Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nagtereagi dezvoltarea
psihologieicomunitifii
1. Introducere
sfar$itul rlzboiului psihologilor le-a fost conferit un statut public qi oficial in cadrul
sistemului alctrtuit din patru discipline centrale din domeniul sdnitltii mentale - psihiatria,
psihologia clinic5, activitatea sociali psihiatricl gi nursing-ul psihiatric. Chiar dacl spe-
cialigtii se luptasertrpentru acestsmtut, acestaa legat disciplina qi mai puternic de conceplia
lansati de a doua revolugiedin sfera sinetdtii mentale, adicd de mentalitateaconform clreia
tulburlrile psihologice ar fi de naturi individuali 9i intrapsihicS.
Aceste necesitdli de clasificare, diagnostic Ai tratament ap5rute in timpul celui de-al
doilea rtrzboi mon$ial i-au frcut pe psihologi str conceptualizezeindividul ca pe un om mai-
-mult-sau-mai-pu1inpsihoterapeutic: frecare individ poate fi conceptualizat, ingeles gi
ingrijit conform unor principii terapeutice de naturtr psihologici gi de origine empiricf,
(Tyler, 1970). Dupd rdzboi, s-a produs o intoarcere la un model conservator gi individualist
de patologie 9i ingrijire care a fost sprijinit printr-o campanie puternicS, sustrinutl qi
finanEat[public, menitl sI formeze un numtrr suficient de terapeutri,inclusiv de specialigti
in psihologie clinictr, pentru a satisface necesitilile celor intorqi de pe front. Pentru
psihologie, acest efort s-a concretizat in conferinla lui Boulder din 1949 dedicat[ formlrii
specialigtilor in psihologie clinictr, prin care a fost institugionalizat un model integrat al
cercetiitorului profesionist, in care intrau ca gtiinli de baz[ psihologia academic5, apoi ca
baztr profesional5 diagnosticul qi psihoterapia individuall, iar ca leglturd cu paradigma
medicall gi hegemonia profesional[ medicald un bolnav internat inrr-un contexr medical
Gaimy, 1950).
Subordonarea psihologiei - in calitate de disciplin[ centrald in sectorul sinIr5(ii
mentale- unui establishmenrdin sfera igienei mentale a determinat-o s5-gi vdnd5, cum
spune Sarason (1981), dreptul de primogeniturd 9i tradilia de cercerare academicdqi
rafinament intelectual pe un pre[ de nimic. Aceasta inseamnEcX ,,psihologia clinicd devine
o parte a migclrii de igientrmentall dominatl de medicini, mai limitati la nivel teoreticqi
contextual,ftir[ nici o preocuparepentru naturaordinii sociale9i pe cdt de imperialistd,pe
atdtde viguroasi" (Sarason,1981,p. 833). Psihologiagi-a deschiscaleasprebani gi putere
acceptandun model de ,,maladie" individualist, ob$ndnd in acelagi timp o pozilie de
ordinul doi permanent[ gi izolarea profesionald. S-a indepdrtat totodatl de interesul penrru
dezvoltareaunui model teoretic care sI includtr factorii sociali care contribuie la determi-
nareadeosebirilor individuale gi s-a ocupat, in schimb, de utilizarea gi legitimarea abord[rii
medicale conventionale a tulburlrilor psihologice gi a tratamentului acestora. intr-adevir,
prevederilestatutului Administraliei Americane a Veteranilor (US VeteransAdministration\
specificau ci cei intorgi de pe front trebuia sd fie tratali ca indivizi care aveau nevoie de
ingrijire privati.
4. Semneleunei reyolufiisociale:
de la jumltatea secoluluipAnI la ,rgreatsociety"
4.1. Psihologiacomunitl(ii
DupI ce s-audefinit pe ei ingigi ca psihologi comunitari stabilindu-gica domeniu de interes
psihologiacomunittrtii,acegtipionieri s-austrtrduitsI precizezece intelegeauprin sustinerea
unei pozilii amt de indrlznele. Tentativalor de a depdgigranilele sectoruluiigienei mentale
a comunittrlii, carede putin[ vreme clpdtaseforma institulionalizatl a unui sistemna[ional,
a cerut din partea lor eforturi ce s-au concretizatin noi conceplii paradigmatice.Noua
paradigmd a psihologiei comunitdlii care s-a nlscut la Swampscotta fost un model
multidisciplinar alternativ. Acest model a incorporat metodelepsihologiei gi le-a aplicat
unor problerne noi ; a creat noi concepte; s-a focalizat gi pe schimbareacomunittrlilor
pentru a crea comunittrli slnitoase in care ar fi trebuit sd se dezvolte gi sd fie sprijinite
persoaneslnltoase; a configurat un model de educare gi formare pentru a pregdti pe
succesoriiparticipanlilor ca psihologi comunitari gi moqtenitori ai acestornoi roluri.
Participanlii au cdzut de acord asuprafaptului cd rolul lor ar fi trebuit str fie acela de
teoreticieni implicali (participant conceptualizers).Rolurile de cercetdtor gi clinician
indeplinite cu deta;are, fdrE implicare personald,au fost consideratenepotrivite pentru
psihologii comunitari gi refuzate.A fost subliniat faptul ctr psihologii comunitari trebuiau
s[ participe activ la eforturile comunitilii, in comunit5lilein interiorul ctrroralucrau ca gi
fall de persoaneledin comunitatecu care lucrau, dar qi cI trebuiaus5-gipunl la dispozilie
propriile abilitl[i conceptualecare stltuserd in centrul formlrii ca psihologi.
Grupul de la Swampscotta recomandatca modelul educativ adoptatpentru formarea
psihologilor comunitari sd nu fie cel medical. Era necesarinsd un model interdisciplinar
avAnd la bazi psihologia gi alte gtiinle sociale qi gtiinle ale comportamentului.A fost
admis[ necesitateade a dezvolta programe de studiu specifice prin explorarea unor
perspectivediverse,dar a fost subestimatlincludereaformtrrii specificein cadrul militantis-
mului social gi politic gi al militantismului psihologic. In sfArgit, s-a subliniat faptul cI
formareacercetltorilor ar trebui s5-gipropuni sI aplice orienttrrileexistentein cercetarea
psihologicEla studiul noilor teme aperutein psihologia comunittrlii.
Participanlii au stabilit 9i diferite arii de cercetarecare plreau sI aibl o pertinenli
specialtrin in[elegereaqi elaborareadomeniului lor de interes abia identificat. Au pus in
evidenli urmltoarele arii de cercetare: 1) persoanelein comunitate,cu o atentie sporitl
acordati efectelor produseasupralor de mediul fizic Si social, atdt ca indivizi izolali, cAt
gi ca membri ai unor organizalii sociale; 2) reactiilepersoanelorla schimbareaplanificattr,
evaluategi indicate de diferite strategiide intervenliesocialS; 3) relatiile dintre condiliile
socioculturaleqi funclionareapersonalit5lii pentru a inv51acum gestioneazi persoanele
stresul; 4) examinareaefectelorprodusede cltre organizaliilesocialeasupraindivizilor, in
NASTEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII r39
,,un rezboi impotriva sirdciei" pentru a crea ceea ce el a denumit ,,O mare societate"
(,,A great society"). Johnsona mentinut, amplificAnd-o, 9i implicarea Statelor Unite in
rlzboiul din Vietnam. Tulburdrile provocatede acesteevenimenteau avut repercusiuni
asupraintregii Fri, inclusiy asupramigclrii de suslinerea psihologiei comunitllii. Vom
schila consecinlelesalein secliuneaurmltoare. Aici, ni se pare important sI ne concentrlm
atenfiaasupratensiunii intrinsecedintre ethos-ulpsihologieicomunitdlii qi ethos-uligienei
mentalecomunitare.Contradicliile dintre ele n-au fost rezolvateIa Swampscott$i nu sunt
nici astlzi rezolvate. Pentru a inlelege fundamenteleacestoraeste necesarsd intrelegem
natura paradigmeiigienei mentalecomunitare.O vom examinaimediat in detaliu.
Igiena mentali comunitarl gi conceptul de preVenireau apdrut din necesitateade a
conceptualizaproceselecomunitaregi de a pregiti modelede intervenfiemenite s[ realizeze
schimblri pe scarl largI. Modelele psihodinamice gi psihopatologiceindividuale erau
inadecvatepentru un asemeneascop. Pentru a construi un astfel de model alternativ de
igienl mentald comunitarl s-au adoptatca bazd modelelemedicalede strnltatepublicl qi
ecologie biologicl deja existente.Totugi, din punctul de vedere al psihologiior orienta(i
spreschimbareasocial5,acestemodeleaveaugravelacunepentruc[ nu inglobauperspective
psihologice, sau conceptii ale persoanelor,sau ecologii umane creativeori orientate spre
dezvoltare.
Din perspectivasenddtii publice, abordareamaladiei se face in termeni de incidentdli
de preponderenfda cazurilor la nivelul comunit5lii, gi nu prin prisma cazurilor izolatecare
sunt supusetratamentului. Incidenla se referl la numlrul de cazuri noi de imbolndvire
intr-o unitate de timp prestabilitd(de exemplu,pe an), corespunzAnd unui numtrr precis de
persoane(de exemplu,la 1.000 de persoane).Preponderentase referl la numirul de cazuri
efectivedintr-un momentoarecareal perioadei.De exemplu,dacdo maladieesteincurabiltr,
preponderenfa(cantitateadintr-un moment oarecarepentru un numlr precis de oameni)
poate sI creascS,ajungdndchiar sI deplgeasctrcu mult incidenla. O astfel de maladie este
controlabill doar prin rata deceselorprintre persoaneleafectate.
Pentru a aplica aceastl concepfiela igiena mental5 comunitartrera necesarl in primul
rdnd introducereaunei definitii a igienei mentale.Definilia adoptatl se refereala adaptarea
la societate: in practic5, aceastedefinilie a fost operationalizatl in termeni negativi.
Aceastainseamni cd o comunitatesdnltoasl din punct de vederemental era o comunitate
fIrI (saucu rate redusede) maladii mentale,potrivit definiliilor medicale.Aceastl definilie
nu con(ineao orientarecdtre schimbareasociald,ci iEi asumamai degrabXlegitimitateaqi
..salubritatea"ordinii sociale existente.
Iniliatorul principal al acestuimodel a fost Gerald Caplan (1964), care a proiectat un
ansamblu de strategii pentru a crea comunit5li sdnltoase reducAnd inciden[a gi pre-
ponderenlabolilor mentale.Strategiileau fost incorporateintr-o structurdde prevenirecu
trei niveluri, pe care o vom prezentaaici in linii mari in ordine descendenti,de la cea mai
conservatoare,prevenireatertriarI, la cea mai inovatoare,prevenireaprimard.
Prevenireaterfiard trebuia s[ se.ocupe de reducerearatei gi de diminuarea naturii
distructive a maladiei mentalein comunitate,organizAndservicii pe scarl largl (non-indi-
viduale) pentru bolnavii mentali deja identificafi, propunAndgi dezvoltAnd,de exemplu,o
politicl de ingrijire a membrilor comunittrtii locale prin day hospitals, spitale de noapte
etc. Aceastdalternativl (intea sd impiediceindepirtareapacienlilor de locuinfa lor, de locu.
de muncl qi de comunitate gi, ca atare, izolarea lor in ospicii, lucru ce ar fi permis
comunitdlii ,,si igi strAngl rAndurile" firl ei. Se prevedeacI aceastl abordarear fi redus
duratadificultdtilor pentru intreagacomunitate,reducAndpreponderenlamaladiei mentale
Alte componenteale acesteiorientlri erauprogramelede tratamentgi reabilitareefectualr
de profesioni$tiin spitale(qi nu atAt simpla internare),folosireaparaprofesioniqtilor 9r.
NA$TEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII
5. Consolidare,contraatacEi restricfie:
din 1,970pflni la jum[tatea anilor '80
niciodattr rezolvate. PrezentAndistoria acelor ani, voi incerca sd subliniez cele mai
importanteteme gi modul cum au fost abordate.
Diferite aspecteale modelului medical s-au dovedit limitative pentru psihologie, mai
ales pentru psihologia comunitllii, in special accentul pus pe abordareapasivd conform
clreia disfunctiatrebuiel5sat5sI atingl un stadiuavansatpentru a fi tratad apoi ca un caz'
Acestmodel pare potrivit in specialpentru cei instlrili gi doar ei gi-l pot permite. Totodat5,
s-a demonstratc[ aceast[ orientareare o eficacitatecurativl limitatl mai ales la cazurile
mai pulin grave (ibidem).
Alternativapropustr,modelul preventiv,se focalizape reducereaintensit[1iidisfuncliei,
dar f?iceao separalienet[ intre tentativelede prevenirea apariliei unor presupuseentititi
patologicegi cele menite s[ promovezestrndtatea psihologic5$i buntrstarea.In ciuda acestei
sciziuni ideologice gi a fazei precoce de dezvoltarea sectorului, Cowen amintegtecd se
fEceaudeja eforturi notabile care cuprindeau abordlrile orientate spre persoanl 9i spre
sistem,programelede intervenfieasupracrizei gi o \aste gamdde activitlti de consultanlS.
Folosirea neprofesionigtilorin domeniul sentrtltii mentale glsise sprijin gi se extinsese
rapid. Apoi atentia s-a concentratpe prima copilirie, in special in situalii netraditionale
ct* sonf $coalasau centrul zonelorurbane. Cowena ajuns la concluziacd, degi disciplina
nu era conturatl pe deplin, ea ofereatotuEio alternativl valabild la modeleletradilionale.
Specificulslu constain atenlia acordatdanalizeigi modificdrii sistemelorsociale,ca 9i in
tendinlade a obfine sprijin maxim pentru adaptareacontextelor9i a programelor.
in 1973,au avut loc Ai doul conferinlenafionalecu implicalii in dezvoltareapsihologiei
comunitdlii. Amflndoui au fost sponsorizate de NIMH. Prima a fost o conferinl5
t44 TEORII SI METODOLOGII
I
NA$TEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII r49
Ei sunt constrAngisI se intrebe care sunt valorile ce trebuie apErate,ce motive imping
societateain directriaatingerii unor anumite scopuri gi cum trebuie actionat pentru a
schimbascopurile qi instituliile societ5lii. Apoi, schimbareasociali impune aparilia unor
mutatii in relaliile dintre persoanelece Ei-auasumatanumiteroluri, ca gi intre persoanegi
institugii qi viceversa. Pentru a sublinia cd realizarcaunor schimblri sociale comportl
dificultdli mai mari decAtaceleacare apar in cazul unor schimblri tehnologice,autorul
mentioneazl o analizl precedentl a lui Fairweathercare suslinea cd ,,De aceea, pare
axiomntic cd o intertenyie ajunge sdfie acceptabild pentru o societate direct proporyional
cu misura fn care inovalia nu implicd o schimbare tn privinya rolurilor Si a organizdrii
socialea acelei societdsi"(1972, p.7, cursivein original).
Rappaportcontinua analizasa afirmAndcI esteimportantsI se stabileascddacl anumite
conditii socialedeterminatevariazdin funclie de opliunile individuale, de defectelesau de
calittrtileprefiguratesau in funclie de caracteristicilesistemului,cum sunt factorii sociali
sau economici. Aspectul crucial il constituie ideea cI, pentru a realiza o schimbare
constructivX,eforturile trebuie dirijate spre [inta sau {intele potrivite. Potrivit autorului,
sarcinapsihologilor comunitari (qi a altor specialigtiin gtiinle sociale)esteaceeade a face
ca oameniisI fie conqtientri de existenlaunor alternativegi de a evaluarezultateleprobabile.
O altd responsabilitateconstl in ajutorul dat comunit[1ii la realizareaschimblrilor dorite
Ei la evaluareaeforturilor flcute. Propunerilelui Rappaportau multe elementeprelioase,
chiar dacl adeziunealui la relativismul cultural pare si se sprijine pe nigte fundamentecam
oscilante.Degi respectareaEi recunoagterea diversitltii par in mod evidentmai bune pentru
oricine atunci cind sunt comparatecu un conformism forpt in raport cu orice standard
social, totugi o adeziunela relativismul cultural pare sd nu se potriveasci cu un astfel de
ideal. De exemplu, a$acum a demonstratHolocaustulslvArgit de nazigti, este necesarsX
fie recunoscuteintr-o oarecaremlsuri valorile care transcendlimitele orictrrui standard
cultural particular sau autodefinit de citre un grup.
Sarason(1971)a afirmat cI noi construimrealit[trilenoastreinterne gi externegi suntem
construili la rAndulnostru de citre ele. E de presupusctr aceasticonstruc[iea realit5lii este
continudqi cd 9i contextelede viali sunt psihosociale.Totodati, trebuie sI se bazezeqi pe
comunitategi/sau culturd, ca qi pe individ. Rezult5 de aici c5, pentru a inlelege lumea
noastrdqi pe noi ingine in mod individual gi colectiv, trebuie sd ne in[elegempe noi ingine
qi din perspectivacuiva care este complet diferit de noi. AdicI trebuie sd admitem c[
perspectivelenoastrepersonale(ca gi aceleaale oricui altcuiva) sunt intrinsec limitate de
propria noastrdnaturtr,de experienfelenoastreqi de pregltirea intelectual5.Dacb a$astau
lucrurile, rezultl cI fiecare dintre noi trdieqte in interiorul unei matrice de procese de
schimburireciproceEi continuein cadrul clreia realitatea,valorile gi existenlatuturor au un
statutegal, adicd au o legitimitate egal5, deoarececuprind bazavielii fieclruia dintre noi.
Analiza lui Sarasonne demonstreazd cd avemdatoria de a forma ierarhii de valori care
sd respecteintegritateaobligaliilor pe care fiecarepersoanl gi le asuml in mod constantin
raport cu viala qi care, in acelagitimp, sI ne protejezeindividual gi colectiv, ca sd nu ne
distrugem unii pe al1ii. Ne gdsim astfel in fala unei sarcini ulterioare care presupune
clasificareazonelor noastrede acord (convergenli), individuale gi colective, in raport cu
variatelenoastremo$teniri culturale; a zonelor de deosebireacceptabile(divergenle)- a
gamei noastre de diversitateacceptat[; gi a zonelor noastrede conflict gi de acord sau
dezacordin privinla modurilor de a gestionaastfel de conflicte. Acesteultime sarcini par
sI reprezinteun ansamblude provoclri pe care psihologii comunitari, din diferite motive,
nu le-au abordatintr-o asemenea mlsuri incAtsi-Ei atingl scopulde a imbunltSli substanlial
calitateavielii comunitlJilor9i societililor din care fac parte.
15 4 TEORIISI METODOLOGII
6. Reevaluare,reinserfie,rena$teresau schimbare
de direcfie: de ta jumltatea anilor '80 pAni in anii '90
Iscoe (1987), f5cAndeforturi, probabil, si prezinte intr-o lumin[ mai buni un cadru
mixt, a subliniat cX un rezultat pozitiv al migcdrii de psihologia comunitdlii era acela cl
psihologii lucrau in cadrul comunitltilor, chiar dacXnu era deloc bine cd manifestauincd
un interes de tip clinic. Schneider(1987), care urmdrise gi incercasesI sprijine migcarea
de psihologia comunitllii incd de la inceputurile ei, v5zAnd lucrurile din perspectiva
NIMH, era ingrijorat de faptul cd psihologia comunitltii era incl legatd de un sistem
sanitardeja invechit, dominat in continuarede profesioni$ti,interesatincl de specializare
gi modelatinctr de sistemelede recunoagtere academic5,ce propagauchiar acestevalori. El
observaci dezvoltareadisciplinei fuseseimpiedicatdgi de dificult[tile enorme aptrrutein
construirealeglturilor comunitare.
Reinserlia. Cel pulin una din forgelecare ac[ioneazl pentru a influenla viitorul unui
grup in afirmare cum este acela al psihologilor comunitari este tendinta membrilor s5i de
a lua ca model grupul ce aparfinecurentului principal din care s-au desprins.La jumltatea
anilor '80, au apdrutpresiuniin interiorul grupului psihologilor comunitaripentru oblinerea
unei specializdrigi pentru autorizareaexercitdrii profesiei. Chiar dacd acestetentativeau
eguat, Divizia qi-a modificat propria denumire din Divizie de Psihologia comunitdlii
(CommunityPsychology Division) in Divizie de CercetareSiAcliune tn comunitate (Division
of Community Research and Action), incercAnd, aparent, str-gi consolideze imaginea
gtiinlificl 9i de tip academic Ai sd facl un pas inapoi in ce privegte angajamentulde
integrare in comunitate. Totodat5,ca o reac[ie datorattrin parte unei deplasdri, la nivel
na[ional, cltre o pozilie ideologictrmai conservatoarece s-a soldat qi cu o redefinire a
prioritdgilor de finanfarepublic6, a fost acordatl mai multi aten(ie gi a fost investiti mai
multtr energiein prevenireapatologiilor de diverse feluri precum maladiile metale, abuzul
de stupefiantesau violen[a. O datd cu treptatareducerea finanldrilor pentru centrelede
igientr mentald gi, in consecinfI, o datl cu cre$tereanecesititii ca astfel de centre sl-qi
gtrseasc[singurepropriile sursede finanlare, activitdti precum consultanlasau educaliaau
cedat locul psihoterapieisubventionatedin fonduri publice pentru persoanelenevoiaqe9i
din asiguririle de sdnltate pentru clasa de mijloc. Defavorizalii, in special membrii
minoritdlilor, erauincd o datdmarginalizali progresiv.Fornindu-sede la aceleagiconsiderente,
au fost tdiate fondurile publice destinatestudenlilor gi programelor inovatoarede formare
de mare anvergurd.Fondurile rlmase au fost folosite pentru formareade tip clinic pentru
tratareabolnavilor mentali conform concepfieitradilionale. S-au atenuatastfel criticile la
adresamodelului de profesor individualist cu spirit intreprinzdtor,programelede formare
universitar[ $i pe teren au redevenittraditionale qi a sclzut numlrul studentilor provenili
din rAndurileminoritllilor qi cu o orientarecomunitardcare manifestauinterespentru acest
sector.in fine, dintr-un alt punct de vedere,psihologiacomunitllii a fost in parte victima
propriilor succeseparticulare (Snowden,1987). De exemplu, conceptualizareaqi studiul
stresului, al sprijinului social Ei al competen[eiau fost absorbite in interiorul curentului
principal al psihologiei, transformAndpsihologia comunitdlii intr-un sector mai putin
specific.
6 . 1 .A n ii' 9 0
Firegte,a doulzeceaaniversarea psihologiei comunitdlii a constituit doar un moment de
evaluaregi a avut o functie selectivS.In stadiul actual, e normal sI ne intreblm ce s-a mai
intAmplat in domeniul comunitSlii 9i cum se prezintd disciplina in momentul in care
deceniulanilor '90 incepe si prindl contur. O explicalieulterioard derivi din faptul cX cei
ce activeazdin acest domeniu sunt implicati mai activ in autoexaminareaqi evaluarea
progreselorinregistratede cbtre psihologii care lucreazl in domenii mai consolidateale
psihologiei. O cercetareiniliatd de revistele de specialitatedemonstreazdcd exist5 un
anumit consens asupra multor teme, printre care qi aceasta; disciplina a fost foarte
productivl in ceea ce privegte intervenliile la scarl redusdasupra comunitililor sociale,
intervenlii focalizatepe schimbareaindividual[. Datelearatl cI acesteproiectesunt eficace,
in ciuda anvergurii lor limitate. Totuqi, de obicei, iniliatorii programelornu reugescsi se
institulionalizezein interiorul comunitd[ilor vizate gi, de aceea,programelenu continud
prea mult timp dup[ ce autorii lor s-au dedicat altor activit5li. Sectorul a stimulat o
disponibilitate generali de angajarein activit5li de respiralie mai largd gi in interiorul
cadrului constituit de paradigmelede cercetaregi de intervenlie tradilionale.
Atenlia acordat[ inilial grupurilor minoritare gi problemelor acestorafusesein parte
inglobatl in rubrica mai generall a diversitdlii culturale. Aga cum au observatTrickett,
Wattsgi Birman (1994), aceastlviziune mai ampli poateoferi numeroaseavantaje.intdi de
toate, plaseazdorice individ - inclusiv pe membrii grupurilor majoritare - in interiorul
unui contextcultural. in al doilea rAnd, schimbdcentrul de interespentru cd fiecare individ
e vtrzutin interiorulunui context,subliniindo perspectiviecologicl. in al treilearind, se
concentreaz[mai cu seamdasuprapunctelor tari, gi nu doar asupralimitelor unui grup. in
al patrulearAnd, pune accentulpe faptul cI diversitateaesteo caracteristiclpozitivd, qi nu
negativl. Apoi, poate gi sd pun[ in evidenf5 cdt de important este sI diversifici fie
aparenta,fie modelele de via15 9i de bunlstare in cadrul disciplinei. Acest ultim cAqtig
poate deveni aspectul cel mai important al fenomenului pe termen lung, pentru cI, in
general,psihologia esteconsiderzuttr cea mai monocultural5dintre gtiinlele sociale.Totugi,
gi
Trickett colaboratorii sii nu au observat un lucru carepoateconstitui o limitl a orientdrii
cdtre diversitateacultural5, Ei anume faptul c[ aceastapoate distrageatenlia de la situalia,
r62 TEORII $I METODOLOGII
7. Concluzii
ForrestB. Tvler