Discursul

• Reprezintă o compoziţie oratorică prin care se susţine sau se demonstrează în faţa unui
public (auditoriu) un adevăr, o problemă, o situaţie etc.

Studiile de retorică delimitează şi susţin existenţa mai multor tipuri de discurs:

a. Deliberativ:
• prezintă concepţii ştiinţifice, alternative manageriale, politice;
• are ca argument modelul.
b. Judiciar:
• apără sau acuză în temeiul ideii de dreptate;
• mizează pe argumente deductive de tip juridic, moral etc.
c. Epidictic:
• elogiază sau blamează;
• se foloseşte de argumente morale.

Discursul oratoric

• este o expunere orală sau scrisă a unei teme în faţa unui receptor pasiv/ auditoriu (care
asistă fără a interveni).
• scopul discursului este de a convinge/ persuada auditoriul cu privire la tema abordată,
prin argumente înlănţuite într-o gradaţie care merge sper concluzii.

Discursul de tip clasic cuprinde următoarele părţi:

• exordiul – introducerea prin care se atrage atenţia/ simpatia/ bunăvoinţa/ interesul
asupra temei discursului;
• propoziţia – punctarea părţilor subiectului ce urmează a fi tratat;
• naraţiunea – expunerea faptelor care fad obiectul discursului;
• probarea – argumentarea celor expuse;
• respingerea – preîntâmpinarea eventualelor obiecţii;
• peroraţia – concluzia.
Cu timpul, aceste constrângeri s-au diminuat, importante rămânând claritatea expresiei,
logica şi gradarea argumentaţiei, eleganţa limbajului.