CONCEPTUL DE MATRICE STILISTICA POVESTIREA IN RAMA HANUL ANCUTEI MIHAIL SADOVEANU

Povestirea in rama este o categorie a genului epic numita si povestire in povestire sau povestire cu cadru, avand o lunga traditie din antichitate pana in cea actuala si fiind ilustrata de lucrari precum Halima, Decameronul de Giovani Boccaccio, Povestirile din Canterbury de Geffrey Chaucer, Povestirea unui vanator de Turgheniev, Hanu -Ancutei sau Divanul persan de M. Sadoveanu. Istoria povestirii se pierde intr-un timp mitic, pentru evolutia sa fiind importanta circulatia povestirilor orientale (Halima sau O mie si una de nopti), model pentru povestirea europeana. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, modalitatea preferata de relatare fiind evocarea. Povestirea in rama beneficiaza de un spatiu privilegiat, de un topos, in care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand o arta a discursului prestabilit. Avandu-l in vedere pe Sadoveanu, trebuie spus ca aceasta matrice stilistica, extrem de riguroasa, nu este intamplatoare. Autorul roman creeaza in opera sa un cadru epic inchis, din care personajele refuza sa iasa, este vorba de cadru geografic, de cadrul mental traditional, carora le corespunde si un cadru narativ inchis. Hanul Ancutei, locul ales pentru povestire, este un loc inchis. Interesant este ca autorul simte nevoia sa introduca acest spatiu apeland la functia fatica a limbajului: Trebuie sa stiti dumneavoastra.... Astfel naratorul auctorial face din receptorul operei sale nu doar un simplu cititor ci un naratar, al carui rol in povestire este fundamental. Spatiu privilegiat al povestirii este trimis in timpuri stravechi ,,Hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate". Izolat de lumea exteriora, locul este protejat de pericol ,,Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate, cum nu s-au vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinspre partea hotilor. Chiar in crearea spatiului raportarea la timp se face in permanenta, ceea ce inseamna ca timpul, fie el eel din zilele mele, fie eel mitic, fie eel istoric, fie eel al povestirilor, este fundamental. Timpului de altfel ii rezerva autorul incipitul cartii. De la mentionarea anotimpului intr-o toamna aurie, epitetul avand rolul de a trimite vremea in mitic, ideea este intarita de celelalte referinte: de mult cand oamenii spuneau ca ar fi vazut balaur negru in noun, deasupra puhoaielor Moldovei. lar niste paseri cum nu s-au mai pomenit s-au involburat pe furtuna vaslind spre rasarit. In acest context deschiderea cartii de zodii si talmacirea semnelor nu mai este surprinzatoare. Trebuie remarcat insa modul in

1

cu imperfectul.. ca si el. capitanul Isac. strecurandu-se de fiecare data si cate un pretext pentru povestirea care urmeaza. cu fata uscata si adanc brazdata [. negustor. Inchina oala catre toate obrazele. Aproape fiecre povestire are o rama proprie. Structurii povestirii in rama ce poate fi reprezentata grafic. om umblat prin lume.] Venise calare pe un cat vrednic de mirare. cercetand. pe Constantin Motoc.Un razas strain care mi-era drag foarte. si se lua la intrecere pana si cu mos Leonte in talmacirea lucrurilor de pe lumea asta. Narator persona] al intamplarilor sale va introduce pe rand pe calugarul Gherman.. obrazul cu mustata tusinata parea ca rade cu tristeta. timp al trecutului indepartat.. Apoi le promite ca le va istorisi o intamplare mai infricosata.. pe baba Salomeea. timp al continuitatii: nu s-au pomenit. intarind in mod paradoxal astfel increderea receptorului sau in faptele povestite: ar fi vazut. Unii.care autorul insinueaza in plan metalingvistic timpul mitic.. el isi tenteaza convivii povestind o intamplare amuzanta.. Comisul lonita este amfitrionul actului narativ. dar si despre scolile la care merg si baietii si fetele. in anul cand. iar aceasta continuitate este asigurata in plan lingvistic de folosirea gerunziilor: vaslind. Era calul din poveste inainte de a manca tipsia dejar. demult. lucruri ce starnesc admiratia dar si contrarierea sau chiar dezaprobarea ascultatorilor.] Ochiul lui era aprig si neguros. pe Damian Cristisor. pe lenache Coropcarul. narator ordonator.. sunt eroii ai propriilor povestiri. Este lumea intregii opere sadoveniene. mancaruri si bauturi nemaipomenite in Moldova. pe Mos Leonte. Damian Cristisor. Le vorbeste despre masina care umbla singura si trage dupa dansa toate carutele. [. De aceasta data se foloseste imperfectul. naratori la randul lor. . Povestitorii sunt descrisi. altii. spuneau. ulitele dintr-o singura bucata de piatra.. Nechifor Caliman o pomeneste in legatura cu venirea la Iron a lui 2 . dar in Hanu Ancutei lucrurile sunt spuse explicit. II chema lonita comisul. se alterneaza perfectul compus. Expresia Asta sa ramaie la ei. pe prietenul sau. Era un om inalt. care are ca protagonista iapa de mirare.. casele puse una peste alta. asculta cu ochii dusi cantecele lautarilor.nici nu-mi pasa! Sa ramaie ei cu trenul lor si noi cu Tara Moldovei.. inclusiv in plan temporal. incheiat. carunt. Una dintre legile fundamental dupa care se ghideaza o mare parte dintre personajele sadoveniene este legea talionului. zodierul. caci prin acest timp se sugereaza ca vremea povestirilor nu s-a incheiat. lasand astfel cititorul sa intre neconditionat in povestire.. astfel demonstrand rigoarea realizarii narative. naratori martori. Rolul naratorului auctorial nu se rezuma insa la creare a ramei povestirii. talmacind. folosita in mai multe randuri culmineaza cu: Apoi atuncea.. s-au involburat. Sunt folosite un numar mare de cuvinte din campul semantic al timpului: Intr-o indepartata vreme. povesteste tovarasilor sai ce minunatii a vazut pe unde a umblat. mama calului de-acum. in planul povestirii propriu zise ii corespunde o atitudine mentala inchisa. femeile care poarta palarii. Veridicitatea semnelor este pusa la indoiala de naratorul auctorial. sau pe Zaharia fantanarul. refuzul oricarei innoiri venite dinafara..

imperfecat. la aceasta contribuind si numarul mare de arhaisme si regionalisme ce dau veridicitate 3 .. Prin propozitia subiectiva.Stefan ( Fratii Jderi ).atribut adjectival. zilele line .atribut adjectival. Subiectul multiplu oameni. era.atribut adjectival. epitetul este antepus substantivului. puteai etc. viersul . Atmosfera este creata mai ales prin folosirea unor elemente de natura regionala. avea. al carui regent este verbul a trebui la indicativ prezent: sa stiti dumneavoastra. mama acesteia de acum. mentalitatea eroilor tine de timpuri ancestrale.arhaism lexical etc. in zilele line de toamna puteai vedea valea Moldovei catbatea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pana la Ceahlau si Halauca. . in special putine atributive sau modale explicative: cum n-am mai vazut in zilele noastre . porti ferecate . la nivel lingvistic vom analiza fragmentui in care autorul descrie spatiul hanului: Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul ace/a a/ Ancutei nu era nan. deci din punct de vedere stilistic apare si o inversiune etc. dand astfel oralitate textului. sau chiar arhaisme: porti ferecate . vite si carute si nici habar n-aveau despre partea hotilor.era cetate. Daca inceputul povestirii. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele. Oralitatea stilului este data si de enunturile relativ scurte. ca si in vremea celeilalte Ancute. Portile stateau deschise ca la domnie. La vremea despre care vorbesc era insa pace in tara si intre oameni bunavoie. comptenea regionalism fonetic. vite si carute subliniaza trecerea de care se bucura hanul si la vremea povestirii.regionalism lexical. Si la nivel frazeologic regasim structuri regionale: Comptenea cate un rastimp. stateau. tainice neguri . Si prin ele. creand impresia unei continuitati a timpului si o permanentizare a atmosferei create: nu era. element necaracteristic operei lui Sadoveanu. si porneau povestile. Inversiunea era insa pace in tara si-ntre oameni buna voie tine tot de registrul regional. oplosi . explicativa. Comptenea cate un rastimp viersul lautarilor. Pentru exemplificarea cadrului inchis. autorul face uz de functia fatica a limbajului. Lucrul cel mai evident din punct de vedere gramatical este prezenta atributelor cu valoare de epitet: ziduri groase . Cu exceptia primelor doua enunturi verbele folosite sunt la indicativ . exprimat prin adjectiv propiu-zis. gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite. exprimat prin adjectiv provenit din participiu. Iar dupa ce se cufunda soarele pe taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri.atribut adjectival. -focurile luminau ziduri de piatra.completiva circumstantiala de mod.. iar Constantin Motoc sau Todirita Catana isi fac dreptate in aceeasi maniera. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni.arhaism lexical. Avea niste ziduri groase de id pana colo. foarte putine propozitii subordonate. Vitoria Lipan urmeaza aceeasi lege.

spatial si temporal armonizat magistral de Mihail Sadoveanu. fie si numai de detaliu. Se poate vorbi de un ansamblu concentric narativ.ansamblului. care fixeaza timpul istoric. exista totusi referinte istorice importante. se face aluzie la calendarul cel nou. sau sunt apar elemente ale tehnicii moderne precum trenul. Matricea stilistica a povestirii in rama are prin urmare corespondent si in planul timpurilui povestirii. al timpului povestit si de ce nu al timpului mental al personajelor. Sunt pomenite nume de domnitori in vremea carora s-au petrecut evenimentele: Voda Sturza. de exemplu. plasand povestirea intr-un timp mitic. 4 .