CONCEPTUL DE MATRICE STILISTICA POVESTIREA IN RAMA HANUL ANCUTEI MIHAIL SADOVEANU

Povestirea in rama este o categorie a genului epic numita si povestire in povestire sau povestire cu cadru, avand o lunga traditie din antichitate pana in cea actuala si fiind ilustrata de lucrari precum Halima, Decameronul de Giovani Boccaccio, Povestirile din Canterbury de Geffrey Chaucer, Povestirea unui vanator de Turgheniev, Hanu -Ancutei sau Divanul persan de M. Sadoveanu. Istoria povestirii se pierde intr-un timp mitic, pentru evolutia sa fiind importanta circulatia povestirilor orientale (Halima sau O mie si una de nopti), model pentru povestirea europeana. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, modalitatea preferata de relatare fiind evocarea. Povestirea in rama beneficiaza de un spatiu privilegiat, de un topos, in care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand o arta a discursului prestabilit. Avandu-l in vedere pe Sadoveanu, trebuie spus ca aceasta matrice stilistica, extrem de riguroasa, nu este intamplatoare. Autorul roman creeaza in opera sa un cadru epic inchis, din care personajele refuza sa iasa, este vorba de cadru geografic, de cadrul mental traditional, carora le corespunde si un cadru narativ inchis. Hanul Ancutei, locul ales pentru povestire, este un loc inchis. Interesant este ca autorul simte nevoia sa introduca acest spatiu apeland la functia fatica a limbajului: Trebuie sa stiti dumneavoastra.... Astfel naratorul auctorial face din receptorul operei sale nu doar un simplu cititor ci un naratar, al carui rol in povestire este fundamental. Spatiu privilegiat al povestirii este trimis in timpuri stravechi ,,Hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate". Izolat de lumea exteriora, locul este protejat de pericol ,,Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate, cum nu s-au vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinspre partea hotilor. Chiar in crearea spatiului raportarea la timp se face in permanenta, ceea ce inseamna ca timpul, fie el eel din zilele mele, fie eel mitic, fie eel istoric, fie eel al povestirilor, este fundamental. Timpului de altfel ii rezerva autorul incipitul cartii. De la mentionarea anotimpului intr-o toamna aurie, epitetul avand rolul de a trimite vremea in mitic, ideea este intarita de celelalte referinte: de mult cand oamenii spuneau ca ar fi vazut balaur negru in noun, deasupra puhoaielor Moldovei. lar niste paseri cum nu s-au mai pomenit s-au involburat pe furtuna vaslind spre rasarit. In acest context deschiderea cartii de zodii si talmacirea semnelor nu mai este surprinzatoare. Trebuie remarcat insa modul in

1

Veridicitatea semnelor este pusa la indoiala de naratorul auctorial. pe Mos Leonte. casele puse una peste alta. cu fata uscata si adanc brazdata [. Le vorbeste despre masina care umbla singura si trage dupa dansa toate carutele. cercetand. Era calul din poveste inainte de a manca tipsia dejar. refuzul oricarei innoiri venite dinafara. Damian Cristisor. naratori la randul lor.. caci prin acest timp se sugereaza ca vremea povestirilor nu s-a incheiat. femeile care poarta palarii. astfel demonstrand rigoarea realizarii narative. Era un om inalt. Rolul naratorului auctorial nu se rezuma insa la creare a ramei povestirii. om umblat prin lume. negustor. timp al trecutului indepartat.. demult. naratori martori. Sunt folosite un numar mare de cuvinte din campul semantic al timpului: Intr-o indepartata vreme. .. ulitele dintr-o singura bucata de piatra. carunt. povesteste tovarasilor sai ce minunatii a vazut pe unde a umblat. Apoi le promite ca le va istorisi o intamplare mai infricosata. inclusiv in plan temporal. iar aceasta continuitate este asigurata in plan lingvistic de folosirea gerunziilor: vaslind. Nechifor Caliman o pomeneste in legatura cu venirea la Iron a lui 2 . s-au involburat. lasand astfel cititorul sa intre neconditionat in povestire.. De aceasta data se foloseste imperfectul. pe Damian Cristisor. Unii. cu imperfectul. incheiat.. Una dintre legile fundamental dupa care se ghideaza o mare parte dintre personajele sadoveniene este legea talionului. Narator persona] al intamplarilor sale va introduce pe rand pe calugarul Gherman. strecurandu-se de fiecare data si cate un pretext pentru povestirea care urmeaza. el isi tenteaza convivii povestind o intamplare amuzanta. altii. dar in Hanu Ancutei lucrurile sunt spuse explicit. folosita in mai multe randuri culmineaza cu: Apoi atuncea.. spuneau. capitanul Isac. dar si despre scolile la care merg si baietii si fetele. obrazul cu mustata tusinata parea ca rade cu tristeta.] Ochiul lui era aprig si neguros.. II chema lonita comisul. timp al continuitatii: nu s-au pomenit. zodierul..care autorul insinueaza in plan metalingvistic timpul mitic.] Venise calare pe un cat vrednic de mirare. Comisul lonita este amfitrionul actului narativ. se alterneaza perfectul compus. Expresia Asta sa ramaie la ei. mancaruri si bauturi nemaipomenite in Moldova. si se lua la intrecere pana si cu mos Leonte in talmacirea lucrurilor de pe lumea asta. Povestitorii sunt descrisi. pe prietenul sau. sau pe Zaharia fantanarul. care are ca protagonista iapa de mirare.nici nu-mi pasa! Sa ramaie ei cu trenul lor si noi cu Tara Moldovei. Structurii povestirii in rama ce poate fi reprezentata grafic. sunt eroii ai propriilor povestiri. pe lenache Coropcarul. Este lumea intregii opere sadoveniene. Aproape fiecre povestire are o rama proprie. narator ordonator. pe Constantin Motoc.Un razas strain care mi-era drag foarte. lucruri ce starnesc admiratia dar si contrarierea sau chiar dezaprobarea ascultatorilor.. pe baba Salomeea. in anul cand.. talmacind. [. in planul povestirii propriu zise ii corespunde o atitudine mentala inchisa. Inchina oala catre toate obrazele.. ca si el. mama calului de-acum. asculta cu ochii dusi cantecele lautarilor. intarind in mod paradoxal astfel increderea receptorului sau in faptele povestite: ar fi vazut...

atribut adjectival.atribut adjectival. ca si in vremea celeilalte Ancute. era. si niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni.Stefan ( Fratii Jderi ).. puteai etc. zilele line . creand impresia unei continuitati a timpului si o permanentizare a atmosferei create: nu era. Lucrul cel mai evident din punct de vedere gramatical este prezenta atributelor cu valoare de epitet: ziduri groase .arhaism lexical. dand astfel oralitate textului. exprimat prin adjectiv provenit din participiu. Si la nivel frazeologic regasim structuri regionale: Comptenea cate un rastimp. Portile stateau deschise ca la domnie. oplosi . Prin propozitia subiectiva. sau chiar arhaisme: porti ferecate . Avea niste ziduri groase de id pana colo. deci din punct de vedere stilistic apare si o inversiune etc. la aceasta contribuind si numarul mare de arhaisme si regionalisme ce dau veridicitate 3 . mentalitatea eroilor tine de timpuri ancestrale. explicativa. vite si carute si nici habar n-aveau despre partea hotilor.arhaism lexical etc. avea. Subiectul multiplu oameni. Si prin ele. . al carui regent este verbul a trebui la indicativ prezent: sa stiti dumneavoastra. vite si carute subliniaza trecerea de care se bucura hanul si la vremea povestirii. in special putine atributive sau modale explicative: cum n-am mai vazut in zilele noastre . element necaracteristic operei lui Sadoveanu. Cu exceptia primelor doua enunturi verbele folosite sunt la indicativ .imperfecat. gurile negre ale usilor si ferestrelor zabrelite.. Oralitatea stilului este data si de enunturile relativ scurte. mama acesteia de acum. foarte putine propozitii subordonate. porti ferecate .era cetate. stateau. la nivel lingvistic vom analiza fragmentui in care autorul descrie spatiul hanului: Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul ace/a a/ Ancutei nu era nan. -focurile luminau ziduri de piatra. Daca inceputul povestirii. viersul .completiva circumstantiala de mod. Iar dupa ce se cufunda soarele pe taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri. epitetul este antepus substantivului. autorul face uz de functia fatica a limbajului. iar Constantin Motoc sau Todirita Catana isi fac dreptate in aceeasi maniera. tainice neguri . exprimat prin adjectiv propiu-zis.regionalism lexical.atribut adjectival. Vitoria Lipan urmeaza aceeasi lege. comptenea regionalism fonetic. La vremea despre care vorbesc era insa pace in tara si intre oameni bunavoie. si porneau povestile. in zilele line de toamna puteai vedea valea Moldovei catbatea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pana la Ceahlau si Halauca. Inversiunea era insa pace in tara si-ntre oameni buna voie tine tot de registrul regional.atribut adjectival. Comptenea cate un rastimp viersul lautarilor. Pentru exemplificarea cadrului inchis. Atmosfera este creata mai ales prin folosirea unor elemente de natura regionala.

spatial si temporal armonizat magistral de Mihail Sadoveanu. sau sunt apar elemente ale tehnicii moderne precum trenul. exista totusi referinte istorice importante. plasand povestirea intr-un timp mitic. Matricea stilistica a povestirii in rama are prin urmare corespondent si in planul timpurilui povestirii. al timpului povestit si de ce nu al timpului mental al personajelor.ansamblului. fie si numai de detaliu. Se poate vorbi de un ansamblu concentric narativ. de exemplu. Sunt pomenite nume de domnitori in vremea carora s-au petrecut evenimentele: Voda Sturza. se face aluzie la calendarul cel nou. care fixeaza timpul istoric. 4 .