CONCEPTUL DE MATRICE STILISTICA POVESTIREA IN RAMA HANUL ANCUTEI MIHAIL SADOVEANU

Povestirea in rama este o categorie a genului epic numita si povestire in povestire sau povestire cu cadru, avand o lunga traditie din antichitate pana in cea actuala si fiind ilustrata de lucrari precum Halima, Decameronul de Giovani Boccaccio, Povestirile din Canterbury de Geffrey Chaucer, Povestirea unui vanator de Turgheniev, Hanu -Ancutei sau Divanul persan de M. Sadoveanu. Istoria povestirii se pierde intr-un timp mitic, pentru evolutia sa fiind importanta circulatia povestirilor orientale (Halima sau O mie si una de nopti), model pentru povestirea europeana. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, modalitatea preferata de relatare fiind evocarea. Povestirea in rama beneficiaza de un spatiu privilegiat, de un topos, in care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand o arta a discursului prestabilit. Avandu-l in vedere pe Sadoveanu, trebuie spus ca aceasta matrice stilistica, extrem de riguroasa, nu este intamplatoare. Autorul roman creeaza in opera sa un cadru epic inchis, din care personajele refuza sa iasa, este vorba de cadru geografic, de cadrul mental traditional, carora le corespunde si un cadru narativ inchis. Hanul Ancutei, locul ales pentru povestire, este un loc inchis. Interesant este ca autorul simte nevoia sa introduca acest spatiu apeland la functia fatica a limbajului: Trebuie sa stiti dumneavoastra.... Astfel naratorul auctorial face din receptorul operei sale nu doar un simplu cititor ci un naratar, al carui rol in povestire este fundamental. Spatiu privilegiat al povestirii este trimis in timpuri stravechi ,,Hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate". Izolat de lumea exteriora, locul este protejat de pericol ,,Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate, cum nu s-au vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinspre partea hotilor. Chiar in crearea spatiului raportarea la timp se face in permanenta, ceea ce inseamna ca timpul, fie el eel din zilele mele, fie eel mitic, fie eel istoric, fie eel al povestirilor, este fundamental. Timpului de altfel ii rezerva autorul incipitul cartii. De la mentionarea anotimpului intr-o toamna aurie, epitetul avand rolul de a trimite vremea in mitic, ideea este intarita de celelalte referinte: de mult cand oamenii spuneau ca ar fi vazut balaur negru in noun, deasupra puhoaielor Moldovei. lar niste paseri cum nu s-au mai pomenit s-au involburat pe furtuna vaslind spre rasarit. In acest context deschiderea cartii de zodii si talmacirea semnelor nu mai este surprinzatoare. Trebuie remarcat insa modul in

1

care are ca protagonista iapa de mirare. astfel demonstrand rigoarea realizarii narative. [. Nechifor Caliman o pomeneste in legatura cu venirea la Iron a lui 2 . povesteste tovarasilor sai ce minunatii a vazut pe unde a umblat. inclusiv in plan temporal. ulitele dintr-o singura bucata de piatra.. lasand astfel cititorul sa intre neconditionat in povestire..... dar in Hanu Ancutei lucrurile sunt spuse explicit.] Venise calare pe un cat vrednic de mirare.. mama calului de-acum. Era calul din poveste inainte de a manca tipsia dejar. Damian Cristisor. Comisul lonita este amfitrionul actului narativ. Aproape fiecre povestire are o rama proprie.. se alterneaza perfectul compus. negustor. sunt eroii ai propriilor povestiri. lucruri ce starnesc admiratia dar si contrarierea sau chiar dezaprobarea ascultatorilor. Era un om inalt. sau pe Zaharia fantanarul.nici nu-mi pasa! Sa ramaie ei cu trenul lor si noi cu Tara Moldovei. cercetand. capitanul Isac. ca si el. . in planul povestirii propriu zise ii corespunde o atitudine mentala inchisa. in anul cand. Veridicitatea semnelor este pusa la indoiala de naratorul auctorial. cu fata uscata si adanc brazdata [... altii. femeile care poarta palarii. Rolul naratorului auctorial nu se rezuma insa la creare a ramei povestirii. casele puse una peste alta.. talmacind.. pe prietenul sau. obrazul cu mustata tusinata parea ca rade cu tristeta. Sunt folosite un numar mare de cuvinte din campul semantic al timpului: Intr-o indepartata vreme. Este lumea intregii opere sadoveniene. naratori la randul lor. De aceasta data se foloseste imperfectul. spuneau. s-au involburat. dar si despre scolile la care merg si baietii si fetele. timp al continuitatii: nu s-au pomenit. Expresia Asta sa ramaie la ei. zodierul. Povestitorii sunt descrisi. el isi tenteaza convivii povestind o intamplare amuzanta. strecurandu-se de fiecare data si cate un pretext pentru povestirea care urmeaza. naratori martori. pe baba Salomeea. pe Damian Cristisor. refuzul oricarei innoiri venite dinafara. narator ordonator. Unii. om umblat prin lume. Le vorbeste despre masina care umbla singura si trage dupa dansa toate carutele. pe Constantin Motoc. si se lua la intrecere pana si cu mos Leonte in talmacirea lucrurilor de pe lumea asta. folosita in mai multe randuri culmineaza cu: Apoi atuncea. mancaruri si bauturi nemaipomenite in Moldova. Apoi le promite ca le va istorisi o intamplare mai infricosata. pe lenache Coropcarul. cu imperfectul.] Ochiul lui era aprig si neguros. pe Mos Leonte. caci prin acest timp se sugereaza ca vremea povestirilor nu s-a incheiat. Narator persona] al intamplarilor sale va introduce pe rand pe calugarul Gherman. incheiat. demult. iar aceasta continuitate este asigurata in plan lingvistic de folosirea gerunziilor: vaslind. II chema lonita comisul.Un razas strain care mi-era drag foarte. carunt..care autorul insinueaza in plan metalingvistic timpul mitic.. Una dintre legile fundamental dupa care se ghideaza o mare parte dintre personajele sadoveniene este legea talionului. timp al trecutului indepartat. Inchina oala catre toate obrazele. asculta cu ochii dusi cantecele lautarilor. intarind in mod paradoxal astfel increderea receptorului sau in faptele povestite: ar fi vazut. Structurii povestirii in rama ce poate fi reprezentata grafic.

era.Stefan ( Fratii Jderi ). la aceasta contribuind si numarul mare de arhaisme si regionalisme ce dau veridicitate 3 . puteai etc. sau chiar arhaisme: porti ferecate . explicativa.arhaism lexical. Iar dupa ce se cufunda soarele pe taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri.atribut adjectival. Avea niste ziduri groase de id pana colo. tainice neguri . deci din punct de vedere stilistic apare si o inversiune etc. gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite. in special putine atributive sau modale explicative: cum n-am mai vazut in zilele noastre . avea.imperfecat. creand impresia unei continuitati a timpului si o permanentizare a atmosferei create: nu era. oplosi .regionalism lexical.atribut adjectival. in zilele line de toamna puteai vedea valea Moldovei catbatea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pana la Ceahlau si Halauca. Pentru exemplificarea cadrului inchis. Si prin ele.atribut adjectival.arhaism lexical etc. la nivel lingvistic vom analiza fragmentui in care autorul descrie spatiul hanului: Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul ace/a a/ Ancutei nu era nan. ca si in vremea celeilalte Ancute. epitetul este antepus substantivului. al carui regent este verbul a trebui la indicativ prezent: sa stiti dumneavoastra. Cu exceptia primelor doua enunturi verbele folosite sunt la indicativ .atribut adjectival. comptenea regionalism fonetic. Si la nivel frazeologic regasim structuri regionale: Comptenea cate un rastimp. Atmosfera este creata mai ales prin folosirea unor elemente de natura regionala. -focurile luminau ziduri de piatra. exprimat prin adjectiv propiu-zis.era cetate. mentalitatea eroilor tine de timpuri ancestrale. vite si carute subliniaza trecerea de care se bucura hanul si la vremea povestirii. Subiectul multiplu oameni. iar Constantin Motoc sau Todirita Catana isi fac dreptate in aceeasi maniera. Inversiunea era insa pace in tara si-ntre oameni buna voie tine tot de registrul regional. viersul . vite si carute si nici habar n-aveau despre partea hotilor. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni. mama acesteia de acum. Comptenea cate un rastimp viersul lautarilor. dand astfel oralitate textului. Daca inceputul povestirii. porti ferecate . element necaracteristic operei lui Sadoveanu. Oralitatea stilului este data si de enunturile relativ scurte. foarte putine propozitii subordonate. stateau. autorul face uz de functia fatica a limbajului. . si porneau povestile. Prin propozitia subiectiva.completiva circumstantiala de mod. exprimat prin adjectiv provenit din participiu.. Portile stateau deschise ca la domnie. zilele line .. Vitoria Lipan urmeaza aceeasi lege. La vremea despre care vorbesc era insa pace in tara si intre oameni bunavoie. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele. Lucrul cel mai evident din punct de vedere gramatical este prezenta atributelor cu valoare de epitet: ziduri groase .

Se poate vorbi de un ansamblu concentric narativ. 4 . fie si numai de detaliu. al timpului povestit si de ce nu al timpului mental al personajelor. de exemplu.ansamblului. se face aluzie la calendarul cel nou. Sunt pomenite nume de domnitori in vremea carora s-au petrecut evenimentele: Voda Sturza. Matricea stilistica a povestirii in rama are prin urmare corespondent si in planul timpurilui povestirii. sau sunt apar elemente ale tehnicii moderne precum trenul. exista totusi referinte istorice importante. plasand povestirea intr-un timp mitic. care fixeaza timpul istoric. spatial si temporal armonizat magistral de Mihail Sadoveanu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful