EXPOZITIUNEA este integrata prefixelor didascalice initiale, didascaliilor
nominative si functionale, cat si a celor ambientale de decor, adica, in indicatiile scenice ale regizorului textual, dramaturgul, care precizeaza: locul actiunii-“in capitala unui judet de munte”; timpul actiunii-“in zilele noastre”-in timpul unei campanii electorale; personajele, eroii dramatici care beneficiaza de urmatoarea distributie: Partidul de guvernamant --- pe plan politic: Trahanache, Farfuridi, Branzovenescu, A. Dandanache --- pe plan executiv: Tipatescu, Pristanda Opozitia --- Catavencu, dascalimea, preotul Alegatorul de rand --- Cetateanul turmentat, Zoe Trahanache
AcTUL I-cuprinde INTRIGAsi DESFASURAREA ACTIUNII
In capitala unui judet de munte este mare agitatie din cauza faptului ca trebuie ales candidatul pentru postul de deputat in parlament. Oamenii politici, disociati in tabere, isi sustin fiecare candidatul, prin toate modalitatile de care dispun. In acest context, candidatul partidului de guvernamant este Farfuridi, iar al opozitiei este Catavencu. Actiunea debuteaza in plin mister, deoarece, Tipatescu, prefectul judetului, este instiintat de catre subalternul sau, politaiul Ghita ca, aflat in exercitiul misiunii pe care i-o daduse, aceea de a-l spiona pe oponentul partidului pe care-l sustin, interceptase o convorbire care avansa ideea ca Nae Catavencu detine un document compromitator pentru persoana sa, document care l-ar putea ajuta in obtinerea candidaturii. Indignarea prefectului e cu atat mai mare cu cat cities atacurile indreptate impotriva sa in “Racnetul Carpatilor”, atacuri semnate de acelasi Catavencu, redactor printre altele, la acest ziar. Misterul este insa elucidate de catre prietenul sau ,Trahanache, acesta reproducandu-I discutia avuta cu admirabilul si stimabilul domn Catavencu, la solicitarea acestuia, discutie din care se deduce ca este in posesia unei scrisori de dragoste a lui Tipatescu adresata sotiei lui Trahanache, scrisoare care imita in conceptia sefului de partid foarte bine scrisul prefectului. Aceasta mentiune este in masura sa-l mai linisteasca pe Tipatescu, care isi si vedea amenintat traiul tihnit: prieten cu Trahanache, seful atator comitii si comitete si traind cu nevasta acestuia. Zoe si amantul sau afla de la Cetateanul turmentat misterul detinerii de catre Catavencu a acelui document compromitator pentru ei: el o gasise si Nae Catavencu il observase citind-o sub felinar, apoi il imbatase pentru a i-o subtiliza.
AcTUL II- cuprinde DESFASURAREA ACTIUNII
Catavencu se foloseste astfel de scrisoare pentru a obtine postul de deputat in parlament. Santajul lui genereaza fel de fel de reactii. Tipatescu raspunde prin forta-porunceste arestarea si perchezitionarea acestuia, Zoe este hotarata sa-l sustina pe Catavencu. Trahanache incearca initial mefienta(neincrederea), dar apoi apeleaza la contrasantaj. El gasise o polita falsificata de santajist prin care acesta delapidase din banii A.E.R., polita care, evident il putea trimite pe acesta direct in boxa acuzatilor.La agitatia celor doi amanti care isi vad amenintata tihna si renumele, privilegiile de care se bucura, se adauga si agitatia oamenilor politici care se tem de tradare din cauza deselor vizite ale membrilor sau simpatizantilor partidului lor la Catavencu acasa.
ACTUL III-cuprinde DESFASURAREA ACTIUNII si PUNCTUL
CULMINANT Cei doi marcanti candidate la postul de deputat in parlament, Farfuridi si Catavencu, urmeaza sa-si sustina discursurile in camera electorala. Aceste doua discursuri sunt o exemplara etalare a marii inventivitati verbale a dramaturgului care stie ca “peste destul in arta nu mai trebuie deloc”, care stie sa-si învestească personajele cu placaje anticulturale pentru a le revela ignorant, dar si pretentiile de cultura. Discursul lui Farfuridi evidentiaza un ignorant desavarsit care nu este in stare sa enunte macar o propozitie cu sens, iar a lui Catavencu dezvaluie un semidoct, care, chiar daca stie sa enunte conform regulilor gramaticale pe care oponentul sau le ignora fiindu-I total necunoscute, efectul este acelasi, deoarece din dorinta de a epata, el foloseste cuvinte al caror sens este cu totul altul decat cel pe care-l crede el a fi. In incaierarea care succeda aceasta intrunire, incaierare pusa la cale de Tipatescu pentru a-l deposed de scrisoare pe Catavencu, acesta este de negasit. Printr-o depesa de la Centru, oamenii politici de la conducerea partidului sunt anuntati ca trebuie ales pentru postul de deputat in parlament un anume Agamemnon Dandanache. Disparitia lui Catavencu, vestea obligativitatii alegerii lui Dandanache pe fondul incordarii deja existente, desele importunari ale intrepidului Cetatean turmentat care vrea mereu sa stie cu cine sa voteze, maresc tensiunea, atat in raport cu eroii dramatic, cat si cu cititorul.
ACTUL IV-cuprinde DEZNODAMANTUL
Catavencu isi face intr-un tarziu aparitia pentru a cere indurare si ajutor Zoei: el pierduse in incaierare palaria in care era ascunsa scrisoarea si se afla acum in situatia de a nu avea ce sa ofere in schimbul politei falsificate detinute de sotul acesteia. Soseste dupa o calatorie foarte obositoare in care clopoteii si zurgalaii trasurii i-au tiuit urechile, domnul Agamemnon Dandanache, trimisul de la Centru. Acest personaj, mai prost decat Farfuridi si mai imoral decat Catavencu, peltic si ramolit pe deasupra, intrunind si depasind defectele celor doi, este menit a da satisfactie estetica lectorului si sociala personajelor: provincia este astfel superioara capitalei care poate avea astfel de reprezentanti pe care-i considera demni de astfel de functii. Apare iarasi Cetateanul turmentat care gasise palaria si, evident si scrisoarea mult dorita de Zoe si in virtutea inertiei sale de fost functionar al postei, o aduce andrisantului si nu dintr-un atribut al moralitatii care pare a lipsi la eroii caragialieni. Zoe este multumita si il iarta pe Catavencu pentru intentia sa de a o discredita si acoperi de oprobriu in cazul refuzului sotului si amantului ei de a-l sustine. Dar, cum orice favor se plateste, pentru ca in societatea prezentata de Caragiale totul functioneaza pe principiul do ut des, Catavencu trebuie sa conduca festivitatile in urma alegerilor care il vor declara pe Agamemnon Dandanache drept ales in unanimitate pentru postul de deputat in parlament. Acesta accepta, mai ales ca Zoe il alina pentru pierderea lui, cu mentiunea ca aceasta nu este ultima camera.
Intr-o atmosfera de veselie si impacare, Dandanache tine un discurs
ininteligibil, uitand pana si motivul prelegerii sale, iar acesta este urmat de promisul discurs al lui Catavencu. Acesta ii elogiaza pe Tipatescu si Trahanache, proclamand apoi in mod demagogic democratia sistemului care permite cetatenilor sa aleaga cu discernamant si responsabilitate pe cei mai destoinici politicieni care le reprezinta in mod desavarsit interesele. Toata lumea este astfel multumita, finalul fiind unul fericit.