Fononi, vibraţiile reţelei cristaline

Solidul, considerat ca o succesiune periodică de atomi fixaţi în nodurile reţelei, este o idealizare.În
realitate, atomii execută mici oscilaţii în jurul poziţiei de echilibru, aplitudinea acestora fiind cu atât mai
mare cu cât temperatura este mai ridicată. Sistemul de particule din solid poate fi considerat ca un ansamblu
de oscilatori armonici.
Tratarea corectă a problemei se face cu mecanica cuantică, energia vibraţiilor reţelei fiind
cuantificată. Importanţa cuantificării vibraţiilor se va vedea imediat din teoria căldurii specifice a solidului.
În cele ce urmează se va face, însă, o analiză semiclasică a vibraţiilor reţelei.

1. Vibraţiile reţelei monoatomice

Vom considera vibraţiile reţelei ca fiind unde elastice, energia undelor elastice fiind cuantificată în
fononi (prin analogie cu fotonii undelor electromagnetie). Periodicitatea reţelei cristaline are proprietăţi
importante pentru undele elastice.
Vom considera undele elastice propagându-se după direcţia (Ox), polarizarea acestora (sau, direcţia
de vibraţie) fiind pur transversală sau pur longitudinală, la propagarea unei astfel de unde, plane întregi de
atomii din cristal mişcându-se în fază. Dacă mişcarea atomilor este paralelă cu direcţia de propagare, unda
este longitudinală (sau, are polarizare longitudinală). Dacă deplasarea atomilor este perpendiculară pe
direcţia de propagare, unda este transversală (sau, are polarizare transversală).

a. vibraţii
transversale

b. vibraţii
longitudinale

Să considerăm vibraţiile longitudinale ale unei reţele 1-dimensionale, reţea conţinând 1 atom/celula
elementară.
us-1 us us+1

s-1 s s+1

1
 us-1 us us+1 us+2

s-1 s s+1 s+2

Vom presupune ca forţa exercitată asupra planului s datorită deplasării planului (s+p) este
proporţională cu diferenţa deplasărilor planelor:
Fp ≈ u s+ p − u s
Considerând doar interacţii cu vecinii cei mai apropiaţi, rezultă că forţa exercitată asupra unui atom
din planul s este:
Fs = C( u s +1 − u s ) + C( u s −1 − u s )
unde C este constata de tip elastic , care va fi diferită pentru unda longitudinală şi cea transversală, dar
aceeaşi pentru toţi atomii care execută acelaşi tip de oscilaţii.
Ecuaţia de mişcare pentru un atom din planul s va fi :
d 2u s
M ⋅ 2 = C( u s +1 + u s −1 − 2 ⋅ u s )
dt
unde M este masa unui atom.
Vom căuta soluţii sub forma undelor progresive :
u s = u ⋅ e i⋅s⋅K ⋅a ⋅ e −i⋅ω ⋅t ; K = vector de unda
⇒ − ω 2 M ⋅ e i( s⋅K ⋅a −ω ⋅t )U = C ⋅ U ⋅ e −i⋅ω ⋅t [ e i⋅( s +1 )⋅K ⋅a + + e i⋅( s −1 )⋅K ⋅a − 2 ⋅ e i⋅s⋅K ⋅a ]
C Ka
⇒ − ω 2 M = C [ e i⋅K ⋅a + e −i⋅K ⋅a − 2 ] ⇒ ω 2 = 4 ⋅ sin 2
M 2
4C 1 / 2 Ka
⇒ω =( ) | sin |
M 2
Relaţia de mai sus constituie relaţia de dispersie ω = ω (K ) şi are reprezentarea grafică mai jos:

2
 La marginea primei zone Brillouin
1/ 2
π a π ⎛ 4C ⎞
K =± ⇒ | sin ( ± ) |= 1 ⇒ ω = ⎜ ⎟ (max)
a 2 a ⎝M ⎠
Ka
⇒ ω = ω m (sin )
2
Intervalul în care vectorul de undă al fononilor K ia valori distincte este:
− π ≤ Ka ≤ π ,
adică prima zonă Brillouin. Valorile lui K în afara acestei zone reproduc mişcările reţelei descrise de
π π
valorile lui K ∈ [ − , ].
a a
La marginea primei zone Brillouin, solutia este:
u s = ue isKa e −iωt = ue ± isπ e −iωt ⇒ u s = ( −1 ) s ue −iωt ,
care este soluţia unei unde stationare , atomii s şi (s+1) se deplasează în opoziţie de fază, unda nu se mişca
nici spre dreapta , nici spre stânga. Acest lucru este echivalent cu reflexia Bragg a razelor X: când este
satisfacută condiţia Bragg, unda nu se mai propagă în cristal, ci prin reflexii succesive se obţine o undă
staţionară.

Viteza de grup este viteza cu care se transmite energie în mediu:

1
dω d 4C 2 1 Ca 2 Ka
vg = ⇒ vg = [( ) (sin Ka )] ⇒ v g = | cos |
dk dk M 2 M 2

vg
1
⎛ Ca 2 ⎞ 2
⎜ ⎟
⎜ M ⎟
⎝ ⎠ 1

0,5

π π
2a a
Dacă Ka<<1, adică în limita lungimilor de undă mari
1 C
cos Ka ≈ 1 − ( Ka ) 2 ⇒ ω 2 ≈ ( Ka ) 2 ⇒ ω ~ K ,
2 M
adică, în aceasta limită pulsaţia este direct proporţională cu vectorul de undă şi, deci, viteza este
ω
independentă de frecvenţă (exact ca în teoria undelor elastice în medii continue în limita Ka<<1), v = .
K

3
 Densitatea de stări (moduri de oscilaţie) în cazul 1-dimensional.

Am demonstrat că în cazul unidimensional şi un atom pe celula elementară relaţia de dispersie

pentru fononi este:
2
ω 2 = C (1 − cos Ka )
M
unde: M este masa ionului
C este constanta elastica
ω este pulsaţia fononilor
K este vectorul undă al fononilor.

În demonstraţia de mai sus cristalul a fost considerat infinit. Neglijând efectele de suprafaţă, putem
considera cristalul 1-dimensional format din atomi la suprafaţa cristalului identici cu cei din interior, ipoteză
numită ipoteza cristalului ciclic, adică :
us+N=us,
unde N este numărul atomilor din cristal. Pentru vibraţii ale reţelei descrise de soluţii u s = ue i (sKa −ωt ) ,
condiţia de mai sus conduce la:
⇒ e iaKN = 1 ⇒ aKN = 2πl , l=întreg
Deoarece K ia valori distincte doar în prima zonă Brillouin
2πl N N
− π ≤ Ka ≤ π ⇒ −π ≤ ≤π ⇒ − ≤l ≤
N 2 2
adică , numărul valorilor permise ale lui K în prima zonă Brillouin este egal cu numărul atomilor din
cristal. Deoarece la fiecare K există o undă în cristal (sau, un mod de vibraţie), rezultă că în cazul 1-
dimensional şi un atom pe celula elementară, numărul modurilor de vibraţie este egal cu numărul atomilor
din cristal. Cunoscând numărul modurilor de vibraţie, se poate calcula densitatea modurilor de vibraţie
dz
(sau, numărul modurilor de vibraţie pe unitatea de interval de frecvenţă) g (ω ) = , din relaţia
dω
2π 2π
K= l ⇒ ΔK = Δl .
aN aN
Ştiind relaţia dispersiei, dacă considerăm doar interacţiile cu vecinii de ordinul I :
a Ka 2π π Ka
ω = ω m | cos |⋅ Δl ⇒ Δω = ω m | cos | ⋅Δl .
2 2 aN N 2
densitatea de moduri de vibratie va fi:
dz dl
= 2⋅ ,
dω dω
N 1
( factorul 2 apare datorita simetriei curbei ω = ω( K )) ⇒ g ( ω ) = 2
π ω | cos Ka |
n
2
ω2 2 Ka Ka ω2
⇒ = sin ⇒ cos = 1 − ⇒
ωn 2 2 2 ωn 2
dz 2 N 1
g( ω ) = =
dω π ( ω n − ω )1 / 2
2

4
 Functia g(ω) are o singularitate la ω=ωn

g(ω)

ω
ωm

2. Vibraţiile reţelei cu doi atomi pe celula elementară

Vom demonstra că în acest caz curba de dispersie prezintă trasături noi : vor exista două ramuri de
oscilaţie: ramura acustică si cea optică. Vom considera un cristal cubic în care atomii de masa M1 aparţin
unui set de plane, iar cei de masa M2 – planului intercalat, „a” fiind distanţa dintre plane în cristal.

s-1 s s+1

Considerând doar interacţiile cu vecinii de ordin I (adică, cu planele adiacente) şi presupunând că

constantele elastice de interactie C sunt egale, ecuaţia de mişcare pentru cele două tipuri de atomi sunt :
⎧ d 2us ⎧ d 2u s
⎪⎪M 1 ⋅ 2 = C (v s − u s + v s −1 − u s ) ⎪⎪M 1 ⋅ 2 = C (v s + v s −1 − 2u s )
dt dt
⎨ 2
⇒⎨ 2
⎪M ⋅ d v s = C (u − v + u − v ) ⎪M ⋅ d v s = C (u − u − 2v )
⎪⎩ 2 dt 2 s +1 s s s ⎪⎩ 2 dt 2 s +1 s s

5
 Căutăm soluţii de forma unei unde progresive, dar cu amplitudini diferite pentru cele două tipuri de
atomi:
⎧⎪u s = u ⋅ e isKa ⋅ e −iωt
⎨
⎪⎩v s = v ⋅ e isKa ⋅ e −iωt
⎧⎪ − ω 2 M 1u = Cv( 1 + e −iKa ) − 2Cu ⎧⎪( 2C − ω 2 M 1 )u − C( 1 + e −iKa )v = 0
⇒⎨ ⇒⎨
⎪⎩ − ω 2 M 1v = Cu( 1 + e −iKa ) − 2Cv ⎪⎩ − C( e −iKa + 1 )u + ( 2C − ω 2 M 1 )v = 0

S-a obţinut un sistemde două ecuatii linare omogene cu două necunoscute, condiţia de soluţie nenula
fiind:
2C − ω 2 M 1 − C( 1 + e −iKa )
=0
− C( e iKa + 1 ) 2C − ω 2 M 2
⇒ ( 2C − ω 2 M 1 )( 2C − ω 2 M 2 ) − C( 1 + e −iKa )( e iKa + 1 ) = 0
[
M 1 M 2ω 4 − 2C( M 1 + M 2 )ω 2 + C 2 2 − ( e iKa + e −iKa ) = 0 ]
⇒ M 1 M 2ω − 2C( M 1 + M 2 )ω + +2C ( 1 − cos Ka ) = 0
4 2 2

Ecuaţia de mai sus se poate rezolva exact, dar pentru simpificare, vom analiza cazurile limita :
1. Ka<<1
1
cos Ka ≅ 1 − K 2 a 2
2
⇒ M 1 M 2ω − 2C( M 1 + M 2 )ω 2 + C 2 K 2 a 2 = 0
4

2
⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞ C 2 K 2a 2
⇒ω 2
1,2 = C ⎜⎜ + ⎟⎟ ± C 2 ⎜⎜ + ⎟⎟ −
⎝ M1 M 2 ⎠ ⎝ M1 M 2 ⎠ M 1M 2
⎡ ⎛ ⎞⎤
⎢ ⎜ ⎟⎥
⎛ 1 1 ⎞⎢ ⎜ 1 2 2
K a ⎟⎥
⇒ ω12,2 = C ⎜⎜ + ⎟⎟ ⎢1 ± ⎜1 − ⎟
2 ⎥
⎝ M 1 M 2 ⎠⎢ ⎜ 2 ⎛ 1 1 ⎞ ⎟⎥
⎢ ⎜ M 1 M 2 ⎜⎜ + ⎟⎟ ⎟⎥
⎣ ⎝ ⎝ M 1 M 2 ⎠ ⎠⎦
⎧ 2 ⎛ 1 1 ⎞
⎪ω1 = 2C ⎜⎜ + ⎟⎟ → ramura optica
⎪⎪ M
⎝ 1 M 2 ⎠
Cele două soluţii sunt : ⎨ 1
⎪ 2 C
⎪ω 2 = 2 K 2 a 2 → ramura acustica
⎪⎩ M1 + M 2

2. Ka= ± π
cos Ka = −1

6
 2C 4C 2
⇒ ω4 − ( M 1 + M 2 )ω 2 + =0
M 1M 2 M 1M 2
⎧ 2 2C
⎪ ω1 = M
1 1 ⎪
⇒ ω1,2 2 = C( M 1 + M 2 ) ± C( − )⇒ ⎨ 2
M1 M 2 ⎪ω 2 = 2C
⎪⎩ 2 M1
Ramura optică

Ramura
acustică

M1
Notând α = se obţin curbe cu aceeaşi alură, dar cu valori diferite la marginea zonei Brillouin:
M2

Observaţie :
π
- La marginea zonei Brillouin, K max = ± , există o bandă de frecvenţe interzisă
a
1 1
2C 2 2C 2
( ) <ω <( )
M1 M2
-Un fonon cu frecvenţa în acest interval nu se propagă în cristal, se atenuează, aceasta fiind o
caracteristică a undelor elastice în reţelele 2-dimensionale.

7
 -Sensul fizic al celor două ramuri se obţine studiind amplitudinile u,v la valori ale lui K mici:
⎧⎪− ω 2 M 1u = Cv (1 + e −iKa ) − 2Cu u M
-> ramura optica : ⎨ ⇒ =− 1
⎪⎩− ω M 2 u = Cu (1 + e ) − 2Cv
2 iKa
v M2
adică, cele două tipuri de atomi vibrează în opoziţie de fază.
Acest tip de mişcare se poate obţine la propagarea unei unde luminoase, dacă cei doi atomi au sarcini
opuse, de unde şi denumirea de ramură optica . În cazul vibraţiilor transversale, ceste vor arăta astfel:

-> ramura acustică : ω 2 ≅ 0 la K ≅ 0 ⇒ u = v

adică, cele două tipuri de atomi vibrează în fază, ca şi în cazul propagării vibraţiilor acustice.

Modul optic

Modul acustic

În cazul vibraţiilor longitudinale, în cele două moduri de oscilaţie atomii vor oscila astfel:

Modul acustic

Modul optic

8
 Densitatea de moduri de vibratie pentru cele două ramuri este:
- ramura acustica : analog cu cazul 1-dimensional cu un atom pe celula elementară
1
g (ω ) ≅ 1
(ω m2 − ω 2 ) 2
- ramura oprica: g(ω) are singularităti la frecvenţa limită inferioară şi superioară
1
2C 2
dacă M1>>M2 => ω op ≅( ) = constant (nu depinde de K) =>
M2
dω
≅ 0 ⇒ g (ω ) poate fi aproximată cu o functie δ la frecvenţe la care apar
dK
singularităţi (acesta este un exemplu de model Einstein )

Cazul 3-dimensional :
Vom face o analiza calitativă pentru retele 3-dimensionale. În acest caz, mărimile caracteristice sunt
vectori: amplitudine, cvasiimpuls Undele vor fi caracterizate şi de vectorul polarizare (care dă direcţia de
oscilaţie).
Oscilaţiile în direcţia vectorului de propagare K se numesc longitudinale (L), iar cele perpendiculare
pe vectorul K se numesc transversale (T).
Dacă cristalul contine r atomi pe celula elementară, vor exista 3r ramuri de vibratie, din care :
- 3 ramuri acustice cu proprietatea ω ( K ) ⎯K⎯→
⎯
→
0;
- (3r-3) ramuri optice cu propagare ω ( K ) ≠ 0 .
K →0

Moduri optice

Moduri acustice

Relaţiile de dispersie se determină experimental, studiind împrăştierea inelastică a razelor X sau a

neutronilor, cu respectarea regulilor de conservare a energiei şi a impulsului:
⎧ k f , k i = vector unde foton initial , respectiv final
⎪
⎪ E f , Ei = energie foton
⎧ E f − Ei = ± hω( K ) ⎪
⎪ ⎪
⎨ ⇒ ⎨ G = vectorul reteaua reciproca
⎪⎩k f − k i = G ± K ⎪
⎪ K = vector unda fonon
⎪
⎪⎩hω( K ) = energie fonon