Capitolul5

Nagtereagi dezvoltarea
psihologieicomunitifii

1. Introducere

Orice relatarea unor evenimenteistorice este in sine o reconstructrie selectivl a unui

;ontext, a unor evenimente,idei saupersoane.Le reconstruie$te pornind de la o perspectivi
5i utilizAndniqtecunogtinlecare nu existauin acel momental istoriei. A-l descrieconstituie
Dentruautor, mai ales daci a fost participant la acea istorie, un prilej fbarte atrlgitor de
r-9i regla vechi conturi gi de a obline aposteriori victoria in unele bitllii pierduteanrerior.
Intr-un anumesens,pozilia mea fa[5 de psihologiacomunit5lii esteaceasta.Voi incerca sd
rezumevenimentelecu obiectivitate,dar trebuie sd previn cititorul cI am prejudeciti si si-i
:er inlelegeredacd pozilia mea pare una plrtinitoare.
Voi incepe prin a trece in revistl cAtevaimportante perspectivegtiinlifice qi sociale
lezvoltate in ultimii treizeci de ani - care oferl un cadru teoretic mai elaborat datoritd
;iruia se poate inlelege cum am ajuns la acest stadiu in psihologia comunitltii in Statele
Lnite - gi unele din temelepe care le abordlm acum la noi. Vreau sd subliniez cI atentia
nea esteindreptatdspre StateleUnite, astfel incdt, doar dacl nu citez alli autori, comenta-
:iile mele se concentreaziasupradezvolttrrilorcare au avut loc in acestcontext.
Acum treizeci de ani, exista un consens general in privinla naturii universitare a
-ortodoxiei" dominantein StateleUnite gi toli credeamin existenlaunei ierarhii a culturilor
;onform ctrreiaculturile mai pulin ,,civilizate" sau ,,avansate"nu puteauproduce sisteme
:ognitive sau sistemede valori unice gi superioaresau la fel de valabile. Pe vremeaaceea,
:u ne gAndeamla rolul disciplinelor noastre sau la rolul nostru in societateEi nu ne
:onsideramreprezentanfiai unor intereseparticulare sau afectali de prejudecili culturale.
"n schimb,concepeamdisciplina noastrdgi pe noi ingineca pe nigteparticipantriangajaliin
:Sutareadezinteresatda adevlrului; eram convinqi cI aclionlm intr-un context $i cu
rodalitlli independentede valori. De atunci au apdrut gi s-au afirmat intregul cAmp al
.toriografiei gtiinlifice qi conceptelede paradigmdgtiinlifici Ei de revolulie qtiinlificl.
{cum, comunit[tile $tiintifice acceptdcd actualelecunoEtinfeacreditate(paradigmaactualS)
iunt parlial construitein decursulistoriei, cd sunt in mod intrinsec limitate gi distorsionate
ir cI, treptat, vor fi inllturate gi inlocuite de o paradigmi mai noud Ei de o mai mare
rnverguri explicativS. Acum trei decenii nu existau concepteprecum indigenizareasau
:tversitateaculturald, s4u, oricum, semnificalia lor era diferitd de cea de astlzi, cAnd
istfel de concepte sunt consideratepertinente chiar $i pentru construirea unor teorii
i:iinlifice, pentru validareagi inlelegerealor.
T32 TEORII$I METODOLOGII

in acestcapitol, am examinatpsihologiacomunitilii ca ramurl a psihologiei, vdzutdca

disciplinl academicdgi helping discipline in Statele Unite, adic[ in societateain care e
cuprinsd qi in care e utilizat5. Am analizat psihologia comunitSlii gi ca pe o sfidare la
adresaconcepliei pe care disciplina o are despre sine ins[gi. Totodat5,avAnd in vedere
orientareaspre valori care caracterizeazd segmenteimportanteale psihologieicomunit5lii,
am acordato atenfie special5acelor aspecteale disciplinei care se referd la calitateavielii
societililor Ei a indivizilor qi la schimbareasociall gi individuald.
In organizareaacestui capitol, am adoptat o abordare cronologicd Ei contextuall.
Cercetdtorii au clzut de acord asupra faptului cd qtiintraeste cumulativl: totugi, prea
putind atentie a fost acordati modului in care gtiin[a este modelatdde contextul social. E
vorba de o omisiunedeplorabili in orice domeniu, dar in psihologiacomunitS{iiestechiar
de neiertat. PAnI la urmd, disciplina se ocupd de persoanegi de comunitdtile lor. Iar
comunitllile, inclusiv comunitateapsihologilor comunitari, sunt influenfate tocmai de
contextul lor social.

2. Precursorii: de la Pinel la Freud

Hobbs (1964) a descrismodeleleistoricecare au contribuitla formareaparadigmelor

schimblrii individualegi socialein psihologiaoccidentalSca pe o sucesiunede trei revolulii
in domeniul s5n5tdtiimentale.Este esenlialsd cunoagtemcAtevalucruri privitoare la aceste
revolulii pentru a intrelegecum s-a desflqurat a treia dintre ele, adicd igiena mentall a
comunitSlii qi psihologia comunit5lii in StateleUnite.
Prima revolutie din domeniul slndtdtii mentale igi are r[ddcinile in preluareacritici a
ideilor privind natura fiintelor umane lansatede psihiatrul francez Phillipe Pinel. (Con-
ceptia lui avea la rAndul ei propriile origini istorice, culturale gi personale,dar pentru
scopurilenoastree suficient s[ pornim de la el.) Eliberareabolnavilor mentali din carcerele
din Paris in timpul Revoluliei francezeefectuatdde Pinel (Reisman,1991)esteconsiderati
in generalgestul care a marcat aceastl revolufie, iniliind gi simbolizAnddeplasareade la
sistemulde mentalitSlipredominant,in care bolnavii psihici erau consideralicriminali sau
indivizi posedafide demoni, spre un sistemcare ii consideraniqte bolnavi care au nevoie
de un tratamentumanitar. O astfel de schimbarede paradigml, cum am defini-o astlzi, a
fost consecintaunei tranzilii mai generaledin lumea occidentall care a conferit valoareqi
demnitate personal5tuturor indivizilor. AceastXnoul paradigml s-a rlsp6ndit rapid din
Franfa in Anglia Ei in StateleUnite.
Totuqi, a$acum se intdmpldcu orice doctrinl revolu[ionar5,aceastlprimd revolulie din
domeniul s5n5t5tiimentale se adaptaprin multe aspectela exigen[elevremii sale; prin
altele insd, a introdusuneie idei pentru acceptareacdrora ar fi fost nevoiede alte revolulii
Benjamin Rush a fost unul dintre principalii psihiatri americani gi un pionier al acestei
revolulii. A fost qi unul din semnatariiDeclaraliei americanede independen[5din 1776
Totugi, 9i el era tarat de limitele vremii qi ale culturii sale: credeain sclaviegi era convins
cd negrii ar fi bolnavi mentali din cauza culorii pielii lor. Cum condilia lor nu putea fi
schimbatX,el propuneaca negrii str fie impiedicali sI se reproducl pAni cdnd rasa lor va
displrea. in schimb, o jumltate de secol mai tdrziu, Eli Todd, un alt eminent psihiatru
americancare milita in favoareatratamentuluiumanitar al bolnavului mental, a afirmat ci
intr-o democrafie cetilenii au o responsabilitatespeciall fa15 de cei care sunt atat de
nefericili. Vieluirea intr-o democratiegenereazdsperan(eintr-o viati mai bunl care adesea
nu se adeveresc,accelerAnd,in consecinli, imboln5virea.Todd credeacI, din moment ce
 NA$TEREASI DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII TJJ

societateacreaseacestea$tepterigi era in parte responsabil5pentru cI nu reuqisesi le

satisfacd,ar trebui sXiqi asumegi o parte din responsabilitate
ingrijindu-sede victimele sale.
Concepliile lui Todd gi ale altor autori au premers perspectiveicomunitare asupra
problemei nefericirii umane. Cu toate acestea, nici perspectiva lor, nici tratamentul
umanitar apdrat de ei nu au supravieluit dezvoltdrii oragelor americaneqi enormului gi
diversificatului aflux de imigranli care au acoperit nevoia de forli de muncl in Statele
Unite, aflate in curs de industrializarein epocace a urmat rlzboiului civil. Se flcea apel
la gtiinlI (darwinism social) pentru a se justifica dominareaefectivl a anglo-saxonilorin
StateleUnite, in cadrulunei doctrineculturalecu un puterniccaracterindividualist.Cum
psihologia abia se infiripa, aceste valori erau alimentate gi de ethos-ul universitSlilor
sermanespre care viitorii psihologi nord-americanise indreptauin masl pentru a-qi face
studiileuniversitare.Acesteuniversitlli erau autoritare,cu ierarhii severe,puJindispusesI
aibl contacte cu societateaqi focalizate pe un model imprumutat din fizicS, bazat pe
laborator.La sfdrgitul secoluluial XIX-lea, doctrina tratamentuluiumanitar al bolnavului
mentalera in generalignorat5.in StateleUnite, psihologiaa inceput si capeteun caracter
institulional intr-un moment al evoluliei paradigmaticecare definea pe membrii s5i drept
oamenide gtiinl5 cultri,care erau profesori universitaridetagalide social ce studiaumintea
dupl exemplulsavan{ilordin domeniul$tiintelorexacte.Era vorba de indivizi cu o orientare
aculturali/anistorici afla1i in c[utarea unor legi generale in interiorul unei paradigme
explicativereduclioniste(Tyler, 1970).Cu toateacestea,chiar in aceastlperioadS,psiho-
iogii din StateleUnite puneau la punct aplicatriiempirice mai directe ale disciplinei lor.
Acesteevolulii sunt descrisein paragraful urmltor.

3. O deviere: de Ia Freud pfini la jumitatea secolului

La inceputurile secolului XX, in Statele Unite, psihologii, interesatis5-9i aplice

cuno$tinlele$i metodele lor, nu fbceau o separafieneti intre dezvoltareacunoagterii gi
aplicareaacesteiagi nu se gAndeaunici mlcar cd rolul lor ar fi diferit in raport cu primul
sau cel de-a doilea aspectal activitltii lor (ibidem). in acea vreme, predomina ideea cI
tlinlele umane sunt rafionale, iar cunoagtereageneralEeste direct aplicabil5 la cazurile
particulare.William James,careesteprobabil qi astlzi cel mai importantpsihologamerican,
era ferm convins ci este posibilS formarea unor habitudini mentale pozitive (Reisman,
l99l). Aceasti convingerea lui a fost sprijinitd qi de Clifford Beers,un fost bolnav mental,
5i impreundau iniliat miqcareade igiend mental5. in aceeagiperioadd, Lightner Witmer
aplica idei luate din psihologia experimentali in diagnosticareacomportamentuluiindivi-
dual gi in inducereanoilor comportamente.in activitateasa era ajutat de profesori gi nu de
terapeuti(ibidem). Aceastainseamnl cI nu ficea o distinclie neti intre rolul omului de
>tiintl Si acela al profesionistuluispecializatin disciplineaplicative; nu suslinea$i nu
utiliza, ca Freud, o distinclie intre expert gi destinatarulserviciilor.
O orientare similarl cu cea a lui Witmer gi Jamess-a manifestatin cadrul miqcdrii
aga-numitelorSettlementHousescare a avut loc in StateleUnite la inceputul secoluluiXX.
Persoanelecare au creat acesteHousesgi au lucrat in cadrul lor se consideraucatalizatori
ai comunitElii (un mdr bun le vindeci 9i pe cele ce s-au stricat in butoi), care indeplineau
rolul de invif5tori gi de modelepentru beneficiari. AcesteHousesau aplrut in principalele
;entre urbane gi au constituit instrumenteimportantepentru consolidareaconceptiei
;onform cdreia America este un,,creuzet" (melting pot), devenindcentre de asisten[I
curativl gi de socializarea multor imigrantrinefamiliarizafi cu ,,stilul de vialI american"
13 4 TEORII $I METODOLOGII

(Levine gi Levine, 1992).Migcareatribunalelorpentru minori (JuvenileCourt) s-abazatpe

o abordaresimilar5, suslinAndctr delincvenlii trebuie sI fie recupera{iqi nu pedepsili.
Psihologia ca $tiintl igi gtrseaun domeniu de aplicare gi in sectorul instrucliei, in
special in seleclia elevilor mai dotali intelectual gi a celor care ar avea nevoie de ajutor
material sau de asistenld.Aceasti dezvoltarea dat un impuls migcirii psihometricecare a
ajuns sI aibd un rol de prim ordin in selecliagi repartizarearecrutilor in timpul primului
rdzboi rnondial. A influentat totodaH gi miEcareacare promova testele de inteligenld 9i
diagnosticulinfantil. in cele din urm5, acesteactivitl{i au degeneratin eforturi de sterilizare
selectivi gi in politici de imigraremenite sI previnl deteriorareacoeficientuluide inteligenl5
al cettrlenilor.In anii '20, psihologii au luat parte qi la migcareaChild Guidance care igi
propunea sdrealiznzeprogramede imbog5(ire,cu scopul de a ridica nivelul de inteligenli
al copiilor slab dotagigi de a imbun[t5fi starealor psihologic5prin programeambientaleqi
terapeutice.Totuqi, la nivel de mas5, tulburtrrile sociale mondiale gi criza economicl din
anii '30 nu erau consideratefenomenepsihologicesau sociale,ci economicegi politice.
in anii '30, a apdrut printre psihologi un interesnou gi specific pentru sfera clinicd Ei
pentru un rol profesionalasociat cu aceasta,acela de psihoterapeut.Dar Si prin prisma
acestui rol, in centrul teoriiior psihologice gi al practicii rlmAneau indivizii, vdzuli ca
purtltori autonomiai caracteristicilorpersonale.Societateanu era consideratdresponsabili
de diferenlele individuale sau de grup.
In timp ce in StateleUnite se inregistrauacesteevolulii, in Europa incepuseo migcare
paraleltrcare aveasd exerciteo influen15profundl asuprapsihologiei americane.Ponderea
sa a constituit una din principalele componenteale celei de-a doua revolulii din domeniul
strnXt51iimentale gi migcareagi-a gtrsit rapid o dezvoltaremai potrivittr in Statele Unite.
Tezasa fundamentald,derivatl din activitateagi gAndirealui SigmundFreud, era ace.eacI
in individ existi toate cauzelecaracteristicilorpsihologice individuale. Maladia mental5.
sau cel putin nevroza,esteun fenomende naturl psihologic5.Nevrozeleerau conceptuali-
zateca probleme intrapsihice$i societateanu era considerattrresponsabiltrpentru aparilia
lor: de aceea,nu ptrreasi fie nici un motiv gi nici o necesitatesI fie adusl in discufie ca
factor cauzal in ce priveqte originea nevrozelor sau ca o contribu[ie la tratamentullor.
Specialigtii credeau cd e posibil sd vindeci nevrozeleprin mijloace psihologice precum
colocviile terapeuticecu un profesionistspecializat,dar in nici un caz doar prin tratament
umanitar sauprin deprindereaunor habitudini mentalesdntrtoase. Cea de-a doua dezvoltare
revolulionarh nu a avut ca efect doar faptul cI specialigtii 9i opinia publicl nu au mai
acordat aten{ie rolului comunitXlii gi societllii in etiologia $i tratamentul tulburtrrilor
mentale 9i nici implicdrii nespecialigtilorin genezagi vindecareaacestora.A dus gi la
completareaconcepliilor psihologiceprivind maladiamentalX$i tratamentulsdu cu o tezd
conform cdreia dinamica psihologic[ este in mod fundamentaliralional5 gi inaccesibili
analizei comune. S-a creat astfel o distinclie intre expert gi profan, intre inlelegerea
specializattrqi cea profanl a proceselordin sAnulpersonalittrliiumane.
Bettelheim(1990) a suslinut cI faptul cd Freud a avut anumili pacien{i cu care a lucrat
gi a dezvoltatteoriile sale se datorcazdexclusiv unor factori istorici gi culturali. Dintr-o
perspectivdmai limitatE, 9i Jahoda (1977) a incercal sd factr o distinclie intre opiniile
personaleale lui Freud despreviala la Viena gi opiniile care au fost consideratenormative.
folosindu-sede relat5rile altor profesionigtievrei care tr5iau acolo in aceavreme. Acestea
sunt consideralii mai recentecare reintroduc in discu{ie factori legali de contextul social,
dar care nu au exercitatnici o influenld pentru mai mult de jumdtate de secol.
O datl cu izbucnireacelui de-al doilea rlzboi mondial, psihologii din StateleUnite au
infeles ctr pot contribui la eforturile militare ocupAndu-sede seleclia gi antrenamentul
recru[ilor qi de diagnosticareaqi terapia tulburirilor psihologice ale rlnililor. Abia la
 NASTEREA $I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII t35

sfar$itul rlzboiului psihologilor le-a fost conferit un statut public qi oficial in cadrul
sistemului alctrtuit din patru discipline centrale din domeniul sdnitltii mentale - psihiatria,
psihologia clinic5, activitatea sociali psihiatricl gi nursing-ul psihiatric. Chiar dacl spe-
cialigtii se luptasertrpentru acestsmtut, acestaa legat disciplina qi mai puternic de conceplia
lansati de a doua revolugiedin sfera sinetdtii mentale, adicd de mentalitateaconform clreia
tulburlrile psihologice ar fi de naturi individuali 9i intrapsihicS.
Aceste necesitdli de clasificare, diagnostic Ai tratament ap5rute in timpul celui de-al
doilea rtrzboi mon$ial i-au frcut pe psihologi str conceptualizezeindividul ca pe un om mai-
-mult-sau-mai-pu1inpsihoterapeutic: frecare individ poate fi conceptualizat, ingeles gi
ingrijit conform unor principii terapeutice de naturtr psihologici gi de origine empiricf,
(Tyler, 1970). Dupd rdzboi, s-a produs o intoarcere la un model conservator gi individualist
de patologie 9i ingrijire care a fost sprijinit printr-o campanie puternicS, sustrinutl qi
finanEat[public, menitl sI formeze un numtrr suficient de terapeutri,inclusiv de specialigti
in psihologie clinictr, pentru a satisface necesitilile celor intorqi de pe front. Pentru
psihologie, acest efort s-a concretizat in conferinla lui Boulder din 1949 dedicat[ formlrii
specialigtilor in psihologie clinictr, prin care a fost institugionalizat un model integrat al
cercetiitorului profesionist, in care intrau ca gtiinli de baz[ psihologia academic5, apoi ca
baztr profesional5 diagnosticul qi psihoterapia individuall, iar ca leglturd cu paradigma
medicall gi hegemonia profesional[ medicald un bolnav internat inrr-un contexr medical
Gaimy, 1950).
Subordonarea psihologiei - in calitate de disciplin[ centrald in sectorul sinIr5(ii
mentale- unui establishmenrdin sfera igienei mentale a determinat-o s5-gi vdnd5, cum
spune Sarason (1981), dreptul de primogeniturd 9i tradilia de cercerare academicdqi
rafinament intelectual pe un pre[ de nimic. Aceasta inseamnEcX ,,psihologia clinicd devine
o parte a migclrii de igientrmentall dominatl de medicini, mai limitati la nivel teoreticqi
contextual,ftir[ nici o preocuparepentru naturaordinii sociale9i pe cdt de imperialistd,pe
atdtde viguroasi" (Sarason,1981,p. 833). Psihologiagi-a deschiscaleasprebani gi putere
acceptandun model de ,,maladie" individualist, ob$ndnd in acelagi timp o pozilie de
ordinul doi permanent[ gi izolarea profesionald. S-a indepdrtat totodatl de interesul penrru
dezvoltareaunui model teoretic care sI includtr factorii sociali care contribuie la determi-
nareadeosebirilor individuale gi s-a ocupat, in schimb, de utilizarea gi legitimarea abord[rii
medicale conventionale a tulburlrilor psihologice gi a tratamentului acestora. intr-adevir,
prevederilestatutului Administraliei Americane a Veteranilor (US VeteransAdministration\
specificau ci cei intorgi de pe front trebuia sd fie tratali ca indivizi care aveau nevoie de
ingrijire privati.

4. Semneleunei reyolufiisociale:
de la jumltatea secoluluipAnI la ,rgreatsociety"

Cu toate cI psihologia clinictr aderase la migcarea de igienl mentali cu orientare

nedico-patologicl, incepdndcu jumltatea secolului XX in State]eUnite, psihologia gi-a
amplificat progresiv gama de roluri gi de conceplii referitoare la natura qi la scopurile
sectorului. Schimbirile sociale gi disciplinare survenite au determinat o mutatie importantd
.a nivelul scopului declarat al AsociatrieiAmericane de Psihologie (APA), organizagia
Jorporativ5 centrali din acest sector, care nu-gi mai propune doar sI facl si progreseze
:sihologia ca StiintI, actualul scop fiind acela de ,,a face si progresezepsihologia ca
;tiin(d, ca profesiune gi ca instrument de promovare a echilibrului psihologic al
1 36 TEORII $I METODOLOGII

specieiumane".Aceastddeclaralieeste inclusl in fiecare edilie a American Psychologist,

revistaoficialda asocialiei.
Aborddrile interculturalegi comunitares-au dezvoltatabia recent in sAnulpsihologiei
contemporane,ca o consecinlEa unei deplaslri paradigmaticein urma clreia contextul qi
configuraliile sociale au inceput sI fie consideratedrept componenteintegranteale vielii
umane. Cu toate acestea,qi in timpul celui de-al doilea rlzboi mondial s-a manifestat
necesitatea(9i potenlialul) unor noi conceplii in privinla funclionlrii umane individuale.
Dezastrulprovocatde un incendiuizbucnit intr-un club de noaptesituatlrytgl Massachusetts
GeneralHospitali-a constrAns pe doi psihiatride-acolo,Eric LindemannEi GeraldCaplan,
sd-gi asume responsabilitateade a oferi tratamentpsihiatric sau, oricum, consolaremai
multor sute de supravieluitorigi rudelor victimelor. Studiind acestepersoane,au glsit un
model de durere specific, limitatd in timp. Au ciutat nigte modalitili pentru a ajuta la
rezolvareaacesteiagi au descoperitc5, dacd nu se gisea nici o solulie, modeleledestabili-
zanteaplreau din nou. Ei au clpdtat qi convingereacI acestmodel caracteristicde rispuns este
naturalgi, in ultimi instan[I, salutar,nefiind un semnde sl6biciunesaude boalS(Lindemann,
1944). Pornindde la experientaaceasta,ei au elaborato concep[ieactivd privind abordarea
interventrieiasupra crizei. O descoperirelegatl gi mai direct de rdzboiul propriu-zis se
referea la tratamentul recrugilor, in special al soldatrilorcare erau afectali de tulburdri
psihologiceprovocatede lupte. Transferarealor din zonelede rlzboi in spitalelepsihiatrice
tradilionale ar fi echivalat cu o institulionalizare a acestor tulburlri. Ingrijirea lor in
vecindtateafrontului gi trimiterea rapidi la propriile unitili s-a dovedit in mod clar o
metod[ mult mai eficacedin punct de vedereterapeutic.Aceastl ultiml abordarese bazape
ata$amentulsoldatuluibolnav fald de camarazlis5i Ei ii utiliza pe acegtiaca grup de sprijin
primar pentru a restabili sentimentul de adaptare gi capacitateade a actiona eficace
(Reisman,1991).
Primele semnale formale privitoare la un rol social gi profesional mai complex al
psihologilor n-au aplrut pAnI la jumitatea anilor '50 sau au provenit din afara disciplinei.
In cursul unei conferinteconsacratepsihologieiqi igienei mentalesponsorizatede Institutul
Nalionalde Sinltate Mentall (NIMH), directorulacestuia,un psihiatru,le-a cerutpsiholo-
gilor sl-qi asume rolul mai complex de operatori sociali creativi (creativegeneralists)in
cadrul unui efort na[ional menit sX defineascl 9i sd imbunltXteascl slndtatea mental[ a
cedtenilor (Strother, 1956). Aceastl conferinfi a anticipat o cercetareexplorativi gi mai
extinsdasupranecesitXlilortirii in materiede sdnltatementald.La mijlocul anilor'50,
establishmenr-uldin sectorul igienei mentale a trebuit si se confrunte gi cu tentativele
administraliei politice conservatoarede a reduce fondurile alocate serviciilor, formlrii
specialiEtilorgi cercetdriiin domeniul sdnltdtii mentale. Ca rispuns, a fost sprijinitl
realizareaunui studiu na{ionalde mare anvergurdasuprasln5t5tii mentalea fdrii, efectuat
sub conducereaJoint Commissionon Mental Illness and Health (Comisia interdisciplinari
pentru slndtateqi maladii mentale- 1961).
In ciuda numlrului mare de pagini qi a anverguriisale, raportul final al Comisiei a fost
timid Ei ambiguu: raportul recomandascoatereapersoanelordin marile ospicii qi ingrijirea
lor in comunitate; a fost introdusgi aprobatgi conceptulde sinitate mentall pozitivd. Dar
a fost subliniatdqi ideeapotrivit clreia cunogtinleledisponibile erau insuficientepentru a
justifica aprobareaunor schimbiri radicalein strategiilepolitice publice. In schimb, erau
necesareresursemai mari pentru ingrijirea bolnavilor mentali gi era necesario intensificare
a eforturilor de cercetarepentru intelegereamaladiilor mentale.Din fericire, documentele
pe care se baza raportul erau amlnunlite, iar dovezilepe care le con[inea erau, dacd nu
zdrobitoare,cel pulin greu de respins.De exemplu,studiileComisieiprivitoarela poten{ialul
uman au demonstratin mod incontestabilimposibilitateade a forma un num5r suficient de
specialiqtipentru satisfacerea necesitSlilorde sinltate mentaldale populaliei.
 NASTEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII It I

Chiar in timp ce raportul Comisiei era in curs de publicare, tulburirile sociale qi

politice din anii '60 au pregltit terenul pentru a treia revolu(ie din domeniul sdndtdfii
mentale. AdministragiapreEedinteluiJohn F. Kennedy,cu o orientare mai liberal5 qi mai
reformist[, se instalasein ianuarie 1961, beneficiind de un larg consenspublic in favoarea
unor schimbiri sociale radicale. Acest efort de schimbare avea ca obiectiv pdstrarea
avansuluiStatelorUnite in raport cu alte 15ridin lume, in specialin competitriacu Uniunea
Sovietic5,9i imbunltSlirea statutului9i a condiliilor de via15ale slracilor, ale inadaptafilor
gi ale marginalizafilor,cirora li se permiteasd aibl accesla oportunititile, la sprijinul qi la
beneficiile oferite de societate.
Fusesepreg[tit astfel scenariulpentru o schimbareradicall a concep{ieiprivitoare la
maladiamentalI $i la bundstareapsihologicl. Noua administraliea utilizat raportul acestei
Joint Commission,presiunilesocialegi istoria propriei familii, unde existaun frate retardat
mental, pentru a inilia o miEcarede Igiend Mentall a Comunitdlii. Legea-cheiea acesteia
a fost Community Mental Health CentersAct (CMHCs) din 1963 (Korchin, 1976) cate a
stabilit in termeni formali angajamentulsocietltii de a furniza, daci nu bunlstare psi-
hologic[, micar o ugurare pentru cetl[enii afectali de efectele nocive ale tulburlrilor
psihologice.Criteriile fundamentaleale acestuiefort au fost urmltoarele : 1) considerarea
comunitilii ca element de bazl; 2) implicarea comunitf,lii in deciziile privitoare la
satisfacereanecesitXlilorsale; 3) solicitareacontrolului medical pentru ,,pacien1i" ;
4) orientareapreventivd in cadrul unei schemecu trei niveluri. Prevenireaprimarl era
menitl sI previn6 manifestlrile nea$teptate ale indivizilor cu potential de risc ; prevenirea
secundarlavea drept scop restabilirearapidl a functrionlrii; prevenireater[iarl urmlrea
stopareastriclciunilor ireversibile,astfel incAt condilia indivizilor afectali de boald sI nu
se inr5utSleasc5progresiv.
Legeaa produsacesteschimbdriautorizdndinfiinlarea qi alocAndfonduri pentru crearea
unor centre de igienl mental5 comunitarl in toatl tara. Aceasta a fost implrlitd in
circumscriplii cu o populalie cuprinsl intre 75.000 9i 200.000 de locuitori : in fiecare din
acesteaexistaun centru responsabilde sln5tateamentalda persoanelorarondateacolo.
Prin concep[ie,structurtrgi funclie, centreleerauun amestecde elementeconservatoare
gi inovatoare.Erau puse sub control medical (elementconservator),dar trebuiausXimplice
membrii comunitltii in planificarea gi realizareaactivitSlilor (inovator). Erau obligate sI
asigureasistenlSpacienlilor internali gi celor cu statut ambulatoriu(elementconservator).
dar trebuiaus[ ofere servicii de spitalizarepartial5, asisten(l de urgen[I 24 de ore din24,
consultanlEde igientrmental5qi sI se ocupede formare, avAndca lintI agenliilecomunitare
gi profesionigtiidin domeniul senltdtii non-mentale(elementinovator). Li se recomanda,
deci nu erau obligate,strfurnizezeservicii de diagnosticare(conservator),dar gi servicii de
reabilitareqi formare, de cercetaregi evaluareafiercare (inovator). Aplicarea acesteilegi
i-a scospe bolnavii mentali din ospicii qi i-a readusin comunitate(elementinovator), dar
a menlinut intelegereacondifiei lor $i controlul asupradestinuluilor in interiorul modelului
medico-patologicqi sub controlul profesiunii medicale(elementconservator).
Psihologii participaserdactiv la lucririle Joint Commissiongi la promulgarealegii din
1963. Contribuiserl in mod substanlialgi la cercetlrile pentru alcltuirea gi verificarea
programului prin care se concretizaseri aceste eforturi. Totuqi, erau nernullumitride
dominalia gAndirii medicaleqi de controlul exercitatde cltre medici. Rlspunsul lor a fost
multidimensional: au activat in acestecentre, s-au luptat pentru l5rgirea concepliilor pe
care se bazauacestecentre $i au inceput sI inventezealternative.
Cum li se intAmplXadeseapsihologilor in StateleUnite, eforturile lor eraudiversificate,
adeseapolemice, gi presupuneauun dialog amplu, inclusiv diferite conferin[e la nivel mai
mult sau mai pulin na[ional. Conferinlele erau organizategi suslinute de participanti
interesafi sau de aga-ziqibineflctrtori, inclusiv de cltre comitetul director al American
13 8 TEORII SI METODOLOGII

PsychologicalAssociation gi de guvernul federal prin intermediul NIMH. Organizatorii

acestorconferinle s-au strtrduitstriqi defineasctrun rol public gi s[-gi gdseascdun sprijin,
atAt la nivel public, cAt Ei profesional.
Prima conferintr[ de acest fel a fost denumitl Conferinla Swampscott,in amintirea
friguroaseistatiunibalnearedin New Englandunde a fost organizattrla inceputulprimlverii
lui 1965 (Bennettet al., 1966). Participanliierau mai ales psihologi care se ocupaudirect
sau indirect de sdnltateamental5a comunittrlii. Cu toate acesteainclpilAnarea lor i-a f6cut
sI inventezeo noul conceptiedesprerolul qi despreangajamentulin slujba comunitdlii. in
cinci zile au ajuns la un consensin privinla faptului cI erau interesali de psihologia comu-
nit[lii. Nu se ocupauexclusivgi nici mlcar in mod specialde sEndtatea mental5a comunitilii
qi de prevenireamaladiilor. Distincliile pe care le-au stabilit intre igiena mentalSa comu-
nittrtii si psihologia comunitdtii sunt specificatein secliunile urmltoare.

4.1. Psihologiacomunitl(ii
DupI ce s-audefinit pe ei ingigi ca psihologi comunitari stabilindu-gica domeniu de interes
psihologiacomunittrtii,acegtipionieri s-austrtrduitsI precizezece intelegeauprin sustinerea
unei pozilii amt de indrlznele. Tentativalor de a depdgigranilele sectoruluiigienei mentale
a comunittrlii, carede putin[ vreme clpdtaseforma institulionalizatl a unui sistemna[ional,
a cerut din partea lor eforturi ce s-au concretizatin noi conceplii paradigmatice.Noua
paradigmd a psihologiei comunitdlii care s-a nlscut la Swampscotta fost un model
multidisciplinar alternativ. Acest model a incorporat metodelepsihologiei gi le-a aplicat
unor problerne noi ; a creat noi concepte; s-a focalizat gi pe schimbareacomunittrlilor
pentru a crea comunittrli slnitoase in care ar fi trebuit sd se dezvolte gi sd fie sprijinite
persoaneslnltoase; a configurat un model de educare gi formare pentru a pregdti pe
succesoriiparticipanlilor ca psihologi comunitari gi moqtenitori ai acestornoi roluri.
Participanlii au cdzut de acord asuprafaptului cd rolul lor ar fi trebuit str fie acela de
teoreticieni implicali (participant conceptualizers).Rolurile de cercetdtor gi clinician
indeplinite cu deta;are, fdrE implicare personald,au fost consideratenepotrivite pentru
psihologii comunitari gi refuzate.A fost subliniat faptul ctr psihologii comunitari trebuiau
s[ participe activ la eforturile comunitilii, in comunit5lilein interiorul ctrroralucrau ca gi
fall de persoaneledin comunitatecu care lucrau, dar qi cI trebuiaus5-gipunl la dispozilie
propriile abilitl[i conceptualecare stltuserd in centrul formlrii ca psihologi.
Grupul de la Swampscotta recomandatca modelul educativ adoptatpentru formarea
psihologilor comunitari sd nu fie cel medical. Era necesarinsd un model interdisciplinar
avAnd la bazi psihologia gi alte gtiinle sociale qi gtiinle ale comportamentului.A fost
admis[ necesitateade a dezvolta programe de studiu specifice prin explorarea unor
perspectivediverse,dar a fost subestimatlincludereaformtrrii specificein cadrul militantis-
mului social gi politic gi al militantismului psihologic. In sfArgit, s-a subliniat faptul cI
formareacercetltorilor ar trebui s5-gipropuni sI aplice orienttrrileexistentein cercetarea
psihologicEla studiul noilor teme aperutein psihologia comunittrlii.
Participanlii au stabilit 9i diferite arii de cercetarecare plreau sI aibl o pertinenli
specialtrin in[elegereaqi elaborareadomeniului lor de interes abia identificat. Au pus in
evidenli urmltoarele arii de cercetare: 1) persoanelein comunitate,cu o atentie sporitl
acordati efectelor produseasupralor de mediul fizic Si social, atdt ca indivizi izolali, cAt
gi ca membri ai unor organizalii sociale; 2) reactiilepersoanelorla schimbareaplanificattr,
evaluategi indicate de diferite strategiide intervenliesocialS; 3) relatiile dintre condiliile
socioculturaleqi funclionareapersonalit5lii pentru a inv51acum gestioneazi persoanele
stresul; 4) examinareaefectelorprodusede cltre organizaliilesocialeasupraindivizilor, in
 NASTEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII r39

specialla populaliile cu risc ridicat, ca gi analizautilititii organizaliilor socialealternative

in reducereastresului; 5) posibilitateade a filcilita schimbareasocialS9i organizatoricd
prin modificarea factorilor motivationali gi de personalitatecaracteristicipentru fiecare
individ; 6) evaluareaconsultanleigi a altor procesede schimbaresociald.
Dup[ cum se poatevedea,participantii la conferinl6 au iniliat construireaunei noi zone
de interes in interiorul psihologiei, definittr printr-un rol mai activ (teoreticianimplicat),
printr-o formalie de bazd diferitd (interdisciplinar5,care includea $tiintele sociale gi ale
comportamentului)9i un domeniu predilect de activitatediferit (schimbareasocifltr plani-
"q
ficat5 Ei relalia reciproctrdintre indivizi gi societate).
Chiar in aceeagiperioadd, alli doi psihologi au ftrcut o declaraliecu amprentbpolitictr
fdr[ precedent la care puteau subscrie gi membrii American PsychologicalAssociation
(APA). E vorba de Nicholas Hobbs, un psiholog clinician, qi de M. Brewster Smith, un
specialistin psihologie socialS.Amindoi avuseserlun rol activ in aceaJoint Commission
of Mental Illness and Health gi erau lideri recunoscu[iin psihologie la nivel nalional. In
1964, Hobbs afirmasecE ,,maladiamental5nu este suferinlapersonalda unui individ, ci o
problemtrsocialS,eticl gi moraltr, o responsabilitatece revine intregii comunitdli" (1964,
p. 82 4 ).
Aceastd temd a constituit elementul central al declaraliei oficiale a APA (Smith 9i
Hobbs, 1966) adresatI centrelor de igieni mentall aflate in fazade constituire.Declaralia
sublinia gi cI era esenlialcontrolul comunitXtiiin privinla scopurilor Ei a politicii acestor
centre. Centreletrebuiau sI se ocupe de intereselemembrilor comunitl1ii, qi nu de acelea
ale profesionigtilorangajali acolo gi trebuiau s-o facd intr-un mod foarte clar; trebuiau
str-$iasumeun rol activ in prevenireatulbur[rilor emolionaleprin intermediuldiagnostic5rii
9i al tratamentuluiprecocegi printr-o activitatede colaborarecu agentiilesociale.Operatorii
din acestecentretrebuiaus[ acordeconsultanltrgi sI incercesI coordonezetoate serviciile
comunittrliipentru a ajuta sistemulsocial al comunit5lii sXaclionezemai eficace.Totodat5,
centrelear fi trebuit sI ofere servicii gi celor care in mod normal nu le solicitau, ca qi celor
carenu erau incluqi in programeleinitiate, de exempluaicoolicilor, toxicomanilor, btrtrinilor,
delincvengilor9i inapoialilor mentali.
In acea perioad[, majoritatea psihologilor nu beneficia de o formalie care s[-i fi
pregdtit pentru a reflecta Ia acestenoi scopuri gi pentru a indeplini acestenoi roluri. In
plus, competentrele lor in domeniulcercetirii nu eraupotrivite pentru a produceinformaliile
necesarepentru acestenoi sarcini gi pentru a le evalua reugita. Declaralia includea gi
indicalii privind formareapsihologilor Ei a celorlalli operatori: se recomandaca psihologii
si fie formali ca agenli ai schimblrii sociale, 9i nu neaplrat ca specialigti in terapie;
rrebuiasI li se cultive capacit5lide cercetaregi de evaluarea programelor,necesarepentru
a studia gi a coordonaacestenoi eforturi. Autorii declaraliei recuno$teaucI psihologia,
singurd, nu ar fi putut niciodatd sd furnizeze un potential uman suficient; dar nu toate
aceste sarcini noi presupuneauo specializare.De aceea, era indicat ca psihologii sI
participe la formarea operatorilor de igiend mentaltr,cu diverse niveluri de competen(I,
pentru a efectuao mare parte din activitltile psihologiceplanificate.Aceastddeclarafiede
politictr publictr, aprobattrformal, propusd de psihologii din toatd laru, a suslinut gi a
rncurajatcea mai mare parte a modelelor de gdndire conturatela Swampscott.
Aceastddeclaralieplrea stimulatoareqi plinl de promisiuni. Totugi,procesulschimblrii
sociale nu decurge niciodattr in mod linear. Americanii, inclusiv psihologii, evident,
adoptardcurdnd pozilii diferite in privinla formei qi a directiilor propriei discipline 9i in
privinla climatului politic ai social in schimbareal tlrii lor. Duptr asasinareapregedintelui
Kennedyin 1963, succesoruls5u, preqedinteleJohnson,a continuatprogramelede igien[
mental[ a comunitdgii,adtrugdndgi alte programeconsacratedrepturilor civile gi a iniliat
140 TEORII $I METODOLOGII

,,un rezboi impotriva sirdciei" pentru a crea ceea ce el a denumit ,,O mare societate"
(,,A great society"). Johnsona mentinut, amplificAnd-o, 9i implicarea Statelor Unite in
rlzboiul din Vietnam. Tulburdrile provocatede acesteevenimenteau avut repercusiuni
asupraintregii Fri, inclusiy asupramigclrii de suslinerea psihologiei comunitllii. Vom
schila consecinlelesalein secliuneaurmltoare. Aici, ni se pare important sI ne concentrlm
atenfiaasupratensiunii intrinsecedintre ethos-ulpsihologieicomunitdlii qi ethos-uligienei
mentalecomunitare.Contradicliile dintre ele n-au fost rezolvateIa Swampscott$i nu sunt
nici astlzi rezolvate. Pentru a inlelege fundamenteleacestoraeste necesarsd intrelegem
natura paradigmeiigienei mentalecomunitare.O vom examinaimediat in detaliu.
Igiena mentali comunitarl gi conceptul de preVenireau apdrut din necesitateade a
conceptualizaproceselecomunitaregi de a pregiti modelede intervenfiemenite s[ realizeze
schimblri pe scarl largI. Modelele psihodinamice gi psihopatologiceindividuale erau
inadecvatepentru un asemeneascop. Pentru a construi un astfel de model alternativ de
igienl mentald comunitarl s-au adoptatca bazd modelelemedicalede strnltatepublicl qi
ecologie biologicl deja existente.Totugi, din punctul de vedere al psihologiior orienta(i
spreschimbareasocial5,acestemodeleaveaugravelacunepentruc[ nu inglobauperspective
psihologice, sau conceptii ale persoanelor,sau ecologii umane creativeori orientate spre
dezvoltare.
Din perspectivasenddtii publice, abordareamaladiei se face in termeni de incidentdli
de preponderenfda cazurilor la nivelul comunit5lii, gi nu prin prisma cazurilor izolatecare
sunt supusetratamentului. Incidenla se referl la numlrul de cazuri noi de imbolndvire
intr-o unitate de timp prestabilitd(de exemplu,pe an), corespunzAnd unui numtrr precis de
persoane(de exemplu,la 1.000 de persoane).Preponderentase referl la numirul de cazuri
efectivedintr-un momentoarecareal perioadei.De exemplu,dacdo maladieesteincurabiltr,
preponderenfa(cantitateadintr-un moment oarecarepentru un numlr precis de oameni)
poate sI creascS,ajungdndchiar sI deplgeasctrcu mult incidenla. O astfel de maladie este
controlabill doar prin rata deceselorprintre persoaneleafectate.
Pentru a aplica aceastl concepfiela igiena mental5 comunitartrera necesarl in primul
rdnd introducereaunei definitii a igienei mentale.Definilia adoptatl se refereala adaptarea
la societate: in practic5, aceastedefinilie a fost operationalizatl in termeni negativi.
Aceastainseamni cd o comunitatesdnltoasl din punct de vederemental era o comunitate
fIrI (saucu rate redusede) maladii mentale,potrivit definiliilor medicale.Aceastl definilie
nu con(ineao orientarecdtre schimbareasociald,ci iEi asumamai degrabXlegitimitateaqi
..salubritatea"ordinii sociale existente.
Iniliatorul principal al acestuimodel a fost Gerald Caplan (1964), care a proiectat un
ansamblu de strategii pentru a crea comunit5li sdnltoase reducAnd inciden[a gi pre-
ponderenlabolilor mentale.Strategiileau fost incorporateintr-o structurdde prevenirecu
trei niveluri, pe care o vom prezentaaici in linii mari in ordine descendenti,de la cea mai
conservatoare,prevenireatertriarI, la cea mai inovatoare,prevenireaprimard.
Prevenireaterfiard trebuia s[ se.ocupe de reducerearatei gi de diminuarea naturii
distructive a maladiei mentalein comunitate,organizAndservicii pe scarl largl (non-indi-
viduale) pentru bolnavii mentali deja identificafi, propunAndgi dezvoltAnd,de exemplu,o
politicl de ingrijire a membrilor comunittrtii locale prin day hospitals, spitale de noapte
etc. Aceastdalternativl (intea sd impiediceindepirtareapacienlilor de locuinfa lor, de locu.
de muncl qi de comunitate gi, ca atare, izolarea lor in ospicii, lucru ce ar fi permis
comunitdlii ,,si igi strAngl rAndurile" firl ei. Se prevedeacI aceastl abordarear fi redus
duratadificultdtilor pentru intreagacomunitate,reducAndpreponderenlamaladiei mentale
Alte componenteale acesteiorientlri erauprogramelede tratamentgi reabilitareefectualr
de profesioni$tiin spitale(qi nu atAt simpla internare),folosireaparaprofesioniqtilor 9r.
 NA$TEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII

voluntarilor ca ,,insotitori semnificativi" pentru persoanelesingure,ca $i surselede sprijin

institulionalcum sunt structurilesemirezidenliale(half-wayhouses)qi apartamentele pentru
grupuri de pacienliexternali.
$i prevenireasecundardtrebuia s5-gi propunXreducerearatei gi a naturii distructive a
maladiei mentale, dar, in cazul s5u, prin diagnosticareprecocegi atenuareadificultltilor.
Diagnosticulprecocese poatereferi la o fazl precocea vielii qi/saula primele fazeale unei
maladii. Printre abordirile gi exempleleposibile ar fi urmltoarele :
l) Perfeclionareainstrumentelor de diagnosticarepentru a sesiza aparilia unei boli
incepAndde la febrl gi simptomelecele mai putin grave. De exemplu, s-ar putea
aplica proceduri de pre-screeningadultrilordin marile organizalii (armat5, industrie,
gcoli), astfel incdt persoanecu o formatie din domeniul igienei mentale gi-ar putea
orienta eforturile spre studiul mai atent al indivizilor ,,cu mare risc".
2) Diagnosticulprecoceal dificult5lilor copiilor. Identificareacopiilor cu potenlial de
risc din punctul de vedereal s5ndt5{iimentaleprin ac[iuni in contextgcolar,folosind
puterea potentialede socializarea acestuia,plasareageograficl avantajoasdEi
disponibilitateapentru introducereaprogramului. S-ar putea dezvolta astfel pro-
grame care sd stimulezerecurgereaprecocela tratamentspecializatimediat ce apare
suspiciuneacd existl o problem5.
3) Consultareaunor persoane-cheie din comunitatein legdturXcu aborddrilepreventive
qi facilitareaaccesuluila servicii prin pregltirea, de exemplu,a unor ambulatorii in
spitale sau pe strlzile din localitate.

Prevenireaprimard se detaqeazlgi mai clar de activitateatradilionalSmentalSgi clarificl

baza filosoficl 9i valorici a paradigmeide igiend mentalEcomunitari propusi de Caplan.
Prevenireaprimard sebazeazlpe un conceptde ,,comunitate"care implici reducerearatei
de cazuri noi de tulburdri mentalein rAndulunei populalii in cursul unei anumiteperioade,
anulAndefectele condiliilor nocive inainte de a avea posibilitatea de a provoca maladii
(ibidem).Aceastdconceptienu incearci si impiediceimbolnlvirea unei persoane: incearci,
in schimb, sd reduci acestrisc pentru o intreagl populalie, astfel incAt, chiar dacl unii se
pot imboln5vi, numXrul cazurilor noi (incidenla) se reduce. De aceea, se deosebegtede
psihiatria individuali centratl pe pacient, care se focalizeazd, pe o singuri persoandgi
abordeazlfactorii de influentrlgeneralidoar in mlsura in carepot fi combina[icu experienfa
unici a pacientului (ibidem, p. 26).
In paradigmalui Caplan se pune accentulpe interven(iatnainte de maniftstarea unui
fapt giacestlucru ii indeplrteazdpe operatoriide igienl mentali de domeniullor tradilional,
apropiindu-i de un complex de probleme sociale, inclusiv de studiul s5n5tdtii,dar vlzut
numai ca instrument pentru prevenirea maladiei. E vorba de o orientare fundamental
conservatoare,orientatl spre schimbareaprin intermediul canalelor sociale gi politice
prestabilite.De exemplu,se afirml cI persoaneleau nevoiede ,,resurse"fizice, psihosociale
9i socioculturaleadecvategi de relalii interpersonalestrnitoasepentru a evita epuizareagi
tulburlrile mentale.,,Resursele"fizice cuprind mdncarea,un adlpost, stimulareasenzoriald
etc. ,,Resursele"psihosocialecuprind relaliile interpersonalecare stimuleazddezvoltarea
cognitivl gi emolional[ ; acesteaprovin de reguli din familie, de la cei de aceeaqivdrstl,
de Ia biseric[ sau de la locul de munctr. In aceastl paradigml sunt incluse qi mai multe
valori sociale cum sunt dragostea, afec(iunea, controlul social exercitat de autoritdti
specifice,ca gi autonomia.Totodatd,sunt necesaregi resurselesocioculturale,definite ca
influen(easupradezvoltlrii gi func(ion5rii, exercitatede cltre culturd gi structurasociald,
carejaloneaztrin mare misuri traseul vielii unei persoane.
r42 TEORII SI METODOLOGII

Paradigmalui Caplancontine tezacd gi efecteleprodusede culturi diferite ar fi diferite.

Totugi, din exemplelesale se deducecI valorile pe care le considertrslntrtoasesunt cele ale
clasei mijlocii din Occident.Iar in ceeace prive$tepersoana,a afirmat qi c[, ,,pecAt e mai
bogatdereditateasa culturald,pe atat mai complicatesunt problemelepe care a fost inv[1at
si Ie infrunte" (ibidem, p. 33).
Modelul de interventie profesional5rezultat include doul strategii pentru utilizarea
resurselorde igienl mentaltrgi stimulareaimbuntrtd[iriiigienei mentalea comunit[1ii. Una
din strategiieste acliuneasociall menitd sd modifice organizareaserviciilor 9i a politicilor
comunitare. Acliunile sociale pot varia de la furnizarea resurselor prin instituirea unor
centre de asistenldpentru copii Qtrenatalservicesand well-baby clinics) p6n[ la contactarea
urbaniqtilor pentru a-i determinasd ia in considerare9i necesitdlilepsihologice,pe lAngi
cele fizice, atunci cdnd proiecteazl parcuri, terenuri de joac[ etc., sau pot consta intr-o
munci de modificare a legilor pensiondriicare constrAngoamenii la inactivitate. A doua
strategieeste aceeade a folosi intervenlia asupra crizei pentru a imbundttrli capacitatea
populaliei de a infrunta momentelede crizl ale existentei.Astfel de activit5li pot varia de
la identificareacrizelor poten[ialeqi a indivizilor cu potenlial de risc, pAntrla interactiunea
dintre persoanemenitl sd-i educe pe liderii comunitSlii (de exemplu, pe politicieni, pe
industriagi,pe supervizori, polifia) pentru a-i face mai conqtienliin privinla problemelor
de slnitate mentald Ei a modalitSlilor de abordarea acestora'
Abordarea specificd igienei mentale comunitare conline multe idei importante care
amplificl anvergurapreocup[rilor societdliipentru bunlstareacetdtenilor,chiar dacl acest
lucru e marcat de o ideologieelitari gi orientatl spre maladie. Aceasttrconcep[ieporneqte
de la premisacI practicile gi valorile etice, culturale gi referitoarela slnltate ale clasei de
mijloc occidentalear fi superioarealtora gi constituie obazl adecvatdpentru a imbunlt5li
s5nltateamental5a societllii. Nu conline insl nici o idee de diversitate9i nu admite cI cei
dezavantaja[isocial sau cu o origine etnic[ diferitl ar putea avea resursede rezistenli
proprii Ei ci trebuie sd delini un anumit control asuprapropriului destin qi asupraformei
societtrlii qi comunitililor in care trliesc'

5. Consolidare,contraatacEi restricfie:
din 1,970pflni la jum[tatea anilor '80

in timpul primului siu deceniu de existenl[ formall, disciplina in curs de afirmare a

psihologieicomunitltii a fost prinsi intr-un vdrtej de tulburtrri socialecare s-au intensificat
continuu in StateleUnite in anii '60 9i dupl aceea,pdnd in anii '70. La sfdr$itulanilor '60
insd, s-a inregistratla nivel nalionalo deplasarecdtre o administrafiepoliticd mai conserva-
toare. intr-un climat social modificat, psihologii comunitari qi alli psihologi militanli 9r
orientali spre schimbareasociaii au descoperitcd legitimitatealor profesionald,politicd 9:
fiscald eripusl in disculie, iar sprijinul de care beneficiaserl se stingearapid.
pionierii acesteidiscipline aveaunevoiede o perioadl de relativd stabilitatepentru a-!:
consolidanoua identitate,pentru a-gi rezolvacontradicliile interne 9i pentru a adunaiar la
un loc firele desfdcuteale autoidentificdriilor iniliale. Dar nu s-a intAmplataga,ci au fos:
supugi unor puternice contraatacuri din partea curentului principal al psihologiei, dir
prit.u .orunitXtitor minoriraregi a altor comunitdli lipsite de privilegii 9i din parteanoilo;
administraliipolitice conservatoare. De aceea,chiar dacl au incercatsd plstreze cAgtigurilt
iniliale, au fost constran$isd lupte impotriva acestornoi presiuni. Poatedin cauzaacesto:
presiuni, unele dintre conflictele gi contradicliile iniliale ale acesteidiscipline nu au fos:
 COMUNITATII
PSIHOLOGIEI
$I DEZVOLTAREA
NASTEREA 143

niciodattr rezolvate. PrezentAndistoria acelor ani, voi incerca sd subliniez cele mai
importanteteme gi modul cum au fost abordate.

5.L. Primii pagi

Anul 1973 a fost marcat de prima sintezdconsacrat5intervenliilor sociale gi comunitare
aptrrutl in prestigioasaserie a Annual Reviau of Psychology (Cowen, 1973). Aceastaa
reprezentato semnificativd confirmare a faptului cd cel pulin o laturS a psihologiei
comunitllii ajunsesela maturitate. Cowen a fdcut o plimtr tentativtrde definire a acestui
sector,de evaluarea justificlrilor sale gi de descrierea principalelor caracteristici5i limite,
reflectate in activitatea consacratl unor teme importante. El a subliniat c[ domeniul
Interven(iilorsocialegi comunitare(ISC) era in curs de dezvoltare,dar nu igi dezvoltaseo
serioastrbazdde cercetareqi evitasein mare mlsurd sdnltateamentali primar5. Acest cadru
deriva parlial din insuccesulprecedentelorabordtrriale problemelor de slndtate mentall.
Aceste probleme se accentuasertrde cind tehnologia occidental[ imbundtdtisecalitatea
vielii oamenilor, permilAnd psihologilor si se focalizezeasupra persoanelorca fiinle
psihologicecare au posibilitatea str adopte comportamentedeviante.Totugi, atunci cind
psihologii au inceput sI abordezeproblemele de s5n[tate mentald dintr-o perspectiv[
psihologic[, au fost constrdngistr se confrunte cu doud dificultdli fundamentale: sectorul
era controlat politic de medicinl gi era dominat conceptual de modelul medical care
postuleaztrun paralelism structural intre maladia mentali Ei cea fizici. Chiar dacd acest
model se reflecti in aborddrile tipice pentru igiena mental5 comunitard, Cowen a pus in
evidenll gi a subliniat faptul cE
,,ceamai marepartea tulburdrilorde comportament umandifertrcantitativde cazultipic,
de scurttrduratl, de disfuncliefizicd,pentruc[ au rlddcinimaiprofunde,perioadede germinare
mai lungi, un impact mai mare asupramultor aspecteale func(ionlrii persoanei$i sunt
modelateintr-o mtrsurlmult mai accentuate de cdtrepersoane, 5i de instituliile
de experienlcle
socialesemnificative pentruistoriaindividului" (ibidem,p. 430).

Diferite aspecteale modelului medical s-au dovedit limitative pentru psihologie, mai
ales pentru psihologia comunitllii, in special accentul pus pe abordareapasivd conform
clreia disfunctiatrebuiel5sat5sI atingl un stadiuavansatpentru a fi tratad apoi ca un caz'
Acestmodel pare potrivit in specialpentru cei instlrili gi doar ei gi-l pot permite. Totodat5,
s-a demonstratc[ aceast[ orientareare o eficacitatecurativl limitatl mai ales la cazurile
mai pulin grave (ibidem).
Alternativapropustr,modelul preventiv,se focalizape reducereaintensit[1iidisfuncliei,
dar f?iceao separalienet[ intre tentativelede prevenirea apariliei unor presupuseentititi
patologicegi cele menite s[ promovezestrndtatea psihologic5$i buntrstarea.In ciuda acestei
sciziuni ideologice gi a fazei precoce de dezvoltarea sectorului, Cowen amintegtecd se
fEceaudeja eforturi notabile care cuprindeau abordlrile orientate spre persoanl 9i spre
sistem,programelede intervenfieasupracrizei gi o \aste gamdde activitlti de consultanlS.
Folosirea neprofesionigtilorin domeniul sentrtltii mentale glsise sprijin gi se extinsese
rapid. Apoi atentia s-a concentratpe prima copilirie, in special in situalii netraditionale
ct* sonf $coalasau centrul zonelorurbane. Cowena ajuns la concluziacd, degi disciplina
nu era conturatl pe deplin, ea ofereatotuEio alternativl valabild la modeleletradilionale.
Specificulslu constain atenlia acordatdanalizeigi modificdrii sistemelorsociale,ca 9i in
tendinlade a obfine sprijin maxim pentru adaptareacontextelor9i a programelor.
in 1973,au avut loc Ai doul conferinlenafionalecu implicalii in dezvoltareapsihologiei
comunitdlii. Amflndoui au fost sponsorizate de NIMH. Prima a fost o conferinl5
t44 TEORII SI METODOLOGII

interdisciplinari consacratXigienei mentalecomunitare.Principalii organizatori,psihiatrii,

au adunat la un loc reprezentantiicelor mai importantediscipline care studiazdsdnltatea
mental5, operatori din domeniul sinltltii mentale, reprezentantiai comunitSlii qi ai
diferitelor grupuri rasialegi culturale.Multe disculii s-audesflguratin contradictoriugi pe
un ton aprins. Una din temele .in jurul cdreia s-au iscat cele mai multe conflicte a fost
sus(inereaunei orientlri a igienei mentale bazate pe colaborare gi supuse controlului
comunitdtii, spre deosebirede orientarea traditrionaldelitist5, bazatd pe controlul pro-
fesionigtilor. Conferinla s-a incheiat fIrI sI rezolve aceast5sciziune. Cu toate acestea,
raportul final a fost intitulat Rasism, profesionalism Si elitism : obstacole tn calea igienei
mentalecomunitare(Zwerling et al., 1976).
CAtevaluni mai tArziu, psihologii s-au reunit la Vail, in Colorado, pentru a examina
modelele de formare profesionaid (Korman, 1974). in afarl de psihologi cu diploml
universitar5, erau prezentegi componentenereprezentatepdnl atunci - studenli, repre-
zentanfiai minorit5lilor (afro-americani,hispanici, asiatici, amerindieni,femei), operatori
cu o formalie de nivel inferior celei universitaregi cei care ii formaser[ pe acegtioperatori.
Ordineade zi a conferinlei a reunit sustindtoriia trei curentede dezvoltarefundamental
incompatibile. Un grup apira preocupirile, recent aplrute in societate,pentru echitatea
social5. In componentasa intrau majoritateareprezentantilorminoritllilor, operatori fIrI
diplomd universitard,studenfi, ca gi unii psihologi de origine anglo-saxonlEi cu formalie
universitar5. Ei erau orienta(i cdtre comunitate qi se interesaude teme legate de res-
ponsabilitateasocialdgi de democratizareaformlrii gi a practicii psihologice.Un al doilea
contingentera alcltuit din psihologi care luptau pentru schimbareasocialS,dar gi pentru
schimbareamodelului profesional tradilional. Un al treilea grup ii cuprindea pe cei ce
susfineauo profesionalizareulterioari a psihologiei gi creareaunor qcoli pentru formarea
profesionigtilor.Acestegcoli ar fi trebuit sI se conformezemodelului gcolilor de medicini
gi sI preglteascdspecialiqticu o pozilie profesionali comparabili cu aceeaa psihiatrilor.
Cererile presantede gcoli de specialitategi de aprobareoficiall a unui model de formare
profesionall fuseserdstimulate de doi factori principali. Numirul psihologilor cu o
orientareprofesionall crescuseatAtde mult incAtei au consideratcA pot sEsfidezeceeace.
in ochii lor, echivalacu un control qtiin{ific conservatorqi cu o prejudecatdantiprofesionalS.
adic5 obligativitateaunei instruc[ii universitareEi limitarea numlrului celor admigi in
instituliile de formare a psihologilor profesionigti. Totodat5, opinia publicl aproba gi
sus[ineatot mai mult includereapsihoterapieiprintre tratamentelerecunoscuteqi remunera-
bile ale psihologilor,in calitatede psihoterapeuliprofesioniqti,printr-un sistemde asigurdri
de slnitate publice qi private. Se creau astfel mai multe posibilitdti de angajarepentru
psihologiiprofesioniqti.
Conferinla s-a transformatintr-un c6mp de bitllie. Mesajelesaleau fost contradictorii.
iar impactul s5u asupraorientlrii comunitare,destulde redus.Cu toateacestea,aici au fosr
aprobatediverseobiectiveimportantece Iinteaucomunitatea,printre care: a) implicarea
mai multor membri ai minorit5lilor in toateaspecteledisciplinei; b) o mai mare atenlie
fali de problemelesocialeqi psihologiceale minorit5lilorqi ale slracilor; c) o mai stransi
colaborare intre universitnti $i agentiile de formare existentein {ari; d) includerea ir
programul de pregltire al tuturor psihologilor cu formalie profesionalSa unei specializir:
care s5-i ajute si operezecu intreagagamd a diversit5tii umane; $i e) necesitateaunu:
dialog intre profesioniqtiisinitltii mentale qi destinatariiserviciilor oferite de aceqtia.
In netl contradictriecu recomanddrilesaleprivind comunitatea,conferinlaa reconfirma:
gi o pozitrie fundamental elitisttr. Aceasta s-a concretizat in : a) reafirmarea optiunrl
profesionigtilordin acest domeniu pentru posibilitateade accescltre o asemeneacarieri
numai la nivel universitar; b) aprobareagcolilor de specializareqi a conceptuluide laurea:
 NA$TEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII r45

in psihologie(Psy.D.)numai ca o alternativdla titlul universitarnormal (Ph.D.), ceeace

reduce implicarea psihologului in cercetareacomunitdlii, ca 9i in cercetarein general;
c) respingereaposibilitltii unor cariere sub nivelul pregitirii universitare; d) refuzul unor
trasee profesionaleprin care indivizii si poati intra in sector ca operatori de slnltate
mentall, iar ulterior, dupl ani de serviciu qi stagii de specializare,str poatd s[ ajungl la
pozilia unui laureat cu titlu in toatd regula.
Chiar dacd la aceste mari conferinte ordinea de zi a psihologilor comunitari era
diminuati gi cam neglijatd, aceastaera propustroricum in cadrul unui contextmai restrAns.
DupI Swampscott,in cadrul American PsychologicalAssociation(APA) se formaseDivizia
de PsihologiaComunit5(ii. Cu sprijinul APA, al Universitllii Texasqi al NIMH, specialiqtii
in psihologia comunitllii au organizato conferinl5 in 1975 (Iscoe, Bloom gi Spielberger,
1977). Pe ordinea de zi era evaluareacondiliei actuale gi a poten[ialului psihologiei
comunitSlii.
Valoareaconferinleia constatin suslinereagi completareaunei plrli a activititii incepute
cu zeceani in urm[ in timpul conferin[ei de la Swampscott.Participantii au confirmat in
mod oficial cd existade-acumo comunitate$tiintificd de psihologi comunitari gi cd munca
lor ddduseroade. O dovadl era, in parte, $i faptul cI numdrul lor crescuse: la conferinl5
era prezentdo intreagdgeneratiede tineri careprimiserXo formalie conforml cu acestnou
model cu care se identificau. Creaserdgi paradigmenoi, diferite de modelul experimental
gi de cel clinic. Participanlii au subliniat din nou dorinla lor de individualizare,adoptAnd
valori, metode qi modele diverse. UrmAnd exemplul altor iniliatori de paradigme,ei au
precizatcI deveniser5,unii pentru altii, $i un grup^dereferinltr care gAndeain acelagifel
datoritd multiplelor intereseoperalionalecomune. Ii unea in special importanla pe care o
acordau: 1) descrieriigi evaludriiinterven[iilorsociale; 2) descrieriiqi evaluirii mediului
fizic ai psihologic Ai a efectelor sale asupracalittrtii vielii persoanelor; 3) atribuirii unei
valori analizei, in special aceleiaconsacrateproblemelordiversitdlii umane gi bundstdrii;
4) clutdrii bazelor psihologice ale militantismului social qi politic, de exemplu in cazul
prevenirii imbolnlvirii gi al asistenleicelor defavorizali; 5) implicdrii deliberatein acest
tip de militantism.

5.2. Dezvoltiri ulterioare

Un deceniude dezvoltare,inclusiv conferinlele amintite mai sus, rezolvasecu dificultate
toate problemele interne pe care psihologia comunit5lii le aborda ca pe un domeniu
specific.in realitate,dacl o disciplinl oarecarevrea si fie productivi, scopurilegi granilele
sale n-ar trebui sI se osifice complet. Psihologii comunitari continuardinsd sE se lupte cu
o serie de contradiclii fundamentaleexcesiv de numeroase.Ryan (1971) a subliniat 9i a
demonstratcd cea mai mare parte a abord[rilor din cadrul $tiinlelor sociale considerl
victimele vinovate pentru inegalitdlile sociale. Caplan gi Nelson (1973) s-au folosit de
cercetXrilelor asupraamericanilor de origine africanl pentru a demonstracd majoritatea
studiilor de psihologie dedicateproblemelor sociale erau conceptualizatein aqa fel incAt
rezultatele trebuiau sI se orienteze spre problema calititilor personale ale indivizilor.
Aceastainseamnl cd majoritatea studiilor psihologice nu ar putea produce rezultatedin
care sd reiasdcI dificulffitile individuale au drept cauzi condiliile sociale,pentru ctr exclud
din start o asemeneaposibilitate. Vance(1973) remarcafaptul cI un mare volum de date
veneain sprijinul tezeicd incapacitateasocialSpare s[ fie un rezultat dinamic ai organic al
elementelorcorelatede mediu reflectatein sdrdciaurbantr.Mai precis, ,,condiliile extreme
(definitein mod individual)[...] nu permit controlulindividualqi, ca atare,nici dezvoltarea
r46 TEORII SI METODOLOGII

potentialului $i a competenteiumane, dupi standardeatat psihologice, cdt gi sociale"

(ibidem, p. 50S). in consecinld,conform rafionamentuluiautoarei, polarizareaformaliei
clinice individuale gi a formaliei de militant social in comunitateestecontraproductiv5,in
timp ce o interfafl individ/sistem-comunitate/clinic[ar duce la oblinereamaximei ,,puteri
terapeutice gi preventive" (ibidem). in ciuda eforturilor gi a tezei sale potrivit ctrreia
psihologii comunitari trebuiau sd inleleagi schimbareaindividuall in aceeagimdsurl in
carepsihologii clinicieni trebuiausd inleleagtrschimbareacomunitllii, majoritateapsiholo-
gilor comunitari suslineao separalienettrin programelede formarea acestordoul abordtrri.
Exemple precum acestea trei au pus in evidengl mentalitltile, rolurile, limitele etc.
paradigmei comunitarein curs de constituire gi, din aceasttrcauz5, s-au ntrscutintreblri
privitoare la contradicfiile interne ale acesteiparadigmeqi la natura paradigmeiinsegi.
O altd contradiclie este ilustrati intr-un raport alcltuit de Tyler gi Gatz (1976). Am
utilizat principiile psihologiei comunitStriipentru a examina direcliile in formarea spe-
cialiqtilor in aceastl disciplind. Pozilia noastrl era aceeaci astfel de programenu aplicau,
deqi ar fi trebuit s-o fac5, principiile comunit5tii in cadrul lor, ci adoptau o orientare
ierarhici tradilionall, controlatl de profesionigti; ,,comunitatea" implicat[ in formare
acliona, aqadar,dupl reguli diferite de cele ale psihologiei comunitElii care era predatl
prin programul de studii. Rezultatullogic al unei astfel de abord6ri era acelacd absolvenlii
unor asemeneaprograme comunitare se comporti ca gi cum ar vehicula acest mesaj
contradictoriu, blocAndu-giastfel propria lor eficacitate.
Primele stadii formative de dezvoltarea paradigmei s-au reflectat in acegti ani gi in
diverseeforturi de a oferi disciplinei un model de largtrrespiralie.De exemplu,importanla
atribuitl descrierii gi evalulrii minufioasea programelorii flcuse pe psihologi strdezvolte
concepte9i abordlri legate de ,,analizanecesititrilor".ProcedAndastfel, descoperisertrcd
tipul qi cantitatea,,necesitllilor de servicii comunitare,natura serviciilor necesare,ca gi
eventualitateaca necesit5lileacesteastr fie consideratesatisfdcutedepind de modul in care
necesitatea estedefinitd gi mlsuratd" (Coursey,1976).Problemamodului in carenecesitatea
estedefiniti - gi, totodat5,a celui care o define$te- a stat la originea multor controverse,
inclusiv a aceleiareferitoarela eventualitatea ca necesitetilecomunittrtiisI poate fi definite
gi/sau satisflcute de cdtre profesionigti, gi chiar de profesionigtidin igiena mental5 de
orientarecomunitartr.
Un rezultat al acestor eforturi iniliale de definire a psihologiei comunittrlii a fost
publicareamai multor manuale Ei sintezeprivind dezvoltareadisciplinei care au propus
diverseperspective,pentru cX fiecareexaminaacestsectorin plinl afirmareprin intermediul
unor observatoridiferili. intr-unul din acestemanuale,Heller gi Monahanpropusesertrca
disciplina str-gistabileasctro titulaturl ale clrei conota(ii sd sugereze:
,,a) unfocus comunitargi ecologic; b) un interespentruproblemelefuncliontrriiumane
care sd includ[ gi un accentpe prevenireatulburdrilor,dar care sI depdgeascd problemele
tradilionaldesemnate prin sintagmade igienl mentali. Era nevoiede o abordarecare si
cuprinddgi interesulpentrucoping,pentruadaptaregi competentl,gi nu doar un accentpus
pe tulburareapsihologictr;era nevoiede o disponibilitatepentrucercetlri multidisciplinare
efectuateprin colaborare,pentruci nici o disciplintrnu detinemonopolulinteresuluipentru
schimbarea comunit[tii; eranecesarun angajament in sensulunei aborddriempirice,experi-
mentalea interventiei sociale"(1977,p. 21).

in sugestiilelor se amestecauconcepteteoretice$i strategii metodologicecu scopul de

a indeplrta disciplina de prejudec[1ilemedicale,apropiind-ode orientareaspre schimbarea
sociali a comunitdlii, dar autorii plreau in mod clar mAnafi de un elan mai degrabi
evolufionistdecAtrevolulionar.
 NA$TEREA
SI DEZVOLTAREA
PSIHOLOGIEI
COMUNITATII 147

in acelagian, Kelly, Snowden$i Munoz (1977) au alctrtuito sintezl de mare amploare

consacrattrintervenliilor sociale Ei comunitare. Ei au subliniat c[ multe grupuri sunt
interesatede problemelelegateintre ele gi le studiazl prin modalittr[icare ar fi devenitmult
mai profitabile in urma unui schimb reciproc (degi astfel de schimburi plreau mult mai
neobignuitedecAtar fi fost de dorit). Perspectivelecomunitareincepeausd-gifacl aparilia
in interiorul unei vaste game de modele de oferte de serviciu, datoritl activitltii de
consultanftrgi impliclrii neprofesionigtilorgi a altor grupuri precum poli{ia. incepeausi
devind disponibile informalii privind caracteristicilediferitelor subculturi, incluzAndaici
nu doar minorittrlile tradilionale,ci gi femeile qi slracii gi, mai ales,copiii gi b5trAnii. Erau
semnefavorabilein programelede prevenireprimard, mai ales in cele care se focalizau
asupra factorilor de mediu social gi asupra schimblrilor in politicile sociale qi publice.
Autorii au observat insl cI, pentru a fi relevante,teoria Ei metodele, ca gi aborddrile
educativetrebuiausI se schimbe,acordAndo atenlie mai mare unei mai strdnsecoordonlri
cu proceselesociale qi comunitare.in ansamblu,ei au subliniat cd era important sd fie
dezvoltateaceleaspecteale cercetlrii consacrateinterventriilorsocialeEi comunitaretipice
pentru psihologia comunit[1ii.
Dupd numai trei ani, intr-o sintezl similarl, Bloom (1980) reitereazdmulte dintre
acesteidei. El adaugl apoi ci qi consolidareasurselor de sprijin social, dezvoltarea
competenteisociale gi gestiuneavielii stresantesunt domenii de interes ,,care (pot fi
plasate)destul de bine in interiorul ariei de competen$ traditionale a igienei mentale qi
chiar in interiorul aceluiansamblude activitSli careau posibilitateade a efectuaintervenliile
sociale qi comunitare (lSC) propriu-zise". in continuare, Bloom trece in revisttr terapia
planificattrpe termen scurt, educatiain vedereas5ntrt[tii mentale,drepturile pacientuluigi
migcareade aplrare a pacientului. Dupi ptrrerealui, era vorba de arii de activitate ale
psihologieicomunitltii care se extinsesertrEi dincolo de granilele disciplinelor cuprinsein
igienamentaltrgi care promiteau sI dobAndeascltot mai multl importan$ pentru calitatea
vielii membrilor unei comunit5li. in sf6rqit, a$a cum observd el, multe din acestearii
deplgeaudomeniile de competenldtradilionaleale igienei mentale,cercetltorii urmdnd str
giseascl modul in care astfel de interfe(e trebuiau sd fie elaborate.
CriticAndmai radicalconcepteleStiintifice,Mann (1978, p. 45) a comentatpostulatul
lui Skinner conform c[ruia persoanele,,ar trebui sI aleagtro organizafiesocialtrbazatdpe
tehnologia comportamental5, pentru ce acest lucru servegte interesului lor major".
A adlugat apoi ctr persoanelenu aleg intotdeaunaintereselepersonalepe care, potrivit
specialigtilorin qtiinle sociale,ar trebui sd le aleagtrgi, pe deasupra,o dattralese,interesele
lor personalenu sunt intotdeaunaurmdrite cu eficienla prevdzuttrde teoriile specialigtilor
in gtiinle sociale.Totugi,Mann considerade la sine inleles ctr teoria abstracttrgi experlii ar
furniza $tiinlelor socialeun adevlr mai complexdecAtqtiinla convenlional6gi, prin aceasta,
aderala o pozitie elitistl in ceeace privegtedefinirea realittrlii gi a bunXsttrriipersoanelor.
Problemareferitoarela cei ce au dreptul sI defineasctrrealitateaaltor persoane(inclusiv
bun5-starealor) a ocupat o pozilie central[ in istoria interven[iilor sociale gi comunitare,
inclusiv a celor specifice psihologiei comunit[tii. Programul Head Start, de exemplu,
rtrspdnditla nivel nafional, a fost initiat in anii'60 pentru a oferi copiilor care trliau in
locuinfe ,,dezavantajoase" o ,,compensalie"(head start) pentru dezvoltarealor educativd,
sociall gi intelectual5.Scopul programului era acela de a-i preglti str obfind mai multe
avantajedin oportunitltile lor educative pentru a intrerupe ciclul sdrtrciei. Programul
funcliona pebazaprincipiului conform ctrruiaparticipareacomunitllii esteesentiali pentru
atingereascopurilorsaleglobale.In cadrulmodeleloreducativegi psihologicetradilionale,
au fost flcute numeroaseeforturi pentru a evaluaimpactul programelorHead Start (Levine
gi Levine, 1992), reniltatele fiind nu tocmai concludente; totu5i, sprijinul cetltenilor
 14 8 TEORII SI METODOLOGII

pentru acesteprogramea fost amt de mare incet diverseleadministratrii

nafionalecare nu
erau de acordcu ele au fost incapabilesEle stopeze.S-ar spuneci unul
din criteriile pentru
evaluareavalorii unui program comunitar ar fi atitudinea cetltenilor
din comunitate.
intr-adev5r,o tem5 centialdpe care Rappaporta dezvoltat-oin manualul
sru de psihologia
comunitd|ii, frecvent citat, publicat in 1977, a fost chiar importan(a
modalitllilor de a
acorda pulere (empowen'zg)persoanelorca sd poatd actiona in nume propriu.
Pentru a atribui o semnificalie direc(iilor de dezvoltaredin psihologia
comunitdlii.
poatefi util sI ne focalizlm pe rAndasupraunor fagetediferite, recunoscand
insl ci ele sunr
interdependente.Aceastd interdependentlpoate servi apoi ca bazit pentru
a extrage o
semnificalieglobalSlegatl de modul in cares-adezvoltatdisciplina. De
aceea,in continuare
ne vom focalizaasuprastudiilor consacratemediului, asuprapirsoanelor
din medii diferite.
asuprapersoanelorcu moqteniriculturalediferite, asupraanalizeivalorilor,
a metodelorde
interventiegi asupraintegririi, a implicaliilor gi a comenrariilor.

Studiile consacrate mediului. in domeniul biologiei, ecologii se dedicl

studiulur
unitdtilor de mediu relativ independente(self-contained)gi autosufi-ciente(self-sustainingl
Ei au incercat str studieze, in interiorul acestor unit51i, speciile vegetalegi
animate"5r
efecteleinteracliuniilor_asupra evolulieiEi asuprasupravieluiriireciproce.Aplicareaacester
paradigme la domeniul comunitllilor umane a determinat introducerea
unei orientlr:
valorice care conferl prioritate supravieluirii omului
Ei bunlstdrii sale. psihologii comu-
nitari au pus accentulpe descriereaminulioasl a mediului fizic psihologicqi peivaluarea
ai
efectelor acestuiaasupra calititii vielii persoanelor.Ecologia sociald s-a
dovedit a fi t
perspectivtrimportant5pentru coordonareagi inlelegereaacistor eforturi.
Pentru ilustrareaperspectiveisocioecologiceexisti diferite abordiri privind
acordu.
persoanl/mediu Qterson-environment
fit) in cadrul unui prim proiect dedicat acordulu:
persoanS/mediu,infeles ca adaptare, Kelly
9i colaboratoiii sri (tSzt) au srudiar doui
sistemegcolarede nivel superior pe care le-au ales pentru cI reprezentaudoui
ecosisteme
diferite. Primul, carea fost denumit ,,fluid", aveao rati de schimbareanualr a componente:
studenlilorde 427o.celrlalt, cu o ratl de numai l0% pe an, a fost denumit
,,constant".Arj
fost observatecomportamentelestuden[ilor in situalii reprezentativegi au fost
mtrsurar:
caracteristicilelor psihosociale.DupI cum fuseseprevlzut, au fost inregistrate
diferenle
considerabileintre caracteristicilestudenfilorin ceie doui contexte la nivelul valorii
Ei lo;
de adaptare.De exemplu,in Ecoala,,constanti",studenliibine adaptalierau nigte
brar:
cetetenipasivi, care reac[ionau,in timp ce studen[ii inovatori gi expioratori nu
erau bine
adaptali. in qcoala,,fluidd", studenlii bine adaptalierau creativi, aventuroqiqi
exploratol.
in timp ce studen(iiriu adaptatrierau pasivi, receptivi gi orientaii spre reguli.
Chiar daci f
rezultatede acesttip nu contrazicconceptelede adaptarebazatepe acorouiointr. p.rrouJ j
gi mediu, ele nu furnizeazl, o bazd,pentru a judeca
9i a evalua ce tip de gcoald ar ri J. I
preferatpentru a ajuta indivizii sI acfionezeconstructivin propria viali
9i in mod pro-socia-
-- |
in relafiile cu ceilalli in afara sau dincolo de mediul srudiar. I
Potrivit lui Moos gi Insel (1974,p. ix), ,,ecologiasocialdpoatefi conceputtr ca stud,- |
interdisciplinar al efectelor produsede mediul fizic qi social asupra fiinlelor urnun..
l. I
ocupl cu evaluareadezvoltlrii mediilor umaneoptime". Aceasttrabordareu proou, atit u: I
criteriu de valoare explicit, cAt gi un angajamentin favoareainterventiilor. b. u..." I
cercetltorii au fost constrAngi sd ia in considerare valoareasistemuluiqi/sauschimbareasisre- |
mului, abordAndprobleme privitoare la impactul mediului atdt asuira caracreristicitorpc
I
termen scurt (persoanelesunt mai fericite gi reugescs5-qigestionezimaibine propria ui.e
I
in contextulactual?), c6t gi asupracaracteristicilorpe termen lung (am proOusschimUa:
I
carevor permitepersoanelorsd fie fericite in viitor qi si menlini aceaitl situalie***Ottt t

I
 NA$TEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII r49

Moos (1974; 1979)gi-a construit teoria studiindclimatelepsihologice,adicdtrlsdturile

unor medii definibile - clase, spitale, comunitlgi - gi efectele acestora asupra com-
portamentelorindivizilor. Activitatea sa este o ilustrare a acesteiabordlri: el a conceput
niqte sciri pentru misurarea climatelor, a rezultatelor lor caracteristice,qi o scheml
conceptual[ in care acesterezultate si fie integrate.El a definit mediul psihologic drept
impactul sau influenla conjugati a unor factori externi (gi, ca atare,de mediu) asupraunor
atribute umane cum sunt intereselegi valorile personaleale individului, ptrrereadespre
sine, slnitatea, aspiraliile, posibilit5lile de reugitd9i rezultatelepropriilor activitlti. Teza
sa de baz[ esteaceeaci, in timp ce persoanele9i mediile se influenleazi reciproc, factorul
care contribuie cel mai mult la aceast5interac[iuneeste mediul. De aceea, mediul este
obiectul de studiu cel rnai imoortant.
in schemalui Mtios, sistemulfactorilor de mediu cuprindepatru dimensiuniprincipale.
Una dintre ele estesistemulfizic,adicdarhitecturagi caracteristicilesalefizice. De exemplu,
o gcoall concentratl intr-un loc e mai omogendqi, ca atare, incurajeazi interactiunile la
nivel informal. A doua dimensiune o constituiefactorii organizatoricl prezenli intr-un
mediu. in marile universitlli, de exemplu,studenlii sunt mai pulin implicali in procesulde
decizie; e putin probabil ca ei sI intre in interacfiunecu profesorii sau sE ajungd sdjoace
rolul de lideri, de aceeasunt mai nemullumili de profesorii lor qi de calitateacursurilor in
raport cu studentiidin universit5lilemai mici care permit contacteinformale mai serioase.
A treia dimensiune a sistemului ambiental este agregqtul uman, care cuprinde v6rsta,
aptitudinile,nivelul socioeconomicgi rezultateleeducativeale persoanelorprezenteintr-un
mediu. Agregatul uman include cea mai mare parte a aspectelorsociale gi culturale, mai
precis ,,contrinutul"acelui mediu, qi este transmis de cltre persoane.Cum gi dac[ acest
,,continut" este transmisdepinde in mare mlsurd de cea de-a patra dimensiune,adicl de
climatul social (saupresiuneamediului) care, potrivit lui Moos, are o funcfie de mediere
intre celelaltetrei dimensiuni. E de refinut cd presiunea mediului are drept caracteristicl
asigurareacoeren[ei qi continuit5fii unor evenimentede reguld separate.Presiunea sau
climntul, ca s[ ddm un exemplu, accentueazlcomportamentulsau rtrspunsurileordonate,
in specialin cazul elevilor, dacl bdncile dintr-o clasl de qcoall sunt dispusepe rAnduri gi
sunt repartizateprecis, dacl profesorii ii primesc pe elevi numai in urma unor programdri
prealabilegi dacl existl o forml prestabiliti pentru cea mai mare parte a activitltilor. in
contextelemilitare, presiuneaaccentueaziagresivitatea.Intr-un slum (cartier mizer) sau
intr-un ghetou, presiuneascoatein eviden[5in mod constantcapacitateade supravieluire.
In modelul lui Moos se pune accentulpe misurarea climqtului social agacum este el
perceputde cdtre persoaneleprezentein mediul studiat. Scalelede mdsurarea climatului
suntproiectatepentru a calculapunctajede grup gi nu individuale. Un climat social posedX
5i diferite dimensiunicare nu trebuie confundatecu cele ale sistemuluiglobal al factorilor
de mediu. Una dintre ele estedimensiunearelaliei ce se refertrla mlsura in care persoanele
sunt implicate, se sprijinl gi se ajuti reciproc, se expriml liber gi deschis. O a doua
dimensiune este aceeaa tmplinirii personale sau a orientdrii cdtre un scop. De exemplu,
grupurile de studenfipot atribui mai multd importan[[ dezvoltdrii independenlei,reugiteigi
a calitltii intelectualesau pot prefui 'mai mult dezvoltareacapacittrtiide a se ingriji de
ceilalli, a comuniunii Ei a respectului reciproc. ln sfArgit, dimensiunile ce se referl la
menlinerea sistemului gi la schimbare cuprind caracteristici cum sunt ordinea mediului,
claritatea aqteptirilor, mentinereacontrolului gi reacliile fatr[ de schimbare. Un rezultat
tipic al studiilor dedicateclimatului social este, de exemplu,acela cI mediile deschise
incurajeazlinovalia, dar sunt mai pulin ordonate,in timp ce mediile structuratepot fi mai
siguregi mai ordonate,dar sunt mai putrinstimulantedin punct de vederegreativ.
r50 TEORII SI METODOLOGII

Abordarea lui Moos confirmtr cd mediile sunt mlsurabile 9i cI prezinttrcaracteristici

generale.E important sI le ingelegempentru a planifica gi evaluaschimbtrrilesistemelor.
TotuSi,o perspectivl teoreticl mai ampli, bazatdpeintelegereaecologici, a fost formulatd
de analigtii sistemelor in cadrul teoriei informaliei. Activitatea lor a dus la o abordare
metateoreticea conceptuluide sistem, care se poate aplica la comunit5li, la institulii, la
fluxul de informatii sau la orice sistem pentru a-i determina regulile de functionare.
Totodat5,in interiorul schemeiteoreticeelaboratede ace$tia,pot fi atribuite roluri diferite
individului, mediului gi interacliunii lor, fErI judec5fi apriorice privitoare la relativa lor
importanf[.

Persoanelein medii diferite. Cu toate ctr Barker (1968) nu se consideracomunitar,

activitatea de orientare ecologicXpe care a desfdqurat-oimpreunl cu colaboratorii s5i
studiind setting-urilecomportamentalea contribuit Ia dezvoltareaperspectiveiconceptuale
qi a bazeiempirice a acesteidiscipline.Potrivit lui Barker,psihologiaecologicdestestudiul
relaliilor dintre organismgi mediu in condilii naturale.Rolul cel mai potrivit al psihologului
este acela de,,trausductor" (transducer)'.un receptor,codificator $i transmi$tor docil al
fenomenelor psihologice, gi nu un manipulator qi controlor al evenimentelor.Metoda
adoptat5de el constain cercetareaunitlfilor de comportamenta$acum se manifestauele
in condilii naturale,9i nu in incercareade a-i convingepe subiecfi str rlspundl la intrebdri
sau la stimuli. Acliunea principalS realizatdde Barker prin aceastl metodi a fost studierea
unei mici agezdri din Kansas gi a unei mici aqezdri din Marea Britanie. Cu ajutorul
colaboratorilor s5i, s-a concentratasupra setting-wilor publice care organizaucomporta-
mentul populaliei din cele doui agezlri. Aceste setting-url erau contexteleconcrete ale
comportamentuluicolectiv (intenlional), adicd structurtrri de modele de comportament
stabile ale persoaneloten masse. Totodatd,acestease manifestauin interiorul unei pdrli
anumite a mediului, astfel incat comportamentulEi setting-ui se adaptauunul cu celtrlalt.
Acestesetting4$i presupunun comportamentcoerent,asociatcu constelaliiloc-lucru-timp
specifice,indiferentde persoaneleimplicate.Exemplede astfelde setting-urisuntintAlnirile
publice,slujbelereligioase,evenimentele sportiveorganizate,clsdtoriaqi ceremoniilefunebre.
Dimensiunileprincipale mlsurate ale acestorsetting-urisunt: l) calit5lile habitatului, cum
sunt varsta, sexul etc. ale persoanelorprezentein setting, apoi cine controleaztrsetting-ul,
cui ii estedestinatqi cAt timp petrecein interiorul sdu gi 2) cerintelehabitatului,de exemplu
numdrul de pozilii de rdspunderece trebuie ocupatepentru funclionareanormail a setting-ului,
Unul din primele rezultateale acesteiabordlri a fost concluziacI diverselecomunit5li
nu poseddacelaginumtrr de setting-uri comportamentalegi de cerinle ale habitatului. Ca
atare, este important sd vorbim despre o,,dimensionare relativtr" (relative manning).
,,Setting-vile supradimensionate"(overm.anned) au multe persoanegi puline roluri, astfel
incAt persoaneletind sd fie mai putin active gi/sausX se specializezedin punctul de vedere
al abilitdtilor pe care 5i le dezvoltl li in anumite forme de participare. In schimb, in
,,setting-urilesubdimensionate"(undennanned)existd pu[ine persoane9i multe roluri:
aici, indivizii igi petrec in medie mai mult timp in setting-\fiIe publice, igi asumd mai
frecventpozilii de rdspunderegi efectueaz[mai multe acliuni care implicl responsabilittrli
de lider. Setting-urilerelativ subdimensionateoferl mai multe oportunifiti $i fac presiuni
mai mari pentru ca membrii marginali sd participe mai activ li s[-Si sporeasctrpropriile
competente.E mai pulin probabil ctr vor crea un grup de exclugi(outcasts)gi e gi mai pulin
probabil cI vor stimula specializarea membrilor lor. Trebuieamintit cI e vorbade settingetri
publice. Nu gtim ce se int6mpld in cele private sau in privinla echilibrului dintre cele
publice gi cele private. Chiar dacl aceastl metodl furnizeazl informalii specifice,nu oferi
totuqi nici o bazl pentru deciziile privitoare la ,,valori" 9i nu propune strategii de
 NA$TEREA
$I DEZVOLTAREA
PSIHOLOGIEI
COMUNITATII 15I

intervenfie.Ea dovedegteinsl cI alegereasaucreareavnor setting-uride tip diferit produce

consecinteale cdror rezultateprobabile sunt negocierile.

Persoanecu moSteniri culturale diferite. Chiar dacl nu se considera in primul rdnd un

specialistin psihologiacomunitllii, Korchin (1976) a abordatproblemelepuie de apdrltorii
minorit5lilor pornind de la importanla psihologiei tradilionale pentru situalia lor, dar gi
pentru domeniile, dupl pirerea sa comune,ale psihologieicomunit[1ii si ale celei clinice.
In modul cum abordeazEel problemele diversittrfii se reflectl paradigmele teoretice
tradilionalegi metodasa estefoarterelevantdpentrupsihologii comunitari. intr-o conferinld
(Korchin, 1980), el a abordatceeace a definit drept ,,Problemaminoritifilor din America"
in establishmenr-ul psihologilor, folosind modalitdli foarteutile penrru a ilustra obstacolele
de care s-au lovit artizanii schimblrii. Korchin a citat un studiu, efectuatimpreunl cu un
coleg, care aveadrept obiect un grup de tineri negri, reprezentativpentru condi(ia medie
tipictr a negrilor. Studiul a fost criticat pentru cE nu folosise qi un grup de control format
din subiecli albi. Rlspunzdndcriticilor, el a subliniatproblemele,prejudecllile, cAgtigurile
9i costurile ce apar in psihologieatunci cAndperspectivelegrupurilor care definesccultura
(Culture-DefiningGroups, CDG) sunt consideratenormative.in spe1X,Korchin s-a intrebat
dacl studiul ar fi fost supusunor critici similare in cazul in care s-ar fi focalizat asupra
unor tineri albi, fErd sE includ tineri negri ca grup de control.
CAnd discuti insl folosirea unor metode diverse in raport cu grupurile minoritare cu
caracteristicietnice/rasialediferite, el aptrr5 insl abordareaparadigmatici tradilionaltr,
aculturali gi anistoric5.Korchin a subliniat convingereasa cI substanlapsihologieide bazl
trebuie sI fie identic5pentru toli studenlii, minoritari sau albi, gi cd trebuie sb fie predatl
in acelagimod. El a afirmat c5,

,,in acestmomental istorieidisciplineinoastre,nu suntconvinscd ar existao psihologie

a negrilor,una a asiaticilor,o alta chicanosaua celor nisculi in Americain mod calitativ
diferitede psihologiaalbilor din punctulde vedereal conceptelor saual metodelorfundamen-
tale[...]. Chiardacl o abordare interculturalipuri ce respectipluralismuletnictrebuiesi
puni in evidenli calitelilespecificeale unor persoane diferite,aceastanu inseamnic6 legile
ce guverneazd comportamentele lor nu au la bazdprincipii comune.DacI aceastlconvingere
a mea, un pic invechit55i conservatoare, estegregitl, vreaustr mi se demonstreze cE este
gregiti, 9i nu prin polemicibazatepe supoziliinefondate, ci ficdndu-ipe studen(iimei sI aplice
conceptele pecarele-auinvllat dela minegidemonstr6ndu-le cdnu suntviabile"(ibidem,p.268\.

intr-adevIr, Korchin a apErat teza conform cireia metodele gi concepteledisciplinei

erauin mod fundamentalferite de influenla culturii. Afirmalia mai radicaltrconform clreia
acesteanu sunt imune la culturd, ci, din contrl, sunt viciate de prejudecdliculturale, a stat
in centrul tezelor avansatede suslinltorii unei perspectivealternative (ZwerIing et al.,
1976). Examindnd sistemul gcolar public din statele Unite, Rappaport a f[cut un pas
inainte, afirmdnd ce acestaeste influenlat de culturd gi nu este lipsit de conlinut. El a
afirmat deci cI cei ce controleazl gcolile se a$teaptdca toti copiii sd se adaptezela un tipar
unic pentru a nu fi etichetatica deviangisaunedotali. in schimb,o implicafie a perspectivei
ecologice este aceea c[ gcolile trebuie sI se schimbe pentru a legitima gi a susline
diversitatea: numai atunci vor asiguraposibilittrli egale de instructie celor care nu se pot
adaptaunui tipar unic, in specialcopiilor sdraci,qi in primul rAnd copiilor slraci negri. in
sfArgit,el a insistat asuprafaptului cd adoptareaqi realizareaacestorobiectivepresupuno
actiune sociald bazatdpe comunitate care trebuie si-gi propunl sI modifice paradigma
celor ce rlspund de sistemul educativ.
Sintezeleprivind cercettrrile$i activitllile programaticededicateindivizilor cu ,,mog-
teniri diferite" au demonstratcI persoaneleastfel denumite apar{in unor segmente
r52 TEORII SI METODOLOGII

defavorizateale populaliei care cuprind qi copiii, bltrdnii gi femeile. E adevdratcd intr-o

societateindividualisttrorientatl spre autosuficientrS orice individ care ocupl o pozilie de
dependenliesteprobabil vulnerabil gi defavorizat.in ciuda acestuilucru, apartenentra la un
grup rasial/etnicparticular are implicalii la nivel cultural, social qi valoric Ai a fost acordarl
pulini atentie acelor caracteristicisau nevoilor unor astfel de indivizi. Puline date dis-
ponibile par sI confirme cd membrii grupurilor rasiale/etnice(Non Culture-Defining
Groups,NCDGs) sunt ajutati mai eficient de operatori(helpingagents)care au o mogtenire
cultural5 similarl, pentru ci au reaclii accentuatpozitive fall de acegtia.Apoi, astfel de
operatori sunt incl slab reprezentatiin cadrul psihologiei comunititii, iar majoritatea
psihologilor care apartin curentului principal (CDGs) nu posedl cuno$tinteleqi sensibili-
tateanecesarepentru a lucra eficacecu asemeneagrupuri. La rAndul lor, diferili autori au
sugeratci limitele psihologilor CDG in aceasttrprivinl5 pot s[ se datorezein parte lipsei
de atentriefatl de situatriagi de necesitdlilegrupurilor non culture-definingpe caredisciplina
igi propuneasd le satisfacd(Heller, 1990; Snowden,1987; Gestengi Jason,1987).

Analiza valorilor. Un alt ansamblude problemepe carepsihologii comunitari au trebuit

sd-l abordezese referl la analizavalorilor. Activitatealor i-a constrdnsadeseain specialsi
ingeleagi gi, in multe cazuri, sI impace intre ele sisteme de valori umane cu totul
incompatibile raportate la problemele diversitSlii umane gi ale bundstdrii. Diferenlele
individuale gi intre grupuri variazd.in funclie de caracteristicileetnice, de ras5, de clasa
socialS,de sex gi de vdrst5. Perspectivediferite derivd gi din viala urbanl gi rural5, din
societllile tradi[ionale Ei moderne, din conceptriileEtiintifice despre lume in opozilie cu
cele religioasesau umanistice.in tentativade a defini, dezvolta gi evaluacomunitatea,e
nevoie de luarea unor decizii in privintra acelor modele de convergent5,diversitate $i
conflict care produc cele mai beneficeefecte la nivel psihologic. E inevitabil ca astfel de
decizii sEpresupunl evaluareaaspectelorpozitive gi negativeale diferitelor alternative.De
exemplu, in proiectarea unor structuri de locuit rezidenliale, este extrem de util sE
cunoa$temrespectiviifactori pro gi contra, precumvarstasauvenitul, sau factorii referitori
la omogenitateavJ. eterogenitateastatutului social. Psihologii comunitari sunt chemali sI
stabileascl daci acesteintrebiri au nevoie de rdspunsuridiferite in comunitStri,grupuri
etnice gi culturi diferite. Pe lAngl acesteintreblri, ei se confruntl qi cu sarcinade a defini
bundstareaindividului. E pulin probabil s[ existeun mod particular de a fi oameni care sI
fie optim pentru toli indivizii in toate situatriile.Existtr mai degrabi o mullime de moduri
de a fi oameni care au puncte de for15qi limite. Astfel de modele pot fi convergentein
privinfa anumitor aspecte,pot fi divergentein privintraaltora gi pot fi chiar in conflict din
anumite puncte de vedere (Tyler, Brome gi Williams, 1991).
Rappaport(1977) a fEcuto analizdfoartedetaliatdgi instructivi a importantreianalizelor
valorice gi a importan[eiacelorvalori pe careel le consideraparadigmaticegi fundamentale
pentru psihologia comunitltii. Rappaporta afirmat cd

,,psihol6giacomunitdliipropuneo paradigmEa relativitl1ii,a ecologieigi a diversitilii

culturalecaresI serveasc[dreptsistemvaloricpe cares[ sebazezeintervenliilesocialemenite
materiale9i psihologice,
sddistribuieintr-omaniertrmai echitabiliresursele gi nu si socializeze
pe toati lumeaconformunui standardunic ce serve$te apoi ca mijloc de repartizareselectivi
a resurselorsociet[1ii"(ibidem,p. 116).

El a relevat cI aceastl deplasarecitre o paradigmi care pune in disculie valorile gi

scopurile instituliilor societdlii ii determindpe psihologii comunitari sI adresezenoi
intreb5ri psihologilor. TotodatX,ii face sd se confruntecu chestiunicarenu se nascdintr-o
perspectiv[ de igiend mentaltrcomunitartrconform cdreiastatu-quoeste consideratoptim.
 NA$TEREA
SI DEZVOLTAREA
PSIHOLOGIEI
COMUNITATII 153

Ei sunt constrAngisI se intrebe care sunt valorile ce trebuie apErate,ce motive imping
societateain directriaatingerii unor anumite scopuri gi cum trebuie actionat pentru a
schimbascopurile qi instituliile societ5lii. Apoi, schimbareasociali impune aparilia unor
mutatii in relaliile dintre persoanelece Ei-auasumatanumiteroluri, ca gi intre persoanegi
institugii qi viceversa. Pentru a sublinia cd realizarcaunor schimblri sociale comportl
dificultdli mai mari decAtaceleacare apar in cazul unor schimblri tehnologice,autorul
mentioneazl o analizl precedentl a lui Fairweathercare suslinea cd ,,De aceea, pare
axiomntic cd o intertenyie ajunge sdfie acceptabild pentru o societate direct proporyional
cu misura fn care inovalia nu implicd o schimbare tn privinya rolurilor Si a organizdrii
socialea acelei societdsi"(1972, p.7, cursivein original).
Rappaportcontinua analizasa afirmAndcI esteimportantsI se stabileascddacl anumite
conditii socialedeterminatevariazdin funclie de opliunile individuale, de defectelesau de
calittrtileprefiguratesau in funclie de caracteristicilesistemului,cum sunt factorii sociali
sau economici. Aspectul crucial il constituie ideea cI, pentru a realiza o schimbare
constructivX,eforturile trebuie dirijate spre [inta sau {intele potrivite. Potrivit autorului,
sarcinapsihologilor comunitari (qi a altor specialigtiin gtiinle sociale)esteaceeade a face
ca oameniisI fie conqtientri de existenlaunor alternativegi de a evaluarezultateleprobabile.
O altd responsabilitateconstl in ajutorul dat comunit[1ii la realizareaschimblrilor dorite
Ei la evaluareaeforturilor flcute. Propunerilelui Rappaportau multe elementeprelioase,
chiar dacl adeziunealui la relativismul cultural pare si se sprijine pe nigte fundamentecam
oscilante.Degi respectareaEi recunoagterea diversitltii par in mod evidentmai bune pentru
oricine atunci cind sunt comparatecu un conformism forpt in raport cu orice standard
social, totugi o adeziunela relativismul cultural pare sd nu se potriveasci cu un astfel de
ideal. De exemplu, a$acum a demonstratHolocaustulslvArgit de nazigti, este necesarsX
fie recunoscuteintr-o oarecaremlsuri valorile care transcendlimitele orictrrui standard
cultural particular sau autodefinit de citre un grup.
Sarason(1971)a afirmat cI noi construimrealit[trilenoastreinterne gi externegi suntem
construili la rAndulnostru de citre ele. E de presupusctr aceasticonstruc[iea realit5lii este
continudqi cd 9i contextelede viali sunt psihosociale.Totodati, trebuie sI se bazezeqi pe
comunitategi/sau culturd, ca qi pe individ. Rezult5 de aici c5, pentru a inlelege lumea
noastrdqi pe noi ingine in mod individual gi colectiv, trebuie sd ne in[elegempe noi ingine
qi din perspectivacuiva care este complet diferit de noi. AdicI trebuie sd admitem c[
perspectivelenoastrepersonale(ca gi aceleaale oricui altcuiva) sunt intrinsec limitate de
propria noastrdnaturtr,de experienfelenoastreqi de pregltirea intelectual5.Dacb a$astau
lucrurile, rezultl cI fiecare dintre noi trdieqte in interiorul unei matrice de procese de
schimburireciproceEi continuein cadrul clreia realitatea,valorile gi existenlatuturor au un
statutegal, adicd au o legitimitate egal5, deoarececuprind bazavielii fieclruia dintre noi.
Analiza lui Sarasonne demonstreazd cd avemdatoria de a forma ierarhii de valori care
sd respecteintegritateaobligaliilor pe care fiecarepersoanl gi le asuml in mod constantin
raport cu viala qi care, in acelagitimp, sI ne protejezeindividual gi colectiv, ca sd nu ne
distrugem unii pe al1ii. Ne gdsim astfel in fala unei sarcini ulterioare care presupune
clasificareazonelor noastrede acord (convergenli), individuale gi colective, in raport cu
variatelenoastremo$teniri culturale; a zonelor de deosebireacceptabile(divergenle)- a
gamei noastre de diversitateacceptat[; gi a zonelor noastrede conflict gi de acord sau
dezacordin privinla modurilor de a gestionaastfel de conflicte. Acesteultime sarcini par
sI reprezinteun ansamblude provoclri pe care psihologii comunitari, din diferite motive,
nu le-au abordatintr-o asemenea mlsuri incAtsi-Ei atingl scopulde a imbunltSli substanlial
calitateavielii comunitlJilor9i societililor din care fac parte.
15 4 TEORIISI METODOLOGII

Metode de intervenqie.Psihologii comunitari incercaserl sd treaci de la o pozilie de

detaqare$tiintificd 9i clinictr la una de participareactivS. Aplruse astfel necesitateade a
cluta gi dezvolta modele de interven[iesocialtrbazatepe colaborare.Chiar dactr existau
multe posibilitSli, numai unele dintre ele au fost acceptatela nivel general,pentru ctr erau
reprezentativepentru natura disciplinei. Probabil cd modelele dominante au fost cele
folosite pentru consultanlS9i instrucgie.in acliunile lor, profesionigtiidin domeniul igienei
mentale s-au folosit atAt de consiliereadirect5, cAt 9i de instruire pentru a-i informa pe
ceilalli specialigtisau pe cetlteni in privinla perspectivelorgi a abordlrilor psihologice
relevantepentru problemele comunitSlii, cum sunt locuinlele, delincvenla gi ingrijirea
persoanelor singure Ei cu tulburlri mentale. Totugi, nu gi-au asumat responsabilitatea
operalional5 a alegerii obiectivelor gi metodelor sau a realizdrii acestor obiective. Un
compendiu util al modelelor, al problemelor qi proiectelor privitoare la consilierea in
igiena mentalSa fost alcdtuit de Mannino et al. (1986).
Uneori, operaliunile de interven[ie asupra crizei s-au concretizat qi in eforturi de
colaborare. Operatorii din comunitate au ac[ionat, direct sau indirect, pentru a ajuta
indivizii sau grupurile, inclusiv comunit5lile, s5-9i rezolve crizele, sI facd fald traumei
asociatecu crizele evolutiveinerenteciclului de viall gi cu crizele situalionaleprovocatede
evenimenteprecumdezastrelenaturale,accidentele,tulburlrile socialeetc. Ei au feu$it sd-i
ajute pe oameni sI-gi recupereze(sau ntlcar s5-qiimbundtlfeascd)resursele9i capacitSlile
de autogestiunepropriei vie1i. Slaikeu(1984) a prezentato panoraml exhaustivl a aborddri-
lor situaliilor de crizd gi un model teoretic integrat al crizei.
Un model exhaustiv gi mai complex bazat pe colaborare este acela reprezentatde
creareaqi intrefinerearelelelor de schimb de resurse.In cartea lor Human Servicesand
ResourceNetworks : Rationale, Possibilities and Public Policy, Sarasongi colaboratorii sii
(1977)au descrisaceastlschemlin detaliugi i-au analizatcaracteristicile. Ei subliniazici
abordlrile psihologicetradilionalese bazeazlpe tezaconform cdreiaindivizii, sistemele
,,naturale" gi eforturile informale se caracterizeazd,prin nepotriviri, lipsuri, ineficienli qi
chiar patologii.Problemeleaparla indivizi qi in cadrulsistemelorqi trebuie,,rezolvate"in
interiorulacestora.Experlii gi profesionigtiisuntcapabili,obiectivi,puternici,eficienli 9i
exemplari. Cunogtinfelegi programeleorganizateqi dezvoltatede cercetitori ,,exper1i"gi
puse in practicdde profesionigti,,exper(i" sunt modul de rezolvareindividuai5 Ei colectivd
a acestorprobleme. Exist5 doud rezultateprincipale ale acesteiabordlri : cre$tenumlrul
profesionigtilorgi al programelor; dar se inmullesc gi problemele,pentru cd oamenii se
simt mai izolali, alienali, incapabili qi constrdngisI se confrunte cu problemele.
Re(elelede schimb de resursesunt, in schimb, asocialii voluntaregi libere de indivizi
eterogeni,dispugi sX ia in consideraremodalithlile prin care fiecare sI fie dispus si ofere
Si sd obtinl resursede la ceilalli, sd nu puni limite obiectului de schimb gi sd reziste
tendinlei de a subordonaplanificareagi schimbareapresiunilor ce derivd din finanllri qi
calendar.Astfel de re(elese bazeazdpe diversepremiseinterdependente gi complementare.
In primul rdnd, resurselemateriale gi umane sunt intotdeaunalimitate. Apoi, toate per-
soanelesunt pline de resurseEi intreprinzltoare. in al treilea rand, modalitateacea mai
bund pentru utilizarea Ei inmullirea resurselordisponibile constd in dezvoltareaunor
programe de relele de schimb reciproc active, deschise,in cadrul cXrora membrii oferi
propriile resursein^schimbulunor oferte (psihologicesau materiale)care sI satisfaci alte
necesitdliale lor. In al patruleardnd, dezvoltareagi menfinereaunor asemeneare[ele
constituieun proces continuu care presupuneo coordonareconstantil Releauade schimb
nu estedoar vehiculul unui serviciu lipsit de conlinut, ci este catalizatorulcrucial pe care
sebazeazdmodelelede schimbreciprocregulategi funcJionale.Munca in re(ea(networking)
esteesentialipentrufacilitareagisirii unor solutriiadecvatepentruproblemelepersoanelor
 PSIHOLOGIEI
SI DEZVOUTAREA
NASTEREA COMUNITATII I55

implicate, pentru mentinerea gi dezvoltarea sentimentului propriei valori gi a capacitltii

membrilor de a se ingriji de ceilalli, astfel incet sI conferevaloareregeleiqi sI foloseasc[
in comun resursele la nivel informal. Aceast[ Ieadersh,ip-coordonare,combinati, este
fundamentalf,pentru eficacitatea muncii de re(ea, intrucdt cineva trebuie si-i descoperepe
cei care posedd resurse utile qi pe cei care au nevoie de ele gi sf,-i aducl in situalia de a
efectua schimbul, aceapersoan[ tiind totodati dispusi si permiti ca imbinlrile acesteasI
dezvolte propriile reciprocititri qi noi modele. Totugi, acest lider-coordonator nu trebuie si
facl treaba in locul lor pentru c[ astfel ar distruge modelul de tip networking. in munca de
re1ea, solicitudinea gi puterea rezidd tntotdeauna in indivizii- implicagi, na in persoana
liderutui (ca in cazul organizaliilor profesionale qi formale). In al cincilea rAnd, tocmai
prin astfel de regeleresursele pot fi utilizate in mod global 9i optim.
Familiile sunr poate cele mai bune exemple ,,naturale" de regelede acest tip. O familie
este - sau poate fi - o relea de schimb de resursepentru ci persoanelecare o compun se
ajutl reciproc intr-o mullime de activit[1i variate. Totodati, dacl familia ftlncgionqz[ bine
ca unitate, atunci stimuleazd dezvoltareapersonal[ a propriilor membri, ca qi comuniunea
lor informali, iar regeaua,adici familia, caplt[ tot mai multd importanli.
Tyler, Pargament gi Gau (1983) au suslinut o abordare bazatd.pe colaborare gi in
domeniul cercettrrii, al inv[glmintului, al consultanlei, al activismului social gi al terapiei.
Am utilizat o metodl centrati pe colaborare pentru a evaluaun amplu proiect de dezvoltare
a unui program in gcolile superioare (evaluareaunui program de consultanli). Am reugit si
demonstrlm, cel pulin in acest context circumscris, cI in interacliunile psihologilor gi
consultangilorcolaborarea in cadrul schimbului de resurse avea multe awnraje.
Un al patrulea model de activitate pe care psihologii comunitari l-au examinat in mod
desrulde aprofundateste acela al activismului social 9i politic. In spep, s-au strtrduitsI
foloseascl modelele sociale consolidate cum sunt petitiile, protestele gi acgiunilede lobby
politic pentru a orienta politicile sociale intr-o direclie mai umani, beneficXqi constructivi
in plan social. O componentd- 9i o justificare - fundamentalda acesteiactivit[(i, pentru
psihologii comunitari, a fost faptul cd ei gi-au fundamentat deciziile privitoare la scopurile
urm[rite pe principii gi rezultate psihologice credibile. Exemple importante gi revelatoare
pentru acesttip de activitate au fost programele Head Start, integrarea gcolard gi includerea
perspectivelorcomunitare in pregdtirea psihologilor gi in programele educative tradi[ionale
(Tyler gi Gatz, 1976).
O alt[ metodl de intervenfe a fost aceea menfionatd deja, care consti in focalizarea
asupraanumitor segmenteale comunitlgii umane, neglijate pdni atunci. S-au ftcut eforturi
pentru a atrageatendaasupragrupurilor care sunt consideratesubprivilegiate, neprivilegiate
sau care, in alte moduri, prezinttr riscuri de stres sau tulburlri psihice. Aceste grupuri
cuprindeaubXtrAnii,copiii, siracii gi minorit[1ile etnice qi rasiale. Au fost incluqi aici gi
indivizii care erau amenintati de riscuri speciale in perioade determinate ale vielii lor cum
sunt, de exemplu, tinerele mame. Existau apoi indivizii plcili1i de institulii sau abandonali
de ele, sau componentele societtrlii care ar fi putut sI stea, prin natura 1or, la originea
tulbur[rilor psihice, precum ospiciile sau sistemuljudiciar penal.
Cdnd psihologii comunitari s-au aplecat asupra acestor tipuri de intrebdri gi probleme
ale comunitl1ii, ei au introdus perspectiveteoretice noi asuprareducerii, asupra remedierii
disfuncliilor gi asupra intiririi bun[stlrii umane. Psihologii comunitari s-au concentrat
asuprametodelor de prevenire, inclusiv asupra ameliorlrii capacitXlii umane de rezisten(i
la stres. Unul dintre cei mai activi sustinltori ai prevenirii ca metodl fundamentald de
interven[ie a fost George Albee, care a organizat o serie de conferin[e, {inute apoi anual din
1975 pdnd in 1993, 9i care s-a ocupat in special de prevenireaprimard (Albee qi Joffe,
1977). Tonrgi, merodaprevenirii primare a$acum a dezvoltat-oel impreunf,cu colegii s5i
 156 TEORII SI METODOLOGII

include ,,problemelementaleqi emolionalecare nu sunt umaladii", ci modele asimilatede

dezadaptaresocialdqi de disconfortemolional" (ibidem, p. xiii). Ei subliniazl qi cI nu s-au
limitat la ,,categoriileconvenfionaleinclusein Manualul Statisticde Diagnostical Asociatriei
Americane de Psihiatrie [...] deoarececredem ci sexismul Ei rasismul sunt la fel de
psihopatologiceca gi categoriilede diagnosticcele mai convenlionale" (ibidem, p. xiv).
Conform punctului de vedere al acestui autor, e mare pXcat ctr psihologii comunitari au
acordatacestuiultim tip de problemeo atentiemult mai redusddecdt ar fi meritat, avAnd
in vedereefectelepe care le produc asupraindivizilor gi a comunitllilor.
Psihologii comunitari au contribuit gi la realizareaa numeroaseproiecte de prevenire
secundarS.Un prim exemplude metodl de preveniresecundarla fost activitatealui Cowen
gi a colegilor s5i (1975). Ei s-audedicatdezvoltirii unor programepentru gcoli, pornind
de la potenlialul lor de socializare,de la vecinXtateageograficl qi de la disponibilitatea
pentru introducereaprogramului.Obiectivul a fost descoperirea,in primele fazeaIecarierei
gcolarea copiilor, a simptomelorce pot indica necesitateade a se recurgein viitor la cure
specializatepentru a se deplqi dificultStrileapirute in dezvoltareaeducativl gi emolional|.
Au fost conceputeprograme de educafiepublicE, au fost organizatecampanii cu ajutorul
mass-mediaetc., pentru a stimula recurgereaprecocela cure specializate.in acelagitimp,
au fost dezvoltate gi furnizate programe pentru dezvoltareaeducativi gi emotrionalSa
acestorcopii, cu ajutorul profesorilor qi al voluntarilor, gi nu doar al profesioniEtilor.
Orientareapreventivdpune, inevitabil, probleme legate de posibilitateade a dezvolta
punctele de for15 gi resurseleumane. Programeledescrisemai sus s-au bazat pe presu-
punereacI indivizii sunt intr-o anumitl m5surtragenli activi in constructria propriei vieli Ei
a societilii, adicd au pornit de la premisa cI persoaneleposedd resurse gi capacitili
discrelionarepe care le pot folosi pe cont propriu. Aceastl orientarepreventivl a impus
dezvoltareaunor programepentru a stimula subieclii sI devini mai maturi, mai competen{i
la nivel psihosocialsau pe deplin realizafi, ajungAndu-seastfel la comunitili qi societ5li
care sd satisfacdmai bine necesitllile acestora.in sfArgit, au fost construite gi evaluate
programe care s[ faciliteze tentativele indivizilor qi ale comunitltii de a atinge acesre
scopuri. Primii operatori in domeniul cercetlrii Ei al invi(5rii abilit5lilor sociale au fost
Spivak gi Shure, care au descoperitun grup specific de abilittrli cognitive esentialepentru
a trata cu alte persoaneEi pentru a rezolvacu eficacitateproblemelesociale (Spivak, Platt
qi Shure, 1976).

5.3. Integrare, implica{ii gi comentarii

Dacd dorim sI intelegem natura specificl a proceselorpsihosocialecare caracteriznazd
comunitdli diferite, trebuie sI linem cont de felul in care istoria, continuitateagi condiliile
din acestecomunitlli au modelat modalitllile prin care sunt luare deciziile. Trebuie sI
stabilim qi cum s-ar prezentacercetareadacdar fi gAndit5gi/sauefectuatf,in colaborarecu
persoanelegi ar lua in considerareistoria gi condiliile in care triiesc acestea.Paradigma
dominantda psihologiei s-a concentratin schimb asupraunor factori diferili, stabilindu-gi
ca obiectiv principal studiul gi manipulareaexperimentalSa autonomiei.
Pentru ca psihologii sI reaclionezela problemele puse de dezvoltareapsihologiei
comunitdlii, era necesartro redefinire a relaliilor dintre rolurile lor specificein raport cu
psihologia,cu celelalte$tiinte$i disciplinegi cu societatea.Psihologiicomunitariincepuseri
strexplorezeunele din acesteposibilitlti in primul lor deceniude existenli, dar trebuiausi
infrunte direct gi sI acceptenecesitateade a se provocape ei ingigi gi pe colegii lor sd facl
paqi mai hot5rAli. De exemplu,era nevoiesi fie construitenoi relalii intre roluri, bazatepe
 NA$TEREA
SI DEZVOLIAREA
PSIHOLOGIEI
COMUNITATII 157

premisaci fiecaredintre noi reprezint5/exprimio perspectivdparadigmaticlsemnificativ5,

ci are unele puncte tari pe care le poate oferi gi altora, dar gi limite pentru care are nevoie
de ajutor. Pentru a pune de acord perspectivelenoastre,trebuie s[ acceptlm gi sI utilizdm
modalititi de schimb de resursegi de colaborare.
intr-un asemeneamoment, plrea nimerit ca Iscoe gi Harris sI afirme :
,,Intervenliilesocialegi comunitare(ISC)pot fi conceptualizate c^ o interac(iune dintre -
5i in interiorula - cel pu(in trei variabile: a) sursafondurilor(federal6,de stat saulocaltr,
singurisauin combinalie,cdt qi pentrucAttimp?) ; b) personalul (profesionist,
neprofesionist,
voluntari,consultanlietc.; relatiiledintrerolurile lor); c) populaJiile
beneficiareqi grupurile
de apdrare- advocacygroups- (cit sunt de etichetategi cit beneficiazide intervenlie; ce
ava n ta jaeu?) " ( 1984,p. 3 3 7 ).

Ei au folosit aceastl conceptualizarecabazd pentru o sintezda interven[iilor sociale gi

comunitare; dar aceastaare gi implicatii mai lirgi. De exemplu, autorii au observatcI
interven[iile sociale gi comunitare ,,fac parte din textura vielii americane" (ibidem, p. 334),
dar, la jumtrtateaanilor '80, politicile publice incepeausI se schimbein mod drastic, astfel
incdt puteaubloca activitilile de formare a competen(elorbazatepe o orientareumanistS.
Ei au mai observat gi faptul cI Statele Unite sunt caracterizateprintr-o fragmentarea
serviciilor, prin accentuareaimportanlei grupurilor regionale, etnice gi a grupurilor cu
scop unic, printr-o imprecizie a rolurilor gi a limitelor operatorilor (profesionigti sau
neprofesionigti).In acelagitimp, 9i intr-o m5sur5importanttrdin cauzaschimbdriimodelelor
de finanlare, serviciile prestatede Centrele de igiend mentaltrcomunitard (CHMC) erau
cedate(mnrketed)tot mai mult cltre sectorul privat; acesteservicii aveaunevoietot mai
mult de o bazd solidd in asigurdrilede s5ndtate,profesioniqtiidin sectorul igienei mentale
pirlseau centrele de igiend mentald, iar acesteanu mai reuqeausd satisfacdnecesitSlile
celor slraci. In concluziile lor, autorii au subliniat faptul ci cercetlrile publicatesunt mult
mai numeroase; totugi, sunt lipsite de ,,subtilitateametodologicl Ei proceduralSde care
este nevoie pentru a produce cuno$tintelenecesarepentru planificarea eficace gi pentru
efectuareaintervenfiilor socialegi comunitareeficiente" (ibidem, p. 355). Ceeace lipsegte
este o trecere ulterioarl de la abordareade laborator la o abordarecomunitar5. Ei au
subliniat insd ci, atat in domeniul cercetlrii, cAt gi in cel al consultanlei,psihologii pot
furniza contribugiispecifice.
CAnd disciplina a intrat in al doilea deceniu de existentri, acesteaerau unele din
intrebdrilecapitalepe care gi le punea.

6. Reevaluare,reinserfie,rena$teresau schimbare
de direcfie: de ta jumltatea anilor '80 pAni in anii '90

in 1985, la a doulzeceaaniversarea conferinlei de la Swampscott,Comitetul executiv

ai Departamentuluide Psihologiacomunitllii a incercat sd puni in evidenlSpriorit5lile gi
direcliile viitoare ale disciplinei. In cadrul acestuiefort, a fost organizatun simpozionunde
au fost invitali pionieri Ei lideri ai celei de-a doua generatiipentru aprezentaperspectivele
ii criticile reciproce. Urmitoarele observagiise bazeazdin mare mdsurdpe deciziile lor.
Am organizat problemele in jurul a patru teme'. reevaluarea, focalizatd asupra scopului
simpozionului de a reevaluastareadisciplinei ; reinseftia, centrati pe intrebareadacl psiho-
.ogiacomunitdtii era pe punctul de a fi absorbit[ din nou in interiorul psihologieimai generale;
rerut{terea,care se referd la plrerile participantilor in pr.ivinlaeventualitSliica disciplina
si inaintezedoar pe direcliile stabilite; subiectulschimbdrii de direclie vorbegtede la sine.
1 58 TEORIISI METODOLOGII

Reevaluarea,Reevaluarea disciplinei a fost flcutd cu scopul de a trasao istorie social5

mai completl a aparitrieipsihologiei comunittrlii. S-a spus ci existau rldtrcini solide, degi
oarecumpufin cunoscute,in experimentelefEcuteimediat dupi al doilea rtrzboimondial in
domeniul psihiatriei comunitdlii, in sectorul de igiend publictr gi in psihologia comunitdlii
(chiar dacd nu era intotdeaunadenumitl a$a), ca gi in primele bdtilii cu medicina clinicl
gi cu psihologia clinicd tradilionale. Participanlii au obsenat apoi ctr existau obstacolede
care nu fusesertrcongtien(i in totalitate gi care ar fi continuat sd blocheze dezvoltarea
disciplinei. De exemplu, eforturile flcute in incercarea de a introduce perspectivele
specificepsihologiei comunit5lii in sistemul de igien5 mentall comunitarl se ciocneauin
continuarede preponderenlaorientdrilor medicaletradilionale. Concepliaasupramaladiei
era incd relativ simplistd: se spuneacd implica o infeclie provocatdde agenli patogeni
specifici, astfel incdt boala urma un curs prestabilit. Era acceptatdinctr ideea cI cea mai
potrivitl metodl de tratamentpresupuneaformarea de specialigticu pregitire clinicl gi
care ar fi trebuit s[ ofere o ingrijire directi contra cost. Nu era recunoscutlincl importanla
conditriilor sociale gi a complexelor interacliuni socio-psiho-fiziologicecare deseori nu
erau consideratepertinente.TotodatI, in psihologia academictr,domina in continuarestructura
de recunoagtere academicd,focalizatlpe reugitaindividualtrantreprenorialS, iar inpsihologie,
mai ales pe paradigmacercetdrii gtiinlifice experimentaletraditionale (Strother, 1987).
Au fost recunoscutegi ideile inovatoareqi realizlrile oblinute prin creareaunui sector
de psihologia comunitdlii. Pe lAngtralte rezultate,acestartrspAndiseo mare varietatede
programe intr-o serie de contexte. Nu au fost ocolite nici insucceseleinregistrate in
abordareasau atingereascopurilor declarate.Shinn (1987) a subliniat ctr realizareaunor
abordiri ecologicegi includereaneprofesioniqtilorin sectorulpsihologiei comunit5lii sunt
adevlratecAgtiguri.Elias (1987) a men[ionatnoile idei legatede complexitateacomunidtii
gi a proceselor de schimbarea comunitililor ; a observattotugi cI proiectele depindeau
incd de operatorgi c[ rareori deveneauinstitulionalizatesau durau mai mult decit perioada
de prezentare9i probtr.
Glidewell (1987), unul dintre primii pionieri ai dezvoltlrii interesuluipentru comunitate
in psihologie,a subliniatcI perspectivaconturattrla Swampscottera aceeaa ,,unui psiholog
care a studiat, a infeles, a conceptualizatgi a intervenit cu grijX in proceseleprin care
comunitllile imbundtllesc sau epuizeaztrbunlstareapsihologicl a persoanelorcare trliesc
in interiorul lor" (ibidem, p. 603). O asemeneaperspectivl implicl o cunoa$terea modului
in care persoaneleiqi dezvoltl gi igi satisfaca$teptlrile reciprocein contextulunei comu-
nitili. Conform opiniei sale, o astfel de perspectivl nu fuseserealizatd,in parte pentru ctr
presupuneao deplEire a stadiului de profesie bazardpe stil personal, in cadrul clreia sI
poat5 fi revendicaterezultatepersonalecum sunt ,,curele", Ei trecereala ,,o profesiebazatd
pe cunoqtin(egi practici psihosocialevalidate" (ibidem).In fine, Glidewell vedeao razdde
speranfi in faptul cI politicienii incepuserisd solicite daterelevantepebazaclrora sd poatd
promulga gi fundamentapoliticile publice.
Snowden(1987) a evaluatevolu[ia psihologiei comunitarepornind de la perspectivele
constituitede promisiunile sale de a se focalizaasuprasistemelorcomunitare,gi nu asupra
indivizilor, ca gi de a consolidadiversitateaculturali a membrilor comunitdlii gi de a se
ocupade imbundttrfireavielii minoritililor, oferindu-le,intre altele,servicii de psihoterapie.
Aprecierea sa a fost foarte durS: el sublinia ctr fusese acordati foarte pulind atentie
sistemelorcomunitaregi ctr fusesertrftrcuteprogresemodestein incercareade a diversifica
apartenentala sectorulpsihologieicomunit[tii a membrilor grupurilor minoritare sau de a
le inlelege dinamicile psihosociale.TotodatX,chiar dacl minorit5lile incepusertrsI solicite
mai des servicii de igientr mentali, acest lucru nu se intAmpla continuu. In viziunea sa,
disciplinase sprijinise in specialpe o abordarepsihologici clinicl qi universaltrin presupusa
sa angajarein favoareadiversitdlii culturale chiar 9i in cazul terapieipentru minorititi.
 COMUNITATII
PSIHOLOGIEI
SI DEZVOTJIAREA
NA$TEREA I59

Iscoe (1987), f5cAndeforturi, probabil, si prezinte intr-o lumin[ mai buni un cadru
mixt, a subliniat cX un rezultat pozitiv al migcdrii de psihologia comunitdlii era acela cl
psihologii lucrau in cadrul comunitltilor, chiar dacXnu era deloc bine cd manifestauincd
un interes de tip clinic. Schneider(1987), care urmdrise gi incercasesI sprijine migcarea
de psihologia comunitllii incd de la inceputurile ei, v5zAnd lucrurile din perspectiva
NIMH, era ingrijorat de faptul cd psihologia comunitltii era incl legatd de un sistem
sanitardeja invechit, dominat in continuarede profesioni$ti,interesatincl de specializare
gi modelatinctr de sistemelede recunoagtere academic5,ce propagauchiar acestevalori. El
observaci dezvoltareadisciplinei fuseseimpiedicatdgi de dificult[tile enorme aptrrutein
construirealeglturilor comunitare.

Reinserlia. Cel pulin una din forgelecare ac[ioneazl pentru a influenla viitorul unui
grup in afirmare cum este acela al psihologilor comunitari este tendinta membrilor s5i de
a lua ca model grupul ce aparfinecurentului principal din care s-au desprins.La jumltatea
anilor '80, au apdrutpresiuniin interiorul grupului psihologilor comunitaripentru oblinerea
unei specializdrigi pentru autorizareaexercitdrii profesiei. Chiar dacd acestetentativeau
eguat, Divizia qi-a modificat propria denumire din Divizie de Psihologia comunitdlii
(CommunityPsychology Division) in Divizie de CercetareSiAcliune tn comunitate (Division
of Community Research and Action), incercAnd, aparent, str-gi consolideze imaginea
gtiinlificl 9i de tip academic Ai sd facl un pas inapoi in ce privegte angajamentulde
integrare in comunitate. Totodat5,ca o reac[ie datorattrin parte unei deplasdri, la nivel
na[ional, cltre o pozilie ideologictrmai conservatoarece s-a soldat qi cu o redefinire a
prioritdgilor de finanfarepublic6, a fost acordatl mai multi aten(ie gi a fost investiti mai
multtr energiein prevenireapatologiilor de diverse feluri precum maladiile metale, abuzul
de stupefiantesau violen[a. O datd cu treptatareducerea finanldrilor pentru centrelede
igientr mentald gi, in consecinfI, o datl cu cre$tereanecesititii ca astfel de centre sl-qi
gtrseasc[singurepropriile sursede finanlare, activitdti precum consultanlasau educaliaau
cedat locul psihoterapieisubventionatedin fonduri publice pentru persoanelenevoiaqe9i
din asiguririle de sdnltate pentru clasa de mijloc. Defavorizalii, in special membrii
minoritdlilor, erauincd o datdmarginalizali progresiv.Fornindu-sede la aceleagiconsiderente,
au fost tdiate fondurile publice destinatestudenlilor gi programelor inovatoarede formare
de mare anvergurd.Fondurile rlmase au fost folosite pentru formareade tip clinic pentru
tratareabolnavilor mentali conform concepfieitradilionale. S-au atenuatastfel criticile la
adresamodelului de profesor individualist cu spirit intreprinzdtor,programelede formare
universitar[ $i pe teren au redevenittraditionale qi a sclzut numlrul studentilor provenili
din rAndurileminoritllilor qi cu o orientarecomunitardcare manifestauinterespentru acest
sector.in fine, dintr-un alt punct de vedere,psihologiacomunitllii a fost in parte victima
propriilor succeseparticulare (Snowden,1987). De exemplu, conceptualizareaqi studiul
stresului, al sprijinului social Ei al competen[eiau fost absorbite in interiorul curentului
principal al psihologiei, transformAndpsihologia comunitdlii intr-un sector mai putin
specific.

Renasterea.in aceste sinteze ale simpozioanelorerau incluse cereri de innoire, de

sporire a energiilor gi de extindere a ariilor de interes iniliale gi a eforturilor actuale'
Schneider(1987)a avansatideeade a amplificarolul de teoreticieni-participanti @articipant-
-conceptualizers)al psihologilor comunitari in interiorul departamentelorde psihologie
pentru a modifica modul de formare a studenlilor nogtri gi modul in care profesiunease
organiza.El a cerut gi ca psihologiacomunit5lii sd continuesI fie permeabil5in raport cu
toit" aspe.t.le domeniului Ei sd ,,impartl cu altii propriiie cunogtinle gi competenle"
(,,givingitself away"). La aceasti listd de sugestii, s-a adtrugatqi indemnul lui Glidewell
160 TEORIISI METODOLOGII

(1987) adresatpsihologilor comunitari caretrebuiausEcontinuesI furnizezedate relevante

pentru administratorii politici referitoare la funclionareacomunitElilor gi si acfionezeca
profesionigtiai schimblrii comunitllilor. Shinn (1987) a cerut psihologilor comunitari sI
participe in continuarela realizareaprogramelor gcolaregi la acliunile organizaliilor de
voluntari, pentru c[ gi unele, gi altele sunt in slujba grupurilor sociale care posedi un
enorm potential orientat spre schimbareasociald.Snowden(1987) s-a exprimat cu hotdrare
in favoareacontinulrii $i inmultirii tentativelor disciplinei de a se pune in slujba unui
public minoritar gi de a-gi consolidapropria diversitateculturalil Chiar dacds-ar puteacita
qi alte exemple,cele deja enumeratesurprind principalele observalii ale participanlilor la
simpozion referitoare la domeniile disciplinei care meritau sd fie puse in evidenli gi
consolidate.Ei au remarcat unele aspecteincipiente pozitive gi nenumirate posibilitXli
pentru exploatareac[rora erau necesareeforturi ulterioare.

Schimbareade direcyie.Cei care au analizatlucririle simpozionului,chiar daci au pus

in lumind rezultatelece trebuiau sprijinite gi alte aspecteale psihologiei comunitltii ce
trebuiau folosite ca fundamentpentru o constructieulterioard, au declarattotuqi ci existau
arii importantecare fuseserdneglijate sau care nu se bucuraserdde nici o aten[ie. Shinn
(1987) a citat trei aspecteprincipale ale vietriicomunitare,ignoratein mare mIsur5, unde
psihologii comunitari puteausi aibi contribulii importante: munca, bisericile gi guvernul.
Autoareaa subliniat ctr acestedomenii ale vielii noastresunt stranslegateintre ele: pentru
adulti, de exemplu, munca are un scop similar cu cel pe care il are gcoalapentru copii.
Munca le organizeazdvia1a,ii ajutl si se defineascdpe ei ingigi, le oferi contactesociale
gi un sentiment al comunitltii la nivel psihologic, fiind gi o sursd de stres. Afilierea
religioasi constituie o importantl for15organizatoare- similarl in multe privin(e cu cea
precedentl - care contribuie la bun[stareapsihologicl a indivizilor gi a comunitltii, dar
poateduce Ei la stressaula sldbirearezistenfei.Guvernuligi propunesi serveasclinteresele
cetitenilor sdi ; intr-un anume sens, este vehiculul formal pentru schimbul de resurse
dintr-o comunitatesaudintr-o societate.in ciudaacestuifapt, structurilenoastreguvernamen-
tale $i administratoriinoqtri nu sunt neapdratinformali in privinla nevoilor comunitllii sau
asupramodului in care pot fi structuratecomunitilile pentru a satisfacenecesitdlilecedte-
nilor lor. Din acestpunct de vedere,ele sunt o arenl fundamentallunde contribuliapsiholo-
giei comunititii poate oferi avantajepe scarl mai largd comunit[1ii, dar gi indivizilor care
trliesc in interiorul lor.
Un alt autor suslindtor al schimblrii de direclie a fost Elias (1987), care a pus in
evidenldun model in aparen(Iparalel ce se manifestain sectorulpsihologieicomunitllii gi
in eforturile sale programatice.In spe1i, potrivit evalutrrii sale, disciplina oblinuse de
pu[ind vreme o validarepe baza clreia putea fi consideratXaproapede faza de maturitate,
adicl pregltitl sd se supuni unor ritualuri de trecere tipice pubertetii, dar nu-gi asumase
incd o pozilie maturtr de apartenenfdresponsabill la societate.De exemplu, psihologii
comunitari iniliaseri numeroaseproiectedestinatecomunitilii gi demonstrasertr cAt sunt de
importante, dar, din acel moment, urmlriserl alte interese, lisdndu-qi proiectele fIrI
utilizare deoarecenu le incluseserlin contextelecomunitdlilor in care operau.El afirmb ci
psihologia comunitdlii are nevoie s5-9i recapetesentimentul continuitdlii 9i sI dezvolte
inovalii durabile, iar suslinitorii s5i, la rAndul lor, trebuie si invele cum si faci durabile
proiectele lor gi cum sX le incadrezein comunit5tile in care au fost iniliate. Astfel de
schimblri comport[, in parte, extindereaparadigmeitradifionalea prevenirii, incluzAndin
conceptualizareasa, in programele gi metodele sale factorii contextuali gi comunitari
(pro-socialigi destabilizanli). Snowden(1987),de exemplu,declaracI disciplinaprodusese
foarte putine contribulii referitoarela sistemelecomunitdlii ; de aceea,trebuia scoasl mai
 NA$TEREASI DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII 161

mult in relief aceastl direclie de cercetare,acordAndu-seatentieqi inlelegerii, identificlrii

gi consolidlrii relelelor informale gi surselor de ajutor naturale. Apoi, declara(ia de
intemeiere a psihologiei comunit5lii susfinea cI membrii comunitSlii, chiar gi cei ce
aparfineauunor comunitlli defavorizate,trebuiau si fie considera[iresursegi inclugi ca
atare in programe.O astfel de concepfiefusesepusi in practicl intr-o micd m5sur5gi era
necesarsX fie acordatl o mai mare atenlie ,,evidenlieriiunor roluri profesionaleqi a unor
activitdti concrete care sI constituie avantajeamt pentru psihologii comunitari, cAt qi
pentru comunitdlileminoritare" (ibidem, p. 581). Una dintre propunerilede cea mai mare
anvergur[ exprimate in cadrul simpozionului a fost cea avansatdde Schneider (ibidem),
care a sugeratcd, probabil, intregul univers al psihologiei ignora psihologia comunitSlii
a$a cum era ea conceputl in acel moment. El a subliniat tendinta tot mai rdspAnditi de
predare a psihologiei intr-un context care cuprindea intregul arc al vielii $i a accentuat
importanla ce se atribuie relaliilor reciproce dintre sisteme. Cum ambele orienttrri se
sprijineau pe o abordareholistici gi pe relatriileparte - intreg care caracterizaseriprin
traditiepsihologia,Schneiders-aluptat cu indirjire pentruorientareainteresuluipsihologiei
comunitSlii cdtre acestedireclii.

6 . 1 .A n ii' 9 0
Firegte,a doulzeceaaniversarea psihologiei comunitdlii a constituit doar un moment de
evaluaregi a avut o functie selectivS.In stadiul actual, e normal sI ne intreblm ce s-a mai
intAmplat in domeniul comunitSlii 9i cum se prezintd disciplina in momentul in care
deceniulanilor '90 incepe si prindl contur. O explicalieulterioard derivi din faptul cX cei
ce activeazdin acest domeniu sunt implicati mai activ in autoexaminareaqi evaluarea
progreselorinregistratede cbtre psihologii care lucreazl in domenii mai consolidateale
psihologiei. O cercetareiniliatd de revistele de specialitatedemonstreazdcd exist5 un
anumit consens asupra multor teme, printre care qi aceasta; disciplina a fost foarte
productivl in ceea ce privegte intervenliile la scarl redusdasupra comunitililor sociale,
intervenlii focalizatepe schimbareaindividual[. Datelearatl cI acesteproiectesunt eficace,
in ciuda anvergurii lor limitate. Totuqi, de obicei, iniliatorii programelornu reugescsi se
institulionalizezein interiorul comunitd[ilor vizate gi, de aceea,programelenu continud
prea mult timp dup[ ce autorii lor s-au dedicat altor activit5li. Sectorul a stimulat o
disponibilitate generali de angajarein activit5li de respiralie mai largd gi in interiorul
cadrului constituit de paradigmelede cercetaregi de intervenlie tradilionale.
Atenlia acordat[ inilial grupurilor minoritare gi problemelor acestorafusesein parte
inglobatl in rubrica mai generall a diversitdlii culturale. Aga cum au observatTrickett,
Wattsgi Birman (1994), aceastlviziune mai ampli poateoferi numeroaseavantaje.intdi de
toate, plaseazdorice individ - inclusiv pe membrii grupurilor majoritare - in interiorul
unui contextcultural. in al doilea rAnd, schimbdcentrul de interespentru cd fiecare individ
e vtrzutin interiorulunui context,subliniindo perspectiviecologicl. in al treilearind, se
concentreaz[mai cu seamdasuprapunctelor tari, gi nu doar asupralimitelor unui grup. in
al patrulearAnd, pune accentulpe faptul cI diversitateaesteo caracteristiclpozitivd, qi nu
negativl. Apoi, poate gi sd pun[ in evidenf5 cdt de important este sI diversifici fie
aparenta,fie modelele de via15 9i de bunlstare in cadrul disciplinei. Acest ultim cAqtig
poate deveni aspectul cel mai important al fenomenului pe termen lung, pentru cI, in
general,psihologia esteconsiderzuttr cea mai monocultural5dintre gtiinlele sociale.Totugi,
gi
Trickett colaboratorii sii nu au observat un lucru carepoateconstitui o limitl a orientdrii
cdtre diversitateacultural5, Ei anume faptul c[ aceastapoate distrageatenlia de la situalia,
r62 TEORII $I METODOLOGII

ce trebuieconsideratdprioritarl, a minoritltilor oprimatecare au necesittrtirelativ specifice

de accesla resursegi la legitimitate, precum gi caracteristici9i tradilii particulare.
Albee (Albee gi Joffe, 1977) a avut multl vreme o atitudine polemic6 fa1trde domeniul
prevenirii Ei discuttr foarte deschis gi atent aspectelepolitice gi implicaliile psihologiei
comunitltii. El a organizat gi a convocat intAlnirile anuale intitulate Vermont Conferenceon
Primary Prevention, in cadrul clrora s-au putut lua in disculie anumite domenii de activitate
Ei s-aputut difuza o documentaliescristrprivind conceptelegi activitilile legatede prevenire.
Din nefericire, adeziuneafa1trde ideea unui rol comunitar accentuatal specialistului nu a
atrasmulti psihologicomunitariqi nici alli psihologi. Acestdomeniunu qi-a glsit reflectarea
in procesele politice. Trebuie flcut mult mai mult. Aceastl neimplinire ne amintegte
observagialui Glidewell care spunectr, din moment ce politicienii au inceput sI utilizeze
datele furnizate de Etiingelesociale,trebuie str le qi oferim acesteastfel de informalii.
In domeniul prevenirii primare, activitateaeste continud chiar dacl, din nefericire, se
concentreazi gi astlzi in mare m5sur5 asupra tulburlrilor diagnosticabilegi cu evolulie
specificd. Tot mai multtr importantl se acordi programelor gi tehnicilor de formare a
competentelor,degi acestemetode sunt centrate in bunl m5sur5 pe persoan5.A existat
tendintade a consideraneprofesionigtiila fel de eficienli ca profesioniqtiigi, in consecinl[,
de a subevaluavaloareaunei colaborlri mai strAnsea profesionigtilorcu alli operatori $i
accentuareaempowennenf-uluiacestora.Pe lAngEformareaunor competente,o mare aten{ie
a fost acordati sprijinului social, mai alesin relalie cu dimiuuareastresului.Se facetot mai
simlid necesitateade a recunoagtecI persoaneleau un rol activ in construireamediului lor
gi cI mediul trebuie proiectat astfel incdt sI stimuleze aceastl participare, gi nu s-o
limiteze. Pe scurt, formarea de competenle, sprijinul social gi prevenirea primard in
domeniul s5nltltii pot fi incluse intr-un cadru conceptualmai larg, centrat pe raporturile
persoanl/mediuEi individ/sisteme.Un astfel de cadru ar trebui strlinI cont de perspectivele
ecologicegi de competenfeleindividuale gi ar trebui sI se sprijine pe o viziune mai largl
care sI nu se limiteze la prevenireaunor tulburlri diagnosticabile.
Apar tot mai multe programede colaboraregi ajutor mutual caren-au nici o legltur[ cu
formarea de competen[e.Probabil cI profesionigtii nu le-au acordat aten[ia pe care o
meritau, in ciuda potentialului lor: multe dintre caracteristicileacestorprogramereflectl
o orientare comunitari. Aplicarea lor implici totu$i o disponibililate de a renun[a la
control gi de a colaboramult mai mare decAtaceeape care mulli psihologi comunitari ar
fi dispugi s-o accepte.
Capitolul consacratde Heller (1990) interven[iilor sociale gi comunitare,publicat in
sintezaapErutl it Annual Reviewof Psychology,a propusuna din criticile cele mai eficace
ale modului in care psihologiacomunitSfiia e$uatin mare parte in tentativade a-gi atinge
scopuriledeclaratela inceputurile sale. El subliniaztrcI, in sfera prevenirii, disciplina s-a
dedicat cu precddereajutorlrii indivizilor care vor si depSgeasctr sttrrile de stres sau si
reziste unor factori stresanti particulari. Atenlia acordat[ factorilor stresanfi specifici
reprezinttr,potrivit acestuiautor, un pas inainte fatd de interesulmanifestatinilial pentru
o ameliorare sociali generaltr.Heller observ[ ins[ c[ existtrputine date in literatura de
specialitatecaresI demonstrezecI au fost fdcuteincerc[ri directede modificarea condiliilor
sociale nocive. Dificultatea consttrin instrEiincapacitateanoastrl de a renunla la tradi[ia
psihologictr potrivit clreia indivizii sunt unitati independente,9i nu elemente interde-
pendentece alctrtuiesco comunitate.LipsescEi acummetodologiileEi schemeleconceptuale
necesarepentru a inlelege, pentru a studia gi a realiza schimbareasociall. Acesteaar
facilita o asemeneaabordare.Chiar dacl societateas-a indeplrtat de preocuplrile sociale.
schimbdriledemograficedau nagtereunor presiuni in favoareaschimbdrii sociale.Cerceta-
rea gi cunogtinlelepsihologilor comunitari pot fi utilizate de grupuri de cetSlenipentru a
 NA$TEREA$I DEZVOLTAREAPSIHOLOGIEICOMUNITATII 163

realizaschimbarea socialS,dacdacesteinformalii le sunt oferite.Heller e convinsci

sarcinapsihologilorcomunitariesteaceeade a inv6[astrcolaboreze cu cettr{enii,qi nu doar
de a oferi studiidescriptiveqi analiticecares[ confintrsugestiipentruactivitllile comunitl1ii.

7. Concluzii

in acest capitol, am incercat sI prezint o panoramdlimitatX a originilor, dezvoltlrii,

naturii gi direcliilor de evolufie a psihologiei comunitdlii in Statele Unite. Am descris o
operafiuneparadigmaticEin plintr desflgurare care are trei caracteristicifundamentale:
esteferm ancoratl in interiorul tradi[iilor conceptuale,metodologicegi de interessocial ale
psihologiei; promotorii acesteiaproduc concepte,metode,fapte gi valori noi, incercAndsi
extindd cunoa$tereagi cadrul de aplicare al psihologiei; in fine, cei ce s-au implicat in
aceastdoperaliunese dedic5, ei gi munca lor de imbuntrtSfirea strategiilor individuale gi
colective, multor tematici umane gi sociale importante. In starea actual5, disciplina are
dificultlti 9i limite carevor persistapoate9i in viitor pe o durat6nedeterminate.Intr-adevIr,
existtr puline date de baz[ relevante pentru ariile de interes centrale ale psihologiei
comunittrlii. Apoi, modelele sale teoretice sunt mai degrabl primitive, incomplete 9i
neverificate.Pozitia sa in sistemul disciplinelor este, in cel mai bun oaz, provizorie gi
incerttr,iar cei care s-auangajatseriossEpromovezeorientareacomunitar[ au idei confuze
ori cel pu[in contradictorii, oscilAndintre preferinta pentru o perspectivtrparadigmaticl 9i
un rol profesional9i specializat,pe de o parte, 9i preferinla pentru o paradigml qi un rol
axatepe colaboraregi egalitatecarepresupuno atitudinede participaregi colaborare,pe de
altl parte.
Totodattr,sectorulpsihologiei comunitareposedi caracteristicicare limiteaz5aplicarea
qi eficacitateasa. in primul rAnd, existdcerinte legitime de a asiguraingrijire psihologicl
indivizilor, inclusiv persoanelorcu tulburdri grave.In al doilea rind, in domeniul comuni-
ttrtii, ca gi in alte domenii ale psihologiei, lipsescliniile directoareclare care s[ precizeze
cdnd sunt suficiente rezultatelepsihologice (in raport cu valorile personalegi culturale)
pentru a sus[inegi a justifica orice tip de acliune. in al treilea rdnd, psihologii comunitari
pot aduce doar mici contribulii la soluliile de tip social ale problemelor societdlii dacd
iipsesccunogtinlelenegesaregi/saunu poate fi oblinut consensulgi sprijinul social pentru
aitfel de solutii. in sfArgit, statutul institulional gi validareapsihologiei comunittrlii sunt
Iimitate. Nu existl rgluri publice ca funclii operativesau de consultanldlegal recunoscute
probleme gi
$i create tocmai pentru (sau care str impun[) psihologii comunitari. Aceste
limite vor trebui sd fie abordatein toatetdrile de cdtre psihologii care incearcl sd formuleze,
s[ aperegi str utilizeze o metodologiede tip comunitar.
Cu toateacestea,degi au o istorie scurt5,metodelecaracteristicepsihologieicomunitdlii
au demonstratctr posedl un potenlial considerabilin virtutea clruia pot oferi solulii mult
mai adecvate,la nivel social qi individual, fatd de cele de care dispuneaminainte, pentru
o vast[.gamtrde probleme individuale gi sociale. Psihologiacomunitdlii oferd perspective
variate,iot mai complexegi mai verificate, pentru analizaproblemelor qi solutionarealor,
ce se pot utiliza gi modifica in funclie de condiliile specifice.Ea propune 9i un ansamblu
de metodeomologate,relativ simple gi naturale,pentru evacuarea,analizagi solulionarea
problemelor.Numeroasemetodede acestgen au fost elaboratepentru a fi utilizate de cltre
persoaneledintr.o comunitategi pot fi adaptatela aproapetoate contextelesociale.Aceste
contribulii cu finalitate socialtrse raporteazi, flri indoialtr, la factori culturali care sunt
intr-o anumitdmtrsurI specificipentru contextulStatelorUnite. Totugi,una din contribuliile
aborddrilor de tip comunitar este aceeade a fi furnizat date care demonstreaztr cX fiecare
 t64 TEORII $I METODOLOGII

cultur5, comunitatesau tip de unitate psihosociali trebuie sE-gidescoperepropriile puncte

tari gi propriile limite Si s5-Si elaborezepropriile solulii, imbuntrtl(indu-le. Totodati,
modelelegi metodelepsihologieicomunit5lii ne aratdceeace se poateinvXladin incerclrile
confuze gi din erorile comise inainte in StateleUnite.
S-a stabilit foarte clar, ca sI d5m un exemplu, c5 este esenfial ca operatorii sd fie
angajaliactiv in viatracomunitltii $i a persoanelorcare o compunpentru ca intervenlialor
sd fie eficace. E necesarins5 gi ca persoanelesd se implice in solulionareapropriilor
problemegi in imbuntrt5lireavielii lor individuale Ei colective.AtAt deta$area profesionall,
cAt gi impunereaunor solufii sunt contraproductive.Participareaactivl a psihologilor gi
acceptareaimplicdrii cetdlenilorproduce efecte considerabileasuprafuncliondrii comuni-
t5[ii. Schimbul de informatii, ca gi definirea problemelor din perspecrivacolabordrii,
impreunl cu analizaacestoragi realizareasoluliilor propuse,sunt utile din punct de vedere
psihologic 5i social. S-a demonstratcI astfel de factori sunt fundamentalipentru inttrrirea
bunbsttrriipsihologicegi psihosocialea comunitdtilorsi a cetetenilordin care sunrcompuse
(Shinn, 1987), fiind esentialegi pentru clarificarea situatrieicomunitdlilor rlspAndire in
toatl lumea gi pentru sus[inereaintrelegerii,a interacfiunilor reciproce gi a buntrstlrii
acestorcomunitSli.
Succeselepsihologilor comunitari au fost mai ales acelea oblinute prin focalizarea
asupramodului lor de operarein sfera competentelorprofesionaletraditionale,combinate
cu identitatealor gtiin1ific5,precum gi in interiorul cadrului identitltii lor culturale/rasiale/
etnice. Astfel spus, activitateaintreprinse gi ilustratd cel mai des a fost cea bazattrpe o
abordare profesionist5,controlul primar aflAndu-sein mAinile psihologilor participanti.
Aceastas-a centratpe aspecteale comunittrlii gi ale vielii consumatorilorin raport cu care
psihologii se simgeaumai in largul lor. De aceea,nu a presupuso schimbareradicald a
rolului sau a poziliei sociale a psihologilor implicali qi nu i-a constrAnss[ se ocupe mai
mult de schimbareasistemelor sociale decAtde tentativa de a pune in practicl proiecte
specifice. Activitatea aceastaa declangatpoate procesede evolulie, dar nu a fost revolu-
fionartr. Pe scurt, mlrturiile privind dezvoltarea disciplinei ne fac sd cor.rchidemci
psihologii comunitari 9i psihologiacomunitdlii au activatin specialin interiorul paradigmei
profesionalestandard.
O evaluarea istoriei gi a poziliei actuale a psihologiei comunitigii pornind de la un
model mai putin tradilional bazat pe colaborareeste mai putin optimisti. O intrebare
cruciall clreia trebuie s5-i rlspundem este daci noi, ca indivizi Ei ca oameni de Etiintri,
reflectim societateasau o modelSm. Dacd ne limitim sd reflectlm societatea,atunci
comportamentuleste determinatqi este produsul unor evenimentetrecute. Unicul model
$tiintific de care avem nevoieeste acela al qtiinlelor naturale,bazatpe postulatul conform
cdruiatoateconsecin[elesuntdeterminate,astfelincAtputem sI stabilim legi prin previziune
gi control. Pe de altd parte, dacl d5m forml societ5lii, atunci suntemagenfi creatori care
contribuiecu idei noi; cu perspectiveetc. la mlrturiile gi la experienfeleumanedisponibile,
inclusiv la ale noastre.Totodattr,suntemparticipanli implicali in acestproces, iar valorile
gi dorinlele noastre,ca Ei ale celorlalli, contribuie la acestproces gi intrl in joc.
Daci trebuie sd ne focalizdmasupramodului in care persoaneleinterac(ioneazlcu ele
inselesaucu ceilal[i, avemnevoiede o concepliecare sd ne permiti sd inlelegemcum ajung
s5-gitrliascl persoaneleexperienfelelor intrapersonalegi interpersonalegi cum inleleg si
le foloseasc5.Avem nevoie de un cadru care sI ne permitl sI inlelegem proceselegi
structurile ce conferl semnificalie$i constituieun ghid - la nivel intrapersonalgi interper-
sonal- pentru: a) convergentaexperien{elor,cunogtintelor$i mentalitSlilor; b) modalitltile
de tratare a divergenlelor(zone de diferenl5 acceptabili); qi c) modalitetile de exprimare
gi de incercarede a gestionagi aplanaconflictul (Tyler, Brome 9i Williams, 1991).Trebuie
 PSIHOLOGIEICOMUNITATII
NA$TEREASI DEZVOUTAREA 165

abordategi nivelurile de integrare(embeddedness) social5a indivizilor qi a interactriuniior

dintre acegtia.Un nivel de integrare de acest tip, abordat astlzi in diferite domenii ale
psihologiei, esteacelaal diversitilii. Conceptulde diversitatereune$temai multe concepte
centrale,qi anume: 1) ideeacd cel pulin un aspectal naturii $i al realit5lii fieclrui individ
il constituie cultura/rasa/etniasa; 2) conceplia conform clreia fiecare individ iqi poate
alege intr-o anumitl mlsuri propria identitate; 3) inferenla conform cdreia identitatea
influenleaztrcomportamentul; 4) ideeapotrivit cdreiaculturile gi comunitlfile au obligalia
de a amplifica gama diversitltii 9i de a oferi o pozilie egal5diverselor grupuri rele putAnd
aveaaccesin mod egal la beneficiile sale, inclusiv la resurseleqi la traseele,influenfatede
cultur5, care duc spre asemeneabeneficii ; 5) ideea cI societatea(comunitatea)trebuie sI
se ingrijeascdin aceeaqimisurl de cei care au nevoiede ajutor, aclionandpe toatl gama
diversitdtii, cu o sensibilitategi o capacitatede adaptarepropor{ionalecu valorile cruciale
ale indivizilor gi ale comunititrilor care au tradilii qi evolulii diferite.
Trecereala o paradigml a psihologiei comunit5lii care sI funclionezedincolo de orice
judecattretnici sau gtiintificl particularl 9i care sI fie sensibill la problemelediscutateaici
implicl unele schimblri in paradigmanoastrdqi in concep[ianoastrl actuall privitoare la
exigenleleunei paradigmegenerale.Trebuie formulatemodalitSlide a include in teoriile qi
modelele noastrepsihologice factorii culturali qi comunitari, precum qi factori lega1i.de
identitateaculturalS qi comunitartr.E necesarsd se acorde o importan[d echivalenti sau
primordiali colaboririi qi schimbului de resurse, in opozilie cu eforturile individuale
autonome, de multe ori contradictorii, care constituie prototipul obignuit al efortului
qtiinlific.
Realizareaunor schimblri de acest tip poate produce beneficii psihologice 9i sociale
importante, cum sunt crestereaeficacitllii indivizilor Ei a societllii, o gestiune mai
constructivl a conflictului, o participaremai larg5 Ia creareaEi sprijinirea unei comunitdli
de cetdlenimai instruite etc. O astfel de orientareesteSi mai coerenti (9i ugor de justificat)
cu metodelenoastreactualecare se bazeazdpe principiile declarateale psihologieicomuni-
t|tii. O altl consecinti ar putea fi stabilireaunei bazepentru o psihologie a comunitdtriicu
caractermulticultural, demnl de suslinut din punct de vederepsihologic.
Chiar qi un examensuperficialal semnalelorvenitepe cale guvernamentall,neguverna-
mentalfisau informal[, favorabilepsihologilor qi perspectivelorpsihologice,ca 9i utilizirii
lor in dezvoltareaprogramelorqi in solu[ionareaconflictelor dintre persoane,indicl faptul
cd societateaconsider[ cI munca Ei abilitdtile noastre sunt pre[ioase. Din nefericire, o
asemeneasintezl ar arlta gi cI preocupirile noastre gtiintifice gi profesionale,care ne
determind sd plstrlm distanla gi sI control5m cunoagtereanoastri gi aplicaliile ei, sunt
obstacolede prim ordin pentru dezvoltareapotential5a disciplinei qi pentru contribuliile
sale la schimbareasocietSlii. Acest lucru mI determinl sd fac, in incheiere,o observaJie.
Avem la dispozilia noastrl dovezi care arati cd astfel de schimblri ar fi intr-adevlr mai
productive pentru noi ingine qi pentru comunitdlile noastre. Putem sd utilizlm aceste
dovezi,putem incerca sI realiz[m acesteschimbiri gi sI le evalu[m consecinfelesau putem
continua str ignorlm propriile noastrerezultate.

Indicafii bibliograficepentru aprofundiri ulterioare

Nu existl lucrtrri in italianl dedicate dezvoltirii psihologiei comunitSlii in Statele

Unite: unica exceplieestecartealui Francescato(19'17),careanalizeazlschemeleconcep-
tualeqi strategiilede intervenlieale acesteidisciplineincepAndcu anii'60 pAni lajumltatea
166 TEORJISI METODOLOGN

anilor '70. Completlri ulterioarereferitoarela evolugiaprincipiilor 9i a tehnicilor psihologiei

comunitillii, la succesele salegi la dificulttrfle legatede climatul politic dominantin i'nii
?0 9i '80 se regtrsesc in volumul ingrijit de Francescato,Contesini9i Dini (19g3) Si in
Bender(1976; trad. it., L979),in caresuntprezentate gi multeexempleprivind activitatea
psihologilor in contextulenglezesc.Cele mai recentedezvolttrrita nivei teoretic meto-
ai
{9l9sic ale disciplinei in cadrul realitigii nord-americanesunt discutarede Franciscatogi
Ghirelli (1988),apoiin recentulvolum al lui Orford (1992; rrad. ir., 1995) in carrealui
si
Francescato, I*oni 9i Traversi(1993).
In ceeace privegteliteratura de specialitatein limba englezd,dintre volumelecitate in
acestcapitol,merittrsemnalate lucrtrrilelui Heller et al. (1984)gi Levine9i perkins(lgg7).
Extrem de utile sunt apoi sintezelepublicateperiodic in Annual-Reviewoj rsycnobgy.

ForrestB. Tvler