Stilurile functionale ale Limbii romane

1. Stilul Beletristic:
- stilul literaturi artistice
- utilizeaza imagini artistice, cuvinte cu sens figurat cuvinte expresive,figuri de stil
- se adreseaza mai ales imginatitei si si sensibilitatii cititorului , bogat in elemente lexicale :arhaisme,reginonalisme,
neologisme ,elemente de jargon si argou care au ca scop reflectarea realitatii
- stilul belestristic este conotativ
2. Stilul Publicistic:
- este caracteristic ziarelor si revistelor
- se foloseste atat in presa scrisa cat si in cea audiovizuala
- se exprima cititorului cu o cultura medie
- stirile se redacteaza clar,succit,precis, la obiect
- uneori , exprimarea recurge la un lexic bogat,variat, cu virtutii expresive,menit sa convinga si sa determine ,in
acelasi timp stari efective.
3. Stilul Stintific:
-utilizat in lucrarile cu caracter stintific ,tehnic si are urmatoarele tresaturi:
 Cuvintele sunt monosemantice;
 Exprimarea clara , concreta, precisa;
 Se utilizeaza in sensul denotativ al cuvantului;
 Fiecare domeniu al stintei isi are vocabularul sa propriu
4.Stilul Administrativ(official):
- este folosit de catre diverse institutii si inteprinderi in actele oficiale emise:cereri,adeverinte,certificate,procese
verbale etc.;
- foloseste clisee verbale sau formule lexicale proprii;
- exprimarea concisa ,obiectiva ,neutra(nu se folosesc figuri de stil).
5.Stilul Colocvial(familial):
- se foloseste in relatiile de familie in viata de zi cu zi;
- acest stil are un anumit grad de afectivitate;
- foloseste formule de adresare;
- utilizeaza si mijloace non-verbale ;
- nu respecta intotdeauna normele limbi literare;
- foloseste expresi, termeni argotici;
- foloseste diminutive augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la imperativ;
- se caracterizeaza prin degajare, simplitate.

  Stilul beletristic (artistic) se foloseste in operele literare si prezinta urmatoarele trasaturi:

•  folosirea termenilor cu sens figurat ca si a acelora care, prin anumite calitati, trezesc in constiinta
cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
• bogatia elementelor lexicale (folosirea termenilor regionali, arhaici, a neologismelor si chiar a termenilor
de jargon sau argou);
•  stilul beletristic se adreseaza, mai ales, sensibilitatii si imaginatiei;
•  relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.
Stilul stiintific se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte,
investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice.
Acest stil prezinta urmatoarele caracteristici:
•  folosirea unor notiuni / teorii stiintifice exacte si a unor rationamente riguroase;
•  utilizarea unor neologisme din lexicul propriu fiecarei stiinte;
•  folosirea cuvintelor monosemantice;
•  claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei / frazei), precizie,
corectitudine;
•  utilizarea sensului propriu al cuvantului;
•  un grad mare de tranzitivitate;
•  fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular.
   Stilul administrativ se utilizeaza in documente oficiale (cerere, memoriu, raport,referat, proces-verbal,
curicullum vitae), in documente referitoare la activitatea unor institutii sau la relatiile administrative,
politice, juridice etc. Stilul administrativ prezinta urmatoarele trasaturi:
• precizia si concizia exprimarii;
• caracterul neutru al registrului lingvistic;
• prezenta cliseelor lingvistice (formule si termeni consacrati care dau claritate si uniformitate exprimarii);
• lipsa figurilor de stil.

Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public si prezinta urmatoarele

trasaturi specifice:
• lexic accesibil unor categorii de cititori de nivel intelectual mediu;
• lipsa expresiilor de specialitate sau proprii unui anumit domeniu;
• constructii dense, uneori eliptice, adaptate la nevoile comunicarii unui numar cat mai mare de informatii;
• in unele cazuri se pot folosi expresii poetice, revelatoare, formule familiare, lexic bogat sau chiar figuri
de stil.
 TIPURI DE TEXTE

Textul este o succesiune ordonată de cuvinte, propoziţii, fraze prin care ni se comunică idei. 

1.      Textul narativ (literar)– presupune o succesiune de evenimente desfăşurate în timp şi spaţiu.
-         Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru că indică o cronologie a evenimentelor;
-         Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus;

2.      Textul descriptiv (literar şi nonliterar) – evocă scene, persoane, obiecte, emoţii şi se concentrează asupra detaliilor descriptive,
prezentate obiectiv sau subiectiv de către autor.
-         Este un text în care sunt prezentate informaţii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii etc.
-         Descrierea poate apărea atât în texte literare (tabloul – descrierea unui peisaj, a unor scene din viaţa social, a unui interior sau a unui
obiect etc.; portetul – descrierea fizică şi/ sau morală a unui personaj), cât şi în texte nonliterare (ghiduri turistice, texte ştiinţifice,
prezentarea unor produse etc.);
-         Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemnează obiectul descrierii şi părţile acestuia; adjectivele care au rolul
de a indica felul în care sunt percepute proprietăţile obiectului descris; adverbele care precizează coordonatele spaţiale ale obiectului
descries sau ale perspective din care acesta este descris;
-           Timpurile verbale folosite sunt: prezentul şi imperfectul.
-         Folosită în textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative – timpul naraţiunii avansează, în timp ce timpul acţiunii stă pe
loc.

3.       Textul informativ (nonliterar) – transmite cititorilor idei, modelează înţelegerea, oferă explicaţii în legătură cu diverse obiecte,
fenomene, situaţii, atitudini ale unor persoane, demonstrează cum se face un lucru, cum funcţionează un aparat, cum se fac obiectele
etc.;
-         Are ca scop transmiterea unor informaţii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate;
-         Texte informative sunt considerate ştirile, articolele de ziare, textele ştiinţifice, textele de tip utilitar (modul de folosirea a unor
aparate, reţete culinare, reclamele publicitare, anunţurile, buletinul meteo etc.);
-         Întrebările care ghidează lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informaţi?, Cum suntem informaţi?; De ce? (în ce scop
este transmisă informaţia)?
-         În textele informative, emiţătorul este o prezenţă discretă, estompată.

     4.  Textul argumentativ (nonliterar) – are ca scop convingerea cititorilor în legătură cu un anumit punct de vedere, motiv pentru care
scriitorul apelează la diverse strategii retorice (vezi separat argumentarea).