CONCEPTUL DE MATRICE STILISTICA POVESTIREA IN RAMA HANUL ANCUTEI MIHAIL SADOVEANU

Povestirea in rama este o categorie a genului epic numita si povestire in povestire sau povestire cu cadru, avand o lunga traditie din antichitate pana in cea actuala si fiind ilustrata de lucrari precum Halima, Decameronul de Giovani Boccaccio, Povestirile din Canterbury de Geffrey Chaucer, Povestirea unui vanator de Turgheniev, Hanu -Ancutei sau Divanul persan de M. Sadoveanu. Istoria povestirii se pierde intr-un timp mitic, pentru evolutia sa fiind importanta circulatia povestirilor orientale (Halima sau O mie si una de nopti), model pentru povestirea europeana. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, modalitatea preferata de relatare fiind evocarea. Povestirea in rama beneficiaza de un spatiu privilegiat, de un topos, in care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand o arta a discursului prestabilit. Avandu-l in vedere pe Sadoveanu, trebuie spus ca aceasta matrice stilistica, extrem de riguroasa, nu este intamplatoare. Autorul roman creeaza in opera sa un cadru epic inchis, din care personajele refuza sa iasa, este vorba de cadru geografic, de cadrul mental traditional, carora le corespunde si un cadru narativ inchis. Hanul Ancutei, locul ales pentru povestire, este un loc inchis. Interesant este ca autorul simte nevoia sa introduca acest spatiu apeland la functia fatica a limbajului: Trebuie sa stiti dumneavoastra.... Astfel naratorul auctorial face din receptorul operei sale nu doar un simplu cititor ci un naratar, al carui rol in povestire este fundamental. Spatiu privilegiat al povestirii este trimis in timpuri stravechi ,,Hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate". Izolat de lumea exteriora, locul este protejat de pericol ,,Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate, cum nu s-au vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinspre partea hotilor. Chiar in crearea spatiului raportarea la timp se face in permanenta, ceea ce inseamna ca timpul, fie el eel din zilele mele, fie eel mitic, fie eel istoric, fie eel al povestirilor, este fundamental. Timpului de altfel ii rezerva autorul incipitul cartii. De la mentionarea anotimpului intr-o toamna aurie, epitetul avand rolul de a trimite vremea in mitic, ideea este intarita de celelalte referinte: de mult cand oamenii spuneau ca ar fi vazut balaur negru in noun, deasupra puhoaielor Moldovei. lar niste paseri cum nu s-au mai pomenit s-au involburat pe furtuna vaslind spre rasarit. In acest context deschiderea cartii de zodii si talmacirea semnelor nu mai este surprinzatoare. Trebuie remarcat insa modul in

1

. si se lua la intrecere pana si cu mos Leonte in talmacirea lucrurilor de pe lumea asta. capitanul Isac. folosita in mai multe randuri culmineaza cu: Apoi atuncea. ulitele dintr-o singura bucata de piatra. lucruri ce starnesc admiratia dar si contrarierea sau chiar dezaprobarea ascultatorilor. Inchina oala catre toate obrazele. Expresia Asta sa ramaie la ei. pe Damian Cristisor. Unii. pe lenache Coropcarul. narator ordonator. Era calul din poveste inainte de a manca tipsia dejar. ca si el. asculta cu ochii dusi cantecele lautarilor. s-au involburat. De aceasta data se foloseste imperfectul. Rolul naratorului auctorial nu se rezuma insa la creare a ramei povestirii.] Venise calare pe un cat vrednic de mirare. iar aceasta continuitate este asigurata in plan lingvistic de folosirea gerunziilor: vaslind.. strecurandu-se de fiecare data si cate un pretext pentru povestirea care urmeaza. mama calului de-acum. lasand astfel cititorul sa intre neconditionat in povestire. Le vorbeste despre masina care umbla singura si trage dupa dansa toate carutele. pe prietenul sau. Era un om inalt. el isi tenteaza convivii povestind o intamplare amuzanta. naratori martori. zodierul.. inclusiv in plan temporal. cu fata uscata si adanc brazdata [.. femeile care poarta palarii. [. talmacind. om umblat prin lume. Structurii povestirii in rama ce poate fi reprezentata grafic. spuneau. casele puse una peste alta. Veridicitatea semnelor este pusa la indoiala de naratorul auctorial. dar si despre scolile la care merg si baietii si fetele. Comisul lonita este amfitrionul actului narativ.. astfel demonstrand rigoarea realizarii narative. povesteste tovarasilor sai ce minunatii a vazut pe unde a umblat.. Sunt folosite un numar mare de cuvinte din campul semantic al timpului: Intr-o indepartata vreme. altii. Povestitorii sunt descrisi. sunt eroii ai propriilor povestiri.. cu imperfectul. timp al trecutului indepartat. cercetand. carunt.. mancaruri si bauturi nemaipomenite in Moldova.Un razas strain care mi-era drag foarte. Narator persona] al intamplarilor sale va introduce pe rand pe calugarul Gherman.. se alterneaza perfectul compus..care autorul insinueaza in plan metalingvistic timpul mitic. care are ca protagonista iapa de mirare. pe Constantin Motoc. Aproape fiecre povestire are o rama proprie. pe baba Salomeea. Nechifor Caliman o pomeneste in legatura cu venirea la Iron a lui 2 . timp al continuitatii: nu s-au pomenit.. naratori la randul lor. sau pe Zaharia fantanarul. in planul povestirii propriu zise ii corespunde o atitudine mentala inchisa. in anul cand. Una dintre legile fundamental dupa care se ghideaza o mare parte dintre personajele sadoveniene este legea talionului. .] Ochiul lui era aprig si neguros.nici nu-mi pasa! Sa ramaie ei cu trenul lor si noi cu Tara Moldovei. incheiat. refuzul oricarei innoiri venite dinafara. intarind in mod paradoxal astfel increderea receptorului sau in faptele povestite: ar fi vazut. Apoi le promite ca le va istorisi o intamplare mai infricosata... dar in Hanu Ancutei lucrurile sunt spuse explicit. obrazul cu mustata tusinata parea ca rade cu tristeta. Damian Cristisor. pe Mos Leonte. Este lumea intregii opere sadoveniene. negustor. demult. II chema lonita comisul. caci prin acest timp se sugereaza ca vremea povestirilor nu s-a incheiat.

Stefan ( Fratii Jderi ).atribut adjectival. dand astfel oralitate textului. explicativa.completiva circumstantiala de mod. ca si in vremea celeilalte Ancute. deci din punct de vedere stilistic apare si o inversiune etc. mentalitatea eroilor tine de timpuri ancestrale. Avea niste ziduri groase de id pana colo. oplosi . si porneau povestile. Atmosfera este creata mai ales prin folosirea unor elemente de natura regionala. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele. la nivel lingvistic vom analiza fragmentui in care autorul descrie spatiul hanului: Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul ace/a a/ Ancutei nu era nan.atribut adjectival. zilele line . iar Constantin Motoc sau Todirita Catana isi fac dreptate in aceeasi maniera. Lucrul cel mai evident din punct de vedere gramatical este prezenta atributelor cu valoare de epitet: ziduri groase . mama acesteia de acum. . Prin propozitia subiectiva. Comptenea cate un rastimp viersul lautarilor. tainice neguri . Inversiunea era insa pace in tara si-ntre oameni buna voie tine tot de registrul regional.. La vremea despre care vorbesc era insa pace in tara si intre oameni bunavoie.atribut adjectival. epitetul este antepus substantivului. vite si carute si nici habar n-aveau despre partea hotilor.era cetate.atribut adjectival. autorul face uz de functia fatica a limbajului. Cu exceptia primelor doua enunturi verbele folosite sunt la indicativ . Oralitatea stilului este data si de enunturile relativ scurte. Si prin ele. Daca inceputul povestirii. in zilele line de toamna puteai vedea valea Moldovei catbatea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pana la Ceahlau si Halauca. -focurile luminau ziduri de piatra. Si la nivel frazeologic regasim structuri regionale: Comptenea cate un rastimp. era. exprimat prin adjectiv provenit din participiu.regionalism lexical. viersul . Pentru exemplificarea cadrului inchis. foarte putine propozitii subordonate.arhaism lexical etc. stateau. Vitoria Lipan urmeaza aceeasi lege. creand impresia unei continuitati a timpului si o permanentizare a atmosferei create: nu era. Subiectul multiplu oameni. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni. al carui regent este verbul a trebui la indicativ prezent: sa stiti dumneavoastra. sau chiar arhaisme: porti ferecate . avea. exprimat prin adjectiv propiu-zis. gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite. in special putine atributive sau modale explicative: cum n-am mai vazut in zilele noastre . Portile stateau deschise ca la domnie. element necaracteristic operei lui Sadoveanu. porti ferecate . vite si carute subliniaza trecerea de care se bucura hanul si la vremea povestirii.imperfecat. Iar dupa ce se cufunda soarele pe taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri. la aceasta contribuind si numarul mare de arhaisme si regionalisme ce dau veridicitate 3 . comptenea regionalism fonetic. puteai etc.arhaism lexical..

ansamblului. care fixeaza timpul istoric. se face aluzie la calendarul cel nou. Matricea stilistica a povestirii in rama are prin urmare corespondent si in planul timpurilui povestirii. exista totusi referinte istorice importante. 4 . Se poate vorbi de un ansamblu concentric narativ. fie si numai de detaliu. de exemplu. sau sunt apar elemente ale tehnicii moderne precum trenul. Sunt pomenite nume de domnitori in vremea carora s-au petrecut evenimentele: Voda Sturza. al timpului povestit si de ce nu al timpului mental al personajelor. plasand povestirea intr-un timp mitic. spatial si temporal armonizat magistral de Mihail Sadoveanu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful