CONCEPTUL DE MATRICE STILISTICA POVESTIREA IN RAMA HANUL ANCUTEI MIHAIL SADOVEANU

Povestirea in rama este o categorie a genului epic numita si povestire in povestire sau povestire cu cadru, avand o lunga traditie din antichitate pana in cea actuala si fiind ilustrata de lucrari precum Halima, Decameronul de Giovani Boccaccio, Povestirile din Canterbury de Geffrey Chaucer, Povestirea unui vanator de Turgheniev, Hanu -Ancutei sau Divanul persan de M. Sadoveanu. Istoria povestirii se pierde intr-un timp mitic, pentru evolutia sa fiind importanta circulatia povestirilor orientale (Halima sau O mie si una de nopti), model pentru povestirea europeana. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, modalitatea preferata de relatare fiind evocarea. Povestirea in rama beneficiaza de un spatiu privilegiat, de un topos, in care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand o arta a discursului prestabilit. Avandu-l in vedere pe Sadoveanu, trebuie spus ca aceasta matrice stilistica, extrem de riguroasa, nu este intamplatoare. Autorul roman creeaza in opera sa un cadru epic inchis, din care personajele refuza sa iasa, este vorba de cadru geografic, de cadrul mental traditional, carora le corespunde si un cadru narativ inchis. Hanul Ancutei, locul ales pentru povestire, este un loc inchis. Interesant este ca autorul simte nevoia sa introduca acest spatiu apeland la functia fatica a limbajului: Trebuie sa stiti dumneavoastra.... Astfel naratorul auctorial face din receptorul operei sale nu doar un simplu cititor ci un naratar, al carui rol in povestire este fundamental. Spatiu privilegiat al povestirii este trimis in timpuri stravechi ,,Hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate". Izolat de lumea exteriora, locul este protejat de pericol ,,Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate, cum nu s-au vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinspre partea hotilor. Chiar in crearea spatiului raportarea la timp se face in permanenta, ceea ce inseamna ca timpul, fie el eel din zilele mele, fie eel mitic, fie eel istoric, fie eel al povestirilor, este fundamental. Timpului de altfel ii rezerva autorul incipitul cartii. De la mentionarea anotimpului intr-o toamna aurie, epitetul avand rolul de a trimite vremea in mitic, ideea este intarita de celelalte referinte: de mult cand oamenii spuneau ca ar fi vazut balaur negru in noun, deasupra puhoaielor Moldovei. lar niste paseri cum nu s-au mai pomenit s-au involburat pe furtuna vaslind spre rasarit. In acest context deschiderea cartii de zodii si talmacirea semnelor nu mai este surprinzatoare. Trebuie remarcat insa modul in

1

obrazul cu mustata tusinata parea ca rade cu tristeta. sunt eroii ai propriilor povestiri. Aproape fiecre povestire are o rama proprie. Inchina oala catre toate obrazele. De aceasta data se foloseste imperfectul.] Ochiul lui era aprig si neguros. caci prin acest timp se sugereaza ca vremea povestirilor nu s-a incheiat. se alterneaza perfectul compus. carunt. sau pe Zaharia fantanarul. casele puse una peste alta.. talmacind. inclusiv in plan temporal. mama calului de-acum. pe Damian Cristisor.care autorul insinueaza in plan metalingvistic timpul mitic... povesteste tovarasilor sai ce minunatii a vazut pe unde a umblat. capitanul Isac. narator ordonator. naratori martori.. si se lua la intrecere pana si cu mos Leonte in talmacirea lucrurilor de pe lumea asta. ca si el. naratori la randul lor. lasand astfel cititorul sa intre neconditionat in povestire. in anul cand. Unii. om umblat prin lume. .] Venise calare pe un cat vrednic de mirare. pe Mos Leonte. Una dintre legile fundamental dupa care se ghideaza o mare parte dintre personajele sadoveniene este legea talionului. pe lenache Coropcarul. el isi tenteaza convivii povestind o intamplare amuzanta. s-au involburat. Damian Cristisor. altii. iar aceasta continuitate este asigurata in plan lingvistic de folosirea gerunziilor: vaslind. Comisul lonita este amfitrionul actului narativ.. [. Era calul din poveste inainte de a manca tipsia dejar. Este lumea intregii opere sadoveniene. Veridicitatea semnelor este pusa la indoiala de naratorul auctorial. cu fata uscata si adanc brazdata [. Le vorbeste despre masina care umbla singura si trage dupa dansa toate carutele. mancaruri si bauturi nemaipomenite in Moldova. Era un om inalt. ulitele dintr-o singura bucata de piatra. Sunt folosite un numar mare de cuvinte din campul semantic al timpului: Intr-o indepartata vreme. Nechifor Caliman o pomeneste in legatura cu venirea la Iron a lui 2 . timp al continuitatii: nu s-au pomenit. cu imperfectul. dar in Hanu Ancutei lucrurile sunt spuse explicit. zodierul. negustor. astfel demonstrand rigoarea realizarii narative.. II chema lonita comisul. strecurandu-se de fiecare data si cate un pretext pentru povestirea care urmeaza.Un razas strain care mi-era drag foarte. Narator persona] al intamplarilor sale va introduce pe rand pe calugarul Gherman. Apoi le promite ca le va istorisi o intamplare mai infricosata. Rolul naratorului auctorial nu se rezuma insa la creare a ramei povestirii. femeile care poarta palarii. timp al trecutului indepartat. folosita in mai multe randuri culmineaza cu: Apoi atuncea.. incheiat..nici nu-mi pasa! Sa ramaie ei cu trenul lor si noi cu Tara Moldovei. spuneau. lucruri ce starnesc admiratia dar si contrarierea sau chiar dezaprobarea ascultatorilor. demult. in planul povestirii propriu zise ii corespunde o atitudine mentala inchisa. pe prietenul sau. dar si despre scolile la care merg si baietii si fetele.. cercetand... refuzul oricarei innoiri venite dinafara.. pe Constantin Motoc. Expresia Asta sa ramaie la ei. pe baba Salomeea.. asculta cu ochii dusi cantecele lautarilor. care are ca protagonista iapa de mirare. Povestitorii sunt descrisi. Structurii povestirii in rama ce poate fi reprezentata grafic. intarind in mod paradoxal astfel increderea receptorului sau in faptele povestite: ar fi vazut.

creand impresia unei continuitati a timpului si o permanentizare a atmosferei create: nu era. viersul . Avea niste ziduri groase de id pana colo. exprimat prin adjectiv provenit din participiu. oplosi . Comptenea cate un rastimp viersul lautarilor. stateau.atribut adjectival. Prin propozitia subiectiva. . mama acesteia de acum. porti ferecate . era.Stefan ( Fratii Jderi ). Atmosfera este creata mai ales prin folosirea unor elemente de natura regionala.arhaism lexical etc. vite si carute si nici habar n-aveau despre partea hotilor.atribut adjectival. Iar dupa ce se cufunda soarele pe taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri. Cu exceptia primelor doua enunturi verbele folosite sunt la indicativ . ca si in vremea celeilalte Ancute. Lucrul cel mai evident din punct de vedere gramatical este prezenta atributelor cu valoare de epitet: ziduri groase . gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite. comptenea regionalism fonetic. La vremea despre care vorbesc era insa pace in tara si intre oameni bunavoie.atribut adjectival.imperfecat.regionalism lexical. tainice neguri . la aceasta contribuind si numarul mare de arhaisme si regionalisme ce dau veridicitate 3 . avea. Inversiunea era insa pace in tara si-ntre oameni buna voie tine tot de registrul regional. si porneau povestile. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni. Si prin ele. in special putine atributive sau modale explicative: cum n-am mai vazut in zilele noastre .atribut adjectival. mentalitatea eroilor tine de timpuri ancestrale.arhaism lexical. puteai etc. in zilele line de toamna puteai vedea valea Moldovei catbatea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pana la Ceahlau si Halauca. vite si carute subliniaza trecerea de care se bucura hanul si la vremea povestirii. explicativa. deci din punct de vedere stilistic apare si o inversiune etc. element necaracteristic operei lui Sadoveanu. al carui regent este verbul a trebui la indicativ prezent: sa stiti dumneavoastra.era cetate. Subiectul multiplu oameni. zilele line . Vitoria Lipan urmeaza aceeasi lege. foarte putine propozitii subordonate. sau chiar arhaisme: porti ferecate . Portile stateau deschise ca la domnie. dand astfel oralitate textului. Oralitatea stilului este data si de enunturile relativ scurte. iar Constantin Motoc sau Todirita Catana isi fac dreptate in aceeasi maniera.. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele. epitetul este antepus substantivului. Si la nivel frazeologic regasim structuri regionale: Comptenea cate un rastimp.completiva circumstantiala de mod. autorul face uz de functia fatica a limbajului. exprimat prin adjectiv propiu-zis. la nivel lingvistic vom analiza fragmentui in care autorul descrie spatiul hanului: Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul ace/a a/ Ancutei nu era nan. Daca inceputul povestirii.. Pentru exemplificarea cadrului inchis. -focurile luminau ziduri de piatra.

exista totusi referinte istorice importante. al timpului povestit si de ce nu al timpului mental al personajelor. fie si numai de detaliu. de exemplu. Sunt pomenite nume de domnitori in vremea carora s-au petrecut evenimentele: Voda Sturza. spatial si temporal armonizat magistral de Mihail Sadoveanu. Se poate vorbi de un ansamblu concentric narativ. plasand povestirea intr-un timp mitic. se face aluzie la calendarul cel nou. care fixeaza timpul istoric.ansamblului. Matricea stilistica a povestirii in rama are prin urmare corespondent si in planul timpurilui povestirii. 4 . sau sunt apar elemente ale tehnicii moderne precum trenul.