Ureea serica

Ureea reprezinta produsul final al metabolismului proteinelor. Ea este sintetizata

aproape exclusiv în ficat si eliminata pe cale renala, reprezentând unul din
mecanismele principale de detoxifiere a organismului.
La nivelul rinichiului, ureea sufera procese de filtrare glomerulara si reabsortie
rezultând astfel un clearence al ureei mai mic decât rata de filtrare glomerulara (75
ml/min).
Ureea serica este un indicator util atât în evaluare functiei hepatice, cât si în ce a
functiei renale. Fiind influentat de mai multi parametri (aportul proteic alimentar,
statusul hidric, functia hepatica, functia renala), nivelul ureei serice însa nu este la fel
de folositor în masurarea ratei de filtrare glomerulare cum este cel al creatininei
serice.
TIPUL TESTULUI:
Sangvin.
VALORI NORMALE
Nou-nascuti: 3-12 mg/dl
Copii: 5-18
Adulti: 10-20
Vârstnici: usor mai ridicate decât valorile adultilor.
Uree serica/creatinina serica: 6/25
INTERACTIUNI
Pot scadea nivelul ureei serice: cloramfenicolul, fenotiazinele si streptomicina.
Nivelul ureei serice poate fi crescut în trimestrul al treilea de sarcina.
Pot creste nivelul ureei serice: acidul acetilsalicilic, acetaminofenul, acetazolamida,
acidul aminocaproic, acidul mefenamic, acidul nalidixic, aciclovirul, albendazolul,
allopurinolul, amantadina, amfotericina B, amikacina, amiloridul, amiodarona,
aminoglicozidele, asparaginaza, atenololul, azatioprinul, azitromicina, bacitracina,
benazeprilul, bisoprololul, calcitriolul, capreomicina, captoprilul, carbamazepina,
carvedilolul, cefalosporinele, ciclosporina, cimetidina, ciprofloxacina, cisplatina,
claritromicina, clindamicina, clonidina, cloralhidratul, cloroformul, clorotiazida,
clorfeniramina, clortalidona, codeina, colistinul, cotrimoxazolul, dexametozona,
dextranul, diazepamul, diazoxidul, diclofenacul, disopiramida, diureticele tiazidice,
doxorubicina, doxiciclina, enalaprilul, ergotamina, eprosartanul, etambutolul, eterul,
etidronatul, etretinatul, fenoprofenul, flucitozina, fludarabina, foscarnetul, furosemidul,
ganciclovirul, gentamicina, griseofulvina, guanetidina, hidralazina, hidroclorotiazida,
hidroxiureea, ibuprofenul, idarubicina, ifosfamida, imipramina, indometacinul,
isotretinoina, kanamicina, ketoprofenul, labetalolul, leuprolidul, levodopa, lidocaina,
lisinoprilul, litiul, losartanul, lovastatina, manitolul, meropenemul, meticilina,
metisergidul, metoprololul, methotrexatul, metildopa, metilprednisolonul,
metoprololul, mitomicina, mitoxantronul, moxalactamul, naproxenul, neomicina,
netilmicina, nifedipina, nitrofurantoina, norfloxacina, ofloxacina, oxacilina,
pamidronatul, penicilamina, penicilina, pentamidina, pentostatinul, piperacilina,
piroxicam, polimixina B, probenecidul, propafenona, propranololul, rifampicina,
ramiprilul, sarurile de aur, spironolactona, streptokinaza, streptomicina,
streptozocina, sulfametoxazolul, sulfasalazina, sulindacul, tetraciclina, taliul,

1
ticarcilina, ticlopidina, tobramicina, tramadolul, trandolaprilul, tretinoina, triamterenul,
triazolamul, trimetroprimul, ursodiolul, valsartanul, vancomicina, vasopresina,
vitamina D, zalcitabina.
VARIATII PATOLOGICE
> Valori scazute: hidratare excesiva, malnutritie, malabsortie, secretie inadecvata de
hormon antidiuretic, insuficienta hepatica, sindrom nefrotic, sarcina.
> Valori crescute: deshidratare, hipovolemie, arsuri, soc, insuficienta cardiaca
congestiva, infarct miocardic, hemoragie digestiva, aport proteic alimentar foarte
mare, nutritie parenterala totala, catabolism proteic excesiv, sindrom Reye, defecte
congenitale ale enzimelor implicate în ciclul ureei, sinrom HHH (hiperamoniemie,
homocitrulinurie, hiperornitinemie), sepsis, nefrite, infectii ale tractului urinar cu
distensie si staza, necroza tubulara, insuficienta renala, obstructie la nivelul tractului
urinar, ureterosigmoidostomie.

Creatinina serica

Definitie
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de
transformare a creatinei. 
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa
de tesut muscular din organism. 
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin
urina. Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange,
care le transporta. Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de
referinta pentru excretia unor analiti (albumina, alfa-amilaza).

Valori normale
In sange:

 La adulti: 0,5-1,2 mg creatinina la 100 ml

 La copii: 1,2 mg creatinina la 100 ml

In urina:

 0,8-1,9 g creatinina / 24h

Cresteri patologice
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are
un nivel ridicat in:

 insuficienta renala cronica

 distrofia musculara progresiva

2
  eclampsie
 acromegalie

In urina:

 acromegalie
 diabet
 hipotiroidism

Cresteri ale creatininei mai pot aparea in :

 afectiuni extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze

 postoperator in interventii de urgenta
 sepsis, soc, politraumatisme
 dezordini metabolice – diabet zaharat, hiperuricemie
 mielom
 sarcina
 tratamente cu droguri toxice renal

Scaderi patologice
Hipocreatinemia se intalneste in:

 insuficienta renala cronica

 afectiui musculare
 hipertiroidism

Sumarul de urină

Sumarul de urină reprezintă analiza fizică, chimică şi microscopică a unei probe de

urină. El implică efectuarea mai multor teste pentru detectarea şi măsurarea
anumitor compuşi care se elimină normal sau patologic în urină.
Cele mai multe dintre aceste teste sunt colorimterice şi se efectuează cu ajutorul
unor dipistick-uri, dintr-o singură probă de urină recoltată.
Sumarul de urină este folosit ca metodă de screening şi diagnostic, deoarece ajută la
detectarea anumitor substanţe urinare asociate cu unele afecţiuni metabolice sau
renale, el putând revela afecţiuni uneori asimptomatice: diabet zaharat, diverse forme
de glomerulonefrite şi infecţii cronice de tract urinar. Sumarul de urină se efectuează
de rutină şi pe scară largă, datorită disconfortului minor resimţit de pacienţi şi
sensibilităţii şi specificităţii crescute. Sumarul de urină este indicat pentru detectarea
infecţiilor de tract urinar şi altor afecţiuni ale acestuia, la pacienţii cu boli renale acute
sau cronice, el putându-se repeta la anumite intervale de timp în scopul monitorizării
funcţiei renale şi răspunsului la tratament. Sumarul de urină este indicat şi la pacienţii
care prezintă: dureri abdominale, dureri lombare, disurie (micţiune dificilă),
polachiurie (micţiuni frecvente) sau hematurie. Afecţiunile în care este indicat
sumarul de rutină: suspiciune de infecţie de tract urinar, uropatie obstructivă, sindrom

3
nefritic/nefrotic, necroză tubulară acută, nefropatie analgezică, insuficienţă renală
acută sau cronică, diabet zaharat, hipertensiune arterială, vasculite, lupus eritematos
sitemic, boală polichistică renală, tumori renale.
Metode de recoltare a urinei pentru sumarul de urină
1. Colectarea urinei în orice moment al zilei, fără precauţii legate de o eventuală
contaminare - proba poate fi diluată, izotonă, hieprtonă şi poate fi contaminată cu
leucocite, bacterii şi celule epiteliale scuamoase. La femei, proba de urină poate fi
contaminată de la nivel vaginal cu specii de Trcihomonas sau Candida, dar şi
eritrocite în perioada menstrei.
2. Colectarea urinei de dimineaţă – proba este de obicei hipertonă şi reflectă
abilitatea rinichilor de concentrare a urinei în perioada de deshidratare din timpul
nopţii. Dacă ingestia de fluide a fost evitată de la ora 18 din ziua precedentă, atunci
greutatea specifică a urinei trebuie să depăşeşască 1022 la indivizii sănătoşi.
3. Colectarea urinei din jetul mijlociu, după curăţarea preliminară a meatului uretral
extern. Primul jet de urină serveşte pentru spălarea uretrei de celule şi microbi cu
care este potenţial contaminată.
4. Colectarea urinei după cateterizarea vezicii urinare – se face în situaţii speciale
(bolnav spitalizat comatos sau obnubilat). Procedura de cateterizare se asociază cu
riscul de contaminare infecţioasă şi traumatizare a uretrei şi vezicii urinare, cu
apariţia infecţiilor iatrogene şi hematuriei.
5. Colectarea urinei după puncţionarea suprapubiană a vezicii. Dacă recoltarea s-a
efectuat corect, proba de urină trebuie să fie necontaminată.
Anumite medicamente colorează urina în anumite culori, fără a avea o anume
semnificaţie. Pentru a se evita interpretările fals pozitive, unele tratamente vor trebuie
întrerupte înaintea recoltării urinei pentru examenul sumar de urină. Dintre
substanţele medicamentoase care pot modifica culoarea normală a urinei, pot fi
amintite: clorochina, suplimentele cu fier, levodopa, nitrofurantoinul, fenotiazinele,
fenitoina, riboflavina, triamterenul, rifampicina, sulfasalazina, ibuprofenul,
desferioxamina.
Analiza microscopică
Prima parte a sumarului de urină o constituie examinarea vizuală directă a urinei. În
mod normal urina este transparaentă şi de culoare gălbui. Volumul urinar pe 24 de
ore este cuprins între 750 ml şi 2 litri. Turbiditatea apare în cazul existenţei
proteinelor sau a unui material celular în exces urină, dar şi ca urmare a cristalizării
sau precipitării sărurilor la temperatura camerei sau după refrigerare. Limpezirea
urinei după adăugarea unei mici cantităţi de acid sugerează că precipitarea sărurilor
este cauza opalescenţei. O culoare roşie sau roşu-cărămizie a urinei poate fi cauzată
de un colorant alimentar, un medicament sau de prezenţa hemoglobinei sau
mioglobinei. Dacă mostra urinară conţine numeroase eritrocite, va prezenta atât o
culoare roşie intensă cât şi opalescenţă.