CONCEPTUL DE MATRICE STILISTICA POVESTIREA IN RAMA HANUL ANCUTEI MIHAIL SADOVEANU

Povestirea in rama este o categorie a genului epic numita si povestire in povestire sau povestire cu cadru, avand o lunga traditie din antichitate pana in cea actuala si fiind ilustrata de lucrari precum Halima, Decameronul de Giovani Boccaccio, Povestirile din Canterbury de Geffrey Chaucer, Povestirea unui vanator de Turgheniev, Hanu -Ancutei sau Divanul persan de M. Sadoveanu. Istoria povestirii se pierde intr-un timp mitic, pentru evolutia sa fiind importanta circulatia povestirilor orientale (Halima sau O mie si una de nopti), model pentru povestirea europeana. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, modalitatea preferata de relatare fiind evocarea. Povestirea in rama beneficiaza de un spatiu privilegiat, de un topos, in care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand o arta a discursului prestabilit. Avandu-l in vedere pe Sadoveanu, trebuie spus ca aceasta matrice stilistica, extrem de riguroasa, nu este intamplatoare. Autorul roman creeaza in opera sa un cadru epic inchis, din care personajele refuza sa iasa, este vorba de cadru geografic, de cadrul mental traditional, carora le corespunde si un cadru narativ inchis. Hanul Ancutei, locul ales pentru povestire, este un loc inchis. Interesant este ca autorul simte nevoia sa introduca acest spatiu apeland la functia fatica a limbajului: Trebuie sa stiti dumneavoastra.... Astfel naratorul auctorial face din receptorul operei sale nu doar un simplu cititor ci un naratar, al carui rol in povestire este fundamental. Spatiu privilegiat al povestirii este trimis in timpuri stravechi ,,Hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate". Izolat de lumea exteriora, locul este protejat de pericol ,,Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate, cum nu s-au vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinspre partea hotilor. Chiar in crearea spatiului raportarea la timp se face in permanenta, ceea ce inseamna ca timpul, fie el eel din zilele mele, fie eel mitic, fie eel istoric, fie eel al povestirilor, este fundamental. Timpului de altfel ii rezerva autorul incipitul cartii. De la mentionarea anotimpului intr-o toamna aurie, epitetul avand rolul de a trimite vremea in mitic, ideea este intarita de celelalte referinte: de mult cand oamenii spuneau ca ar fi vazut balaur negru in noun, deasupra puhoaielor Moldovei. lar niste paseri cum nu s-au mai pomenit s-au involburat pe furtuna vaslind spre rasarit. In acest context deschiderea cartii de zodii si talmacirea semnelor nu mai este surprinzatoare. Trebuie remarcat insa modul in

1

Apoi le promite ca le va istorisi o intamplare mai infricosata.. timp al trecutului indepartat. spuneau. demult. Este lumea intregii opere sadoveniene. narator ordonator. refuzul oricarei innoiri venite dinafara. naratori martori. Inchina oala catre toate obrazele. ca si el. femeile care poarta palarii. pe prietenul sau. in planul povestirii propriu zise ii corespunde o atitudine mentala inchisa. astfel demonstrand rigoarea realizarii narative. el isi tenteaza convivii povestind o intamplare amuzanta. pe lenache Coropcarul. iar aceasta continuitate este asigurata in plan lingvistic de folosirea gerunziilor: vaslind. Nechifor Caliman o pomeneste in legatura cu venirea la Iron a lui 2 . pe Constantin Motoc. Una dintre legile fundamental dupa care se ghideaza o mare parte dintre personajele sadoveniene este legea talionului... De aceasta data se foloseste imperfectul. in anul cand. mancaruri si bauturi nemaipomenite in Moldova. carunt. timp al continuitatii: nu s-au pomenit. Era calul din poveste inainte de a manca tipsia dejar.] Ochiul lui era aprig si neguros. Povestitorii sunt descrisi. II chema lonita comisul.Un razas strain care mi-era drag foarte. Veridicitatea semnelor este pusa la indoiala de naratorul auctorial. negustor...] Venise calare pe un cat vrednic de mirare. povesteste tovarasilor sai ce minunatii a vazut pe unde a umblat. Le vorbeste despre masina care umbla singura si trage dupa dansa toate carutele. [.. capitanul Isac.. se alterneaza perfectul compus. sunt eroii ai propriilor povestiri. strecurandu-se de fiecare data si cate un pretext pentru povestirea care urmeaza.. Damian Cristisor. lucruri ce starnesc admiratia dar si contrarierea sau chiar dezaprobarea ascultatorilor.nici nu-mi pasa! Sa ramaie ei cu trenul lor si noi cu Tara Moldovei. Unii. talmacind. care are ca protagonista iapa de mirare. om umblat prin lume.. sau pe Zaharia fantanarul. cercetand. s-au involburat. Sunt folosite un numar mare de cuvinte din campul semantic al timpului: Intr-o indepartata vreme.care autorul insinueaza in plan metalingvistic timpul mitic. mama calului de-acum. casele puse una peste alta. inclusiv in plan temporal. dar si despre scolile la care merg si baietii si fetele. caci prin acest timp se sugereaza ca vremea povestirilor nu s-a incheiat. asculta cu ochii dusi cantecele lautarilor. pe baba Salomeea. folosita in mai multe randuri culmineaza cu: Apoi atuncea. Era un om inalt. naratori la randul lor. Rolul naratorului auctorial nu se rezuma insa la creare a ramei povestirii. Comisul lonita este amfitrionul actului narativ. Aproape fiecre povestire are o rama proprie. pe Mos Leonte. lasand astfel cititorul sa intre neconditionat in povestire.. si se lua la intrecere pana si cu mos Leonte in talmacirea lucrurilor de pe lumea asta. cu fata uscata si adanc brazdata [. incheiat. cu imperfectul. pe Damian Cristisor. altii. Narator persona] al intamplarilor sale va introduce pe rand pe calugarul Gherman. intarind in mod paradoxal astfel increderea receptorului sau in faptele povestite: ar fi vazut. ulitele dintr-o singura bucata de piatra. Structurii povestirii in rama ce poate fi reprezentata grafic. . Expresia Asta sa ramaie la ei. zodierul.... obrazul cu mustata tusinata parea ca rade cu tristeta. dar in Hanu Ancutei lucrurile sunt spuse explicit.

vite si carute si nici habar n-aveau despre partea hotilor. in special putine atributive sau modale explicative: cum n-am mai vazut in zilele noastre . Cu exceptia primelor doua enunturi verbele folosite sunt la indicativ . vite si carute subliniaza trecerea de care se bucura hanul si la vremea povestirii. Atmosfera este creata mai ales prin folosirea unor elemente de natura regionala. Lucrul cel mai evident din punct de vedere gramatical este prezenta atributelor cu valoare de epitet: ziduri groase .atribut adjectival. . mentalitatea eroilor tine de timpuri ancestrale.arhaism lexical etc. element necaracteristic operei lui Sadoveanu. Comptenea cate un rastimp viersul lautarilor. viersul . Si la nivel frazeologic regasim structuri regionale: Comptenea cate un rastimp. la aceasta contribuind si numarul mare de arhaisme si regionalisme ce dau veridicitate 3 . comptenea regionalism fonetic.era cetate. Iar dupa ce se cufunda soarele pe taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri. gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite. Inversiunea era insa pace in tara si-ntre oameni buna voie tine tot de registrul regional. exprimat prin adjectiv propiu-zis. era. mama acesteia de acum. epitetul este antepus substantivului. dand astfel oralitate textului. Si prin ele. explicativa. foarte putine propozitii subordonate. stateau. in zilele line de toamna puteai vedea valea Moldovei catbatea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pana la Ceahlau si Halauca.atribut adjectival.atribut adjectival.regionalism lexical. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni. tainice neguri . oplosi . -focurile luminau ziduri de piatra. deci din punct de vedere stilistic apare si o inversiune etc. porti ferecate . autorul face uz de functia fatica a limbajului. la nivel lingvistic vom analiza fragmentui in care autorul descrie spatiul hanului: Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul ace/a a/ Ancutei nu era nan. al carui regent este verbul a trebui la indicativ prezent: sa stiti dumneavoastra. Prin propozitia subiectiva. Vitoria Lipan urmeaza aceeasi lege. avea.completiva circumstantiala de mod. sau chiar arhaisme: porti ferecate . Oralitatea stilului este data si de enunturile relativ scurte. creand impresia unei continuitati a timpului si o permanentizare a atmosferei create: nu era. iar Constantin Motoc sau Todirita Catana isi fac dreptate in aceeasi maniera.imperfecat. ca si in vremea celeilalte Ancute.Stefan ( Fratii Jderi ). si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele.. puteai etc. La vremea despre care vorbesc era insa pace in tara si intre oameni bunavoie. si porneau povestile. Pentru exemplificarea cadrului inchis. Portile stateau deschise ca la domnie.arhaism lexical. Subiectul multiplu oameni. Daca inceputul povestirii. Avea niste ziduri groase de id pana colo.. zilele line .atribut adjectival. exprimat prin adjectiv provenit din participiu.

ansamblului. spatial si temporal armonizat magistral de Mihail Sadoveanu. Sunt pomenite nume de domnitori in vremea carora s-au petrecut evenimentele: Voda Sturza. fie si numai de detaliu. Se poate vorbi de un ansamblu concentric narativ. care fixeaza timpul istoric. plasand povestirea intr-un timp mitic. 4 . se face aluzie la calendarul cel nou. al timpului povestit si de ce nu al timpului mental al personajelor. sau sunt apar elemente ale tehnicii moderne precum trenul. Matricea stilistica a povestirii in rama are prin urmare corespondent si in planul timpurilui povestirii. exista totusi referinte istorice importante. de exemplu.