Sunteți pe pagina 1din 19

Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Senecasau Seneca cel Tânăr, n.

cca. 4 î.Hr. – d. 65) a fost filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero, a
ocupat şi funcţii în administraţia Imperiului.

Seneca a văzut lumina zilei în ajunul secolului I al erei noastre, în cea mai
romanizată regiune sudică a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un
andaluz sau, cum îl numeşte biograful sau român, istoriculEugen Cizek, un
"corduban". Oraşul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului.

Seneca cunoscut şi ca Seneca Retorul sau Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.),
a avut o valoroasă activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât şi la Roma.
Istoric şi critic al artei oratorice, Seneca tatăl a fost un apărător al tradiţiei clasice.
Făcea parte din ordinul cavalerilor, situat imediat după ordinul senatorilor, primul
în ierarhia socială. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili
din vecinatatea Cordubei.

Soţii Seneca au avut trei băieţi. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil.
Primul născut, Novatus, va parcurge în decursul anilor o importantă carieră de
demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatăl unui poet celebru, Lucan (39-65). Între cei
trei fraţi şi părinţii lor va exista mereu o puternică legatură de solidaritate şi
dragoste, oglindită şi în opera lui Seneca-fiul.

Seneca a fost adus la Roma din fragedă copilarie, sub îngrijirea devotată a unei
admirabile mătuşi, soţia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânăr discipol,
Seneca va admira mai mulţi dascăli greci şi latini. Cel mai preţuit dintre aceşti
"directori de conştiinţă" va fi stoicul Attalus. Arta cuvântului şi talentul pedagogic
ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar şi de severul conservator Seneca tatăl,
care nu-i iubea pe filosofi şi acorda atenţie mai ales retoricii.

Seneca-fiul se va ataşa de gânditorii stoici care îşi îndreptau eforturile spre


făurirea unei atitudini de demnitate, umanitate şi curaj în faţa greutăţilor şi
suferinţelor vieţii. Scopul stoicilor era libertatea interioară, sufletească - scut
împotriva nedreptăţii şi tiraniei.

În vremea împăratului Tiberiu, învăţatul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, este
alungat dinRoma. Această măsură de prigonire făcea parte dintr-o campanie de
intimidare şi represiune împotriva "opoziţiei stoice". Reacţia lui Seneca va fi
decizia de a părăsi Capitala. A plecat înEgipt, unde putea să fie apărat de
mătuşa sa, sora Helviei, şi de soţul ei, guvernator al Egiptului. Va rămâne acolo,
la Alexandria, până în anul 31 d.Hr.

Principalele sale scrieri etice sunt Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei
epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus şi exilul în Corsica pentru
adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost
preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjuraţia lui Pison
şi i-a poruncit să-şi ia viaţa. Seneca şi-a tăiat venele fără nici o tresărire.

Din voluminoasa sa operă este de reţinut morala sa apropiată de cea a stoicilor,


dezvoltată înQuestiones naturales. Se opune lui Cicero, pentru care viaţa socială
şi datoria de cetăţean se aflau pe primul loc. Înţelepciunea consta în a-şi cultiva
voinţa de a-şi găsi fericirea în virtute, şi nu în hazardul bogăţiei materiale.
Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a surprins viciile şi relele
contemporanilor săi, stă în locul acordat milei şi omeniei faţă de sclavi, de
gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu numai de filosofi, ci şi de
Părinţii Bisericii şi de moraliştii creştini. Sinuciderea către care a fost împins a
oferit un model celebru de stoicism în acţiune.

LUCIUS ANNAEUS SENECA


STOIC

Seneca (4 a.Chr.-65 p.Chr.), fiul cunoscutului retorician Marcus Lucius Annaeus


Seneca, filosof, dramaturg şi om de stat, a fost unul dintre cei mai importanţi scriitori ai
perioadei de argint a literaturii latine. A studiat mai întâi elocinţa, ca apoi să ia lecţii de
filosofie de la Attalus1, Fabianus şi Sotion2. Principalele sale scrieri etice sunt „Scrisori
morale”3. După ce a fost în exil în Corsica, a devenit preceptorul lui Nero, urmând ca

1
Stoic.
2
Fabianus şi Sotion – pitagoricieni.
3
O utilizare timpurie a formei epistolare.
după ce acesta din urmă a devenit împărat, să-l implice pe Seneca în conjuraţia lui Pison
şi i-a poruncit să-şi ia viaţa; Seneca şi-a tăiat venele.
Din voluminoasa sa operă este de reţinut morala sa apropiată de cea a stoicilor,
dezvoltată în „Questiones naturales”, se opune lui Cicero, pentru care viaţa socială şi
datoria de cetăţean sunt pe primul loc. Înţelepciunea constă în a-şi cultiva voinţa de a-şi
găsi fericirea în virtute, şi nu în hazardul bogăţiei materiale. Originalitatea lui Seneca stă
în pătrunderea cu care a surprins viciile şi relele contemporanilor săi, stă în locul acordat
milei şi omeniei faţă de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu
numai de filosofi, ci şi de Părinţii Bisericii şi de moraliştii creştini. Sinuciderea către care
a fost împins a oferit un model celebru de stoicism în acţiune.
Îl putem încadra pe Seneca la stoicismul imperial, în mod esenţial roman, ale
cărui mari nume sunt, alături de acesta, Epictet şi împăratul Marcus Aurelius.
O privire de ansamblu asupra stoicismului; Stoicismul, ca de altfel epicurianismul
care îi este contemporan, este întâi de toate o doctrină morală care propune reguli de viaţă
menite să conducă la atingerea fericirii şi a înţelepciunii. Totuşi, aceste reguli se sprijină
pe o concepţie teoretică şi raţională despre univers. Tocmai în acest sens stoicismul este o
filosofie.
Stoicismul se caracterizează în primul rând prin naturalismul său, manifestat în
preceptul potrivit căruia trebuie să „trăim în armonie cu natura”. Este adevărat că
stoicismul ia naştere în momentul declinului cetăţii greceşti, ca formă politică.
Naturalismul stoic traduce o anumită decădere a vieţii culturale şi politice. El susţine o
anume retragere din viaţa publică şi replasează omul în sânul universului, considerat ca
adevărata sa patrie.
A doua trăsătură caracteristică a doctrinei este conceperea materială a acestui
univers. Stoicismul este un materialism. Numai materia există, ea fiind definită numai
prin corpuri, adică ceea ce este capabil să acţioneze, sau asupra căruia este posibil să
acţionăm. Materialismul stoic are consecinţe asupra moralei. De exemplu, pasiunea este
condamnată pentru că ea epuizează sufletul prin eforturi vane. Ea este de fapt orientată
către trecut, prin regret, sau către viitor, prin teamă sau speranţă. Dar nici trecutul, nici
viitorul nu există. Nu se poate acţiona asupra lor, ele sunt lipsite de corporalitate. De
altfel, ordinea lucrurilor este descrisă în univers, care formează o totalitate coerentă.
Aşadar, îl putem încadra fără probleme pe Seneca la stoici, deşi se pare că
lucrurile nu sunt chiar aşa – Eugen Cizec spune: „Seneca oscilează între panteismul stoic
şi un monoteism cosmobiologic. Când se referă la „divinitate", deus, Seneca nu clarifică
dacă el înţelege prin aceasta esenţa raţională a universului, „spiritul vital" al stoicilor,
substanţă materială mai fină, sau, a contrario, o forţă transcendentă şi autonomă, care ar
guverna lumea.”4. Putem spune că strategia filosofică a lui Seneca poate totuşi fi urmărită
şi în funcţie de tripartiţia consacrată de alţi gânditori, îndeosebi stoici, care implică fizica,
logica şi morala. De fapt, Seneca nu respinge categoric trihotomia tradiţională, însă o
adaptează dorinţei sale de a conferi prioritate eticii. De aceea, sistemul senecan trebuie
urmărit în funcţie de tripartiţia consacrată a filosofiei.
Seneca admite teoria ciclică şi stoică a istoriei, potrivit căreia un diluviu ori o
conflagraţie universală separă faze absolut identice din viaţa omenirii. Echilibrul interior
se dobândeşte în ciuda faptului că omul trebuie să moară la un moment dat – fapt impus
de condiţia umană („condicio humana”). Seneca spune: „mulţi oameni cred că noi
(stoicii) făgăduim mai mult decât îngăduie condiţia umană şi pe bună dreptate, căci se
gândesc numai la limitele timpului. Să se întoarcă la suflet" (Ep., 71, 6)5. Limitele
sufletului par astfel foarte largi, deşi nu sunt deschise la infinit. Fiindcă raţiunea
omenească nu constituie decât o parte a raţiunii universale, una dintre manifestările ei
concrete. De aceea, este firesc ca oamenii să se supună legilor acestei raţiuni. însă legile
raţiunii universale alcătuiesc tocmai „destinul", fatum, pe care omul este obligat să-l
urmeze. Răzvrătirile împotriva destinului sunt zadarnice şi provoacă tragedii, cum am
văzut mai sus.
Aşadar, Seneca aderă la fatalismul stoic, însă consideră că omul poate deveni liber
şi controla soarta, dacă o acceptă împăcat.

Viata si moartea lui Seneca


4
„Istoria literaturii latine” – Eugen Cizek (pag. 456).
5
Apud Eugen cizec (pag. 456)
Florin Hera

Marii istorici ai latinitatii, precum si poetii ei de frunte, ca Dante Alighieri, îi


alatura în operele lor pe Cicero si Seneca. Cei doi oameni de stat si carturari ai
Romei antice au trait în vremuri diferite, dar au avut un destin care îi apropie.

Amândoi, atât republicanul Cicero, cât si sprijinitorul regimului imperial, Seneca,


si-au asumat riscul de a participa la mersul primejdios al unei istorii dramatice. Au
actionat ca gânditori politici si ca literati de prima însemnatate ai timpului lor, cu
intentia de a influenta desfasurarea evenimentelor si de a orienta deciziile
detinatorilor principali ai puterii. Au întrupat cu abnegatie, pâna la sacrificiul
suprem, sufletul Cetatii.

Cicero a fost ucis odata cu Republica, în a doua jumatate a secolului I î.Hr. Viata lui
Seneca s-a petrecut în primul veac al erei crestine, sub împaratii dinastiei iulio-
claudiene, si s-a încheiat tragic, în anul 65 d.Hr., când înteleptul a fost constrâns sa
se sinucida.

Straduindu-se sa învete "arta de a trai", Seneca a cunoscut, într-o vreme departata


si, totodata, atât de apropiata de noi, pretuirea si calomnia, faima si exilul, puterea
si dizgratia, bogatia si renuntarea. "Incerc sa vorbesc despre un drum drept pe care l-
am aflat prea târziu", marturiseste Seneca în capodopera sa de ramas bun, Scrisori
catre Lucilius. Seninatatea finala nu l-a împiedicat pe Seneca sa spuna, cui avea
urechi de auzit, adevarul fara ocol despre nesabuinta unei politici arbitrare, care
credea ca poate impune vointa ei tiranica Cetatii si lumii.

In muzeul Prado din Madrid, chipul lui Seneca apare brazdat de semnele unei batrâneti
timpurii. Spania latina cinsteste nasterea unui fiu al ei pe stravechiul pamânt iberic.
Lucius Annaeus Seneca a vazut lumina zilei în ajunul secolului 1 al erei noastre, în cea
mai romanizata regiune sudica a Hispaniei, provincia Baetica. Ne aducem aminte,
desigur, si de o alta personalitate istorica nascuta în acele locuri hispanice: împaratul
Traian, cuceritorul Daciei, care a domnit între anii 98 si 117 d.Hr.

Seneca este un andaluz sau, cum îl numeste biograful sau român, istoricul Eugen Cizek,
un "corduban".

Orasul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului. Fluviu cântat în
"romanceros", dar si în Poemele saturniene ale marelui artist francez al culorilor si
nuantelor, Paul Verlaine: "Veselul Guadalquivir râde portocalilor aurii / Si oglindeste-n
seara, usoare bolerouriÖ"
Calator neobosit, cunoscator al limbii spaniole, Nicolae Iorga a pasit, prin 1927, "pe
malurile largului Guadalquivir, care luneca spre Atlanticul departat". Insemnarile
istoricului par însufletite de un presentiment dureros atunci când evoca "filozofia lui
Seneca, de o adânca întelepciune, dar mai ales de o încordare de otel contra soartei"Ö

Cercetând marturiile despre ginta foarte înzestrata a Annaeilor se cuvine sa relevam


faptul ca Seneca tatal, cunoscut si ca Seneca Retorul (55 î.Hr.-41 d. Hr.), a avut o
valoroasa activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât si la Roma. Istoric si critic al
artei oratorice, Seneca tatal a fost un aparator al traditiei clasice. Facea parte din ordinul
cavalerilor, situat imediat dupa ordinul senatorilor, primul în ierarhia sociala. Mama lui
Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinatatea Cordubei. Sotii
Seneca au avut trei baieti. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul nascut,
Novatus, va parcurge în decursul anilor o importanta cariera de demnitar. Al treilea fiu,
Mela, va fi tatal unui poet celebru, Lucan (39-65 d.Hr.).

Intre cei trei frati si parintii lor va exista mereu o puternica legatura de solidaritate si
dragoste, oglindita si în opera lui Seneca-fiul.

Confruntare la Corint

Spiritul de dreptate în care au fost crescuti fiii familiei Annaeilor s-a facut simtit cu
prilejul unui eveniment deosebit din viata de magistrat a lui Novatus, fratele mai mare al
lui Seneca. Novatus fusese adoptat de un senator si luase numele de Gallio.

Sub domnia împaratului Claudiu (41-54 d. Hr.), Gallio a ajuns guvernator al provin-
ciei Ahaia (Grecia). La scaunul de judecata de la Corint al guvernatorului Gallio a fost
adus de denuntatori Sf. Apostol Pavel. Delatorii reprezentau, si în Imperiul roman, un
flagel hidos. Ei denuntau mai ales asa-numite crime politice si "jigniri aduse
împaratului". Pârâtorii beneficiau de substantiale câstiguri, prin confiscarea bunurilor
celor condamnati.

Denuntatorii Apostolului Pavel l-au învinuit în fata lui Gallio de comiterea unor crime
împotriva Legii credintei stramosilor. Situatia era amenintatoare. Asa cum arata istoricul
roman Suetoniu (70-150 d.Hr.), împaratul Claudiu izgonise din Roma si prigonea pe toti
cei învinuiti ca "iscau neîncetat tulburari îndemnati de Chrestus". Cei mai avizati
comentatori ai lui Suetoniu considera ca istoricul, reluând ca atare limbajul propagandei
oficiale, se refera de fapt la persecutarea primilor crestini în Imperiul roman.

Este evident ca guvernatorul Gallio, un eminent jurist, era la curent cu masurile luate de
cezarul de la Roma, cu atmosfera de prigonire a credinciosilor lui "Chrestus". Cunostea
de asemenea activitatea desfasurata în provincia Ahaia de Sf. Apostol Pavel, care se
manifesta deschis, în public.

Fiind un om drept, Gallio a declarat ca nu vede nici o fapta criminala comisa de cel adus
la scaunul de judecata. Daca exista un litigiu, a adaugat Gallio, atunci este vorba despre o
disputa pe teme de credinta numai între cei interesati, despre o controversa de interpretare
a unor termeni si a unor reguli rituale. Dar aceasta nu este treaba guvernatorului roman.
Asadar, Gallio a refuzat sa-i satisfaca pe delatori si i-a evacuat din sala de judecata.

Fratelui sau mai mare Seneca i-a închinat, între alte opere, scrierea Despre viata fericita,
ce contine un atac energic împotriva pârâtorilor profesionisti si a acuzatorilor de rea
credinta.

In vremea cezarului Tiberiu

"Epoca tineretii mele, îsi aminteste Seneca, s-a întâmplat sa fie la începutul domniei lui
Tiberiu".

Tiberius Iulius Caesar a fost împarat între anii 14 si 37 d.Hr. Avea 56 de ani când a urcat
pe tronul imperiului, la moartea lui Augustus. Bun militar, administrator cu experienta,
era un om politic mai putin înzestrat decât parintele sau adoptiv, împaratul Augustus.

A reusit totusi sa conduca si sa mentina un stat care se întindea de la Atlantic pâna la


fluviul Eufrat în Asia, din Africa de nord pâna la muntii Caucaz. Populatia acestui vast
imperiu, care transformase Mediterana într-un "lac roman", se ridica la 50 de milioane de
locuitori. Numai vreo 6 milioane se bucurau de statutul privilegiat de cetatean roman.

Patrician provenit din familia Claudia, înrudita cu ginta Iulia, Tiberiu a beneficiat de o
educatie aleasa. Istoricii latini au remarcat ca acest om foarte retinut, impenetrabil, facea
uneori observatii ironice, într-o impecabila limba elina. Romanii considerau ca sursa
dezvoltarii lor spirituale se afla în cultura greaca. Dar, în acelasi timp, erau foarte mândri
de propriile traditii si aparau statornic limba latina.

Seneca a fost adus la Roma din frageda copilarie, sub îngrijirea devotata a unei
admirabile matusi, sotia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânar discipol, Seneca va
admira mai multi dascali greci si latini. Cel mai pretuit dintre acesti "directori de
constiinta" va fi stoicul Attalus. Arta cuvântului si talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi
recunoscute chiar si de severul conservator Seneca tatal, care nu-i iubea pe filozofi si
acorda atentie mai ales retoricii.

Seneca-fiul se va atasa de gânditorii stoici care îsi îndreptau eforturile spre faurirea unei
atitudini de demnitate, umanitate si curaj în fata greutatilor si suferintelor vietii. Þelul
ideal al stoicilor era libertatea interioara, sufleteasca - scut împotriva nedreptatii si
tiraniei.

In a doua parte a domniei lui Tiberiu, dupa anul 20 d.Hr., a devenit tot mai pronuntata o
influenta politica negativa, exercitata de Seianus, un favorit rafinat si viclean. Sub
comanda acestuia se aflau cohortele pretoriene, ostasii de elita ai garzii imperiale,
concentrati în cazarmi speciale, la Roma. "In al noualea an de domnie, scrie istoricul
roman Tacit (55-120 d.Hr.), Tiberiu a început sa se poarte cu cruzime. Pricina
schimbarilor în rau a fost Seianus"Ö "Nu capatai sprijinul lui Seianus, arata patrunzatoul
Tacit, decât daca erai gata la orice crima".

Unul dintre protejatii "alesi pe sprânceana" de înaltul favorit a fost Pontius, supranumit
Pilatul, pentru ca fusese decorat cu o "sulita de onoare", o arma numita "pilum". Istoricul
Tacit consemneaza în celebrele lui Anale: "Christos, de la care crestinii îsi primisera
numele, fusese condamnat la moarte, în timpul lui Tiberiu, de procuratorul Pontius Pilat".

ÖSi tot în vremea lui Tiberiu, puternicul favorit Seianus obtine alungarea din Roma a
profesorului lui Seneca, învatatul stoic Attalus. Aceasta masura de prigonire facea parte
dintr-o campanie de intimidare si represiune împotriva "opozitiei stoice". Reactia lui
Seneca va fi decizia de a parasi Capitala. A plecat în Egipt, unde putea sa fie aparat de
matusa sa, sora Helviei, si de sotul ei, guvernator al Egiptului. Va ramâne acolo, la
Alexandria, pâna în anul 31 d.Hr.

La 18 octombrie 31, prin hotarârea împaratului Tiberiu, la al carui tron râvnise, Seianus -
"patronul" lui Pilat si persecutorul lui Attalus - va fi executat.

Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel Tânăr) (ca. 4 î.Hr.–65
d.Hr.) a fost filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero, a ocupat şi funcţii în
administraţia Imperiului.

Seneca a văzut lumina zilei în ajunul secolului I al erei noastre, în cea mai romanizată
regiune sudică a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un andaluz sau, cum îl
numeşte biograful sau român, istoricul Eugen Cizek, un "corduban". Oraşul lui natal este
Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului.

Seneca tatăl, cunoscut şi ca Seneca Retorul sau Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.), a
avut o valoroasă activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât şi la Roma. Istoric şi
critic al artei oratorice, Seneca tatăl a fost un apărător al tradiţiei clasice. Făcea parte din
ordinul cavalerilor, situat imediat după ordinul senatorilor, primul în ierarhia socială.
Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinatatea Cordubei.
Soţii Seneca au avut trei băieţi. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul născut,
Novatus, va parcurge în decursul anilor o importantă carieră de demnitar. Al treilea fiu,
Mela, va fi tatăl unui poet celebru, Lucan (39-65).

Între cei trei fraţi şi părinţii lor va exista mereu o puternică legatură de solidaritate şi
dragoste, oglindită şi în opera lui Seneca-fiul. Seneca a fost adus la Roma din fragedă
copilarie, sub îngrijirea devotată a unei admirabile mătuşi, soţia unui viitor guvernator al
Egiptului. Ca tânăr discipol, Seneca va admira mai mulţi dascăli greci şi latini. Cel mai
preţuit dintre aceşti "directori de conştiinţă" va fi stoicul Attalus. Arta cuvântului şi
talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar şi de severul conservator
Seneca tatăl, care nu-i iubea pe filosofi şi acorda atenţie mai ales retoricii.

Seneca-fiul se va ataşa de gânditorii stoici care îşi îndreptau eforturile spre făurirea unei
atitudini de demnitate, umanitate şi curaj în faţa greutăţilor şi suferinţelor vieţii. Scopul
stoicilor era libertatea interioară, sufletească - scut împotriva nedreptăţii şi tiraniei.

În vremea împăratului Tiberiu, învăţatul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat
din Roma. Această măsură de prigonire făcea parte dintr-o campanie de intimidare şi
represiune împotriva "opoziţiei stoice". Reacţia lui Seneca va fi decizia de a părăsi
Capitala. A plecat în Egipt, unde putea să fie apărat de mătuşa sa, sora Helviei, şi de soţul
ei, guvernator al Egiptului. Va rămâne acolo, la Alexandria, până în anul 31 d.Hr.

Principalele sale scrieri etice sunt Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei
epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus şi exilul în Corsica pentru adulter cu
Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui
Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjuraţia lui Pison şi i-a poruncit să-şi ia
viaţa. Seneca şi-a tăiat venele fără nici o tresărire.

Din voluminoasa sa operă este de reţinut morala sa apropiată de cea a stoicilor, dezvoltată
în Questiones naturales. Se opune lui Cicero, pentru care viaţa socială şi datoria de
cetăţean se aflau pe primul loc. Înţelepciunea consta în a-şi cultiva voinţa de a-şi găsi
fericirea în virtute, şi nu în hazardul bogăţiei materiale. Originalitatea lui Seneca stă în
pătrunderea cu care a surprins viciile şi relele contemporanilor săi, stă în locul acordat
milei şi omeniei faţă de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu
numai de filosofi, ci şi de Părinţii Bisericii şi de moraliştii creştini. Sinuciderea către care
a fost împins a oferit un model celebru de stoicism în acţiune.

Lucius Annaeus Seneca, cum se numea, întocmai ca şi tatăl său, s-a născut la Corduba, în Hispania, într-o
familie din elita provincială, adică din ginta Annaeilor. Această familie provenea din rândurile unor colonişti
romani, stabiliţi de multă vreme în sudul Hispaniei. Seneca, ajuns ulterior consul, a fost aşadar şi el un „om
nou", homo nouus, precum Cicero şi atâţia alţi literaţi romani. Tatăl scriitorului era Seneca retorul. Helvia,
mama lui, era o matroană de înaltă reputaţie morală. A avut doi fraţi: unul mai vârstnic, Lucius Annaeus
Novatus, ulterior adoptat de senatorul lunius Gallio, şi altul mai tânăr, Marcus Annaeus Mela, rămas cavaler
şi tată al poetului Luian.
Data nasterii filosofului ramane o necunoscuta, dupa biograful sau roman, Eugen Cizek intre anul 1 i.Hr si
anul 1 d. Hr. A fost însă adus la Roma, la o vârstă foarte fragedă. Aici a primit o educaţie complexă, retorică,
însă şi filosofică. Tatal sau, un aparator al traditiei clasice, apartine epocii ciceroniene, traind cu un puternic
sentiment de intristare asupra vremurilor trecute, mult mai fericite decat prezentul decazut in care traia.
Astfel el va veghea atent asupra fiilor sai ,scriind si o carte la indemnul si spre folosul fiilor sai
“Controversiae Suasoriae”.
Daca tatal sau era partizanul traditionalei severitati romane, cultivat si privind cu neincredere timpurile noi,
mama sa in schimb este un exemplu miscator de iubire, devotement si delicatete.
“Simtul datoriei, devotamentul generos si rabdarea suferintei, delicatetea si gustul placerilor simple, vor fi
darul cel mai de pret pe care Helvia il va transmite fiului ei.” Tot ce e mai bun in Seneca e datorat mamei
sale. Filosoful va avea o sanatate subreda chiar dupa nastere, insa pe parcursul vietii, cu ajutorul matusii
sale, s-a facut mai bine, dar niciodata pe deplin.
La Roma a urmat invataturile unui gramaticus, lucru pe care Seneca nu l-a apreciat in mod deosebit, dar
care ii va da o buna cunoastere a literaturii latine. Cel care va avea o influenta importanta asupra lui, este
filosoful Sotion, un alexandrin care raspandea idei de origine pitagoreica, recomandand elevilor sa nu
manance nici un fel de carne. Seneca a fost vrajit de cuvantarile maestrului sau si timp de un an nu a
mancat deloc carne, decat la insistentele tatalui sau, care se temea pentru sanatatea lui si de faptul ca
“invatamantul pitagoreic a lui Sotion se apropia prea tare de doctrine religiosae egiptene”
Seneca se abtinea de la consumul de carne pentru a dezvolta in el agilitatea spiritului, insa el nu a fost
niciodata atras de credintele orientale si nici nu s-a convertit vreodata la iudaism. Fiind insa sub tutela
parintilor el nu putea ramane la nesfarsit in scoala filosofilor si la varsta de 20 de ani parcurge primele etape
spre a intra in senat. In aceasta perioada zelul sau pentru filosofie a slabit putin, insa va practicea cu
ardoare retorica, devenind unul dintre primi oratori ai vremii sale. Tot acum isi desavarseste studiile literare,
citind cu sarguinta poetii Virgiliu si Ovidiu, iar tragediile sale vor fi impregnate de amintirea lui Horatiu.
Se implica in activitatile societatii contemporane si va deveni un “om de lume”, lucru care starneste un
conflict interior cu dorinta sa de a medita la misterele lumii, conflict care va fi purtat pe tot parcursul vietii
sale.
Timp de cativa ani starea sanatatii sale il sileste sa intrerupa cariera oficiala si ii va aduce chiar gandul
sinuciderii, oprit insa de teroarea pe care ar simti-o tatal sau care ajunsese la batranete.
In anul 25 ajunsese la varsta de a candida la questura, insa starea sa de sanatate era foarte grava, el
neavand nici puterea nici dorinta de a intra in senat si la sfatul medicilor s-a luat decizia de a pleca in Egipt,
unde uscaciunea climei si ajutorul matusii sale, sotia prefectului locului, care odinioara il purtase in brate, ii
va fi de mare ajutor. Nu se stie la ce data a plecat in Egipt, dar se stie ca s-a intors de acolo spre anul 31 cu
matusa sa, cel mai probabil primavara. Perioada petrecuta in egipt a durat cel mult 5 ani, insa lucrarile lui
Seneca nu ne informeaza decat putin despre activitatea sa de aici. Cu siguranta nu a stat doar in Alexandria
(al carui climat nu ii pria iarna) ci a vizitat si Egiptul de sus. Unele fragmente din opera “Chestiuni naturale” il
arata pe Seneca interesat de antichitatile egiptene si mai mult chiar de traditiile sacre in care parea sa vada
explicarea legendelor clasice.

SCRIITURA LUI SENECA

Seneca este unul dintre cei mai productivi scriitori din secolul I p.Chr., având o
creaţie vastă, cuprinzând atât poezie, cât şi proză. Se poate observa, la o citire atentă a
operei sale că nu putem spune despre acest scriitor şi filosof că aparţine întrutotul
clasicismului, stilului impus de Caesar sau Cicero.6 Eugen Cizek afirmă că, cel puţin
tragediile lui Seneca sunt total neclasice. Scriitura lui Seneca este relevantă pentru stilul
nou şi pentru noa mişcare literară. „Stilul lui Seneca a fost denumit ca înflăcărat ori ca
„flamboiant” („flamboyant”)”7 Se poate observa o înclinaţie pentru expresivitate, pentru
forţa şi pregnanţa imaginii, pentru un vocabular patetic, alternanţa între un limbaj sfidător
sau unul elevat. Seneca surprinde diferenţele între discursul oral şi cel scris. „el admite că
fiecare gen literar comportă un stil specific: aprig pentru oratorie, măreţ pentru tragedie,
modest pentru comedie”.8

6
Cel puţin în ceea ce priveşte limbajul.
7
Eugen Cizek – „Istoria literaturii latine”, vol. II, pag. 467
8
Ibidem.
Aşadar, Seneca a fost un mare scriitor, nu trebuie să-l considerăm ca fiind un
filosof care a scris şi poezie, ci dimpotrivă un mare poet şi filosof. În opera sa abundă
alegoriile care dezvăluie tulburările sufleteşti, paradoxuri pregnante etc.. Interesant e că
Seneca interacţionează oarecum cu cititorul, unii dintre cititori având nevoie de
pedagogia lui, alţii fiind dezorientaţi, perturbaţi de la modul lor obişnuit de viaţă, fiindcă
autorul impunea o strategie de viaţă care preconiza fericirea chiar şi în cele mai dificile
tribulaţii, chiar al supliciilor; pentru aceştia scriitura lui Seneca era agresivă, mai ales în
stilul epistular. Deasemenea abundă în scriitura senecană interjecţiile, exclamaţiile,
interogaţiile.
Tensiunea se simte la toate nivelurile discursului scriitorului, nu numai la nivelul
macrotextului, ci şi la nivelul cuvintelor.
Deasemenea Seneca apreciază rimele interioare, aliteraţiile, hiperbolele,
metaforele. Foarte relevantă este metafora verbală, utilizarea la figurat a verbelor, tip de
metaforă pe care o foloseşte chiar mai mult decât substantivul sau adjectivul. O altă
caracteristică este alternanţa frazelor scurte cu cele lungi, acestea din urmă fiind folosite
pentru a scoate în evidenţă, prin contrast, formula lapidară care exprimă esenţa judecăţii
lui Seneca. Aşadar, scriitorul practică pe scară largă şi parataxa.
Lexicul prozei se distanţează limpede de standardele clasice. Frecvent, Seneca
recurge la expresii şi cuvinte provenite din limbajul colocvial, uneori chiar la termeni
triviali, dar şi la vocabule ori conotaţii poetice. în general, privilegiază lexemele rare,
puţin întâlnite la autorii clasici. în acest scop, Seneca apelează nu numai la cuvinte sau
sintagme neatestate înaintea epocii imperiale şi la termeni abstracţi, ci şi la diverse
vocabulare tehnice, la metalimbaje speciale, care slujesc frecvent discursul său metaforic
şi viguros, sentenţios.
Pentru a reda lupta înţeleptului cu viciile, Seneca apelează la vocabularul
gladiatoriilor sau al soldaţiilor. Deasemenea, pentru a scoate în evidenţă alambicarea
stilului, autorul face apel la cuvinte din vocabularul cosmetico-vestimentar. Mai sunt
prezenţi termeni din lexicul agriculturii, religiei, dreptului, arhitecturii etc..
Cel mai adesea recurge la lexicul filosofiei stoice. Precum Cicero, Seneca
foloseşte calculul lingvistic, dar acesta din urmă încearcă să se apropie pe cât posibil de
înţelesul grecesc al cuvintelor.
În concluzie putem afirma că Seneca se depărtează de stilul clasic, deşi
vocabularul nu este atât de modern, ba mai mult, sunt folosite chiar şi arhaisme.

Seneca
Dictionar Personalitati
Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel Tanar) (ca. 4 i.Hr.–65
d.Hr.) a fost filosof stoic roman, preceptor al imparatului Nero, a ocupat si functii in
administratia Imperiului.

Seneca a vazut lumina zilei in ajunul secolului I al erei noastre, in cea mai romanizata
regiune sudica a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un andaluz sau, cum il
numeste biograful sau roman, istoricul Eugen Cizek, un \"corduban\". Orasul lui natal
este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului.

Seneca cunoscut si ca Seneca Retorul sau Seneca cel Batran (55 i.Hr.-41d.Hr.), a avut o
valoroasa activitate de intelectual creator, atat in Spania, cat si la Roma. Istoric si critic al
artei oratorice, Seneca tatal a fost un aparator al traditiei clasice. Facea parte din ordinul
cavalerilor, situat imediat dupa ordinul senatorilor, primul in ierarhia sociala. Mama lui
Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinatatea Cordubei.

Sotii Seneca au avut trei baieti. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul nascut,
Novatus, va parcurge in decursul anilor o importanta cariera de demnitar. Al treilea fiu,
Mela, va fi tatal unui poet celebru, Lucan (39-65). Intre cei trei frati si parintii lor va
exista mereu o puternica legatura de solidaritate si dragoste, oglindita si in opera lui
Seneca-fiul.

Seneca a fost adus la Roma din frageda copilarie, sub ingrijirea devotata a unei
admirabile matusi, sotia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tanar discipol, Seneca va
admira mai multi dascali greci si latini. Cel mai pretuit dintre acesti \"directori de
constiinta\" va fi stoicul Attalus. Arta cuvantului si talentul pedagogic ale lui Attalus vor
fi recunoscute chiar si de severul conservator Seneca tatal, care nu-i iubea pe filosofi si
acorda atentie mai ales retoricii.

Seneca-fiul se va atasa de ganditorii stoici care isi indreptau eforturile spre faurirea unei
atitudini de demnitate, umanitate si curaj in fata greutatilor si suferintelor vietii. Scopul
stoicilor era libertatea interioara, sufleteasca - scut impotriva nedreptatii si tiraniei.

In vremea imparatului Tiberiu, invatatul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat
din Roma. Aceasta masura de prigonire facea parte dintr-o campanie de intimidare si
represiune impotriva \"opozitiei stoice\". Reactia lui Seneca va fi decizia de a parasi
Capitala. A plecat in Egipt, unde putea sa fie
aparat de matusa sa, sora Helviei, si de sotul ei, guvernator al Egiptului. Va ramane acolo,
la Alexandria, pana in anul 31 d.Hr.

Principalele sale scrieri etice sunt Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei epistolare.
A avut o cariera agitata, care a inclus si exilul in Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla,
nepoata imparatului Claudius. Intorcandu-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta,
devenind imparat, l-a implicat in conjuratia lui Pison si i-a poruncit sa-si ia viata. Seneca
si-a taiat venele fara nici o tresarire.

Din voluminoasa sa opera este de retinut morala sa apropiata de cea a stoicilor, dezvoltata
in Questiones naturales. Se opune lui Cicero, pentru care viata sociala si datoria de
cetatean se aflau pe primul loc. Intelepciunea consta in a-si cultiva vointa de a-si gasi
fericirea in virtute, si nu in hazardul bogatiei materiale. Originalitatea lui Seneca sta in
patrunderea cu care a surprins viciile si relele contemporanilor sai, sta in locul acordat
milei si omeniei fata de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au facut ca el sa fie consultat nu
numai de filosofi, ci si de Parintii Bisericii si de moralistii crestini. Sinuciderea catre care
a fost impins a oferit un model celebru de stoicism in actiune.

Ca sa evaluam cu exactitate regresul pe care-l reprezinta crestinismul in


comparatie cu pagânismul, n-avem decât sa comparam banalitatile pe care le-au
debitat Parintii Bisericii despre sinucidere cu opiniile exprimate despre acelasi
subiect de un Pliniu, un Seneca si chiar un Cicero.
Autor: Emil Cioran | Tema: despre opera lui seneca

Veacul nostru are profeti care vorbesc despre viata cu entuziasmul unor
bolnavi. Puterea ce pulseaza in opera lor nu seamana cu vigoarea omului sanatos, ci
cu forta nebunului delirant.
Autor: Lucian Blaga | Tema:despre opera lui seneca

Nu asculta pe aceia care vor discuta in mod subtil despre bine si despre rau.
Nu te lasa impresionat de frumusetea si de finetea vorbelor lor. Caci Împaratia lui
Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in virtute.
Autor: Anatole France | Tema:despre opera lui seneca

În opera lui se gaseste materia prima pentru soclul unei statui: balastul.
Autor: Vasile Ghica | Tema: despre opera lui seneca

Vesnicia geniului. Opera lui, ca un miraculos poem, va sti sa se prinda mereu


de memoria oamenilor vii.
Autor: Valeriu Butulescu | Tema: despre opera lui seneca

Un expert este o persoana care stie din ce in ce mai mult despre din ce in ce
mai putin, pâna când stie totul despre nimic.
Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca
Omul poarta raspunderea unei lumi ce nu e opera cuiva din afara, ci a lui
insusi, si in care se inscriu deopotriva infrângerile ca si victoriile sale.
Autor: Simone de Beauvoir | Tema:despre opera lui seneca

Niciodata sa nu repetam experiente reusite.


Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Lucrurile se distrug proportional cu valoarea lor.


Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Nu forta - fa rost de un ciocan mai mare.


Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Mintea de pe urma este o stiinta exacta.


Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Totul este posibil daca nu stii despre ce vorbesti.


Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Pentru a obtine un credit, mai intâi trebuie sa dovedesti ca nu ai nevoie de el.


Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Experienta profesionala este direct proportionala cu cantitatea instalatiilor


distruse.
Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Orice obiect aruncat devine indispensabil imediat ce nu mai poate fi


recuperat.
Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Orice obiect pastrat un timp suficient de indelungat in final se poate arunca.


Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Murphy a fost un optimist.


Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

E mai usor a vorbi despre zei decit despre oameni.


Autor: Platon | Tema: despre opera lui seneca

Despre cartea mea as vrea sa se discute ca despre morti. Adica numai de bine.
Autor: Vasile Ghica | Tema: despre opera lui seneca

Cunoscator. Un specialist care stie totul despre ceva si nimic despre orice
altceva.
Autor: Ambrose Bierce | Tema:despre opera lui seneca
Câti oameni n-ar ramâne muti daca li s-ar interzice sa vorbeasca bine despre ei
si rau despre altii.
Tema: despre opera lui seneca

Câti oameni n-ar ramâne muti daca li s-ar interzice sa vorbeasca bine despre ei
si rau despre altii.
Tema: despre opera lui seneca

Imi place sa stiu totul despre noii mei prieteni, dar nimi despre cei vechi.
Autor: Oscar Wilde | Tema: despre opera lui seneca

Câteodata oamenii se impiedica de adevar, dar de cele mai multe ori se ridica
si merg mai departe.
Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Vrei sa se vorbeasca bine despre tine? Nu vorbi niciodata bine despre altii.
Autor: Blaise Pascal | Tema: despre opera lui seneca

Daca se scoate ceva dintr-o cutie si vrem s-o punem din nou in cutie, trebuie
procurata o cutie mai mare.
Autor: Legile lui Murphy | Tema:despre opera lui seneca

Palavragim despre civilizatia si omenia noastra, insa acei dintre noi care nu
duc ipocrizia pâna la autoinselare stiu ca dedesubtul camasilor noastre scrobite
pândeste salbaticul, cu toate instinctele lui salbatice intacte.
Autor: Jerome K. Jerome | Tema:despre opera lui seneca

Tot ce am scris despre femei sunt fleacuri. Daca as fi spus eu tot ce stiu
despre femei...
Autor: Lev Tolstoi | Tema:despre opera lui seneca

Opera sa e prea sanatoasa pentru a trai vesnic.


Autor: Valeriu Butulescu | Tema: despre opera lui seneca

Opera de arta este exagerarea unei idei.


Autor: Andre Gide | Tema:despre opera lui seneca

Toata arta nu este decât o imitatie a naturii.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Betia nu-i altceva decât o nebunie voluntara.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Betia este dementa voluntara.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca
Bunastarea este sclavul omului intelept si stapânul prostului.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

A comanda nu semnifica a domina, ci a-si face datoria.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Norocul este ceea ce se intâmpla când pregatirea intâlneste prilejul.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Omul este un animal inzestrat cu ratiune.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Adevarata placere este dispretul placerilor.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Sarac nu este cel ce are prea putin, ci cel ce doreste prea mult.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Speranta este numele unui bun nesigur.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Sufletul este unica valoare a omului, el il face pe slujitor egal stapânului sau.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Uitarea este cel mai bun remediu pentru injurii.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Sa cautam, prin urmare, ce este mai bine sa facem, si nu ceea ce gaseste


incuviintare in rândul gloatei, cel mai rau interpret al adevarului.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

De vrei sa te gasesti pe tine nu cauta in oglinda....nu vei gasi decat o umbra,un


strain
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Multi traiesc fara de nici o tinta in viata,nu merg ei ci ii duce curentul.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Daca vrei sa supui totul, supune-te ratiunii.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Fii ingaduitor, caci toti avem nevoie de iertare.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Daca vrei sa fii iubit, iubeste!


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca
Cel mai puternic leac impotriva mâniei este amânarea.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Sa ne bucuram fara a ne compara cu altii. Când vezi câti sunt inaintea ta,
gândeste-te câti sunt in urma.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Succesul nu este un fruct care cade singur din pomul vietii in palma omului.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Caracteristica vinovatilor este nelinistea.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Socoteste fiecare zi o viata.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Oricare ar fi durata timpului, stiinta intrebuintarii lui il va face lung.


Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Îti petreci cea mai mare parte a vietii facând ce nu trebuie, iar o buna parte a
ei, nefacând nimic, toata viata te-ai preocupat de cu totul altceva decât ceea ce ar fi
trebuit.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cât de mult a tinut, ci cât
de frumos s-a desfasurat.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Nimic nu-ti va ajuta atât de mult sa fii moderat in toate lucrurile ca frecventa
meditatie asupra scurtimii vietii si asupra nesigurantei acesteia; in tot ce faci,
gândeste-te la moarte.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Oare nu vei avea grija mai degraba sa arati tuturor ca se cauta lucruri de
prisos cu mare pierdere de timp si ca multi si-au petrecut viata adunând mijloace de
trai?... caci ei nu traiesc, ci numai au de gând sa traiasca. Pe toate le amâna.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

Noi nu voim sa traim, nici sa murim: ne stapâneste dezgustul de viata si frica


de moarte.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca

O parte din timp ne este rapita, alta ne este sustrasa, alta se scurge. Dar cea
mai urâta pierdere este aceea datorita neglijentei.
Autor: Seneca | Tema: despre opera lui seneca
Lucius Annaeus Seneca, Seneca sau Seneca cel Tanar, s-a nascut cca. 4 i.Hr.si
a decedat cca. 65 d.Hr..A fost filosof stoic roman, preceptor al
imparatului Nero, a ocupat si functii in administratia Imperiului. Seneca
a vazut lumina zilei in ajunul secolului I al erei noastre, in cea mai
romanizata regiune sudica a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este
un andaluz sau, cum il numeste biograful sau roman, istoricul Eugen
Cizek, un "corduban". Orasul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la
apa Guadalquivirului. Seneca cunoscut si ca Seneca Retorul sau
Seneca cel Batran (55 i.Hr.-41d.Hr.), a avut o valoroasa activitate de
intelectual creator, atat in Spania, cat si la Roma. Istoric si critic al artei
oratorice, Seneca tatal a fost un aparator al traditiei clasice. Facea
parte din ordinul cavalerilor, situat imediat dupa ordinul senatorilor,
primul in ierarhia sociala. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o
familie de notabili din vecinatatea Cordubei. Sotii Seneca au avut trei
baieti. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul nascut,
Novatus, va parcurge in decursul anilor o importanta cariera de
demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatal unui poet celebru, Lucan (39-
65). Intre cei trei frati si parintii lor va exista mereu o puternica legatura
de solidaritate si dragoste, oglindita si in opera lui Seneca-fiul. Seneca
a fost adus la Roma din frageda copilarie, sub ingrijirea devotata a unei
admirabile matusi, sotia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tanar
discipol, Seneca va admira mai multi dascali greci si latini. Cel mai
pretuit dintre acesti "directori de constiinta" va fi stoicul Attalus. Arta
cuvantului si talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar
si de severul conservator Seneca tatal, care nu-i iubea pe filosofi si
acorda atentie mai ales retoricii. Seneca-fiul se va atasa de ganditorii
stoici care isi indreptau eforturile spre faurirea unei atitudini de
demnitate, umanitate si curaj in fata greutatilor si suferintelor vietii.
Scopul stoicilor era libertatea interioara, sufleteasca - scut impotriva
nedreptatii si tiraniei. In vremea imparatului Tiberiu, invatatul stoic
Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat din Roma. Aceasta masura
de prigonire facea parte dintr-o campanie de intimidare si represiune
impotriva "opozitiei stoice". Reactia lui Seneca va fi decizia de a parasi
Capitala. A plecat in Egipt, unde putea sa fie aparat de matusa sa, sora
Helviei, si de sotul ei, guvernator al Egiptului. Va ramane acolo, la
Alexandria, pana in anul 31 d.Hr. Principalele sale scrieri etice sunt
Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei epistolare. A avut o cariera
agitata, care a inclus si exilul in Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla,
nepoata imparatului Claudius. Intorcandu-se din exil, a fost preceptorul
lui Nero. Acesta, devenind imparat, l-a implicat in conjuratia lui Pison si
i-a poruncit sa-si ia viata. Seneca si-a taiat venele fara nici o tresarire.
Din voluminoasa sa opera este de retinut morala sa apropiata de cea a
stoicilor, dezvoltata in Questiones naturales. Se opune lui Cicero,
pentru care viata sociala si datoria de cetatean se aflau pe primul loc.
Intelepciunea consta in a-si cultiva vointa de a-si gasi fericirea in
virtute, si nu in hazardul bogatiei materiale. Originalitatea lui Seneca
sta in patrunderea cu care a surprins viciile si relele contemporanilor
sai, sta in locul acordat milei si omeniei fata de sclavi, de gladiatori.
Ideile sale au facut ca el sa fie consultat nu numai de filosofi, ci si de
Parintii Bisericii si de moralistii crestini. Sinuciderea catre care a fost
impins a oferit un model celebru de stoicism in actiune.
Parteneri