 2006 privind procedura insolven ei.
6
Ion Turcu, op.cit., p. 254.

23
 Actuala reglementare vine s delimiteze no iunea de insolven cu un
grad mai mare de precizie.
Dac în vechea reglementare, raportat la textul legal aplicabil, deseori
se considera c starea de insolven era sinonim cu starea de încetare de
pl i, în actuala reglementare sinonimia nu se mai justific . Aceasta pentru c
în anumite situa ii este posibil ca debitorul s amâne sau s refuze plata
pentru motive ce le consider întemeiate, iar raportat la noua defini ie – de
simpl stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaz prin
insuficien a fondurilor b ne ti disponibile pentru plata datoriilor exigibile -
faptul c debitorul a încetat pl ile fa de respectivul creditor nu înseamn c
debitorul se afl în stare de insolven , chiar dac motivele invocate de
debitor nu sunt întemeiate i acesta nu ar fi trebuit s înceteze pl ile1.
Pentru a fi primit o cerere introductiv de deschidere a procedurii
insolven ei împotriva unui debitor, Legea nr. 85 din 2006 cere ca creditorul
reclamant s fac dovada unei crean e ce dep e te valoarea prag de 10.000
RON. Asftel, potrivit art. 3, alin. 1, pct. 12, valoarea-prag reprezint
cuantumul minim al crean ei, cerut pentru a putea fi introdus cererea
creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salaria i, de 6 salarii
medii pe economie.
De asemenea, art. 3, alin. 1, pct. 6 prevede c prin creditor îndrept it
s solicite deschiderea procedurii insolven ei se în elege creditorul a c rui
crean împotriva patrimoniului debitorului este cert , lichid i exigibil de
mai mult de 30 de zile.
Condi iile cerute de legea român sunt, în actuala reglementare, destul
de sintetice i nu las loc de interpret ri arbitrare, judec torului sindic investit
cu o cerere introductiv r mânându-i doar s verifice îndeplinirea cumulativ
a acestora.

3. Dreptul bulgar

În dreptul bulgar, procedura insolven ei este reglementat prin Codul

Comercial bulgar, partea a IV-a, ultima modificare marcant operându-se în
octombrie 2003.
Legisla ia bulgar a falimentului stabile te ca temei al deschiderii
procedurii numai starea de insolven actual dovedit , nu i starea de
iminen a apari iei incapacit ii de pl i.
Astfel, art. 608 din Codul Comercial bulgar prevede c „insolven a
const în incapacitatea unui comerciant de a î i achita:
(1) o datorie b neasc rezultat dintr-o tranzac ie comercial ,

1
Ioan Adam, Codru Nicolae Savu, op.cit., p. 38.

24
 (2) o datorie c tre o autoritate public (municipal sau statal ) în
leg tur cu afacerile sale , sau
(3) o obliga ie privat în rela iile sale cu statul”.
Potrivit art. 608, alin. 3 din Codul Comercial bulgar, insolven a este
prezumat în cazul în care debitorul nu î i îndepline te obliga ia de plat în
termen de 60 de zile de la scaden . De asemenea, este insolvent debitorul
care are capacitatea de a î i achita numai unele dintre datoriile scadente ce le
are c tre diver i creditori, i nu toate aceste datorii.
În acest sens, art. 742 prevede c o societate comercial este în
incapacitate de plat în cazul în care totalul activelor sale este insuficient
pentru a acoperi toate datoriile b ne ti înregistrate. Cu toate acestea, legea nu
prevede care este modul de evaluare a activelor debitorului, mai exact dac se
va avea în vedere valoarea declarat la Oficiul de Carte Funciar de c tre
debitor sau dac se va roceda la o de evaluare specific procedurii lichid rii1.
Potrivit art. 607, alin. 2 din Codul Comercial bulgar, subiect al
procedurii insolven ei poate fi doar o societate comercial cu r spundere
limitat , sau o societate pe ac iuni.

4. Dreptul ceh

În dreptul ceh, procedura insolven ei este reglementat prin Legea nr.

328 din 1991 modificat , lege criticat pentru lipsa de flexibilitate a
procedurii i pentru rolul prea mare al Instan ei i al lichidatorului în rela ia
cu creditorii2.
În aceste condi ii, legiuitorul ceh a adoptat o nou lege a insolven ei,
Legea nr. 182 din 2006, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2008 – act
normativ la care vom face referire în cele ce urmeaz .
Potrivit acestei reglement ri (art. 3, alin. 1), pentru a se putea stabili
starea de insolven a unui debitor se cer întrunite urm torele 3 condi ii:
- debitorul are mai mul i creditori,
- nu i-a achitat datoriile scadente timp de cel pu in 30 de zile,
- i este incapabil de a le achita.
De asemenea, legea ceh mai stabile te c un debitor se afl în stare
de insolvn i în urm toarele cazuri:a încetat pl ile în leg tur cu o parte
„substan ial ”3 a obliga iilor ce îi revin,

1
Jens Lowitzsch, The Insolvency law of Central and Eatern Europe – Twelve Country
Screening of the New Member and Candidate Countries of the European Union and Russia:
A Comparative Analysis, Ed. INSOL EUROPE, Berlin, 2007, p. 110.
2
Ibidem, p. 158.
3
Legea nu define te îns no iunea de parte substan ial , l sând probabil sarcina interpret rii
textului legal la latitudinea judec torului care supravegheaz procedura.

25
 - nu i-a mai pl tit datoriile timp de trei luni de la data când acestea
au devenit exigibile,
- satisfacerea crean elor creditorilor prin executare silit este
imposibil ,
- debitorul nu a procedat la inventarierea activelor sale la cererea
instan ei.
Toate aceste prezum ii legale sunt îns relative, i pot fi r sturnate
îns de debitor, c ruia îi revine sarcina probei contrare.
Nu în ultimul rând, procedura insolven ei poate fi deschis i în cazul
în care se dovede te o stare iminent de incapacitate de pl i, debitorul fiind
singurul îndrept it s introduc o astfel de cerere.

5. Dreptul maghiar

În legisla ia maghiar , sediul materiei procedurii insolven ei este

stabilit în Legea cu privire la procedurile de reorganizare judiciar i
lichidare, nr. IL1 din 19912, act normativ ce a suferit numeroase complet ri i
modific ri, ultimul amendament fiind adoptat prin Legea nr. VI din 2006.
Cea mai notabil modificare a acestei legi s-a realizat în anul 2000,
prin legea nr. CXXXVII, prin care legiuitorul maghiar a urm rit s adapteze
legisla ia procedurii insolven ei, în acord cu principiile economiei de pia , în
vederea sus inerii unei puternice dezvolt ri pozitive a economiei maghiare3.
În reglementarea maghiar (art. 27, alin.2 din Legea mai sus
men ionat ), se consider c un debitor se afl în stare de „insolven ” în
oricare din urm toarele cazuri:
- nu a achitat i nici nu a contestat o datorie exigibil , în termen de 15
zile de la momentul primirii unei notific ri cuprinzând inten ia unui
creditor de a ini ia procedura de lichidare,
- nu a procedat la plata unei datorii constatate printr-o hot râre
judec toreasc definitiv i irevocabil ,
- procedurile de executare silit a debitorului au e uat,
- debitorul nu i-a îndeplinit obliga iile asumate printr-un acord de
concordat preventiv în cadrul unei proceduri de reorganizare
judiciar .
Instan a de judecat va statua cu privire la existen a st rii de
insolven , în baza cererii formulate de c tre creditor, în cazul în care
debitorul contest cuprinsul respectivei cereri introductive.

1
În legisla ia maghiar , numerotarea actelor normative se face prin cifre romane.
2
Intrat în vigoare la data de 1 Ianuarie 1992.
3
Jens Lowitzsch, op.cit., p. 222.

26
 În cazul contrar, în care debitorul nu contest cererea creditorului în
termen de 8 zile de la introducere, starea sa de insolven va fi prezumat
conform legii (art. 27, alin.2).

6. Dreptul polonez

Legea nr. 60 din 2003 reglementeaz , în sistemul de drept polonez,

procedura insolven ei.
Potrivit prevederilor art. 11, alin. 1 din acest act normativ, este
suficient ca un debitor s nu î i achite datoriile pe m sur ce devin scadente,
pentru ca instan a de judecat s pronun e deschiderea procedurii de
insolven .
Cu toate acestea, în cazul unei simple încet ri temporare a pl ilor sau
asupra unei mici p r i din totalul datoriilor, judec torul sindic va putea s
reping cererea introductiv formulat de creditori.
Astfel, confom art. 12 din lege, dac întârzierea pl ii nu se
prelunge te cu mai mult de 3 luni de la scaden i/sau cota de datorii
scadente nu dep e te 10 % din totalul acestora, cererea introductiv va
putea fi respins , având în vedere c întârzierea la plat nu este foarte
îndelungat , iar respingerea cererii nu pune în pericol interesele creditorilor.
Interesant este faptul c potrivit art. 11, alin. 2, starea de insolven
apare i în cazul în care valoarea pasivelor unei persoane juridice o dep e te
pe cea a activelor. Aceast prevedere legal define te mai degrab conceptul
de insolvabilitate i nu pe cel de insolven , cadrul legal astfel reglementat
l sând loc de interpret ri, în contextul în care nu stabile te i o serie de
criterii efeciente de cuantificare a acestor st ri patrimoniale.
Conform art. 13, judec torul sindic va trebui s analizeze dac nu
cumva sarcinile ce greveaz patrimoniul debitorului i valoarea total a
activelor sunt în mod legal constituite i dac nu au fost create în scopul
prejudicierii inten ionate a creditorilor.

7. Dreptul rus

În legisla ia rus , problematica insolven ei este reglementat prin

Legea Federal cu privire la insolven a întreprinderilor din 19 noiembrie
1992, modificat i completat în mai multe rânduri, ultima oar în iulie
2006.
Spre deosebire de legisla ia insolven ei din celelalte state din Europa
central i de est, legiuitorul rus a preferat s acorde o protec ie special
debitorului falit, stabilind prevederi speciale unor anumite categorii de

27
debitori ce necesitau o protec ie special din interese politice, economice sau
sociale1, cum ar fi proprietarii imobiliari, agricultorii .a.
Conform prevederilor legii mai sus amintite, procedura insolven ei
poate fi declan at la cererea expres a unui creditor, împotriva unei persoane
juridice, a unui proprietar de active imobiliare sau a unei ferme agricole
familiale, în cazul în care debitorul nu satisface crean ele sau preten iile
creditorului (fie el public sau privat2), în termen de 3 luni de la scaden sau
de la notificare, în cazul în care valoarea datoriei este de cel pu in 100.000 de
ruble.
În cazul macro-întreprinderilor i a entit ilor cu drept de monopol,
limitele sunt de 500.000 ruble iar termenul legal amintit este majorat la 6
luni.
La stabilirea st rii de insolven , instan a nu ine cont de solicit rile
de plat a penalit ilor, a cererilor de desp gubire provenite din partea
persoanelor fizice pentru prejudicii ce au adus atingere vie ii sau s n t ii
acestora, pentru r spundere profesional , sau pentru plata pensiilor
alimentare3.
De asemenea, debitorul însu i poate formula o cerere de deschidere a
procedurii, în condi iile în care prevede existen a unor condi ii ce vor
determina o iminent stare de insolven (art. 8).

Din analiza comparat a reglement rilor mai sus analizate nu reies

optici fundamental diferite privitor la conceptul de insolven . Legiuitorii din
statele din Europa central i de est (majoritatea fiind actualmente i state
membre ale Uniunii Europene), au procedat la adaptarea legisla iei
insolven ei la cerin ele actuale ale comer ului intrerna ional, încercându-se o
raportare cât mai precis i viabil la principiile economiei de pia i ale
guvern rii corporatiste a societ ilor comerciale.
Nu mai pu in, reglemnt rile locale au inut cont i de prevederile
actelor normative comunitare incidente în materie – în special Regulamentul
Consiliului nr. 1346/2000 privind procedura insolven ei.

1
Ibidem, p. 379.
2
Statul poate formula cereri introductive, în ceea ce prive te plata taxelor i a contribu iilor
sociale ce dep esc valoarea de 100.000 de ruble ruse ti.
3
Jens Lowitzsch, loc.cit.

28
Aspecte privind legitima ap rare în dreptul penal românesc i
în dreptul comparat

C lina Andreea MUNTEANU∗

The presumption of legal defence is a relatively new penal institution that

was introduced in the Romanian penal code in 2002. It states that it is presumed to
be in legal defence the person who rejects the entrance without any rights in a
house, room, outbuilding or surrounded place, of another person, who uses
violence, cunning, house breaking or any similar methods. The article tries to
emphasize the particularities of the attack and defence in the case of this
presumption, focusing not only on the points of view found in the doctrine, but also
on the decisions of the criminal courts.
In most of foreign penal codes we do not meet a presumption of legal
defence, but the conditions that must be strictly fulfilled in order to have legal
defence.

Legitima ap rare prezumat în dreptul penal românesc

Legitima ap rare const în ac iunea de ap rare pe care o realizeaz o

persoan prin intermediul unei fapte prev zute de legea penal , pentru a
înl tura un act de agresiune îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva
unui interes general i care pune în pericol grav persoana, drepturile celui
atacat ori interesul general.
Aceast institu ie de drept penal a cunoscut de-a lungul timpului, de la
includerea sa în Codul penal de la 1864 i pân în prezent, o întreag serie de
modific ri i complet ri, lucru care explic importan a deosebit pe care o
are, cât i grija permanent a legiuitorului de a-i perfec iona con inutul,
pentru ca aceasta s fie pe cît posibil în concordan cu realit ile din practica
judiciar i cu cerin ele ap r rii sociale.
Temeiul instituirii legitimei ap r ri drept cauz care înl tur
caracterul penal al faptei îl constituie atât lipsa de pericol social al ac iunii de
ap rare, cât i lipsa de culpabilitate a celui care o realizeaz prin intermediul
s vâr irii unei fapte prev zute de legea penal , permis de lege i în
concordan cu sistemul de valori juridice consacrat. În acest sens, este

∗
Preparator universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universit ii „Petre Andrei” din Ia i,
avocat în Baroul Ia i

29
evident c reac ia celui care se ap r nu întrune te condi ia unei inten ii
vinovate, caracterizat prin animus nocendi1.
În calitate de cauz care împiedic constituirea infrac iunii, legitima
ap rare apare sub trei modalit i: prima – prev zut de art. 44 alin. 2 din
Codul penal, în forma modalit ii sale de baz , axat pe ideea unei
propor ionalit i între atac i ap rare, a doua – prev zut de art. 44 alin. 21
din Codul penal, sub forma unei ap r ri legitime prezumate i a treia,
prev zut de art.44 alin. 3, în forma unei modalit i speciale, întemeiat pe
ideea asimil rii excesului justificat de ap rare.
Dispozi iile privind prezum ia de legitim ap rare au reprezentat în
concep ia Codului penal din 1969 o noutate introdus prin Legea 169 din 10
aprilie 2002, având urm torul cuprins: „se prezum c este în legitim
ap rare i acela care s vâr e te fapta pentru a respinge p trunderea f r drept
a unei persoane prin violen , viclenie, efrac ie sau alte asemenea mijloace,
într-o locuin , înc pere, dependin sau loc împrejmuit inând de
acestea.”Legea 247/2005 elimin din sintagma „loc împrejmuit inând de
acestea” ultima parte, în locul c reia se adaug „ori delimitat prin semne de
marcare”.
Legitima ap rare, în oricare din cele trei forme consacrate ale sale,
prezint o structur bazat pe dou ac iuni cu caracter opus: atacul i
ap rarea, caracteristicile acestora variind de la o modalitate normativ la alta
i fundamentând specificitatea fiec reia dintre ele.
Dac legitima ap rare, în modalitatea general , presupune existen a
unui atac, adic a unei comport ri agresive, în modalitatea prezum iei de
legitim ap rare, atacul const numai într-o ac iune de p trundere într-o
locuin , înc pere, dependin sau loc împrejmuit sau delimitat prin semne de
marcare, s vâr it prin viclenie, violen , efrac ie sau prin alte asemenea
mijloace.
Cu alte cuvinte, este necesar existen a unui anumit atac, material,
imediat, exprimat prin p trunderea unei persoane într-o anumit loca ie, strict
prev zut de lege i anume într-o locuin , înc pere, dependin sau loc
împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
În ceea ce prive te aceast condi ie, practica judiciar se va confrunta
f r îndoial cu diverse interpret ri posibile privind expresiile de
„p trundere”, „înc pere”, „dependin ”, sau „loc împrejmuit ori delimitat
prin semne de marcare”, avându-se în vedere împrejurarea c , fiind vorba de
termeni uzuali, în elesul i sfera lor de cuprindere va trebui s - i stabileasc
cadrul pe explica iile date de dic ionarul limbii române i vorbirea curent .

1
N. Giurgiu, „Drept penal general, doctrin , legisla ie, jurispruden ”, Editura CDRMO,
Ia i, 2005,p. 209;

30
 Prin no iunea de p trundere se în elege o p trundere efectiv , cu
întreg corpul persoanei în locurile men ionate, în sensul c f ptuitorul
dep ind spa iul locului de intrare, face câ iva pa i în interiorul locuin ei
respective. Cel care î i introduce numai capul pe fereastra locuin ei, sau
piciorul în locuin , sau sare pe acoperi ori spioneaz de la distan locuin a,
nu realizeaz o p trundere în sensul unui atac.
Locuin a este locul ales în mod liber de o persoan , unde aceasta î i
desf oar efectiv via a personal . Nu intereseaz dac locuin a este
permanent sau temporar , dac este vorba de o construc ie anume destinat
pentru a fi locuit , sau dac este vorba de o construc ie care, f r a avea
aceast destina ie, este totu i folosit drept locuin . Prin locuin vom
în elege orice loc destinat efectiv si actual uzului domestic al uneia sau mai
multor persoane. Nu intereseaz dac este închis sau par ial deschis, stabil
sau mobil, dac este destinat special acestui scop sau nu1 , dac reprezint o
locuin permanent sau temporar . Esen ial este s fie folosit în fapt,
efectiv, pentru nevoi legate de via a intern a persoanei, nefiind suficient
simpla destina ie de locuin a unei înc peri. În plus, uzul domestic trebuie s
fie legitim; cel care i-a stabilit locuin a în mod ilicit, uzurpând drepturile
altei persoane, fiind un posesor de rea-credin , nu se bucur de ocrotirea
legii.
Mijloacele de transport individuale (cu excep ia remorcilor, rulotelor
care servesc drept locuin ) sau în comun nu sunt asimilate locuin ei ,
deoarece aici nu se îndeplinesc acte caracteristice vie ii domestice.
Pentru a determina în elesul expresiei de « locuin » , în cuprinsul
dispozi iei legale amintite, consider m c se impune cercetarea comparativ a
con inutului pe care aceast no iune l-a primit în legea civil , pe de o parte ,
i în legea penal , pe de alt parte. Pe linia acestei investiga ii observ m c
Legea locuin ei nr.114/1996 prevede c « prin locuin se în elege o
construc ie alc tuit din una sau mai multe camere de locuit, cu dependin ele,
dot rile i utilita ile necesare, care satisface cerin ele de locuit ale unei
persoane sau familiei-inclusiv curtea i gr dina închiriat odat cu suprafa a
locativ ». A adar, în accep iunea legii civile, prin locuin trebuie s
în elegem suprafa a locuibil împreun cu dependin ele aferente.
Spre deosebire de legea civil , legea penal nu define te expres
no iunea de « locuin », îns , din modul în care este redactat textul
incriminator, rezult c legiuitorul a în eles s disting între no iunile de
« locuin », « înc pere », « dependin », « loc împrejmuit ori delimitat prin
semn de marcare ».

1
T. Vasiliu, D. Pavel, G. Antoniu, D. Lucinescu, V. Papadopol, V. R mureanu - Codul penal
comentat si adnotat. Partea speciala, vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedic , Bucuresti,
1975, p. 176

31
 Se consider c se întrunesc tr s turile no iunii de « locuin » i
atunci când persoana v t mat locuie te în internat, c min, blocuri de
nefamili ti, imobile proprietatea unei unit i de stat, organizate i func ionând
în baza unui regulament intern, natura i apartenen a locuin ei neavând nici
o semnifica ie.
Faptul c spa iul folosit de o elev , pentru locuit, în cadrul unui
internat, constituie locuin , este demonstrat atât în fapt, prin folosirea în
concret, pentru nevoi legate de via a personal , a acelui spa iu, cât i de drept,
prin faptul c acest spa iu este considerat domiciliu flotant, bucurându-se de
acelea i avantaje ca i domiciliul legal.
Fapta îmbrac o periculozitate social diferen iat , în func ie de
p trunderea în locuin sau de p trunderea doar în dependin ori în locul
împrejmuit inând de acestea.1 Se poate acredita ideea c , pericolul social al
faptei este mai mare, rezolu ia infrac ional puternic conturat , manifestându-
se printr-o temeritate sporit a f ptuitorului, dispus s înfrunte riscul de a fi
surprins de îns i persoana v t mat , care este de presupus c , în perioada
din zi cât se afl acas î i petrece mult mai mult timp în locuin a decât în
celelalte componente ale domiciliului. Totodat , surprins în locuin ,
f ptuitorul poate fi mai u or identificat i î i poate asigura mai greu sc parea,
decât dac ar fi descoperit sustr gând din alt parte a imobilului.
În sensul legii penale, prin locuin se în elege a adar, nu numai
locuin a propriu-zis , dar i dependin ele acesteia, luate într-o accep iune
larg , i locul împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. De asemenea,
în no iunea de locuin , intr pe lâng imobile, i orice construc ie în care o
persoan în elege s tr iasc , precum i înc perile ocupate în mod trec tor.”2
Înc perea este o parte dintr-o construnc ie destinat s serveasc drept
locuin i care este folosit ca atare în mod efectiv. Dependin ele sunt acele
locuri care constituie o prelungire a locuin ei i care întregesc, înlesnesc sau
condi ioneaz folosin a acesteia, cum ar fi buc t ria, c mara, pivni a etc. Nu
intereseaz dac dependin ele fac corp comun cu locuin a sau sunt separate.
Locul împrejmuit este locul separat printr-o îngr ditur de locurile învecinate
care, ca i dependin a, întrege te folosin a locuin ei, cum ar fi de exemplu, o
curte, o gr din etc., astfel încât s rezulte voin a titularului ca nimeni s nu
p trund în acel loc f r voia sa.

1
Atunci când p trunderea are loc intr-o dependin , la care accesul implic trecerea
f ptuitorului prin hol, camer de trecere, camer de locuit, ac iunea are caracterul unui atac,
c ci f ptuitorul a p truns în prealabil f r drept în locuin . – Emilian Lipcanu, Propuneri de
„lege ferenda” pentru determinarea în elesului no iunii de locuin în materie penal ,
Revista Român de drept nr. 11/1977 p.32;
2
G. Antoniu, C. Bulai, Gh. Chivulescu, Dic ionar juridic penal, Editura tiin ific i
pedagogic , Bucure ti, 1976, p.100.

32
 Ultima modificare adus textului prin Legea nr. 653/ 2005 a introdus
i expresia final « ori delimitat prin semne de marcare », referindu-se la
situa iile în care locurile împrejmuite nu mai sunt delimitate ca atare prin
îngr diri tradi ionale, ci prin folosirea unor semne de marcare.
Atacul trebuie realizat numai prin intermediul mijloacelor prev zute
de lege, i anume : prin violen , viclenie, efrac ie sau prin alte asemenea
mijloace .
Prin „violen ” se în elege orice atingere adus corpului omenesc care
provoac suferin e, iar uneori o v t mare a s n t ii.
Într-o opinie, se consider c legiuitorul a avut în vedere i violen a
psihic produs prin amenin are. Într-o alt opinie îns , p trunderea f r
drept a unei persoane în locuin a altei persoane, urmat de recurgerea la un
limbaj violent ca modalitate a violen ei psihice, nu îl prezum a fi în legitim
ap rare pe proprietarul care ac ioneaz în sensul respingerii acestei
p trunderi. În acela i sens s-a precizat c reglementarea actual nu se refer
la un pericol social grav în care ar fi puse persoana sau drepturile celui care
ac ioneaz împotriva unui atac moral.
Consider m c , de vreme ce legiuitorul nu face diferen iere între cele
dou forme posibile de violen , folosind termenul generic de violen , nu
distinge între acestea dou , iar ubi lex non distinguit, nec nos distinguere
debemus.
Violen a poate fi îndreptat atât asupra lucrurilor, dac îndep rtarea
acestora printr-un comportament agresiv îi asigur ter ului accesul în
locuin , cât i împotriva persoanelor, în situa ia în care spre exemplu, ter ul
încearc prin violen s îndep rteze prin violen o alt persoan aflat în
zona de acces, spre a reu i s intre în imobil. S-a apreciat c drepturile
persoanei care se ap r vizeaz nu doar via a i integritatea corporal , ci i
„averea”1, în acest ultim caz fiind vorba despre distrugerea unor bunuri
importante. Întrucât nici legea i nici literatura juridic nu fac vreo precizare,
consider m c este vorba de bunuri importante atât din punctul de vedere al
valorii estimate în bani, cât i de bunuri importante sub aspect sentimental,
asupra c rora s se concentreze activitatea infrac ional a agresorului.
Prin „viclenie” se în elege perfidie, f rnicie, iretenie, mecherie.
„Efrac ia” presupune în sensul art. 44, alin. 21, distrugerea sau
înl turarea încuietorilor sau oric ror altor dispozitive de închidere. Efrac ia
implic a adar, o ac iune violent , iar desfacerea unei sârme, de exemplu, nu
poate fi asimilat acesteia. Violen a exercitat asupra obiectului sau
dispozitivului care protejeaz bunul este o condi ie sine qua non a existen ei
efrac iei. Ori de câte ori f ptuitorul înl tur aceste piedici pe cale fireasc ,

1
C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal, partea general , edi ia a II-a, revizuit i
ad ugit , Editura Universul Juridic, Bucure ti, 2003, p. 144;

33
normal , f r a ac iona violent asupra lor, fapta nu va avea caracterul unei
efrac ii.
Prin „alte asemenea mijloace” se în elege1 orice mijloc prin care se
p trunde în mod fraudulos într-o locuin , înc pere, dependin sau loc
împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare, ca de exemplu, escaladarea
gardului, inducerea în eroare a proprietarului locuin ei, sau a altei persoane în
a c rei grij se afl locuin a, întrebuin area unei calit i mincinoase sau
uzurparea unei calit i oficiale. Este neîndoielnic faptul c practica judiciar
se va confrunta cu o multitudine de posibile situa ii i interpret ri privind
aceast expresie:”prin alte asemenea mijloace”.
S-a sus inut2 c sintagma „prin alte mijloace” desemneaz inclusiv
mijloacele enumerate în cuprinsul art. 209 lit.i Cod penal, l sând posibilitatea
organului judiciar de a aprecia de la caz la caz gravitatea altor modalit i de
p trundere. În caz contrar, s-a sus inut în literatura juridic c nu orice alt
mijloc ar putea constitui un atac în sensul celui descris de art. 44 alin. 21. Nu
suntem de acord cu o astfel de opinie, în primul rând pentru faptul c
legiuitorul este cel care a folosit aceast expresie, tocmai pentru a ar ta c
enumerarea nu are un caracter limitativ. În al doilea rând, ceea ce este
important const în aceea c , indiferent de modalitatea de p trundere, trebuie
s se eviden ieze faptul c aceasta nu se realizeaz cu consim mântul
proprietarului sau al persoanei care de ine imobilul în posesie.
Fa de semnifica ia termenilor men iona i, utiliza i de c tre legiuitor
în cuprinsul art. 44 alin. 21, se sus ine c nu orice p trundere f r drept
urmat de riposta f ptuitorului, justific re inerea legitimei ap r ri în
favoarea acestuia. De exemplu, nu poate fi considerat în legitim ap rare
persoana care agreseaz partea v t mat ce p trunde pa nic într-un domiciliu
sau care, de i este înarmat ( cu un cu it pe care îl are în buzunar, cu arma pe
care o poart neînc rcat pe um r ), nu comite vreun act sau gest din care s
rezulte inten ia de v t mare fizic . Tot astfel, nu poate beneficia de legitim
ap rare, f ptuitorul care s vâr e te fapta împotriva a dou sau mai multe
persoane v t mate sau a celor care p trund pe nedrept într-un domiciliu pe
timpul nop ii, dar care nu ac ioneaz în modalit ile ar tate în art. 44 alin 21
Cod penal. În toate cazurile exemplificate, partea sau p r ile v t mate încalc
prevederile art. 192, alin.1 i 2 din Codul penal i r spund pentru comiterea
acestei infrac iuni, dac sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Cel care riposteaz , beneficiaz de dispozi iile art. 44 alin. 21 Cod penal
numai dac s vâr e te fapta pentru a împiedica p trunderea p r ilor v t mate
în domiciliu în modalit ile enun ate, adic prin violen , viclenie, efrac ie,

1
Idem, p. 32;
2
C. Niculeanu, Despre con inutul juridic al legitimei ap r ri, reglementat de art. 44 alin 2
indice1din Codul penal, „Dreptul”, nr. 8/2003, p. 129;

34
sau prin alte asemenea mijloace care prezint gravitate i imprim un
sentiment de insecuritate social sporit .
Ac iunea de p trundere într-o locuin , înc pere, dependin sau loc
împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare, trebuie s se realizeze „f r
drept”, cu alte cuvinte, subiectul s nu aib o justificare legal la baza ac iunii
sale.
P trunderea în locurile precizate de lege se face „cu drept” dac s-a
p truns într-o locuin de exemplu, prin escaladarea gardului care
împrejmuie te locuin a în vederea arest rii unei persoane în baza unui mandat
de arestare legal eliberat, ori în cazul în care p trunderea se face pentru a
stinge un incendiu abia început sau pentru a salva o persoan care încerca s
se sinucid . 1 De asemenea p trunderea este justificat dac are loc la
chemarea victimei unei agresiuni. Nu va fi îns justificat p trunderea dac ar
avea loc chiar în urma unei provoc ri din partea persoanei care se afl în
locuin .
Enumerarea modalit ilor de p trundere nu este limitativ , dând
posibilitatea organelor judiciare s aprecieze de la caz la caz situa iile ivite în
practic i care s justifice legitima ap rare. Aceste modalit i trebuie folosite
îns în vederea p trunderii. Consider m2 c legea nu îl prezum ca ac ionând
în legitim ap rare pe proprietarul ce agreseaz o persoan str in care
încearc s - i asigure sc parea escaladând gardul, dat fiind c , în acest caz, în
ceea ce-l prive te pe f ptuitor, nu este vorba despre o „ac iune de respingere”
a p trunderii f r drept, de vreme ce aceasta nu mai este necesar . Autorii
consider c în cazul în care f ptuitorul, crezând c este vorba despre un ho ,
ar agresa o astfel de victim care încearc s - i g seasc sc parea, s-ar putea
invoca eventual o stare de provocare.
Spre deosebire de art. 192 care incrimineaz violarea de domiciliu,
unde se mai cere ca p trunderea s se fac „f r consim mâtul persoanei
care-l folose te”, art.44 alin. 21 nu face o astfel de precizare, dat fiind faptul
c modalit ile de p trundere enumerate expres eviden iaz tocmai lipsa
consim mântului persoanei care folose te imobilul.
Ac iunea de p trundere trebuie s fie, nu în ultimul rând, cea a unei
persoane fizice responsabile, s fie un act de voin al acesteia. Nu are
relevan dac ac iunea de p trundere s-a f cut prin folosirea unor mijloace
fizice materiale sau folosind numai for a fizic a agresorului. Ac iunea de
p trundere poate fi realizat de o singur sau de mai multe persoane.
Ac iunea de p trundere în locurile prev zute de lege trebuie s fi
început sau s fie în curs de executare sau s se fi efectuat în
1
Idem, p. 33;
2
Viorel-Gheorghe Gavra, Claudia-Florina U vat, Comentarii privitoare la prezum ia de
legitim ap rare reglementat de art. 22, alin.3 din noul Cod penal, „Dreptul”, nr. 6/ 2005,
p. 119;

35
întregime.Aceasta înseamn c atacul exprimat prin ac iunea de p trundere
trebuie s fie actual, indiferent dac este îndreptat spre o persoan sau spre un
obiect material.
Obiectul atacului constând în p trunderea f r drept i prin mijloacele
prev zute de lege într-un domiciliu al altei persoane poate fi orice interes sau
bun juridic personale protejat penal, în opinia unor autori, f r a exista vreo
limit , întrucât în art. 44 Cod penal, legiuitorul se refer nu numai la ap rarea
persoanei ci i a drepturilor celui atacat1.
În ceea ce prive te ap rarea, aceasta trebuie s se realizeze printr-o
ac iune de respingere a p trunderii uneia sau mai multor persoane într-una
din loca iile protejate de lege, realizat prin intermediul unei fapte prev zute
de legea penal , indiferent de încadrarea juridic de care ar fi susceptibil ,
sau dac riposta s-ar înf i a ca o fapt consumat sau ca o tentativ .
Legiuitorul nu limiteaz faptele s vâr ite în legitim ap rare, în nici o
modalitate; aceasta rezult f r echivoc, din dispozi iile art. 44 alin.1 Cod
penal, care prevede c „ nu constituie infrac iune fapta prev zut de legea
penal , s vâr it în stare de legitim ap rare”.2
În cele mai multe cazuri, ap rarea constând în împiedicarea sau
respingerea agresiunii se realizeaz prin acte de violen fizic , putând duce
la comiterea de fapte contra vie ii sau contra integrit ii corporale ori
s n t ii. 3 Cu toate acestea, ap rarea nu trebuie s fie necesarmente violent ,
cum se crede uneori, ci poate consta în orice conduit care s se îndrepte
împotriva agresorului i s serveasc la împiedicarea sau respingerea
agresiunii, ca de exemplu amenin rile, injuriile- dac servesc pentru
întreruperea unei agresiuni în desf urare, cum ar fi încercarea de a p trunde
f r drept în domiciliu.
De asemenea, ap rarea poate consta i într-o omisiune; exempli
gratia, prin neinterven ia de a salva agresorul în fa a unui pericol care îl
amenin pe parcursul atacului sau de a nu împiedica s vâr irea unei
infrac iuni împotriva agresorului.
În afar de cerin a concomiten ei ei cu atacul- care rezult din
corela ia de timp pe care o presupune sintagma : ”respingere- p trundere” -,
ac iunea de respingere a p trunderii nu presupune nici o alt condi ie
1
Juripruden a spaniol majoritar consider ap rabile numai bunurile protejate juridic, iar
uneori, chiar în cadrul acestora, doar cele ireparabile sau susceptibile de a fi atacate fizic de o
persoan .
A se vedea D.M. Luzon Pena, Curso de derecho penal, parte general I, Editorial Universitas,
S.A. Madrid, 1999, p. 583;
2
Codul penal francez (art.122-5,alin.2) prevede posibilitatea inciden ei dispozi iilor
legotimei ao r ri i în ap rarea unui bun dar cu excluderea, dintre mijloacele de ap rare, a
omorului voluntar;
3
George Antoniu, Costic Bulai, Practic judiciar penal , vol.I, Editura Academiei, 1998,
p.216-218;

36
specific privind necesitatea sau propor ionalitatea ei în raport cu natura i
intensitatea atacului, legitimitatea ap r rii fiind prezumat de lege în orice
condi ii s-ar realiza ac iunea de respingere.
În încercarea de a stabili limitele prezum iei de legitim ap rare, în
opinia unor autori1 se apreciaz c legea prezum existen doar a condi iilor
atacului, iar în ceea ce prive te condi ia c ap rarea a fost propor ional cu
condi iile atacului, aceasta trebuie dovedit de c tre f ptuitor. În consecin ,
dac ap rarea este v dit dispropor ionat fa de gravitatea atacului i de
împrejur rile în care acesta a avut loc, fapta este s vâr it cu dep irea
limitelor legitimei ap r ri. De exemplu, un individ p trunde în domiciliul
unei persoane pentru a fura o motoret ce se afla în curte. Proprietarul
observ acest lucru i de la fereastra etajului intâi al imobilului în care locuia,
trage cu arma de vân toare asupra ho ului pe care îl ucide. În opinia acelora i
autori, este evident c , într-o asemenea situa ie, proprietarul nu va putea
beneficia de dispozi iile art. 44, deoarece respingerea atacului s-a f cut
folosind o arm , ap rarea fiind v dit dispropor ionat fa de gravitatea
atacului.
Faptul c aceast condi ie a propor ionalit ii ap r rii cu gravitatea
atacului trebuie îndeplinit - sus in autorii men iona i- i în cazul vizat de alin.
21 al art. 44, rezult i din pozi ia pe care acesta o ocup în cuprinsul
articolului. Astfel, el a fost introdus dup alineatul al doilea al art. 44 i nu ca
alineat final al acestui articol. Tocmai aceast pozi ie pe care o ocup în
cadrul art. 44 Cod penal, justific obligativitatea instan ei de judecat de a
stabili dac respingerea atacului declan at prin p trunderea f r drept, s-a
f cut cu respectarea condi iei propor ionalit ii ap r rii cu gravitatea atacului.
Utilizând ca argument aprecierea profesorului Vintil Dongoroz 2care
arat c „propor ionalitatea constituie o condi ie a legitimei ap r ri, iar nu a
st rii de legitim ap rare”, aceia i autori ajung la concluzia c , de vreme ce
art. 44 Cod penal prevede c „se prezum c este în legitim ap rare acela
care ..” i nu c „este în legitim ap rare acela care..”, prezum ia instituit nu
este una absolut , ci relativ , în sensul c dac nu este îndeplinit i condi ia
propor ionalit ii atunci când o persoan a înl turat p trunderea f r drept a
altei persoane, ea nu va beneficia de dispozi iile legale privind legitima
ap rare, urmând astfel s r spund penal pentru faptele s vâr ite prin care l-a
respins pe agresor.

1
Corina Naghi, Traian Dima, Institu ia legitimei a r ri dup modificarea suferit prin
Legea nr. 169/2002, „Dreptul”, nr. 7/ 2003, p. 111; Ovidiu Predescu, Din nou despre
legitima ap rare, „Dreptul”, nr. 2/ 2004, p. 131;
2
Vintil Dongoroz, op. cit., p. 347;

37
 În redactarea art. 44 alin. 21 Cod penal, se arat 1 c legiuitorul a evitat
folosirea verbului „a fi” la timpul prezent, cu nuan e imperative, înlocuindu-l
cu sintagma „se prezum ”. Tocmai aceast formulare oblig interpretul la o
analiz atent , precaut , a circumstan elor concrete de s vâr ire a unei
infrac iuni de violen de c tre o persoan în al c rei domiciliu s-a p truns
f r drept, în vreuna din modalit ile ar tate în art. 44 alin. 21 din Codul
penal. Reconstituirea etapelor comiterii unei astfel de infrac iuni trebuie s
aib în vedere modul i mijloacele folosite de f ptuitor, precum i evaluarea
st rii sale psihice, mobilul i scopul urm rite.
Consider m c , fa de natura institu iei analizate i a modului ei de
reglementare, care nu difer de cel de inspira ie francez , se impune i
interpretarea general acceptat în doctrina i jurispruden a din Fran a, în
sensul c prezum ia unei astfel de ap r ri are un caracter relativ2, existând
posibilitatea înl tur rii ei prin proba contrarie. Important este, îns , c
prezum ia de legitimitate se refer în mod strict la condi iile ap r rii, nu i la
cele ce privesc condi iile atacului.
Caracterul relativ al acestei prezum ii s-a motivat prin faptul c ar fi
de neconceput s existe orice ap rare v dit dispropor ionat fa de gravitatea
înc lc rii dreptului la inviolabilitatea domiciliului. Scopul instituirii acestei
prezum ii const în aceea de a-l proteja pe cel care respinge p trunderea f r
drept în imobil, îns aceasta nu trebuie s înl ture un alt principiu
fundamental al procesului penal, respectiv principiul afl rii adev rului. Cu
alte cuvinte, dac starea de fapt nu coincide cu prezum ia instituit de lege,
organul judiciar are obliga ia de a ac iona în sensul înf ptuirii justi iei i
tragerii la r spundere penal a f ptuitorului.
În consecin , f ptuitorul nu are sarcina proba iunii în ceea ce prive te
existen a legitimei ap r ri, îns i legea prezumând c se afl într-o asemenea
stare în situa ia reglementat de art. 44 alin. 21 Cod penal, astfel c organului
judiciar, respectiv persoanei v t mate, le revine sarcina s dovedeasc faptul
c nu sunt îndeplinite condi iile atacului sau ale ap r rii. Tot organului
judiciar i persoanei v t mate le revine i sarcina proba iunii în ceea ce
prive te dovedirea dep irii limitelor legitimei ap r ri, care constituie doar o
circumstan atenuant i nu o cauz justificativ . Afirma ia f cut în
literatura juridic conform c reia organului judiciar îi revine sarcina
aprecierii în concret a situa iilor în care ap rarea este legitim , ar putea da
na tere unor ambiguit i, în sensul c acestuia i-ar reveni obligativitatea de a
aprecia dac ap rarea este legitim . În realitate, legea este cea care prezum
ap rarea ca fiind legitim , iar organului judiciar nu îi revine decât sarcina de
a r sturna aceast prezum ie relativ instituit de lege, i nu de a analiza dac
1
Oana Schmidt-H ineal , Legitima ap rare în noua reglementare. Prezum ie absolut sau
relativ , „Dreptul”, nr. 2/ 2003, p.123;
2
N. Giurgiu, op. cit., p. 215;

38
se poate sau nu re ine o asemenea prezum ie, întrucât aceasta exist în
virtutea împrejur rilor speciale în care s-a comis fapta, apreciate ca atare de
lege.
F ptuitorul care ac ioneaz în împrejur rile ar tate în cuprinsul alin.
1
2 , este prezumat ca fiind în legitim ap rare indiferent dac victima este sau
nu cercetat pentru comiterea infrac iunii de violare de domiciliu, întrucât
pentru existen a prezum iei, este important sa existe împrejur rile descrise de
textul legal, privitoare la p trunderea f r drept. Îns , dat fiind faptul c
p trunderea trebuie s se fac f r drept, este pu in probabil s se re in în
practica judiciar c proprietarul care ac ioneaz în vederea respingerii
p trunderii este prezumat a fi în stare de legitim ap rare, iar cel care a
p truns s nu fie tras la r spundere pentru s vâr irea infrac iunii de violare de
domiciliu, sau cel pu in s fie cercetat cu privire la o asemenea infrac iune,
atâta vreme cât sunt întrunite elementele constitutive ale acestei din urm
infrac iuni.
De aceea, instan a de judecat , atunci când solu ioneaz o violare de
domiciliu, urmat de s vâr irea unei fapte prev zute de legea penal , de c tre
cel ce a respins aceast p trundere, f r drept în domiciliul s u, nu mai
trebuie s pun în discu ie dac atacul declan at prin p trunderea f r drept a
fost material, direct, imediat i injust, i a pus în pericol grav persoana sau
drepturile celui atacat, deoarece, într-un astel de caz, toate aceste condi ii sunt
prezumate- ab initio- c au fost îndeplinite1. Iat deci c exist i opinii
conform c rora nu numai condi iile ap r rii sunt considerate a fi îndeplinite
dac se re ine legitima ap rare prezumat , ci i cele ale atacului.
Ap rarea trebuie s fie necesar pentru a respinge p trunderea f r
drept în domiciliul altei persoane i cu mijloacele prev zute de lege. Ap rarea
este considerat necesar din momentul în care a început ac iunea de
p trundere în domiciliu, pe durata execut rii ac iunii de p trundere f r drept
în domiciliu, cât i dup consumarea acesteia, atâta timp cât subzist
pericolul de lezare sau de ulterioare leziuni ale persoanei sau drepturilor
acesteia.
Prezum ia legitimei ap r ri nu mai subzist i ac iunea de respingere a
p trunderii f r drept î i pierde caracterul necesar din momentul în care cel
care a realizat p trunderea se îndreapt spre ie ire, întrucât nu mai poate fi
vorba despre înl turarea unui asemenea atac.
Subiect al ap r rii poate fi orice persoan , adic proprietarul sau
posesorul domiciliului, o rud a acestuia, o persoan care are în paz sau grij
patrimoniul în cauz , sau oricare alt persoan , precum i un reprezentant al
autorit ii.

1
C. Naghi, T. Dima, op.cit., p.112 ;

39
 În fapt, orice persoan care nu are un drept asupra imobilului, dar care
ac ioneaz în modalit ile ar tate în textul de lege analizat, se prezum c se
afl în legitim ap rare, în primul rând pentru c p trunderea se face f r
drept, singura condi ie fiind ca persoana în cauz s aib aceast reprezentare,
apreciind de la caz la caz dac p trunderea unui ter în perimetrul acestuia
este sau nu îndrept it . Cu alte cuvinte, se poate prevala de textul art. 44
alin. 21 Cod penal i persoana aflat în vizit la o alt persoan i care
respinge p trunderea f r drept a altei persoane în condi iile ar tate de lege,
chiar dac nu are nici m car un drept de folosin asupra imobilului. Astfel,
în cazul în care p trunderea se face, exempli gratia, prin violen , o astfel de
persoan aflat în vizit la proprietar, poate realiza c p trunderea s-a f cut
f r drept, astfel c în cazul în care ac ioneaz în vederea respingerii ac iunii
de p trundere, beneficiaz de prezum ia de legitim ap rare.
Subiectul ac iunii de ap rare trebuie s fi ac ionat cu inten ia de a se
ap ra. Ceea ce atribuie ripostei un caracter just este scopul de ap rare în care
ac ioneaz f ptuitorul, or acesta lipse te în cazul când riposta nu are la baz
voin a de a se ap ra a celui atacat. Dimpotriv , dac exist aceast voint , nu
intereseaz c subiectul ac ioneaz i din alte motive ( ur , gelozie,
r zbunare, indignare etc.)1.
Cerin a ca cel care se ap r s ac ioneze cu voin a de a se ap ra se
extinde i asupra celui care intervine în ap rarea altuia, pentru c i acesta
trebuie s ac ioneze cu voin a de a ajuta pe cel care se ap r ori de a se
substitui lui, voin care trebuie s existe i la cel pentru care se face
interven ia în vederea respingerii agresiunii. De asemenea, cerin a voin ei de
a se ap ra se impune i în cazul participa iei la fapta celui care se ap r .
Astfel, ajutorul dat de o persoan celui care se ap r în scopul respingerii
agresiunii va beneficia de legitim ap rare numai dac ajutorul a fost dat cu
inten ia de a sprijini pe cel care riposteaz ; aceast solu ie va fi exclus în
ipoteza în care complicele, sub pretextul ajutorului dat, urm re te s se
r zbune pe agresor.
Pentru a respinge p trunderea frauduloas într-un domiciliu, pot fi
folosite fie mijloace preg tite din timp, fie mijloace de ap rare improvizate.
Din prima categorie fac parte acele mijloace defensive menite s ac ioneze în
momentul atacului, ca de exemplu, capcane, sisteme de alarm , câini r i,
sisteme de împu care automat etc. Chiar dac în momentul instal rii acestor
mijloace nu exista un atac se admite c proprietarul va fi în legitim ap rare.
Mijloacele improvizate sunt acele mijloace pe care le are la îndemân
cel care se ap r f r a fi fost în prelabil preg tita, fiind folosite o dat cu
declan area agresiunii. În acest caz, exist posibilitatea cre rii unei
dispropor ii între atac i ap rare, în sensul c cel agresat în mod inopinat

1
G. Antoniu, op. cit., p. 276;

40
poate folosi mijloace mai v t m toare decât ar fi necesar pentru înl turarea
agresiunii.
Obiectul ap r rii îl constituie valorile sau bunurile juridice ale
agresorului; cu alte cuvinte, riposta trebuie s fie îndreptat împotriva
agresorului. Ap rarea include doar afectarea sau lezarea de valori sau bunuri
ale agresorului, i nu de bunuri juridice str ine lui sau ale ter ilor, indiferent
cât de necesar ar fi pentru ap rare. 1 O astfel de lezare a v t mare a
bunurilor str ine nu constituie ap rare, deoarece nu este ceea ce direct
împiedic agresiunea ilicit ca atare, ci doar un mijloc pentru acest lucru.
Lezarea de bunuri juridice ale unor ter i va putea face incident starea de
necesitate sau eventual de eroare.

Reglement ri de drept comparat având ca obiect institu ia

legitimei ap r ri i prezum ia legitimei ap r ri

i în alte legisla ii penale se prevede c este în legitim ap rare acela

care s vâr e te fapta pentru a împiedica p trunderea într-o incint locuit , sau
domiciliu, ori pentru a proteja un bun; sau c legitima ap rare este permis
pentru respingerea unui atac împotriva averii sau propriet ii2.
Este cert îns , c numai unele legisla ii penale reglementeaz distinct
o posibilitatea existen ei unei legitime ap r ri prezumate i condi iile în care
aceasta se poate re ine. Un exemplu gr itor în acest sens este, f r îndoial ,
Codul penal francez, care în art. 122-6 prevede c „ este prezumat de a fi
ac ionat în stare de legitim ap rare cel care îndepline te actul pentru a
respinge, în cursul nop ii, intrarea prin efrac ie, violen sau viclenie, într-o
incint locuit , ori pentru a se ap ra împotriva autorilor de furturi sau jafuri
executate cu violen ”.
În termeni generali, Codul penal francez3 dispune în art. 122-5 c „ nu
este penal responsabil persoana care, în fa a unui prejudiciu nejustificat adus
împotriva sa sau împotriva altcuiva, s vâr e te, în acela i timp un act impus
de necesitatea de ap rare legitim pentru sine sau pentru o alt persoan ,
exceptând situa ia în care exist o dispropor ie între mijloacele de ap rare
folosite i gravitatea prejudiciului”. Astfel, „nu este penal responsabil
persoana care, pentru a întrerupe executarea unei crime sau a unui delict

1
De exemplu, deteriorând sau stricând un lucru al altuia, prin utilizarea ca instrument contra
agresorului sau provocând leziuni unui ter pe care agresorul îl folose te ca scut; sau bunuri
str ine pe care agresorul le folose te ca instrument agresiv.
2
O. Predescu, „Din nou despre legitima ap rare”, „Dreptul” nr 2/ 2004, p. 132.
3
Codul penal francez, cu Adnot ri de jurispruden i bliografie de Yves Mayaud, Editura
Dalloz, Lyon, 1993-1994.

41
comis împotriva unui bun, s vâr e te un act de ap rare, altul decât un omor
voluntar, atunci când acest act este absolut necesar pentru scopul urm rit din
momentul în care mijloacele folosite sunt propor ionale cugravitatea
infrac iunii”.
Primul alineat din art. 122-5, referitor la legitima ap rare a
persoanelor, consacr principiul jurispruden ial de propor ionalitate între
actul ap r rii i gravitatea atingerii aduse.
Al doilea alineat din acest articol ratific jurispruden a referitoare la
legitima ap rarea a bunurilor, ale c ror limite le precizeaz i fixeaz .
Legitima ap rare a bunurilor este mai pu in larg decât legitima ap rare a
persoanelor în dou privin e; pe de o parte, se impune ca actul de legitim
ap rare s fie „strict” necesar pentru scopul urm rit i persoana urm rit
trebuie s dovedeasc c principiul de propor ionalitate a fost respectat în
timp ce n materie de legitim ap rare a persoanelor, ministerul public este
cel care trebuie s demonstreze c mijloacele de ap rare sunt
dispropor ionate. Pe de alt parte, este indicat în mod expres c actul de
ap rare nu poate consta în omucidere voluntar , legiuitorul considerând ca
nici o atingere la un bun, oricât de grav ar fi aceasta, nu poate justifica
moartea unei persoane.
În termeni apropia i prezum iei de legitim ap rare, Codul penal
belgian1 reglementeaz a a numita necesitate actual a legitimei ap r ri,
prev zut în cuprinsul art. 417: „Se în eleg, între cazurile de necesitate
actual a legitimei ap r ri, urm toarele dou :
1. dac omorul a fost comis, ori v t m rile au fost produse, sau dac
loviturile au fost f cute, respingând, în timpul nop ii, escaladarea sau efrac ia
asupra împrejmuirilor, pere ilor sau intr rilor unei locuin e sau unui
apartament locuit ori ale dependin elor acestora, înafar de cazul în care se
stabile te c agentul nu a urm rit comiterea un atentat contra persoanelor, fie
ca scop direct al celui care realizeaz escaladarea sau efrac ia, fie ca o
consecin a rezisten ei pe care au întalnit-o planurile acestuia.
2. dac fapta s-a produs rin ap rarea unei persoane împotriva autorilor unui
furt sau jaf, comise cu violen împotriva acesteia.
În alte legisla ii îns , legitimitatea ap r rii nu este prezumat de lege
în orice condi ii s-ar realiza ac iunea de respingere, ci, mai mult decât atât,
pentru a fi re inut starea de legitim ap rare, sunt reglementate în mod strict
acele condi ii privind necesitatea sau propor ionalitatea ap r rii în raport cu
natura i intensitatea atacului. Astfel, Codul penal eleve ian2 dispune în art.
33, alin.1 c „ cel ce este atacat f r drept sau amenin at f r drept de un atac
iminent, are dreptul de a respinge atacul prin intermediul unor mijloace
1
Marie-Aude Beernaert, Francoise Tulkens, Damien Vandermeerchs, Code pénal, III-eme
Edition, Bruylant, Bruxelles, 1999.
2
Code pénal suisse du 21 decembre 1937.

42
propor ionale cu împrejur rile comiterii faptei; acela i drept este recunoscut
i ter elor persoane”.
În continuare, alin. 2 al aceluia i articol prevede c „dac cel care respinge un
atac a dep it limitele legitimei ap r ri, judec torul va atenua în mod
facultativ pedeapsa; dac acest exces provine dintr-o stare scuzabil de
agita ie sau de temere, cauzate de atac, nici o pedeaps nu va fi impus .”
Codul penal german, în capitolul intitulat „Legitima ap rare i starea
de necesitate”, prevede în art. 32, alin.1 c „ cel care comite o fapt care s-a
ivit prin legitim ap rare, nu ac ioneaz ilegal”, pentru ca în alin. 2 s
reglementeze c „legitima ap rare este ap rarea care este necesar pentru a
împiedica un atac ilegal i actual îndreptat împotriva sa sau a unei alte
persoane”. Asemenea codului penal elve ian, în art. 33 din codul penal
german, se dispune c „ dac f ptuitorul dep e te limitele legitimei ap r ri
din cauza confuziei, din team sau spaim , atunci el nu este pedepsit”.
Codul penal italian1 extinde legitima ap rare i la alte situa ii decât
aceea a ap r rii propriei persoane. Astfel, legitima ap rare este permis
pentru respingerea unui atac împotriva averii, dac acest atac se continu cu
violen sau amenin are contra persoanei; pentru respingerea escalad rii,
p trunderii prin efrac ie sau incendierii casei locuite sau a dependin elor sale,
dac aceste acte se produc în timpul nop ii sau într-un loc izolat sau dac
proprietarii au motive temeinice s se team c siguran a lor personal este
periclitat . În termeni generali, Codul penal italian reglementeaz legitima
ap rare în articolul 52, care prevede c „ nu e pedepsit cel care a comis fapta
fiind constrâns sa ac ioneze din necesitatea de a ap ra un drept al s u sau al
altuiafa de pericolul actual al unui atac injust, cu condi ia ca întotdeauna
ap rarea s fie propor ional cu atacul.
Codul penal suedez reglementeaz de asemenea condi iile în care se
poate re ine starea de legitim ap rare. Astfel, în capitolul 24, prevede, între
altele, c o persoan se afl în legitim ap rare când comite un act pentru a
îndep rta un atac infrac ional actual sau iminent asupra persoanei sau
propriet ii; pentru a sili o persoan care prin for sau amenin are cu for a,
ori prin alte mijloace, împiedic dobândirea propriet ii, dac aceasta este
prins în flagrant delict; pentru a împiedica pe cineva s p trund în mod
ilicit într-o camer , cas , curte sau ambarca iune ori pentru a îndep rta dintr-
o camer , cas , curte sau ambarca iune pe cineva care a p truns sau care
refuz s plece când i se cere.
În Statele Unite ale Americii2, reglementarea legitimei ap r ri, în
cazul viol rii propriet ii sau a incintelor este o problem care ine de nivelul
legisla iei fiec rui stat federal, i nu de nivelul legisla iei federale. Codurile
1
Giovanni Fiandaca, Angelo Giarda, Codice Penale, IPSOA, VI Edizione, 2002.
2
United States Code, Office of the Law Revision Counsel, Edi ia revizuit din 1 ianuarie
2006.

43
statelor membre ale federa iei reglementeaz în principiu, în mod asem n tor
legitima ap rare, în cazul în care atacul vizeaz proprietatea sau incintele, dar
exist i unele deosebiri.
Astfel, potrivit Codului penal al statului Texas, o persoan aflat în
posesia de drept a unui teren sau a unui bun mobil corporal este îndrept it
s foloseasc for a împotriva unei alte persoane, în m sura în care apreciaz
ra ional c folosirea acesteia este necesar pentru prevenirea sau ap rarea
înc lc rii terenului sau ac iunii împotriva acelei propriet i; ori în cazul în
care persoana a fost deposedat în mod ilegal de un teren sau un mobil
corporal, în m sura în care se apreciaz ra ional c folosirea for ei este
necesar în mod imediat pentru redobândirea terenului sau pentru refacerea
propriet ii, dac folosirea for ei este imediat sau la pu in timp dup
deposedare i dac cealalt persoan nu avea dreptul de a-l deposeda ori
deposedarea s-a realizat prin folosirea for ei, a amenin rii sau a fraudei.
Potrivit aceluia i Cod penal, o persoan este îndrept it s foloseasc
mijloace cauzatoare de moarte împotriva alteia pentru a ap ra un teren sau un
bun mobil corporal, dac :
1. consider justificat folosirea for ei împotriva altei persoane pentru
ap rarea unui bun mobil corporal ori a ocup rii unui teren;
2. consider c folosirea for ei este imediat necesar pentru prevenirea
comiterii de c tre o alt persoan a unei incendieri premeditate, a unui furt
prin efrac ie, tâlh rii agravate, furt în timpul nop ii sau a unei alte infrac iuni
comise în timpul nop ii; ori pentru prevenirii fugii imediat dup comiterea
furtului prin efrac ie, tâlh riei agravate sau furtului în timpul nop ii, având
asupra sa bunurile furate;
3. consider în mod ra ional c terenul sau bunurile nu pot fi protejate sau
redobândite prin nici un alt mijloc sau dac folosirea unei altfel de for e decât
for a cauzatoare de moarte pentru protejarea sau redobândirea terenului sau
bunurilor, ar expune persoana respectiv sau pe o alta unui risc substan ial de
a fi ucis sau grav v t mat personal.
Codul penal al statului Alabama reglementeaz folosirea for ei pentru
ap rarea incintelor sau a propriet ii. Astfel, se prevede c o persoan aflat
în posesia legal sau având controlul unor incinte, sau o persoan îndrept it
s se afle în acestea poate folosi for a fa de o alt persoan , dac o
apreciaz în mod ra ional ca necesar pentru a preveni sau pune a ceea ce ea
apreciaz a fi comiterea sau inten ia comiterii unei fapte ilicite de c tre
aceast alt persoan , în incinta sau asupra unor asemenea incinte.
O persoan poate folosi for a fizic cea ar putea cauz moartea în
situa ia în care apreciaz în mod ra ional, c aceasta este necesar pentru
prevenirea comiterii unei incendieri de primul sau al doilea grad de c tre
agresor.

44
 Codul penal al statului Arizona îndrept e te o persoan s foloseasc
for a fizic dac o apreciaz , în mod ra ional, ca imediat necesar pentru a
preveni sau a pune cap t comiterii sau tentativei de comitere a unei fapte
ilicite de c tre o alt persoan în sau asupra incintelor.
Prin „incint ”, în accep iunea legii penale a statului Arizona, se în elege orice
proprietate imobiliar destinat a fi utilizat drept re edin sau locuin
uman , indiferent dac este ocupat sau nu.

Concluzii

F r îndoial , legitima ap rare este în majoritatea sistemelor penale o

cauz legal de împiedicare a constituirii infrac iunii chiar în cazul unor fapte
prev zute de numeroasele legisla ii penale, prezentând desigur deosebiri de
con inut în ceea ce prive te condi iile în care se poate re ine starea de
legitim ap rare, îns ra iunea comun a tuturor acestor legisla ii în materie,
se constituie în ideea c reac ia celui care se ap r nu întrune te condi ia unei
inten ii vinovate, caracterizat prin animus nocendi, ci pe aceea a unei
atitudini con tiente de autoap rare caracterizat prin animus defendendi,
pozi ie subiectiv care se manifest ca o reac ie normal a oric rei persoane
care se afl în fa a unui pericol grav.

45
 II. Drept intern

Calificarea primar i legea dup care se efectueaz ea

Nadia Cerasela DARIESCU*

L’application du droit international privé est impossible sans déchiffrer le

sens des normes juridiques spécifiques à cette branche et sans classer par
catégories les espèces déduites au jugement. Cette double opération mentale que le
juge doit effectuer s’appelle qualification.
Dans le droit international privé, la qualification revêt deux formes:
• La qualification primaire établit la loi applicable au rapport avec l’élément
d’extranéité.
• La qualification secondaire est subséquente à la qualification primaire.
Elle est un problème de la loi interne, donc elle est donnée par lex causae.
En ce qui concerne le droit international privé roumain, la qualification
primaire est faite selon la loi roumaine (loi du forum pour toute autorités publique
roumaine).

1. No iunea de calificare i felurile ei

Aplicarea dreptului interna ional privat este imposibil f r
descifrarea în elesului normelor juridice specifice acestei ramuri i f r
clasificarea spe elor deduse judec ii pe categorii. Aceast dubl opera iune
mental pe care trebuie s o fac judec torul se nume te calificare.
No iunea de calificare este definit de autori în mod diferit. Într-o
prim opinie calificarea este definit ca fiind opera ia pe care o face
autoritatea chemat s rezolve o problem conflictual , atunci când caut s
descopere categoria conflictual în care se încadreaz situa ia dat , pentru a
ti ce regul trebuie s -i aplice.1 Într-o alt opinie prin calificare se
stabile te sensul no iunilor unei norme juridice referitoare la obiectul
reglement rii i legea aplicabil raportului juridic. Într-o opera iune invers ,
prin calificare se determin categoria juridic în care se încadreaz o
situa ie de fapt i se indic legea competent .2 Într-o ultim opinie3

*
Lect. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea “Petre Andrei” din Ia i.
1
M. V. Jakot , Drept interna ional privat, vol I, Editura Funda iei Chemarea, Ia i, 1997,
p.210.
2
I. Macovei, Drept interna ional privat, Editura Ars Longa, Ia i, 2001, p. 66.
3
Men ion m c aceast no iune mai este definit i de al i autori în mod diferit.

46
calificarea este definit în dou moduri: pornindu-se de la norma conflictual
c tre situa ia de fapt (raportul juridic) sau invers. Astfel:
a. calificarea este opera iunea logico-juridic de determinare a
sensului exact i complet al no iunilor juridice care exprim con inutul i
leg tura normei conflictuale, pentru a vedea dac un raport juridic (o
situa ie de fapt concret ) se include (sau nu) în aceste no iuni;
b. calificarea este interpretarea unui raport juridic (a unei situa ii de
fapt concrete), pentru a vedea în con inutul i în leg tura c rei norme
conflictuale intr .1
În literatura de specialitate str in calificarea este definita în mod
diferit. Astfel, într-o prim viziune,2 calificarea este definita ca fiind opera ia
juridic de includere a situa iei juridice concrete în con inutul unei norme
conflictuale. Aceast opera iune d na tere unui conflict între con inuturile
normelor conflictuale apar inând aceluia i sistem juridic, precum i unui
conflict de calific ri, atunci când un alt sistem de drept, care are leg tur cu
situa ia de fapt, o încadreaz în con inutul unei norme conflictuale diferite de
cea aleas de c tre sistemul juridic al forului. Într-o alt viziune,3 calificarea
înseamn definirea termenilor folosi i de normele de drept interna ional
privat: na ionalitate (cet enie), domiciliu, re edin , capacitate, drepturi de
familie, drepturi succesorale, etc..
În concluzie, no iunea de calificare poate fi privit din dou puncte
de vedere:
1. pe de o parte explic sensul no iunilor utilizate de norma
conflictual în con inut i leg tur ;
2. pe de alt parte înseamn opera iunea de determinare a normei
conflictuale aplicabile situa iei juridice concrete, prin încadrarea acestei
situa ii în con inutul uneia din normele conflictuale ale forului.4
Calificarea este important pentru dreptul interna ional privat
deoarece pe de o parte în func ie de felul cum se calific o rela ie, un fapt, o
situa ie, un raport depinde în cele din urm solu ia conflictului de legi iar pe
de alt parte solu ionarea conflictului de calific ri este prealabil
solu ion rii conflictului de legi. De exemplu doi so i francezi care
domiciliaz în România i care au dobândit aici bunuri mobile i imobile mor
f r mo tenitori. Se ridic problema cui vor fi atribuite aceste bunuri i cu ce

1
D. Al. Sitaru, Drept interna ional privat, Tratat, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 2001,
p.73– 74.
2
B. Audit, Droit international privé, 2e édition, Editura Economica, Paris, 1997, p. 170.
3
H. Valladão, Développement et intégration du droit international priv é, notamment dans le
rapports de famille (Cours de droit international privé) dans Recuiel des Cours L Academie
de droit international de la Haye, vol. 133, 1971/II, p.488.
4
C. Dariescu, Rela iile personale dintre so i în dreptul interna ional privat, Casa de Editur
Venus, Ia i, 2005, p.14.

47
titlu? Vor reveni statului ai c rui cet eni sunt defunc ii sau vor intra în
patrimoniul statului pe teritoriul c ruia se g sesc bunurile vacante? Va trebui
s calific m dreptul statului asupra bunurilor vacante. Dac apreciem c
dreptul statului asupra bunurilor vacante este un drept de mo tenire, atunci
bunurile respective vor reveni statului ai c rui cet eni erau defunc ii (în
spe a noastr bunurile vor reveni statului francez). Dac acele bunuri trec în
patrimoniul statului ca bunuri f r st pân, res nullius, ele trebuie atribuite cu
acest titlu statului pe teritoriu c ruia se g sesc (bunurile vor reveni statului
român).
În dreptul interna ional privat calificarea este de dou feluri:1
1. calificare primar prin care se stabile te legea aplicabil
raportului cu element de extraneitate adic , se calific dup lex fori. Deci, în
urma calific rii primare, norma conflictual bilateral general se transform
într-o norm unilateral , particular , în care leg tura trimite cu precizie la
legea unui anumit stat.
2. calificare secundar subsecvent calific rii primare i intervine
dup ce s-a f cut calificarea primar fiind o problem a legii interne. Deci,
este dat de lex causae. A face calificarea secundar în cazul de mai sus,
înseamn s analizezi condi iile de validitate ale consim mântului dat la
c s torie dup regulile Codului civil francez.

2. Legea dup care se efectueaz calificarea

În dreptul interna ional privat o problem foarte discutat este cea
referitoare la legea dup care se efectueaz calificarea.2 În principiu
calificarea se efectueaz dup lex fori dar exist i opinii care sus in
calificarea în func ie de lex causae.
Calificarea dup legea forului – lex fori - este sus inut de
majoritatea autorilor care î i întemeiaz opinia pe urm toarele argumente:3
1. normele conflictuale sunt cuprinse în sistemul de drept al forului,
adic sunt norme na ionale. Instan a aplic în principiu propriul s u sistem de
norme conflictuale. Deci, instan a va califica dup lex fori, conform
principiului „aceluia îi apar ine interpretarea care a edictat norma” (ejus est
interpretari, cujus condere);
2. calificarea este o problem prealabil solu ion rii conflictului, iar
opera iunea se poate efectua numai dup legea forului.
Totu i exist unele împrejur ri în care calificarea nu se poate face
dup legea forului. Excep iile1 care sunt admise se refer la:

1
I. Macovei, Drept interna ional privat, Editura Ars Longa, Ia i, 2001, p. 68.
2
N. C. Dariescu, Calificarea no iunii de rela ii patrimoniale dintre so i. Izvorul acestor
rela ii, Jurnal de Studii Juridice, nr. 1-2/2007, Casa de Editur Venus, Ia i, p. 57-65.
3
I. Macovei, Drept interna ional privat, Editura Ars Longa, Ia i, 2001, p. 69 – 70; D. Al.
Sitaru. Drept interna ional privat, Tratat, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 2001, p. 77 – 78..

48
 1. autonomia de voin potrivit c reia p r ile au libertatea s aleag
prin acordul lor legea aplicabil contractului precum i calific rile indicate în
cauz ;
2. calificarea secundar se face dup legea desemnat a se aplica
raportului juridic;
3. bunurile imobile - reglementate de legea locului unde se afl
situate imobilele adic de lex rei sitae i calificarea va fi dat de aceast
lege;
4. retrimitere - opera iunea prin care normele forului trimit la
dreptul str in, ale c rui norme conflictuale trimit înapoi la legea instan ei sau
mai departe la legea unui alt stat. Ca atare, admiterea de c tre lex fori a
retrimiterii implic luarea în considerare i a calific rii date de legea str in ;
5. institu ii juridice necunoscute de legea forului (spre exemplu:
dreptul german permite copilului din afara c s toriei de a solicita unele sume
de bani de la pretinsul tat );
6. cet enie – apartenen a persoanei fizice la un anumit stat – regul
ce va fi luat în considerare numai atunci când persoana are o singur
cet enie;
7. calificarea autonom – cerin ele specifice raporturilor cu element
de extraneitate, i în special promovarea rela iilor economice interna ionale,
pot impune anumite calific ri distincte de legile care se afl în conflict ca de
exemplu pentru evitarea dificult ilor i armonizarea solu iilor, uneori
no iunile incluse într-o conven ie interna ional sunt calificate chiar în textul
în elegerii.
Calificarea dup legea cauzei – lex causae – este sus inut de o serie
de speciali ti.2 Legea cauzei este legea str in competent s se aplice unui
raport juridic sau unuia din elementele sale. Argumentele pe care se bazeaz
speciali tii sunt:
1. legea str in normal competent nu se poate aplica f r a ine
seama de propria calificare;
2. protec ia drepturilor n scute sub imperiul legii str ine se asigur
prin corecta ei aplicare.
Cu privire la legea dup care se face calificarea secundar , fiind o
problem de drept intern, majoritatea doctrinei de drept interna ional privat
indic lex causae, adic legea care are cele mai strânse leg turi cu situa ia de
fapt. Astfel, autoritatea sesizat cu un raport de drept interna ional privat
referitor la efectele patrimoniale ale c s toriei descoper cu ajutorul normei
conflictuale proprii, c este aplicabil o lege str in . No iunile de: c s torie

1
I. Macovei, Drept interna ional privat, Editura Ars Longa, Ia i, 2001, p. 71 - 74.
2
Y. Loussouarn, P. Bourel, Précis de Droit international privé, Editions Dalloz, Paris, 1996,
p. 201-203.

49
 i efecte patrimoniale ale c s toriei vor c p ta noi în elesuri, în acord cu
prevederile sistemului de drept str in.
În ceea ce prive te dreptul interna ional privat român, calificarea
primar se face dup legea român , lege a forului pentru orice autoritate
public român . Astfel, Legea 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept interna ional privat, în art. 3 prevede: „Când
determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaz s fie dat
unei institu ii de drept sau unui raport juridic se ia în considerare calificarea
juridic stabilit de legea român .” Trebuie f cute dou observa ii: prima c
termenul de „institu ie de drept” trebuie interpretat lato sensu, incluzând i
no iunile juridice, iar a doua c , excep iile de la art. 3 sunt de strict
interpretare.1 Deci, conform art. 3 din Legea nr. 105/1992, calificarea primar
se face întotdeauna dup legea român , adic în conformitate cu no iunile
utilizate, de sistemul de drept românesc. De asemenea, potrivit art. 159
alineat ultim din Legea 105/1992 calificarea unei probleme ca fiind de drept
procedural sau de drept material se face dup legea român .
Legea aplicabil rela iilor patrimoniale dintre so i în dreptul
interna ional privat se poate determina dup calificarea primar a no iunilor
de rela ii patrimoniale dintre so i i de conven ie matrimonial . Dar, pentru a
explica aceste no iuni trebuie s calific m primar no iunea de c s torie.

1
O. Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept interna ional privat, Editura All Beck,
Bucure ti, 1999, p. 38.

50
 Infrac iunea de sp lare a banilor în peisajul
dreptului penal al afacerilor

Camelia BOGDAN*

“Financial crime, though it receives far less attention from the media than
violent crime, has a devastating impact on individuals, industries, governments, and
societies," said Interpol secretary General Ronald K. Noble. The purpose of
knowing and understanding a customer is to fulfill perhaps the more important task
in preventing money laundering and terrorist financing activity - reporting
suspicious activity. Identifying connections between a customer and potential
criminal organizations, persons or activities may necessitate training in the use and
monitoring of government databases that designate and list potential money
launders and terrorist organizations, as their techniques of concealing or
dissimulation the real source of the money are indeed well-varied.

Argumente de consecven sunt fundamentul încerc rii de a sublinia

leg turile care exista intre infrac iunea de sp lare a banilor i alte infrac iuni
apar inând criminalit ii economico-financiare1, de vreme ce, justificând
interesul teoretic i practic al temei noastre, am subliniat importan a abord rii
pluridisciplinare a acesteia.
Or, în procesul de elaborare i aplicare a normelor penale nu trebuie
uitat faptul c dreptul penal este o parte dintr-un sistem unitar: consecin a
acestui fapt este c normele de drept penal se afl într-o rela ie de
complementaritate, inter alia i cu normele juridice apar inând altor ramuri
de drept: comercial, financiar, vamal, etc.
Altfel spus, dreptul penal al afacerilor2 apare ca un bun protector al
acestor ramuri ale dreptului3. De aceea, ne vom referi, fie ca la infrac iuni
generatoare de fonduri ilicite, fie pentru a prezenta unele similitudini sau
*
Asist. univ. drd., Facultatea de Drept, Universitatea „Andrei aguna” din Constan a;
judec tor, Judec toria Constan a.
1
În doctrina se face distinc ia între criminalitatea în afaceri i criminalitatea organizat (a se
vedea C. Voicu, Al. Boroi, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C. H. Beck, 2006, p.9-10) dup
urm toarele criterii, origine, scop, metode folosite i valori prejudiciate. Îns criminalitatea
în afaceri se converte te, deseori, în criminalitate organizat , aspect probat de constatarea ca,
frecvent, prin descoperirea i cercetarea unor manifest ri specifice criminalit ii în afaceri au
fost depistate adev rate re ele de crima organizat .
2
Sintagma „criminalitate în afaceri” a ap rut dup ce în doctrina criminologica a fost uzitata
sintagma „criminalitatea gulerelor albe” care se pare ca a fost prima oara folosita de Edwin
Hill în 1872, dar a fost consacrata de E. H. Sutherland în celebra sa lucrare White Color
Crime, ap rut în 1939.
3
G. Gindicelli-Selage, Droit penal des affaires, Salloz, 1996, p. 13

51
deosebiri fa de infrac iunea de sp lare a banilor la infrac iuni privind
societ ile comerciale1 i registrul comer ului2; infrac iuni privind regimul
juridic al monopolului de stat3; infrac iuni privind insolven a4; infrac iuni
privind concurenta comercial 5; infrac iuni privind protec ia propriet ii
intelectuale6; infrac iuni privind regimul bancar7 i ale cec-ului8, infrac iuni
privind pia a de capital9; infrac iuni la regimul contabilit ii10; infrac iuni
privind regimul zonelor libere11; infrac iuni privind regimul vamal12;
infrac iuni privind fondul funciar13; infrac iuni privind asigur rile14;
infrac iuni privind calitatea în construc ii i autorizarea execut rii
construc iilor, precum i unele masuri pentru realizarea locuin elor15;

1
Prev zute de legea nr. 31/1990, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1066 din 17
noiembrie 2004.
2
Prev zute de legea nr. 26/1990, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 49 din 4
februarie 1998..
3
Prev zute de legea nr. 31/1996 a monopolului de stat, republicat în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 96 din 13 mai 1996, cu modific rile ulterioare.
4
Prev zute de legea nr. 85/2006 privind procedura insolven ei, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
5
Prev zute de legea nr. 21/1996, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 88 din 30
aprilie 1996; republicat în M Of. nr. 742 din 16 august 2005 i legea nr. 11/1991 privind
concurenta neloiala, modificata prin legea nr. 298/4 martie 2001 i art. 301 din Codul penal..
6
a se vedea i Strategia na ionala în domeniul dreptul „propriet ii intelectuale” (2003-
2007), publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 905 din 18 decembrie 2003.
7
Prev zute de Legea bancara nr. 58/1998, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 78
din 24 ianuarie 2005.
8
Legea nr. 58/1934 asupra cambiei i biletului la ordin (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 100
din 1 mai 1934 i Legea nr. 59/1934, asupra cecului, modificata prin O.G. nr. 11/1993,
aprobata i modificata prin Legea nr. 83/1994 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 119 bis din 14
iunie 1995).
9
Prev zute de legea nr. 297/2004, privind pia a de capital, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004.
10
Prev zute de legea nr. 82/1991 privind contabilitatea, republicat în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 48 din 18 ianuarie 2005.
11
Prev zute de legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 182 din 30 iulie 1992.
12
Prev zute de legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006.
13
Prev zute de legea nr. 18/1991, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 37 din 20
februarie 1991, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998,
modificata cel mai recent prin OUG nr. 209/2005 în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1194 din
30 decembrie 2005.
14
Legea nr. 32/2000 privind societ ile de asigurare i supravegherea asigur rilor, publicat
în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000.
15
Prev zute de legea nr. 50/1991, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 933/2004,
modificata cel mai recent nr. 52/2006 (M. Of, Partea I, nr. 238 din 8 martie 2006, Legea nr.
10/1995 privind calitatea în construc ii, modificata prin Legea nr. 597/2002 (M. Of, Partea I,

52
infrac iuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Comunit ilor
Europene1; infrac iuni de corup ie prev zute în Legea nr. 78/20002;
infrac iuni privind protec ia mediului înconjur tor3; infrac iuni informatice4;
infrac iuni prev zute de Legea nr. 365/2002, privind comer ul electronic5.
În opinia noastr , în categoria incrimin rilor specifice dreptului penal
al afacerilor intr i o serie de infrac iuni prev zute în Codul penal6, exempli
gratia: infrac iunile contra patrimoniului, infrac iunile de fals, infrac iunile de
serviciu sau în leg tur cu serviciul, infrac iunile contra s n t ii publice .a.
Privite în lumina art. 23 din Legea 656/2002, fiecare din aceste
infrac iuni genereaz bani murdari care se cer sp la i, cur a i, reinverti i7. În
acest context, sp larea banilor reprezint stadiu ultim al acestor tipuri de
activit i criminale.
Particularit ile infrac iunilor de sp lare a banilor în România cunosc
i o serie de valen e specifice, în lumina c rora vom reliefa i noi un alt tip de
raport de conexiune între infrac iunile din sfera criminalit ii afacerilor i
infrac iunea de sp lare a banilor. Pentru a opina astfel, avem în vedere
împrejurarea c , în ara noastr principalele infrac iuni generatoare de bani
murdari sunt de natur financiar-fiscal 8.

nr. 817/2002 i Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului i urbanismul, publicat în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001.
1
Prev zute de sec iunea 41 din Legea nr. 78/2000; modificata cel mai recent, OUG nr.
124/2005 (Monitorul Oficial nr. 842 din 19 septembrie 2005).
2
Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea i sanc ionarea faptelor de corup ie, a fost
publicat în M .Of., partea I, nr.219 din 18.05.2007;
3
prev zute de OUG nr. 195/2005 privind protec ia mediului înconjur toare, publicat în
Monitorul Oficial Partea I, nr. 1196 din 30 decembrie 2005.
4
Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea
func iilor publice i în mediul de afaceri, prevenirea i sanc ionarea corup iei (Monitorul
Oficial nr. 279 din 21 aprilie 2003).
5
Legea nr. 365/2002 privind comer ul electronic, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr.
483 din 5 iulie 2002.
6
Exempli gra ia: infrac iunile contra patrimoniului, infrac iunile de fals, infrac iunile de
serviciu sau în leg tur cu serviciul, infrac iunile contra s n t ii publice .a.
7
În doctrina de specialitate – t. Popa, Gh. Dr gan, Sp larea banilor i finan area
terorismului – amenin ri planetare pe rute financiare, Editura Expert, Bucure ti, 2005, p.65
– se eviden iaz în mod pertinent, în opinia noastr , distinc ia între „reciclare” i „sp lare”:
în timp ce sp larea presupune „ tergerea originii frauduloase”, prin „reciclare” banii pot fi
investi i i în economia subteran , caz în care nu mai este necesar sp larea acestora.
8
Astfel din totalul inform rilor pe care Oficiul Na ional de Prevenire i Combatere a Sp l rii
Banilor le-a transmis Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casa ie i Justi ie cu privire la
existen a unor indicii temeinice de sp lare a banilor, circa 82,5% din cazuri în anul 2003 i
83% în anul 2004 se refereau la bani negri ob inu i din evaziune fiscal sau în el ciune în
domeniul financiar bancar (care se refer , practic integral la ob inerea f r drept a unor sume
de bani cu titlu de ramburs ri de la bugetul statului). De asemenea, 8-10% din cazurile de
infrac iuni generatoare de bani murdari o reprezentau alte infrac iuni economice, ca, de
exemple: folosirea banilor sau a creditului societ ii într-un scop contrar intereselor acesteia

53
 Raportând constat rile noastre la institu ia concursului de infrac iuni,
demers util în reprimarea acestor fapte anti-sociale, de vreme ce orice
încercare de aprofundare a infrac iunilor economico-financiare trebuie
circumscris nevoii de a combate aceste flageluri, men ion m ab initio, c
existen a acestor dou tipuri de intercondi ionare caracterizeaz conexitatea
etiologic i conexitatea consecven ional .
Se cuvine, a adar, s eviden iem elementele specifice ale
infrac iunilor financiar-economice, atunci când reprezint factori generatori
ai fondurilor negre ce trebuie supuse sp l rii.
Aria infrac iunilor generatoare de bani murdari nu s-a schimbat în
mod semnificativ în România de la Prima Rund de Evaluare: contrabanda,
frauda financiar bancara, furtul de vehicule, traficul de droguri, falsificarea de
moneda, proxenetismului. Num rul în el ciunilor s-a redus la un nivel
nesemnificativ, în timp ce fraudele în domeniul fiscal, comise de grupuri
organizate, în dauna bugetului statului au crescut. Aceste fraude sunt comise,
în special, în leg tura cu producerea în mod ilegal i contrabanda cu alcool,
comer ul ilegal cu produse petroliere i fier vechi. Fraudele în sectorul
investi iilor i cazurile de corup ie cu prejudicierea sectoarelor publice i
privat au devenit tipice. Infrac iunile comise de crima organizat includ:
traficul de droguri, proxenetism, furt i trafic de ma ini de lux, fraude în
domeniul vamal, al caselor de schimb valutar, evaziune fiscala i infrac iune
prin intermediul computerelor cum ar fi comer ul electronic cu c r i de credit
furate.
Principalele sectoare economice afectate de sp larea banilor sunt:
comer ul interior/exterior, sectorul financiar-bancar, pia a de capital. O
problem special pare s fie schimbul valutar implicând cet enii români
care realizeaz schimburi valutare importante i frecvente. Fondurile ilicite
care urmeaz sa fie sp late sunt, în general, direc ionate prin b ncile
romane ti i str ine i alte institu ii financiare. Uneori paradisurile off-shore
sunt utilizate în procesul de acumulare ( i fondurile pot fi returnate în
România pentru integrare1).Utilizarea pe scar larg a numerarului i
fenomenul diviz rii a fost subliniat în vederea facilit rii opera iunilor de
sp lare a banilor. Metodele de sp lare a banilor nu s-au schimbat în mod
semnificativ de la prima rund de evaluare: acestea implic în mod uzual
b ncii autohtone i str ine în timp ce, dup cum s-a men ionat mai sus,
teritoriile off-shore sunt uneori implicate în proces. Sp larea banilor continu
s implice mai mul i cet eni români i str ini, precum i societ i comerciale
(in special sub forma investi iilor în anumite societ i în societ i fantom în
leg tur cu bani proveni i din evaziune fiscal , fraude în domeniul TVA,

sau în folosul propriu, contraband , bancrut frauduloas , în el ciuni cu privire la calitatea

m rfurilor; a se vedea, în acest sens, t. Popa, Gh. Dr gan, op.cit. p.59
1
Raportul de activitate al ONPCSB pe anul 2001.

54
contrabanda i corup ie). Cazurile complexe pot implica mai multe jurisdic ii,
incluzând centrele off-shore, astfel încât colectarea informa iilor devine cu
adev rat dificil . Conform autoritarilor romane, tehnicile specifice de sp lare
a banilor, includ înfiin area societ ilor fantom , utilizarea bancrutei
frauduloase i a fraudelor la export.
Prezentam, pentru început , unele conexiuni dintre infrac iunea de
sp lare a banilor i infrac iunea de evaziunea fiscal 1.
De i exist unele elemente distinctive, la o analiz aprofundat a
cauzelor, evolu iilor, consecin elor i modurilor de manifestare ale acestor
fenomene pun în valoare o serie de raporturi de determinare i
intercondi ionare reciproc 2.
Dup cum pertinent s-a observat în literatura de specialitate3, în cazul
infrac iunii de sp lare a banilor, fondurile supuse sp l rii provin din afaceri
criminale, în cadrul evaziunii fiscale, fondurile ob inute provin din activit i
ilegale, dar prin activitatea de sustragere prin orice mijloace de la impunerea
sau de la plata impozitelor, taxelor, contribu iilor i a altor sume datorate
bugetului de stat; bugetelor locale, bugetului asigur rilor sociale i bugetelor
fondurilor speciale de c tre contribuabili; dobândesc caracter infrac ional.

1
Conform art.9 alin.1 din Legea 241/2005 pentru prevenirea i combaterea evaziunii fiscale
publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27/07/2005, Constituie infrac iuni de
evaziune fiscal i se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani i interzicerea unor drepturi
urm toarele fapte s vâr ite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obliga iilor fiscale: a)
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; b) omisiunea, în tot sau în parte, a
eviden ierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a opera iunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate; c) eviden ierea, în actele contabile sau în alte documente
legale, a cheltuielilor care nu au la baz opera iuni reale ori eviden ierea altor opera iuni
fictive; d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de
taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; e) executarea
de eviden e contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; f)
sustragerea de la efectuarea verific rilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,
declararea fictiv ori declararea inexact cu privire la sediile principale sau secundare ale
persoanelor verificate; g) substituirea, degradarea sau înstr inarea de c tre debitor ori de
c tre ter e persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de
procedur fiscal i ale Codului de procedur penal . (2) Dac prin faptele prev zute la alin.
(1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei na ionale,
limita minim a pedepsei prev zute de lege i limita maxim a acesteia se majoreaz cu 2
ani. (3) Dac prin faptele prev zute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de
500.000 euro, în echivalentul monedei na ionale, limita minim a pedepsei prev zute de lege
i limita maxim a acesteia se majoreaz cu 3 ani.
2
T. Macovei, M. Morcoasa, Fraude fiscale, în domeniul ramburs rilor ilegale de TVA,
prezentat la Conferin a Investiga ii financiare complexe.
3
I. Pitulescu, Considera ii referitoare la infrac iunea de sp lare a banilor, Dreptul,
nr.8/2002.

55
A adar, infrac iunea de sp lare a banilor poate avea drept situa ie premisa
infrac iunea de evaziune fiscala1.
Într-o statistic a O.N.P.C.S.B., este relevat faptul ca cele mai
numeroase infrac iuni predicat cuprinse în sesiz rile transmise la Parchetul de
pe lâng Înalta Curte de Casa ie i Justi ie sunt cele de evaziune fiscal 2.
De asemenea, infrac iunea de bancrut frauduloas 3 este o modalitate
prin care criminalitatea organizat ob ine direct sau indirect beneficii
financiare sau alte beneficii materiale, motiv pentru care a fost inclus între
infrac iunile grave, ca i infrac iunea de sp lare a banilor, de Legea nr.
39/20034.
Subiec ii califica i ai acestei infrac iuni (membrii consiliului de
administra ie, singuri, sau împreun cu alte persoane din afara societ ii, pot
constitui un grup organizat, care în scopul ob inerii de foloase materiale sau
financiare, în detrimentul creditorilor societ ii ac ioneaz în mod coordonat
în vederea faliment rii acesteia, imaginând adev rate „inginerii financiare”
pentru spolierea patrimoniului acesteia.
Ingineriile financiare pot reprezenta în acela i timp, tehnici sau
instrumente ale sp l rii banilor, activitate care se prezint drept consecin a
fireasc a bancrutei frauduloase.
Conexiunile exist i între bancruta frauduloas , sp larea banilor i
corup ie. În aceast privin propunem drept studiu de caz falimentarea

1
Preciz m c exist i forme de evaziune fiscal legal (ex. Ob inerea din partea Guvernului
unor e alon ri, amân ri, scutiri pentru datorii, plata salariilor managerilor din dividente,
înfiin area unor forme în paradisuri financiare, care nu pot fi privite drept situa ie premis
pentru infrac iunea de sp lare a banilor.
2
S-au înregistrat 337 de cazuri; pe locul doi sunt infrac iunile de în el ciune (228)
3
V. Pa ca, Bancruta frauduloas , Editura Lumina Lex, Bucure ti, 2004, p. 87-91. În prezent
infrac iunea e incriminata de art. 143 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei, publicat în Monitorul Oficial 359 din 21 aprilie 2006.
4
Potrivit art.2 litera b) din Legea 39/2003, prin infrac iune grav se în elege infrac iunea
care face parte din una dintre urm toarele categorii: 1. omor, omor calificat, omor deosebit
de grav; 2. lipsire de libertate în mod ilegal; 3. sclavie; 4. antaj; 5. infrac iuni contra
patrimoniului, care au produs consecin e deosebit de grave; 6. infrac iuni privitoare la
nerespectarea regimului armelor i muni iilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau
al altor materii radioactive; 7. falsificare de monede sau de alte valori; 8. divulgarea
secretului economic, concuren a neloial , nerespectarea dispozi iilor privind opera ii de
import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozi iilor privind importul de
de euri i reziduuri; 9. proxenetismul; 10. infrac iuni privind jocurile de noroc; 11.
infrac iuni privind traficul de droguri sau precursori; 12. infrac iuni privind traficul de
persoane i infrac iuni în leg tur cu traficul de persoane; 13. traficul de migran i; 14.
sp larea banilor; 15. infrac iuni de corup ie, infrac iunile asimilate acestora, precum i
infrac iunile în leg tur direct cu infrac iunile de corup ie; 16. contrabanda; 17. bancruta
frauduloas ; 18. infrac iuni s vâr ite prin intermediul sistemelor i re elelor informatice sau
de comunica ii; 19. traficul de esuturi sau organe umane;

56
fondurilor SAFI i FNI precum i a altor b nci, care a fost rezultatul
ac iunilor conjugate ale persoanelor cu func ii de conducere din cadrul
acestora în în elegere cu alte persoane din cadrul altor societ i comerciale i
din organismele de autoritate ale statului.
Foarte frecvent, activele unor societ i comerciale sunt utilizate într-
un scop contrar intereselor acestor societ i i în folosul administratorilor lor,
ceea ce reprezint infrac iune în accep iunea Legii nr. 31/1990 republicat ,
privind societ ile comerciale.
Veniturile ob inute de patroni (administratori) în aceste cazuri sunt
sp late prin procedeul credit rii propriei firme.
Societ ile comerciale fraudate în acest mod înregistreaz an de an
pierderi substan iale. Pentru a- i putea continua activitatea, ele sunt creditate
de propriii administratori, prin depuneri de numerar în conturile sau casieriile
firmelor, chiar cu bani sustra i din patrimoniul acestora.
Dup o anumit perioad de timp, sumele împrumutate firmei sunt
retrase în numerar sau transferate în conturile personale ale administratorilor
cu titlul de „restituire credit”, realizându-se o „sp lare” a banilor rezulta i din
opera iuni comerciale derulate prin respectivele firme, dar neînregistrate în
contabilitatea acestora. Ca urmare, ei provin atât din infrac iuni la Legea nr.
31/1990, cât i din evaziunea fiscal , întrucât se evit plata taxelor i
impozitelor aferente unor venituri neînregistrate.
În ceea ce prive te infrac iunile prev zute de Legea 31/1990,
consider m c nu orice tip de ilicit comercial intr în sfera ilicitului penal.
Îns , orice practician î i poate ridica semne de întrebare atunci când au loc
major ri sau mic or ri intempestive ale capitalului social, deoarece aceste
ac iuni pot ascunde încerc ri de eliminare a vreunei ac ionar minoritar
incomod care nu dispune de resurse financiare care s -i permit s contribuie
la majorarea capitalului social, într-o etap în care societatea comercial î i
propune schimbarea obiectului de activitate convertindu-l în scopuri
infrac ionale.
Foarte frecvent, activele unor societ i comerciale sunt utilizate într-
un scop contrar intereselor acestor societ i i în folosul administratorilor lor,
ceea ce reprezint infrac iune în accep iunea Legii nr. 31/1990 republicat ,
privind societ ile comerciale.
Veniturile ob inute de patroni (administratori) în aceste cazuri sunt
sp late prin procedeul credit rii propriei firme.
Societ ile comerciale fraudate în acest mod înregistreaz an de an
pierderi substan iale. Pentru a- i putea continua activitatea, ele sunt creditate
de propriii administratori, prin depuneri de numerar în conturile sau casieriile
firmelor, chiar cu bani sustra i din patrimoniul acestora.
Dup o anumit perioad de timp, sumele împrumutate firmei sunt
retrase în numerar sau transferate în conturile personale ale administratorilor

57
cu titlul de „restituire credit”, realizându-se o „sp lare” a banilor rezulta i din
opera iuni comerciale derulate prin respectivele firme, dar neînregistrate în
contabilitatea acestora. Ca urmare, ei provin atât din infrac iuni la Legea nr.
31/1990, cât i din evaziunea fiscal , întrucât se evit plata taxelor i
impozitelor aferente unor venituri neînregistrate.
În acest context, trebuie s ar t m c , în ara noastr , func ioneaz la
un nivel ridicat a economiei subterane se realizeaz în special prin firmele
fantom , la înregistrarea c rora cet enii str ini au utilizat acte de identitate
false, care nu au fost identificate ca tare de c tre func ionarii Registrului
Comer ului, dar nici de c tre alte autorit i cu care ace tia au intrat în contact
pentru a ob ine înregistrarea: notari, avoca i, judec tori, administra ii
financiare.
Firmele fantom func ioneaz în condi ii aparent normele,
achizi ioneaz documente cu regim special, î i deschid conturi la b ncile
comerciale, efectueaz acte de import sau de export i de comer intern.
Pentru a face dovada existen ei spa iului în care urmeaz s - i desf oare
activitatea, uneori sunt utilizate contracte de închiriere false (la adrese
inexistente sau existente pe numele altui titular de contract decât
proprietarul), dar i contracte de închiriere întocmite legal care nu se
perfecteaz îns decât pentru facilitarea înregistr rii firmei, cu complicitatea
proprietarului spa iului respectiv1.
În practica organelor judiciare, depistarea comportamentului „firmei
fantom ” semnific primul pas în investigarea complexului de activit i cu
caracter infrac ional realizat de o serie de persoane specializate în opera iuni
de sp lare banilor.
Într-o cauz înregistrat în eviden ele Direc iei de Investigare a
Infrac iunilor de Criminalitate Organizat i Terorism – Structura Central ,
pornindu-se de la constatarea c o firm ce se ocupa cu tranzac ii de produse
petroliere are comportamentul unei „firme fantom ”, în sensul c nu
func ioneaz la sediul declarat, administratorii nu pot fi g si i i nu se g sesc
documente care s reflecte rela iile comerciale derulate s-a dispus trimiterea
în judecat a unui binecunoscut grup criminal organizat sub aspectul
s vâr irii infrac iunilor de evaziune fiscal i de sp lare de bani, apreciindu-
se c uria e cantit i ilicite de marf de inute în depozite i care în alte
condi ii nu puteau fi livrate erau justificate doar prin prisma unor facturi
scriptice, astfel încât „conturile venituri marf ” erau reglate de „conturile
cheltuieli marf ” ale societ ii, astfel încât s conduc la diminuarea bazei de
impozitare pe profit a societ ii i inclusiv a TVA-ului datorat bugetului
statului.

1
t. Popa, Gh. Dr gan, op.cit. p. 63.

58
 Din punct de vedere al execu iei bugetare, evaziunea fiscal ,
contrabanda i celelalte fraude comise diminueaz veniturile cuvenite
bugetului, afectând finan area unor sectoare ce deservesc întreaga popula ie:
înv mântul, s n tatea, cultura, ordinea public , administra ia, justi ia,
ap rarea na ional etc. De men ionat c , de cele mai multe ori, evaziunea
fiscal nu se realizeaz numai prin neplata impozitelor i taxelor de c tre
firmele fantom . Acestea activeaz în re ele care preiau dirijat profitul ce s-ar
realiza în societ ile comerciale care func ioneaz legal, prin livrarea c tre
acestea a produselor la pre uri supraevaluate, de multe ori peste acelea la care
le valorific ultimele. În felul acesta, patronii firmelor fantom (care sunt
aceia i sau fac parte din aceea i re ea cu cei ai firmelor ce func ioneaz ”la
vedere”) încaseaz integral profitul brut al afacerii, f r a mai pl ti impozitul
pe profit sau pe dividende, i finan eaz i societatea care func ioneaz legal,
pentru ca aceasta s - i poat continua activitatea. Totodat , prin livrarea
materialelor la pre uri supraevaluate, cre te TVA de dedus a societ ii din
cap tul final al re elei, care lucreaz la vedere, astfel c , în loc s vireze TVA
la bugetul statului, aceasta solicit de multe ori ramburs ri de TVA.
O consecin cu efect social-economic grav este aceea c existen a
firmelor fantom afecteaz func ionalitatea sistemului economic determinând
o concurent neloial între acestea i societ ile comerciale care î i
desf oar activitatea conform legii, pl tind toate impozitele i taxele
datorate. Acestea din urm nu vor putea face fa concuren ei i pot de
faliment, permi ând înlocuirea regulilor func ion rii economiei de pia cu
cele impuse de grup rile infrac ionale.
Transferul în str in tate a unei mari p r i din banii murdari ob inu i
din firmele fantom , f r ca acesta s fie înso it de o contrapresta ie, conduce
la accentuarea dezechilibrului de pl i externe i afecteaz cursul de schimb
real al monedei na ionale.
Opulen a afi at de multe ori de patronii firmelor fantom i a celor
implica i în re elele acestora submineaz morala social , încredin area în
justi ie i posibilit ile oferite de o activitate legal . Totodat , existen a unor
sume mari de bani negri face posibil coruperea unor func ionari de stat,
magistra i sau oameni politici, pentru ca ace tia s le protejeze interesele
infractorilor.
Faptul c în România principalii promotori ai firmelor fantom au fost
cet eni str ini de religie islamic este un factor de risc în plus ca o parte din
banii negri transfera i în str in tate s fie utiliza i pentru finan area
organiza iilor teroriste, care sunt o amenin are pentru comunitatea mondial .
Alteori, infrac iunea de sp lare a banilor apare s vâr it în concurs cu
comercializarea licit a produselor petroliere, respectiv de a face dovada
efectu rii anticipate a accizelor c tre rafin rie (depozitul special), eludându-

59
se astfel prevederile Codului fiscal1 re inându-se, în mod corect, în sarcina
infractorului i s vâr irea infrac iunii prev zute de art. 215 alin.5 Cod penal2,
deoarece activitatea sa infrac ional întrune te elementele constitutive ale
în el ciunii în dauna bugetului de stat, producându-se consecin e deosebit de
grave.
Alteori, fondurile supuse sp l rii provin din activit i de producere i
comercializare ilicit a alcoolului i a b uturilor alcoolice, de c tre
produc tori c rora le-au fost retrase licen ele de fabrica ie i autoriza iile de
producere a acestor produse. Într-un dosar instrumentat de organele de
urm rire penal , s-a observat c în urma producerii i comercializ rii la
negru a alcoolului i a b uturilor alcoolice s-a ob inut, în numai câteva luni,
echivalentul a 12 milioane de USD, bani negri. Întreaga sum a fost
transferat ilegal la extern, sau ulterior a fost introdus în ar ca împrumut
extern, acordat unei firme române ti, care a cump rat pachete de ac iuni la
mai multe obiective turistice.
În domeniul bancar, prin utilizarea creditelor bancare pentru
opera iuni fictive3 în vederea ob inerii de ramburs ri ilegale de TVA de la
bugetul de stat, se pot sp la fondurile astfel ob inute prin retragerea acestora
în numerar, de regul , cu justificarea „împrumut firm ”.

1
Potrivit Art. 2961alin.1 din Codul fiscal, adoptat prin Legea 571/2003, publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23/12/2003 Constituie infrac iuni urm toarele
fapte: e) achizi ionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea i eiului sau a altor
materii prime, care provin pe circuitul economic de la al i furnizori decât antrepozitarii
autoriza i pentru produc ie sau importatorii autoriza i potrivit titlului VII; f) livrarea de
uleiuri minerale de c tre antrepozitarii autoriza i pentru produc ie f r prezentarea de c tre
cump r tor, persoan juridic , a documentului de plat care s ateste virarea la bugetul de
stat a valorii accizelor aferente cantit ii ce urmeaz a fi facturate; g) comercializarea
uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea i eiului sau a altor materii prime,
care au punctul de inflamabilitate sub 85 C, altfel decât direct c tre utilizatorii finali care
folosesc aceste produse în scop industrial;
2
Potrivit art. 215 alin.5 Cod penal, constituie infrac iunea de în el ciune cu consecin e
deosebit de grave.
3
Articolul 10 din Legea 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.69/2007
incrimineaz ca infrac iuni asimilate infrac iunilor de corup ie a) stabilirea, cu inten ie, a
unei valori diminuate, fa de valoarea comercial real , a bunurilor apar inând agen ilor
economici la care statul sau o autoritate a administra iei publice locale este ac ionar, comis
în cadrul ac iunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzac ii comerciale, ori a bunurilor
apar inând autorit ilor publice sau institu iilor publice, în cadrul unei ac iuni de vânzare a
acestora, s vâr it de cei care au atribu ii de conducere, de administrare sau de
gestionare b)acordarea de subven ii cu înc lcarea legii, neurm rirea, conform legii, a
destina iilor subven iilor; c) utilizarea subven iilor în alte scopuri decât cele pentru care au
fost acordate, precum i utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice
sau care urmeaz s fie rambursate din fonduri publice

60
 Un grup de 3 societ i comerciale (A, B i C) patronate de 2 cet eni
români X i Y folosindu-se de o „firm fantom ” au derulat mai multe
opera iuni fictive în baza c rora au ob inut ramburs ri de TVA de zeci de
miliarde de lei.
Astfel societatea comercial „A” a ob inut de la o banc comercial
mai multe credite pentru a efectua acte de comer , în valoare total de
140.000.000.000 lei vechi.
În aceea i zi, banii au fost transfera i de c tre administratorul
societ ii X în contul societ ii comerciale „C”, unde societatea comercial
„A” de ine un procent de 60% din ac iuni, cu justificarea „contravaloare
marf ” i apoi retra i numerar cu justificarea „avans salarii”.
Din informa iile ob inute de Oficiu a rezultat c sumele de bani,
retrase numerar din contul societ ii comerciale „C” erau depuse numerar în
casieria societ ii comerciale „A”, de c tre administratorii acesteia X i Y cu
justificarea „împrumut societate”.
Sumele depuse în numerar (în total 140.000.000.000 lei vechi) au fost
utilizate de societatea comercial „A” pentru a achizi iona m rfuri de la
societatea comercial „B” administrat tot de persoanele fizice X i Y.
Mergând pe firul opera iunilor comerciale s-a constatat c m rfurile
erau achizi ionate de la „firm fantom ” patronat de un cet ean arab,
societate care nu func ioneaz la sediul social declarat i nu a depus la
organele fiscale nici o declara ie privind impozitele i taxele datorate
bugetului de stat.
Din analiza rulajelor înregistrate în conturile societ ilor comerciale
A, B i „firma fantom ” s-a constatat c între acestea nu au avut loc nici un
fel de tranzac ii bancare.
Din verific rile efectuate a rezultat c facturile folosite de „firma
fantom ” erau false deoarece apar ineau altei societ i comerciale.
Analizând modalitatea de plat a facturilor a rezultat c societ ile
comerciale A i B au achitat contravaloarea m rfurilor în numerar,
înregistrând în casieriile societ ilor mai multe chitan e cu regim special
inserate i numerotate de c tre Imprimeria Na ional , care au fost eliberate
altor societ i comerciale.
Astfel, folosindu-se de facturi fiscale false i de „firma fantom ”
societatea comercial B a derulat mai multe opera iuni fiscale în baza c rora
a dedus nejustificat TVA în valoare de 22.800.000.000 lei vechi. De
asemenea, societatea comercial „A” a beneficiat de o rambursare de TVA în
valoare de 26 miliarde lei vechi, bani care au fost retra i în numerar de c tre
administratorii X i Y cu justificarea „restituire împrumut”.
În societatea româneasc postdecembrist , tipografia predilect
uzitat de infractorul financiar a reprezentat-o sp larea fondurilor b ne ti
ob inute în cadrul procesului de privatizare prin afaceri cu institu ii ale

61
statului. Astfel, trei societ i comerciale au transferat în contul unei persoane
fizice suma totala de 103.741.224.683 lei pentru a cump ra de la Fondul
Propriet ii de Stat întregul pachet de ac iuni aflat în portofoliul s u la o
societate comerciala1.
Prin urmare, persoana fizic a încheiat contract de vânzare-cump rare
cu F.P.S., potrivit c ruia a cump rat de la acesta din urm întregul pachet de
ac iuni respectiv 2.066.516 ac iuni, la pre ul de 50.201 lei/ o ac iune. Ulterior,
cump r torul ac iunilor a transferat celor trei societ i comerciale numai
1.208.796 ac iuni în valoare totala de 60.682.767.996 lei. Diferen a de
857.720 ac iuni în valoare de 43.058.401.720 lei a fost însu it de c tre
persoana fizica cump r toare care le-a cesionat fiului sau i altor 6 persoane
fizice. Cele trei societ i comerciale au fost p gubite cu suma de
43.058.401.720 lei care se reg se te deghizata în patrimoniul unor persoane
fizice, prin acte de cesiune false.
Astfel, prin acte de corup ie subtile s vâr ite în procesul de
privatizare, societ ile comerciale sunt p gubite în folosul unor persoane
fizice.
În el ciunile în paguba societ ilor comerciale cu capital de stat i
sp larea banilor au loc, de regul , tot prin intermediul firmelor “fantom ”.
Într-o cauz instrumentat de organele judiciare, s-a constatat c o
societate comerciala cu capital de stat a vândut un activ din patrimoniul sau
cu suma de 2,6 miliarde lai, unei firme “fantoma”. Asociatul unic al firmei
cump r toare s-a dovedit a fi o persoana fictiva, cet ean arab, care
ac ioneaz sub acoperirea unui pa aport fals. în fapt, negocierea pre ului
activului s-a efectuat de c tre un alt cet ean arab implicat în procesul de
privatizare, a c rui so ie, câteva luni mai târziu, a cump rat acela i activ de la
firma “fantoma”, cu suma de 2,7 miliarde lei.
Ulterior, acesta a revândut activul supraevaluat unei unit i bancare cu
capital de stat, cu suma de 26 miliarde lei vechi, reprezentând echivalentul a
1,7 milioane USD.
In vederea sp l rii banilor, întreaga suma de 26 miliarde lei vechi a
fost încasata de so ul vânz toarei, în contul sau personal, din care a retras în
numerar 2.2 miliarde lei. Alte 2,4 miliarde lei le-a folosit la creditarea
firmelor proprii, 4,7 miliarde lei le-a transferat în conturile a 7 persoane
fizice, iar cu 7,5 miliarde lei a cump rat mai multe active de la Fondul
Propriet ii de Stat.
Dup convertirea restului de bani în valuta, a retras în numerar 255
mii USD cu 60 mii USD i-a alimentat cardul, iar 210 mii USD i-a transferat
în conturile a doi compatrio i.

1
C.Voicu, G.Ungureanu, A.Voicu, Investigarea criminalit ii financiar bancare, Ed.
Polipress, 2003, p.230.

62
 Concluziile care se pot desprinde din analiza acestei tipologii sunt în
sensul c grupurile organizate de infractori ac ioneaz în procesul de
privatizare sub acoperirea firmelor “fantom ” i reu esc prin acte de corup ie
sa prejudicieze grav avutul public.
În ceea ce prive te accesul banilor murdari în pia a de capital1, acesta
are loc fie prin intermediul unor societ i de servicii financiare (SSIF-uri)2 fie
prin intermediul unor societ i de administrare a investi iilor (S.A.I) ce
realizeaz servicii de investi ii persoane fizice autorizate de Comisia
Na ional a Valorilor3, folosindu-se instrumente financiare precum: a) valori
mobiliare; b) titluri de participare la organismele de plasament colectiv; c)
instrumente ale pie ei monetare, inclusiv titluri de stat cu scaden mai mic
de un an i certificate de depozit; d) contracte futures financiare, inclusiv
contracte similare cu decontare final în fonduri; e) contracte forward pe rata
dobânzii, denumite în continuare FRA; f) swap-uri pe rata dobânzii, pe curs
de schimb i pe ac iuni; g) op iuni pe orice instrument financiar prev zut la
lit. a) - d), inclusiv contracte similare cu decontare final în fonduri; aceast
categorie include i op iuni pe curs de schimb i pe rata dobânzii; h)
instrumente financiare derivate pe m rfuri; i) orice alt instrument admis la
tranzac ionare pe o pia reglementat într-un stat membru sau pentru care s-a
f cut o cerere de admitere la tranzac ionare pe o astfel de pia .
În opinia noastr , tipologia sp l rii banilor prin intermediul pie ei de
capital reprezint , în prezent, cea mai rafinat , dar i cea mai dificil
modalitate de justificare a provenien ei fondurilor ilicite supuse sp l rii. În
timp ce infractorii apeleaz la speciali ti care au solu ii, mijloace, cuno tin e
i resurse pentru reciclare4, în cadrul organelor judiciare abilitate exist pu ini
speciali ti cu experien sau cel pu in cuno tin e în domeniul infrac iunilor ce
au loc prin intermediul pie ei de capital.
Detectarea i prevenirea folosirii pie ei de capital în procedurile de
sp lare a banilor are ca premis verificarea identit ii clientului, dar i a
persoanei care de ine sau controleaz contul. În acest scop, este util
organelor de anchet p strarea corespunz toare a înregistr rii opera iunilor,
scop în care trebuie adoptate politici clare privind procedurile ce vor fi
aplicate în cazul suspect rii unor opera iuni frauduloase5.
1
A se vedea Legea 297/2004, privind pia a de capital, publicat în Monitorul Oficial, partea
I, nr. 571 din 29 iunie 2004.
2
A se vedea i Regulile i proceduri interne ale SSIF-urilor.
3
A se vedea i Legea 514/2002 privind Comisia Na ional a Valorilor Mobiliare, publicate
în Monitorul Oficial, partea I, nr.
4
Exempli gra ia: func ionari bancari, agen i de burs , avoca i care acord consultant în
scheme, infrac ionale, contabili, consultan i de plasament.
5
D. Stoicescu, Materiale destinate form rii continue a judec torilor i procurorilor,
prezentate la Simpozionul ,,Criminalitatea economico-financiar ”, Timi oara, 28-30 martie
2007.

63
 Pentru societ ile de servicii financiare reprezint indicii de anomalie
(red flags):tranzac iile cu sume ce nu par a fi conforme cu profilul clientului
sau cu capacit ile cunoscute de a ob ine venituri sau cu obiectul s u de
activitate, conturi în care se depun sume mari în numerar sau cump r ri
frecvente de instrumente financiare pl tite cu sume mari în numerar sau cu
sume divizate în mod nejustificat sub limita raport ri, comercializarea de
instrumente financiare, când tranzac iile nu sunt direc ionate în/din contul
curent al clientului, utilizarea anormal a conturilor prin care se
tranzac ioneaz valori mobiliare, înregistrarea comun de persoane în
contracte i/sau schimbarea identit ii persoanelor care au drept de a dispune
de conturi f r vreun motiv aparent, tranzac ii implicând jurisdic ii str ine,
tranzac ii implicând p r i neidentificate.
Efectuarea urm ririi penale în cazul infrac iunilor s vâr ite prin
intermediul pie ei de capital a fost dat , dup apari ia Legii nr. 508/2004
privind înfiin area, organizarea i func ionarea în cadrul Ministerului Public
a Direc iei de Investigare a Infrac iunilor de Criminalitate Organizat i
Terorism1, în competen a acestei Direc ii, cu excep ia celor care sunt de
competen a Direc iei Na ionale Anticorup ie1 sau a parchetelor militare.
45
Publicat în M.Of., partea I, nr.1089 din 23 noiembrie 2004 cu intrare în vigoare începând
cu 26.11.2004. Potrivit art.12 din Legea 508/2004, sunt de competen a Direc iei de
Investigare a Infrac iunilor de Criminalitate Organizat i Terorism infrac iunile prev zute în
Codul penal i în legi speciale, cu excep ia celor date în competen a Parchetului Na ional
Anticorup ie, dup cum urmeaz : art. 189 alin. 3, 4 i 5 din Codul penal, art. 215 din Codul
penal, dac s-a produs o pagub mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 euro, art. 279,
2791, 280, 282, 284 i 302 din Codul penal, infrac iunile contra siguran ei statului prev zute
în titlul I din Partea special a Codului penal, Legea nr. 299/2004 privind r spunderea penal
a persoanelor juridice pentru infrac iunile de falsificare de monede sau de alte valori, Legea
nr. 39/2003 privind prevenirea i combaterea criminalit ii organizate, Legea nr. 678/2001
privind prevenirea i combaterea traficului de persoane, cu modific rile ulterioare,
Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României,
aprobat cu modific ri prin Legea nr. 243/2002, cu modific rile i complet rile ulterioare,
Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 112/2001 privind sanc ionarea unor fapte s vâr ite în
afara teritoriului rii de cet eni români sau de persoane f r cet enie domiciliate în
România, aprobat cu modific ri prin Legea nr. 252/2002, Legea 86/2006 privind Codul
vamal al României, cu modific rile ulterioare, Legea nr. 182/2000 privind protejarea
patrimoniului cultural na ional mobil, cu modific rile i complet rile ulterioare, Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea i sanc ionarea sp l rii banilor, cu modific rile ulterioare, Legea
nr. 143/2000 privind combaterea traficului i consumului ilicit de droguri, cu modific rile i
complet rile ulterioare, Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosi i la
fabricarea ilicit a drogurilor, Legea nr. 2/1998 privind prelevarea i transplantul de esuturi
i organe umane, cu modific rile i complet rile ulterioare, Legea nr. 111/1996 privind
desf urarea în siguran a activit ilor nucleare, republicat , cu modific rile i complet rile
ulterioare, Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 141/2001 pentru sanc ionarea unor acte de
terorism i a unor fapte de înc lcare a ordinii publice, aprobat cu modific ri prin Legea nr.
472/2002, Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea i combaterea
utiliz rii sistemului financiar-bancar în scopul finan rii de acte de terorism, aprobat prin

64
 Într-o cauz instrumentat de speciali tii Direc iei de Investigare a
Criminalit ii Organizate i Terorism s-a constatat c : Ionescu Adrian ocup
o func ie important în cadrul AVAS având în acest fel acces la informa ii de
natur economic precum i posibilitatea de a influen a procedurile de
privatizare ale unor societ i din portofoliu AVAS. În anul 2004 Ionescu
Adrian este contactat de reprezentantul unui grup de interese care îi propune
lui Ionescu Adrian ca în virtutea func iei ocupate s favorizeze interesele
acestui grup prin furnizarea de informa ii cu caracter confiden ial. Înlesnirea

Legea nr. 466/2002, Legea nr. 161/2003 privind unele m suri pentru asigurarea transparen ei
în exercitarea demnit ilor publice, a func iilor publice i în mediul de afaceri, prevenirea i
sanc ionarea corup iei, cu modific rile i complet rile ulterioare - titlul III referitor la
criminalitatea informatic , Legea nr. 365/2002 privind comer ul electronic, cu modific rile
ulterioare, infrac iunile prev zute de Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale,
republicat , cu modific rile ulterioare, dac s-a produs o pagub mai mare decât echivalentul
în lei a 100.000 euro, Legea nr. 297/2004 privind pia a de capital;
1
Potrivit art. 13 din O.U.G. nr.43/2002 privind înfiin area Direc iei Na ionale Anticorup ie,
sunt de competen a Direc iei Na ionale Anticorup ie infrac iunile prev zute în Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea i sanc ionarea faptelor de corup ie, cu modific rile
i complet rile ulterioare, s vâr ite în una dintre urm toarele condi ii: dac , indiferent de
calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagub material mai mare decât
echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de grav a activit ii unei
autorit i publice, institu ii publice sau oric rei alte persoane juridice ori dac valoarea sumei
sau a bunului care formeaz obiectul infrac iunii de corup ie este mai mare decât echivalentul
în lei a 10.000 de euro; dac , indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea
perturb rii aduse unei autorit i publice, institu ii publice sau oric rei alte persoane juridice
ori de valoarea sumei sau a bunului care formeaz obiectul infrac iunii de corup ie, sunt
comise de c tre: deputa i; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de
stat i asimila ii acestora; consilieri ai mini trilor; judec torii Înaltei Cur i de Casa ie i
Justi ie i ai Cur ii Constitu ionale; ceilal i judec tori i procurori; membrii Consiliului
Superior al Magistraturii; pre edintele Consiliului Legislativ i loc iitorul acestuia; Avocatul
Poporului i adjunc ii s i; consilierii preziden iali i consilierii de stat din cadrul
Administra iei Preziden iale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii i controlorii
financiari ai Cur ii de Conturi i ai camerelor jude ene de conturi; guvernatorul, prim-
viceguvernatorul i viceguvernatorul B ncii Na ionale a României; pre edintele i
vicepre edintele Consiliului Concuren ei; ofi eri, amirali, generali i mare ali; ofi eri de
poli ie; pre edin ii i vicepre edin ii consiliilor jude ene; primarul general i viceprimarii
municipiului Bucure ti; primarii i viceprimarii sectoarelor municipiului Bucure ti; primarii
i viceprimarii municipiilor; consilierii jude eni; prefec ii i subprefec ii; conduc torii
autorit ilor i institu iilor publice centrale i locale i persoanele cu func ii de control din
cadrul acestora, cu excep ia conduc torilor autorit ilor i institu iilor publice de la nivelul
ora elor i comunelor i a persoanelor cu func ii de control din cadrul acestora; avoca ii;
comisarii G rzii Financiare; personalul vamal; persoanele care de in func ii de conducere, de
la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes na ional, al companiilor i
societ ilor na ionale, al b ncilor i societ ilor comerciale la care statul este ac ionar
majoritar, al institu iilor publice care au atribu ii în procesul de privatizare i al unit ilor
centrale financiar-bancare; persoanele prev zute la art. 8 1 din Legea nr. 78/2000, cu
modific rile i complet rile ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorit ii pentru
Valorificarea Activelor Statului.

65
procedurilor de privatizare, modificarea criteriilor referitoare la stabilirea
pre ului de vânzare, cu privire la 16 societ i comerciale din portofoliu
AVAS, în schimbul unor avantaje materiale. Urmare activit ii infrac ionale
Ionescu Adrian înregistreaz la sfâr itul anului 2005 venituri ilicite i
nejustificate în raport cu salariul în valoare de aproximativ 70.000 Euro.
Pentru „albirea” acestei sume Ionescu Adrian îl contacteaz în martie 2006
pe agentul de burs Goldstein Gabriel împreun cu care stabile te schema de
sp lare. În acest scop în aprilie 2006 se deschid 9 conturi de intermediere pe
numele lui Ionescu Adrian i a 7 persoane afiliate cu Ionescu Adrian (rude,
prieteni, etc.) f r leg tur aparent cu acesta, conturi care sunt alimentate cu
sume cuprinse între 7500 i 9000 de Euro.
În perioada aprilie 2006 – mai 2006 cele 7 conturi controlate de la
Ionescu Adrian efectueaz în tranzac ii de cump rare a unor ac iuni simbol
SUTE cotate pe pia a Rastaq la pre uri cuprinse între 1300 i 1400 lei. În
continuare se efectueaz tranzac ii de tip „cross” între conturile controlate i
contul lui Ionescu Adrian întotdeauna în „pierdere” pentru contul controlat i
în „câ tig” pentru contul lui Ionescu Adrian. În acest fel se transfer aparent
legal, sumele de bani din conturile controlate care „pierd” banii „investi i”, în
contul lui Ionescu Adrian care înregistreaz „profit” din opera iuni bursiere.
În final dup 3 luni de activitate, cele 7 conturi „pierd” to i cei 50.000 de
Euro „investi i” iar Ionescu Adrian înregistreaz un profit net licit de 48.000
de Euro în contul s u deschis la S.SIF, sum pe care o transfer în contul s u
deschis la Invest Banc – Sucursala Unirea. La sfâr itul anului 2006 în
declara ia de avere Ionescu Adrian men ioneaz la rubrica venituri „48.000
Euro/profit din cedarea folosin ei titlurilor”.
Legea 297/2004 reglementeaz , îns unele infrac iuni1 precum
manipularea pie ei2 sau tranzac ionarea pe baz de instrumente privilegiate1,

1
Potrivit art. 279 alin.1 din Legea 297/2004, s vâr irea cu inten ie a faptelor prev zute la art.
237 alin. (3), art. 245-248 constituie infrac iune i se pedepse te cu închisoarea de la 6 luni la
5 ani sau cu amend , în limitele prev zute la art. 276 lit. c), i cu pedeapsa accesorie a
interdic iei prev zute la art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3. Conform art. 279 alin.2 din Legea
297/2004 constituie infrac iune i se pedepse te cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu
amend , în limitele prev zute la art. 276 lit. c), accesarea cu inten ie de c tre persoane
neautorizate a sistemelor electronice de tranzac ionare, de depozitare sau de compensare-
decontare.
2
Conform art. 244 alin 5 din Legea 297/2004, manipularea pie ei înseamn : a) tranzac ii sau
ordine de tranzac ionare: 1. care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în
leg tur cu cererea, oferta sau pre ul instrumentelor financiare; 2. care men in, prin ac iunea
uneia sau a mai multor persoane ac ionând împreun , pre ul unuia sau al mai multor
instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial; b) tranzac ii sau ordine de
tranzac ionare care presupun procedee fictive sau orice alt form de în el ciune;
c)diseminarea de informa ii prin mass-media, inclusiv internet sau prin orice alt modalitate,
care d sau ar putea s dea semnale false sau care induc în eroare asupra instrumentelor
financiare, inclusiv diseminarea zvonurilor i tirilor false sau care induc în eroare, în

66
condi iile în care persoana care a diseminat informa ia tia sau trebuia s tie c informa ia
este fals sau induce în eroare. Referitor la jurnali ti, în exercitarea profesiunii lor,
diseminarea informa iilor va fi luat în considerare inându-se cont de regulile care
reglementeaz activitatea acestora, excep ie f când persoanele care utilizeaz aceste
informa ii în scopul ob inerii, directe sau indirecte, de avantaje sau profituri. În sensul
prevederilor alin. (5), f r ca enumerarea s fie limitativ , urm toarele situa ii sunt
considerate opera iuni de manipulare a pie ei: a) ac iunea unei persoane sau a unor
persoane, care ac ioneaz în mod concertat pentru a- i asigura o pozi ie dominant asupra
cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, direct sau indirect , a pre ului de
vânzare sau cump rare ori crearea altor condi ii incorecte de tranzac ionare; b) vânzarea sau
cump rarea de instrumente financiare la momentul închiderii pie ei, cu scopul inducerii în
eroare a investitorilor care ac ioneaz pe baza pre urilor de închidere; c) beneficierea de
accesul regulat sau ocazional la mijloacele media, electronice sau tradi ionale, prin
exprimarea unei opinii în leg tur cu instrumentul financiar sau indirect, în leg tur cu
emitentul acestuia, în condi iile în care instrumentul era deja de inut i s-a profitat ulterior de
impactul opiniilor exprimate cu privire la acel instrument, f r a fi f cut în acela i timp
public acel conflict de interese, într-o manier corect i eficient . Conform art. 248 din
Legea 297/2004, este interzis oric rei persoane fizice sau juridice s se angajeze în activit i
de manipulare a pie ei.
1
Prin informa ie privilegiat se în elege o informa ie de natur precis care nu a fost f cut
public , care se refer în mod direct sau indirect la unul sau mai mul i emiten i ori la unul sau
mai multe instrumente financiare, i care, dac ar fi transmis public, ar putea avea un impact
semnificativ asupra pre ului acelor instrumente financiare, sau asupra pre ului instrumentelor
financiare derivate cu care se afl în leg tur . Atunci când se refer la instrumente financiare
derivate pe m rfuri, "informa ia privilegiat " înseamn informa ia de natur precis care nu a
fost f cut public i care se refer direct sau indirect la instrumentele financiare derivate i pe
care participan ii pe pie ele pe care se tranzac ioneaz respectivele instrumente financiare
derivate se a teapt s o primeasc , în conformitate cu practicile de pia acceptate. Conform
art. 245 alin.1 din Legea 297/2004, se interzice oric rei persoane care de ine informa ii
privilegiate s utilizeze respectivele informa ii pentru dobândirea sau înstr inarea ori pentru
inten ia de dobândire sau înstr inare, pe cont propriu sau pe contul unei ter e persoane, direct
ori indirect, de instrumente financiare la care aceste informa ii se refer . (2) Prevederile alin.
(1) se aplic oric rei persoane care de ine informa ii privilegiate: a) în calitatea sa de
membru al consiliului de administra ie sau al structurilor manageriale sau de supraveghere
ale emitentului; b) ca urmare a de inerilor acesteia la capitalul social al emitentului; c) prin
exercitarea func iei, profesiei sau a sarcinilor de serviciu; d) în mod ilegal sau fraudulos,
urmare a activit ilor infrac ionale. În condi iile în care persoana men ionat la alin. (1) este
persoan juridic , interdic ia se va aplica i persoanei fizice care a luat parte la decizia de
executare a tranzac iei pe contul respectivei persoane juridice. Prevederile susmen ionate nu
se vor aplica tranzac iilor efectuate, în condi iile în care persoana angajat în astfel de
tranzac ii avea o obliga ie contractual de a dobândi sau înstr ina instrumente financiare, iar
acest contract a fost încheiat înainte ca persoana respectiv s de in informa ii privilegiate.
Conform art. 246 alin.1 din Legea 297/2004 se interzice oric rei persoane, subiect al
interdic iei prev zute la art. 245 s : a) dezv luie informa ii privilegiate oric ror altor
persoane, exceptând situa ia în care dezv luirea a fost f cut în exercitarea normal a
activit ii, profesiei sau sarcinilor de serviciu; b) recomande unei persoane, pe baza unor
informa ii privilegiate, s dobândeasc sau s înstr ineze instrumentele financiare la care se
refer acele informa ii. Conform art. 247 din Legea 297/2004, prevederile art. 245 i art. 246
se aplic oric ror altor persoane care de in informa ii privilegiate, în condi iile în care

67
care fie pot genera fonduri murdare, ce sunt apoi supuse sp l rii, fie sunt
s vâr ite în procesul complex de sp lare a banilor, pentru facilitarea separ rii
fondurilor ilicite de surs . Efectele acestor scheme infrac ionale const în
distrugerea încrederii publicului în pie ele reglementate i în capacitatea
acestora de a forma un pre corect i real, afectarea încrederii investitorilor în
capacitatea autorit ilor de a supraveghea fenomenul sau în afectarea
activit ii altor entit i, precum fondurile de pensii, societ i de inute public,
b nci sau organisme de plasament colectiv.

Exemple din experien a altor tari privind cazurile de sp lare a

banilor1
Cazul 1: Contrabanda
Sursa: GAFI
Acest caz are la baza informa ii primite din partea unui FIU din
str in tate, cu privire la implicarea unei companii cu sediul în acea ar .
Un FIU din str in tate a informat ONPCSB cu privire la câteva
transferuri externe în valoare total de 5 milioane USD, ordonate de
societatea din str in tate i având ca beneficiari doi cet eni români.
Transferurile au fost justificate ca reprezentând „acordare consultan legal
i contabil ”. Dup efectuarea transferului, cei doi cet eni români au debitat
conturile personale prin retrageri în numerar în valoare totala de 1 milion
USD.
De asemenea, s-a descoperit c cet eanul B a vândut la trezorerie bonduri
în valoare de 2 milioane USD. Societatea X a beneficiat de un transfer în valoare
de 125.000 USD din partea cet eanului A i 100.000 USD din partea cet eanului
B. Ambele transferuri au fost justificate drept „aporturi personale la societate”.
Dup efectuarea transferurilor, conturile societ ii X au fost în mod frecvent
debitate prin retrageri de numerar, cu justificarea “contracte”.
Toate retragerile de numerar nu au fost eviden iate în contabilitatea
societ ii X.
Pe baza coresponden ei efectuate între cele dou FIU-uri, s-a stabilit
faptul c suma ini ial de 5 milioane USD a avut origine ilegala, provenind
din contraband , i a fost utilizat în scopul sp l rii banilor.
Cazul 2: Fonduri teroriste colectate în ara A i transferate c tre o
organiza ie terorist situat în ara B
Sursa: GAFI
O organiza ie terorista face uz de contactele sale externe pentru a
„taxa” comunitatea expatriat de câ tigurile i economiile acesteia. Taxa
merge pân la a se denumi „strângere de fonduri” i apoi este transferat

respectivele persoane cunosc sau ar fi trebuit s cunoasc faptul c acele informa ii sunt
privilegiate.
1
GAFI - Rapoarte anuale privind tipologii de sp lare a banilor.

68
c tre reprezentanta sa, care a fost, de asemenea, aripa politic a grupului în
ara vecin .
ara vecin are o num r semnificativ de emigran i etnici în ara
„ int ”, iar cu armele i materialele cump rate în ar se face contraband
peste grani c tre provincia autonom unde organiza ia terorist î i
desf oar atacurile.
Cazul 3: O organiza ie terorist efectueaz transferuri prin swift
pentru a- i muta banii peste grani e, c tre zona unde î i va desf ura
urm toarele activit i
Sursa: GAFI
O organiza ie terorist situat în ara X a efectuat transferuri prin swift
pentru a muta banii în ara Y, care este posibil sa fi fost utilizat pentru plata
chiriei caselor de valori, vânzare i cump rare de autoturisme i cump rare de
componente electronice cu care au fost construite dispozitive explozive.
Organiza ia a folosit conturile denumite „punte” i „de leg tura” din ara Y ca
mijloace pentru mi carea fondurilor între ri. Conturile erau deschise în
numele unor persoane cu nici o asociere aparent cu organiza ia terorist , dar
care au între ele o leg tur de rudenie, care s dea o justificare pentru
transferurile dintre ei, dac este necesar.
Fondurile organiza iei teroriste, în principal, sunt depuse în numerar,
în conturi bancare din care sunt efectuate transferuri. O dat ce banii au fost
primi i la destina ie, de in torul fie constituie un depozit, fie îi investe te în
fonduri mutuale unde r mân ascun i i disponibili pentru viitoarele necesita i
ale organiza iei. Alternativ, banii sunt transfera i în conturile din alte b nci
de inute de c tre managerul financiar corespondent al organiza iei, de unde
sunt distribui i pentru a se pl ti cump rarea de echipament i materiale sau
pentru a acoperi alte cheltuieli ad-hoc realizate de c tre organiza ie în
activit ile ei clandestine.
Cazul 4: O poli de asigurare folosit în scopul sp l rii banilor
Sursa: GAFI
Un sp l tor de bani a cump rat o proprietate marin i a contractat o
asigurare pentru o nav fantom care plutea pe ocean. A pl tit prime mari
pentru aceast poli i a achizi ionat poli a prin intermediari, solicitând ca
crean ele sale periodice sa fie realizate i pl tite la timp.
Totu i, acesta a avut grij s se asigure ca aceste crean e sa fie mai mici
decât plata primelor, astfel încât asigur torul a ob inut un profit rezonabil de pe
urma contract rii acestor poli e.
În acest fel, sp l torul de bani a putut primi cecuri de debit care au
putut fi folosite pentru a sp la fondurile. Astfel, fondurile au p rut a veni din
partea unei binecunoscute companii de asigurare i sursa în chestiune a
fondurilor este ar tat de numele companiei pe cec sau pe transferul prin
swift.

69
 Cazul 5: Sp larea de bani urmând pl ile unei companii de asigur ri
Sursa: GAFI
Poli ia din ara A a descoperit un caz de trafic cu ma ini furate cu
care infractorii au provocat accidente în ara B pentru a putea solicita daune.
Veniturile au fost sp late prin intermediul unor companii de construc ii
publice. O re ea format din dou echipe a operat în dou regiuni diferite din
ara A. Autoturismele de lux erau furate i li se puneau numere false înainte
sa fie duse în ara B. Pentru aceste ma ini era încheiat câte un contract de
asigurare înainte de a intra în ara B. Aici, autoturismele erau, în mod voit,
lovite i apoi erau cump rate ma ini la mâna a doua cu numere false folosind
documentele de identitate false, pentru a putea cere daune de la companiile
de asigur ri din ara A.
Aproximativ o sut de ma ini de lux furate au fost folosite în aceast
schem prin care se solicitau daune rezultând din simularea sau comiterea
inten ionat a unor accidente care erau ulterior declarate, în mod fraudulos,
companiilor de asigur ri. Valoarea total a pierderilor a fost de peste 2,5
milioane USD. ara în care accidentele au avut loc, a fost astfel aleas
deoarece legisla ia na ional stipula pla i prompte pentru stric ciuni.
La primirea desp gubirilor, falsul reclamant a dat 50% din suma în
numerar efului bandei, care a investit ace ti bani în ara B. Investiga iile au
descoperit faptul c transferurile bancare în valoare de peste 12,500 USD pe
lun au debitat contul efului spre ara respectiv . Banii au fost investi i în
cump rarea a numeroase ma ini pentru lucr ri publice i a înfiin at o
companie în acest sector în ara B. Investiga iile au descoperit de asemenea
c eful bandei de inea un depozit în care erau depozitate autoturismele de
lux folosite pentru opera iunile de trafic. S-a stabilit i c exista o rela ie de
afaceri între sef i proprietarul unei agen ii de valori imobiliare, sugerând
faptul c re eaua a investit o parte din câ tiguri în acest domeniu.
Cazul 6: Sp l tori de bani utilizeaz industria de asigur ri pentru a-
i cur a banii
Sursa: GAFI
Clien i din câteva tari au folosit serviciile unui intermediar pentru a
cump ra poli e de asigurare. Identificarea clientului s-a f cut pe baz de
documente de identitate, dar aceste detalii nu au putut fi clarificate de c tre
institu ia furnizoare de servicii, care se baza pe aplicarea normelor de control
de c tre intermediar.
Poli a a intrat în vigoare i au început s se fac pl i de c tre
intermediar c tre agen ia local . Apoi, dup dou luni, agen ia a primit o
în tiin are de la client în care se declara c exista o schimbare de împrejur ri,
i au solicitat închiderea contractului inclusiv cu pierderile aferente, ei
solicitând o restituire a fondurilor (pe baz de cec).

70
 În alte ocazii, poli a ar fi fost l sat sa curg câ iva ani înainte de
închiderea contractului, f cându-se solicitarea ca plata s se fac c tre o ter a
parte. Acest cec de restituire a banilor a fost ulterior emis de c tre agen ia
financiara f r întreb ri suplimentare, devreme ce plata se f cuse de c tre o
alta reputata institu ie locala.
Cazul 7: Crima organizat sp la banii prin intermediul poli elor de
asigurare
Sursa: GAFI
Oficiali vamali din ara X au ini iat o investiga ie în care a fost
identificat o organiza ie de trafic de droguri care utilizase sectorul de
asigur ri pentru a- i sp la veniturile. Eforturile depuse în cadrul investiga iei
de c tre agen iile de aplicare a legii din diferite ri au determinat faptul c
trafican ii de droguri sp lau fondurile prin intermediul companiei de asigur ri
Z situate într-o jurisdic ie off-shore.
Compania de asigur ri Z oferea produse de investi ii similare cu
fondurile mutuale. Rata ramburs rii era strâns legat de indicii pe pia a de valori
mondiale astfel încât poli ele de asigurare puteau fi considerate drept investi ii.
Titularii contului au pl tit în plus poli a, transferând banii în/din fond cu costuri
de penalizare pentru retragere în avans. Fondurile sunt apoi pl tite în transferuri
prin swift sau cecuri de c tre compania de asigur ri i p reau a fi aparent curate.
Aceasta investiga ie a identificat faptul c peste 29 milioane USD au
fost sp la i prin intermediul acestei scheme, din care peste 9 milioane USD
au fost bloca i. În plus, pe baz investiga iilor comune ale autorit ilor din
ara Y ( ara surs a drogurilor) i din ara Z, oficialilor vamali, au fost emise
câteva mandate de perchezi ie i de arest în leg tur cu activit ile de sp lare
a banilor asociate companiei de asigur ri Z.
Cazul 8: Un asociat al unei persoane expus politic (PEP) sp la
banii ob inu i din corup ie la scar larg
Sursa: GAFI
O înregistrare video efectuata în ara A a demonstrat ca un consilier
preziden ial, Dl. Z, a oferit mita unui politician aflat în opozi ie. Acesta publicitate
despre Dl. Z, larg r spândit în calitate de broker în spatele fostului Pre edinte din
ara A, a dus la numirea unui procuror special care s conduc numeroase alte
investiga ii cu privire la activit ile ilicite efectuate de Dl. Z i asocia ii s i din ara
A. O investiga ie ini iat de c tre autorit ile din ara B a blocat sume de 48
milioane USD, având leg tura cu Dl. Z. Acesta a p r sit tara i a fost capturat i
extr dat c tre ara A pentru comiterea infrac iunilor de corup ie, trafic de droguri,
îmbog ire pe c i ilegale i alte acuza ii.
Înainte ca Dl. Z sa fie prins, Dl. Y, asociat al Dlui. Z, a fost arestat
prin mandat de arest preventiv i s-a solicitat extr darea de c tre ara A. Dl.
Z i asocia ii s i, inclusiv Dl. Y, au ob inut venituri ilegale din comiterea
infrac iunii de abuz în serviciu, datorit pozi iei oficiale a D-lui Z de consilier

71
al fostului Pre edinte din ara A. Din schemele principale frauduloase, una s-
a referit la cump rarea de echipament militar i încheierea de contracte de
servicii, precum i folosirea fondurilor de pensii guvernamentale în investi ii
criminale. Dl. Y s-a aflat în spatele marii scheme prin care s-au scos bani atât
din Trezoreria rii A, cât i din fondul de pensii al poli iei i al armatei. Dl.
Y i al ii au utilizat banii din fondurile de pensii, precum i proprii bani
pentru a cump ra pachetul majoritar al unei institu ii bancare din ara C,
banca M, care a fost cump rat de c tre o alt banc din ara A în luna iunie
1999. Dl. Y s-a ocupat de c utare de investi ii în numele b ncii M i a
identificat proiecte de finan are de construc ii i imobile pentru banc i
pentru fondul de pensii. De asemenea, a controlat companiile de construc ii
care au realizat aceste proiecte. Dl. Y a creat un model de infla ie al costului
actual al proiectelor de investi ii din fondurile de pensii cu un procent de 25%
i a facturat în consecin pentru banca M. Proiectele recomandate de c tre
Dl. Y au fost aprobate automat de consiliul fondului de pensii al poli iei,
deoarece câ iva membri primiser mit . Un proiect în valoare de 25 milioane
USD a fost în mod fraudulos „umflat” cu suma de 8 milioane USD. În mod
similar, Dl. Y a înfiin at i controlat câteva companii de fa ad utilizate de
brokeri care s ob in credite de la banca M în schimbul sumelor de bani
primite de la împrumut tori. În momentul în care aceste credite au fost
angajate, Dl. Y ar fi cump rat proiectele falimentare la pre uri extrem de mici
pentru revânzare i ob inere de profit.
În plus, Dl. Y i membrii consiliului b ncii M au fost autoriza i de
c tre guvernul rii A pentru a aranja cump rarea de avioane militare pentru
na iune. În dou contracte încheiate pentru doar dou avioane, guvernul rii
A a pl tit 150 milioane USD în plus datorit procentului de 30% ad ugat în
mod fraudulos la pre ul de vânzare. Banii ob inu i ilegal au fost canaliza i
c tre banca M. De aici, au fost transfera i în numeroase conturi bancare aflate
sub o varietate de nume în b nci din jurisdic ii str ine pentru a ascunde
originea fondurilor.
l. Y a utilizat, în mod preponderent, un grup de b nci din str in tate
pentru a sp la o parte din veniturile ilicite ale lui i ale celorlal i. Dna. D, un
bancher care este c s torit cu v rul Dlui. Y, a fost membru al consiliului
director al b ncii N i l-a ajutat pe Dl. Y s ascund mai mult de 20 milioane
într-o jurisdic ie.
Dl. Y a deschis un cont bancar în ara C, i a transferat aproximativ
15 milioane USD în acest cont pana în momentul când a fost arestat.
Ini ial, deschiderea contului nu a ridicat nici o suspiciune datorit
faptului c cet eni din ara A deschid adesea conturi bancare în ara C,
pentru protejarea bunurilor lor de infla ie. Totu i, institu iile financiare
parteneri de afaceri ai b ncii i de inând conturile cu valori în proprietatea
sau controlul Dlui. Y, al ii au observat, în mod treptat, o activitate

72
neobi nuita în aceste conturi. Conform func ionarilor bancari, tranzac iile
financiare efectuate de Dl. Y nu aveau nici o justificare economic , iar
originea fondurilor era suspect .
Cazul 9: Sp larea veniturilor ob inute din deturn ri de fonduri
Sursa: GAFI
Conturile bancare de inute de un Ministru al petrolului (Dl. Y), dintr-un
fost regim dictatorial, care a comis numeroase deturn ri de fonduri, au fost
creditate cu suma de 6 milioane USD într-o perioada de câteva luni. Aceste
suspiciuni au stat la baza cazului prin care s-a început urm rirea penal de c tre
autorit ile judiciare care au decis acuzarea ministrului.
Investiga ia efectuat de FIU a descoperit faptul c Dl. Y a operat
pentru a-si acoperi un complice. Contul deschis recent de c tre Dl. Y a fost
creditat cu un cec al unui notar pentru a acoperi suma de 575.000 USD
corespondent cu vânzarea unei propriet i. Aceasta sum nu a corespuns
îns cu pre ul pe pia practicat pentru acea proprietate.
Cazul 10: Transferuri prin swift utilizate ca parte din campania de
colectare a fondurilor în scopuri teroriste
Sursa: GAFI
O investiga ie efectuat în ara A asupra companiei Z, o societate
suspectat a fi implicat în contrabanda i distribuirea de pseudoefedrine (o surs
de venit pentru organiza iile teroriste suspectate), a eviden iat c angaja ii
companiei Z trimiteau foarte multe cecuri negociabile în ara B. Probe
suplimentare au eviden iat faptul c afacerea func iona ca agent neautorizat de
transmitere rapid a banilor. În baza acestor informa ii, au fost emise mandate de
perchezi ie pentru cele dou sedii i cele dou re edin e ale companiei Z. La
analiza documentelor i înregistr rilor bancare confiscate în urma perchezi iei s-a
eviden iat faptul c suspec ii au transferat prin swift bani c tre o persoana
suspectat având leg turi cu o grupare terorist .
Anul urm tor investigatorii au fost implica i într-o serie de c ut ri
coordonate. Trei subiec i au fost aresta i i acuza i pentru omiterea de a
înregistra afacerea, iar suma de 60.000 USD a fost blocat . În plus, a fost
identificat un cont bancar con inând aproximativ 130.000 USD, sum care a
fost utilizat pentru a facilita transferurile ilegale prin swift cu destina ii în
afara rii A. Subiec ii se afla, în prezent, în proces.
Cazul 11: Colectarea de fonduri printr-o organiza ie non-profit
Sursa: GAFI
O organiza ie înregistrat , implicat cu fast în bun starea copiilor, a
folosit casete video care prezint organiza ia religioasa “Lupt torii liberi”, în
ac iune în diverse ri, împreun cu imagini grafice de atrocit i realizate
împotriva membrilor aceleia i religii. Casetele con ineau un apel de a trimite
dona ii la un num r de c su po tal pentru a ajuta în lupt .

73
 Aceste casete au fost aparent larg r spândite în rândul stabilimentelor
religioase prin intermediul religiei. Acela i num r de c su po tal a fost
asociat cu apeluri în reviste ce au publicat astfel de articole de c tre
extremi ti binecunoscu i.
Cazul 12: O organiza ie non-profit este utilizat în transferul banilor
c tre terori ti suspecta i
Sursa: GAFI
Un FIU din ara A a ob inut informa ii actualizate de la Consiliul de
Securitate ONU prin lista de persoane i entit i suspectate. Una dintre
organiza iile aflate pe lista a desf urat opera iuni în diferite modalit i sub
acela i nume într-un num r de ri. Aceast organiza ie a fost descris ca
organiza ie non-profit scutit de taxe în care scopul declarat a fost realizarea
unor proiecte umanitare în lume. Printre multiplele sedii furnizate de lista
ONU pentru unit ile acestei organiza ii, câteva dintre adrese se aflau în ara
A.
FIU-ul a primit un raport de tranzac ii suspecte cu privire la o
organiza ie non-profit având una dintre adresele indicate pe lista ONU.
Raportul a indicat conturile bancare i trei persoane fizice care aveau interese
de control asupra adresei din ara A. Una dintre persoanele fizice (Dl. A) a
de inut o adres care se potrivea cu cea indicat pe lista ONU, iar ceilal i doi
aveau adresele în dou ri diferite. Urmare a investiga iilor efectuate de FIU,
s-a descoperit ca Dl. A avea leg turi cu aceste organiza ii, precum i cu alte
patru organiza ii non-profit interna ionale. Rapoartele primite de c tre FIU au
inclus în detaliu multiple transferuri prin swift trimise din loca ii de interes
pentru sucursalele organiza iei caritabile i pentru Dl. A.
Cazul 13: Un oficial guvernamental sp la fondurile publice deturnate
prin intermediul membrilor familiei sale
Sursa: GAFI
Familia unui fost oficial guvernamental din ara A, care a de inut diverse
pozi ii politice i administrative, a înfiin at o funda ie în ara B, un centru
financiar atractiv din punct de vedere fiscal, având ca principal beneficiar pe fiul
sau. Aceasta funda ie a de inut un cont în ara C din care s-a realizat un transfer de
aproximativ 1,5 milioane USD în contul de inut de cei doi so i deschis cu dou
luni în urm într-o banc situat în ara vecin D. Aceast mi care a ridicat
suspiciuni i banc a transmis raportul de tranzac ii suspecte FIU-ului din acea
ar .
Investiga iile conduse pe baza raportului de tranzac ii suspecte au
eviden iat o men iune asupra acestui cont legat de dou transferuri
interna ionale de sume substan iale din conturile bancare de inute de so ie în ara
de origine (A), precum i faptul ca so ia care a de inut conturi la sucursalele
bancare na ionale a efectuat, de asemenea, retrageri de numerar. Absen a oric rei
justific ri economice pentru tranzac iile bancare conduse i informa iile ob inute

74
la ini ierea procedurilor legale împotriva oficialului guvernamental pentru
deturnarea fondurilor publice au condus la prezum ia, în acest caz special, a unui
sistem stabil pentru a sp la veniturile acestei infrac iuni. Oficialul respectiv a fost
interogat i a intrat în custodia poli iei în momentul când se preg tea s - i
închid contul bancar. O investiga ie a fost ini iat în acest caz.
Cazul 14: Un angajat al unei companii de inute de stat implicat în
corup ie la nivel înalt
Sursa: GAFI
O investiga ie asupra unui oficial guvernamental, Dl. A, angajat al
unei companii A proprietate de stat a relevat faptul ca acesta a încasat sume
mari intr-un num r de conturi al c rui titular i împuternicit era. Dl. A a fost
vicepre edintele companiei A, având un venit anual de peste 200.000 USD.
Investiga ia a descoperit ca Dl. A de inea 15 conturi bancare în câteva state,
prin intermediul c rora au fost tranzac ionate de peste 200.000 USD.
Dl. A a utilizat banii plasa i în aceste conturi utilizate pentru a câ tiga
influen politic i contracte de valori mari de la guvernele str ine în numele
companiei A.
O investiga ie a descoperit c un cont de administrare a fost creat
pentru a ac iona ca liant pentru pl ile din Compania A care au fost
transferate într-un num r de conturi, controlate de c tre Dl. A. Acesta fie
transfera banii din aceste conturi fie îi retr gea în numerar. Fondurile, odat
retrase, au fost folosite pentru a pl ti mita. Beneficiarii acestor pla i erau: efi
de state i de guvern, oficiali guvernamentali, directori ai companiilor
proprietate de stat i oficiali ai unor partide politice din câteva ri i membri
ai familiei i asocia i ai Dlui. A.
Urm toarele investiga ii în tranzac iile financiare asociate cu conturile
de inute de Dl. A au ar tat ca companiile scoic au fost folosite pentru a
efectua pla i i a încasa bani. Adi ional la aceste activit i ale conturilor
obi nuite, au fost constituite i depozite neobi nuite (uneori mai mult de trei
ori pe zi) i retrageri de sume mari în numerar; s-a descoperit c într-un cont,
într-o perioad de ase s pt mâni, au fost retra i în numerar peste 35
milioane de dolari, aceasta fiind f r relevan fa de activitatea precedent a
contului. Investigatorii au men ionat c , în mod deliberat, depunerile de
numerar au fost structurate în sume mai mici indicate de dl. A, care cuno tea
obliga iile de raportare i a încercat evitarea lor. Beneficiarii reali ai pl ilor
D-lui A, prin depuneri în numerar i prin transfer electronic, au cuprins
persoane expuse politic i asocia i ai acestora.
Politicieni importan i i oficiali importan i. Un intermediar a primit 50
milioane USD de la o companie A. Intermediarul a transferat banii în dou
conturi din centre off-shore; fondurile au fost apoi transferate în conturile
companiei care avea sediul în centrul off-shore. Proprietarii reali ai conturilor

75
acestei companii au fost descoperi i ca fiind fostul director al unui serviciu
secret în ara B i un secretar de stat al Ministerului Ap r rii din ara C.
So ia unei persoane expuse politic (PEP). Banii au fost transfera i din
ara A în unul din conturile de inute de Dl. A; Dl A atunci a plasat fondurile în
contul unui client i într-un cont al unei b ncii din centru off-shore.
Beneficiarul real al contului din off-shore a fost recent descoperit ca fiind so ia
unui PEP – Dna. C. Contul a fost alimentat cu fonduri pentru achizi ionarea
unei propriet i în valoare de peste 500.000 USD, o ma in , redecorarea
apartamentului D-nei C i o aloca ie lunar de 20.000 USD.
Prieten i asociat al unui PEP. Compania A, a f cut pl i într-un cont
bancar din ara D. Banca din ara D a primit instruc iuni s transfere banii
c tre un asociat al D-lui A, care de inea un cont la aceea i banc din ara D.
Asociatul apoi „a împrumutat” aceea i suma de bani unui PEP.
Cazul 15: Un contabil i avoca i ajuta intr-o schema de sp lare a
banilor
Sursa: GAFI
Fluxuri suspecte de peste 2 milioane USD au fost identificate în
momentul când au fost transferate în sume mai mici de bani, de c tre diverse
persoane fizice care au ordonat transferurile prin swift i garan ii bancare, în
numele unui sindicat de trafican i de droguri, care importase 24 kg de
heroin , ascuns într-un cargo în ara Z. Garan iile bancare au fost
cump rate de la diferite institu ii financiare din ara Y ( ar surs a
drogurilor) care au fost folosite ulterior pentru cump rarea unui imobil din
ara Z.
Un contabil a fost folosit de c tre sindicat pentru a deschide conturi
bancare i a înfiin a companii. Contabilul, de asemenea, s-a oferit s acorde
consultan asupra investi iilor directorilor.
Un cabinet de avocatur a fost i el folosit de c tre sindicat pentru a
cump ra propriet i utilizând garan iile bancare ce fuseser cump rate din
str in tate, dup ce acestea au trecut prin contul de administrare al
cabinetului. Fondurile de administrare ale familiei i companiile au fost, de
asemenea, înfiin ate de c tre avoca i.
Cazul 16: Profesioni ti juridici faciliteaz sp larea banilor
Sursa: GAFI
Un director al câtorva companii industriale a deturnat milioane de dolari
utilizând conturile bancare ale unor companii off-shore. O parte din fondurile
deturnate au fost apoi investite într-un imobil în ara Y prin mijloace de
tranzac ionare de c tre companii de investi ii în valori imobiliare administrate de
c tre asocia ii persoanei care a comis principala infrac iune.
Investiga iile conduse în ara Y în baza unui raport transmis de c tre
FIU au dus la descoperirea cre rii i implement rii unui canal de sp lare a
banilor care a fost sprijinit de c tre profesioni ti contabili i juridici – liberi

76
profesioni ti. Ace tia au ajutat la contractarea unui num r de împrumuturi i la
stabilirea unor aranjamente legale, în special prin crearea unei companii de
investi ii în valori imobiliare necomercial folosit pentru cump rarea de
imobile. Ace ti profesioni ti au luat parte, de asemenea, la administrarea
structurilor înfiin ate în ara Y.
Cazul 17: Un avocat folose te companiile off-shore i conturile de
credit pentru a sp la bani
Sursa: GAFI
Dl. S este pre edintele unei organiza ii care se ocupa cu importul de
droguri din ara B în ara A. Acesta a angajat un avocat pentru a sp la
bunurile ob inute din aceste infrac iuni; avocatul a înfiin at astfel mai multe
companii off-shore. Aceste societ i au fost înfiin are în ara C, în care
cerin ele de identificare ale proprietarilor i înregistr rile financiare nu erau
atât de stricte. O companie de administrare local a fost înfiin at în ara D
pentru a administra aceste companii. Entit ile au fost folosite pentru
camuflarea mi c rii ilicite a fondurilor, achizi iei de active i finan area
activit ilor infrac ionale. Dl. S era asociatul unic al acestor companii off-
shore.
În ara A, un grup diferit de persoane i companii, f r nici o
aparent asociere cu Dl. S, au transferat sume mari de bani în ara D, unde
au fost depozita i sau transfera i c tre companiile off-shore ale D-lui S.
Aceasta re ea era folosit pentru transferul sumelor mari de bani unei
persoane din ara E, ulterior aceasta fiind g sit ca drept responsabil pentru
transportul de droguri în ara A. Al i avoca i i conturile lor de credit au fost
folosi i pentru a primi numerar i fonduri prin transfer, servind ca pretext
pentru profitul afacerilor de inute în ara A. Când au fost aborda i de c tre
autoritatea de aplicare a legii în timpul investiga iilor, mul i dintre ace ti
avoca i au f cut apel la „clauza de confiden ialitate” i au refuzat s
coopereze. Unul dintre avoca i a creat o re ea similar separat (care include
alte conturi de credit) pentru a cump ra active i a plasa fondurile în mijloace
i instrumente proiectate pentru a masca identitatea beneficiarului real.
Avocatul nu a fost condamnat pentru nici o infrac iune în ara A.
Investigatorii au declarat c leg tura dintre el i ac iunile sale în numele D-lui
S nu a putut fi probat .
Cazul 18: Un avocat folose te contul clientului sau pentru a ajuta la
sp larea banilor
Sursa: GAFI
Dup o perioad de mai bine de 3 ani, Dl. X a repatriat fondurile în
ara Y în folos propriu. Acesta a fost ajutat de c tre avoca i i contabili
folosind tranzac ii false i corpora ii off-shore. DL. Y, un fost avocat, l-a
ajutat pe Dl. X în schema de repatriere prin administrarea corpora iei off-
shore i a conturilor bancare ale Dl. X din câteva centre financiare

77
importante. Dl. Y a elaborat documentele ce trebuiau sa fie acorduri de
împrumut între compania scoic off-shore i împuternicitul Dlui. X în ara
Y. Aceste acorduri de împrumut au servit ca baz pentru transferuri de
milioane din conturi bancare din diferite ri c tre conturile de inute de Dl. X
în ara natal . La sosirea banilor în conturile bancare deschise de c tre
împuternicitul D-lui X, fondurile au fost transferate c tre Dl. X. Avocatul
acestuia a utilizat conturile cabinetului de avocatur pentru a facilita
transferurile.

Într-o viziune mai larg , putem afirma c investigarea infrac iunilor

de sp lare a banilor murdari provenind din infrac iunile apar inând sferei
financiar bancare presupune, pe lâng m iestrie i profesionalism în etapele
de planificare i organizare a anchetei, solide cuno tin e de specialitate, f r
de care nu se poate concepe, în mod eficace, lupta pentru eradicare acestui
flagel.
În acest context, putem considera c fenomenul sp l rii banilor
(infrac iunea de sp lare a banilor reprezentând doar o parte a acestui
fenomen) constituie una dintre „pietre de încercare” ale viitorului Drept
penal. Nu trebuie neglijate aspecte semnificative precum respectarea
drepturilor i libert ilor fundamentale ale persoanelor implicate în s vâr irea
acestor infrac iuni deoarece a devenit deja un truism afirma ia ca doar o
represiune penal desf urat în condi iile prev zute de lege i cu stricta
respectare a garan iilor procesuale duce la realizarea rolului civilizator pe
care Justi ia i Dreptul îl au în societatea uman .

78
 Efectele deciziei instantei de apel

Mihaela Laura PAMFIL*

La décision judiciaire par laquelle l’instance d’appel adopte l’une des

solutions prévues par la loi s’appelle arrêt. La décision de l’instance d’appel
produit des effets dés le moment de elle est prononcée. Ayant en vue qu’elle n’est
pas définitive, en Roumanie, les effets produits sont limites en nombre et concerne,
dans une certaine mesure, la mise en exécution des dispositions qu’elle contient.
Quand elle devient arrêt, c’est-à-dire définitive, la décision de l’instance d’appel
produira les effets de tante décision judiciaire définitive: elle pourra être mise en
exécution et jouira de l’autorité d’un jugement.

Solu ionarea apelului se realizeaz , potrivit dispozi iilor art.311 alin.2

C.pr.pen., printr-o decizie. Prin decizia adoptat , instan a pune cap t judec ii
în apel, procesul penal urmând s continue, în raport de solu ia dat cauzei,
cu rejudecarea cauzei în prim instan , cu reluarea urm ririi penale sau cu
judecata în recurs, dac va fi formulat o asemenea cale de atac.
Decizia este a adar actul procesual prin care instan a de apel se
pronun asupra apelurilor formulate de persoanele îndrituite de lege s uzeze
de aceast cale de atac. În situa ia în care apelurile formulate sunt tardive sau
inadmisibile, decizia instan ei de apel nu va privi fondul cauzei ori solu ia
pronun at de prima instan , c ci instan a nu poate trece la reexaminarea
cauzei cât timp nu este legal investit . Dac apelurile declarate îndeplinesc
condi iile cerute de lege pentru investirea instan ei de apel, decizia va fi
rezultatul reexamin rii cauzei, sub toate aspectele de fapt i de drept; prin
decizie, instan a va confirma hot rârea primei instan e, dac aceasta este
legal i temeinic , sau, dimpotriv , o va desfiin a (infirma) în tot sau în
parte, dac în cursul judec ii în prim instan sau chiar în cursul urm ririi
penale s-au produs erori de natur a afecta justa solu ionare a cauzei. În
cazurile în care instan a de apel este îndrituit s pronun e o nou hot râre
asupra fondului cauzei, decizia dat nu numai c va desfiin a sentin a primei
instan e, dar o va i înlocui, prin solu iile asupra ac iunii penale sau/ i asupra
ac iunii civile pe care le cuprinde.
În literatura de specialitate1, s-a subliniat c în toate cazurile instan a
de apel pronun o singur decizie; apelul reprezentând o a doua judecat în

*
Lect. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i; avocat, Baroul
Ia i.
1
I. Ionescu, Solu iile la judecata în apel. Desfiin area sentin ei primei instan e i
pronun area unei noi hot râri, Revista de drept penal nr.2/1995, p.127-128.

79
fond a cauzei, sub toate aspectele de fapt i de drept, instan a va dispune
printr-o singur hot râre, dac este cazul, atât admiterea apelului i
desfiin area hot rârii apelate, cât i solu ia pe care o prime te fondul cauzei,
neputând da o prim decizie de admitere a apelului, de desfiin are a hot rârii
i de re inere a cauzei spre rejudecare, pentru ca ulterior, printr-o decizie
separat , s procedeze la rezolvarea fondului cauzei.
Decizia instan ei de apel, la fel ca i sentin a primei instan e, produce
efecte înc din momentul pronun rii sale. Având în vedere îns c ea nu este
definitiv , putând fi atacat potrivit dispozi iilor art.3851 lit.e C.pr.pen. cu
recurs, efectele produse sunt limitate ca num r i privesc, în mic m sur ,
punerea în executare a dispozi iilor pe care le cuprinde. Dup r mânerea
definitiv a hot rârii, decizia instan ei de apel va produce efectele comune de
altfel oric rei hot râri judec tore ti definitive: va putea fi pus în executare i
se va bucura de autoritate de lucru judecat.
Înainte de modificarea lit.e a art.3851, deciziile prin care instan a de
apel dispunea rejudecarea cauzelor de c tre prima instan sau de c tre
instan a competent erau exceptate de la recurs, fiind definitive a adar din
momentul pronun rii. Justificarea adus în sprijinul reglement rii viza
ob inerea unei scurt ri a duratei judec ii prin înl turarea unui control
suplimentar efectuat de instan a de recurs, atâta timp cât, ulterior pronun rii
instan ei de rejudecare, urma un nou control al cauzei în apel i apoi i
recurs1. Deciziile prin care se dispunea rejudecarea nu se bucurau îns de
autoritate de lucru judecat întrucât nu cuprindeau o solu ionare a fondului
cauzei, ci se limitau doar la a desfiin a hot rârea dat de prima instan
fondului cauzei i de a trimite cauza spre o nou judecat . În reglementarea
actual , i aceste decizii sunt supuse recursului, fapt pozitiv în aprecierea
noastr întrucât, pe calea recursului, vor fi înl turate acele decizii prin care se
dispune în mod gre it trimiterea cauzei spre rejudecare. tiindu- i hot rârea
supus controlului judiciar în recurs, judec torii instan ei de apel vor da
dovad de mai mult aten ie cauzelor care impun într-adev r rejudecarea la
prima instan , preîntâmpinându-se astfel înc rcarea nejustificat a
instan elor de fond cu cauze ce puteau ob ine o rezolvare legal i temeinic
i din partea instan ei de apel.
Primul efect pe care îl produce decizia instan ei de apel dup
pronun area sa const în faptul c dezînveste te instan a de apel de judecarea
cauzei. Odat ce minuta a fost pronun at în edin public , instan a de apel
nu mai poate dispune asupra cauzei i nu mai poate reveni asupra celor
hot râte, orice modificare f cut ulterior fiind lipsit de valabilitate, afar de
cazul când ea este confirmat în scris, în cuprinsul sau la sfâr itul actului, de
c tre judec torii ce au adoptat hot rârea sau când nu schimb în elesul frazei

1
Gr. Theodoru, Teoria i practica recursului penal, Editura Junimea, Ia i, 2002, p.92.

80
(art.194 alin.1 i 2 C.pr.pen.). Instan a va putea totu i s procedeze la
îndreptarea erorilor materiale care s-au strecurat în hot rârea dat , în
condi iile art.195 C.pr.pen., ca i la înl turarea omisiunilor v dite, în
condi iile art.196 C.pr.pen., printr-o încheiere i men ionând îndreptarea sau
înl turarea omisiunii la sfâr itul deciziei corectate.
Dup dezinvestire, instan a are doar atribu ii de preg tire a
desf ur rii ulterioare a procesului1.
În acest sens, se va proceda la redactarea hot rârii în termenul permis
de lege (art.310 alin.2 C.pr.pen.), de 20 de zile de la pronun are. Termenul
este de recomandare, astfel c dep irea lui nu afecteaz legalitatea deciziei.
Decizia se redacteaz de unul din judec torii care au participat la solu ionarea
cauzei i se semneaz de to i membrii completului i de grefier. În caz de
împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecat de a semna,
hot rârea se semneaz în locul acestuia de pre edintele completului, iar dac
i acesta se afl în imposibilitate de a semna de pre edintele instan ei. Când
împiedicarea îl prive te pe grefier, hot rârea se semneaz de grefierul ef i în
toate cazurile, se face men iune despre cauza care a determinat împiedicarea
(art.312 C.pr.pen.). Lipsa semn turii unui membru al completului de judecat
de pe decizie, în cazul în care minuta a fost semnat de acesta, nu atrage
nulitatea hot rârii decât atunci când se constat refuzul acestuia de a semna2.
Semnarea hot rârii de al i judec tori decât cei care au judecat cauza i au
semnat minuta, atrage îns nulitatea hot rârii, deoarece nu exist certitudinea
c hot rârea, în redactarea ei, este conform cu voin a celor care au
pronun at-o3. Nesemnarea deciziei de c tre grefier nu atrage nulitatea
hot rârii dac nu s-a produs vreo v t mare ce nu poate fi înl turat altfel4.
Dup pronun are, potrivit art.360 alin.1, 2 i 4 C.pr.pen., instan a are
i obliga ia de a face comunicarea copiilor dup dispozitivul deciziei p r ilor
care au lipsit atât la judecata în apel, cât i la pronun are, inculpa ilor de inu i
sau afla i în una din situa iile ce impune asisten juridic obligatorie ce au
lipsit de la pronun are, administra iei locului de de inere, precum i
serviciului de protec ie a victimelor i reintegrare social a infractorilor, în
cazul în care instan a a dispus suspendarea execut rii pedepsei sub
supraveghere. Dup redactarea hot rârii, instan a va comunica i o copie de
pe aceasta inculpa ilor anterior ar ta i.

1
Gh. Mateu , Procedur penal . Partea special , vol.II, Editura Lumina Lex, Bucure ti,
1998, p.274.
2
Gr. Theodoru, Drept procesual penal. Partea special , Editura Funda iei Cugetarea, Ia i,
1998, p.219.
3
Tribunalul Suprem, s.p., d.nr.109/1973 în Revista român de drept nr.6/1973, p.163.
4
Tribunalul Suprem, s.p., d.nr.4844/1970 în Repertoriu alfabetic de practic judiciar în
materie penal pe ani 1969-1975, p.209.

81
 Preg tirea desf ur rii ulterioare a procesului impune instan ei de apel
i primirea cererilor de recurs formulate de procuror sau de p r i. Cererea
poate fi formulat oral în edin a în care a avut loc pronun area, situa ie în
care instan a trebuie s ia act de declararea recursului i s consemneze
aceasta într-un proces verbal sau poate fi depus în untrul termenului la
instan a de apel. În toate cazurile, instan a de apel are obliga ia de a aduna
cererile de recurs formulate i de a le înainta, al turi de dosarul cauzei,
instan ei de recurs la terminarea termenului de declarare a recursului (art.3854
raportat la art.366 alin.4 i art.367 alin.1 C.pr.pen.).
Un alt efect pe care îl produce decizia instan ei de apel este începerea
curgerii termenului de recurs. Producerea acestui efect depinde îns de
prezen a p r ilor în fa a instan ei de apel, c ci potrivit art.3853 raportat la
art.363 alin.2 i 3 C.pr.pen., termenul de recurs curge de la pronun are pentru
procuror (nu se pune problema lipsei acestuia la dezbateri întrucât prezen a sa
este întotdeauna obligatorie la judecata în apel), pentru p r ile care au fost
prezente fie la dezbateri, fie la pronun are i pentru inculpatul aflat în una din
situa iile ce impun asisten juridic obligatorie ce a fost prezent la
pronun are.
Pe tot parcursul curgerii termenului de recurs, dispozi iile deciziei
instan ei de apel sunt suspendate fa de toate p r ile în proces, la fel ca i
cele ale primei instan e. Exist îns i dispozi ii care sunt executorii i care
vor fi puse în executare, chiar dac decizia instan ei de apel nu este
definitiv . Astfel, dispozi iile privind arestarea preventiv a inculpatului sau
obligarea acestuia de a nu p r si localitatea sau ara sunt executorii potrivit
dispozi iilor art.350 alin.4 C.pr.pen.; punerea în executare a acestei m suri se
face imediat dup pronun area deciziei pentru a se înl tura pericolul
sustragerii acestuia de la executare. Dispozi ia privind punerea în libertate a
inculpatului arestat este, de asemenea, executorie pentru a se înl tura
constrângerea infirmat de instan . A adar dac instan a de apel a men inut
prin hot rârea sa arestarea preventiv dispus de prima instan sau,
pronun ându-se asupra fondului, a dispus arestarea preventiv a inculpatului
sau, dimpotriv , punerea sa în libertate pentru oricare din temeiurile ar tate
de art.350 alin.2 i 3, aceste dispozi ii se vor executa de îndat , nefiind
afectate în caracterul lor executoriu nici de curgerea termenului de recurs,
nici de declararea acestuia.
Executorii sunt potrivit art.353 alin.2 C.pr.pen., i dispozi iile ce
privesc luarea m surilor asigur torii, spre a se preîntâmpina înstr inarea de
c tre inculpat sau partea responsabil civilmente a bunurilor asupra c rora se
poate întinde executarea.
Punerea în executare a acestor dispozi ii constituie un al treilea efect
pe care îl produce decizia instan ei de apel, cât timp nu este definitiv .

82
 Decizia instan ei de apel r mâne definitiv conform art.4161 C.pr.pen.
la urm toarele momente:
a. la data expir rii termenului de recurs, când apelul a fost admis
f r trimitere pentru rejudecare i nu s-a declarat recurs în termen ori recursul
declarat a fost retras înainte de expirarea termenului;
b. la data retragerii recursului declarat împotriva hot rârii de
admitere a apelului f r trimitere spre rejudecare, dac recursul a fost retras
dup expirarea termenului de recurs;
c. la data pronun rii prin care s-a respins recursul declarat împotriva
hot rârii prin care s-a admis apelul f r trimitere spre rejudecare.
A a cum s-a remarcat i în literatura de specialitate1, reglementarea
cazurilor în care decizia instan ei de apel r mân definitiv cuprinde o lacun ,
textul de lege nereferindu-se i la decizia prin care instan a a respins apelul;
dat fiind c i aceasta este supus recursului ca i hot rârea prin care instan a
a admis apelul i a pronun at o hot râre cu privire la fondul cauzei (f r
trimitere), s-a apreciat c logic este c i decizia prin care s-a respins recursul
s r mân definitiv în acela i mod.
În condi iile actualei reglement ri, ce a înl turat exceptarea de la
atacarea cu recurs a deciziilor prin care apelul a fost admis cu trimiterea
cauzei spre rejudecare, se pune problema r mânerii definitive i a acestor
decizii. Momentele r mânerii definitive a acestor decizii vor fi tot cele
prev zute de art.4161 C.pr.pen.
Efectele pe care le produc deciziile r mase definitive ale instan ei de
apel sunt diferite în raport de solu ia adoptat de instan . Astfel, pentru
decizia prin care instan a a respins apelul declarat, r mânerea definitiv
conduce, pe cale de consecin , la r mânerea definitiv a sentin ei primei
instan e; aceasta va dobândi autoritate de lucru judecat i va deveni
executorie. Pentru decizia de admitere a apelului cu trimitere spre rejudecare,
r mânerea definitiv a deciziei are ca efect doar rejudecarea cauzei de c tre
instan a de rejudecare conform celor hot râte de instan a de apel. Nu se poate
vorbi pentru aceste dou categorii de autoritate de lucru judecat, chiar dac
hot rârea este definitiv , întrucât autoritatea de lucru judecat presupune, a a
cum s-a ar tat în literatura de specialitate2, ca hot rârea s fi solu ionat un
conflict juridic având drept con inut o situa ie de fapt în raport cu un drept
sau un alt interes protejat juridic, deci s fi pronun at o decizie de
condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal (cu excep ia
cazului prev zut în art.10 lit.f când se constat un impediment la promovarea
ac iunii penale).
1
Gh. Mateu , Calea de atac a apelului în procedura penal român (II), Dreptul nr.2/1994,
p.37.
2
A. t. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, Revista de drept penal
nr.4/1999, p.30.

83
 În ceea ce prive te decizia prin care instan a de apel a admis apelul i
a pronun at o nou hot râre cu privire la fondul cauzei, r mânerea definitiv
a deciziei atrage punerea în executare a dispozi iilor pe care le cuprinde i
cap t autoritate de lucru judecat.
Momentul r mânerii definitive a unei hot râri judec tore ti asupra
fondului cauzei marcheaz sfâr itul fazei de judecat i trecerea la ultima faz
a procesului penal, punerea în executare a hot rârii. Oricât de temeinice i de
juste ar fi dispozi iile unei hot râri judec tore ti, ar avea o valoare pur
formal i ar r mâne neluate în seam dac nu s-ar prevede prin lege,
mijloace i m suri de executare a ceea ce a hot rât instan a de judecat 1.
Executarea hot rârilor penale are ca obiect des vâr irea activit ii de realizare
a justi iei penale prin aducerea la înf ptuire a celor decise prin hot rârile
penale definitive2. Se realizeaz astfel scopul procesului penal, ca orice
persoan care se face vinovat de s vâr irea unei infrac iuni s fie pedepsit
potrivit vinov iei sale i nici o persoan nevinovat s nu suporte rigorile
legii penale.
Autoritatea de lucru judecat este un alt efect al hot rârii penale
definitive. Prin lucru judecat se în elege acea situa ie juridic rezultat din
solu ionarea definitiv i irevocabil a unui conflict dedus în fa a justi iei3; în
penal, lucrul judecat este ceea ce instan ele judec tore ti au hot rât în mod
definitiv, în fapt i în drept, asupra învinuirii care forma obiectul procesului
penal4. Hot rârea penal care a c p tat autoritate de lucru judecat este
considerat c stabile te adev rul despre fapta i persoana judecat (res
judicata pro veritate habetur), ceea ce d încredere în capacitatea
profesional a judec torilor de a rezolva corect conflictele de drept; de
asemenea, este considerat c a aplicat corect legea penal i cea civil , dând
solu iei pronun ate puterea pe care o are îns i legea5.
Hot rârea penal definitiv investit de lege cu autoritate de lucru
judecat are un efect pozitiv i un efect negativ. Efectul pozitiv const în aceea
ce d na tere acelui drept subiectiv (potestas agendi) pe baza c ruia organele
competente trec la executarea dispozi iilor cuprinse în hot râre. Efectul
negativ al lucrului judecat const în împiedicarea pe care o produce cu privire
la desf urarea unui nou proces penal împotriva aceleia i persoane i cu
privire la aceea i fapt . Ca urmare a acestui efect al autorit ii lucrului
judecat, cunoscut i sub denumirea de regula non bis in idem, o persoan care

1
V. Dongoroz i colab., Explica ii teoretice ale Codului de procedur penal , vol.II, Editura
Academiei, Bucure ti, 1976, p.293.
2
M. Apetrei, Drept procesual penal, Editura Victor, Bucure ti, 2004., p.407.
3
I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept i procedur penal , vol. V, Tiparni a
Curierul Judiciar, Bucure ti, 1927, p.703.
4
V. Dongoroz i colab., Explica ii teoretice ale Codului de procedur penal , p.343.
5
Gr. Theodoru, Drept procesual penal. Partea special , p.439.

84
a fost definitiv judecat pentru o anumit fapt nu poate fi inculpat din nou
într-un proces penal1. Acest principiu este consacrat de toate legisla iile
str ine moderne, dar cunoa te unele atenu ri prin recunoa terea posibilit ii
de a gre i i, pe cale de consecin , a mijloacelor de control i îndreptare a
hot rârilor gre ite, a c ilor extraordinare de atac2.
Spre deosebire de hot rârea definitiv pronun at în cauzele civile,
care are efecte numai între p r ile în proces, hot rârea penal definitiv are
efecte erga omnes, impunându-se prin dispozitivul s u, nu numai p r ilor din
proces ci i persoanelor care nu au luat parte la judecat , dar care, fie pe cale
penal , fie pe cale civil , încearc s repun în discu ia instan elor
judec tore ti chestiunile rezolvate definitiv prin hot rârea penal ; de
asemenea, ea se impune fa de orice organ de urm rire penal sau instan
de judecat care ar avea de solu ionat o chestiune legat de existen a faptei,
de persoana care a s vâr it-o i de vinov ia acesteia, precum i fa de orice
organ care este chemat s execute dispozi iile penale i civile pe care le
cuprinde hot rârea definitiv . Fundamentul teoretic al acestei puteri a
hot rârii penale îl constituie caracterul de ordine public al rezolv rii ac iunii
penale 3.
De i autoritatea de lucru judecat opereaz în principiu erga omnes,
limitele sale de aplicare sunt diferite, diferen iindu-se în func ie de diverse
ipoteze sau moduri de rezolvare a cauzei. Astfel, hot rârea de condamnare
are întotdeauna efect erga omnes în ce prive te inculpatul, dar limitele
autorit ii de lucru judecat nu pot fi extinse la alte persoane împotriva c rora
s-ar exercita ac iunea penal pentru aceea i fapt . Hot rârea de achitare sau
încetare a procesului penal poate avea efecte mai întinse sau mai restrânse
dup cum solu ionarea cauzei s-a întemeiat mai mult pe împrejur ri legate de
fapt sau persoan . Hot rârea care absolv pe inculpat pe considerente de o
motiva ie in rem are efecte mai largi, producând consecin e fa de toat
lumea, nici o alt persoan neputând fi ulterior ac ionat în justi ie pentru
acea fapt . Dac hot rârea de absolvire este motivat de considerente in
personam, ea nu se poate r sfrânge asupra altor persoane care pot fi ac ionate
ca autori, complici sau instigatori la aceea i fapt ; ea are efecte numai fa de
inculpat care nu mai poate fi ac ionat pentru fapta respectiv de nimeni4.

1
I. Neagu, Tratat de procedur penal , Editura Pro, Bucure ti, 1997, p.647.
2
A. t. Tulbure, A. M. Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura ALL Beck, Bucure ti,
200,1 p.459.
3
Gr. Theodoru, Drept procesual penal. Partea special , p.439-440.
4
N. Volonciu, Tratat de procedur penal . Partea special , Editura Paideia, Bucure ti,
1996, p.385.

85
 Armonizarea normelor române ti de competen
interna ional exclusiv cu cele în vigoare în Uniunea
European

Cosmin DARIESCUö

Since May 16 2004, the Romanian Private Law will acquire some special
jurisdiction rules that will be enforced in the International Private Law litigations
arisen in the relations between Romania and E.U. members. This special
international jurisdiction rules are provided in articles 21 to 27 of the Act on
Jurisdiction, the Recognition and Enforcement in Romania of the Judgements
concerning Civil and Commercial Matters, Issued in the States Members to the
European Union ( Act no. 187, May 9 2003). This rules are, in fact, Romanian free
translations of the rules provided in articles 22, 23 and 25 of the Council Regulation
(EC) No 44/2001 of 22 December 2000 on Jurisdiction and the Recognition and
Enforcement of Judgments in Civil and Commercial Matters. Unfortunately, the
Romanian legislator’s omission to translate, word by word, articles 1 paragraph 2,
22 number 1 and 23 of the convention into articles 2 paragraph 3, 21 and 26 of the
act could mislead the Romanian judge. Thus, the integration of the Romanian
jurisdictions and judgments into the E.U. juridical circuit could be endangered.

Normele de competen interna ional reprezint acele norme juridice

care desemneaz , dintre statele cu care litigiul de drept interna ional privat
are leg tur , pe acela care va trebui s -l solu ioneze prin intermediul
organelor sale jurisdic ionale. O varietate a acestor norme materiale, specifice
fiec rui stat în parte, o reprezint normele de competen interna ional
exclusiv , care delimiteaz tipurile de litigii de drept interna ional privat care
nu pot fi solu ionate decât de organele jurisdic ionale ale statului respectiv,
orice alt încercare de rezolvare, venit din partea unui alt stat, fiind respins ,
prin refuzul recunoa terii actului jurisdic ional str in.
i dreptul interna ional privat românesc con ine norme de competen
interna ional exclusiv , edictate fie în art. 151 al Legii nr. 105/22 septembrie
1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna ional privat (
regulile cele mei cunoscute), fie în tratatele de asisten juridic în materie
civil , încheiate de ara noastr cu alte state.1

∗
Lect. Univ. dr, Universitatea „Al. I. Cuza”, Ia i, Facultatea de Drept, avocat, Baroul Ia i.
1
A se vedea spre exemplu, normele de competen interna ional exclusiv în materia
rela iilor dintre so i, prev zute în art. 27 paragraful 4 al Tratatului dintre România i
Republica Ceh privind asisten a juridic în materie civil , semnat la Bucure ti, la 11 iulie
1994 ( ratificat prin Legea nr. 44/1995), în art.26 paragraful 4 al Tratatului dintre România i
Republica Moldova privind asisten a juridic in materie civil si penal , semnat la Chi inau

86
 Începând cu 16 mai 2004, când, conform art. 65, va intra în vigoare
Legea nr. 187/ 9 mai 2003 privind competen a de jurisdic ie, recunoa terea
i executarea în România a hot rârilor în materie civil i comercial
pronun ate în statele membre ale Uniunii Europene ( M. Of., P.I, nr. 33/16
mai 2003), dreptul interna ional privat românesc se va îmbog i cu ni te
reguli de competen interna ional exclusiv ( enun ate în Sec iunea a 5-a a
legii men ionate) care se vor aplica doar în raporturile civile i comerciale
desf urate între România i statele membre ale Uniunii Europene. Având în
vedere noutatea actului normativ care le edicteaz precum i faptul c nu au
intrat, înc , în vigoare, apreciem drept util prezentarea acestor norme i
analiza modului în care contribuie la integrarea viitoare a României în
Uniunea European .
Înainte de a descrie noile reguli de competen interna ional
exclusiv , trebuie s contur m sfera litigiilor de drept interna ional privat
pentru care func ioneaz acest set de norme. Astfel, conform articolelor 1 i
2 alin.1, Legea nr. 187/2003 stabile te reguli speciale de competen pentru
solu ionarea litigiilor, civile sau comerciale, izvorâte din raporturi de drept
privat cu un element de extraneitate apar inând statelor membre ale Uniunii
Europene. Nu intr sub inciden a acestor norme, în temeiul art. 2 alin.3,
litigiile cu element de extraneitate localizat într-un stat membru al U.E. care
au drept obiect:
a) Capacitatea juridic a persoanei fizice;
b) Dreptul de proprietate derivat dintr-o rela ie matrimonial ;
c) Succesiunile;
d) Asigur rile sociale;
e) Arbitrajul;
f) Reorganizarea, lichidarea, concordatul sau alte m suri similare
dispuse în cadrul procedurilor de insolven .
Sec iunea a 5-a a Legii nr. 187/2003, intitulat “Competen a
exclusiv ” grupeaz articolele de la 21 la 27. În vreme ce articolele de la 21
la 25 enun regulile de competen interna ional exclusiv întemeiate pe
obiectul litigiului, art. 26 con ine o norm de competen exclusiv
fundamentat pe conven ia p r ilor asupra solu ion rii litigiului. Art. 27
stabile te modul în care instan a sesizat trebuie s ac ioneze, atunci când
constat o înc lcare a regulilor de competen interna ional exclusiv ,
enun ate în articolele 21 - 26.
Conform prevederilor Sec iunii a 5-a a Legii nr. 187/2003, au
competen interna ional exclusiv :

la 6 iulie 1996 ( ratificat prin Legea nr. 177/1997), sau în art. 30 paragraful 4 alin.1 al
Tratatului dintre România i Republica Polon privind asisten a juridic i rela iile juridice
în cauzele civile, semnat la Bucure ti, la 15 mai 1999 (ratificat prin Ordonan a Guvernului
nr. 65 /1999, aprobat prin Legea nr. 33/2000).

87
 1) instan ele statului unde se afl imobilul, pentru litigiile izvorâte
din ac iuni reale imobiliare (art. 21);
2) instan ele statului unde se afl situat sediul persoanei juridice (
sediu stabilit dup dreptul interna ional privat al forului) pentru litigii privind:
constituirea i încetarea persoanei juridice, modificarea actului constitutiv
i/sau a statutului sau valabilitatea deciziilor luate de organele de conducere
(art. 22);
3) instan ele statului pe teritoriul c ruia se p streaz registrele
publice, pentru litigii privind valabilitatea înscrierilor f cute în acestea (art.
23). Asupra sferei no iunii de “registre publice “ se va reveni mai jos.
4) instan ele statului unde fie s-a solicitat, fie s-a efectuat, fie se
consider , potrivit legisla iei în vigoare acolo, c s-a solicitat ori efectuat
depunerea sau înregistrarea brevetelor, m rcilor desenelor i a altor drepturi
asem n toare , care, acum, sunt obiect de litigiu (art.24);
5) instan ele statului pe teritoriul c ruia urmeaz a se executa
hot rârea, pentru litigii privind executarea hot rârilor. ( art. 25). Preciz m c
actul normativ în discu ie în elege prin “hot râre pronun at într-un stat
membru” “orice act de jurisdic ie pronun at de o instan dintr-un stat
membru, indiferent de denumirea acestui act ..., precum i actul prin care se
stabilesc de c tre grefier cheltuielile de judecat ” (art. 2 alin.2).
Conform art. 26, conven ia p r ilor, referitoare la solu ionarea oric rui
litigiu actual sau viitor privind un raport juridic din cele care intr în sfera de
reglementare a Legii nr. 187/2003, înl tur competen a interna ional a
oric rei instan e, stabilit conform legii men ionate. Pentru a produce acest
efect, conven ia p r ilor trebuie s îndeplineasc o condi ie de form : ea
trebuie s fie încheiat fie în scris, fie într-o alt form , care s ateste cu
certitudine, potrivit legii ori uzan elor comer ului interna ional, inten ia
p r ilor cu privire la determinarea instan ei competente. Includerea art. 26 în
Sec iunea a 5-a a Legii nr. 187/2003 nu este întâmpl toare. Legiuitorul român
a dorit s sugereze faptul c , prin acordul scris al p r ilor, se confer
competen a interna ional exclusiv instan ei desemnate de p r i, înl turându-
se, dispozi iile celorlalte norme de competen con inute de lege.
În acest moment, cititorul nu se poate st pâni s nu se întrebe asupra
sensului enun rii, în articolele 21-25, a normelor de competen exclusiv
întemeiate pe obiectul litigiului, având în vedere faptul c , în temeiul art. 26,
p r ile pot deroga de la ele printr-un acord scris.
Rostul articolelor 21-25, în lumina art. 26, poate fi descoperit doar
prin studierea art. 27. Acest articol al Legii nr. 187/2003 prevede c instan a
sesizat cu o cerere pentru care competen a apar ine exclusiv instan ei dintr-
un alt stat trebuie s - i declare, din oficiu, lipsa de competen . A adar, art.
27 le impune instan elor române respectarea tuturor competen elor
interna ionale exclusive instituite de lege, indiferent de faptul c ele izvor sc

88
din obiectul litigiului sau din acordul scris al p r ilor. În cazul în care p r ile
unui litigiu men ionat în vreunul din articolele 21-25 stabilesc drept
competent , în condi iile art. 26, o alt instan decât cea prev zut expres în
articolele amintite, aceasta ( dac este român ) nu va putea proceda la
solu ionarea litigiului, întrucât ar înc lca competen a exclusiv a unei instan e
str ine i, conform art. 27, ea este obligat s î i declare, din oficiu, lipsa de
competen . În concluzie, acordul p r ilor prev zut de art. 26 al Legii nr.
187/2003 nu poate înl tura competen a interna ional exclusiv stabilit de
vreunul din articolele 21-25 ale aceluia i act normativ.
Din cele de mai sus, se observ cu claritate cât de defectuoas este
formularea articolului 26, care prin expresia “...înl tur competen a oric ror
alte instan e, stabilit potrivit prezentei legi...” pare s sugereze posibilitatea
p r ilor de a deroga, prin acord scris, chiar i de la normele de competen
exclusiv interna ional întemeiate pe obiectul litigiului. Ar fi fost bine dac
legiuitorul l-ar fi ferit pe cititorul Legii nr. 187/2003 de o astfel de confuzie
grosolan , prin introducerea, în chiar textul art. 26, a unui aliniat care s
interzic p r ilor s deroge, prin acordul lor, de la dispozi iile articolelor 21-
25.
Regulile de competen interna ional exclusiv edictate de Legea nr.
187/2003 au o formulare deosebit de cea a normelor de competen
exclusiv din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de
drept interna ional privat. Spre exemplu, art. 21 al Legii nr. 187/2003
repartizeaz litigiile privind ac iunile reale imobiliare în competen a
exclusiv a instan elor statului unde este situat respectivul imobil, în vreme
ce art. 151 pct. 7 al Legii nr. 105/1992 confer instan elor române
competen a exclusiv de a judeca procese de drept interna ional privat care
au ca obiect imobile situate pe teritoriul României. Se observ cu u urin c ,
în vreme ce art. 151 al Legii nr. 105/1992 stabile te competen a
interna ional exclusiv a instan elor române ti, articolele 21-25 ale Legii nr.
187/2003 au o formulare bilateral ( indicat de folosirea expresiei “instan ei
statului” sau “instan elor statului”), adic par s determine atât competen a
exclusiv a instan elor române cât i competen a exclusiv a instan elor unui
alt stat. O astfel de formulare a unor norme de competen interna ional este,
potrivit doctrinei române ti, neobi nuit .1 Ea nu poate fi explicat decât în
m sura în care aceste norme de competen interna ional au fost preluate de
legiuitorul român dintr-un tratat sau dintr-un alt act normativ interna ional.
Caracterul interna ional al respectivului act normativ face posibil i
formularea multilateral a normelor de competen interna ional . Dar care a
fost sursa de inspira ie a legiuitorului român ?

1
Ibidem, p.206.

89
 Întrucât Legea nr. 187/2003 stabile te reguli de competen
interna ional aplicabile în raporturile României cu rile membre ale Uniunii
Europene, c ut rile noastre trebuie s se îndrepte spre un regulament sau spre
un tratat care s consacre norme uniforme de competen interna ional ,
aplicabile în raporturile dintre statele membre ale Uniunii Europene.
Actul normativ c utat este Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al
Consiliului din 22 decembrie 2000 cu privire la competen a judiciar ,
recunoa terea i executarea deciziilor în materie civil i comercial . Acest
regulament, în vigoare din 1 martie 2002, a preluat dispozi iile Conven iei
privind competen a judiciar i executarea hot rârilor în materie civil i
comercial , semnat la Bruxelles, pe 27 septembrie 1968, în forma revizuit
prin Conven ia de la San Sebastiano din 26 mai 1989.1 În temeiul
considerentelor 21 i 22 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 din
22 decembrie 2000, Conven ia de la Bruxelles continu s fie în vigoare,
aplicându-se doar în rela iile dintre Danemarca i celelalte membre ale
Uniunii Europene.2
În acest moment trebuie s verific m dac , într-adev r, Regulamentul
(CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 reprezint sursa de inspira ie a
normelor române ti de competen interna ional exclusiv din Legea nr.
187/2003. Cea mai bun metod const în compararea sferei de reglementare
i a regulilor de competen interna ional exclusiv con inute de cele dou
acte normative.
Regulamentul (CE) nr. 44/2001 se aplic în materie civil i
comercial , oricare ar fi natura jurisdic iei, f r îns s acopere domeniile
fiscale, vamale sau administrative (art. 1 paragraful 1). Paragraful 2 al
aceluia i articol dispune ca prevederile regulamentului s nu se aplice în
cazul litigiilor i hot rârilor privind:
• starea i capacitatea persoanelor fizice, regimurile matrimoniale,
i succesiunile;
• falimentele, concordatele i alte proceduri asem n toare;
• asigur rile sociale
• arbitrajul.
Comparând prevederile art. 1 al regulamentului cu cele ale articolelor
1 alin.1 i 2 alin. 3 din Legea nr. 187/2003, se observ c ele sunt, din
punctul de vedere al fondului, aproape identice. Este adev rat c legiuitorul
român a înl turat teza a doua a primului paragraf al art. 1 al regulamentului (

1
Pentru o compara ie a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001 cu cele ale Conven iei
de la Bruxelles (1968) a se vedea C. T. Ungureanu, Dreptul european privat al afacerilor,
Editura Junimea, Ia i, 2002.
2
Fi a conven iei, textul originar i cel al modific rilor aduse pot fi g site prin intermediul
motorului de c utare de la urm toarea adres web:
http://www.doc.diplomatie.fr/BASIS/pacte/webext/multinde/

90
cea privind materiile fiscale, vamale etc.). Dar aceast prevedere nu î i avea
rostul, fiind subîn eleas , atât în dreptul românesc cât i în dreptul european
continental, prin utilizarea expresiei “materie civil i comercial ”. De altfel,
dispozi ia în discu ie nu figura nici în textul din 1968 al Conven iei de la
Bruxelles, ea fiind introdus doar în momentul ader rii Regatului Unit al
Marii Britanii i al Irlandei de Nord ( 9 octombrie 1978), deoarece în statele
de common law nu exist o distinc ie clar între dreptul public i cel privat.1
În rest, deosebirile in de formulare. Art. 1 par.1 al regulamentului este
dezvoltat cu pedanterie în art. 1 alin.1 al legii. Art. 1 par.2 al regulamentului
este transcris în art.2 alin.3 al legii într-o form mutilat (prin omisiunea
men ion rii litigiilor privind starea civil a persoanei fizice printre cele
excluse din sfera de aplicare a legii). Aceast omisiune a legii române este de
natur s împiedice corecta interpretare a normei de competen
interna ional exclusiv din art. 23 al aceleia i legi, a a cum se va demonstra
mai jos.
Regulamentul nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 grupeaz în art. 22
toate normele de competen exclusiv ratione materiae. Conform primei teze
a punctului 1 al acestui articol, în materie de drepturi reale imobiliare i a
celor privind închirierea imobilelor, sunt exclusiv competente instan ele
statului membru unde este situat imobilul în cauz . Se observ marea
asem nare dintre aceast dispozi ie a punctului 1 al art. 22 din regulament i
cea enun at de Legea nr. 187/2003 în art. 21. Doar lipsa cuvântului
“membru” i omiterea men ion rii exprese a litigiilor privind închirierea
imobilelor le împiedic s fie identice. Art. 22 pct. 2 al regulamentului
atribuie instan elor unui stat membru pe teritoriul c ruia se afl sediul unei
persoane juridice, competen a exclusiv în materia litigiilor referitoare la
validitatea, nulitatea i desfiin area respectivei persoane juridice sau cu
privire la validitatea deciziilor luate de organele ei. Stabilirea locului unde se
afl sediul persoanei juridice în cauz se va face conform regulilor de drept
interna ional privat ale forului. Norma de competen interna ional
prezentat este identic cu cea enun at în art. 22 al Legii nr. 187/2003. Se
remarc c pân i determinarea sediului persoanei juridice se face tot dup
dreptul interna ional privat al forului. Cel de-al treilea punct al art. 22 din
regulament repartizeaz litigiile privind înscrierile f cute în registre publice
în competen a exclusiv a instan elor statului membru pe teritoriul c ruia
sunt inute respectivele registre. Se observ c i aceast regul de
competen interna ional exclusiv a art. 22 din regulament este identic cu
cea din art. 23 al Legii nr. 187/2003. Teza întâi a punctului 4 al art. 22 din
regulament repartizeaz litigiile în materia înscrierii sau validit ii brevetelor,
m rcilor, desenelor i altor drepturi asem n toare care cer depunerea sau

1
B. Audit, Droit internationale privé, 2e édition, Ed. Economica, Paris, 1997, p.418.

91
înregistrarea, în competen a exclusiv a instan elor statului membru unde
formalitatea a fost solicitat sau efectuat sau este considerat ca fiind
efectuat , în virtutea unui instrument comunitar sau a unei conven ii
interna ionale. Regula de competen exclusiv enun at de art. 24 al Legii
nr. 187/2003 este foarte asem n toare cu norma de competen din teza întâi
a art. 22 pct. 4 al regulamentului. Deosebirea este minor : legea român
utilizeaz “legisla ia în vigoare”, ca sistem de referin folosit pentru a se
determina dac înregistrarea sau depunerea este considerat ca efectuat , în
vreme ce regulamentul utilizeaz “ un instrument comunitar sau o conven ie
interna ional ”. Cel de-al cincilea punct al art. 22 din regulament prevede
competen a exclusiv a tribunalelor statului membru unde se afl locul de
executare, asupra litigiilor privind executarea hot rârilor. Comparând
dispozi ia cuprins în art. 22 pct. 5 cu cea con inut de art. 25 al Legii nr.
187/2003, se observ c acestea sunt identice.1
Regulamentul (CE) nr. 44/2001 con ine în art. 23 par.1 o regul de
competen exclusiv întemeiat pe acordul expres al p r ilor. Conform
acestui paragraf, conven ia scris , confirmat în scris sau încheiat într-o
form admis , fie de obiceiurile pe care p r ile le-au stabilit între ele, fie de
uzan ele comer ului interna ional, prin care p r ile unui litigiu ( dintre care
cel pu in una s fie domiciliat pe teritoriul unui stat membru) desemneaz
instan ele unui stat membru spre a solu iona respectivul litigiu, îi confer
instan ei desemnate o competen interna ional exclusiv . Comparând
primul paragraf al art. 23 din regulament cu art. 26 al Legii nr. 187/2003, se
observ marea asem nare a celor dou norme juridice, în ciuda absen ei, din
redactarea româneasc , a condi iilor privind domiciliul p r ilor i apartenen a
instan ei. În temeiul paragrafului 5 al art. 23 din regulament, conven iile
atributive de jurisdic ie sunt f r efect dac contravin articolului 22 ( privind
competen ele interna ionale exclusive) sau articolelor 13, 17 i 21 care
reglementeaz condi iile în care p r ile pot deroga de la normele speciale de
competen interna ional privind asigur rile ( art. 13), contractele încheiate
de consumatorii ( art. 17) i contractele individuale de munc (art. 21).
A adar, din redactarea paragrafelor 1 i 5 ale articolului 23 din regulament ,
se deduc dou tipuri de condi ii:
• condi ii de aplicare a art. 23 al regulamentului ( cel pu in una
dintre p r i s fie domiciliat în momentul încheierii conven iei atributive de
competen într-un stat membru i conven ia s desemneze o instan sau
instan ele dintr-un stat membru);
• condi ii de validitate a conven iei atributive de competen
(condi ii de form – conven ia s fie scris , sau confirmat în scris, sau s

1
Asupra coment rii normelor din art. 16 al Conven iei de la Bruxelles, B. Audit, op.cit.,
p.449-452.

92
 îmbrace o form acceptat de obiceiurile p r ilor sau de uzan ele comer ului
interna ional i condi ii de fond - enun ate în paragraful al cincilea al art. 23-
privind respectarea normelor de competen exclusiv ratione materiae din
art. 22 i a normelor speciale de competen privind contractele de asigur ri,
contractele încheiate de c tre consumatori i contractele individuale de
munc )1. Având în vedere faptul c art. 26 al Legii nr. 187/2003 enumer
doar condi iile de form necesare pentru validitatea conven iei, neglijându-
le, îns , pe cele de fond ( art. 23 par. 5 al regulamentului), consider m
imperioas introducerea unui nou aliniat în art. 26 al legii române care s
prevad expres imposibilitatea p r ilor de a deroga prin acord de la normele
de competen exclusiv ratione materiae din Sec iunea a 5-a a aceluia i act
normativ.
În temeiul art. 25 al regulamentului, instan a dintr-un stat membru
sesizat cu solu ionarea unui litigiu cu titlu principal, pentru care o alt
instan din alt stat membru este exclusiv competent în temeiul articolului
22( adic a regulilor de competen exclusiv ratione materiae), trebuie s se
declare, din oficiu, necompetent . Dispozi ia art. 25 al regulamentului se
aseam n pân la identitate, în con inut, cu cea enun at de art. 27 al Legii nr.
187/2003. Principala deosebire formal const în omiterea, de c tre legea
român , a preciz rii sediului juridic al normelor care confer instan elor altui
stat competen exclusiv asupra litigiului. Legiuitorul român pare c vrea s
aplice art. 27 nu doar în cazurile în care au fost înc lcate normele de
competen exclusiv ratione materiae, ci i în cazul nerespect rii acordului
încheiat de c tre p r i în condi iile art. 26 al legii.
Asem narea foarte mare dintre regulile de competen interna ional
exclusiv din Legea nr. 187/2003 i cele enun ate de articolele 22, 23 i 25
din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 precum i
suprapunerea perfect a sferelor de aplicare a celor dou acte normative (
definite în articolele 1 alin.1 i 2 alin. 3 din Legea nr. 187/2003, respectiv în
art. 1 al regulamentului) ne îndrept esc s afirm m c este corect
identificarea acestui regulament comunitar drept unic model al legiuitorului
român pentru redactarea Sec iunii a 5-a a legii men ionate. Practic, articolele
21-27 sunt traduceri libere ale articolelor 22, 23 i 25 ale tratatului.
Dac cititorul va avea curiozitatea s compare textul Legii nr.
187/2003 cu textul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000
va descoperi c aproape întregul regulament se reg se te în dispozi iile
actului normativ românesc, cu unele modific ri formale. De fapt, prin
intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2003, România va aplica principalele
1
Conform B. Audit, op.cit., p.455-458, doctrina francez , a eviden iat existen a celor dou
tipuri de condi ii în cazul art. 17 al Conven iei de la Bruxelles (1968), în forma revizuit la
San Sebastiano, articol ce reprezint “str mo ul” art. 23 al Regulamentului (CE) nr. 44/2001
din 22 decembrie 2000.

93
norme ale Regulamentului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000, de i nu a
devenit, înc , membru al Uniunii Europene. Având în vedere cele de mai sus
precum i faptul c regulamentul amintit dezvolt reglement rile esen iale ale
Conven iei privind competen a judiciar i executarea hot rârilor în materie
civil i comercial (Bruxelles, 27 septembrie 1968), forma modificat ,
consider m c normele de competen interna ional exclusiv ale Legii nr.
187/2003 se vor aplica i litigiilor de drept privat dintre România i
Danemarca. Prin intrarea în vigoare a legii men ionate se încearc integrarea
instan elor române i a hot rârilor emise de acestea în circuitul juridic
comunitar.
Din p cate, Legea nr. 187/2003, în forma de ast zi, con ine în ea
îns i semin ele unor erori de interpretare i aplicare care vor periclita
procesul de integrare comunitar a instan elor i hot rârilor române ti. Astfel,
redarea trunchiat a primei teze a art. 22 pct.1 al regulamentului în art. 21 al
Legii nr. 187/2003 îi împiedic pe judec torii români s stabileasc ,
asemenea colegilor din U.E., competen a exclusiv a instan elor statului unde
este situat imobilul asupra litigiilor privind închirierea imobilului respectiv.
În consecin instan ele române nu vor putea aplica corect, din punct de
vedere comunitar, dispozi ia art. 27 al legii ( privind declararea din oficiu a
lipsei de competen ). Omisiunea legiuitorului de a traduce paragraful al
cincilea al art. 23 din regulament în art. 26 al legii poate determina o instan
român gr bit s accepte ca p r ile unui litigiu s foloseasc art. 26 al legii
pentru a înl tura dispozi iile unuia dintre articolele 21-25. Toate aceste
înc lc ri ale regulilor comunitare de competen exclusiv vor împiedica alte
state membre ale Uniunii Europene s recunoasc hot rârea emis de instan a
româneasc , întrucât art. 35 par.1 al Regulamentului nr. 44/2001 interzice
recunoa terea unei hot râri care contravine regulilor de competen exclusiv
din art. 22 sau a normelor speciale de competen în materia contractelor de
asigurare i a celor încheiate de consumatori. De asemenea, traducerea
par ial a art. 1 par. 2 al regulamentului în art. 2 alin. 3 al Legii nr. 187/2003,
prin omiterea men ion rii exprese, la punctul a), a st rii civile a persoanei
fizice, ca materie exclus de la aplicarea regulamentului (respectiv a legii)
na te confuzii în aplicarea actului normativ românesc. Instan a român va fi
tentat s aplice tuturor litigiilor privind înscrierile f cute în registrele de
stare civil regula de competen exclusiv prev zut de art. 23 pentru
litigiile legate de înscrierile în registrele publice. Ori, inând seama de faptul
c Regulamentul (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 exclude, expres, în
art.1 par.2 lit.a, starea civil din sfera lui de aplicare, no iunea de “registre
publice” folosit de regula de competen exclusiv edictat în art. 22 par.3 (
tradus în române te în art. 23 al Legii nr. 187/2003) cuprinde, în sfera sa,
registrele de stare civil , doar în m sura în care dispozi iile regulamentului

94
sunt aplicabile1. Prin urmare, instan a statului pe teritoriul c ruia se ine
registrul de stare civil are competen exclusiv , în temeiul art. 23 al Legii
nr. 187/2003, numai pentru litigiile ce vizeaz modificarea unor înscrieri care
nu sunt de natur s schimbe în mod esen ial starea civil a persoanei fizice
în cauz ( spre exemplu: înscrierea privind locul unde s-a întocmit un act de
stare civil , sau cea referitoare la identitatea func ionarului care a întocmit un
anumit act de stare civil ).

CONCLUZII*:
Începând cu data de 16 mai 2004, când va intra în vigoare Legea nr.
187/ 9 mai 2003 privind competen a de jurisdic ie, recunoa terea i
executarea în România a hot rârilor în materie civil i comercial
pronun ate în statele membre ale Uniunii Europene (M. Of., P.I, nr. 33/16
mai 2003), dreptul interna ional privat românesc se va îmbog i cu ni te
reguli speciale de competen interna ional exclusiv , enun ate în Sec iunea
a 5-a a legii men ionate (art. 21-27) i care se vor aplica litigiilor de drept
interna ional privat ap rute în cadrul rela iilor dintre România i statele
membre ale Uniunii Europene. Aceste norme reprezint , de fapt, traduceri
libere ale regulilor cuprinse în art. 22, 23 i 25 ale Regulamentul (CE) nr.
44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 cu privire la competen a
judiciar , recunoa terea i executarea hot rârilor în materie civil i
comercial . Astfel, din 16 mai 2004, România î i va armoniza regulile de
competen interna ional exclusiv cu cele în vigoare în Uniunea
European . Din p cate, omisiunea legiuitorului de a traduce integral
articolele 1 par.2, 22 pct.1 i 23 din regulament în articolele 2 alin.3, 21,
respectiv 26 din Legea nr. 187/2003 îi poate conduce pe judec torii români
la o gre it interpretare i aplicare a unora dintre aceste norme de
competen interna ional , periclitându-se, astfel, integrarea instan elor i a
hot rârilor române ti în circuitul juridic comunitar.

1
Conform B. Audit, op.cit., p 451, doctrina francez ajunsese la aceea i concluzie în privin a
sferei no iunii de “registre publice” utilizate de art. 16 paragraful 3 al Conven iei de la
Bruxelles (1968), în forma revizuit la San Sebastiano, articol ce reprezint “str mo ul” art.
22 par.3 al Regulamentului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000.
*
Prezentul articol reprezint suportul comunic rii sus inute în ziua de 24 octombrie 2003 în
cadrul sesiunii festive de comunic ri tiin ifice consacrate Zilelor Universit ii “ Al. I. Cuza”
din Ia i.

95
 Principiul protec iei cet enilor români în str in tate i
obliga iile corelative

Carla SPIRIDON*

A state can protect its nationals who suffer injury in consequence of a

breach of international law by another state. Diplomatic protection means that the
state intervenes on its own account to the benefit of the injured party. Because of the
strict conditions attaching to diplomatic protection, however, it is quite unusual in
practice. Consular protection is the more common way for a state to intervene to the
benefit of its citizens.
The state is entirely free to extend diplomatic protection or refuse it.
The state cannot extend diplomatic protection unless the following 3
preconditions are met:
• nationality of the injured party
• breach of international law by the receiving state
• exhaustion of means of legal redress within the state

Aspecte generale privind protec ia diplomatic

În conformitate cu prevederile art.17 i 57 din Constitu ia României

„cet enii români se bucur în str in tate de protec ia statului român i
trebuie s - i îndeplineasc obliga iile, cu excep ia acelora ce nu sunt
compatibile cu absen a lor din ar ” , .... trebuie s - i exercite drepturile i
libert ile constitu ionale cu bun -credin , f r s încalce drepturile i
libert ile celorlal i. Acestor dispozi ii li se adaug , în principal, cele ale
Conven iei de la Viena privind rela iile diplomatice din 1961, Conven ia de la
Viena privind rela iile consulare din 1963 i jurispruden a Cur ii
Interna ionale de Justi ie.
Protec ia diplomatic a devenit cunoscut practicii interna ionale cu
mult timp înainte de apari ia ideii de drept interna ional.
Expresia juridic care desemneaz dreptul statului de a proteja
cet enii i drepturile acestora în statul de re edin este aceea de „protec ie
diplomatic ”. Astfel, nerespectarea de c tre un stat, prin intermediul
organelor sale legislative, executive sau judec tore ti, a obliga iilor cu privire
la tratamentul str inilor afla i pe teritoriul s u angajeaz r spunderea statului
culpabil.

*
Lect. univ. drd. Facultatea de drept, Universitatea “Petre Andrei” din Ia i, Consilier
coordonator – Avocatul Poporului, Biroul Teritorial Ia i.

96
 Protec ia diplomatic este o func ie a suveranit ii statelor pe care
acestea o au în cadrul comunit ii interna ionale, precum i o practic
interstatal care a devenit o regul a dreptului interna ional.
Curtea Interna ional de Justi ie, în hot rârea cu privire la cauza
Mavrommatis, a prev zut dreptul statului de a ocroti cet enii s i drept
principiu fundamental al dreptului interna ional.
Analiza institu iei protec iei diplomatice eviden iaz urm toarele
caracteristici: acordarea protec iei na ionalilor statului; prezen a unei
reclama ii sau a unui litigiu; obliga ia statului de re edin de a avea un
comportament adecvat fa a de cet enii str ini afla i pe teritoriul s u;
dreptul corelativ al statului na ional de a cere respectarea drepturilor i
intereselor legitime ale cet enilor s i afla i peste hotare i repararea
prejudiciului creat na ionalilor str ini, iar deseori i r spunderea statului de
re edin .
Domeniului protec iei diplomatice îi sunt aplicabile urm toarele
principii de baz : facultatea statului na ional de a ac iona sau de a se ab ine;
condi ia cet eniei, epuizarea recursului intern, caracterul ilicit al actului
prin care interesele cet eanului au fost violate i conduita corect a
persoanei care solicit protec ie diplomatic .
În consecin , scopul protec iei diplomatice este de a asigura
respectarea drepturilor cet enilor str ini pe teritoriul statelor ter e.

Organele statului responsabile pentru protec ia cet enilor

Organele supreme ale statului, reprezentan ele diplomatice i oficiile

consulare, precum i func ionarii acestora sunt obliga i s contribuie la
asigurarea drepturilor i intereselor legitime ale propriilor cet eni afla i peste
hotarele rii, conform legisla iei statului de re edin , tratatelor
interna ionale la care statele implicate sunt parte i a cutumei interna ionale.
Astfel, discut m despre Ministerul Afacerilor Externe, misiunile
diplomatice, inclusiv reprezentan ele permanente de pe lâng organismele
interna ionale, delega iile i misiunile ad-hoc, oficiile consulare, precum i
alte institu ii, create în scopul asigur rii activit ii serviciului diplomatic. În
situa ia în care interven ia statului devine ineficient , acesta are posibilitatea
de a apela la organiza iile interna ionale.
În procesul de acordare a protec iei, statul na ional are la dispozi ie
urm toarele ac iuni: demersul diplomatic, nota diplomatic , adresarea de
proteste ori convorbiri telefonice.
În scopul protec iei cet enilor unui stat este exclus aplicarea for ei,
cu excep ia cazului în care na ionalii sunt supu i unui pericol iminent, iar
statul de jurisdic ie teritorial este incapabil sau nu dore te s îi protejeze.

97
 Protec ia diplomatic i drepturile omului

În conformitate cu prevederile interna ionale cet enii str ini (în cazul
nostru, cet enii români în str in tate), în calitatea lor de persoane fizice, pot
avea anumite drepturi prev zute de dreptul interna ional, dar nu dispun de
mijloacele juridice de protec ie în dreptul interna ionl, cu excep ia celor care
apar in statelor na ionale în calitatea lor de subiecte de drept interna ional.
Protec ia diplomatic i drepturile omului func ioneaz oarecum dup
principii comune, dar i distincte în acela i timp. A a fiind, dac ne rezum m
analiza la cel mai important instrument juridic regional european de protec ie
a drepturilor omului, respectiv Conven ia european a drepturilor omului,
putem observa c cele dou sisteme se dosebesc prin prisma bazei legale, a
titularului dreptului i a dinamicii acestora. Astfel:
- în vreme ce conven ia ofer protec ie individului prin prisma faptului
c este fiin uman , protec ia diplomatic este conferit prin prisma
leg turii dintre stat i individ, respectiv cet enia;
- din punctul de vedere al titularului dreptului, Conven ia prevede c
titularul este individul, în vreme ce în sistemul protec iei diplomatice,
titular este statul;
- din punctul de vedere al dinamicii celor dou sisteme, cel al
conven iei este mai dinamic, în vreme ce cel al protec iei diplomatice
este mai lent, întrucât în rela iile interna ionale state nu ac ioneaz cu
precipitare.
Tr s tura comun a celor dou sisteme decurge firesc din obliga ia
epuiz rii c ilor de recurs interne, condi ie esen ial în demararea procedurilor
interna ionale.
Analizând protec ia diplomatic în raport cu drepturile omului putem
observa faptul c cea dintâi eviden iaz pozi ia legal a str inilor i are o
mare influen în ceea ce prive te drepturile esen iale ale acestora. În lumina
celor expuse se poate afirma c , de i actualmente, persoanele fizice se bucur
de mai multe mijloace de protec ie ale drepturilor lor, protec ia diplomatic
r mâne a fi un mijloc important de asigurare a protec iei drepturilor omului,
întrucât statele sunt în continuare subiecte predominante în rela iile
interna ionale, sus inerea de c tre acestea a ac iunilor cet enilor lor,
prejudicia i pe teritoriul statelor ter e, r mâne a fi cel mai efectiv mijloc de
protec ie i consacrare a drepturilor omului. Cu alte cuvinte, între protec ia
diplomatic i drepturile omului exist o interac iune indiscutabil generat
de faptul c ambele au ca scop primordial garantarea i protejarea drepturilor
indivizilor în plan interna ional.

98
 Condi iile de acordare a protec iei diplomatice

Dreptul statului de a acorda protec ie diplomatic se întemeiaz pe:

- leg tura de cet enie dintre persoana prejudiciat i stat, deoarece un
stat nu poate acorda protec ie diplomatic în numele cet eanului unui
alt stat sau, cu unele excep ii, în numele unei persoane f r cet enie;
- epuizarea recursului intern (a mijloacelor jurisdic ionale interne
care s fie accesibile, efective i adecvate), respectiv acordarea
posibilit ii statului reclamat de a înl tura consecin ele înc lc rii prin
mijloace proprii disponibile în cadrul sistemului s u intern, cu
excep ia cazului când: recursul este evident inutil, nu ofer nici o
perspectiv rezonabil i real de succes i nu ofer nici o posibilitate
rezonabil de a ob ine un mijloc de protec ie i reparare efectiv ; când
statul renun la obliga ia epuiz rii c ilor de recurs intern; lipsa unei
leg turi voluntare între persoana lezat i statul reclamat sau lipsa
leg turii teritoriale (comiterea delictului interna ional în afara
limitelor de jurisdic ie ale statului reclamat); statul reclamat este
responsabil de re inerea abuziv în oferirea recursurilor interne; statul
reclamat împiedic accesul persoanei lezate la recursurile interne;
- caracterul ilicit al actului i r spunderea interna ional pentru
daunele cauzate na ionalilor str ini;
- conduita corect a persoanei lezate („clean hands”).

Drepturile i obliga iile corelative ale cet enilor români în

str in tate

În conformitate cu prevederile constitu ionale, ale conven iilor i

tratatelor la care România este parte, cet enii români beneficiaz în
str in tate de toate drepturile i libert ile fundamentale ale omului a a cum
au fost ele consacrate, precum i de protec ia statului român, oferit de
autorit ile competente în acest sens.
Pe perioada ederii în str in tate, orice cet ean român are dreptul la
asisten i protec ie din partea misiunilor diplomatice, precum i a oficiilor
consulare ale României. Misiunile diplomatice i oficiile consulare ale
României din strain tate au obliga ia s acorde sprijin i asisten , în
condi iile legii, cu sprijinul institu iilor competente din ar , cet enilor
români afla i în dificultate sau care solicit ajutorul în vederea întoarcerii în
ar , precum i de a întreprinde toate demersurile necesare pentru informarea
cet enilor români asupra apari iei unor situa ii de natur s le pun în pericol
siguran a ori s n tatea. Pe baza informa iilor furnizate de Ministerul
Afacerilor Externe, organele Poli iei de Frontier sunt obligate s îi
informeze pe cet enii români care urmeaz s c l toreasc în strîinatate

99
asupra apari iei, pe teritoriile statelor de tranzit i de destina ie, a unor situa ii
de natur s le pun în pericol siguran a ori s n tatea.
Cet enii români din str in tate au urm toarele obliga ii: s respecte
legisla ia României i s nu desf oare activit i de natur s compromit
imaginea României ori care s contravin obliga iilor asumate de România
prin documente interna ionale; s respecte legisla ia statului în care se afl ,
precum i scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra i, dup caz, de a
r mâne pe teritoriul statului respectiv, în condi iile stabilite prin legisla ia
acestuia sau prin documentele interna ionale încheiate cu România; s
depun toate diligen ele în vederea acord rii de ajutor cet enilor români
afla i în dificultate pe teritoriul statului pe care se afl , informând cu privire
la astfel de situa ii misiunile diplomatice i oficiile consulare ale României
din statul respectiv; în cazul stabilirii re edin ei sau a domiciliului în
str in tate, s informeze cea mai apropiat misiune diplomatic sau oficiu
consular al României; s informeze cea mai apropiat misiune diplomatic
sau oficiu consular al României cu privire la orice schimbare intervenit în
starea lor civil .

100
 Aspecte de noutate ale condi iei juridice a str inului în
România

Adrian Constantin T TAR∗

The juridical condition of foreigner in Romania knew and still knows

important modifications, generated especially by the adherence of our country to the
European Union. A part of these modifications has their place in the Law no.
56/2007 for the change and the completion of the Urgent Ordinance of the
Government no.194/2002 regarding the regimen of foreigners in Romania. We
appreciated the presentation in totality of these modifications that it is not possible
in the course of a single analysis but a succinct discussion on some of these
modifications can be done, some of them referring to: increase of the application
sphere of the notions of resident and permanent resident; hardening the regimen of
entrance in our country of the foreigner citizens; introduction of supplementary
conditions which should be accomplished by the solicitors in the purpose of
releasing the visas; the appearance of situations which determine the refuse of
taking over the inquiries of granting visas from the competent Romanian authorities,
cases which did not previously exist etc.

Într-un studiu publicat recent1 am încercat s prezent m o parte a

ultimelor modific ri ap rute cu privire la condi ia juridic a str inului în
România, modific ri generate de apari ia Legii nr. 56/13.03.20072 pentru
modificarea i completarea O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul str inilor în
România, ea ap rând în contextul ader rii rii noastre la U.E. la data de
01.01.2007. Totu i, ratificarea de c tre ara noastr a Tratatului dintre
România i U.E. a avut loc la un moment anterior ader rii propriu-zise3. În

∗
Doctorand Universitatea „Al. I. Cuza”, Ia i, Facultatea de Drept, Consilier Juridic,
Ministerul Internelor i Reformei Administrative, coala de Formare Ini ial i Continu a
Personalului Poli iei de Frontier , Ia i.
1
A. C. Tatar, Unele reflec ii referitoare la aspecte de noutate ale condi iei juridice a
str inului în România, Anuarul Universit ii „Petre Andrei” din Ia i, Casa de Editur Venus,
Ia i, 2007, pp. 330-338.
2
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201/26.03.2007.
3
Ratificarea a fost f cut de c tre România prin adoptarea Legii nr. 157/24.05.2005 pentru
ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei,
Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei,
Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Cipru, Republica Letonia,
Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta,
Regatul rilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portughez ,
Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit
al Marii Britanii i Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) i Republica

101
articolul respectiv ar tam c o analiz complet a tuturor modific rilor
ap rute în reglementarea regimului juridic al str inilor în România nu poate fi
f cut datorit generozit ii temei, dar scoaterea în eviden a unora dintre
cele mai importante schimb ri este posibil . Paralela f cut cu vechea
reglementarea juridic , anterioar modific rilor de care vorbim, consider m a
fi de ajutor pentru a reliefa cât mai bine atât dimensiunile legisla iei interne
cât i a legisla iei interna ionale în domeniul regimului juridic al str inului.
În sensul celor men ionate exemplificam:
• m rirea sferei de aplicare a no iunilor de rezident i rezident permanent.
Dac , pân la intrarea în vigoare a Legii nr. 56/2007, prin no iunea de
rezident se în elegea, potrivit dreptului comun cu privire la regimul
str inilor în România1 str inul titular al unui permis de edere temporar
pe teritoriul României, acordat în condi iile legii iar prin no iunea de
rezident permanent se în elegea str inul titular al unui permis de edere
permanent pe teritoriul României, acordat de asemeni în condi iile legii,
la ora actual în categoria reziden ilor sau reziden ilor permanen i se
înscriu, pe lâng cei men iona i i persoanele fizice str ine titulare i a
c r ilor de reziden sau a c r ilor de reziden permanente, acordate, de
asemenea, în condi iile legii. Baza acestei nout i o constituie
introducerea în textul OUG nr. 194/2002 prin intermediul Legii nr.
56/2007 a Sec iunii 11 intitulat „C r ile de reziden pentru str inii
membri de familie ai cet enilor romani“ în cadrul Capitolului VI
„Documente care se elibereaz str inilor“;
• introducerea în textul O.U.G. nr. 194/2002, la art. 6 privitor la intrarea
str inilor a dou noi condi ii2 i anume:
ü e1) nu au înc lcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la
ob inerea vizei sau, dup caz, la intrarea pe teritoriul României

Bulgaria i România privind aderarea Republicii Bulgaria i a României la Uniunea

European , semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, Lege ce a fost publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465/01.06.2005.
1
Art. 2, lit. b^1 i b^2 din OUG 194/2002 republicat , cu modific rile i complet rile
ulterioare, pân la intrarea în vigoare a Legii nr. 56/2007.
2
Celelalte condi ii care existau deja sunt: poseda un document valabil de trecere a frontierei
de stat, care este acceptat de statul roman; poseda viza romana acordat în condi iile
prezentei ordonan e de urgenta sau, dup caz, poseda permis de edere valabil, dac prin
în elegeri interna ionale nu s-a stabilit altfel; prezint , în condi iile prezentei ordonan e de
urgenta, documente care justifica scopul i condi iile ederii lor i care fac dovada existen ei
unor mijloace corespunz toare atât pentru între inere pe perioada ederii, cat i pentru
întoarcerea în ara de origine sau pentru tranzitul c tre alt stat în care exista siguran a ca li se
va permite intrarea; prezint garan ii ca li se va permite intrarea pe teritoriul statului de
destina ie sau ca vor p r si teritoriul României, în cazul str inilor afla i în tranzit; nu sunt
inclu i în categoria str inilor împotriva c rora s-a instituit m sura interzicerii intr rii în
România sau care au fost declara i indezirabili.

102
 ori nu au încercat sa treac frontiera României cu documente
false;
ü e2) pe numele lor nu au fost introduse alerte în Sistemul
Informatic Schengen în scopul refuz rii intr rii, cu referire la care
apreciam c introducerea acestora nu face decât s în spreasc
regimul intr rii în ara noastr a cet enilor str ini;
• introducerea, de asemenea, în cadrul Sec iunii a 3-a Condi ii generale de
acordare a vizelor a Cap. III Regimul acord rii vizelor din O.U.G. nr.
194/2002 a unor condi ii suplimentare în scopul eliber rii vizei române
necesare intr rii in România (pe lâng cele deja existente)1 i anume:
ü b1) pe numele str inului nu a fost introdus alerta privind refuzul
eliber rii vizei în Sistemul informatic integrat pe probleme de
migra ie, azil i vize;
ü b2) pe numele str inului nu au fost primite semnal ri privind
nepermiterea intr rii din partea reprezentan ilor statelor membre
ale Uniunii Europene, Spa iului Economic European, precum i ai
statelor p r i la Acordul privind eliminarea treptata a
controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen la 14
iunie 1985, denumit în continuare Acordul Schengen, în cadrul
cooper rii consulare;
ü b3) nu exist motive s se considere c viza este solicitat în
scopul migr rii ilegale”.
Din analiza acestor texte rezult o în sprire a regimului acord rii
vizei române de intrare, datorit cre terii fenomenului migra ionist ocazionat
de aderarea rii noastre la U.E.;
• apari ia unor situa ii ce determin refuzul de preluare a cererilor de
acordare a vizelor din partea autorit ilor române competente2 (cazuri ce
nu existau anterior);
• imposibilitatea contest rii refuzului de acordare a vizei de scurt edere,
potrivit pct. 23 al art. I din lege. Privitor la acest aspect, ne-am exprimat
unele rezerve, în sensul faptului c nu suntem de acord cu inexisten a
unei posibilit i de atac a unei decizii luate de un organ al statului,
posibilitate care exist , de exemplu în cazul refuzului acord rii dreptului
1
S îndeplineasc condi iile cu privire la intrarea în România, prev zute la art. 6 alin. (1) lit.
a), c)-f); s nu existe vreunul dintre motivele de nepermitere a intr rii pe teritoriul României,
prev zute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d).
2
Acestea sunt: cererea de acordare a vizei nu este înso it de documentul de trecere a
frontierei de stat, în care s poat fi aplicat viza, de acte care s justifice scopul i condi iile
c l toriei, precum i de dovada c poseda mijloace de între inere pe timpul ederii în
România i pentru a p r si teritoriul României; în urma interviului nu s-a demonstrat buna-
credin a a solicitantului sau a rezultat c str inul nu îndepline te condi iile generale i
speciale pentru acordarea vizei romane prev zute de lege (a se vedea art. I, pct. 15 din Legea
nr. 56/2007).

103
 de edere permanent care poate fi atacat în termen de 30 de zile de la
data comunic rii, la Curtea de Apel Bucure ti, propunând, de lege
ferenda, modificarea pe viitor a acestei dispozi ii legale în sensul
instituirii unei c i de atac pentru str inul nemul umit de refuzul acord rii
vizei de scurt edere, refuz care, f r existen a unei asemenea c i de atac
nu poate fi verificat i, la nevoie, anulat.
În cele ce urmeaz , vom continua expunerea asupra schimb rilor
intervenite în domeniul reglement rii juridice a condi iei str inului în
România.
Legea nr. 56/2007 are implica ii i asupra regimului acord rii
dreptului de edere permanent str inului aflat în ara noastr . Potrivit noului
art. 7411 „Str inii titulari ai unui drept de edere permanenta au dreptul s
î i stabileasc sau s î i schimbe domiciliul pe teritoriul României în
acelea i condi ii ca i cet enii români“2.Apreciem c introducerea în textul
legal a sintagmei „au dreptul” semnific faptul c str inii, titulari ai unui
drept de edere permanent în România au posibilitatea stabilirii domiciliului
atât în ara noastr cât i într-un alt stat al U.E.. Observ m disocierea care se
face, la aceast dat , între cele dou institu ii: acordarea dreptului de edere
permanent i stabilirea domiciliului. Consider m c disocierea, î i are
justificarea în aderarea rii noastre la UE, astfel, noile condi ii generate de
acest fapt fiind contrare condi ion rii acord rii dreptului de edere
permanent de stabilirea domiciliului în România. Aceast condi ionare
exista în legisla ia român , în O.U.G. nr. 194/2002 unde, dreptul de edere
permanent era definit ca fiind „un drept de edere acordat în condi iile
prezentei ordonan e de urgen , pe o perioad nedeterminat , str inului
titular al unui drept de edere temporar sau refugiatului recunoscut de
c tre statul român c ruia i s-a aprobat stabilirea domiciliului în România”3.
Se putea observa c , în dreptul nostru, dreptul de edere permanent era
condi ionat de stabilirea domiciliului în România, în caz contrar acesta
încetând.
Forma actual a art. 69 din OUG nr. 194/2002 arat c dreptul de
edere permanent se poate acorda str inilor la cerere, în condi iile legii, pe
perioad nedeterminat , dac sunt titulari ai unui drept de edere i numai
dac îndeplinesc urm toarele condi ii:
a. Au avut o edere continu 4 i legal 1 pe teritoriul României în
ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii. La stabilirea perioadei de edere

1
Introdus în textul OUG nr. 194/2002 prin intermediul pct. 62 al art. I din Legea nr. 56/2007.
2
Condi ii stabilite la ora actual de c tre OUG nr. 97/14.07.2005 privind evidenta,
domiciliul, re edin a i actele de identitate ale cet enilor români.
3
A se vedea art. 69 din OUG 194/2002 pân la modificarea în discu ie.
4
ederea va fi considerat continua atunci când perioada de absenta de pe teritoriul
României este mai mica de 6 luni consecutive i nu dep e te în total 10 luni.

104
continua i legal se va lua în calcul doar jum tate din perioada de edere în
scop de studii i nu se va lua în calcul ederea conferita de viza diplomatic
sau de serviciu i nici ederea ob inut pentru desf urarea de activit i ca
lucr tor sezonier;
b. Fac dovada de inerii mijloacelor de între inere la nivelul salariului
minim net pe economie, cu excep ia str inilor membri de familie ai
cet enilor români;
c. Fac dovada asigur rii sociale de s n tate;
d. Fac dovada de inerii legale a spa iului de locuit, cu excep ia
str inilor membri de familie ai cet enilor români;
e. Cunosc limba român cel pu in la un nivel satisf c tor;
f. Nu prezint pericol pentru ordinea publica i siguran a na ional .
În ceea ce îi prive te pe str inii de origine român sau n scu i în
România, precum i cei a c ror edere este în interesul statului român,
acestora li se poate acorda dreptul de edere permanent f r îndeplinirea
condi iilor prev zute mai sus cu excep ia condi iei referitoare la pericolul
pentru ordinea public i siguran a na ional . Referitor la minorii ai c ror
p rin i sunt titulari ai unui drept de edere permanenta, acestora li se poate
acorda acela i statut f r îndeplinirea nici unei condi ii ar tate anterior. Dac
numai unul dintre p rin i este titular al unui drept de edere permanenta, este
necesar consim mântul celuilalt p rinte, în forma autentic .
Str inii care fac dovada ca au efectuat investi ii de minimum
1.000.000 de euro sau au creat peste 100 de locuri de munc cu norm
întreag li se poate acorda dreptul de edere permanenta f r îndeplinirea
condi iilor referitoare la necesitatea ederii continue i legale i la dovada
de inerii mijloacelor de între inere.
Un alt palier de noutate se afl la nivelul capitolului V din cadrul
OUG nr. 194/2002 referitor la regimul îndep rt rii str inilor de pe teritoriul
României. Astfel, a fost modificat con inutul m surii denumite “return rii
str inilor” cu cel al m surii denumite “îndep rtarea sub escort a
str inilor”, fapt reliefat i de schimbarea titlului2 sec iunii a 3-a (din
Returnarea str inilor devenind Îndep rtarea sub escort a str inilor). Având
în vedere aceste aspecte, apreciem c m sura return rii str inilor de pe
teritoriul României a c p tat noi valen e ce î i au sediul în noua form a art.
793 din OUG nr. 194, unde se specific : “Împotriva str inilor care au intrat
ilegal, a c ror edere pe teritoriul României a devenit ilegala, a c ror viza

1
ederea va fi considerat legal atunci când împotriva strainului nu a fost dispus nicio
m sura de îndep rtare de pe teritoriul na ional.
2
Titlul modificat de pct. 72 al art. I din Legea nr. 56/2007.
3
Form dat de subpct. 36, pct. II al art. 6 din OUG nr. 55/20.06.2007 privind înfiin area
Oficiului Roman pentru Imigr ri prin reorganizarea Autorit ii pentru str ini i a Oficiului
Na ional pentru Refugia i, precum i modificarea i completarea unor acte normative.

105
sau drept de edere a fost anulat sau revocat, a acelora c rora li s-a refuzat
prelungirea dreptului de edere temporar , a acelora c rora le-a încetat
dreptul de edere permanenta, precum i a fo tilor solicitan i de azil Oficiul
Roman pentru Imigr ri poate dispune m sura return rii de pe teritoriul
României”.
Aceast m sur este luat de c tre organul competent român (Oficiul
Român pentru Imigr ri) prin intermediul unui act administrative denumit
“Decizie de returnare”, act ce d posibilitatea str inului s p r seasc
România neînso it1 cu condi ia ca p r sirea voluntar a teritoriului rii
noastre s se efectueze în cadrul urm toarelor termene:
a. de 15 zile pentru str inul a c rui edere a devenit ilegal , cel c ruia
viza i-a fost anulat sau revocat , fo tilor solicitan i de azil pentru care s-a
finalizat procedura de azil;
b. de 30 de zile pentru strainul c ruia i-a fost anulat sau revocat
dreptul de edere temporar ori i-a fost refuzat prelungirea acestui drept;
c. de 90 de zile pentru strainul c ruia i-a fost anulat sau revocat
dreptul de edere temporar pentru desf urarea de activit i comerciale ori i-
a fost refuzat prelungirea acestui drept, precum i membrii de familie ai
acestuia care au beneficiat de un drept de edere pentru reîntregirea familiei
precum i pentru strainul c ruia i-a încetat dreptul de edere permanenta,
dac nu îndepline te condi iile de prelungire a dreptului de edere temporar
pentru unul din scopurile prev zute în lege2.
În ceea ce prive te regimul permisului de edere eliberat str inilor,
scoatem în eviden faptul c a fost introdus un nou caz de anulare a acestui
document, pe lâng cel deja existent (situa ia revoc rii dreptului de edere) i
anume situa ia în care titularului permisului de edere i se anuleaz acest
drept, permisul de edere amintit fiind retras pân la data la care decizia de
anulare a acestuia este adus la cuno tin str inului3.
Constat m c actul normativ de baz la care facem referire (art. 75 din
OUG nr. 194/2002) diferen iaz net la ora actuala între cele dou institu ii:
a. anularea dreptului de edere care intervine pentru fapte s vâr ite
de str in anterior momentului acord rii dreptului de edere dar nedescoperite
la acel moment (la data acord rii dreptului de edere permanenta sau a
prelungirii dreptului de edere temporar strainul nu îndeplinea condi iile
prev zute de lege în acest sens; dreptul de edere permanenta sau prelungirea
dreptului de edere temporar a fost ob inut/ob inut prin folosirea de
informa ii false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale;
dreptul de edere a fost ob inut în baza unei c s torii de convenienta,
1
Spre deosebire de situa ia m surii îndep rt rii sub escort a str inilor în cazul c reia ace tia
sunt escorta i de c tre echipe specializate ale Oficiului Român pentru Imigr ri.
2
A se vedea forma actual a art. 80 din OUG nr. 194/2002.
3
Ibidem art. 107.

106
constatat în condi iile art. 64; strainul a fost îndep rtat anterior de pe
teritoriul României i a reintrat, sub o alta identitate, în perioada de
interdic ie) i
b. revocarea dreptului de edere care intervine pentru situa ii
ulterioare momentului acord rii dreptului de edere (în urma verific rilor
efectuate de Oficiul Roman pentru Imigr ri sau a sesiz rilor primite de la alte
autorit i competente, potrivit legii, se constata ca strainul nu mai
îndepline te condi iile pe baza c rora i-a fost prelungit dreptul de edere ori
nu mai respecta scopul pentru care i-a fost acordat acest drept; se constata ca
strainul a înc lcat reglement rile privind frontiera de stat sau pe cele
referitoare la angajarea în munca a str inilor; se constata ca strainul sufer de
o boala ce pune în pericol s n tatea publica i nu se supune m surilor de
tratament medical stabilite de autorit ile competente; se constat c str inul,
rezident permanent constituie o amenin are la adresa ordinii publice, ca
urmare a infrac iunilor s vâr ite pe teritoriul României).
Un alt aspect de referin modificator indus în legisla ia român de
c tre Legea nr. 56/2007 se refer la l rgirea sferei de cuprindere a no iunilor
de str in rezident i str in rezident permanent, no iuni care, a a dup cum am
ar tat i la începutul studiului, îi cuprind atât pe str inii titulari ai unui permis
de edere, temporar sau permanent, cât i pe cei titulari ai unei c r i de
reziden sau ai unei c r i de reziden permanente, aceste schimb ri fiind
operate prin introducerea în textul OUG nr. 194/2002 a Sec iunii 11 intitulat
„C r ile de reziden pentru str inii membri de familie ai cet enilor români“
în cadrul Capitolului VI „Documente care se elibereaz str inilor“.
Aceste documente se elibereaz str inilor care sunt membri de familie
ai cet enilor români c rora li s-a acordat sau prelungit dreptul de edere.
Noul organ român competent s le elibereze este Oficiul Român pentru
Imigr ri1 i poate fi de dou feluri:
a. carte de reziden în cazul str inilor c rora li s-a acordat sau
prelungit dreptul de edere temporara în ara noastr ;
b. carte de reziden permanent în cazul str inilor c rora li s-a
acordat sau prelungit dreptul de edere permanent în România.
Din punctul de vedere al valabilit ii acestor documente, ar t m c , în
cazul primului tip (cartea de reziden ), aceasta are o valabilitate ce este
limitat la perioada pentru care s-a acordat sau prelungit dreptul de edere
temporar iar în cazul c r ii de reziden permanent , valabilitatea acesteia
este de 10 ani, putând fi prelungit succesiv pentru aceea i perioad .
În cea ce prive te regimul c r ilor de reziden , men ion m c , acestea
atest atât exercitarea de c tre titular a dreptului de edere în România cât i,
ceea ce consider m a fi important, identitatea acestuia.

1
Institu ie creat prin intermediul OUG nr. 55/2007.

107
 Observ m faptul c legiuitorul român le-a acordat acestor documente
un regim juridic similar permiselor de edere, premise care, conform art. 104
din OUG nr. 194/2002, fac dovada de asemenea a identit ii1, a adresei de
re edin a sau de domiciliu pe teritoriul României, atestând i existenta
dreptului de edere în România.
Dac acordarea sau prelungirea dreptului de edere duce la eliberarea
c r ilor de reziden men ionate, atunci i revocarea sau anularea acestui
drept duce, în mod corelativ, la anularea c r ilor de reziden , acestea fiind
retrase pân la data la care decizia de anulare este adus la cuno tin a
str inului.
Acestea au fost numai unele din modific rile de substan aduse
regimului juridic al str inilor în România de c tre Legea nr. 56/2007. Ele sunt
mai numeroase dar am considerat c acestea nu pot fi reliefate pe parcursul
unei singure analize. Apreciem c apari ia acestui act normativ se impunea cu
necesitate, acesta reglementând i unele aspecte de drept care nu existau
înainte de apari ia lui (de exemplu documentele de reziden ce se elibereaz
str inilor care sunt membri de familie ai cet enilor români) i, de asemenea,
transpunând în legisla ia român unele Directive importante ale U.E.
Consiliului Europei2, aspecte ce scot în eviden , credem noi, înc o dat ,
dimensiunea preponderent interna ional la momentul actual a regimului
juridic al str inului în România.

1
Un alt document ce se elibereaz str inilor i care face dovada identit ii titularului este
pa aportul pentru persoana f r cet enie, acesta probând i calitatea de apatrid a str inului.
2
Directiva Consiliului nr. 86/2003 privind dreptul la reunificare familial , publicat în
Jurnalul Oficial al Comunit ilor Europene (JOCE) nr. L251 din 3 octombrie 2003, Directiva
Consiliului nr. 109/2003 privind statutul cet enilor statelor ter e care sunt reziden i pe
termen lung, publicat în Jurnalul Oficial al Comunit ilor Europene (JOCE) nr. L16 din 23
ianuarie 2004, Directiva Consiliului nr. 110/2003 privind asistenta în cazul tranzitului pentru
scopul îndep rt rii pe calea aerului, publicat în Jurnalul Oficial al Comunit ilor Europene
(JOCE) nr. L321 din 6 decembrie 2003, i Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind
condi iile admisiei cet enilor statelor ter e în scop de studii, schimb de elevi, preg tire
neremunerat sau servicii de voluntariat, publicat în Jurnalul Oficial al Comunit ilor
Europene (JOCE) nr. L375 din 23 decembrie 2004.

108
 Droguri. De inere. Consum.

Corina MOVILEANU*

There was the debatable issue, in the judicial practice, of whether the law
maker understands to incriminate the “illicit drug consumption”, whose fighting is
actually one of the main goals of the Law no. 143/2000, with later amendments and
additions by the Law no. 522/2004.
In other words, they tried to determine whether the incrimination of the
unlawful possession for one's own consumption was an indirect incrimination of
consumption. Consumption however, although forbidden, is not incriminated. If the
law maker had wanted this, he would have included drug consumption among the
law offences under art. 2 of the Law no. 143/2000. Nevertheless, the law maker
incriminates only the possession, without distinguishing whether it is actual
possession or an existing condition of consumption.
The obligations undertaken by Romania by the ratified international
conventions in this respect do not require the incrimination of consumption but, on
the contrary, actions to be taken for its prevention and control.

Potrivit art.4 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea i combaterea

traficului i consumului ilicit de droguri1, astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 :2
“(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cump rarea sau de inerea de droguri de risc pentru
consum propriu, f r drept, se pedepse te cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
sau amend .”
(2) Dac faptele prev zute la alin. (1) privesc droguri de mare risc,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.”
Ini ial, art. 4 avea acela i con inut, cu excep ia felului i limitelor
pedepsei: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cump rarea sau de inerea de droguri pentru
consum propriu, f r drept, se pedepse te cu închisoare de la 2 la 5 ani”.
Textul incrimineaz diverse modalit i prin care o persoan fizic
poate dobândi droguri pentru consum propriu, f r drept, începând cu
cultivarea i terminând cu cump rarea sau de inerea.
Problema care s-a ridicat în practic a fost dac se poate re ine aceast
infrac iune în sarcina persoanei cu privire la care s-a stabilit doar c a

*
Prep. univ. drd., Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i.
1
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000.
2
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.1155 din 7 decembrie 2004.

109
consumat droguri. Altfel spus, dac incriminarea de inerii pentru consum
propriu, f r drept, reprezint o incriminare indirect a consumului.
Spre deosebire de cultivare, producere, fabricare, experimentare,
extragere, preparare, transformare sau cump rare, de inerea nu constituie un
mod de dobândire, ci scopul în vederea c ruia sunt întreprinse toate celelalte
activit i. De inerea prev zut în textul sus-men ionat nu are sensul deten iei
ca dezmembr mânt al dreptului de proprietate, care este definit ca fiind
st pânirea în fapt a unui lucru al altuia, exercitat temporar, în baza unui
raport juridic cu proprietarul lucrului.
Termenul de de inere are aici un sens comun, acela de a avea în
st pânire sau p strare un bun. De inerea implic prin urmare o anumit durat
în timp a posesiei, care delimiteaz un moment al consum rii infrac iunii i
un moment al epuiz rii, aceasta fiind deci susceptibil de s vâr ire în form
continu .
Legiuitorul a incriminat a adar mai multe activit i efectuate în
vederea consumului propriu f r drept, dar i de inerea, în inten ia de a
preveni i combate consumul de droguri f r drept.
Consumul îns , de i este interzis, nu este incriminat. Dac legiuitorul
ar fi dorit aceasta, ar fi înserat consumul printre modalit ile de s vâr ire a
infrac iunii prev zute la art.2 din Legea nr.143/2000.
În ceea ce prive te alte sus ineri în aceea i problem de drept, s-a
apreciat c legiuitorul a în eles s reprime penal consumul ilicit de droguri
deoarece nu se poate concepe consumul unor substan e stupefiante sau
psihotrope f r ca în prealabil acestea s nu fi fost de inute, iar infrac iunea
de de inere a drogurilor pentru consum propriu, se consum instantaneu,
deoarece norma incriminatoare, nu prevede cerin a ca de inerea s dureze un
anumit interval de timp.
Apreciem c ra ionamentul este eronat întrucât de inerea i consumul
sunt ac iuni distincte. De inerea este independent de consum, în sensul c
fapta va constitui infrac iune în mod necondi ionat, chiar dac nu se soldeaz
cu consumul, indiferent din ce motiv. Prin urmare, de inerea este posibil
întotdeauna f r consum. Chiar dac subiectul nu a ajuns s consume nici o
cantitate din drogurile de inute, fapta de a de ine droguri pentru consum
propriu constituie infrac iune.
Or, legiuitorul incrimineaz numai de inerea, f r distinc ie dac este
propriu-zis sau dac este o condi ie de existen a consumului. A deduce din
incriminarea de inerii c legiuitorul a incriminat i consumul înseamn a
considera c legiuitorul a prezumat consumul în cazul de inerii, ceea ce
contravine îns i formul rii textului – „de inerea (…) pentru consum
propriu”.
Prin urmare, infrac iunea de de inere de droguri pentru consum
propriu este o infrac iune de sine-st t toare, care nu este condi ionat de

110
consumare, de c tre subiectul activ, a drogurilor de inute. Astfel, un
consumator de droguri, care se prezint de bun voie la o unitate sanitar
pentru dezintoxicare, nu poate fi sanc ionat din punct de vedere penal pentru
consum de droguri, neexistând nici o dispozi ie în acest sens. Dac îns , cel
ce consum droguri este prins de poli ie în momentul în care le cump r sau
cu ocazia perchezi iei corporale se g sesc asupra lui droguri, ori la domiciliu,
el va r spunde penal, fapta sa încadrându-se în dispozi iile art.4 din Legea nr.
143/2000 (deci pentru de inere ilicit de droguri i nu pentru consum).
De asemenea, teza potrivit c reia de inerea se consum instantaneu
este sus inut de un argument eronat – norma nu prevede cerin a ca de inerea
s dureze un anumit interval de timp. Dimpotriv , lipsa acestei cerin e ar
putea însemna chiar contrariul – dac de inerea este privit de legiuitor ca o
ac iune cu o anumit durat , era inutil, s se precizeze expres aceasta.
Dispozi iile art. 13, alin. 1 din Legea nr.143/2000 prev d c
„tentativa la infrac iunile prev zute de art.2-7, la art.9 i 10 se pedepse te”.
Având în vedere c tentativa nu este posibil la infrac iunile cu consumare
instantanee,1 ar rezulta c legiuitorul, sanc ionând tentativa la infrac iunea
prev zut de art.4, în toate modalit ile, între care i cea a de inerii, a avut în
vedere c de inerea nu se consum instantaneu, ci dup un interval de timp de
la momentul intr rii în posesie pentru a contura atât posesia ca stare de fapt,
cât i inten ia de a de ine.
Prin urmare, dovedirea consumului de droguri s vâr it de c tre o
persoan nu conduce , implicit, la re inerea infrac iunii de de inere în vederea
consumului, având în vedere ca de inerea de droguri este o infrac iune de
pericol i nu rezultat. Nu înseamn îns c producerea rezultatului - în spe
consumul de droguri f r drept – nu poate determina o investiga ie care s
duc la probarea unei infrac iuni de pericol – cum ar de inerea de droguri în
vederea consumului propriu f r drept.
Obliga iile asumate de România prin conven iile interna ionale în
materie ratificate nu impun incriminarea consumului, ci dimpotriv , m suri
pentru prevenirea i combaterea acestuia. Pot fi amintite „Conven ia unic
asupra stupefiantelor”, adoptat de O.N.U. în anul 1961 i intrat în vigoare
în 19642, precum i „Conven ia O.N.U. privind lupta împotriva traficului
ilicit de produse stupefiante i substan e psihotrope” din 1988, ratificat de
România prin Legea nr. 118/1992.3 Art.36 – „Dispozi ii penale” – al
Conven iei din 1961 recomand p r ilor incriminarea a numeroase opera ii i
alte fapte legate de traficul ilicit de stupefiante, consumul nereg sindu-se

1
C. Mitrache. Drept penal român. Partea general , Edi ia a IV-a revizuit i ad ugit , Casa
de Editur i Pres „ ansa, 2001.
2
La care România a aderat prin Decretul 326 din 31 decembrie 1973 – Gr. Geam nu, Drept
interna ional penal i infrac iuni interna ionale, Editura Academiei, Bucure ti, 1977.
3
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.341 din 30 decembrie 1992.

111
printre acestea. De asemenea, normele prohibitive din Conven ia din 1988,
cuprinse în art.3 – „Infrac iuni i sanc iuni” – con in recomand ri similare,
f r a men iona consumul.1
În concluzie, legisla ia român actual nu incrimineaz fapta de
consum ilicit de droguri, scopul reglement rilor în materie fiind prevenirea
acesteia, prin sanc ionarea traficului ilicit, i combaterea sa prin m suri
medicale i sociale specifice.

1
E. H. Hasanov, Lupta împotriva infrac ionalit ii legate de droguri, Editura Paideia,
Bucure ti, 2002.

112
 Rolul jurisdic iilor române i europene în procesul
constitu ionaliz rii dreptului

Mihai LUPU*

Procesul de constitu ionalizare influen eaz întreg sistemul de drept.

Obiectul studiului nostru se centreaz pe identificarea institu iilor implicate
în constitu ionalizarea dreptului. F r a stabili diferite criterii pentru a analiza
competen ele autorit ilor avute în vedere, ne vom opri asupra a dou dintre
ele: Curtea Constitu ional a României i Curtea European a Drepturilor
Omului.

I. Curtea Constitu ional a României

Nu exist nici o îndoial c rolul cel mai important în

constitu ionalizarea dreptului îl are Curtea Constitu ional , jurisdic ie
special i specializat care de ine monopolul controlului de
constitu ionalitate.1 Cea mai important consecin a controlului
2
constitu ionalit ii legilor este constitu ionalizarea dreptului.

1. Natura juridic a Cur ii Constitu ionale

Curtea Constitu ional este o autoritate public politico-
3
jurisdic ional , independent fa de celelalte autorit i statale, care nu se
încadreaz în nici una din cele trei puteri clasice în stat, func ia principal
fiind aceea de garant al suprema iei constitu iei. Caracterul politic este
determinat de modalitatea de desemnare a judec torilor4 i din rolul de a
controla constitu ionalitatea legilor înainte de promulgare5, control un
pronun at caracter politic. Latura jurisdic ional este conferit de statutul

*
Asist. univ. drd., Facultatea de Drept, Universitatea “Petre Andrei” din Ia i, avocat, Baroul
Ia i.
1
V. M. Ciobanu, Tratat de drept proceswual civil, Editura Na ional, Bucure ti, 1999, p. 373.
2
I. Muraru, S. T n sescu, Drept constitu ional i institu ii politice, Ed. Lumina Lex,
Bucure ti, 2001, p. 98
3
I. Muraru, M. Constantinescu, Curtea Constitu ional a României, Editura Albatros,
Bucure ti, 1998, p. 42.
4
Art. 142 din Constitu ia României prevede c „trei judec tori sunt numi i de Camera
Deputatilor, trei de Senat i trei de Pre edintele României”.
5
Curtea Constitu ional , conform art. 146 lit. a) din Constitu ie, „se pronun asupra
constitu ionalit ii legilor, înainte de promulgarea acestora”.

113
judec torilor1 i de procedura în fa a Cur ii, care se desf oar , în principiu,
conform dreptului comun în materie (Codul de procedur civil ), cu
excep iile prev zute de legea special .
Îns i Curtea s-a delimitat, prin deciziile sale, de orice posibil
ingerin în activitatea celorlalte autorit i statale. Astfel, a refuzat s se
pronun e, considerând c nu este de competen a sa asupra: motivelor politice
care au stat la baza adopt rii legii2, impunerii unei anumite concep ii
legislative Parlamentului3, asum rii rolului de a abroga sau modifica o norm
juridic 4, a oportunit ii legii sau a ordonan elor de guvern5, omisiunilor de
reglementare.6

2. Atribu iile Cur ii Constitu ionale

În realizarea func iei sale de garant al suprema iei constitu iei, Curtea
Constitu ional are, conform Constitu iei, art. 146, urm toarele atribu ii: se
pronun asupra constitu ionalit ii legilor, înainte de promulgare i, din
oficiu, asupra ini iativelor de revizuire a Constitu iei; se pronun asupra
constitutionalit ii tratatelor sau altor acorduri interna ionale; se pronun
asupra constitu ionalit ii regulamentelor Parlamentului; hot r te asupra
excep iilor de neconstitu ionalitate privind legile i ordonan ele, ridicate în
fa a instan elor judec tore ti sau de arbitraj comercial sau direct de c tre
Avocatul Poporului; solu ioneaz conflictele juridice de natur
constitu ional dintre autorit ile publice; vegheaz la respectarea procedurii
pentru alegerea Pre edintelui României i confirm rezultatele sufragiului;
constat existen a împrejur rilor care justific interimatul în exercitarea
func iei de Pre edinte al României i comunic cele constatate Parlamentului
i Guvernului; d aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din
func ie a Pre edintelui României; vegheaz la respectarea procedurii pentru
organizarea i desf urarea referendumului i confirm rezultatele acestuia;
verific îndeplinirea condi iilor pentru exercitarea ini iativei legislative de
c tre cet eni; hot r te asupra contesta iilor care au ca obiect
constitu ionalitatea unui partid politic; îndepline te i alte atribu ii prev zute
de legea organic a Cur ii.

1
Art. 145 din Constitu ie confer judec torilor Cur ii un statut asem n tor cu cel al
judec torilor de la instan ele ordinare: „judec torii Cur ii Constitu ionale sunt independen i
în exercitarea mandatului lor i inamovibili pe durata acestuia.”
2
Decizia nr. 86 din 03/10/1995, publicat în M. Of., Partea I nr. 252 din 03/11/1995.
3
Decizia nr. 35 din 02/04/1996, publicat în M. Of., Partea I nr. 75 din 11/04/1996.
4
Decizia nr. 27 din 12/03/1996, publicat în M. Of., Partea I nr. 85 din 26/04/1996.
5
Decizia nr. 2 din 30/06/1992, publicat în M. Of., Partea I nr. 165 din 16/07/1992.
6
Decizie nr. 207 din 05/06/1997, publicat în M. Of., Partea I nr. 77 din 18/02/1998

114
 3. Efectele deciziilor Cur ii Constitu ionale asupra
constitu ionaliz rii dreptului
Pentru constitu ionalizarea dreptului, cea mai important materie
legat de controlul de constitu ionalitate o constituie cea a efectelor deciziilor
pronun ate. Fenomenul de constitu ionalizare rezult din suprema ia normei
constitu ionale i a interpret rii sale atestat prin deciziile Cur ii
Constitu ionale i din obligativitatea erga omnes a acestor decizii.1
Deciziile pronun ate de instan a de contencios constitu ional sunt
relevante nu numai atunci când se constat neconstitu ionalitatea sau când se
ofer o anumit interpretare prevederilor legale contestate2, în acord cu
dispozi iile constitu ionale, dar i prin motivarea solu iilor pronun ate.
Efectele deciziilor sunt stabilite în art. 147 din Constitu ie:
„dispozi iile din legile i ordonan ele în vigoare, precum i cele din
regulamente, constatate ca fiind neconstitu ionale, î i înceteaz efectele
juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Cur ii Constitu ionale dac , în
acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dup caz, nu pun de acord
prevederile neconstitu ionale cu dispozi iile Constitu iei. Pe durata acestui
termen, dispozi iile constatate ca fiind neconstitu ionale sunt suspendate de
drept. În cazurile de neconstitu ionalitate care privesc legile, înainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozi iile
respective pentru punerea lor de acord cu decizia Cur ii Constitu ionale. În
cazul în care constitu ionalitatea tratatului sau acordului interna ional a fost
constatat înainte de ratificare, acesta nu poate face obiectul unei excep ii de
neconstitu ionalitate. Tratatul sau acordul interna ional constatat ca fiind
neconstitu ional nu poate fi ratificat. Deciziile Cur ii Constitu ionale se
public în Monitorul Oficial al României. De la data public rii, deciziile sunt
general obligatorii i au putere numai pentru viitor.”
În procesul constitu ionaliz rii, numai dou exemple vom re ine:
principiul separa iei puterilor în stat i eliminarea „veninului
neconstitu ional” din art. 278 din Codul de procedur penal . În ambele
cazuri, deciziile instan ei de contencios constitu ional au generat modific ri
importante ale actelor normative. Astfel principiul separa iei puterilor în stat
a fost reglementat expres în art. 1 alin. (4) din Constitu ie, în urma
modific rii din 2003, iar în Codul de procedur penal a fost introdus art. 278
ind. 13.
Principiul separa iei puterilor în stat, de i nu era consacrat expres în
textul Constitu iei din 1991, s-a considerat c poate fi dedus din ansamblul
reglement rilor constitu ionale i, îndeosebi, al celor având ca obiect
1
I. Muraru, M. Constantinescu, op. cit., p. 163.
2
Idem, p. 162 i urm..
3
Art. I pct. 168 din Legea nr. 281 din 26/06/2003, publicat în M. Of., Partea I nr. 468 din
01/07/2003, devenit art. 278 ind. 1 din Codul de procedur penal .

115
precizarea func iilor ce revin autorit ilor publice i a raporturilor dintre
acestea. 1
Sesizat cu excep ia de neconstitu ionalitate a art. 278 din Codul de
procedur penal . Curtea a re inut2 c potrivit dispozi iilor acestui articol,
plângerea împotriva m surilor luate sau actelor efectuate de procuror se
rezolva de prim-procurorul Parchetului, iar atunci când m surile sau actele
sunt ale acestuia, plângerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
Împotriva solu iei date plângerii, de c tre prim-procurorul sau de procurorul
ierarhic superior, legea nu prevedea nici o cale de atac. Or, fiind vorba de
acte i m suri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie s
fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar i
controlului din partea instan elor judec tore ti. De aceea, persoana
nemul umit de solu ia dat plângerii sale în cadrul Ministerului Public are
dreptul, potrivit art. 21 din Constitu ie, de a se adresa justi iei, pentru
ap rarea drepturilor, a libert ilor i a intereselor sale legitime, iar dispozi ia
alin. (2) al aceluia i articol din legea fundamental precizeaz c : "Nici o lege
nu poate îngr di exercitarea acestui drept". În concluzie, dispozi iile art. 278
din Codul de procedur penal sunt neconstitu ionale în m sura în care închid
calea persoanei, nemul umite de solu ia dat plângerii sale de c tre Ministerul
Public, de a se adresa justi iei.
Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care
procurorul pune cap t conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt
rezolu ia de neîncepere a urm ririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de
procedur penal , scoaterea de sub urm rire penal sau încetarea urm ririi
penale, art. 11 pct. 1 lit. b) i c) din Codul de procedur penal . Fiind vorba
de acte prin care se înf ptuie te justi ia, este firesc ca acestea s fie verificate
i confirmate ori infirmate de instan ele judec tore ti, singurele autorit i prin
a c ror activitate se realizeaz justi ia, conform art. 125 alin. (1) din
Constitu ia României.
Fa de considerentele de mai sus, s-a constatat c textul criticat este
constitu ional numai în m sura în care nu opre te persoana nemul umit de
solu ionarea plângerii împotriva m surilor sau actelor efectuate de procuror
ori efectuate pe baza dispozi iilor date de acesta i care nu ajung în fa a
instan elor judec tore ti s se adreseze justi iei în temeiul art. 21 din
Constitu ie, ce urmeaz s se aplice în mod direct.
Mai mult, judec torul constitu ional a considerat c ar fi necesar o
interven ie a legiuitorului, prin care s se reglementeze dreptul persoanei de a

1
Decizia nr. 6 din 11/11/1992, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 48 din
04/03/1993); Decizia nr. 73 din 04/06/1996, publicat în M. Of., Partea I nr. 255 din
22/10/1996.
2
Decizia nr. 486 din 02/12/1997, publicat în M. Of., Partea I nr. 105 din 06/03/1998.

116
se adresa instan ei de judecat competente, atunci când este nemul umit de
solu ia dat plângerii sale contra actelor procurorului, lucru ce s-a i
întâmplat, dup cum am men ionat mai sus.

II. Curtea European a Drepturilor Omului

Curtea European a Drepturilor Omului s-a dovedit, înc de la

începuri, un garant deosebit de eficient în sanc ionarea înc lc rii drepturilor
i libert ilor fundamentale de c tre statele membre ale Consiliului Europei.
Atribu ia principal a cur ii este aplicarea Conven iei Europene a Drepturilor
Omului. Cum procesul de constitu ionalizare a dreptului se manifest mai
ales în materia drepturilor i libert ilor fundamentale1, este lesne de în eles
rolul deosebit de important pe care îl ocup jurisdic ia european în realizarea
proces. Prin interpretarea i aplicarea documentului european, curtea a
convins legislatorii s preia în sistemele de drept na ionale reglement rile
conven iei, chiar la nivel constitu ional, de i, potrivit legilor fundamentale,
tratatele interna ionale devin acte normative interne, c p tând for juridic ,
prin ratificarea lor de c tre Parlament.

1. Prezentarea general a Cur ii Europene a Drepturilor Omului

Conven ia2 consacr , pe de o parte, o serie de drepturi i libert i
civile i politice, iar, pe de alt parte, instituie un sistem vizând garantarea,
respectarea de c tre statele contractante a obliga iilor asumate de acestea.
Printre institu iile c rora le revenea responsabilitatea controlului se num ra
Curtea European a Drepturilor Omului (instituit în 1959).
Curtea European a Drepturilor Omului se compune dintr-un num r
de judec tori egal cu cel al membrilor Consiliului Europei, ale i de Adunarea
Consultativ . Candida ii trebuie s se bucure de cea mai înalt considera ie
moral i s întruneasc acele condi ii cerute pentru exercitarea unor înalte
func ii judiciare sau s fie juri ti avand o competen recunoscut . Judec torii
au un statut asem n tor statutului judec torilor na ionali.
Pentru examinarea fiec rei cauze care este adus înaintea sa, Curtea
se constituie într-o Camer compus din nou judec tori. Din aceasta va face

1
S. E. T n sescu, Principiul egalit ii în dreptul românesc, Editura All Beck, Bucure ti,
1999, p. 165.
2
Conven ia pentru ap rarea drepturilor omului i a libert ilor fundamentale din 1950 a fost
deschis pentru semnare la Roma, la 4 noiembrie 1950, i a intrat în vigoare în 1953, fiind
publicat în M. Of., Partea I nr. 135 din 31/05/1994 dup ce România a devenit membr a
Consililui Europei. Conven ia a fost ratificat prin Legea nr. 30 din 18/05/1994, publicat în
acela i monitor oficial. Textul a fost revizuit prin 13 protocoale adi ionale.

117
parte din oficiu, judec torul cet ean al statului interesat sau, în lips , o
persoan aleasa de el pentru a func iona în calitate de judec tor; numele
celorlal i judec tori sunt trase la sor i, înainte de începerea examin rii cauzei,
prin grija pre edintelui.
Numai înaltele p r i contractante i Comisia au calitatea de a se
prezenta în fa a Cur ii.
Competenta Cur ii acoper toate cauzele privind interpretarea i
aplicarea prezentei conven ii pe care statele membre sau Comisia i le supun.
Fiecare dintre înaltele p r i contractante poate, în orice moment, s declare c
recunoa te ca obligatorie de drept i f r o conven ie special , jurisdic ia
Cur ii privind toate cauzele referitoare la interpretarea i aplicarea conven ie.
Curtea nu poate fi sesizat cu o cauz decât dup constatarea de c tre
Comisie a nereu itei unei reglement ri prin buna în elegere, în termen de 3
luni.
Dac hot rârea Cur ii declar ca o decizie luat sau o m sur dispus
de o autoritate judiciar sau de orice alt autoritate a unei p r i contractante
este în întregime sau par ial în opozi ie cu obliga iile ce decurg conven ie i
dac dreptul intern al acelei p r i nu permite decât o înl turare incomplet a
consecin elor acestei decizii sau ale acestei m suri, prin hot rârea Curt ii se
va acorda, dac este cazul, p r ii lezate o repara ie echitabil .
Hot rârea Cur ii trebuie motivat . Dac hot rârea nu exprim în
totalitate sau în parte opinia unanim a judec torilor, oricare judec tor va
avea dreptul s adauge acesteia expunerea opiniei sale individuale.
Hot rârea Cur ii este definitiv . Înaltele p r i contractante se
angajeaz s se conformeze hot rârilor Cur ii în litigiile în care ele sunt p r i.
Comitetul Mini trilor care supravegheaz punerea ei în executare.

2. Efectele hot rârilor Cur ii Europene a Drepturilor Omului în

privin a constitu ionaliz rii dreptului
În primul rând, hot rârile instan ei europene influen eaz
constitu ionalizarea prin argumentele de interpretare a textelor de baz ,
argumente împrumutate de multe ori i de judec torii de contencios
constitu ional de la noi din ar . Astfel, Curtea Constitu ional a României, în
deciziile pronun ate, s-a raportat constant la prevederile Conven iei i la
practica instan ei europene, în urm toarele materii: liberul acces la justi ie,
dreptul la ap rare, libertatea individual , dreptul de proprietate, egalitatea în
drepturi.1

1
Decizia nr. 82 din 08/03/2001, publicat în M. Of., Partea I nr. 293 din 04/06/2001; Decizia
nr. 145 din 14/07/2000, publicat în M. Of., Partea I nr. 665 din 16/12/2000; Decizia nr. 193
din 19/06/2001, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 din 06/08/2001; Decizia nr.
208 din 25/10/2000, publicat în M. Of., Partea I nr. 695 din 27/12/2000.

118
 Mai important, Curtea European a Drepturilor Omului, a influen at
Parlamentul în modificarea Constitu iei României din 2003. Vom men iona
numai dou modific ri, cu mare influen asupra sistemului de drept din
România.
Prima modificare se refer la accesul liber la justi ie. Art. 21 din
Constitu ia nemodificat prevedea c „Orice persoan se poate adresa
justi iei pentru ap rarea drepturilor, a libert ilor i a intereselor sale
legitime. Nici o lege nu poate îngr di exercitarea acestui drept.” Sub
influen a art. 6 din Conven ie i inându-se cont de jurispruden a Cur ii
Europene în materie, au fost introduse dou noi alineate: „P r ile au dreptul
la un proces echitabil i la solu ionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Jurisdic iile speciale administrative sunt facultative i gratuite.”
A doua modificare vizeaz luarea m surii arest rii preventive doar de
c tre judec tor, nu i de procuror (art. 23 din Constitu ia României).
Judec torul este singura autoritate îndrept it a lua m sura arest rii,
restrângere grav a exerci iului libert ii individuale, pentru c este
independent i se supune numai legii, oferind garan ia impar ialit ii.
În acest context, se cuvine a fi men ionate o parte din hot rârile
relevante pentru tem .
Cauza Vasilescu împotriva României1
Curtea Suprem de Justi ie a României a decis c prin ac iunea în
revendicare introdus de c tre reclamant se ajungea s se atace o m sur de
urm rire penal . În consecin a, ea a considerat ca aceasta cauz nu intr în
competen a instan elor civile i ca doar procurorul putea s solu ioneze
aceasta cerere. Totu i este neîndoielnic - i toate p r ile sunt de acord - ca
ac iunea reclamantei intr sub inciden a art. 6 în ceea ce prive te raportul
juridic de drept civil, atâta vreme cât prin ac iune se cerea restituirea
bunurilor de care a fost deposedata reclamanta, atunci când a fost
condamnat i penal.
"Tribunal" în sensul art. 6 alin. (1) este numai un organ care se bucur
de plenitudine de jurisdic ie, r spunzând unei serii de exigen e, precum
independen a fa de executiv, ca i fata de p r ile în cauz (a se vedea,
printre altele, Hot rârea "Beaumartin" împotriva Frantei din 24 noiembrie
1994, seria A, nr. 296-B, p. 63, paragraful 38). Nu aceasta este i situa ia
procurorilor din cadrul Parchetului de pe lâng Tribunalul Arges i nici a
procurorului general, fiind înc lcat art. 6 alin. 1.
Cauza Brum rescu împotriva României2
Dreptul la un proces echitabil în fata unei instan e, garantat de art. 6
alin. (1) din conventie, trebuie interpretat în lumina preambulului conven iei,

1
Hot râre din 22/05/1998, publicat în M. Of., Partea I nr. 637 din 27/12/1999.
2
Hot râre din 28/10/1999, publicat în M. Of., Partea I nr. 414 din 31/08/2000.

119
care enun preeminen a dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor
contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminen ei dreptului
este principiul securit ii raporturilor juridice, care înseamn , între altele, c o
solu ie definitiv a oric rui litigiu nu trebuie rediscutat .
În spe , Curtea a observat c în perioada în care au avut loc
evenimentele, procurorul general al României - care nu era parte în proces -
dispunea, în virtutea art. 330 din Codul de procedur civil , de autoritatea de
a ataca o hot râre definitiv printr-un recurs în anulare. În exerci iul
autorit ii sale, procurorului general nu i se impunea nici un termen, astfel c
hot rârile puteau fi rediscutate oricând.
Curtea a subliniat c , admi ând recursul în anulare introdus în virtutea
autorit ii mai sus men ionate, Curtea Suprem de Justi ie a înl turat efectele
unei proceduri judiciare care dusese, în termenii Cur ii Supreme de Justi ie, la
o hot râre judec toreasc "irevocabil ", dobândind deci autoritatea lucrului
judecat i fiind, în plus, executat .
Aplicând în acest mod dispozi iile art. 330 mai sus citat, Curtea
Suprem de Justi ie a înc lcat principiul securit ii raporturilor juridice. În
spe i în virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil în
sensul art. 6 alin. (1) din conven ie a fost ignorat.
Cauza Dalban împotriva României1
Articolele incriminate, pentru care Dalban a fost condamnat, tratau un
subiect de interes public: administrarea patrimoniului statului i modul în
care oamenii politici î i îndeplinesc mandatul.
Pentru a se pronun a în cauz Curtea a inut seama de un element
deosebit de important: rolul esen ial jucat de pres într-o societate
democratic . Dac presa nu trebuie s dep easc anumite limite, îndeosebi
în ceea ce prive te reputa ia i drepturile celorlal i, precum i necesitatea de a
împiedica divulgarea unor informa ii confiden iale, sarcina sa este totu i
comunicarea, cu respectarea datoriilor i responsabilita ilor proprii, a
informa iilor i ideilor referitoare la orice problema de interes general. Mai
mult, Curtea a fost con tient de faptul c libertatea în domeniul presei scrise
include, de asemenea, i recurgerea la o anume doz de exagerare, chiar de
provocare.
În acest caz Curtea a constatat, la fel ca i Comisia, c nu s-a f cut
dovada ca faptele descrise în articole erau în totalitate false i ca serveau
alimentarii unei campanii de defaimare. Articolele domnului Dalban nu se
refereau la aspecte ale vie ii particulare, ci la comportamentul i atitudinea în
calitate de ales al poporului. Formulele folosite de reclamant pentru a- i
exprima p rerea asupra practicilor sus-numitului senator i asupra modului în

1
Hot rârea din 28/09/1999, publicat în M. Of., Partea I nr. 277 din 20/06/2000

120
care acesta i-a îndeplinit mandatul au fost considerate de instan ele na ionale
ca necorespunz toare realit ii i deci calomnioase.
Curtea a constatat c , în raport cu scopul legitim urm rit,
condamnarea penal a domnului Dalban la o pedeaps cu închisoarea a
constituit o înc lcare dispropor ionata a dreptului la libertatea de exprimare a
unui ziarist, în consecin a existând o înc lcare a art. 10 din conven ie.

121
 Regimul juridic al unei tranzac ii bursiere.particularit i
raportate la regimul juridic al contractului de vânzare-
cump rare

Roxana VORNICU*

The most stock sale-purchase operations are concluded through the stock-
exchange market tranzactions.
There are various methods of buying and financing stocks, but in every
situation, a sale-purchase agreement must be concluded between the parties.
The stock sale-purchase agreement mechanism must may be analized by
engancing all its particularities, like the order or demand for contracting, the
agreement’s validity conditions, the concluding moment and the sale-purchase
agreement’s effects.

1. Tranzac ia bursier
1.1. No iune
Majoritatea opera iunilor de vânzare- doctrina cump rare de valori
mobiliare se realizeaz prin intermediul tranzac iilor bursiere. .În doctrin s-
au consacrat mai multe orient ri în ceea ce prive te definirea tranzac iilor
bursiere. Principalele concep ii sunt: a) cea prohibitiv , care consider
drept opera iuni de burs contractele ce sunt încheiate în incinta bursei în
timpul edin elor oficiale de c tre intermediari autoriza i (agen ii de burs i
în conformitate cu uzantele bursiere); b) concep ia restrictiv l rge te sfera
de cuprindere a tranzac iilor de burs , incluzând i opera iunile încheiate în
afara bursei i prin intermediul agen ilor de burs recunoscu i; c) concep ia
liberal , define te ca tranzac ie bursier orice tranzac ie încheiat fie în burs
fie în afara acesteia de persoane abilitate cu condi ia de a înregistra tranzac ia
la burs .
Concep ia care s-a impus prin prisma extinderii i diversific rii pie ei
bursiere în ultimele decenii este cea liberal . Astfel unii autori1 au formulat o
defini ie în sensul larg al no iunii referindu-se prin tranza iile bursiere la
toate contractele de vînzare-cumparare de titluri financiare, încheiate pe o
pia a secundar organizat indiferent dac e vorba de pia a propriu-zis
sau de pie ele interdealeri .
Men ion m c titlurile financiare sunt titluri de valoare care dau
dreptul de in torilor lor (investitorii) de a ob ine, în condi iile specificate în
tiltu, o parte din beneficiile viitoare ale emitentului.
*
Student anul IV Facultatea de Drept, Universitatea „Ioan Cuza” Ia i.
1
I. Popa, Bursa, Vol. 1, editia II, Editura Colec ia Bursa, Bucure ti 1995, p. 110.

122
 Pia a secundar , la care se face referire în defini ia de mai sus, este
o pia pentru titlurile care au fost deja emise unde acestea sunt tranzac ionate
de c tre cei care beneficiaz de drepturile pe care le consacr aceste titluri
(investitorii), spre deosebire de cea primar unde se vînd i se cumpar titluri
nou emise. Pia a secundar a valorilor mobiliare poate fi în principiu o pia
de licita ie ( engl. auction market) sau o pia de negociere 1. O pia de
licita ie este bursa din New York (N.Y.S.E) i în principiu Bursa de Valori
Bucure ti (BVB), o pia de negociere este dup modelul celei americane
(NASDAQ) pia a interdealeri româneasc RASDAQ.
În sens restrâns, tranzac iile bursiere includ contractele încheiate în
incinta burselor de valori prin intermediul agen ilor de burs i în
conformitate cu regulamentul institu iei respective. Intermedierea în
tranzac iile cu valori mobiliare i în special serviciile de investi ii financiare
fac obiectul Directivei Nr. 93/22/CCE, iar în ceea ce prive te reglement rile
na ionale legea cadru nr. 297/26.06.2004 a pie ei de capital în art. 3
precizeaz c serviciile de investi ii financiare privind instrumentele
financiare pot fi prestate cu titlul profesional numai de intermediarii
autoriza i de CNVM.
În ceea ce prive te definirea tranzac iei bursiere din punct de vedere
legal, i nu doctrinar preciz m c legea 297/2004, sub titlul V denumit
“Opera iunii de pia ’’ reglementeaz numai ofertele publice de valori
mobiliare f r a cuprinde referiri la tranzac iile obi nuite cu valori mobiliare
i alte instrumente financiare, urmînd ca acestea s fac obiectul
reglement rilor specifice fiec rei pie e reglementate în parte, în virtutea
dreptului acestora la autoreglementare. Astfel, tranzac ia bursier este
definit în Codul B.V.B, drept un “contract de vânzare cump rare de
instrumente financiare înregistrate în sistemul de tranzac ionare al B.V.B ,
cu respectarea prevederilor titlului III, cartea I a acestuia”.

1.2. Principiile Tranzac ion rii

Din analiza dispozi iilor în vigoare aplicabile fiec rei pie e
reglementate de instrumente financiare, pot fi desprinse câteva principii ale
tranzac ion rii2.
1) Opera iunile cu valori mobilliare sau alte instrumente financiare se
efectueaz numai pe pie ele reglementate.
2) Tranzac iile specifice unei pie e reglementate de valori mobiliare
sunt permise numai intermediarilor autoriza i de C.N.V.M. s efectueze
opera iuni pe pia a respectiv .

1
Gh.Piperea, Societ i comerciale, Pia a de capital, Acquis comunitar, Editura All Beck,
Bucure ti, 2005, p. 612.
2
Gh.Piperea, loc.cit.

123
 3) La B.V.B. sunt reglementate dou categorii de tranzac ii cu valori
mobiliare care pot fi considerate tranzac ii exceptate, i anume tranzac iile
de valori mobiliare necotate i cele specifice segmentului de pia a numit Deal
care se realizeaz prin negociere direct între p r i, f r intermedierea
agen ilor autoriza i. 1
4) Decontarea oper iunilor cu valori mobiliare se efectueaz în mod
obligatoriu printr-un sistem de compensare-decontare aprobat de CNVM.
5) Tranzac iile cu valori mobiliare pot fi suspendate fie în urma unei
decizii în acest sens a autorit ii de reglementare fie datorit faptului c
valorile mobiliare respective sunt într-o situa ie special care reclam
întreruperea temporar a tranzac iilor.
6) Retragerea de pe pia a se dispune odat cu radierea înregistr rii la
O.E.V.M. a valorii mobiliare respective, în cazul în care consiliul de
administra ie a pie ei respective, cu aprobarea CNVM apreciaz c o pia
ordonat a respectivei valori mobiliare nu mai este posibil .

1.3. Tipologii
În ceea ce prive te tranzac iile cu tiluri primare (ac iuni, obliga iuni) o
prim clasificare distinge între tranzac ii de tip American2 i tranzac ii de
tip European.
Tranzac iile efectuate pe pia a româneasc pot fi clasificate în:
a) tranzac ii comune ;
b) tranzac ii cross – cele în care intermediarul ac ionez atât în
numele i pe seama vânz torului cît i în numele i pe seama
cump r torului;
c) tranzac ii speciale – negociate între p r i pe pia a Deal
2. Particularit ile unei tranzac ii bursiere raportate la regimul
juridic al contractului de vânzare cump rare

1
În reglementarea anterioar , OUG nr. 28/2002 trasa în art. 43 o serie de tranzac ii exceptate
de la principiul intermedierii, denumite i tranzac ii directe. În prezent, întrucât Legea nr.
297/2004, care a abrogat OUG 28/2004 nu a mai preluat aceste dispozi ii, se poate admite c
nu mai exist tranzac ii exceptate de la obligativitatea intermedierii, cu excep ia cazului în
care legea dispune acest lucru în mod expres.
2
Tranzac iile de tip American pot fi clasificate în mai multe moduri:
- dup natura contului deschis de client la broker, ele se împart in tranzac ii pe bani ghea
(engl. For cash), tranzac ii în marja (engl. on margin), atunci cînd investitorii primesc din
partea societ ii de burs cu care lucreaz un credit pentru încheierea contractului de burs ;
- dup momentul execut rii contractului în principalele centre bursiere (NY, Tokyo)
practicându-se urm toarele tipuri de tranzac ii cu lichidare imediat (engl. cash delivery); cu
lichidare normal (engl. regular settlement) ; cu lichidare pe baz de aranjament special i cu
lichidare “la emisiune” (engl. when issued) .

124
 Tranzac ia cu valori mobiliare este, pe pia a româneasc , o opera iune
juridic complex incluzând un contract cu intermediarul, ordinul de
vânzare/cump rare , contractul propriu-zis de vânzare cump rare. 1

2.1. Mecanismul tranzac ilor bursiere

Indiferent de natura contractului i de sistemul tranzac ional,
realizarea efectiv a unei opera iuni bursiere presupune urm toarele etape: a)
ini ierea tranzac iei prin stabilirea leg turii între client i societatea de burs
i mai apoi transmiterea de c tre primul a ordinului de vânzare/cump rare; b)
perfectarea tranzac iei adic negocierea i încheierea contractului de c tre
agen ii de burs ; c) executarea contractului, adic îndeplinirea obliga iilor
i ob inerea drepturilor rezultate din tranzac ie (momentul încheierii
contractului este îns , diferit de cel al încheierii unui contract de vânzare-
cump rare, dup cum este diferit cel al unei tranzac ii la B.V.B, fa de cel al
încheierii unei tranzac ii pe pia a RASDAQ).
O tranzac ie bursier începe cu încheierea unui contract de
intermediere de valori mobiliare , atât de c tre vânz tor cât i de c tre
cump r tor. Prima faz este deschiderea de c tre firma broker a unui cont în
favoarea clientului, prin intermediul c ruia se asigur reglementarea
financiar a opera iunii care poate fi un cash account sau un margin account.
A doua faz presupune plasarea unuia sau mai multor ordine de a vinde,
respectiv a cump ra valori mobiliare care circul pe o pia organizat ,
fiecare din aceste ordine putând fi considerat o oferta pentru încheierea unui
contract de vânzare cump rare distinct.

2.2. Ordinul i Oferta de a Contracta

Ordinul de la clien i este o ofert ferm (în cazul vânz rii), respectiv o
comand (cump rare), reprezentând primul pas pentru formarea acordului de
voin , având ca obiect tranzac ionarea unui anumit volum de titluri
financiare în anumite condi ii2.
Pentru a fi considerat valabil ordinul trebuie s con in : sensul
opera iunii, obiectul, cantitatea oferit sau comandat , tipul tranzac iei, în
cazul celor la termen precizându-se scaden a i cea mai important indica ie -

1
Gh. Piperea, op. cit., p. 615.
2
Legea 253/2004 privind caracterul definitiv al decont rii în sistemele de pl i i în sistemele
de decontare a opera iunilor cu instrumente financiare, define te ordinele de transfer drept:
a)o instruc iune dat de un participant de a pune la dispozi ia unui destinatar o sum de bani
prin înscrierea în cont la o institu ie de credit, la o banc central sau la un agent de
decontare, precum i asumarea sau executarea unei obliga ii de plat ; b) o instruc iune dat
de un participant de a asuma drepturile asupra unui instrument financiar prin înscrierea în
registrul de eviden a acestora sau în alt modalitate.

125
cea legat de pre - respectiv cursul la care se ofer sau se comand produsul
bursier.
În dreptul comun nu este cerut în principiu nici o condi ie special de
form pentru valabiliatea ofertei, în materia tranzac iilor bursiere însa, exist
condi ii generale de valabilitate i anumite formalit i cu privire la ordine,
f r de care încheierea contractului ar fi imposibil deoarece B.V.B va
respinge un ordin care nu îndepline te condi iile, iar sistemul RASDAQ va
refuza afi area de cota ii care nu îndeplinesc cerin ele impuse. Astfel, din
acest punct de vedere, regulile cuprinse în art.35-39 C.com. (reglementând
oferta i acceptarea acesteia) au o aplicabilitate redus aici. În acest sens, în
cazul încheierii de tranzac ii pe baza unor oferte (ordine de tranzac ionare)
care nu sunt valabile, poate interveni anularea tranzac iei1.
În urma analizei comparative a caracterelor juridice ale tranzac iei
bursiere i contractului de vânzare-cump rare se poate spune c suntem în
prezen a unui contract sinalagmatic, cu titlu oneros i translativ de
drepturi. Îns spre deosebire de caracteristicile unui contract de vânzare-
cump rare, tranzac ia bursier nu este un contract consensual iar din
punctul de vedere al certitudinii întinderii i existen ei presta iilor datorate de
p r i i al aprecierii acestora la momentul încheierii contractului, aceasta este
în principiu un contract comutativ, dar poate interveni i elementul alea în
func ie de obiectul tranzac iei (asfel, vânz rile i cump r rile de op iuni i
contracte futures sunt contracte aleatorii2; opera iunile cu instrumente
financiare derivate sunt încadrabile în institu ia “contractului de joc”
reglementat de art.1636 C.civ., îndeosebi în ipoteza în care determinarea
obliga iei aferente este legat de evolu iile unor indexuri flotante sau rate,
cum ar fi rata dobânzilor sau cursul de schimb valutar) .
O prim condi ie de fond pentru valabilitatea contractului de vânzare
cump rare este Capacitatea, adic aptitudinea subiectului de drept civil de a
deveni titular de drepturi i obliga ii prin încheierea actelor juridice civile3. În
cazul contractului de vânzare cump rare este aplicabil regula (principiul)
capacit ii, incapacitatea constituind excep ia. În acest sens, art. 1306 C.civ.
dispune: ”Pot cump ra i vinde to i cei c rora nu le este oprit prin lege”.
Legiuitorul instituie în articolele urm toare excep ii de la regula capacit ii,
reprezentând prohibi ii de a vinde i cump ra. În materia tranzac iilor
bursiere îns , unul dintre principiile generale ale tranzac ion rii se refer la

1
Un ordin nu îndepline te condi iile de valabilitate generale atunci când: a) este introdus
numai cu scopul de a introduce celorlan i participan i un anumit comportament în pia a
<false prices>; este introdus în numele clien ilor dar nu exprim dorin a acestora de a
contracta, în vederea accept rii ulterioare de c tre clien i a tranzac iilor efectuate, etc.
2
În acest sens: J.M.Dalton, Pia a ac iunilor, Ed. Hrema, Bucure ti, 2000, p.7, 25.
3
A se vedea G.Boroi, Drept Civil,Partea General , Persoanele, ed. a II a, ed. All Beck,
Bucure ti, 2002, p.152 .

126
faptul c tranzac iile specifice unei pie e reglementate de valori mobiliare
sunt permise numai intermediarilor autoriza i de C.N.V.M. s efectueze
opera iuni pe pia a respectiv . Codul Bursei în Titlul I, Cap. III îi denume te
Participan i, precizând cu privire la aceast calitate c este ”dobândit la data
adopt rii hot rârii de admitere de c tre Consiliul Bursei i va produce efecte
de la data înscrierii în registrul Participan ilor[…]. Calitatea de Participant
este strict personal i nu poate fi transmis sub nici o form ”.
În dreptul comun, o alt condi ie de fond esen ial pentru validitatea
actului juridic civil este consim mântul. Una dintre condi iile de valabilitate
a consim mântului impune lipsa vicierii acestuia. Complexitatea
opera iunilor ce compun tranzac ia cu valori mobiliare, este menit a elimina
eroarea, ca viciu de consim mânt i în acela i timp, formarea acordului de
voin a este specific pie elor reglementate. P r ile contractului de vânzare
cump rare în cazul tranzac iei bursiere nu se cunosc între ele (cu excep iile
precizate). Asfel, un ordin nu este valabil dac este emis în numele clien ilor
dar f r s reprezinte dorin a acestora de a contracta, dac a fost dat de clien i
dup ce S.S.I.F. a utilizat mijloace de intimidare i de persuadare a lor,
viciindu-le asfel consim mântul. În acela i timp, Regulamentul de Practic
Onest pentru Pia a RASDAQ emis de A.N.S.V.M. precizeaz c oferta nu
este valabila dac ordinele clien ilor au fost date în urma inform rii lor
eronate, incomplete sau exagerate de c tre S.S.I.F., împiedicând astfel
valabilitatea condi iei de fond mai sus men ionate.
În ceea ce prive te obiectul unui contract de vânzare cump rare
men ion m c acesta este reprezentat de ac iunile sau inac iunile la care sunt
îndrept ite sau de care sunt inute p r ile. Fiind un contract sinalagmatic,
contractul de vânzare cump rare genereaz obliga ii în sarcina ambelor p r i
contractante, obiectul obliga iei vânz torului constând în bunul vândut iar cel
al obliga iei cump r torului în pre .
Pentru ca lucrul vândut s poat constitui obiect al presta iei
vânz torului i cauz a obliga iei cump r torului, Codul civil impune
îndeplinirea cumulativ a urm toarelor condi ii: a) lucrul vândut s existe sau
s poat exista în viitor; b) s fie determinat sau determinabil; c) s fie
posibil; d) s fie licit i moral; e) vânz torul s fie proprietarul bunului
individual determinat. În materia tranzac iilor la burs exist mai mult sau
mai pu in, varia iuni ale acestor condi ii care difer în func ie de obiectul
tranzac iei.
Propriu zis, obiectul presta iei vânz torului în cadrul unei tranzac ii
bursiere se constituie din titluri financiare, care se mai numesc i produse
bursiere i care sunt de mai multe tipuri fiecare dintre acestea conferind
opera iunii caracteristici distincte. Acestea pot fi împ r ite din punctul de

127
vedere al modului în care sunt create în 3 mari categorii : primare, derivate i
sintetice 1.
Titlurile primare sunt instrumentele de proprietate (engl. equity
instruments) i instrumentele de datorie (engl. debt instruments), în prima
categorie intrând ac iunile iar în cea de-a doua obliga iunile. În dreptul
comunitar european (Directiva nr.79/279 privind condi iile de admitere la
cota oficial a unei burse de valori i Codul European de conduit în
tranzac iile cu valori mobiliare), ac iunile i obliga iunile sunt incluse în
no iunea de “valoare mobiliara” al turi de: ”certificatele reprezentative de
ac iuni, alte titluri negociabile pe pie ele de capital” i “orice alte valori
negociate în mod obi nuit care ar permite dobândirea de astfel de titluri prin
subscrip ie public sau schimb ori plata în numerar”, definindu-le în cadrul
acelora i acte normative ca fiind: ”orice titlu negociabil sau susceptibil de a
fi negociat pe o pia organizat ”.
Valorile mobiliare au o natur juridic complex . La origine, valorile
mobiliare sunt contracte încheiate între un emitent i subscriitori. Acestea
dau na tere unor drepturi care se deta eaz de contract, c p tând consisten a
unor bunuri, a c ror existen devine independent de contract2. Valorile
mobiliare prezint în principiu urm toarele caracteristici : a) sunt titluri care
reprezint drepturi susceptibile de a produce venituri; b) sunt titluri
negociabile; c) sunt titluri fungibile, întrucât în cadrul unei singure emisiuni
valorile mobiliare acestea au o singur valoare nominal , confer acelea i
drepturi i impun acelea i obliga ii. Un titlu valoreaz alt titlu (titlurile sunt
intersanjabile). Fungibilitatea este caracteristic valorilor mobiliare de a
putea fi cotate la burs . Caracterul fungibil al valorilor mobiliare face ca, în
cazul unui portofoliu de ac iuni, acest s fie considerat o universalitate de
fapt; d) sunt titluri care reprezint drepturi mobiliare incorporale 3.
Conform reglement rilor na ionale în materie, pot face obiectul unei
tranzac ii bursiere i valorile mobiliare str ine (acestea pot fi emise spre
subscriere în România cu condi ia s fie înregistrate la O.E.V.M., s fie puse
în circula ie pe o pia reglementat din ara de origine, s fie depozitate la un
agent-custode agreat de C.N.V.M., i s confere de in torilor drepturi cel
pu in egale cu cu cele conferite de valori mobiliare similare emise de
persoane juridice române).
Men ion m c pot fi tranzac ionate i alte drepturi precum: dreptul
de preem iune, dreptul preferen ial de subscrip ie i stock options care

1
J. Grosvenore, The banking and security industry, 1991,The Invahoe Press, Oxford, p. 34.
2
B.Oppetit, La notion de valeur mobiliere, in rev.Banque et Droit,no.spec.l’Europe et le
Droit, 1991, p. 4.
3
Acestea nu au existen a material i rezult din înscrierea în cont, inut de c tre persoana
juridic emitent sau de c tre un intermediar acreditat.

128
pot rezulta din opera iunea de frac ionare sau separare a drepturilor conferite
de ac iune. Este cazul în special al dreptului preferen ial de subscriere,
rezultat fie din lege, (major ri de capital), fie din conven ia p r ilor (stock
options, des întâlnite ca modalitate de remunerare i de asociere la risc a
managerilor), i cazul primelor de fuziune sau divizare, al dreptului la
dividende, etc.
În cazul tranzac iei cu valori mobiliare, bunul vândut nu este un bun
individual determinat, ci reprezint bunuri de gen. Ordinul de
vânzare/cump rare semnific individualizarea valorilor mobiliare respective.
O alta condi ie de valabilitate cu privire la obiectul unui contract de
vânzare cump rare rezid în faptul c vânz torul trebuie s fie
proprietarul actual al bunului pe care îl vinde conform principiului ”nemo
plus iuris ad allium transferre potest quam ipse habet” (în cazul bunurilor
individual determinate, deoarece dac vânzarea prive te bunuri de gen,
transla ia propriet ii opereaz la o dat ulterioar încheierii contractului),
respectiv proprietarul viitor al bunurilor generice. În cazul tranzac iei
având ca obiect o valoare mobiliar este posibil i vânzarea lucrului altuia în
ipoteza vânz rilor scurte (c nd vânz torul vinde valori mobiliare
împrumutate). Vânz rile scurte (engl.short sales) sunt tranzac ii speculative a
la baisse i reprezint vânzarea unor valori mobiliare care nu sunt
proprietatea vânz torului la data vânz rii, dar pe care acestea le
achizi ioneaz înainte de predare.
Titlurile derivate sau instrumentele financiare derivate reprezint
instrumente financiare cu pre uri determinate sau derivate din pre urile altor
instrumente financiare, m rfuri, cursuri de schimb, rate ale dobînzilor, indici
bursieri sau alte pre uri ( sunt considerate instrumente financiare derivate : a)
contractele futures financiare, inclusiv contractele similare cu decontare
final în fonduri; b) op iunile pe valori mobiliare, op iunile pe contracte
futures financiare, op iunile pe contracte similare cu decontare final în
fonduri i op iunile pe curs i pe rata dobânzii; c) instrumente financiare
derivate pe m rfuri d) combina ii ale acestora e) alte instrumente calificate ca
atare prin reglement ri ale comisiei na ionale de valori mobiliare.1). Într-o
accep iune diferit de cea impus de legea pie ei de capital, combina iile
instrumentelor financiare derivate sunt cuprinse într-o a treia categorie de
titluri financiare i anume cele sintetice 2.
Pe pie ele financiare pot fi comercializate i riscurile financiare (
tranzac iile cu instrumente financiare derivate permit utilizatorilor s i
compenseze expunerea la fluctua iile survenite în evolu ia ratelor dobânzii

1
Legea 297/2004, M Of. Nr.575 din 29.06.2004
2
Ioan Popa , op.cit., p. 39.

129
prin asumarea unor expuneri contrare expunerii lor curente1) cât i titlurile
de stat.
Pre ul. Pentru a putea constitui obiect al presta iei cump r torului i
cauza a obliga iei vânz torului, pre ul trebuie s îndeplineasc i el în mod
cumulativ anumite condi ii. În ceea ce prive te pre ul ca i obiect al unei
tranzac ii bursiere, sunt necesare unele preciz ri. Astfel, bursa fiind prin
natura sa o pia de licita ie, ea este locul în care se centralizeaz toate
ordinele de vânzare i cump rare. Din aceast centralizare rezult un pre
numit “pre de referin ” i calculat ca medie ponderat cu volumul
tranzac iilor efectuate în cursul unei edin e bursiere. Pre ul de
tranzac ionare se stabile te în func ie de pre ul de referin .
Pie ele bursiere, ca i pre ul fiec rei ac iuni în parte evolueaz ciclic
(engl.bearish-bullish). Valoarea unei ac iuni este în principiu direct
propor ional cu capacitatea firmei de a produce profit. Unele ac iuni pot
avea tendin e de cre tere sau sc dere contrare evolu iei indicelui bursier2, fie
ca urmare a unei performan e sau contra performan e diferite de trendul
bursier, fie din cauza unor manipul ri ale pie ei respectivelor ac iuni.
Evolu ia indicelor bursieri i a pre ului ac iunilor este influen at i de
factori subiectivi, între care cei mai importan i sunt încrederea i speran ele
de câ tig ale investitorilor.
Sistemul de tranzac ionare al B.V.B. permite configurarea mai multor pie e în
cadrul Bursei. Astfel, exist pia a (sec iunea) valorilor cotate fiind
segmentat pe mai multe categorii (pia a Regular, pia a Odd Lot, pia a Deal
i pia a Buy in/Sell out). Pia a extrabursier RASDAQ este o pia a de
negociere, utilizând sistemul cota iilor ferme sau indicative. Astfel, pre ul se
stabileste pe pia a RASDAQ în func ie de cota iile de vânzare, respectiv de
cump rare afi ate pentru fiecare valoare mobiliar de c tre intermediari, dac
ace tia sunt formatori de pia a (singurii autoriza i s afi eze cota ii ferme).
Cota iile ferme, spre deosebire de cele indicative oblig pe cel care le-a
afi at la realizarea unei tranzac ii pentru cel pu in un lot standard, la pre ul
afi at. Participantul nu- i poate actualiza valoarea cota iei, fiind obligat s
realizeze tranzac ia la pre ul pe care îl afi eaz (în limita cantit tii afi ate),
c nd este contactat de un acceptant.
În ceea ce prive te condi iile de form ale contractului de vânzare-
cump rare, preciz m c regula care î i g se te aplicare este principiul
consensualismului conform c ruia simpla manifestare de voin este nu doar
necesar , dar i suficient pentru ca actul civil s ia na tere în mod valabil.
Tranzac ia cu valori mobiliare pe pie ele reglementate îmbrac îns forma
1
Gh. Piperea,op.cit., p. 322 .
2
Indicii bursieri cei mai cunoscu i sunt DJIA(Dow Jones Industrial Average) i NASDAQ
Composite Index. Pentru Bursa de Valori Bucure ti indicele este BET(Bucharest Exchange
Trading).

130
unui contract solemn prin prisma seriilor de formalit i ce o înso esc. Forma
scris a opera iunii juridice, precum i aceste diverse formalit i nu sunt
cerute doar ad probationem ( ca în dreptul comun) ci chiar ad validitatem.
Astfel, ofertele de vânzare i de cump rare se concretizeaz , obligatoriu, în
ordine de vânzare sau de cump rare. Forma cerut pentru opozabilitate
fa de ter i reprezint o particularitate pentru un contract de vânzare-
cump rare mobiliar 1 i rezid în necesitatea înscrierii opera iunii.
Opera iunile de registru sunt efectuate de c tre Depozitarul Central,
institutia pie ei de capital care, în baza unor contracte încheiate cu clien ii
furnizeaz acestora infoma ii despre opera iunile de registru, din oficiu sau la
solicitarea lor, pentru exercitarea drepturilor aferente valorilor mobiliare
depozitate.2

2.3. Momentul încheierii contractului

Caracterul consensual al contractului de vânzare-cump rare face ca
acesta s fie perfectat în momentul în care s-a realizat acordul de voin al
p r ilor, nefiind necesar ca manifestarea lor de voin s îmbrace vreo forma
prescris de lege pentru a produce efecte juridice3. În acest sens, art.1295
alin.(1) C.civ. dispune: “ Vinderea este perfect între p r i i proprietatea
este de drept str mutat la cump rator (...) îndat ce p r ile s-au invoit
asupra lucrului i asupra pre ului de i lucrul nu se va fi predat i pre ul înc
nu se va fi num rat”. De la principiul consensualismului exist îns excep ii
i în materia dreptului comun, cu atât mai mult în materia tranzac iilor
bursiere, formarea acordului este specific , având în vedere mai ales faptul c
p r ile contractului de vânzare-cump rare nu se cunosc între ele. Amintim c
tranzac iile specifice unei pie e reglementate de valori mobiliare sunt permise
numai intermediarilor autoriza i de C.N.V.M. s efectueze opera iuni pe
pia a bursier .
În ceea ce prive te intermedierea în tranzac iile cu valori
mobiliare, aceasta i în special serviciile de investi ii financiare fac obiectul
Directivei nr.93/22/CEE, prin aceasta urm rindu-se unificarea regimului
juridic al activit ii de intermediere. În ara noastr , ace tia sunt defini i în
art.2 alin.(1) pct. 14 din legea 297/2004 drept “societ i de servicii de
investi ii financiare autorizate de C.N.V.M., institu ii de credit autorizate de

1
În acela i sens, men ion m c necesitatea înscrierii garan iilor în Arhiva Electronic a
Garan iilor Reale Mobiliare este un alt astfel de exemplu.
2
În acest sens, a se vedea S. Bodu, Opera iuni în pia a cu valori mobiliare, în R.R.D.A. nr
1/2003, p. 49 i urm.: “în cazul tanzac iei cu valori mobiliare, transferul dreptului de
proprietate are loc la momentul întâlnirii celor dou ordine de vânzare, respectiv de
cump rare, înscrierea într-un registru nefiind decât o m sur de publicitate”.
3
I. Popa, Contractul de vânzare-cump rare. Studiu comparative de doctrina i
jurispruden , Editura Universul Juridic, Bucure ti, 2006, p.57 i urm.

131
Banca Na ional a României, în conformitate cu legisla ia bancar , precum i
entit i de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre s
presteze servicii de investi ii financiare”. Aceste societ i de investi ii
financiare<S.S.I.F.-uri> pot fi grupate în: a) societ i care ac ioneaz în
numele clientului ( brokeri-ace tia sunt agen i de valori mobiliare i
ac ioneaz în numele clientului dupa modelul mandatarului în urma
contractului încheiat cu mandantul); b) societ i care ac ioneaz pe cont
propriu (dealeri) i c) societ i formatoare de pia (market maker-i,
specifice pie ei RASDAQ).
Anumite particularit i sunt prezentate de c tre intermedierea în
cazul tranzac iilor cross - tranzac ii în care intermediarul ac ioneaz at t în
numele cump r torului, cât i în numele vânz torului. În cazul acestora se
pune problema valabilit ii lor din moment ce intermediarul este mandatarul
comun al p r ilor contractului de vânzare-cump rare. În literatura de
specialitate1, se consider c actul încheiat în condi iile dublei reprezent ri
este anulabil pentru dol prin reticen a ori pentru violarea de c tre mandatar a
obliga iei de fidelitate fa de mandant, cu excep ia cazului în care mandan ii,
în cuno tin de cauz , convin s dea împuternicire mandatarului în aceste
condi ii.
Astfel, unii autori2 sus in c momentul încheierii contractului de
vânzare-cump rare ar fi diferit de cel al încheierii tranzac iei, cu excep ia
celor efectuate pe pia a Deal, de i legea pune semnul egalit ii între
tranzac ie i contract3. În aceast accep iune, acceptarea ofertei semnific
numai încheierea tranzac iei, nu i încheierea contractului, care intervine la
un moment ulterior, aceasta valorând de fapt un ante-contract de vânzare-
cump rare, cu toate c nu se încheie între p r ile contractului, ci între
intermediari (în acest sens, acela i autor sus ine c încheierea tranzac iei nu
genereaz , implicit, i încheierea contractului propriu-zis, întrucât, pe de o
parte, în timpul parcurgerii procedurilor i formalit ilor specifice
<efectuarea de c tre sistemul informatic de tranzac ionare a jonc iunii
ordinelor corespondente de vânzare/cump rare>, se poate constata c acordul
de voin a fost viciat sau, pe de alta parte, raportul de tranzac ionare întocmit
de Burs la sf r itul zilei de tranzac ionare, poate s nu fie confirmat de c tre
S.S.I.F. a doua zi dup încheierea tranzac iei, care a observat între timp c
aceasta s-a efectuat cu înc lcarea reglement rilor bursiere).
Momentul încheierii contractului este dup cum s-a men ionat
anterior diferit la B.V.B. de cel al încheierii acestuia pe pia a RASDAQ,
oscilând chiar i pe fiecare pia în parte de la o situa ie la alta îns odat ce
1
A se vedea Fr.Deak, Tratat de drept civil.Contracte Speciale, Editura Actami, Bucure ti,
1996, p.276.
2
Gh.Piperea, op.cit., p.625 .
3
Codul B.V.B.aprobat prin Decizia C.N.V.M 2602, Sec iunea 1, Cap.I Titlul III.

132
contractul a fost încheiat, raporturile juridice stabilite între p r i în momentul
încheierii tranzac iei nu mai pot fi modificate i trebuie respectate conform
principiului pacta sunt servanda.
Cu privire la efectele contractului de vânzare-cump rare, preciz m
c acestea rezid în obliga iile care incumba ca urmare a încheierii acestuia în
sarcina p r ilor. Astfel, potrivit art.1313 C.civ. ”vânz torul are dou obliga ii
principale: a preda lucrul i a r spunde de dansul”. Obliga ia de
r spundere este denumit de doctrin i jurispruden drept obliga ie de
garan ie i analizat sub dou aspecte: garan ia contra evic iunii i garan ia
contra viciilor ascunse. Potrivit art. 1314 C.civ. ”predarea este str mutarea
lucrului vândut în puterea i posesiunea cump r torului”, îns având în
vedere faptul c utilizarea termenului de str mutare nu este indicat (este
susceptibil de a fi asociat cu transmiterea dreptului de proprietate), în
doctrin predarea a fost definit drept: ”punerea lucrului ce formeaz
obiectul derivat al contractului la dispozi ia cump r torului, astfel încât
acesta s dobândeasc deten ia bunului”1.
Contractul de vânzare-cump rare na te, bineînteles obliga ii i în
sarcina cump r torului, principal fiind cea de a pl ti pre ul.
Modul de executare a obliga iei de predare i a celei de plat în
cazul tranzac iilor la burs este atipic din prisma mai multor considerente.
În primul rând, dat fiind faptul c la B.V.B. i pe pia a RASDAQ se
tranzac ioneaz numai valori mobiliare emise în form dematerializat sau în
forma fizic dar imobilizate, predarea nu implic tradi iunea, ci se realizeaz
prin intermediul sistemului de compensare-decontare. Plata are loc de
asemenea, prin acest sistem, riscul de neplat fiind atenuat. Sistemul de
compensare-decontare se interpune între vânz tor i cump r tor: el pl te te
vânz torului pre ul i proceseaz transferul dreptului de proprietate c tre
cump r tor la Depozitarul Central. Sistemul preia executarea obliga iiilor
rezultate din tranzac iile cu valori mobiliare, institu ia care gestioneaz
sistemul devenind personal obligat i expus riscului nepl ii pre ului
(Tranzac iile efectuate în afara sistemului sunt interzise). Decontarea,
realizat în cadrul sistemului de depozitare, compensare i decontare
reprezint plata în sensul de solutio i se efectueaz prin intermediul
conturilor de decontare, care sunt conturi deschise la banca central , la un
agent de decontare sau la o contraparte central i utilizate pentru depozitarea
de fonduri i de instrumente financiare, precum i pentru decontarea
tranzac iilor dintre participan i la un sistem..
Pe pia a bursier , în cazul neexecut rii obliga iei cump r torului
de plat a pre ului exist un mecanism de protec ie a vânz torului. Astfel, în
cazul insolvabilit ii cump r torului, dac se consatat c la data decont rii,

1
C. Macovei, Contracte Speciale, Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006, p. 52.

133
S.S.I.F. nu are suficiente disponibilit i în contul s u de decontare pentru
plata valorilor mobiliare cump rate sunt posibile mai multe solu ii, între care:
banca de decontare a S.S.I.F. îi poate acorda un credit, în baza unui acord
prealabil între banc i S.S.I.F., dac banca nu acord creditul sau acesta nu
este suficient, se poate apela la Fondul de Garantare, etc1.

3. Concluzii
Potrivit art.1294 C.civ.,” vinderea este o conven ie prin care dou
p r i se oblig între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru i
aceasta a pl ti celei dintâi pre ul”. Într-o exemplificare a realiz rii tranzac iei
la burs în România în perioada interbelic se arat c dup plasarea
ordinului de c tre client, agen ii le executau prin negocieri pe baza de strig ri.
Astfel, pentru executarea ordinului, un agent striga : “ Vând Creditul Minier
cu 360 ”. Când un cump r tor oferea pre ul ce-i convenea vânz torului,
primul striga “ i-am dat ” iar cel din urm “ i-am luat ”, prin aceste formule
opera iunea fiind considerat încheiat 2. Astfel, aceste formul ri arat c o
tranzac ie bursier era, i în esen este i ast zi, cu toate particularit ile ei,
un contract de vânzare-cump rare, în care, a a cum este precizat în defini ia
dat de legiuitor, o parte d , obligându-se s transmit proprietatea unui
lucru, iar cealalt ia, obligandu-se s pl teasc pretul.

1
A se vedea Gh.Piperea, op.cit., p. 627.
2
I.Popa, op.cit., p. 282.

134
 III. Dreptul i tiin ele conexe

Reflec ii asupra dreptul la replic i la rectificare în

interpretarea normelor europene i interne

Paula IEKEL∗

The legal exercising of the right to rejoin and of rectification inevitably

helps in the process of a correct informing of the public opinion, but also in what
regards the right of an individual to correct the sullied image of oneself via mass-
media, thus offering moral satisfaction.
The studies on the legislation and on the common practices in the European
states show that, although the right to rejoin can be quite efficient, without
hindering or limiting in any way the freedom of speech, vital in any democratic
society, there are cases in which certain states claim that the method is, in fact,
inefficient and at the root of many conflicts in the mass-media.
This study aims at precisely the analysis of these two rights, in concordance
with the existent European and national norms.

Plecând de faptul c în orice dialog autentic se impune prezen a a cel

pu in doi participan i este firesc ca fiecare s aib un drept la replic , i de
aceea se impune în mod riguros ca fiecare persoan s aib pe rând dreptul la
cuvânt, dreptul la a- i exprima propriile puncte de vedere. Astfel fiecare
persoan are dreptul la cuvânt instaurându-se inevitabil un drept la replic pe
care fiecare are dreptul s i-l revendice.
Chiar dac este respectat calitatea public a informa iei, verificând
sursele de informare în mod sistematic i transmi ând mesajul echidistant,
viteza în care se desf oar procesul de informatizare prin intermediul mass
mediei cât i permanenta dorin de a face fa pie ei concuren iale,
favorizeaz apari ia unor erori sau a unor inexactit i. Bineîn eles c acestea,
trebuie, pe cât se poate s fie evitate, deoarece nu numai c lezeaz în
drepturi unele persoane i ar putea avea consecin e juridice asupra
jurnalistului sau institu iei de pres , pe care o reprezint , dar i datorit ,
faptului c este pus sub semnul întreb rii buna comunicare oferit de mass
media, subminându-le astfel credibilitatea.1

∗
Asist. univ., Universitatea “Petre Andrei”, Ia i, Facultatea de tiin e ale Comunic rii.
1
M. Runcan, A patra putere – legisla ie i etic pentru jurnali ti, Editura Dacia, Cluj
Napoca, 2002.

135
 O recunoa tere i o corectare a erorii nu reprezint numai o obliga ie
profesional fa de cet ean, beneficiar al informa iei transmise prin
intermediul mass mediei ci i o arm de ap rare a libert ii îns i a presei .
Credem c dreptul la replic vizeaz dreptul persoanei la restabilirea
adev rului i la ap rarea demnit ii, a propriei imagini, pe când dreptul la
rectificare, urm re te corectarea informa iei, exactitate de fapt a unor situa ii
în concret. Din punct de vedere a eticii jurnalistice, rectificarea devine o
obliga ie asumat de orice institu ie de pres serioas , iar scuzele nu apar in
în primul rând celui care a avut de suferit de pe urma erorii, cât în primul
rând publicului. De multe ori o rectificare prompt a erorii, constituie o
dovad de onestitate ce poate împiedica declan area unui proces civil sau
penal.
Dreptul la rectificare constituie acel drept pe care îl are orice persoan
fizic sau juridic care se consider lezat în drepturile, libert ile i
interesele sale legitime, printr-o comunicare neadev rat , de a solicita
agentului media ca prin acela i mijloc de comunicare i în acelea i condi ii,
s modifice, s completeze mesajul transmis opiniei publice.
În ceea ce prive te dreptul la replic el trebuie privit din dou sensuri
moral i juridic. În general orice persoan privat sau public , care se
consider lezat în propria sa imagine, în propriul s u prestigiu, prin
difuzarea unor informa ii impar iale, incorecte sau incomplete, sau
neadev rate, ori consider , c aceste informa ii nu sunt de interes public are
dreptul s -si exercite replica. Din punct de vedere moral acest drept deriv
din principiul însu i a echidistan ei atunci când informa iile transmise nu au
fost confruntate i cu persoana la care fac în mod direct sau indirect referire.
Atât dreptul la replic cât i dreptul la rectificare sunt atribute
esen iale ale dreptului la informa ie, iar recunoa terea acestora ajut la
informarea corect a consumatorului de informa ie, care poate cunoa te i
relat rile celui criticat, în vederea form rii unei opinii corecte, cât i la
crearea unei satisfac ii pentru cel care a fost lezat de agentul media sau alt
persoan , inclusiv o reparare a dreptului la propria imagine.
În mai multe state, dar în special în cele cu sisteme de drept
continental1,recunoa terea în lege a unui drept la replic este privit ca o
m sur de conciliere a dreptului la libertatea presei, a dreptului la via
privat , la reputa ie, la libera circula ie a informa iei corecte. Îns pu ine state
de drept anglo-saxon prev d în lege un drept la replic pe motivul c o
ingerin guvernamental în procesul decizional editorial nu poate fi
justificat ca necesar într-o societate democratic .

1
Sistem de drept izvorât din dreptul roman, bazat pe preeminen a legii, aplicat în majoritatea
t rilor europene, inclusiv în România, net distinct de sistemul de drept anglosaxon, bazat pe
preeminen a precedentului judiciar (common law).

136
 Totu i de i majoritatea statelor europene recunosc un drept la replic
la acele declara ii compromi toare, (chiar i în situa ia când sunt adev rate)
sunt unele care în ultimii ani i-au restrâns legisla ia, în scopul de a prevedea
un drept la replic doar în situa iile în care informa iile se dovedesc a fi în
totalitate false i extrem de compromi toare pentru persoana la care se face
referire. Motivul acestor limit ri legislative a fost acela de a nu descuraja
ziarele s tip reasc orice informa ie controversat sau orice opinie critic .
S-a constatat c rile, în care mecanismul func ioneaz cel mai bine
cu privire la protec ia drepturilor individului i ale mass mediei sunt acelea
în care oportunitatea de a r spunde, de a replica este oferit voluntar de c tre
institu iile media, sau eventual prin medierea unui consiliu sau a
ombudsmanului. Refuzul de a publica o replic poate conduce la o critic din
partea unui Consiliu al Presei, eventual se aplic o amend , dar nu se ajunge
la o pedeaps impus de stat cu consecin e juridice imperative1.
Cu toate acestea putem afirma c majoritatea legisla iilor europene
prev d reglement ri ale dreptul la replica, iar unele fac referire în paralel cu
acesta i la posibilitatea exercit rii unui drept la rectificare De exemplu în
Grecia i în Fran a dreptul la replic i la rectificare sunt prev zute în mod
paralel, iar Fran a are reglementat un drept la replic extrem de puternic i se
acord oric rei persoane fizice sau juridice, ce este men ionat sau se face
referire, o aluzie în acel articol fie el exact sau nu, calomniator sau nu, sau
pur i simplu lipsit de relevan , fiind considerat ca un drept fundamental al
oric rei persoane fizice sau juridice.
În alte state precum Danemarca, Turcia legea na ional asupra presei
reglementeaz doar un drept la rectificare
În schimb Irlanda, Suedia i Marea Britanie nu cunosc nici o
reglementare cu privire la acest drept. În Marea Britanie, persoana lezat în
demnitatea sa de o publica ie poate recurge la Consiliul de Pres i cere
publicarea r spunsului.
În Norvegia în absen a unei legi specifice asupra presei exist un cod
de etic voluntar implementat de c tre un Consiliu de Pres care recomand
ziarelor s tip reasc replicile persoanelor care „au fost supuse atacurilor”.
Suntem de p rere, c atât dreptul la replic cât i dreptul la rectificare
i la r spuns î i au de fapt izvorul în Declara ia Universal a Drepturilor
Omului, în art. 12 în care se precizeaz c : „Nimeni nu va fi obiectul unei
imixtiuni arbitrare în via a sa particular , în familia sa, în domiciliul s u, ori
în coresponden , nici al unor atingeri ale onoarei sau reputa iei sale. Orice
persoan are dreptul la protec ia legii, împotriva unor astfel de imixtiuni sau
atingeri” .

1
Arat un studiu a membrilor Federa iei Europene a Jurnali tilor, gruparea regional a IFJ.

137
 La nivel european dreptul la replic este stipulat de Regulamentul Pan
european la art. 8 al Conven iei europene privind Televiziunea
Transfrontalier 1 : „fiecare parte emi toare va asigura ca fiecare persoan
fizic sau juridic , indiferent de na ionalitate sau de locul de re edin , s
aib posibilitatea de a- i exercita dreptul la replic sau s dispun de alte
remedii legale sau administrative comparabile vizând programele transmise
de c tre un radiodifuzor în jurisdic ia sa. În special, va asigura ca timpul util
i alte aranjamente pentru exercitarea dreptului la replic ,s permit
exercitarea eficient a acestui drept. Exercitarea eficient a acestui drept sau a
altor remedii legale sau administrative comparabile va fi asigurat atât în
timp util, cât i din perspectiva altor modalit i.”
În art. 10 al Conven iei Europene a Drepturilor Omului se face
referire la libertatea de exprimare neprevrev zându-se în mod expres un drept
la replic , dar nici nu se împiedic statele membre s adopte o astfel de
prevedere. Se men ioneaz îns , c libertatea de exprimare poate fi supus
anumitor limit ri, care trebuie îns stabilite în mod expres prin lege i care
sunt necesare respect rii drepturilor sau reputa iei altora.
Interesant este c Uniunea European nu adoptat nici un tratat, care s
priveasc în mod direct dreptul la replic , îns Consiliul s u2 a dat o directiv
în 1989 Directiva Televiziune f r frontiere 3 care la art. 23 solicit statelor
membre s se asigure c „orice persoan fizic sau juridic ale c rei interese
legitime, în special legate de reputa ie i bunul renume, au fost afectate de o
afirma ie incorect într-un program televizat, trebuie s aib un drept la
replic sau remedii echivalente”.
Observ m cum atât Conven ia European privind Televiziunea
Transfrontalier cât i Directiva Consiliului Uniunii Europene solicit
statelor membre s garanteze persoanelor fizice sau juridice, prin intermediul
legii, dreptul la replic fa de afirma iile f cute la televiziune, drept care s
fie aplicat de c tre instan ele de judecat sau de c tre un organism
administrativ.
Dac Directiva „Televiziunea f r frontiere” garanteaz dreptul doar
cu privire la acele afirma ii incorecte, care d uneaz intereselor legitime,
Conven ia European privind Televiziunea Transfrontalier , nu limiteaz în
nici un fel exercitarea acestui drept.

1
Conven ia European privind Televiziunea Transfrontalier a intrat în vigoare în 1992.
2
A nu se confunda Consiliul Uniunii Europene ( care este format din mini tri tuturor statelor
membere) cu Consiliul European (care reune te de ori pe an efii de state sau de guverne
ale statelor membere i Pre edintele Comisiei Europene, i are un important rol în definirea
orient rilor politice, economice i sociale), i nici cu Consiliul Europei (organism
interna ional care nu are nici o leg tur cu Uniunea European ).
3
Directiva 89/552/EEC completat cu directiva97/36/EC.

138
 De asemenea art. 26 din Rezolu ia nr. 1003/1993 a Adun rii
Parlamentare a Consiliului Europei, referitoare la etica ziaristic arat c :
„La cererea persoanelor implicate, prin intermediul presei, se va corecta, în
mod automat i urgent, i cu toate informa iile relevante disponibile, orice
tire sau opinie transmis , care este fals sau eronat . Legisla ia na ional
trebuie s stipuleze sanc iuni adecvate i atunci când este cazul, desp gubiri.”
Interesant îns este faptul c jurispruden a Cur ii Europene a
Drepturilor Omului subliniaz din ce în ce mai mult, c un drept la replic
exercitat într-o manier extins , poate îngr di dreptul la libertatea de
exprimare a presei prev zut de art. 10 al Conven iei Europene a Drepturilor
Omului.
La nivel na ional, observ m c terminologia referitoare la dreptul la
replic este folosit extrem de inconsecvent i neadecvat. Dac în Legea
presei nr. 3/1974 abrogat par ial prin Ordonan a de Urgen nr. 53/2000 se
face referire la dreptul la r spuns care poate fi dat sub form de replic ,
rectificare sau declara ie, în comunicare audiovizual dreptul la replic i la
rectificare este prev zut în Legea audiovizualului nr.504 din 22.07.20021 i
în Decizia Consiliului Na ional al Audiovizualului nr.114 din 14 octombrie
2002, unde sunt definite cele dou drepturi, trasate limitele, procedurile de
exercitare i stabilite sanc iunile aplicate în cazul nerespect rii acestora.
Suntem de p rere, c atâta timp cât în art. 30 alin. 6 din Constitu ia
României se prevede clar c : „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea, onoarea, via a particular a persoanei i nici dreptul la propria
imagine”, instituirea dreptului la rectificare i a dreptului la replic are ca
principal scop de fapt tocmai ap rarea demnit ii, onoarei, vie ii particulare a
persoanei i a dreptului la propria imagine, precum i o corect informare a
opiniei publice.
Îns i Curtea Constitu ional i-a exprimat opinia în sensul c dreptul
la replic are valoarea unui drept constitu ional, corelativ dreptului la
libertatea de exprimare 2. Poate de asemenea fi considerat în strâns leg tur
cu prevederile art. 30 alin. 8, care face referire la r spunderea civil pentru
informa ia sau pentru crea ia adus la cuno tin publicului. În Decizia Cur ii
se arat c atâta vreme cât informa iile au un caracter p gubitor este absolut
normal ca persoanele lezate, s solicite repararea daunelor morale i materiale
, în condi iile prev zute de lege, inclusiv prin exercitarea dreptului la replic ,
ca o prim modalitate de reparare a pagubei produse.
Art.41 din Legea audiovizualului nr.504/2002 prevede c „orice
persoan fizic sau juridic , indiferent de na ionalitate, ale c rei drepturi sau
1
Legea a fost modificat i completat prin Legea nr. 591/2002, Legea nr. 402/2003 i prin
O.U.G. nr. 3/2006.
2
Decizia Cur ii Constitu ionale nr.8 din 31 ianuarie 1996, M onitorul Oficial nr.
129/21iunie1996.

139
interese legitime, în special reputa ia i imaginea public , au fost lezate prin
fapte inexacte în cadrul unui program, beneficiaz de dreptul la replic sau la
rectificare.”
Legiuitorul a împuternicit astfel Consiliul Na ional al Audiovizualului
s adopte procedura necesar exercit rii efective a dreptului la replic i a
dreptului la rectificare, precum i orice alte m suri necesare inclusiv
sanc iuni, în vederea garant rii dreptului la replic i a dreptului la rectificare,
într-o limit rezonabil de timp de la primirea cererii solicitantului.
Trebuie re inut faptul c , o difuzare a rectific rii sau o exercitare a
dreptului la replic nu exclude dreptul persoanei lezate de a se adresa
instan elor judec tore ti în vederea ob inerii desp gubirilor aferente
prejudiciilor morale sau materiale, deoarece credem c în caz contrar ar fi
îngr dit liberul acces la justi ie, drept garantat de Constitu ia României la
art.21.
Remarc m c art. 41 din Legea audiovizualului reglementeaz doar
lezarea în drepturi prin intermediul audiovizualului, când au fost prezentate
fapte inexacte în cadrul unui program, f r a se putea aplica în situa ia presei
scrise. Dar tot legea define te la art. 1 lit. f ce se în elege prin no iunea de
program sau emisiune în contextul prezentei legi, adic o „comunicare
audiovizual identificabil , în cadrul unei succesiuni orare, a serviciului de
programe, prin titlu, con inut, form , sau autor”.
De asemenea, observ m cum imperativul imediat, nu este preferat de
legiuitor, ci mai degrab este agreat exprimarea „într-o limit rezonabil de
timp”, ceea ce ne face s credem c , s-a avut în vedere de fapt tocmai corecta
respectare a procedurilor de solicitare a celor doua drepturi.
De i atât dreptul la rectificare, cât i dreptul la replic vizeaz acela i
scop, ele nu trebuie confundate, deoarece se realizeaz în condi ii total
diferite.
Dac nerespectarea prevederilor legale privind dreptul la replic , în
domeniul comunic rii audiovizuale se sanc ioneaz cu amenda de la 50
milioane lei vechi la 500 milioane lei vechi, în lege nu sunt prev zute i
sanc iuni cu privire la nerespectarea a prevederilor legale privind dreptul la
rectificare.
Consiliul Na ional al Audiovizualului este autoritatea care constat
acele fapte ce constituie contraven ii conform art.90 din Legea nr.504/2002 i
aplic sanc iuni contraven ionale aferente sau în cazul în care se constat
s vâr irea unor contraven ii conform art. 90 i art. 91 ce aduc grave prejudicii
interesului public sunt stabilite i sanc iuni de ordin administrativ.
În art.1 al Deciziei nr.114 din 14 octombrie 2002 emis de Consiliul
Na ional al Audiovizualului se prevede c : „orice persoan fizic sau
juridic , indiferent de na ionalitate, ale c rei drepturi sau interese legitime au
fost lezate prin prezentarea în cadru unui program audiovizual a unor fapte

140
neadev rate beneficiaz de dreptul la replic ”. Este vizibil faptul c acest
articol are aproape acela i con inut ca i art.41 din Legea audiovizualului dar
cu unele particularit i.
Ambele articole folosesc sintagma „orice persoan fizic sau juridic
indiferent de na ionalitate”, dar care credem noi nu este tocmai cea mai
indicat , i suntem de p rere c folosirea expresiei f r nici un fel de
discriminare ar fi fost mult mai în concordan cu Constitu ia României i cu
alte documente interna ionale la care România a aderat.
De asemenea ambele articole vorbesc despre înc lcarea drepturilor i
intereselor legitime f r a face vreo trimitere la libert ile omului, fapt pe care
îl punem pe seama unei posibile gre eli de redactare a textelor i nu pe seama
unei omisiuni voite.
Art. 41 din Legea audiovizualului folose te sintagma fapte inexacte,
pe când art. 1 din Decizia nr.114/2002 vorbe te despre acele fapte
neadev rate , iar cele dou atribute nu au tocmai acela i con inut. 1
Dac Lege nr.504/2002 în acela i art.41 men ioneaz atât posibilitatea
beneficierii unui drept la replic cât i a unui drept la rectificare, art.1 al
Deciziei C.N.A-ului, vorbe te doar de dreptul la replic , dreptul la rectificare
fiind reglementat într-un alt articol respectiv art.3, în aproape aceea i form
cu singura observa ie c lezare trebuie s se fac prin fapte inexacte, nu prin
fapte neadev rate.
Totodat suntem de p rere c inexactitatea informa iei trebuie s
rezulte dintr-o alt exprimare foarte clar i precis , nu îndoielnic care s
înl ture orice dubiu cu privire la informa ia transmis i recep ionat de
opinia public .
Dreptul la replic nu poate fi solicitat conform art. 2 al Deciziei nr.
114/2002 a C.N.A. pentru “judec i de valoare”- no iunea nefiind definit i
nici nu sunt enumerate anumite situa ii în care pot interveni aceste judec i i
cu toate astea credem c i în cadrul acestor judec i se pot strecura
afirma ii care pot prejudicia, care pot leza persoana.
Nu poate fi solicitat „nici în situa ia în care radiodifuzorii au
respectat principiul audiatur et altera pars, adic dac s-a respectat principiul
audierii i celeilalte p r i, care a avut de aceast dat posibilitatea de a- i
exprima punctul de vedere i de a se impune exercitându- i în mod indirect
dreptul la replic , i nici în situa ia „în care se solicit replic la replic ”,
deoarece în caz contrar s-ar crea un cerc vicios interminabil, degenerând într-
a situa ie haotic .
De asemenea nu poate fi solicitat „în cazul în care radiodifuzorul
r spunde acuza iilor unei persoane , cu condi ia s nu afecteze drepturile sau
interesele legitime ale unui ter ” - în acest caz singurul îndrept it de aceast

1
V. Dabu, Dreptul comunic rii sociale –SNSPA, Bucure ti 2000.

141
dat la exercitarea un drept la replic ar fi ter ul lezat; precum nici în cazul
„în care exist un acord scris încheiat de radiodifuzor cu persoana lezat ”, se
refer la existen a unui acord de renun are la exercitarea dreptului la replic ,
intervenind astfel voin a p r ilor, care într-un contract valabil încheiat are
valoare de lege între p r i.
Aliniatul 2 al aceluia i art. 2 precizeaz c respectarea principiului
audiatur et altera pars presupune condi ii nediscriminatorii de exprimare în
cadrul aceluia i program, ceea ce înseamn c timpul alocat audierii celeilalte
p r i trebuie s aib o durat similar , s se realizeze în cadrul aceleia i
emisiuni, între acelea i intervale orare, s nu se realizeze sub imperiul unei
constrângeri sau amenin ri de nici un fel.
În ce prive te dreptul la rectificare acesta nu poate fi exercitat
conform art. 3 alin 2 în situa ia în care inexactitatea informa iilor nu este
semnificativ i clar sau în cazul existen ei unuia acord scris între persoana
lezat i radiodifuzor, a a cum se prevede i în cazul dreptului la replic .
Când se refer la inexactitatea informa iilor care trebuie s fie
semnificative i clare se are de fapt în vedere faptul c , mesajul transmis
opiniei publice trebuie, s con in fie afirma ii, fie infirma ii distructive, care
prin natura lor, s lezeze în drepturi persoana la care se face referire, s existe
dauna produs tocmai datorit clarit ii în care a fost exprimat mesajul
p gubitor, nel sându-se loc de nici un fel de interpretare în comunicarea
f cut .
În solicitarea dreptului la rectificare i la replic , persoana care se
consider lezat trebuie s aduc argumente care s -i justifice interesul, s
fac dovada lez rii dale în anumite drepturi , libert i sau interese
fundamentale.
De i ra iunea exercit rii dreptul la replic const tocmai în ap rarea
respectului persoanei în societate prin posibilitatea conferit de lege, ca
acesta s - i exprime motivele, argumentele, opinia sa cu privire la cele
relatate despre propria-i persoan , totu i acest drept nu trebuie exercitat în
mod abuziv.
Obligarea mass-mediei de a insera o replic în paginile publica iei
pentru o simpl desemnare sau nominalizare a unei persoane f r a-i fi lezat
un drept, ar însemna o limitare a libert ii de exprimare1.
Dac privim mass-media ca acel mijloc tehnic folosit pentru
exprimarea gândurilor, indiferent de forma i finalitatea exprim rii, acel
spa iu privilegiat în care judec ile individuale ale oamenilor se combat se
compar i se conjug credem c o exercitare legal a dreptului la replic i la

1
Y. Mayaud i colectiv de autori, Liberte´dela presse et droits de la personne, Editura
Dalloz, 1977.

142
rectificare poate func iona într-un mod eficient f r a avea efecte de limitare
i îngr dire a libert ii de exprimare.
A a cum spunea Ludovic al XIV „presa ajut la formarea
judec ilor”, i îi revine obliga ia de asigura o informare corect a opiniei
publice, având la baz principiul echidistan ei iar dreptul la replic i la
rectificare poate fi perceput totu i ca o investi ie în adev r a strategiei
editoriale.

143
 IV. Forum juridic

Observa ii privind competen a instan elor judec tore ti

în dreptul interna ional privat

Nadia Cerasela DARIESCU*

Comparând art. 149 pct. 9 „Imobilul la care se refer cererea se afl în

România” cu art. 151 pct. 7 „Instan ele române sunt exclusiv competente s
judece litigiile privind imobilele situate pe teritoriul României” din Legea
nr. 105/1992 descoperim existen a unei redundan e nedorite a unor dispozi ii
de competen interna ional : pe de o parte instan ele române ti sunt
competente s judece procese privind imobilele din România i pe de alt
parte sunt exclusiv competente s judece procese referitoare la imobile situate
pe teritoriul rii noastre.
Va trebui s încerc m s r spundem la urm toarele probleme:
• sus inem literatura de specialitate i doctrina care apreciaz c legiuitorul
nu poate reglementa în dou texte aceea i situa ie. S-a ar tat c
dispozi iile art. 149 pct. 9 au în vedere exclusiv ac iuni cu caracter
personal, iar cele din art. 151 pct. 7 se refer la ac iuni cu caracter real1
sau
• consider m c formularea dintre cele dou articole este identic
(„Imobilul la care se refer cererea se afl în România” - art. 149 pct. 9 i
„imobilele situate pe teritoriul României” – art. 151 pct. 7) i inând cont
de dictonul „unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge”. i ca
atare aceast sciziune a obiectului de reglementare a celor dou norme
nu- i are rostul.

*
Lect. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i.
1
S. Zilberstein, Procesul civil interna ional, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 1994, p. 28 -32.

144
 O problem juridic controversat recent ap rut
în materia contractelor de achizi ie public

Raluca-Oana ANDONE*

O dat cu intrarea în vigoare a Ordonan ei de Urgen a Guvernului

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizi ie public , a contractelor
de concesiune de lucr ri publice i a contractelor de concesiune de servicii
(publicat în Monitorul Oficial nr. 418 din 15 mai 2006), operatorilor
economici li s-a creat posibilitatea de a suspenda o procedura de achizi ie a
unei autorit i contractante (institu ie public ) prin introducerea unei
contesta ii la Consiliul Na ional de Solu ionare a Contesta iilor din Bucure ti.
Conform art. 277 din Ordonan a de Urgen a a Guvernului nr.
34/2006, depunerea contesta iei în fa a Consiliului suspend de drept
procedura de atribuire pân la data solu ion rii contesta iei. Contractul
încheiat în perioada de suspendare a procedurii de atribuire este lovit de
nulitate absolut . Astfel se blocheaz achizi ionarea unor echipamente
destinate cercet rii prev zute în contracte de finan are a unor proiecte de
cercetare, în care exist obligativitatea cheltuirii banilor pân la o anumita
dat , care, in cazul in care este dep it , finan area se pierde, iar contractul
semnat cu finan atorul (Ministerul Educa iei i Cercet rii sau Comisia
European ) este astfel înc lcat.
Introducerea art. 2561 prin Ordonan a de urgen nr. 94 din
26.09.2007 pentru modificarea i completarea Ordonan ei de urgen a
Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizi ie public , a
contractelor de concesiune de lucr ri publice i a contractelor de concesiune
de servicii (publicat în Monitorul Oficial nr. 676 din 04.10.2007), a dat
posibilitatea Consiliului Na ional de Solu ionare a Contesta iilor de a
sanc iona contestatorul cu o amend de la 10 000 lei la 35 000 lei în cazul
exercit rii abuzive de c tre acesta a dreptului de a depune contesta ii pe cale
administrativ-jurisdic ional , la cererea autorit ii contractante i dup
emiterea deciziei privind solu ionarea contesta iei. De asemenea, autoritatea
contractant are dreptul de a solicita i m suri reparatorii care pot fi acordate
acesteia de c tre instan ele de judecat .
Totu i, amenda cu o valoare între 3 000 si 10 000 Euro aplicat unui
operator economic care în mod icanator a introdus o contesta ie
neîntemeiat , suspendând procesul corect de atribuire al unui echipament în

*
Asist. univ., Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i.

145
valoare de 400 000 Euro (de exemplu) i determinând astfel pierderea
finan rii este prea mic i nu sensibilizeaz agen ii economici. În plus,
amenda reprezint un venit la bugetul statului, nu se pl te te autorit ii
contractante. Introducerea unui proces în instan pentru a ob ine m suri
reparatorii nu reprezint o solu ie deoarece ar dura câ iva ani, proiectul de
cercetare fiind pierdut definitiv pentru ca finan atorul nu a teapt rezolvarea
litigiului.
O viitoare reglementare în domeniu ar trebui s in seama de aceste
aspecte i s protejeze mai mult autorit ile contractante (institu ii publice) în
fa a operatorilor economici incorec i.

146
 V. Practic judiciar comentat

Mo tenitor aparent. Buna credin a acestuia

*
Dan Florin DRUG

Prin sentin a civil nr. 8853 din 30 iulie 2006 a Judec toriei Ia i,
instan a a admis în parte ac iunea de partaj formulat de reclamantul C.V. în
contradictoriu cu pârâta C.C. Admite cererea de interven ie în interes propriu
i în interesul pârâtei formulat de intervenienta C.F.. Dispune ie irea din
indiviziune a p r ilor cu privire la suprafa a de 4798 m.p., teren situat în Ia i,
strada t. O. Iosif, nr. 2, teren cu valoarea de circula ie de 1.940,40 lei (ron)
la momentul vânz rii i asupra c rora au cote de câte ½ fiecare. Atribuie
terenul pârâtei C.C. Oblig pârâta s pl teasc reclamantului suma de 970,2
lei (ron) cu titlu de sult , actualizat la data pl ii raportat la data de 22 aprilie
1994. Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecat .
Pentru a pronun a aceast hot râre instan a a re inut urm toarele:
Autoarei pârâtei C.C., R.A., i s-a eliberat titlul de proprietate nr.
182485/1993 pentru terenul în litigiu, ca urmare a faptului c i-a manifestat
voin a de a formula cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate
potrivit dispozi iilor art. 12 din Legea nr. 18 /1991. Pârâta, în baza
certificatului de mo tenitor dup R.A. i a titlului de proprietate, a vândut
terenul la data de 22 iunie 1994 numitului F.E. prin act autentic la pre ul de
60 lei (ron).
R.A. a fost singura mo tenitoare care a solicitat reconstituirea
dreptului de proprietate i potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18 / 1991 a fost
considerat c a acceptat mo tenirea prin cererea pe care a f cut-o comisiei.
Ulterior, reclamantul C.V., în calitate de nepot de sor al fostului
proprietar C.I., a solicitat în baza Legii nr. 169 / 1997 reconstituirea dreptului
de proprietate pentru aceea i suprafa i i s-a eliberat titlul de proprietate nr.
186565/2003 în baza sentin ei civile nr. 10010 / 2000 pronun at de
Judec toria Ia i, irevocabil prin decizia civil nr. 2191/2001 pronun at de
Curtea de Apel Ia i. Pentru eliberarea celui de al doilea titlu de proprietate s-
au aplicat dispozi iile art. IV (1) din Legea nr. 169 / 1997.
Terenul în litigiu, în suprafa de 4798 m.p., este actualmente în
proprietatea C.F., fiind dobândit printr-un contract de dona ie de la F.E.

*
Prep. univ., Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i, avocat, Baroul Ia i.

147
 Potrivit raportului de expertiz întocmit în cauz , la momentul
vânz rii (22 iunie 1994) terenul valora 1.940,4 lei (ron), iar la momentul
întocmirii raportului de expertiz 356.315,7 lei (ron).
Reclamantului C.V. i pârâtei C.C. li se cuvine cota de câte ½ din
terenul ce a apar inut defunctului C.I. i pentru care s-a emis titlul de
proprietate nr. 186565/2003.
Valoarea terenului supus partajului a fost considerat cea de la
momentul vânz rii, 1.940,4 lei (ron) – stabilit de expert – i în cauz nu-i
poate fi imputabil pârâtei faptul c doar autoarea sa a formulat cerere de
reconstituire a dreptului de proprietate, fiind considerat c a acceptat
mo tenirea dup C.I. prin cererea pe care a f cut-o comisiei, în timp ce
reclamantul a manifestat pasivitate i nici faptul c prin modificarea Legii nr.
18 / 1991, dup vânzarea terenului, i s-a reconstituit dreptul de proprietate i
reclamantului, de i potrivit art. 1 din C. civ., legea dispune numai pentru
viitor i nu are putere retroactiv .
De asemenea, nu-i este imputabil pârâtei faptul c terenul are o alt
valoare de circula ie la momentul partaj rii i în cauz nu s-a dovedit c
aceasta l-a împiedicat în vreun mod pe reclamant s - i manifeste dreptul de
op iune succesoral în anul 1991.
Prin urmare va obliga pârâta s pl teasc reclamantului suma de
970,2 lei (ron) cu titlu de sult , sum ce urmeaz a fi actualizat la data
efectiv a pl ii raportat la data de 22 iunie 1994, data înstr in rii cu bun
credin a terenului în litigiu prin act autentic.
Împotriva acestei sentin e au declarat apel ambele p r i.
Reclamantul C.V. a criticat-o pentru nelegalitate i netemeinicie,
sus inând c instan a trebuia s partajeze imobilul la valoarea reie it din
expertiz – valoarea actual i nu valoarea de la momentul vânz rii,
argumentele pe care le-a avut instan a în vedere, privind pretinsa pasivitate a
reclamantului neavând leg tur cu cauza. La data înstr in rii terenului, C.V.
era în derularea unui litigiu cu privire la stabilirea dreptului s u de
proprietate, precum i a calit ii de mo tenitor, litigiu care nu îi era str in
pârâtei-intimate. S-au pronun at numeroase decizii de spe care au statuat c ,
potrivit principiului egalit ii copartajan ilor, la efectuarea partajului trebuie
luat în considerare valoarea bunului de la data judec ii, iar nu valoarea
existent la momentul na terii st rii de indiviziune.
Pârâta C.C. a ar tat c a vândut bunul din 1994, cu credin a c este
proprietar , cu pre ul de 60 lei (ron). Instan a obligând-o s pl teasc mai
mult decât a primit înseamn c re ine o culp în sarcina sa. Pârâta este un
dobânditor de bun credin i datoreaz numai ceea ce a primit din vânzarea
imobilului i nu ceea ce ar fi putut ob ine, pentru c este ap rat de buna
credin (art. 1898 C. civ.). Este o certitudine c actul de vânzare-cump rare
din 1994 este opozabil reclamantului, întreaga culp pentru neincluderea lui

148
în titlul de proprietate îi apar ine, iar consecin ele neglijen ei sale nu pot fi
suportate de pârât .
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Prin decizia nr. 1253 din 8 decembrie 2006, Tribunalul Ia i a hot rât
urm toarele. Respinge apelul declarat de reclamantul C.V. împotriva
sentin ei civile nr. 8853 din 30 iulie 2006 a Judec toriei Ia i. Admite apelul
declarat de pârâta C.C. împotriva sentin ei civile nr. 8853 din 30 iulie 2006 a
Judec toriei Ia i, sentin pe care o schimb în parte în sensul urm tor.
Constat c valoarea terenului în suprafa de 4798 m.p. situat în Ia i, str. t.
O. Iosif, nr. 2 supus partajului este de 60 lei (ron) ce urmeaz a fi
reactualizat la data pl ii, raportat la data de 22 aprilie 1994. Oblig pârâta
C.C. s pl teasc reclamantului suma de 30 lei (ron), ce urmeaz a fi
reactualizat la data pl ii raportat la data de 22 aprilie 1994. P streaz restul
dispozi iilor sentin ei apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Pentru a pronun a aceast decizie, examinând actele i lucr rile
dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate i al dispozi iilor legale
aplicabile cauzei, Tribunalul a re inut urm toarele.
Ini ial, dreptul de proprietate a fost reconstituit doar pe numele unuia
dintre cei doi mo tenitori, R.A – autoarea pârâtei, fiindu-i eliberat titlul de
proprietate nr. 182485 din 30 noiembrie 1993 pentru întreaga suprafa de
4.798 m.p.. În calitate de mo tenitoare a acesteia, pârâta C.C. a vândut
terenul prin act autentic numitului F.E. pentru pre ul de 60 lei, acesta
donându-l ulterior intervenientei C.F.
Urmare a ac iunii reclamantului C.V., introdus în anul 2000,
Judec toria Ia i, prin sentin a civil nr. 10010/12.07.2000, definitiv i
irevocabil , a dispus anularea titlului de proprietate nr. 182485 din 30
noiembrie 1993 eliberat doar pe numele lui R.A. i eliberarea unui nou titlu
de proprietate pe numele ambilor mo tenitori, ceea ce s-a i întâmplat,
ulterior fiind emis titlul de proprietate nr. 186565 din 15 decembrie 2003 ce îl
înlocuie te pe primul, dar în care au fost înscri i ambii mo tenitori. Prin
aceast hot râre s-a stabilit calitatea de mo tenitor aparent a pârâtei C.C., cu
privire la cota de ½ din imobilul teren în litigiu, n scându-se în sarcina ei
obliga ia de a-i restitui reclamantului partea lui din imobil. Mo tenitorul
aparent trebuie s restituie bunul, fie în natur , dac se mai afl în
patrimoniul s u, fie pre ul lui, dac l-a înstr inat.
Dac a fost de bun credin , mo tenitorul aparent este dator s
restituie numai pre ul ce l-a primit i nu valoarea actual a bunului înstr inat.
Buna credin se prezum , iar reclamantul, care a pretins c pârâta
avea cuno tin la data înstr in rii terenului c el era în derularea unui litigiu
privitor la stabilirea dreptului de proprietate, precum i a calit ii de
mo tenitor, nu a depus la dosar nici o dovad privind existen a acestui litigiu.
De precizat c ac iunea solu ionat prin sentin a civil nr. 10010 din 12 iulie

149
2000 a fost introdus abia în anul 2000, la 6 ani dup ce pârâta înstr inase
terenul i nu poate contura reaua credin a acesteia.
Prin urmare, probatoriul administrat nu a r sturnat prezum ia de bun
credin în favoarea pârâtei, astfel încât ea este obligat s restituie
reclamantului cota de ½ din pre ul ob inut prin vânzarea bunului, pre ce va fi
reactualizat la data execut rii obliga iei în raport cu momentul vânz rii – 22
aprilie 1994, dat fiind fluctua ia monedei na ionale i necesitatea de a nu
crea pârâtei o îmbog ire f r just cauz .
Împotriva deciziei civile nr. 1253 din 08 decembrie 2006 a
Tribunalului Ia i, apelantul-reclamant C.V. a promovat recurs, îns acesta a
fost respins ca neîntemeiat, Curtea de Apel Ia i men inând dispozi iile
deciziei recurate.
Modul de aplicare a prevederilor legale ridic urm toarele probleme
de drept.

1. Aplicarea în timp a normei de drept.

Fa de succesiunea în timp a acestor acte produc toare de efecte
juridice – starea de indiviziune între reclamant i pârât a luat na tere cel mai
devreme la data admiterii cererii reclamantului i recunoa terea dreptului s u
ideal de proprietate (29 noiembrie 2002) i cel mai târziu la data eliber rii
noului titlu (15 decembrie 2003).
Autorul p r ilor a decedat în 1973, dat la care terenul în litigiu nu se
afla în patrimoniul succesoral.
Din economia Legii nr. 18/1991 rezult c reconstituirea propriet ii
se face în persoana celui care depune cerere pentru reconstituire – cel care a
dat teren în C.A.P. ori terenul s u a trecut în proprietatea sa – ori a
mo tenitorilor acestuia.
Fa de acestea, rezult c pe lâng acceptarea mo tenirii – cererea
depus pentru reconstituire stabile te i persoana în patrimoniul c reia
proprietatea este reconstituit . Aceasta pentru c , cât vreme, la data
decesului, bunul nu exista în patrimoniul autorului, dreptul de proprietatea al
acestuia asupra terenului se na te direct în patrimoniul mo tenitorului care
solicit reconstituirea.
Regula în dreptul succesoral este aceea c succesibilul acceptant este
considerat mo tenitor din momentul deschiderii succesiunii (data mor ii
autorului) i culege – în cota ce i se cuvine de la lege – bunurile ce se aflau în
patrimoniul autorului la data mor ii. Altfel spus, are loc o transmisiune pe
cale succesoral a drepturilor i obliga iilor existente în patrimoniul autorului
la data mor ii acestuia.
De la aceast regul , Legea nr. 18 / 1991 instituie o excep ie (a a cum
am ar tat mai sus) determinat de faptul c la data mor ii terenul nu se afla în
patrimoniul defunctului. A adar, dreptul asupra propriet ii funciare se

150
reconstituie – prin hot rârea Comisiei jude ene sau ordin al Prefectului – de
la data acestui act administrativ jurisdic ional direct în patrimoniul
mo tenitorului care a depus cererea i nu se dobânde te retroactiv prin
transmisiune succesoral de la data deschiderii succesiunii pentru simplu
motiv c terenul nu exista în patrimoniul succesiunii.
Aceasta pentru c mai multe texte din Legea 18 / 1991 dispun expres
în acest sens:
- art. 8 alin. 1 „stabilirea dreptului de proprietate privat asupra ...
se face în condi iile prezentei legi prin reconstituirea dreptului de proprietate
...” ;
- art. 8 alin. 2 „de prevederile prezentei legi beneficiaz membrii
cooperatori care au adus p mânt în cooperativ ... precum i, în condi iile
legii civile, mo tenitorii acestora ...”;
- art. 8 alin. 3 „stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere,
prin eliberarea unui titlu de proprietate ...” ;
- art. 13 alin. 2 „mo tenitorii care nu- i pot dovedi aceast calitate,
întrucât terenurile nu s-au g sit în circuitul civil, sunt socoti i repu i de drept
în termenul de acceptare cu privire la cota ce se cuvine din terenurile ce au
apar inut autorului lor. Ei sunt considera i c au acceptat mo tenirea prin
cererea pe care o fac comisiei.”;
- art. 13 alin. 3 „titlul de proprietate se emite cu privire la suprafa a
de teren determinat pe numele tuturor mo tenitorilor, urmând ca ei s
procedeze potrivit dreptului comun.”
Este unanim acceptat în teorie i consacrat de practic faptul c
reconstituirea propriet ii funciare se face numai în persoana mo tenitorilor
care au depus cerere. De aici rezult c dac numai unul solicit , el devine
proprietar pentru întreg.
În spe , R.A. a solicitat reconstituirea în martie 1991 i urmând
procedura Legii P mântului i s-a eliberat un titlu de proprietate. Aceast
proprietate a intrat în circuitul civil, a fost înstr inat succesiv, a a încât la
data la care reclamantul solicit reconstituirea propriet ii pentru acela i
teren, acest bun era înlocuit cu pre ul ob inut de vânz torul de bun -credin
care era proprietar exclusiv la data înstr in rii (subroga ie real ).

2. Situa ia mo tenitorului aparent i buna credin a acestuia.

P r ile i ter ii – relativitatea i opozabilitatea efectelor juridice
Pârâta, succesoare testamentar a persoanei c reia i s-a reconstituit
proprietatea, a vândut cu credin a c mo tene te pe proprietarul exclusiv al
terenului. R.A., în 1991, solicit reconstituirea propriet ii în calitate de
succesoare a fratelui s u C.I.. I se elibereaz titlu de proprietate, iar pârâta
C.C. devine proprietar exclusiv pe acest teren în calitate de legatar universal.

151
 La data vânz rii terenului, pârâta nu tia i nici nu avea de unde s
tie c , pe de o parte, pentru acest teren poate s mai vin un mo tenitor, iar,
pe de alt parte, în 1997, o lege modificatoare va da posibilitatea – celor care
nu au depus – s formuleze cereri pentru reconstituirea propriet ii.
Pârâta este un vânz tor de bun -credin pentru c orice om prudent i
diligent, aflat în aceea i situa ie, s-ar fi considerat proprietar exclusiv i ar fi
dispus de proprietatea sa f r nici o team . Altfel spus, pârâta s-a aflat într-o
eroare comun i invincibil privind calitatea sa de proprietar exclusiv asupra
terenului în litigiu i, potrivit principiului error communis facit jus efectul
este acela al validit ii vânz rii i al împ r irii pre ului ob inut, pre care se
subrog bunului indiviz.
Cererea reclamantului pentru partajul terenului în litigiu nu poate fi
primit pentru c reclamanta este ap rat de principiul bunei credin e ( art.
1899 alin. 2 C. civ. ). În consecin , ceea ce se poate partaja este pre ul
ob inut din vânzarea terenului.
Pârâta este un mo tenitor aparent, aflându-se într-o situa ie
asem n toare copiilor nedemnului care fiind de bun -credin datoreaz doar
ce a primit, nu i daune interese ca în cazul nedemnului.
A nu proceda a a, înseamn a înc lca – pe lâng principiul bunei-
credin e i cel potrivit c ruia eroarea comun este creatoare de drept –
principiul stabilit ii raporturilor juridice în societate.
Pe lâng aceste motive solu ia partaj rii pre ului ob inut corespunde i
ra iunii de moralitate i echitate pentru c , altfel, ar însemna ca pârâta s
suporte o diminuare sever a patrimoniului s u f r o just cauz explicit .
Aceast concluzie nu poate fi înl turat atâta vreme cât nu exist un text
expres în Legea P mântului care s înl ture principiile invocate în precedent
i care s consacre dreptul mo tenitorului – care a uitat s depun cerere în
1991 – la teren în natur , indiferent de actele sau faptele juridice s vâr ite
pân la exprimarea op iunii lui.
În ultim instan , reclamantul, ca veritabil titular, trebuie s suporte
consecin ele neglijen ei sale de a depune cerere în 1991, contribuind astfel la
na terea situa iilor juridice ulterioare, opozabile lui.

152
 Condi ii de admisibilitate a ac iunii de evacuare pe calea
ordonan ei pre edin iale

Roxana-Elena LAZAR*

Prin sentin a civil nr. 11.743/01.11.2006 a Judec toriei Ia i, r mas

irevocabil prin decizia civil nr. 603/30.03.2007 a Tribunalului Ia i,
instan a a admis ac iunea civil formulat de c tre X, în contradictoriu cu
pârâ ii Y i Z, i a dispus, pe cale de ordonan pre edin ial , evacuarea
pârâ ilor din imobilul situat în Ia i, proprietatea reclamantului.
Pentru a dispune astfel, instan a a re inut c reclamantul – X – a
devenit proprietar asupra unei case de locuit i al unui teren situate în Ia i,
printr-un contract de vânzare-cump rare autentic, dar c intrarea în posesia
efectiv a acestor imobile a fost imposibil , întrucât acestea erau ocupate în
mod ilegal i nejustificat de c tre pârâ i – Y i Z. Reclamantul nu are în
proprietate o alt locuin , fiind „tolerat” de rude i prieteni în locuin ele lor.
În întâmpinarea formulat , pârâ ii au învederat instan ei faptul c
locuiesc în imobilul în litigiu de peste dou zeci de ani, acest imobil fiind
atribuit vânz toarei imobilului (autoarea reclamantului) pe calea unui partaj
succesoral. În aceste condi ii, pârâ ii consider c au un drept de reten ie
asupra imobilelor pân la achitarea sumei de bani cu titlu de sult i crean
datorate de c tre vânz toarea imobilului. Mai mult, pârâ ii au sus inut c nu
sunt întrunite condi iile de admisibilitate ale ordonan ei pre edin iale,
m sura evacu rii având caracter definitiv, neputând fi dispus pe calea
procedurii sumare i urgente prev zute de art. 581 din Codul de procedur
civil .

I. Dispozi ii legale incidente:

- art. 581 alin. 1 din Codul de procedur civil , conform c ruia „instan a
va putea s ordone m suri vremelnice în cazuri grabnice, pentru p strarea
unui drept care s-ar p gubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube
iminente i care nu s-ar putea repara, precum i pentru înl turarea piedicilor
ce s-ar ivi cu prilejul unei execut ri.”;
- art. 480 din Codul civil, potrivit c ruia „proprietatea este dreptul ce are
cineva de a se bucura i dispune de un lucru în mod exclusiv i absolut, îns
în limitele determinate de lege”;

*
Prep. univ., Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i, avocat, Baroul Ia i.

153
 - art. 44 alin. 2 din Constitu ia României, referitor la garantarea
dreptului de proprietate: „Proprietatea privat este garantat i ocrotit în
mod egal de lege, indiferent de titular”;
- art. 1 par. 1 din Protocolul adi ional la Conven ia pentru ap rarea
Drepturilor Omului i a Libert ilor fundamentale, conform c ruia „orice
persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni
nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz de utilitate public i
în condi iile prev zute de lege i de principiile generale ale dreptului
interna ional”.

II. Considerentele hot rârii judec tore ti pronun ate în cauz

Instan a a considerat c sunt întrunite condi iile de admisibilitate ale
ordonan ei pre edin iale, prev zute de art. 581 din Codul de procedur
civil , lipsa reclamantului de folosin a bunului s u fiind, prin ea îns i, o
pagub suficient , având în vedere destina ia bunului – locuin , bun absolut
necesar reclamantului spre a fi folosit potrivit destina iei sale.
În ceea ce prive te condi ia caracterului vremelnic al m surii de
evacuare, instan a a considerat c , în absen a invoc rii de c tre pârâ i a unui
drept care s poat fi opus reclamantului, în absen a unei aparen e, cel pu in,
a unui asemenea drept, dispunerea unei astfel de m suri nu este de natur a
aduce atingere vreunui drept al pârâ ilor i nu prejudec , astfel, fondul
raporturilor juridice dintre p r i.
Instan a a re inut c reclamantul a dobândit un drept de proprietate în
plenitudinea sa de con inut juridic, iar nu un drept grevat de sarcini pe care
s fie inut s le respecte. Conform art. 480 din Codul civil, dreptul de
proprietate este acel drept real, deplin, ce confer titularului s u atributul
posesiei – constând în posibilitatea proprietarului de a st pâni bunul ce-i
apar ine în materialitatea sa, atributul folosin ei constând în facultatea de a
întrebuin a bunul s u, atributul de dispozi ie. Prin faptul c imobilul
achizi ionat este ocupat de alte persoane, noul proprietar este împiedicat a- i
exercita atributele dreptului de proprietate, în plenitudinea lor, în putere
proprie i în interes propriu. Faptul c pârâ ii nu au invocat niciun drept care
s stea la baza folosin ei lor i s poat fi opus în mod valabil dreptului
proprietarului de a intra în st pânirea bunului s u, neexistând nici m car
aparen a unui drept de natur a fi opus noului proprietar, eviden iaz c
pârâ ii au exclusiv calitatea de tolera i, îng duindu-li-se de c tre proprietarul
anterior s locuiasc în imobil o anumit perioad de timp. Aceast
îng duin nu genereaz vreun drept propriu de folosin a locuin ei pentru
pârâ i.

154
 III. Comentarii
III.1. În ceea ce prive te condi iile de admisibilitate ale ordonan ei
pre edin iale, prev zute de art. 581 alin. 1 din Codul de procedur civil ,
respectiv condi ia urgen ei i condi ia caracterului vremelnic al m surii de
evacuare, acestea se verific în cauz .
III.1.1. În doctrin se arat c urgen a trebuie dovedit atât sub
aspect obiectiv, cât i sub aspect subiectiv1.
În spe , urgen a a fost dovedit prin cauze obiective i subiective.
Astfel, evacuarea pârâ ilor a fost justificat , din punct de vedere
obiectiv, prin necesitatea ap r rii dreptul fundamental la proprietate al
reclamantului. În mod constant, „în practica judiciar s-a decis c faptul unei
persoane care ocup în mod samavolnic sau prin fraud o locuin justific
admisibilitatea ordonan ei pre edin iale în vederea evacu rii persoanei
respective, urgen a fiind justificat de dreptul de in torului legal al locuin ei
de a intra în folosirea acesteia.”2 Dreptul de proprietate al reclamantului este
un drept absolut, opozabil tuturor, a adar i pârâ ilor. Caracterul samavolnic
al ocup rii imobilului de c tre pârâ i rezult din faptul c ace tia au luat în
st pânire imobilul în litigiu în mod abuziv, înc lcând-se principiul elementar
conform c ruia nim nui nu îi este îng duit s î i fac singur dreptate atunci
când are de valorificat un drept. O astfel de fapt nu poate fi legalizat , nici
dac ar fi conform unui drept, impunându-se, dimpotriv , reprimarea sa
imediat .
În ceea ce prive te cauzele subiective care au sus inut evacuarea
pârâ ilor, acestea au vizat faptul c reclamantul nu avea în proprietate nicio
alt locuin , fiind nevoit, practic, s fie el însu i tolerat în locuin ele rudelor
i prietenilor.
Urgen a, ca o condi ie îndeplinit pentru admiterea ac iunii în
evacuare pe cale de ordonan pre edin ial , a fost motivat într-o spe
similar de Curtea de Apel Ia i, prin decizia civil nr. 40/16 ianuarie 1998,
eviden iindu-se st ruin a reclamantului de a fi primit în locuin a proprietate
personal , apelul, în acest sens, la ajutorul organelor de poli ie, precum i
faptul c reclamantul locuie te în condi ii improprii la rude i prieteni.3
III.1.2. Referitor la condi ia caracterului vremelnic al m surii de
evacuare, men ion m c în doctrin se arat c aceast condi ie se
circumscrie examin rii sumare a titlurilor prezentate de c tre p r i i se arat
c „instan a de judecat nu examineaz validitatea titlurilor prezentate (...),
ci ea se va m rgini s stabileasc paralel cu alte probe prezentate de p r i

1
C. Cri u, Ordonan a pre edin ial , Editura Argessis, Bucure ti, 1997, p.39
2
C. Cri u, op.cit., p.166
3
M. M. Pivniceru, C. Moldovan, Ordonan a pre edin ial . Practic judiciar , Editura
Hamangiu, Bucure ti, 2006, p.3

155
sau administrate de instan , în favoarea c reia dintre ele exist aparen ele
unei situa ii juridice legale”1.
Caracterul indispensabil al examin rii sumare a titlurilor implic
stabilirea p r ii care are de partea sa aparen a dreptului. În situa ia de fa ,
instan ele nu au avut de examinat decât titlul de proprietate al reclamantului,
respectiv contractul de vânzare-cump rare autentic, pârâ ii nejustificând
niciun temei legal al folosin ei imobilului proprietatea lui X.
Faptul c instan a a dispus evacuarea pârâ ilor nu înseamn c a
solu ionat definitiv fondul dreptului. În niciun caz nu trebuie confundat
obliga ia de a face (respectiv de evacuare a imobilului) cu caracterul
definitiv al solu ion rii fondului dreptului. Caracterul vremelnic al m surii
de evacuare se men ine, deoarece pârâ ii, nemul umi i de m sura luat pe
cale de ordonan pre edin ial , au dreptul de a se adresa justi iei pe calea
dreptului comun.
III.2. Admi ând ac iunea reclamantului, instan a a asigurat
respectarea i garantarea dreptului de proprietate, pe de o parte, i a
dreptului la o locuin , pe de alt parte.
Reglement rile na ionale, regionale i interna ionale sunt în acest
sens: art. 44 din Constitu ia României, cu nota marginal „dreptul la
proprietate privat ” recunoa te, garanteaz i ocrote te proprietatea privat ,
art. 1 alin. 1 din Primul Protocol Adi ional la Conven ia European a
Drepturilor Omului, cu nota marginal „protec ia propriet ii” prevede c
„orice persoan fizic (...) are dreptul la respectarea bunurilor sale”, art. 11
din Pactul Interna ional cu privire la Drepturile Economice, Sociale i
Culturale recunoa te oric rei persoane „dreptul la o locuin ”, iar art. 17 din
Declara ia Universal a Drepturilor Omului recunoa te dreptul oric rei
persoane la proprietate.
Consider m c reprimarea unui act cu caracter samavolnic, cum ar fi
ocuparea abuziv a imobilului men ionat, îndeplinirea cumulativ a
condi iilor de admisibilitate ale ordonan ei pre edin iale prev zute de Codul
de procedur civil , precum i decizia de îndrumare nr. 5 din 1975 a fostului
Tribunal Suprem (conform c reia „dat fiind faptul c toleratul nu are un
drept locativ propriu, un titlu care s îl îndrept easc s ocupe în mod legal
o suprafa locativ , înseamn c poate fi evacuat pe cale de ordonan
judec toreasc , ordonan a pre edin ial fiind astfel admisibil ”) reprezint
motive ale admiterii ac iunii de evacuare a reclamantului.

1
C. Cri u, op.cit., p. 52

156
 VI. Jurispruden

Sintez a jurispruden ei Cur ii Constitu ionale

în materie procesual penal
(ianuarie – aprilie 2007)

Material selectat de Mihaela Laura PAMFIL*

1. Decizia nr. 6 din 9 ianuarie 2007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 1 alin. (2) i (3), art. 9 alin. (1) i
(2), art. 28 alin. (1) i (2) i art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea i exercitarea profesiei de avocat, precum i a dispozi iilor
art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedur
penal

Curtea Constitu ional a fost sesizat prin Încheierea din 9 mai 2006,
pronun at în Dosarul nr. 23.649/1/2005 de c tre Înalta Curte de Casa ie i
Justi ie, Sec ia penal , ca urmare a excep iei ridicat Cornel Gheorghe
Ardelean.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorul acesteia a
sus inut c dispozi iile criticate din Legea nr. 51/1995 sunt în v dit
contradic ie cu prevederile constitu ionale referitoare la dreptul de liber
asociere, întrucât limiteaz dreptul de a exercita profesia de avocat i de a
asigura asisten judiciar numai la membrii barourilor apar inând Uniunii
Na ionale a Barourilor din România. Prevederile art. 453 alin. 1 lit. c)
raportat la art. 455 din Codul de procedur penal încalc dreptul la libertate
i înv tur , întrucât limiteaz cazurile de întrerupere a execut rii pedepsei
la anumite împrejur ri speciale i nu ofer posibilitatea condamnatului de a
urma cursurile unei forme de înv mânt. De asemenea, autorul excep iei a
sus inut c dispozi iile legale criticate încalc prevederile constitu ionale ale
art. 20 referitoare la tratatele interna ionale privind drepturile omului, ale art.
32 care consacr dreptul la înv tur i ale art. 40 cu privire la dreptul de
asociere, precum i prevederile art. 2 din Protocolul adi ional la Conven ia
pentru ap rarea drepturilor omului i a libert ilor fundamentale i cele ale
art. 20 din Declara ia Universal a Drepturilor Omului.
*
Lect. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i; avocat, Baroul
Ia i.

157
 Examinând excep ia de neconstitu ionalitate, Curtea a constatat c
obiectul cauzei îl constituie recursul formulat de autorul excep iei, în calitate
de condamnat, împotriva unei hot râri prin care s-a respins cererea acestuia
de întrerupere a execut rii pedepsei închisorii. Ca atare, invocarea, pe cale de
excep ie, a neconstitu ionalit ii dispozi iilor legale referitoare la organizarea
i func ionarea profesiei de avocat nu are leg tur cu solu ionarea cauzei, în
accep iunea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea i
func ionarea Cur ii Constitu ionale. Faptul c autorul excep iei a refuzat s
aleag un ap r tor din cadrul unui barou component al Uniunii Na ionale a
Barourilor din România, precum i asisten a judiciar din partea avocatului
desemnat din oficiu, nu este de natur s creeze vreo leg tur între textele de
lege criticate i solu ionarea cauzei. A a fiind, excep ia de
neconstitu ionalitate referitoare la dispozi iile art. 1 alin. (2) i (3), art. 9 alin.
(1) i (2), art. 28 alin. (1) i (2) i art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 a fost
respins ca inadmisibil , în temeiul art. 29 alin. (1) i (6) din Legea nr.
47/1992.
În ceea ce prive te dispozi iile art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art.
455 din Codul de procedur penal , Curtea a constatat c textele de lege
criticate au mai f cut obiectul controlului de constitu ionalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 49 din 14 februarie 2002, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2002, Curtea a re inut c
"întreruperea execut rii pedepsei se poate acorda pentru o perioad de cel
mult 3 luni i numai o singur dat , atunci când din cauza unor împrejur ri
speciale executarea pedepsei ar avea consecin e grave pentru condamnat,
familie sau unitatea în care lucreaz . Prevederile legale men ionate stabilesc,
pentru instan a de judecat competent , facultatea de a acorda, la cererea
condamnatului, întreruperea execut rii pedepsei, în cazul în care constat c
sunt întrunite condi iile men ionate mai sus." A a fiind, prevederile criticate
limiteaz posibilitatea condamnatului de a ob ine întreruperea execut rii
pedepsei, pe de o parte, numai în acele împrejur ri care sunt de natur a crea
grave prejudicii, iar pe de alt parte, la o singur întrerupere având ca temei
art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedur penal . Or, dat fiind situa ia
special în care se afl condamnatul, respectiv starea de deten ie, este firesc
ca acesta s nu poat exercita drepturile constitu ionale, deci inclusiv dreptul
la înv tur , decât în condi iile legii. Sub acest aspect, Curtea a re inut c ,
potrivit art. 53 din Constitu ie, exerci iul unor drepturi sau al unor libert i
poate fi restrâns dac se impune în situa iile prev zute de alin. (1) al
articolului, printre care i perioada desf ur rii instruc iei penale, respectiv a
execut rii pedepsei cu închisoarea pentru care persoana a fost condamnat .
Curtea a mai observat c , dincolo de ra iunile înf i ate, întrucât
neconstitu ionalitatea nu este dedus din contrarietatea art. 453 alin. 1 lit. c)
raportat la art. 455 din Codul de procedur penal cu prevederile Legii

158
fundamentale, ci dintr-o pretins lacun a celui dintâi, iar restabilirea
concordan ei dintre Constitu ie i lege, într-o atare situa ie, ar presupune
înl turarea acesteia prin completarea reglement rii, critica cu un atare obiect
excedeaz competen ei Cur ii Constitu ionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, "se pronun numai asupra constitu ionalit ii actelor cu
privire la care a fost sesizat , f r a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
În considerarea acestor argumente, critica formulat de autorul
excep iei apare ca fiind lipsit de temei, astfel c excep ia de
neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455
din Codul de procedur penal a fost respins ca neîntemeiat .

2. Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 2781 din Codul de procedur
penal

Curtea Constitu ional a fost sesizat prin Încheierea din 8 septembrie

2006, pronun at în Dosarul nr. 188/275/2006, de c tre Judec toria Panciu,
cu excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 2781 i urm toarele din
Codul de procedur penal , excep ie ridicat de Ioan Coroiu în dosarul
men ionat.
În motivarea excep iei, autorul acesteia a sus inut c prevederile
legale criticate sunt neconstitu ionale, întrucât nu reglementeaz i
posibilitatea învinuitului de a formula plângere la instan a de judecat în
cazul în care procurorul ierarhic superior admite plângerea persoanei
v t mate împotriva rezolu iei de neîncepere a urm ririi penale sau a
ordonan ei ori, dup caz, a rezolu iei de clasare, de scoatere de sub urm rire
penal sau de încetare a urm ririi penale, dispunând începerea sau reluarea
urm ririi penale. În opinia autorului excep iei, se creeaz astfel "o situa ie de
inechitate prin drepturile diferite de care beneficiaz persoana v t mat i
persoana învinuit ".
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate ridicat , Curtea a constat
c s-a pronun at, în jurispruden a sa, prin numeroase decizii, asupra
constitu ionalit ii dispozi iilor art. 2781 din Codul de procedur penal ,
statuând, în mod constant, c acestea nu încalc egalitatea în drepturi, liberul
acces la justi ie, dreptul la un proces echitabil i dreptul la ap rare, ci dau
expresie acestor garan ii constitu ionale. În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie
2005 i Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, ale c ror considerente î i

159
p streaz valabilitatea i în prezenta cauz , deoarece nu au intervenit
elemente noi care s justifice schimbarea jurispruden ei Cur ii.
A a cum Curtea a re inut, ceea ce se solicit , în realitate, în motivarea
excep iei, este completarea prevederilor de lege criticate, în sensul
reglement rii posibilit ii ca învinuitul s se adreseze instan ei de judecat
împotriva solu iei procurorului ierarhic superior de admitere a plângerii
formulate conform art. 275-278 împotriva rezolu iei de neîncepere a urm ririi
penale sau a ordonan ei ori, dup caz, a rezolu iei de clasare, de scoatere de
sub urm rire penal sau de încetare a urm ririi penale. O asemenea solicitare
excedeaz competen ei Cur ii Constitu ionale, care, în conformitate cu
dispozi iile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "[... ] se pronun numai
asupra constitu ionalit ii actelor cu privire la care a fost sesizat , f r a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca urmare, excep ia
de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 2781 din Codul de procedur
penal a fost respins ca neîntemeiat .

3. Decizia nr. 38 din 11 ianuarie 007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 160b i art. 3002 din Codul de
procedur penal

Prin Încheierea din 14 septembrie 2006, pronun at în Dosarul nr.

3.524/33/2006, Curtea de Apel Cluj - Sec ia penal i de minori a sesizat
Curtea Constitu ional cu excep ia de neconstitu ionalitate a prevederilor art.
160b i art. 3002 din Codul de procedur penal , excep ie ridicat de Vitalie
Pelesoc i Andrei Chiseliov în dosarul de mai sus având ca obiect
solu ionarea unei cauze penale aflate în calea de atac a apelului.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorii acesteia au
sus inut c prevederile legale men ionate încalc dispozi iile constitu ionale
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul p r ilor la un proces echitabil i la
solu ionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 23 alin. (8) referitoare
la dreptul celui privat de libertate de a i se aduce la cuno tin învinuirea în
limba pe care o în elege i în prezen a unui avocat ales ori din oficiu i ale
art. 23 alin. (11) referitoare la prezum ia de nevinov ie. Astfel, prevederile
legale criticate permit prelungirea procesului cu men inerea st rii de arest a
inculpa ilor pe o perioad nedeterminat , sens în care se aduce atingere
prezum iei de nevinov ie i dreptului la un proces echitabil i la solu ionarea
cauzei într-un termen rezonabil.
S-a mai aratat c instan a de control, în spe cea de apel, are menirea
s verifice periodic legalitatea i temeinicia m surii arest rii preventive. Or,
dac aceast m sur a fost luat f r a se asigura inculpa ilor traduc tor, se
poate concluziona c le-a fost înc lcat acest drept, cu consecin a imediat a

160
încet rii m surii privative de libertate pentru nerespectarea condi iilor
referitoare la legalitate.
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate, Curtea a constatat c
dispozi iile legale criticate se constituie în veritabile norme de protec ie, i
nicidecum nu sunt de natur a contraveni textelor constitu ionale invocate în
sus inerea excep iei. Astfel, art. 8 din Codul de procedur penal statueaz , în
acord cu art. 23 alin. (8) i art. 128 din Constitu ie, cu privire la dreptul
tuturor p r ilor (nu numai al inculpa ilor aresta i) care nu vorbesc ori nu
în eleg limba român de a li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a
cunoa te toate piesele dosarului, de a vorbi i de a pune concluzii în instan ,
prin interpret. Niciunul din textele legale criticate nu con ine vreo dispozi ie
care s contravin acestui drept, ci, dimpotriv , verificarea ce vizeaz
arestarea inculpatului presupune nu numai examinarea aspectelor ce in de
temeinicia m surii, ci i a celor ce in de legalitatea ei.
Curtea a re inut c dispozi iile legale criticate nu contravin nici
principiului prezum iei de nevinov ie, deoarece luarea m surii arest rii
preventive i, dac este cazul, men inerea acesteia în cursul judec ii, nu
implic pronun area instan ei de judecat asupra fondului procesului, adic i
asupra vinov iei inculpatului, ci numai asupra legalit ii i temeiniciei
m surii privative de libertate.
Cât prive te pretinsa înc lcare a dispozi iilor art. 21 alin. (3) din
Constitu ie, Curtea a constatat c i aceasta este neîntemeiat , deoarece
instituirea în sarcina instan ei de judecat a obliga iei de a verifica periodic
legalitatea i temeinicia m surii arest rii preventive constituie, dimpotriv , o
garan ie pentru respectarea dreptului p r ilor la un proces echitabil.
Împrejurarea c prevederile legale criticate nu stabilesc un termen maxim de
arestare, cum este cel de 180 de zile în cursul urm ririi penale ori cel dispus
de art. 140 alin. 2 din Codul de procedur penal referitor la încetarea de
drept a m surii arest rii preventive când, înainte de pronun area unei hot râri
de condamnare în prim instan , durata arest rii a atins jum tatea maximului
prev zut de lege pentru infrac iunea care face obiectul învinuirii, nu este de
natur a aduce atingere dreptului la solu ionarea cauzei într-un termen
rezonabil, neexistând identitate institu ional între m sura privativ de
libertate i solu ionarea cauzei.
Ca urmare, excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 160b i
art. 3002 din Codul de procedur penal a fost respins ca neîntemeiat .

161
 4. Decizia nr. 99 din 13 februarie 2007 referitoare la excep ia de
neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 5221 din Codul de procedur
penal

Prin Încheierea din 7 septembrie 2006, pronun at în Dosarul nr.

5.837/2006, Judec toria Oradea a sesizat Curtea Constitu ional cu excep ia
de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 5221 din Codul de procedur
penal , excep ie ridicat de Ciprian George Bratu Negru.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorul acesteia a
sus inut c "prevederile art. 5221 din Codul de procedur penal sunt
neconstitu ionale în m sura în care fac distinc ie între persoanele care au fost
judecate i condamnate în lips i pentru care s-a solicitat extr darea i
persoanele judecate i condamnate în lips pentru care nu s-a solicitat
extr darea i care s-au predat de bun voie autorit ilor". De asemenea, s-a
aratat c "dispozi iile cuprinse în textul de lege criticat au caracter
discriminatoriu, întrucât pentru prima categorie de condamna i ar tat mai
sus legea permite un proces de rejudecare echitabil, în timp ce celei de-a doua
categorii de condamna i nu li se asigur acest drept doar pentru faptul c nu a
fost cerut extr darea lor". În sus inerea neconstitu ionalit ii acestor
dispozi ii legale, autorul excep iei a invocat i înc lcarea prevederilor
constitu ionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare
la accesul liber la justi ie i ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
interna ionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Conven ia
pentru ap rarea drepturilor omului i a libert ilor fundamentale.
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate, Curtea a constat c
autorul acesteia solicit , în realitate, adoptarea unei noi solu ii legislative. În
acest caz, a a cum Curtea a re inut în mod constant, acceptarea acestei critici
ar echivala cu transformarea instan ei de contencios constitu ional într-un
legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constitu ie,
potrivit c ruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a rii". De
asemenea, s-a subliniat c , potrivit dispozi iilor art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, "Curtea Constitu ional se pronun numai asupra
constitu ionalit ii actelor cu privire la care a fost sesizat , f r a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Ca urmare, Curtea a decis respingerea ca inadmisibil a excep iei de
neconstitu ionalitate privind dispozi iile art. 5221 din Codul de procedur
penal .

162
 5. Decizia nr. 155 din 27 februarie 2007 referitoare la excep ia de
neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 397, art. 399 i art. 402 din Codul
de procedur penal

Curtea Constitu ional a fost sesizat prin Încheierea din 11

septembrie 2006, pronun at în Dosarul nr. 1.858/107/2006, a Tribunalului
Alba - Sec ia penal , cu excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art.
397, art. 399 i art. 402 din Codul de procedur penal , excep ie ridicat de
Nicolae Dra ovean într-o cauz având ca obiect solu ionarea unei cereri de
revizuire.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorul acesteia a
sus inut c prevederile art. 397, 399 i 402 din Codul de procedur penal
contravin dispozi iilor constitu ionale privind accesul liber la justi ie,
deoarece cererea de revizuire se adreseaz parchetului i nu instan ei de
judecat .
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate ridicat , Curtea a constat
c dispozi iile art. 397, 399 i 402 din Codul de procedur penal , instituind
reguli privind modul de solu ionare a cererii de revizuire, nu sunt de natur s
îngr deasc dreptul p r ilor de a se adresa justi iei pentru ap rarea
drepturilor, libert ilor i intereselor lor legitime i de a beneficia de un
proces echitabil. Legisla ia procesual penal prevede suficiente garan ii
pentru asigurarea accesului liber la justi ie, astfel, dup efectuarea cercet rilor
pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, procurorul înainteaz
întregul material împreun cu concluziile sale instan ei competente. De
asemenea, potrivit dispozi iilor art. 403 din Codul de procedur penal ,
instan a, ascultând concluziile procurorului i ale p r ilor, examineaz dac
cererea de revizuire este f cut în condi iile prev zute de lege i dac din
probele strânse în cursul cercet rii efectuate de procuror rezult date
suficiente pentru admiterea în principiu. În concluzie, din dispozi iile art.
397-406 din Codul de procedur penal rezult faptul c este obligatorie
sesizarea instan ei de judecat , care, dup verificarea probelor existente sau
dup administrarea de probe noi, se va pronun a cu privire la temeinicia
cererii de revizuire. Justificarea prezen ei organelor de urm rire penal în
procedura revizuirii se explic prin specificul acestei c i de atac, al c rei scop
îl constituie repararea erorilor judiciare de fapt cuprinse în hot rârile
judec tore ti definitive. Calea de atac a revizuirii presupune reluarea
procesului penal din faza de urm rire penal , restabilirea adev rului putând
duce la o alt solu ionare a cauzei decât cea dispus anterior, fiind necesar ca
i în aceast situa ie fazele procesului penal s fie respectate.
Pe cale de consecin , contrar sus inerilor autorului excep iei, Curtea
a re inut c prevederile art. 397, 399 i 402 din Codul de procedur penal nu
aduc atingere principiului liberului acces la justi ie, întreaga activitate

163
desf urat de procuror i de organele de urm rire penal , precum i întregul
probatoriu administrat fiind supuse controlului instan ei judec tore ti, astfel
c excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 397, art. 399 i art. 402
din Codul de procedur penal , a fost respins ca neîntemeiat .

6. Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 1403 alin. 1 teza a doua i art. 141
alin. 1 teza a doua din Codul de procedur penal

Curtea Constitu ional a fost sesizat prin Încheierea din 13

septembrie 2006, pronun at în Dosarul nr. 25.615/3/2006, de c tre Curtea de
Apel Bucure ti - Sec ia a II-a penal i pentru cauze cu minori i familie, cu
privire la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 1403 alin. 1 teza
a doua i art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedur penal , excep ie
ridicat de Nalini Ziya.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorul acesteia a
sus inut c textele de lege criticate încalc dispozi iile art. 16, 20, 21 i 53 din
Constitu ie, precum i art. 6 din Conven ia pentru ap rarea drepturilor omului
i a libert ilor fundamentale, deoarece nu poate formula o cale de atac
împotriva încheierii prin care s-a respins cererea inculpatului de revocare a
m surii arest rii preventive.
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate, Curtea a constat c
potrivit dispozi iilor art. 126 i ale art. 129 din Constitu ie, legiuitorul este
unica autoritate competent s reglementeze c ile de atac împotriva
hot rârilor judec tore ti în cadrul procedurii de judecat , precum i modul de
exercitare a acestora. În virtutea acestei competen e, legiuitorul stabile te
hot rârile judec tore ti împotriva c rora pot fi exercitate c ile de atac i
condi iile în care pot fi folosite aceste c i. În ceea ce prive te încheierile, ca
specie de hot râri judec tore ti pronun ate în cursul procesului, dar prin care
nu se solu ioneaz fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regul , decât
odat cu hot rârile judec tore ti care solu ioneaz fondul cauzei, care sunt,
potrivit dreptului nostru procesual penal, sentin ele i deciziile. Stabilind, prin
art. 3851 alin. 2 din Codul de procedur penal , c încheierile pot fi atacate cu
recurs numai odat cu sentin a sau cu decizia atacat , legiuitorul a ac ionat în
limitele competen ei sale, prev zute prin dispozi iile constitu ionale evocate
mai sus. Regula exercit rii c ilor de atac împotriva încheierilor numai odat
cu hot rârea prin care s-a solu ionat fondul cauzei se impune pentru
asigurarea desf ur rii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil,
exigen recunoscut cu valoare de principiu atât în sistemul nostru
constitu ional, cât i în Conven ia pentru ap rarea drepturilor omului i a
libert ilor fundamentale, care consacr la art. 6 paragraful 1 dreptul oric rei
persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public i într-un termen

164
rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercit rii c ilor
de atac împotriva hot rârilor judec tore ti, prin care se solu ioneaz fondul
cauzei, este asigurat accesul liber la justi ie. Faptul c încheierea prin care se
respinge cererea de revocare a m surii arest rii preventive nu este supus
niciunei c i de atac se explic , pe de o parte, prin necesitatea de a evita o
prelungire abuziv a procesului, iar pe de alt parte, prin aceea c ea poate fi
atacat cu recurs odat cu hot rârea prin care s-a solu ionat fondul cauzei.
Pe de alt parte, Curtea a re inut c nu se poate sus ine nici c art. 141
alin. 1 teza a doua i art. 1403 alin. 1 teza a doua din Codul de procedur
penal ar fi contrare art. 53 din Constitu ie, nefiind vorba de limitarea unui
drept constitu ional. Astfel, nicio prevedere a Legii fundamentale nu d o
consacrare expres dreptului la exercitarea c ilor de atac în orice cauz ,
oricând i de c tre oricine; dimpotriv , art. 129 din Constitu ie stipuleaz c
p r ile interesate i Ministerul Public pot exercita c ile de atac numai în
condi iile stabilite de lege.
O problem juridic similar , referitoare la faptul c încheierea de
edin prin care s-a respins cererea de revocare a m surii arest rii preventive
nu este supus separat c ii de atac a recursului, ce viza constitu ionalitatea
art. 141 alin. 1 teza a doua i a art. 1403 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedur penal , a fost tratat de Curte cu ocazia pronun rii deciziilor nr.
15 din 20 ianuarie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 145 din 17 februarie 2005, i nr. 121 din 1 martie 2005, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 22 martie 2005. A a
fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi care s determine schimbarea
acestei jurispruden e, considerentele deciziilor mai sus amintite î i p streaz
valabilitatea i în prezenta cauz .
Ca urmare, Curtea a decis respingerea ca neîntemeiat a excep iei
de neconstitu ionalitate privind dispozi iile art. 1403 alin. 1 teza a doua i art.
141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedur penal .

7. Decizia nr. 198 din 13 martie 2007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 51 alin. 2 i 3 din Codul de
procedur penal

Curtea a fost sesizat cu solu ionarea excep iei de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 51 alin. 2 i 3 din Codul de procedur
penal , excep ie ridicat de Lauren iu Grigore, Carlo Marius Dragomir i de
S.C."Anca - Irina" S.A. din Venus în dosarul nr. 1.776/2003, aflat pe rolul
Judec toriei V lenii de Munte.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorii au sus inut c
prevederile art. 51 alin. 2 i 3 din Codul de procedur penal îngr desc
accesul liber la o justi ie echidistant i dreptul la un proces echitabil prin

165
aceea c "este imposibil s poat fi recuza i judec torii unei instan e", mai
ales în situa ia unor instan e cu un num r mic de magistra i. Principiile
constitu ionale enun ate sunt înc lcate i prin imposibilitatea recuz rii pentru
acela i motiv a magistratului care solu ioneaz cauza, "fiind de neconceput ca
pentru situa ii noi create în succesiunea termenelor de judecat s nu poat fi
recuzat un judec tor pentru chestiuni evidente din care rezult interesul
acestuia în cauz i care apar cu prilejul invoc rii unor cereri în proba iune",
întrucât "motivul de recuzare a mai fost invocat la termenele anterioare."
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate astfel cum a fost
formulat , Curtea a constat c dispozi iile legale criticate nu aduc nicio
atingere liberului acces la justi ie i nici dreptului p r ilor la un proces
echitabil. Dimpotriv , reglementarea modului de formulare a cererilor de
recuzare, realizat prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina
realizare a drepturilor constitu ionale invocate. Stabilind c "cererea de
recuzare poate privi numai pe acei judec tori care compun completul de
judecat ", precum i faptul c este inadmisibil recuzarea aceleia i persoane
"pentru acela i caz de incompatibilitate i pentru temeiuri de fapt cunoscute
la data formul rii unei cereri anterioare de recuzare", legiuitorul a avut în
vedere limitarea abuzului de drept i a posibilit ilor de tergiversare a
solu ion rii cauzelor, în deplin concordan cu cerin ele dreptului la un
proces echitabil.
De altfel, reglementarea procedurii de solu ionare a cererilor de
recuzare, în ansamblu, reflect preocuparea legiuitorului pentru asigurarea
celerit ii acestei proceduri, respectiv pentru solu ionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, prin împiedicarea tergivers rii acestora, corespunz tor
cerin elor impuse de art. 21 din Legea fundamental .
De asemenea, Curtea a re inut c nu pot fi acceptate nici sus inerile
privind înc lcarea, prin acelea i texte de lege, a prevederilor art. 16 din
Constitu ie privind egalitatea în drepturi, deoarece art. 51 alin. 2 i 3 din
Codul de procedur penal se aplic în mod egal tuturor persoanelor aflate în
ipoteza normei, f r nicio discriminare pe criterii arbitrare.
A a fiind, Curtea a dispus respingerea ca neîntemeiat a excep iei
de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 51 alin. 2 i 3 din Codul de
procedur penal .

8. Decizia nr. 292 din 22 martie 2007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a prevederilor art. 25 din Codul de procedur
penal

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronun at în Dosarul nr.

11.360/300/2005, Judec toria Sectorului 2 Bucure ti a sesizat Curtea

166
Constitu ional cu excep ia de neconstitu ionalitate a prevederilor art. 25 din
Codul de procedur penal , excep ie ridicat de Dan Niculescu Isaiia.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorul acesteia a
sus inut c textul de lege criticat contravine dispozi iilor art. 11, art. 20 i art.
126 alin. (1) din Constitu ie, pentru motivul c judec toriile sunt instan e f r
personalitate juridic . În consecin , autorul excep iei a considerat c nici
judec torii de la aceste instan e nu pot fi abilita i s judece i s pronun e
hot râri, "deoarece nu au capacitate de exerci iu".
Analizând criticile de neconstitu ionalitate, Curtea a constatat c
acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeaz . Potrivit art. 126
alin. (2) din Constitu ie, stabilirea competen ei i procedurii de judecat este
atributul legiuitorului. Faptul c judec toriile nu au personalitate juridic nu
poate duce la concluzia c judec torii care î i desf oar activitatea în astfel
de instan e nu au capacitate de exerci iu, judec toriile fiind o structur
organizatoric a puterii judec tore ti, organizate potrivit Legii nr. 304/2004
privind organizarea judiciar . Pe de alt parte, Curtea a re inut c autoritatea
judec torilor decurge din dispozi iile constitu ionale i din actele normative
care stabilesc statutul acestora. Astfel, potrivit art. 124 alin. (3) din
Constitu ie, "Judec torii sunt independen i i se supun numai legii",
obliga iile lor fiind cele stabilite prin Legea nr. 303/2004 privind statutul
judec torilor i al procurorilor. În consecin , competen a judec torilor de a
judeca i a pronun a hot râri nu este determinat de faptul c judec toriile au
sau nu personalitate juridic . De altfel, Legea nr. 304/2004 nu stabile te
personalitatea juridic ca o condi ie pentru func ionarea instan elor de
judecat .
În leg tur cu art. 11 i art. 20 din Constitu ie, Curtea a constatat c
autorul excep iei nu a indicat actele interna ionale privitoare la drepturile
fundamentale ale omului pretins a fi înc lcate. În consecin , Curtea nu poate
exercita control cu privire la înc lcarea acestor dispozi ii constitu ionale.
Pentru aceste considerente, Curtea a decis respingerea ca
neîntemeiat a excep iei de neconstitu ionalitate a prevederilor art. 25 din
Codul de procedur penal .

9. Decizie nr. 304 din 29 martie 2007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedur penal i art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea i completarea Codului de procedur penal , precum i
pentru modificarea altor legi

Înalta Curte de Casa ie i Justi ie - Sec ia penal a sesizat Curtea

Constitu ional prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronun at în Dosarul
nr. 10.957/1/2006, cu solu ionarea excep iei de neconstitu ionalitate a

167
prevederilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedur penal i art. III alin.
(3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea i completarea Codului de
procedur penal , precum i pentru modificarea altor legi, excep ie ridicat
de Reta Ani ei în dosarul de mai sus, având ca obiect solu ionarea unei cauze
penale.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorul acesteia a
sus inut c prevederile legale men ionate încalc dispozi iile constitu ionale
ale art. 16 alin. (1) i (3) referitoare la egalitatea cet enilor în fa a legii i la
egalitatea de anse între femei i b rba i pentru ocuparea func iilor i
demnit ilor publice, ale art. 21 alin. (1) i (2) referitoare la liberul acces la
justi ie, ale art. 129 referitoare la Folosirea c ilor de atac, precum i ale art. 6
referitoare la Dreptul la un proces echitabil i ale art. 14 referitoare la
Interzicerea discrimin rii, ambele din Conven ia pentru ap rarea drepturilor
omului i a libert ilor fundamentale. Autorul excep iei a ar tat totodat c ,
anterior modific rilor aduse Codului de procedur penal prin Legea nr.
356/2006, notarul public, fiind judecat în prim instan de curtea de apel,
avea la îndemân doar calea de atac a recursului, spre deosebire de ceilal i
inculpa i, care, într-o ordine fireasc , puteau beneficia i de posibilitatea de a
uza de calea de atac a apelului. Cu toate c prin art. I pct. 13 din Legea nr.
356/2006 infrac iunile s vâr ite de notarii publici au fost scoase din sfera de
competen în prim instan a cur ii de apel1, dispozi iile tranzitorii
prev zute în art. III alin. (3) al aceleia i legi men in inegalitatea existent .
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate, Curtea a constatat c
dispozi iile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006, potrivit c rora cauzele
aflate pe rol la data intr rii în vigoare a legii vor continua s fie judecate de
instan ele competente ini ial, sunt norme de procedur , care, conform art. 126
alin. (2) din Constitu ie, cad în sarcina legiuitorului, acesta având deplina
libertate de reglementare. De altfel, schimbarea competen ei în sensul
recomandat de autorul excep iei presupune, pe de o parte, o înc lcare a
principiului constitu ional al neretroactivit ii legii i, pe de alt parte, are
semnifica ia unei solicit ri de modificare a textului, care excedeaz
competen ei Cur ii Constitu ionale. S-a constatat, de asemenea, c nu poate fi
primit nici critica referitoare la înc lcarea celorlalte dispozi ii constitu ionale
i conven ionale invocate, deoarece dispozi iile legale criticate nu con in
norme care s aduc atingere dreptului la folosirea c ilor de atac în condi iile
legii ori dreptului la un proces echitabil, aplicându-se tuturor persoanelor
aflate în aceea i ipotez juridic , f r niciun fel de discriminare pe
considerente arbitrare.
1
Prin Legea nr. 79/2007, legiuitorul a revenit asupra deciziei de a scoate calitatea de notar
public din rândul celor care conduc la stabilirea competen ei instan ei dup calitatea
f ptuitorului, astfel c infrac iunile s vâr ite de notarii publici sunt, din nou, de competen a
cur ilor de apel.

168
 Ca urmare, Curtea a dispus respingerea ca neîntemeiat a excep iei
de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea i completarea Codului de procedur penal , precum i
pentru modificarea altor legi.
Cât prive te art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedur penal ,
deoarece critica autorului excep iei a vizat varianta existent anterior
modific rii sale prin Legea nr. 356/2006, care nu a mai preluat solu ia
legislativ , i având în vedere i dispozi iile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, potrivit c rora "Curtea Constitu ional decide asupra excep iilor [...]
dintr-o lege sau dintr-o ordonan în vigoare [...]", Curtea a constat c
excep ia este inadmisibil i a respins-o pe acest temei.

10. Decizia nr. 306 din 29 martie 2007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 371 alin. 2 din Codul de
procedur penal

Curtea Constitu ional a fost sesizat prin Încheierea din 3 octombrie

2006, pronun at în Dosarul nr. 2.063/P/2005, de Tribunalul Gala i - Sec ia
penal , cu excep ia de neconstitu ionalitate a prevederilor art. 371 alin. 2 din
Codul de procedur penal , excep ie ridicat de Gic Ariton în dosarul de
mai sus, având ca obiect solu ionarea unei cauze penale.
În motivarea excep iei de neconstitu ionalitate autorul acesteia a
sus inut c prevederile legale men ionate încalc dispozi iile constitu ionale
ale art. 21 referitoare la accesul liber la justi ie, ale art. 16 referitoare la
egalitatea în drepturi, precum i ale art. 6 din Conven ia pentru ap rarea
drepturilor omului i a libert ilor fundamentele referitoare la dreptul la un
proces echitabil i ale art. 14 pct. 1 din Pactul interna ional cu privire la
drepturile civile i politice, care, în esen , se refer tot la dreptul la un proces
echitabil. Astfel, sintagma "instan a examineaz cauza sub toate aspectele"
permite extinderea apelului dincolo de limitele impuse acestei c i de atac, în
care judec torul este inut de principiul non reformatio in pejus. Critica
autorului porne te de la nemul umirea potrivit c reia instan a de fond a
judecat cauza f r s -l audieze i f r s exercite un rol activ. A a fiind,
sentin a pronun at ar fi lovit de nulitate i, în consecin , prin judecarea
apelului, este privat de primul grad de jurisdic ie - fondul -, care, solu ionat în
condi iile spe ei, este apreciat de autorul excep iei ca inexistent.
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate, Curtea a constatat c
dispozi iile legale criticate, potrivit c rora "instan a este obligat ca, în afar
de temeiurile invocate i cererile formulate de apelant, s examineze cauza
sub toate aspectele de fapt i de drept", nu aduc în niciun fel atingere liberului
acces la justi ie, care presupune, între altele, dreptul la un proces echitabil.
Astfel, efectul devolutiv al apelului are drept consecin repunerea cauzei în

169
discu ia instan ei sesizate cu judecarea c ii de atac. Aceasta presupune
transmiterea cauzei de la judec torul a quo la judec torul ad quem, care
promoveaz o verificare a modului cum s-a desf urat judecata i
solu ionarea f r o desfiin are prealabil a hot rârii. Verificarea se face îns
în limitele stabilite referitoare atât la persoana, cât i la calitatea pe care o are
apelantul, iar în cadrul acestor limite, instan a este obligat s examineze
cauza sub toate aspectele ce in de legalitatea i temeinicia hot rârii atacate.
A a fiind, prin normele deduse controlului se asigur exercitarea dreptului la
un proces echitabil, fundamentat pe regulile de baz ale procesului penal
referitoare la principiul legalit ii, afl rii adev rului i rolului activ al
instan elor de judecat .
În plus, autorul excep iei a criticat dispozi iile art. 371 alin. 2 din
Codul de procedur penal din perspectiva tirbirii liberului acces la justi ie,
deoarece a fost privat de judecarea în condi ii legale a fondului. Prevederile
contestate nu dispun îns nimic cu privire la solu iile ce pot fi date de instan a
de apel, acestea din urm fiind reglementate de art. 379 din acela i cod. Este
de observat c , potrivit art. 379 pct. 2 lit. b), aceasta poate dispune
rejudecarea, desfiin ând sentin a primei instan e pentru motivul c "judecarea
cauzei la acea instan a avut loc în lipsa unei p r i nelegal citate sau care,
legal citat , a fost în imposibilitate de a se prezenta i de a în tiin a instan a
despre aceast imposibilitate. Rejudecarea de c tre instan a a c rei hot râre a
fost desfiin at se dispune i atunci când exist vreunul dintre cazurile de
nulitate prev zute în art. 197 alin. 2, cu excep ia cazului de necompeten ,
când se dispune rejudecarea de c tre instan a competent ".
În sfâr it, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitu ie, "Competen a
instan elor judec tore ti i procedura de judecat sunt prev zute numai prin
lege", i art. 129 din Legea fundamental , "Împotriva hot rârilor
judec tore ti, p r ile interesate i Ministerul Public pot exercita c ile de atac,
în condi iile legii". Din analiza celor dou texte constitu ionale rezult c
reglementarea condi iilor i a procedurii de exercitare a c ilor de atac se
stabile te prin lege, dispozi iile constitu ionale necon inând prevederi în
aceast materie. În consecin , dispozi ia cuprins în art. 371 alin. 2 din
Codul de procedur penal reprezint o norm prin care se stabile te, în
raport cu celelalte dispozi ii care reglementeaz sistemul c ilor de atac, o
regul de baz a judec rii apelului în anumite limite impuse tocmai de
necesitatea garant rii dreptului la un proces echitabil.
Cât prive te critica referitoare la art. 16 din Constitu ie, Curtea a
constat c textul legal se aplic , f r vreo deosebire, pentru toate persoanele
vizate de ipoteza normei. Ca urmare, curtea a decis respingerea ca
neîntemeiat a excep iei de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 371 alin.
2 din Codul de procedur penal .

170
 11. Decizia nr. 330 din 3 aprilie 2007 referitoare la excep ia de
neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul
de procedur penal

Curtea Constitu ional a fost sesizat prin încheierile din 22

septembrie 2006, 18 octombrie 2006 i 25 octombrie 2006, pronun ate în
dosarele nr. 28.692/3/2006, nr. 9.169/2/2006 i nr. 9.133/2/2006, de Curtea
de Apel Bucure ti - Sec ia a II-a penal i pentru cauze cu minori, cu excep ia
de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul
de procedur penal , excep ii ridicate de Gabriel Becheanu, Iulian Drosu i
Mihaela Angela Sp taru, respectiv Kamel Ahmed Abdrabo Mohammed, în
cauze având ca obiect solu ionarea recursurilor formulate împotriva
încheierilor prin care au fost respinse cererile de revocare a m surii arest rii
preventive.
În motivarea excep iei autorii acesteia au apreciat c textul legal
criticat este neconstitu ional, întrucât restrânge, în mod nepermis, accesul
liber la justi ie, afecteaz dreptul la un proces echitabil i nu acord un
tratament egal tuturor participan ilor la procesul penal. S-a sus inut totodat
c textul legal criticat este neconstitu ional, întrucât încalc dreptul la un
recurs efectiv, astfel cum este reglementat de Conven ia pentru ap rarea
drepturilor omului i a libert ilor fundamentale. S-a mai aratat c art. 141
alin. 1 teza final din Codul de procedur penal aduce atingere prezum iei
de nevinov ie, nedând posibilitatea celui acuzat s probeze lipsa de
temeinicie a indiciilor care îl consider f ptuitor i c cel acuzat nu are acces
la toate mijloacele procesuale prin care s demonstreze c nu exist indicii
temeinice de natur a se lua o m sur preventiv împotriva sa.
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate ridicat , Curtea a re inut
urm toarele c dispozi iile legale criticate sunt o expresie, la nivelul legii, a
interpret rii date, prin Decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005, de Înalta Curte
de Casa ie i Justi ie, pronun at în urma formul rii unui recurs în interesul
legii, a prevederilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedur penal . Prin acea
decizie s-a stabilit c încheierea dat în prim instan i în apel, prin care se
dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arest rii
preventive, nu poate fi atacat , separat, cu recurs. În acest sens, s-a re inut c
"ra iunile pentru care în art. 1403 alin. 1 i art. 141 din Codul de procedur
penal nu a fost reglementat recursul împotriva încheierilor prin care, în
cursul urm ririi penale sau în cursul judec ii în prim instan ori în apel, a
fost respins cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arest rii preventive
constau, pe de o parte, în faptul c o nou cerere de revocare, înlocuire ori
încetare a arest rii preventive, pentru motive noi, poate fi formulat oricând
în cursul urm ririi penale sau al judec ii.

171
 Pe de alt parte, prin dispozi iile art. 146 alin. 12, art. 1491 alin. 13,
art. 159 alin. 8, art. 160a alin. 2 i art. 160b din Codul de procedur penal , se
asigur atât controlul judiciar imediat, realizat de c tre o instan ierarhic
superioar , asupra legalit ii i temeiniciei arest rii preventive în cursul
urm ririi penale i al judec ii, cât i verificarea periodic a legalit ii i
temeiniciei acestei m suri preventive în cursul judec ii".
Totodat , Înalta Curte de Casa ie i Justi ie a stabilit c "lipsa
posibilit ii de a ataca, separat, cu recurs încheierea pronun at în cursul
urm ririi penale sau în cursul judec ii în prim instan i în apel, prin care a
fost respins cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arest rii preventive,
nu contravine art. 5 paragraful 4 din Conven ia pentru ap rarea drepturilor
omului i a libert ilor fundamentale, potrivit c ruia «orice persoan lipsit
de libertatea sa prin arestare sau de inere are dreptul s introduc un recurs în
fa a unui tribunal, pentru ca acesta s statueze într-un termen scurt asupra
legalit ii de inerii sale i s dispun eliberarea sa dac de inerea este
ilegal ». A a cum rezult din jurispruden a Cur ii Europene a Drepturilor
Omului, art. 5 paragraful 4 din Conven ie nu garanteaz dreptul la o cale de
atac împotriva hot rârilor privitoare la arestarea preventiv , ci garanteaz un
grad de jurisdic ie, reprezentat de o instan independent , pentru luarea,
prelungirea sau men inerea arest rii preventive".
De altfel, Curtea a re inut c în acest sens este i jurispruden a sa cu
privire la aplicabilitatea art. 5 paragraful 4 din Conven ia pentru ap rarea
drepturilor omului i a libert ilor fundamentale - spre exemplu, Decizia nr.
458 din 28 octombrie 2004, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005. A a cum a stabilit în Decizia sa nr. 458
din 28 octombrie 2004, dublul grad de jurisdic ie se impune numai în ipoteza
prev zut de art. 2 pct. 1 din Protocolul adi ional nr. 7 la Conven ia pentru
ap rarea drepturilor omului i a libert ilor fundamentale, care se refer la
dreptul oric rei persoane "declarate vinovat de o infrac iune" de a cere
"examinarea declara iei de vinov ie sau a condamn rii de c tre o jurisdic ie
superioar ", deci la dreptul la o cale de atac împotriva hot rârii judec tore ti
prin care se constat vinov ia penal a unei persoane, iar nu la dreptul la
recurs împotriva încheierilor privind m surile preventive. De asemenea,
Curtea a re inut c art. 6 paragraful 1 din Conven ie nu impune dublul grad
de jurisdic ie.
Totodat , nu exist nicio înc lcare a prevederilor constitu ionale ale
art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, având în vedere c persoana
interesat , chiar dac nu dispune de o cale de atac împotriva încheierii prin
care prima instan sau instan a de apel a respins cererea de revocare,
înlocuire sau încetare de drept a m surii preventive, poate reitera o nou
cerere de revocare. Curtea, în jurispruden a sa, a stabilit c egalitatea în
drepturi nu înseamn uniformitate, astfel încât se impune aplicarea unui

172
tratament juridic diferit dac situa ia de fapt nu este identic . Astfel, pentru
asigurarea egalit ii de tratament juridic, mijloacele procedurale puse la
îndemâna învinuitului sau a inculpatului, respectiv a procurorului, pot fi
diferite - reiterarea cererii de revocare a m surii arest rii preventive, respectiv
atacarea cu recurs a încheierii prin care s-a admis cererea de revocare, având
în vedere pozi ia procesual diferit a învinuitului sau inculpatului, respectiv
a procurorului, i deci situa iile de fapt diferite în care ace tia se g sesc, f r
îns ca în acest mod s fie afectat egalitatea participan ilor la procesul penal.
În consecin , rezult i faptul c textul criticat respect întru totul cerin ele
art. 124 alin. (2) din Constitu ie, potrivit c ruia "Justi ia este unic , impar ial
i egal pentru to i".
Curtea a re inut c nu sunt înc lcate nici prevederile art. 23 alin. (7)
din Constitu ie, potrivit c rora "Încheierile instan ei privind m sura arest rii
preventive sunt supuse c ilor de atac prev zute de lege", cerin îndeplinit
de prevederile criticate. Totodat , Curtea a constat c dispozi iile art. 23 alin.
(11) din Constitu ie, invocate în sus inerea excep iei, nu au inciden în
cauz , întrucât textul legal criticat nu cuprinde nicio referire cu privire la
stabilirea vinov iei persoanei, ci prive te m surile preventive.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a dispus
respingerea ca neîntemeiat a excep iei de neconstitu ionalitate a
dispozi iilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedur penal .

12. Decizia nr. 332 din 3 aprilie 2007 referitoare la excep ia de

neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 171 alin. 41 i art. 198 alin. 3 din
Codul de procedur penal

Prin Încheierea din 4 octombrie 2006, pronun at în Dosarul nr.

372/2005, Judec toria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constitu ional cu
excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 171 alin. 4 i art. 198 alin.
3 din Codul de procedur penal , excep ie ridicat de Erdely Ede într-o cauz
penal în care acesta a fost trimis în judecat pentru s vâr irea infrac iunilor
prev zute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea i sanc ionarea faptelor de corup ie.
În motivarea excep iei autorul acesteia a ar tat c textele criticate
încalc dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului
penal de a- i alege singur avocatul i de a nu fi de acord cu substituirea
acestuia de c tre un alt avocat desemnat de avocatul ales, f r
consim mântul s u, sau de c tre unul desemnat din oficiu. În acest mod, s-a
ar tat, se ajunge la înc lcarea caracterului intuitu personae al contractului de
asisten judiciar .
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate ridicat , Curtea a re inut
c dispozi iile art. 171 alin. 41 teza a doua din Codul de procedur penal

173
prev d dreptul instan ei de judecat , în cazul în care asisten a juridic este
obligatorie, de a lua m suri pentru desemnarea unui ap r tor din oficiu care
s înlocuiasc ap r torul ales, atunci când acesta lipse te nejustificat la
termenul de judecat i nu asigur substituirea. Textul legal criticat nu
prevede dreptul arbitrar al instan ei de judecat de a proceda la înlocuirea
ap r torului ales, ci, din contr , protejeaz inculpatul de lipsa de diligen a
ap r torului s u ales, iar delega ia ap r torului desemnat din oficiu înceteaz
în momentul în care ap r torul ales se prezint la termenul de judecat sau
asigur substituirea sa cu un alt ap r tor.
A a fiind, Curtea a re inut c înlocuirea avocatului ales prin dispozi ia
instan ei, în ipoteza prev zut de textul de lege criticat, este o m sur de
natur a asigura continuarea judec rii cauzei, cu respectarea art. 171 alin. 2 i
3 din Codul de procedur penal . Totodat , aceast m sur procesual
asigur desf urarea cu celeritate a procesului penal, c ci în cazurile în care
asisten a juridic este obligatorie, dac avocatul ales nu se prezint în mod
nejustificat la judecarea litigiului, s-ar putea ajunge la situa ia ca printr-un
comportament abuziv s se tergiverseze solu ionarea cauzei. În consecin ,
nu se poate re ine c textul criticat încalc dreptul fundamental al unei
persoane supuse rigorilor procesului penal de a- i alege singur ap r torul,
acest drept al s u subzistând pe tot parcursul procesului. Dispozi ia legal
criticat este în concordan cu textul constitu ional al art. 24 alin. (2),
potrivit c ruia, "în tot cursul procesului, p r ile au dreptul s fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu". Este evident c textul constitu ional
prevede atât dreptul p r ii de a- i alege avocatul, cât i posibilitatea numirii
unui avocat din oficiu în cazurile prev zute de lege. În consecin , Curtea a
re inut c dreptul instan ei de judecat de a numi un ap r tor din oficiu în
condi iile art. 171 alin. 41 din Codul de procedur penal reprezint o aplicare
la nivelul legii a dispozi iilor art. 24 din Constitu ie.
În ceea ce prive te dispozi iile art. 198 alin. 3 din Codul de procedur
penal , Curtea a constat c i acestea nu îngr desc cu nimic dreptul
constitu ional la ap rare. Textul în cauz sanc ioneaz comportamentul
abuziv al ap r torului ales i nu vat m în niciun mod persoana care
beneficiaz de asisten a sa judiciar .
Ca urmare, Curtea a dispus respingerea ca inadmisibil a excep iei de
neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 171 alin. 41 i art. 198 alin. 3 din
Codul de procedur penal .

174
 13. Decizia nr. 334 din 3 aprilie 2004 referitoare la excep ia de
neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 70 alin. 2 teza întâi partea final
din Codul de procedur penal

Prin Încheierea din 31 octombrie 2006, pronun at în Dosarul nr.

2.315/2006, Judec toria Medgidia a sesizat Curtea Constitu ional cu
excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 70 alin. 2 din Codul de
procedur penal , excep ie ridicat de Vasile Museanu într-o cauz penal ce
prive te trimiterea sa în judecat pentru s vâr irea infrac iunii prev zute de
art. 271 alin. 1 din Codul penal.
În motivarea excep iei autorul acesteia a ar tat c textul constitu ional
invocat este înc lcat în m sura în care declara ia inculpatului poate fi folosit
numai împotriva sa. Astfel, se ajunge la situa ia ca m rturisirea inculpatului
s fie "regina probelor", ceea ce contravine adev rului obiectiv. Se mai arat
c aceast depozi ie trebuie privit ambivalent, atât în favoarea inculpatului,
cât i împotriva sa, nefiind benefic înf ptuirii justi iei ca instan a de judecat
s preia din depozi ie numai acele pasaje care sunt împotriva inculpatului.
Examinând excep ia de neconstitu ionalitate ridicat , Curtea a re inut
c , potrivit jurispruden ei Cur ii Europene a Drepturilor Omului, prezum ia
de nevinov ie prev zut de art. 6 paragraful 2 din Conven ia pentru ap rarea
drepturilor omului i libert ilor fundamentale este înc lcat "dac , f r
stabilirea legal prealabil a culpabilit ii unui învinuit i, îndeosebi, f r ca
acesta din urm s aib ocazia s - i exercite drepturile de ap rare, o decizie
judiciar care îl prive te reflect sentimentul c este vinovat" (Cauza Minelli
împotriva Elve iei, 1983). De asemenea, s-a mai re inut c aceast prezum ie
este înc lcat i prin afirma iile f cute de unii oficiali publici despre
investiga ii penale în curs, care încurajeaz publicul s cread în vinov ia
suspectului i care judec valoarea faptelor anterior unei decizii pronun ate de
autoritatea judec toreasc competent (Cauza Allenet de Ribemont împotriva
Fran ei, 1995).
În ceea ce prive te legisla ia româneasc , Curtea a constat c textul
art. 70 alin. 2 teza întâi partea final din Codul de procedur penal consacr
dreptul acuzatului de a p stra t cerea cu privire la faptele care îi sunt
imputate, deci de a nu contribui la propria sa acuzare, ceea ce reprezint un
element esen ial al conceptului de proces echitabil. Astfel, prin existen a
acestei garan ii procesuale, este protejat persoana acuzat de s vâr irea unei
infrac iuni de exercitare a unor presiuni din partea organelor de urm rire
penal . Dreptul acuzatului de a nu se acuza presupune ca organele de
urm rire penal s strâng probe i s dovedeasc vinov ia acuzatului, f r a
recurge la metode de coerci ie, cu nesocotirea voin ei acuzatului.
Cu privire la dreptul persoanei de a nu se autoacuza, Curtea Suprem
a Statelor Unite ale Americii, în Cauza Miranda vs. Arizona din 1966, a

175
statuat c orice m rturisire a acuzatului este inadmisibil dac nu i se aduc la
cuno tin , în prealabil, acele "avertismente Miranda". Astfel, înainte de
interogatoriu trebuie s i se aduc acuzatului la cuno tin faptul c
beneficiaz de dreptul la t cere, c orice declara ie a sa poate fi folosit
împotriva lui i c are dreptul s fie asistat de un avocat, iar dac nu are
suficiente resurse materiale va fi numit un avocat din oficiu spre a-l
reprezenta. Prin aceste garan ii procedurale se asigur în mod efectiv dreptul
acuzatului de a nu se acuza. Într-o alt cauz , Dickerson vs. United States,
2000, Curtea a reafirmat acest principiu - dreptul la t cere - ca fiind unul de
natur constitu ional , chiar dac nu este în mod expres prev zut în
Constitu ie.
Cu privire la situa ia din spe , având în vedere prevederile art. 63
alin. 2 din Codul de procedur penal , potrivit c rora "Probele nu au valoare
mai dinainte stabilit . Aprecierea fiec rei probe se face de organul de
urm rire penal sau de instan a de judecat în urma examin rii tuturor
probelor administrate, în scopul afl rii adev rului", nu se poate ajunge la
concluzia c m rturisirea ar fi "regina probelor". Art. 69 din acela i cod
prevede m sura în care se poate ine cont de declara iile date de învinuit sau
inculpat, reglementare similar , mutatis mutandis, cu cea care prive te
declara iile p r ii v t mate, p r ii civile sau celei responsabile civilmente (art.
75). Deci, textul de lege criticat nu poate fi interpretat în sensul c declara iile
f cute de inculpat sau acuzat au o valoare suprem . Mai mult, Curtea a
constat c este neîntemeiat i sus inerea potrivit c reia instan a de judecat
preia din declara ie numai acele pasaje care sunt împotriva inculpatului,
având în vedere finalitatea procesului penal - aflarea adev rului (art. 3 din
Codul de procedur penal ), precum i prevederile art. 4 din Codul de
procedur penal coroborate cu art. 69 din acela i cod, potrivit c rora instan a
de judecat , în virtutea rolului s u activ, administreaz probatoriul necesar
pentru aflarea adev rului i va ine cont de declara iile învinuitului sau ale
inculpatului f cute în cursul procesului penal numai în m sura în care sunt
coroborate cu fapte i împrejur ri ce rezult din ansamblul probelor existente
în cauz .
În consecin , Curtea a re inut c prezum ia de nevinov ie nu este
înl turat prin obliga ia organelor judiciare de a atrage aten ia învinuitului
sau inculpatului c ceea ce declar poate fi folosit i împotriva sa, dimpotriv ,
aceast obliga ie fiind o important garan ie procesual pentru satisfacerea
cerin elor unui proces echitabil. Prin aceast obliga ie este respectat dreptul
fundamental al persoanei de a nu se autoacuza.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a decis c nu se poate
sus ine, în niciun fel, înc lcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitu ie
i a dispus respingerea ca neîntemeiat a dispozi iilor art. 70 alin. 2 teza
întâi partea final din Codul de procedur penal .

176
 VII. Calendar legislativ

Ianuarie-Mai 2007

Material selectat de Corina MOVILEANU* i

Calina MUNTEANU*

IANUARIE

LEGI
1. LEGE nr. 6 din 9 ianuarie 2007 privind aprobarea Ordonan ei de
urgenta a Guvernului nr. 63/2006 pentru modificarea i completarea
Ordonan ei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circula ia pe
drumurile publice publicat în Monitorul Oficial nr. 30 din 17 ianuarie 2007
2. LEGE nr. 23 din 11 ianuarie 2007 pentru modificarea i
completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate
privat publicat în Monitorul Oficial nr. 61 din 25 ianuarie 2007
3. LEGE nr. 28 din 15 ianuarie 2007 pentru modificarea i
completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inven ie, republicat
publicat în Monitorul Oficial nr. 44 din 19 ianuarie 2007
4. LEGE nr. 33 din 16 ianuarie 2007 privind organizarea si
desf urarea alegerilor pentru Parlamentul European publicat în Monitorul
Oficial nr.28 din 16 ianuarie 2007

ORDONAN E
1. ORDONANTA nr. 14 din 31 ianuarie 2007 pentru reglementarea
modului si condi iilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în
proprietatea privata a statului publicat în Monitorul Oficial nr. 82 din 2
februarie 2007
2. ORDONAN nr.9 din 24 ianuarie 2007 privind reglementarea
unor m suri financiare în domeniul program rii cheltuielilor publice
publicat în Monitorul Oficial nr.72 din 31 ianuarie 2007

HOT RÂRI DE GUVERN

1. HOT RÂRE nr.20 din 10.01.2007 privind aprobarea renun rii
la cet enia român unor persoane, publicat în Monitorul Oficial nr.43/ 19
ianuarie 2007

*
Prep. univ. drd., Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i.
*
Prep. univ, Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Ia i.

177
 2. HOT RÂRE nr.34 din 17 ianuarie 2007 privind modificarea i
completarea anexei la Hot rârea Guvernului nr. 1.811/2006 pentru aprobarea
redistribuirii pe autorit i i institu ii publice a consilierilor pentru afaceri
europene publicat in Monitorul Oficial nr.35 din 18 ianuarie 2007
3. HOT RÂRE nr.57 din 24 ianuarie 2007 privind organizarea i
desf urarea în România, în anul 2007, a unor activit i conduse de exper i ai
Centrului de programe NATO publicat in Monitorul Oficial nr.66 din 29
ianuarie 2007

ALTE ACTE NORMATIVE

1. DECIZIE nr.10 din 17.01.2007 a Primului Ministru privind
modificarea componen ei Comisiei de disciplin pentru înal ii func ionari
publici, publicat în Monitorul Oficial nr. 40/19 ianuarie 2007
2. DECIZIA nr. 18 din 11 ianuarie 2007 a Cur ii Constitu ionale
referitoare la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 22 alin. (5)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 publicat în Monitorul
Oficial nr.119 din 16 ianuarie 2007
3. DECIZIA nr. 24 din 11 ianuarie 2007 a Cur ii Constitu ionale
referitoare la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 226 din
Legea nr. 31/1990 privind societ ile comerciale publicat în Monitorul
Oficial nr.89 din 5 februarie 2007

FEBRUARIE

ORDONAN E DE URGEN
1. ORDONAN A DE URGEN nr. 1 din 7 februarie 2007 privind
unele m suri pentru organizarea i desf urarea alegerilor pentru Parlamentul
European publicat în Monitorul Oficial nr. 97 din 8 februarie 2007
2. ORDONAN A DE URGEN nr. 8 din 20 februarie 2007
pentru modificarea din Ordonan a de urgenta a Guvernului nr. 1/2007 privind
unele m suri pentru organizarea i desf urarea alegerilor pentru Parlamentul
European i a art. 9^2 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea i
desf urarea alegerilor pentru Parlamentul European publicat în Monitorul
Oficial nr. 134 din 23 februarie 2007
3. ORDONAN A DE URGEN nr. 9 din 20 februarie 2007
privind unele m suri pentru mai buna organizare i desf urare a alegerilor
publicat în Monitorul Oficial nr. 135 din 23 februarie 2007
4. ORDONAN A DE URGEN nr. 12 din 28 februarie 2007
pentru modificarea i completarea unor acte normative care transpun acquis-
ul comunitar în domeniul protec iei mediului publicat în Monitorul Oficial
nr. 153 din 2 martie 2007

178
 HOT RÂRI DE GUVERN
1. HOT RÂRE nr.213 din 28 februarie 2007 pentru modificarea i
completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, aprobate prin Hot rârea Guvernului nr. 44/2004 publicat în
Monitorul Oficial nr. 153 din 2 martie 2007

ALTE ACTE NORMATIVE

1. DECIZIE nr.77 din 8 februarie 2007 a Cur ii Constitu ionale
referitoare la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 83 din Codul
penal publicata in Monitorul Oficial nr.176 din 13 martie 2007
2. DECIZIE nr.69 din 8 februarie 2007 a Cur ii Constitu ionale
referitoare la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 52 din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 publicata in Monitorul Oficial
nr.171 din 12 martie 2007

MARTIE

LEGI
1. LEGE nr. 44 din 6 martie 2007 pentru modificarea i completarea
Legii nr. 189/2003 privind asisten a judiciar interna ional în materie civil
i comercial publicat în Monitorul Oficial nr. 174 din 13 martie 2007
2. LEGE nr. 47 din 13 martie 2007 pentru completarea art. 5 din
Legea fondului funciar nr. 18/1991 publicat în Monitorul Oficial nr. 194 din
21 martie 2007
3. LEGE nr. 49 din 13 martie 2007 pentru modificarea i
completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativ pentru
elaborarea actelor normative publicat în Monitorul Oficial nr. 194 din 21
martie 2007
4. LEGE nr. 50 din 13 martie 2007 pentru modificarea i
completarea Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduit a func ionarilor
publici publicat în Monitorul Oficial nr. 194 din 21 martie 2007
5. LEGE nr. 53 din 13 martie 2007 pentru completarea art. 27 din
Ordonan a de urgenta a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul,
re edin a i actele de identitate ale cet enilor romani publicat în Monitorul
Oficial nr. 192 din 20 martie 2007
6. LEGE nr. 54 din 13 martie 2007 privind aprobarea Ordonan ei de
urgenta a Guvernului nr. 83/2006 pentru completarea art. 10 din Ordonan a
de urgenta a Guvernului nr. 97/2005 privind eviden a, domiciliul, re edin a i
actele de identitate ale cet enilor romani publicat în Monitorul Oficial nr.
192 din 20 martie 2007
7. LEGE nr. 56 din 13 martie 2007 pentru modificarea i

179
completarea Ordonan ei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul str inilor în România publicat în Monitorul Oficial nr. 201 din 26
martie 2007
8. LEGE nr. 69 din 26 martie 2007 privind modificarea lit. b) i c)
ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea i
sanc ionarea faptelor de corup ie publicat în Monitorul Oficial nr. 215 din
29 martie 2007
9. LEGE nr. 79 din 26 martie 2007 pentru modificarea art. 281 pct. 1
lit. b) din Codul de procedura penal publicat în Monitorul Oficial nr. 225
din 2 aprilie 2007

ORDONAN E DE URGEN
1. ORDONAN A DE URGEN nr. 16 din 14 martie 2007 privind
unele m suri pentru întarirea capacit ii administrative a României în vederea
îndeplinirii obliga iilor ce îi revin in calitatea sa de stat membru al Uniunii
Europene publicat în Monitorul Oficial nr. 187 din 19 martie 2007.
2. ORDONAN A DE URGEN nr. 19 din 21 martie 2007 pentru
modificarea i completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii i alte drepturi de asigur ri sociale publicat în Monitorul Oficial nr.
208 din 28 martie 2007
3. ORDONAN A DE URGEN nr. 22 din 28 martie 2007 pentru
modificarea i completarea art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal publicat în Monitorul Oficial nr. 230 din 3 aprilie 2007

HOT RÂRI DE GUVERN

1. HOT RÂRE nr.237 din 7 martie 2007 privind modificarea anexei
la Hot rârea Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscrip iilor
judec toriilor i parchetelor de pe lâng judec torii publicat în Monitorul
Oficial nr. 184 din 16 martie 2007

ALTE ACTE NORMATIVE

1. DECIZIE nr.190 din 13 martie 2007 a Cur ii Constitu ionale
referitoare la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 6 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 publicata in Monitorul
Oficial nr.269 din 20 aprilie 2007

180
 APRILIE

LEGI
1. LEGE nr. 91 din 10 aprilie 2007 pentru modificarea i
completarea Ordonan ei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea i
func ionarea cazierului fiscal publicat în Monitorul Oficial nr. 264 din 19
aprilie 2007
2. LEGE nr. 94 din 16 aprilie 2007 privind aprobarea Ordonan ei de
urgenta a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea i completarea Legii nr.
53/2003 - Codul muncii publicat în Monitorul Oficial nr. 264 din 19 aprilie
2007
3. LEGE nr. 104 din 19 aprilie 2007 pentru aprobarea Ordonan ei de
urgenta a Guvernului nr. 103/2006 privind unele m suri pentru facilitarea
cooper rii poli iene ti interna ionale publicat în Monitorul Oficial nr. 275
din 25 aprilie 2007
4. LEGE nr. 108 din 19 aprilie 2007 pentru modificarea Legii nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic publicat în Monitorul Oficial
nr. 275 din 25 aprilie 2007

ORDONAN E DE URGEN
1. ORDONAN A DE URGEN nr. 31 din 4 mai 2007 privind
completarea art. 23 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei
Deputa ilor i a Senatului publicat în Monitorul Oficial nr. 303 din 7 mai
2007

ALTE ACTE NORMATIVE

1. DECIZIE nr.330 din 3 aprilie 2007 a Cur ii Constitu ionale
referitoare la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 141 alin. 1
teza a doua din Codul de procedur penal publicata in Monitorul Oficial
nr.317 din 11 mai 2007

MAI

LEGI
1. LEGE nr. 129 din 5 mai 2007 pentru modificarea art. 10 din
Legea nr. 3/2000 privind organizarea i desf urarea referendumului
publicat în Monitorul Oficial nr. 300 din 5 mai 2007
2. LEGE nr. 132 din 8 mai 2007 privind aprobarea Ordonan ei de
urgenta a Guvernului nr. 96/2006 pentru modificarea i completarea Legii nr.
248/2005 privind regimul liberei circula ii a cet enilor români în str in tate
publicat în Monitorul Oficial nr. 323 din 15 mai 2007

181
 ORDONAN E DE URGEN
1. ORDONAN A DE URGEN nr. 34 din 9 mai 2007 pentru
completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea i desf urarea
referendumului publicat în Monitorul Oficial nr. 317 din 11 mai 2007
2. ORDONAN A DE URGEN nr. 35 din 9 mai 2007 privind
modificarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputa ilor i a
Senatului publicat în Monitorul Oficial nr. 317 din 11 mai 2007
3. ORDONAN A DE URGEN nr. 50 din 30 mai 2007 pentru
modificarea i completarea Ordonan ei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
privind privatizarea societ ilor comerciale publicat în Monitorul Oficial nr.
387 din 7 iunie 2007

HOT RÂRI DE GUVERN

1. HOT RÂRE nr.522 din 30 mai 2007 pentru modificarea i
completarea Hot rârii Guvernului nr. 432/2004 privind dosarul profesional al
func ionarilor publici publicat în Monitorul Oficial nr. 397 din 13 iunie 2007

ALTE ACTE NORMATIVE

1. DECIZIE nr.412 din 3 mai 2007 a Cur ii Constitu ionale
referitoare la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. 8 din
Ordonan a Guvernului nr. 5/2001 privind procedura soma iei de plat
publicat în Monitorul Oficial nr.342 din 21 mai 2007
2. ORDIN nr.1.371 din 29 mai 2007 al ministrului afacerilor externe
privind intrarea în vigoare a unor tratate interna ionale publicat in Monitorul
Oficial nr.397 din 13 iunie 2007

182
 VIII. Recenzii i semnale editoriale

RECENZIE

Nadia Cerasela DARIESCU∗

Constantin Ioan Gliga. Evaziunea fiscal . Reglementare – Doctrin

- Jurispruden , Editura C.H. Beck, Colec ia Praxis fiscal, Bucure ti, 2007,
pp. 226.

Lucrarea recenzat prin structur i metodologie, bazat pe un bogat

material bibliografic, corespunde atât exigen elor didactice universitare cât
i demersului tiin ific, având contribu ii originale la dezvoltarea cercet rii în
urm toarele domenii: economic, fiscal, criminologic, penal.
Apreciem, c este o lucrare bine închegat , materialul este prezentat
într-o manier clar i logica expunerii o fac mai accesibil i util . De
asemenea, este evident capacitatea de analiz i sintez a autoului.
Lucrarea este structurat pe un num r de apte capitole, care sunt
împ r ite, la rândul lor, în sec iuni, iar sec iunile sunt împ r ite în paragrafe.
Interesul juridic, economic i practic pe care îl reprezint lucrarea recenzat ,
este pre ios atât pentru cei care predau discipline precum dreptul financiar,
drept fiscal, dreptul fiscal al afacerilor, dreptul penal al afacerilor,
criminologie, infrac iuni prev zute în legi speciale, cât i pentru practicieni,
masteranzi, doctoranzi.
Autorul dedic Capitolul I intitulat R spunderea juridic în
realizarea veniturilor bugetare studierii: no iunii de r spundere juridic i a
formelor r spunderii juridice din perspectiva dreptului fiscal.
Capitolul II intitulat Istoricul impozit rii i evolu ia instrumentelor
de strângere a acestora prezint mai întâi, o incursiune istoric începând cu
Biblia i sfâr ind cu Declara ia Drepturilor i Libert ilor încheiat la New
York în anul 1765, apoi continu cu istoricul sistemului fiscal pe teritoriul
României prezentându-ne cel mai importante sanc iuni aplicate în cazul
sustragerii de la plata obliga iilor fiscale.
În Capitolul III intitulat Evaziunea fiscal –no iune i forme de
manifestare autorul, bazându-se pe literatura de specialitate, define te
no iunea de evaziune fiscal sus inând punctele de vedre ale literaturii de
specialitate i aducând noi argumente, insistând asupra idei c no iunea de
∗
Lect. univ. dr., Universitatea „Petre Andrei, Ia i”, Facultatea de Drept.

183
„evaziune fiscal legal ” nu are suport logic. În continuare prezint formele
evaziunii fiscale.
Capitolul IV intitulat Analiza normelor de incriminare a faptelor de
evaziune fiscal reprezint unul din punctele forte ale lucr rii. Autorul
dedic acestui capitol 92 de pagini. respectiv, de la pagina 37 la pagina 129.
În prima sec iune intitulat Considera ii generale asupra Legii 241/2005
sunt prezentate asem n rile i deosebirile dintre vechea reglementare a
evaziunii fiscale, respectiv Legea 87/1994 i noua reglementare a evaziunii
fiscale prin Legea nr. 241/2005 insistând pe elementele de noutate pe care le
aduce noua lege. De asemenea, întemeindu-se pe opiniile literaturii de
specialitate i pe propriile opinii sunt prezentate neajunsurile noii legi.
Sec iunea a doua intitulat Aspecte de ordin procesual este dedicat de
autor studierii criteriilor în func ie de care se determin competen a material
în efectuarea urm ririi penale. O discu ie interesant , sus inut prin
argumente proprii, o face autorul asupra no iunii de „pagub ” ar tând c
citez. „Competen a organelor de urm rire penal este determinat de valoarea
pagubei efective, i nu de prejudiciul rezultat prin ad ugarea penalit ilor i a
major rilor de întârziere.” Sec iunea a treia intitulat Analiza no iunilor
definite de lege autorul î i exprim propriile puncte de vedere cu privire la
controversele sau confuziile pe care legea le produce prin definirea a apte
no iuni. Sec iunea a patra de i intitulat Scurt caracterizare a infrac iunilor
prev zute de Legea nr. 241/2005 prezint în mod detaliat infrac iunile care
constituie evaziune fiscal , dând o denumire proprie fiec rei infrac iuni i
anume: nerefacerea documentelor distruse (art. 3); refuzul de prezentare a
documentelor (art.4); împiedicarea verific rilor (art. art.5); stopajul la surs
(art.6); punerea în circula ie a timbrelor i tipizatelor (art. 7); ramburs rile
nelegale (art. 8); infrac iuni de evaziune fiscal (art. 9). Credem c totu i art.
9 ar trebui s aib o alt denumire eventual, „Alte fapte care constituie
infrac iuni de evaziune fiscal ” deoarece toate celelalte fapte prev zute de art.
3-7 constituie tot evaziune fiscal ”. Sec iunea a cincea intitulat Cauza de
nepedepsire în materia evaziunii fiscale studiaz art. 10 alin.1 al Legii
241/2005. Autorul în prima parte a acestei sec iuni ne prezint argumentele
invocate de literatura de specialitate în baza dispozi iilor art. 10 alin.1, î i
prezint în cea de a doua parte a acestei sec iuni a a cum ne-a obi nuit,
propriile p reri, apoi prezint opinia Cur ii Constitu ionale dat prin Decizia
nr. 529/2006. Tot în aceast sec iune este prezentat art. 11 al Legii 241/2005.
Autorul în Sec iunea ase intitulat Alte aspecte reglementate de Legea
241/2005 studiaz , analizeaz i comenteaz art. 12 al Legii 241/2005 care
se refer la dec derea din drepturile civile pentru persoanele condamnate
pentru s vâr irea vreuneia din faptele incriminate de lege. Sec iunea a aptea
intitulat Aplicarea în timp a normelor civile, administrative sau de drept
financiar destinate complinirii celor prev zute în Legea nr. 241/2005

184
prezint o importan deosebit pentru cititor deoarece autorul arat cum
anumite norme: penale, civile, financiare, administrative complinesc Legea
nr. 241/2005.
Capitolul V intitulat Aspecte criminologice specifice evaziunii
fiscale introduce cititorul, într-o mic incursiune, în literatura juridico-
economic interbelic care studiaz evaziunea fiscal . Acest capitol continu
cu studiul: cauzelor evaziunii fiscale, formelor concrete de manifestare a
evaziunii fiscale, cu efectele evaziunii fiscale analizate din diferite unghiuri,
metodelor prin care se m soar evaziunea fiscal , tendin ei i dinamicii
evaziunii fiscale i se încheie cu prevenirea i combaterea evaziunii fiscale.
Capitolul VI intitulat Aspecte de drept comparat relevante în
combaterea evaziunii fiscale este împ r it în dou sec iuni. Prima sec iune
este intitulat rile cu presiune fiscal ridicat iar cea de a doua sec iune
este intitulat rile cu presiune fiscal sc zut . Autorul analizeaz în prima
sec iune legisla ia în domeniul evaziunii fiscale din apte state i anume:
Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia, Irlanda i Suedia iar în cea de-
a doua sec iune analizeaz legisla ia în domeniul evaziunii fiscale din patru
state i anume: Japonia, Elve ia, Tunisia i Statele Unite ale Americii.
Autorul consider aceste state ca fiind cele mai reprezentative pentru studiul
de fa .
În Capitolul VII intitulat Concluzii autorul justific de ce individul
este supus tenta iei de a s vâr i evaziune fiscal considerând c pentru
combaterea fenomenului este nevoie mai întâi de „o dezvoltare a con tiin ei
civice a contribuabilului i formarea unui sentiment de onestitate fiscal la
nivelul fiec rui individ”. Nu credem c concluziile constituie un capitol
separat. Deci, din punctul nostru de vedere trebuie scris doar Concluzii. În
continuare autorul justific de ce a structurat astfel lucrarea i acolo unde
este cazul face aprecieri asupra unor aspecte studiate în aceast lucrare.
Achies m, la propunerea f cut de autor pe baza legisla iei olandeze de a
avea „judec tori fiscali” care a a cum men ioneaz autorul „s judece cauze
având ca obiect fapte de evaziune fiscal , pentru a se preveni astfel
persisten a cazurilor de practic judiciar neunitar manifestat pân în
prezent.” În privin a opiniei exprimate de autor astfel: „ ar fi util a se avea în
vedere stabilirea obliga iilor bugetare ale unui cet ean român toate
veniturile pe care le realizeaz aceasta indiferent în ce col al lumii” cred c
trebuie s inem cont de dubla impunere care trebuie evitat i legisla ia
statului respectiv în domeniu.
În concluzie, s sper m c , speciali tii, practicienii, doctoranzii
masteranzii i studen ii vor citi cu mult aten ie aceast lucrare i inând cont
de faptul c , sistemul legislativ în domeniu fiscal este într-o permanent
schimbare vor fi aten i, la toate aspectele prezentate de autor i poate vor
participe la îmbun t irea cadrului legislativ actual.

185
 Semnale editoriale (sem. II/2006 – sem. I/2007)

1. Andreescu, Marius. Principiul propor ionalit ii în dreptul

constitu ional. Editura C. H. Beck, Bucure ti, 2007.
2. Antoniu, George; Vl ceanu, Adina; Barbu, Alina. Codul de
procedur penal . Texte. Hot râri. Jurispruden a CEDO, Editura Hamangiu,
Bucure ti, 2006.
3. Catrinciuc, Petre. Regimul juridic al str inilor, Editura C. H. Beck,
Bucure ti, 2007.
4. Chilea, Drago . Drept interna ional public, Editura Hamangiu,
Bucure ti, 2007.
5. Chi , Ioan. Umanismul dreptului execu ional românesc, Editura
Hamangiu, Bucure ti, 2007.
6. Cristu , Nicoleta. Traficul de persoane, proxenetismul, crima
organizat , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
7. Chiri , Radu. Conven ia european a drepturilor omului -
comentarii i explica ii, volumul I, Editura C. H. Beck, Bucure ti, 2007.
8. Constanda, Andreea. Sanc iunile de procedur în procesul civil.
Practic judiciar , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
9. Cosma, Daniel-Marius. Cartea funciar , Editura Hamangiu,
Bucure ti, 2007.
10. Cri u, Anastasiu. Tratamentul infractorului minor în materie
penal , Editura C. H. Beck, Bucure ti, 2007.
11. Dariescu, Nadia Cerasela. Drept financiar, Casa de editur Venus,
Ia i, 2006.
12. Dariescu, Nadia Cerasela. Raporturile patrimoniale dintre so ii
str ini având aceea i cet enie i cu domiciliul în România, Editura Lumen,
Ia i, 2006.
13. Dariescu, Nadia Cerasela. Raporturile patrimoniale dintre so ii
români având aceea i cet enie domicilia i în str in tate, Editura Lumen,
Ia i, 2007.
14. D nil , Ligia. Organizarea i exercitarea profesiei de avocat,
Editura C. H. Beck, Bucure ti, 2007.
15. Deaconu, tefan. Metodologie juridic . Curs practic pentru
studen i, Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
16. Dima, Traian. Drept penal. Partea general , ed. a II-a, Editura
Hamangiu, Bucure ti, 2007.
17. Dr gan, Jenic . Ac iunea penal i ac iunea civil în procesul
penal, Editura Ministerului Administra iei i Internelor, Bucure ti, 2006.

186
 18. Galiceanu, Vasile; Galiceanu, Florin. Contraven ii. Ghid practic
pentru agentul de ordine public , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
19. Grigorie-L cri a, N. Prestarea muncii pe baz de conven ii civile.
Obliga iile bugetare datorate, Editura C.H.Beck, Bucure ti, 2007.
20. Irinescu, Lucia. Filia ia fa de tat . Practic judiciar , Editura
Hamangiu, Bucure ti, 2007.
21. Jugastru, C lina; Ungureanu, Ovidiu. Drept civil. Persoanele. Ed a
2-a, Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
22. Mast can, Olivian. R spunderea penal a func ionarului public,
Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
23. Matei, Dorel George. M surile preventive. Practic judiciar ,
Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
24. M dur lescu, Emilia. Traficul de influen . Studiu de doctrin i
jurispruden , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
25. Mrejeru, Theodor; Mrejeru, Bogdan. Judecata în prim instan .
Aspecte teoretice i jurispruden în materie, Editura Universul Juridic,
Bucure ti, 2006.
26. Mrejeru, Theodor; Mrejeru, Bogdan. Ac iunile în procesul penal.
Aspecte teoretice i jurispruden în materie, Editura Universul Juridic,
Bucure ti, 2006.
27. Neagu, Ion. Drept procesual penal. Tratat, vol.I-II, Editura Global
Lex, Bucure ti, 2006.
28. Neagu, Ion. Drept procesual penal. Sinteze de teorie, spe e, grile,
Editura Rentron&Straton, Bucure ti, 2006.
29. Negril , Carmen. Apelul în procesul civil. Practic judiciar ,
Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
30. Pamfil, Mihaela Laura. Titularii dreptului de apel în cauzele
penale, Editura Lumen, Ia i, 2007.
31. Pa ca, Viorel. Modific rile Codului penal. Comentarii i
explica ii, Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
32. Pintea, Alexandru. Drept procesual penal, Editura Sitech,
Bucure ti, 2006.
33. Pivniceru, Mona-Maria. Drept interna ional public. Edi ia a 2-a,
Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
34. Pivniceru, Mona-Maria. Rezolu iunea i rezilierea contractelor.
Practic judiciar , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
35. Ponta. Victor; Dragnea, Mihail Viorel; Mitroi, Mihai. Drept penal.
Partea general , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
36. Rusu, Aurelia. Executarea obliga iilor. Practic judiciar , Editura
Hamangiu, Bucure ti, 2007.
37. Rusu, Ioan Marcel, Drept execu ional penal, ed. a 2-a, Editura
Hamangiu, Bucure ti, 2007.

187
 38. Rusu, Ioan Marcel, Institu ii de drept penal. Partea general ,
Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
39. Stancu-Tipi c , Mariana. Persoanele juridice de drept public,
Editura C. H. Beck, Bucure ti, 2007.
40. Stoica, Andreea. Infrac iunile contra patrimoniului. Practic
judiciar , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
41. tef nescu, Beatrice. Garan iile juridice ale respect rii legii
procesual penale în activitatea de judecat , Editura Hamangiu, Bucure ti,
2007.
42. Theodoru, Grigore. Tratat de Drept procesual penal, Editura
Hamangiu, Bucure ti, 2007.
43. Ti ian, Dana. Cauzele cu infractori minori în materie civil i
penal . Practic judiciar , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
44. Trif, Roxana Maria. Desfacerea c s toriei prin divor i partajul
bunurilor comune ale so ilor, Editura Hamangiu, Bucure ti, 2007.
45. Tudor, Georgiana. Tulburarea de posesie. Practic judiciar ,
Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
46. iclea, Alexandru. Codul muncii adnotat, Editura Hamangiu,
Bucure ti, 2007.
47. Varga, Attila. Constitu ionalitatea procesului legislativ, Editura
Hamangiu, Bucure ti, 2007.
48. Vasiliu, Alexandru, Nulit ile în procesul penal. Practic
judiciar , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
49. Vasiu, Ioana; Vasiu, Lucian. Prevenirea criminalit ii informatice,
Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
50. Vintil , Gheorghe. Daunele morale. Studiu de doctrin i
jurispruden , Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.
51. Vl doiu, Nasty Marian. Protec ia constitu ional a vie ii,
integrit ii fizice i a integrit ii psihice. Studiu de doctrin i jurispruden ,
Editura Hamangiu, Bucure ti, 2006.

188