Sunteți pe pagina 1din 4

Ingrijirea perusilorDintre toate rasele de papagali cei mai des intalniti in casele noastre sunt perusii .

De aceea l-am ales pentru o scurta prezentare a


"regulilor" de ingrijire.
Colivia
In primul rand pe fundul coliviei se pune nisip dezinfectat (spalat si ars pe o tabla pe flacara la aragaz) iar peste nisip se pun coji de oua sfaramate, uscate. Se
schimba zilnic apa din eprubeta iar cel putin o data pe saptamana se va pune in apa impermanganat de potasiu (pana la o culoare roz deschis).
MancareaMancarea de baza este meiul, iar pe langa mei se mai pune in mancare glant si dughie. Perusul mai mananca si alte seminte ca: ovaz si floarea
soarelui. Pe langa seminte se mai da de mancare miez de paine, mamaliga, branza dulce si cartof fiert. Ca fructe si verdeata i se poate da mar, banana, patrunjel
verde si papadie (sa fie curate fara apa pe ele pentru ca daca verdeata are apa pe frunze produce diaree).
Se mai pregateste un amestec numit hrana moale, care se face dintr-un ou fiert tare, sfaramat cat mai marunt, de obicei cu o furculita, un morcov dat prin
razatoarea cea mai marunta, care se amesteca, cu 2-3 lingurite de pesmet (poate sa fie si gris sau malai) si se mai pune 2-3 varfuri de cutit de praf de coaja de
ou facut la rasnita de cafea. Acesta se adauga pentru ca, contine calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da intr-un capacel (se da la
temperatura camerei).
In colivie se mai pune intr-un suport si un os de sepie langa unul din betele pe care sta papagalul. In apa se va pune de cel putin o data pe saptamana cate 2-3
picaturi de polivitamina Romvac3 care contine gama de vitamine b, k, c, a si e. Aceasta se cumpara de la farmacia veterinara si are rolul de a veni ca un
supliment pe langa mancare.
Hrana papagalilor - in concordanta cu nevoile nutitive si energetice
Nevoile papagalului:
-apa;
-saruri minerale;
-aminoacizi;
-vitamine;
-glucide;
-lipide, proteine.
Pentru papagali nevoia nutritiva si nevoia energetica sunt esentiale. Nevoile energetice sunt variabile in functie de temperatura(anotimp), de activitatea
naturala (daca specia detinuta este calma, activa), de perioada de reproducere.
Nevoia de substante nutritive este deosebit de importanta pentru crestere.
Nu pierdeti niciodata din vedere ca in hranirea pasarilor trebuie sa evitati:
-o alimentatie prea bogata - supradozare vitaminica;
-o alimentatie prea saraca, mai ales in sezonul de reproducere, in perioada de crestere sau iarna,
acestea fiind perioade cand forta vitala depinde de caloriile primite care se cosuma usor si trebuie
compensate.
Semnificatia tipetelor papagaluluiCand un papagal tipa este pentru ca el vrea sa aiba ceva sau ii lipseste ceva . Mai multi crescatori au declarat din
experienta proprie ca papagalii lor tipa numai atunci cand nevoile lor nu sunt satisfacute : baia, legumele, fructele, dulciurile.
Cel mai bine este sa intelegem cat mai repede necesitatile papagalilor, pentru ca necesitatea acestora de a tipa sa fie cat mai redusa. O pasare careia i se da
atentie, care se simte in familie si cu dorintele indeplinite este o pasare fericita si implinita, care va vocaliza de placere. In natura papagalii tipa pentru a
comunica intre ei, pentru a semnala un pericol, pentru a semnala un copac cu fructe, pentru a atrage partenerul. Tipetele lor trebuie sa strabata distante, pentru
a ajunge la urechile celor carora le sunt destinate. In captivitete tipa pentru acelasi lucru : castronelul este gol, pentru a atrage atentia stapanului ; o persoana
straina reprezinta un pericol si el tipa pentru a atrage atentia celor din casa.
Tipetele papagalului pot deveni stresante si deranjante in casa la noi ; pentru aceasta trebuie sa ne amintim ca papagalul are in captivitate o viata de cuplu
foarte intens traita ; disparitia unui membru al cuplului reprezinta o adevarata drama pentru supravietuitor. Izoland un papagal singur cand toata familia se
aduna acasa, pentru a avea liniste, ne expunem la tipete care sunt expresia profundei lui nefericiri.
Trebuie sa ne obisnuim sa consideram papagalul un animal inteligent si sa-i oferim preocupari care sa-l impiedice sa se plictiseasca. In natura, ei sunt ocupati
tot impul cu activitatile zilnice si plictiseala nu are timp sa apara. In colivie totul ii este adus la cioc ; el nu are mare lucru de facut decat sa ne atraga atentia
prin nazdravanii sau tipete.
Cateva semne ca pasarea este bolnava ar fi:
Pufaie tot timpul
Nu mananca.NOTA :Este normal ca o pasare noua sa manance foarte putin in primele zile.Acest lucru se datoreaza faptului ca este nervoasa si are nevoie de
timp de acomodare.
Pare adormita tot timpul
Petrece mult timp pe "podeaua" coliviei
Stranuta constant , voma. NOTA: Pasarile ocazional stranuta la fel ca oameni
Mancarime excesiva
Stranut umed
Partea dorsala (cloaca) umeda si murdara. O pasare sanatoasa petrece mult timp ingrijindu-se
Schimbarea vocalizei. Ex: O pasare care este de obicei foarte galagioasa devine foarte tacuta.
Schimbarea personalitatii. Ex: O pasare care de obicei nu-i place sa fie alintata ,mangaiata etc. devine foarte cuminte sau o pasare care este blanda devine
iritata si agresiva
Scaderea rapida in greutate
Nu este capabila sa stea intr-un picior.
Probleme de comportament
Indiferent ce ar face pasarea gresit, scormoneste semintele ,ciupeste , tipa, fuge de dumneavoastra NU le loviti niciodata.Nu doar ca s-ar putea sa omorati
pasarea (au gatul foarte fragil) ,dar s-ar putea ca pasarea sa nu mai aiba incredere in dumneavoastra iar aceasta duce la inrautatirea relatie. Perusii si pasarile in
general nu inteleg lovitul ,stropitul cu apa ,tipatul etc. ca metode de corectie.
Cea mai importanta comanda pe care pasarea trebuie sa o invete este " SUS " . Chiar daca ea sare pe deget de buna voie ar fi bine sa va faceti un obicei in a
spune de fiecare data "SUS" inaite ca ea sa sara pe deget
Vorbitul perusilor
Pentru a invata un perus sa vorbeasca este nevoie de un singur lucru: repetitie repetitie si iara repetitie. Oricum tineti minte ca perusii nu sunt cunoscuti pentru
abilitatile lor de vorbire si marea majoritate a lor nu vorbesc De retinut este si faptul ca doar masculii vorbesc.Vocile lor, daca vorbesc, sunt foarte greu de
inteles .Chiar daca abilitatea de a vorbi exista aceasta nu inseamna neaparat ca si pasarea dumneavoastra va vorbi.In concluzie nu fiti dezamagiti daca pasarea
voastra nu va vorbi niciodata.Majoritatea NU o fac!
Somnul Pasarea dumneavoastra are nevoie de 10 -12 ore de somn. Daca nu beneficiaza de aceasta perioada de odihna devine agitata.Daca nu doarme 10 ore
odata la doua zile nu apar probleme de comportament dar ganditi-va ce agitati sunteti cand nu dormiti cateva nopti.Acelasi lucru se intampla si la pasarea
voastra. Pentru a o ajuta sa doarma este indicat sa le acoperiti colivia astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineata deoarece la prima raza de soare
se vor trezi.
Daca pasarea are "frica" de noapte (zboara isteric prin cusca , tipa noapte) dezveliti colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana se calmeaza. Tine-ti minte
ca pasarile sunt animale preventive in salbaticie si sperie repede din motive intemeiate .
Dieta
NU :MANCARE COLORATA, ADITIVATA, BETIGASE (BATOANE) , BISCUITI SAU ALTE DESERTURI GASITE IN COMERT*****
Dieta perusului vostru este foarte importanta si este cheia pentru a avea un perus sanatos.Hraniti pasarea voastra cu mixuri de seminte de cea mai buna
calitate.Aceastea se gasesc in toate magazinele de specialitate.Dieta trebuie suplimentata cu fructe si legume proaspete deoarece semintele asigura doar 50 %
din necesarul perusului
GRENGUTE NATURALE DE MEI,
FRUCTE : Mere , Grepfruit ,Kiwi , Mango , Nectarine , Portocale, Piersici, Pere, Capsuni , Rodie, Prune
LEGUME : Morcovi , Broccoli , Spanac, Telina , Sfecla Alba (nu de zahar !! )
PLANTE :Trifoi
Printre "favoritele" perusilor ar fi : merele , morcovii , sfecla alba, spanac
bine spalate ,taiate in bucatele mici, la temperatura camerei, proaspete
Unii perusi s-ar putea sa nu manance fructe si legume imediat mai ales daca a fost hranit doar cu seminte.Perseverati deoarece s-ar putea sa dureze si pana la
un an inaite sa se obisnuiasca cu ele si sa le manace
Curatatul coliviei O colivie murdara este o invitatie la boli!!
De fiecare data cand hraniti perusul acesta in mod inevitabil va scapa o parte din mancare pe podeaua coliviei , mancare ce va aduna si adapostii o gramada de
bacterii. Este indicat ca podeaua coliviei sa fie dotata cu o grila de metal astfel incat perusul sa nu aiba acces la resturi.
Cocenii de porumb nu sunt indicati pentru a acoperii fundul coliviei chiar daca aveti grilaj de metal! Daca perusul apuca sa manance din coceni vor aparea
probleme la sistemul digestiv rezultand moartea prin infometare.Totodata asternutul din coceni dezvolta bacteria aspergillus ,o ciuperca care atunci cand este
antrenata in aer de catre aripile perusului poate fi inhalata.
Schimbati podeaua coliviei la fiecare 2 - 3 zile (sau mai des daca este posibil). Spalati podeaua coliviei saptamanal iar o data pe luna dezinfectati intreaga
colivie. Un agent de inalbire bazat pe clor este cel mai indicat si totodata ieftin dar trebuie sa CLATITI bine colivia inainte de a pune perusul la loc.
Limbaj1. Curatatul altei pasari pe cap - sau a parului dumnevoastra, este modul perusului de a spune: Te iubesc, te plac!
2. Aripile departate - se datoreaza caldurii excesive la care este expus perusul. E semnalul clar, ca are nevoie de putina racoare.
3. Cascatul - apare in urma oboselii, iar in cazuri repetate este semnalul clar, ca aerul este slab oxigenat.
4. Scarpinatul de un obiect - este multumirea pe care o aduce perusul sau o are perusul dupa o masa buna.
5. Tremuratul penelor - este metoda prin care perusul scapa/scutara de particulele de praf. Este de asemenea o metoda prin care perusul isi schimba starea de
spirit, detensionandu-se.
6. Ciocul in penele din spate - somnul de acest tip apare in urma oboselii prea mari.
7. Statul intr-un picior - uneori este pozitia preferata de dormit, alteori la cei care de obicei nu o fac, statul intr-un picior e semnul unei mici boli.
8. Intinsul piciorului in spate - este iar o metoda de a scapa de tensiune, dar poate apare si ca un salut catre stapanul acestuia.
9. Ridicatul aripilor in lateral - daca se face rapid, este semnul unei reveniri dupa relaxare, insa uneori perusii folosesc aceasta metoda pentru a da impresia
unui corp mai mare atunci cand curteaza o femela sau cand vor sa impresioneze un adversar.
10. Umflatul penelor - metoda de conservare a temperaturii corpului sau metoda de incalzire. Prin umflatul penelor se formeaza mici straturi de aer prins intre
pene, si se formeaza astfel un strat izolator intre aerul exterior si corp.
ReproducerePentru ca procesul de imperechere a perusilor sa aiba succes si sa obtineti exemplare reusite, este foarte importanta modalitatea de selectie a
acestor pasari. In primul rand, este de dorit imperecherea unor perusi sanatosi, fiind esential sa cumparati perusii numai din magazinele de specialitate sau de
la un crescator autorizat.
Atunci cand sunteti hotarat sa cumparati unul sau mai multi perusi, primul pas pe care trebuie sa-l faceti este sa achizitionati sau sa confectionati un cuib. In
magazinele de specialitate veti gasi cu siguranta astfel de cuiburi, de diferite modele si dimensiuni. Cuiburile destinate perusilor difera in functie de locatia
acestora. Cele mai inalte sunt prevazute cu un capac care poate fi ridicat, in acest mod devenind mai lesne de examinat. Pentru ca ouale sa fie pastrate in
siguranta in mijlocul cuibului, baza acestuia trebuie sa aiba o forma concava.

Imperecherea perusilor se poate face atat intr-un sistem de colonie, cat si doi cate doi. Este esentiala crearea unui mediu propice imperecherii, prin asigurarea a
cel putin 12 ore de iluminare, naturala sau artificiala, dar si prin mentinerea unei temperaturi usor mai ridicate in vederea diminuarii riscului ca femelele sa
scoata un numar mic de oua. Daca se doreste obtinerea unei anumite varietati de perus sau de culoare trebuie stiut faptul ca acest lucru nu se poate controla.
Femela perus are, de multe ori, un comportament greu de anticipat; este posibil ca aceasta sa respinga masculul sau sa-si atace ouale sau puii, deci
"imperecherea programata" poate esua.
Daca totusi rezultatele imperecherii sunt satisfacatoare si ati devenit stapanul unui numar mare de pui trebuie luata in calcul eventualitatea in care nu veti gasi
cumparatori pentru toti acestia. In acest caz este necesara asigurarea conditiilor propice unei bune dezvoltari a acestora.
Atat femelele, cat si masculii devin apti fizic pentru imperechere de la varsta de 12-18 luni. De la aceasta varsta, femelele pot face fata cu succes reproducerii
si ingrijirii oualor. Multi crescatori au facut greseala de a imperechea perusii de la o varsta frageda, pasarile fiind expuse la probleme de sanatate.
Pentru ca imperecherea sa aiba succes, cele doua exemplare trebuie sa fie apte fizic si psihic pentru acest proces, in caz contrar existand posibilitatea ca femela
sa cloceasca oua infertile. In cazul in care, la o pereche cu probleme de sanatate, rata infertilitatii este mare, puii care rezulta totusi din aceasta imperechere pot
fi bolnavi si lipsiti de vigoare. Daca insa dintr-o pereche de perusi au iesit pui sanatosi, nu este indicat sa despartiti cei doi parinti; exista riscul ca din femela ce
a fost imperecheata cu alt partener sa rezulte oua infertile. Nu este de dorit ca un perus care a avut probleme de sanatate sa convietuiasca cu celelalte pasari, de
preferat fiind mutarea acestuia din voliera pentru a nu le afecta si pe celelalte.
Primele oua sunt depuse la 14 zile de la imperechere. Stiind ca femela perus depune oua in ziel alternante, puii vor iesi din ou tot in zile alternante. Perioada de
incubatie dureaza 19-21 de zile, iar masculul o intovaraseste pe toata durata clocitului, hranind-o.
Inspectarea prin care se poate verifca daca un ou este fertil se poate face usor, cu ajutorul unei lanterne cu spot, fara a necesita mutarea lor din cuib. Daca
osbervati ca oul este "curat" si aproape transparent inseamna ca este infertil, iar daca veti observa o culoare opaca, acest lucru indica un ou fertil.
Celor care abia au intrat in randul crescatorilor de perusi este indicat sa lase destul timp pentru dezvoltarea normala a oualor si sa intervina doar cand acestea
nu vor permite puilor sa iasa. Daca ouale se dovedesc a fi infertile, acestea trebuie aruncate, iar femala va incepe sa scoata o serie noua de pui.
Proprietarii trebuie sa stie ca, inca din timpul sezonului de imperechere si pe tot parcursul cresterii puilor, perusilor le va fi marita ratia de proteine din dieta.
Un supliment important este calciul, care este esential unei bune dezvolari a sistemului osos al puiului de perus.
Trebuie sa verificati periodic starea de sanatate a puilor. Pentru a deveni capabil sa zboare, puii de perus trebuie sa se ingrase in fiecare zi. Ciocul puilor poate
creste deformat din cauza resturilor de mancare necuratate, de aceea este indicata curatirea acestuia si indepartarea resturilor de hrana cu ajutorul unei
scobitori.
Puii devin independenti de parinti in jurul varstei de 5-6 saptamani, cand pot fi mutati intr-o voliera sau intr-o colivie separata. Pana ce puii vor invata sa
manance seminte uscate continuati sa le oferiti hrana moale si seminte umede. Cu timpul, acestia vor deprinde de la tovarasii mai mari tehnica ciugulitului si
vor incepe sa manance singuri.
Se poate intampla ca parintii sa-si atace primul rand de pui, deci este necesara supravegherea si indepartarea de langa acestia, atunci cand este cazul.
RABDARE si IUBIREDaca vrei sa stea pe deget sau sa nu se sperie de tine, trebuie sa ii capeti increderea.
Cu un perus trebuie sa stai minim jumatate de ora pe zi, sa ii vorbesti, sau sa ii tii companie. De asemin conteaza foarte mult tonul vocii care i se adreseaza,
trebuie sa fie calma, de preferat de copil sau de femeie, pentru ca e mai subtire.
Incearca, atunci cand ai timp liber, sa faci niste mici "sedinte" de acomodare cu el, spre exemplu:
-la inceput trebuie sa stai la o distanta mai mica de un metru de colivie, si sa vorbesti cu el, pana cand vezi ca se linisteste, deoarece e posibil sa se sperie, sau
pana cand nu te mai baga in seama, mananca, isi aranreaja penele sau doarme. Cel mai bine este ca aceste "sedinte" nu fie seara tarziu, sau dimineatza, cand
este mai agitat. de asemeni, sa nu fie zgomot in camera sau ceva care sa ii atraga atentia, televizor, radio etc.
-dupa ce ai observat ca nu se mai sperie in prezenta ta, o sa pui degetul aratator pe una din ostretele colivei, si o sa plimbi usor degetul de sus in jos, apoi pe
una din barele orizontale, totul cu miscari lente, si daca se poate chiar sa ii vorbesti. E posibil ca la inceput sa ii fie frica, sa sara de pe un perete pe altu al
coliviei, atunci te opresti putin, sa se linisteasca, si reiei exercitiul.
-daca vezi ca din nou nu te mai baga in seama, sau urmareste degetul cu atentie, dar nu isi mai schimba locul prin colivie, devenind agitat, poti sa deschizi usor
portita si sa introduci degetele, usor, iar el o sa inspecteze situatia, dupa care din nou va zbura bezmetic, atunci tu nu mai faci nici o miscare, si astepti sa se
linisteasca.
-apoi poti ridica mana pana la nivelul bentitei de sus, unde cred ca sta de obicei, si, te "joci" cu el, apropiind degetul de piciorusele lui, cand nu este atent. nu te
astepta sa iti iasa din prima, pentru ca se speri, din nou RABDARE
-daca nu se mai sperie si se uita atent la deget, poti sa il impimgi usor cu degetul de pe bentita, dar degetul sa fie pus ca si cum ai vrea sa se urce pe el, in
lateral, nu sa il impingi cu varful degetului, sau chiar sa ii urci usor degetul la piept, si sa il impingi usor. Daca se urca e foarte bine, deoarece faci progrese
considerabile.
-In momentul in care ai reusit sa il urci pe deget de vreo 2-3 ori, poti sa repeti cuvantul "SUS", cand vrei sa se urce pe deget, ca in acest mod, mai tarziu, cand
v-a auzi acest cuvant si v-a fi prin camera, sa vina la tine pe deget, umar sau cap.
Apoi totul v-a decurge destul de rapid, ca in urmatoarele 2 zile sa vina fara retinere pe deget.
Totul ar trebui sa se petreaca in maxim 2 saptamani, dar depinde de perus.
O "sedinta" nu trebuie sa dureze mai mult de jumatate de ora ca sa nu plictisesti perusul.
Trebuie sa ai multa rabdare, si asa cum a spus Anutza, cand o sa iasa afara, prin casa, o sa vina mai des la dupa dupa vreo 2 zile de acomodare
Mult succes, daca am uitat ceva o sa mai scriu, sper sa iti fie de folos
Stiati ca ...
Perusii pot vizualiza pana la 150 de cadruri per secunda? In timp ce oamenii pot doar maxim 16?
Perusii vad lumea in culori?
Perusii pot auzi sunete de la frecvente de 400 la 20.000 Hz, sunete pe care le pot stoca in memorie prin secventionare?
Perusii au un simt foarte dezvoltat, iar femelele simt cand embrionul se misca in interiorul oului, semn ca ele trebuie sa depuna ouale.
Perusii pot numara pana la. 3?
Perusii isi pot intoarce capul pana la 180 grade?
Perusii depun materia fecala la interval de 12-15 minute?
Se iau 2 lingurite din semintele lor obisnuite si se lasa intr-un pahar cu apa, de seara pana a 2a zi. Apoi se iau, se scurg de apa si se pun la incoltit pe o
farfuriuta, pe un servetel umed; servetelul se umezeste zilnic. Cand semintele incep sa incolteasca, se iau, se clatesc, se usuca fff bine si se servesc perusilor.
Mare grija sa nu li se dea pasarilor seminte umede sau mucegaite, pot da in diaree sau alte afectiuni digestive!
Teoretic, semintele incoltite sunt o sursa bogata de vitamine pentru pasari si nu ar trebui sa le faca nici un rau, dar cum ai mei sunt pe tratament, vet-ul mi-a zis
sa le dau numai seminte.
Naparlirea pasarilor
Desi marea majoritate a stapanilor de pasari stiu ca acestea vor naparli la un moment dat, de multe ori ei sunt luati prin suprindere atunci cand gasesc fundul
coliviei acoperit de pene sau se ingrijoreaza atunci cand pasarea lor isi modifica atitudinile si comportamentul.
Penele sunt structuri moarte, asemanatoare cu unghiile omului, ele in timp se uzeaza si trebuiesc inlocuite. Naparlirea naturala are loc mai ales la trecerea de la
sezonul cald la sezonul rece si vizeaza intreg penajul, de la puf pana la penele de pe corp. Naparlirea are loc deseori dupa clocirea oualor si cresterea puilor si
este un proces influentat de hormonii tiroidieni si cei ai organelor sexuale. In general, primele pene inlocuite sunt cele de pe piept si cap, iar ultimele sunt cele
din coada si de pe aripi.
Naparlirea este o etapa foarte importanta in viata oricarei pasari, este chiar o perioada critica si stresanta datorita accelerarii metabolismului si consumul intens
de resurse.
In medie, perioada de naparlire dureaza 4-8 saptamani si in acest timp pasarea poate deveni mai apatica, mai tacuta (nu mai canta, nu mai vorbeste), mai putin
activa decat de obicei. Papagalii obisnuiti cu mangaierile stapanilor s-ar putea sa le respinga datorita faptului ca pielea este iritata si chiar dureroasa datorita
aparitiei noilor pene care o strapung. Ea are nevoie de liniste si siguranta, de mai multa odihna precum si de o dieta imbogatita cu proteine, minerale si
vitamine. Oferiti-i alimente ca: ou fiert tare, bucatele de carne de pui bine fiarta, fructe, legume, seminte, os de sepie, blocuri de minerale. Consultati
veterinarul pentru o dieta potrivita, prea multe proteine pot face rau pasarii.
Pasarea va trebui sa beneficieze de 9-12 ore de somn linistit pe noapte si va avea nevoie de un loc unde sa se poata simti in siguranta in colivie chiar si pe
timpul zilei. In natura, unele pasari stau mai mult ascunse pe perioada naparlirii, asa ca acoperirea partiala a unui colt al coliviei poate fi o idee buna pentru a-i
oferi un astfel de loc in care sa se retraga daca doreste.
De asemenea, colivia pasarii va trebui plasata intr-un loc linistit.
Temperatura ambientala va trebui mentinuta la un nivel constant pentru ca pasarii sa nu-i fie frig. Pe durata perioadei de naparlire pasarea isi va ciuguli si
aranja penajul mai mult decat de obicei. Acest comportament este normal si nu trebuie sa va alarmati daca in urma lui va rezulta o cantitate mare de
“matreata”. Pentru a o ajuta sa aiba o naparlire “usoara” puteti imbaia pasarea mai frecvent.
Desi poate arata ca “mancata de molii” pe perioada naparlirii, pasarea nu trebuie sa prezinte zone chele de pene, aparitia acestora putand insemna probleme de
sanatate.
O pasare adulta naparleste de obicei o data pe an. Daca naparlirea este mai frecventa sau dureaza mai mult decat in mod normal (uneori naparlirea poate
deveni o permanenta) aceasta poate insemna fie ca pasarea este bolnava sau stresata, fie ca nu ii sunt oferite conditiile necesare unei vieti bune. Astfel, o dieta
nepotrivita, o schimbare brusca a temperaturii ambientale, apa de baut si/sau de imbaiat prea rece sunt factori care pot declansa naparlirea.
Cu toate acestea, o pasare isi poate inlocui cateva pene care sunt deteriorate si in afara perioadei de naparlire si acest lucru nu trebuie sa ne ingrijoreze.
Naparlirea poate afecta capacitatea de zbor a pasarilor si de aceea va trebui sa aveti grija ca ele sa nu se raneasca atunci cand le lasati libere in aceasta
perioada.
Naparlirea este o perioada in care pasarea trebuie atent supravegheata. Noile pene pot avea defecte de crestere si dezvoltare, pot fi decolorate, fragile. Daca
observati astfel de lucruri la pasarea dumneavoastra, cereti ajutorul unui medic veterinar specialist. De asemenea, perioada de naparlire este o perioada in care
pasarea este mult mai susceptibila de a se imbolna
10 lucruri de stiut inainte sa achizitionam un papagal
Achizitionarea unui papagal este un lucru care trebuie facut cu responsabilitate si nu din impuls. Ganditi-va bine inainte de a lua aceasta hotarare si informati-
va in detaliu asupra responsabilitatilor dumneavoastra ca stapani. Iata mai jos cateva lucruri pe care este bine sa le cunoasteti despre aceste pasari minunate si
necesitatile lor.
1. Papagalii nu sunt animale domestice. Animalele domestice sunt animale care au fost crescute de sute si mii de ani alaturi de oameni, ele au ajuns sa fie
fundamental diferite de rudele lor din salbaticie. Nu acelasi lucru se intampla cu papagalii din casele noastre, ei sunt similari cu cei din salbaticie.
2. Psitacoza si tuberculoza aviara sunt boli care pot fi transmise pe calea aerului de la pasari la oameni. Aceste boli sunt foarte periculoase pentru oameni, ele
putand produce imbolnaviri grave, in special persoanelor cu sistemul imunitar compromis. De asemenea, toti papagalii raspandesc in jur permanent asa-zisa
“matreata”, particule rezultate din penaj, care poate agrava anumite forme de astm sau poate declansa reactii alergice.
3. Toti papagalii (inclusiv nimfele, amorezii, perusii si alte specii) sunt animale galagioase, care produc mizerie si chiar distrugeri. Vocalizarile (ciripitul,
tipetele etc.) sunt o componenta foarte importanta a socializarii papagalilor. Papagalii mananca de foarte multe ori pe parcursul unei zile, defecheaza si arunca
bucatele de mancare peste tot in jurul lor. Papagalii sunt instinctiv programati sa mestece si sa distruga lemnul, indiferent daca este vorba de stinghiile din
colivie si jucariile lor sau de mobila si ramele tablourilor din casele noastre. Papagalii vor roade, de asemenea, cabluri electrice, perdele, cartoane si hartii.
4. Toti papagalii traiesc mult. Daca sunt bine ingrijiti, majoritatea speciilor pot trai 20-60 de ani. Astfel, de cele mai multe ori angajamentul de crestere a unui
papagal este unul pe viata.
5. Papagalii sunt animale extrem de sociale, ei fiind comparati cu copiii, din punct de vedere al nevoilor sociale si emotionale. Insa, spre deosebire de copii,
papagalii nu se maturizeaza niciodata emotional.
6. Papagalii sunt foarte activi si curiosi si, pentru a-si mentine sanatatea in parametri, au nevoie de mult exercitiu fizic si mental. Ei trebuie sa beneficieze de
spatii ample si de multe jucarii si trebuie lasati liberi cateva ore pe zi pentru a zbura.
7. Toti papagalii au nevoie de o dieta variata, compusa nu numai din seminte si pelete. Alimentatia lor trebuie sa cuprinda sifructe, legume, graunte.
8. Expunerea la lumina naturala si somnul sunt foarte importante pentru papagali. Ei au nevoie de mini 4 ore pe zi de expunere la lumina naturala sau la
lumina cu spectru total pentru a putea metaboliza vitamina D si absoarbe vitamina A, ambele de importanta critica pentru sanatatea lor. Orice papagal trebuie
sa aiba parte de un somn de 10 ore pe zi.
9. Papagalii sunt foarte sensibili la calitatea aerului. Spre deosebire de oameni, pasarile isi inlocuiesc tot aerul din plamani la fiecare respiratie. Pentru ca nici
un pic de aer rezidual nu ramane in plamani, papagalii inhaleaza mai mult oxigen si mai mult aer poluat decat oamenii. Papagalii nu trebuie niciodata expusi la
fum de tigara, fumuri si gaze emanate de compusi chimici sau de teflon. Inhalarea de aer poluat poate duce la moarte subita sau, in cazul intoxicarii cronice,
poate duce la moarte prematura.
10. Papagalii au nevoie de ingrijiri medicale acordate de un veterinar specializat in pasari, iar notele de plata pot fi destul de mari. Chiar daca papagalul este
sanatos se recomanda un control medical anual.
Inlocuirea unui papagal
Poate ca, din nefericire, multi dintre noi am fost nevoiti sa trecem prin situatii tragice de moarte a papagalului iubit. In cazul in care detineti o pereche de
papagali problema este si mai complicata intrucat, pe langa suferinta proprie, trebuie sa ajutati si papagalul ramas in viata sa-si depaseasca suferinta.
Papagalii sunt monogami si formeaza perechi ce dureaza intreaga viata. Astfel, cu atat mai greu este depasit momentul mortii partenerului. Nimfele, perusii,
amorezii, dar si alte specii de papagali “poarta doliu” si isi jelesc partenerii pierduti. Multi stapani de papagali sunt coplesiti de intensitatea trairilor de durere
pe care le observa la papagalul ramas singur si sunt oarecum dezorientati, nestiind ce sa faca sa-si ajute companionul. Ca si la oameni, perioada de doliu
variaza de la un individ la altul, atat in ceea ce priveste tipul de manifestari cat si in durata. Ea este influentata si de factori ca: timpul pe care perechea l-a
petrecut impreuna pana in momentul mortii unuia dintre parteneri, intensitatea legaturii stabilite intre acestia si modul in care s-a format perechea (pasarile s-
au ales singure sau perechea a fost formata de catre stapani).
Doliul se poate manifesta in multe feluri, fiecare papagal exprimandu-se conform personalitatii sale. Astfel, unii papagali vor refuza mancarea, isi vor smulge
penele, isi vor chema continuu partenerul disparut cu sunete sfasietoare, vor fi morocanosi, suparati sau chiar agresivi. In aceasta perioada papagalul va avea
nevoie de mai multa atentie si grija din partea dumneavoastra. Nu-i schimbati rutina obisnuita si cautati sa-l supravegheati mai mult.
In astfel de situatii aveti doua optiuni pentru a va ajuta papagalul:
Aduceti un nou partener pentru companionul dumneavoastra. Ideal este sa cautati un papagal cam de aceeasi varsta cu cel pe care il detineti, pentru a le facilita
relatia. Unii papagali isi vor accepta imediat noul partener, altii vor avea nevoie de mai mult timp si poate de o perioada introductiva, in care sa-i tineti in
colivii separate, dar apropiate una de alta. S-au inregistrat si cazuri in care papagalul in doliu si-a atacat noul partener. In cele din urma perechea se va forma,
viata isi va relua cursul stabilit de natura si va veti putea vedea din nou papagalul vesel si fericit. In cazul in care, dupa o perioada de timp, cele doua pasari nu
se accepta deloc, va trebui sa le despartiti si sa incercati cu alt partener.
Dedicati mult mai multa atentie companionului dumneavoastra. Daca alegeti sa nu aduceti un nou partener va trebui sa petreceti mult mai mult timp cu
papagalul pentru a putea suplini lipsa partenerului. Astfel veti putea intari legatura dintre dumneavoastra si papagal si veti deveni centrul atentiei sale. Insa,
daca nu aveti suficient timp liber sau rabdare, aceasta nu este o idee buna, intrucat papagalul lasat singur va deveni nefericit si se va putea imbolnavi. In special
perusii, nimfele si amorezii au nevoie de dedicare si atentie constanta intrucat sunt pasari care in natura traiesc in stoluri si nu sunt obisnuite cu singuratatea.
Detinerea unei singure pasari poate fi mai plina de satisfactii decat gazduirea unei perechi intrucat pasarea singura se va lega mai mult de stapanul sau. Totusi,
un papagal are nevoie de multa atentie si, daca nu va puteti ocupa suficient de mult de companionul dumneavoastra sau daca lipsiti mult de acasa, ar fi mai
bine sa optati pentru introducerea unui partener care sa-i mai indulceasca singuratatea.
Cum sa introducem in siguranta un al doilea papagal in aceeasi colivie
Daca va hotarati sa achizitionati inca un papagal ar fi bine sa reflectati inainte asupra catorva aspecte: daca dispuneti de resursele materiale necesare pentru
ingrijirea a doua pasari, daca detineti o colivie suficient de mare pentru doi, daca puteti face fata unor eventuale conflicte intre cele doua pasari, daca le puteti
acorda suficienta atentie si dragoste, daca sunteti gata sa acceptati faptul ca papagalul dumneavoastra s-ar putea sa se lege mult de partenerul sau si sa nu va
mai acorde la fel de multa importanta ca inainte.
In cazul in care ati decis sa mai achizitionati un papagal, fie ca este vorba de un perus, o nimfa, un micul sau marele Alexander, un Jako, un kakariki sau orice
alta specie, va trebui sa urmati urmatorii pasi:
1. Hotarati intai specia pe care doriti sa o achizitionati. Important este sa achizitionati un partener din aceeasi specie cu pasarea dumneavoastra. De asemenea,
ideal este ca intre cele doua pasari sa nu existe o diferenta foarte mare de varsta. In general, femelele sunt mai putin indicate pentru a fi gazduite impreuna
deoarece intre ele pot izbucni conflicte mai des decat intre masculi. Atentie! Daca doriti sa achizitionati o specie diferita de cea pe care o aveti deja, este de
extrema importanta sa verificati intai compatibilitatea lor! S-au inregistrat multe cazuri tragice datorate introducerii in aceeasi colivie sau voliera a unor specii
care nu s-au tolerat! De asemenea, documentati-va cat mai mult asupra cerintelor de gazduire, hrana si ingrijire ale noii specii.
2. Verificati sanatatea pasarii. Ghidati-va dupa liniile generale de control al sanatatii pasarii (mai multe detalii gasiti aici) si, eventual, apelati la ajutorul unui
veterinar.
3. Mentineti papagalul nou achizitionat in carantina pentru 15-45 de zile. Acest aspect este foarte important intrucat istoricul noii pasari este rareori cunoscut si
aceasta poate purta boli sau paraziti care sa se transmita si la companionul dumneavoastra initial. Carantina inseamna gazduirea papagalului intr-o colivie
separata, asezata in alta camera decat in cea in care se afla companionul dumneavoa