Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
ticarcilina, ticlopidina, tobramicina, tramadolul, trandolaprilul, tretinoina, triamterenul,
triazolamul, trimetroprimul, ursodiolul, valsartanul, vancomicina, vasopresina,
vitamina D, zalcitabina.
VARIATII PATOLOGICE
> Valori scazute: hidratare excesiva, malnutritie, malabsortie, secretie inadecvata de
hormon antidiuretic, insuficienta hepatica, sindrom nefrotic, sarcina.
> Valori crescute: deshidratare, hipovolemie, arsuri, soc, insuficienta cardiaca
congestiva, infarct miocardic, hemoragie digestiva, aport proteic alimentar foarte
mare, nutritie parenterala totala, catabolism proteic excesiv, sindrom Reye, defecte
congenitale ale enzimelor implicate în ciclul ureei, sinrom HHH (hiperamoniemie,
homocitrulinurie, hiperornitinemie), sepsis, nefrite, infectii ale tractului urinar cu
distensie si staza, necroza tubulara, insuficienta renala, obstructie la nivelul tractului
urinar, ureterosigmoidostomie.
Creatinina serica
Definitie
Creatinina se sintetizeaza in tesutul muscular prin intermediul unui proces de
transformare a creatinei.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu cu masa
de tesut muscular din organism.
Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminata prin
urina. Ambele substante se gasesc in concentratii fiziologice constante in sange,
care le transporta. Concentratia de creatinina in urina poate fi utilizata ca valoare de
referinta pentru excretia unor analiti (albumina, alfa-amilaza).
Valori normale
In sange:
In urina:
Cresteri patologice
Valorile crescute ale creatininei sunt prezente in ser si in urina. In ser, creatinina are
un nivel ridicat in:
2
eclampsie
acromegalie
In urina:
acromegalie
diabet
hipotiroidism
Scaderi patologice
Hipocreatinemia se intalneste in:
Sumarul de urină
3
nefritic/nefrotic, necroză tubulară acută, nefropatie analgezică, insuficienţă renală
acută sau cronică, diabet zaharat, hipertensiune arterială, vasculite, lupus eritematos
sitemic, boală polichistică renală, tumori renale.
Metode de recoltare a urinei pentru sumarul de urină
1. Colectarea urinei în orice moment al zilei, fără precauţii legate de o eventuală
contaminare - proba poate fi diluată, izotonă, hieprtonă şi poate fi contaminată cu
leucocite, bacterii şi celule epiteliale scuamoase. La femei, proba de urină poate fi
contaminată de la nivel vaginal cu specii de Trcihomonas sau Candida, dar şi
eritrocite în perioada menstrei.
2. Colectarea urinei de dimineaţă – proba este de obicei hipertonă şi reflectă
abilitatea rinichilor de concentrare a urinei în perioada de deshidratare din timpul
nopţii. Dacă ingestia de fluide a fost evitată de la ora 18 din ziua precedentă, atunci
greutatea specifică a urinei trebuie să depăşeşască 1022 la indivizii sănătoşi.
3. Colectarea urinei din jetul mijlociu, după curăţarea preliminară a meatului uretral
extern. Primul jet de urină serveşte pentru spălarea uretrei de celule şi microbi cu
care este potenţial contaminată.
4. Colectarea urinei după cateterizarea vezicii urinare – se face în situaţii speciale
(bolnav spitalizat comatos sau obnubilat). Procedura de cateterizare se asociază cu
riscul de contaminare infecţioasă şi traumatizare a uretrei şi vezicii urinare, cu
apariţia infecţiilor iatrogene şi hematuriei.
5. Colectarea urinei după puncţionarea suprapubiană a vezicii. Dacă recoltarea s-a
efectuat corect, proba de urină trebuie să fie necontaminată.
Anumite medicamente colorează urina în anumite culori, fără a avea o anume
semnificaţie. Pentru a se evita interpretările fals pozitive, unele tratamente vor trebuie
întrerupte înaintea recoltării urinei pentru examenul sumar de urină. Dintre
substanţele medicamentoase care pot modifica culoarea normală a urinei, pot fi
amintite: clorochina, suplimentele cu fier, levodopa, nitrofurantoinul, fenotiazinele,
fenitoina, riboflavina, triamterenul, rifampicina, sulfasalazina, ibuprofenul,
desferioxamina.
Analiza microscopică
Prima parte a sumarului de urină o constituie examinarea vizuală directă a urinei. În
mod normal urina este transparaentă şi de culoare gălbui. Volumul urinar pe 24 de
ore este cuprins între 750 ml şi 2 litri. Turbiditatea apare în cazul existenţei
proteinelor sau a unui material celular în exces urină, dar şi ca urmare a cristalizării
sau precipitării sărurilor la temperatura camerei sau după refrigerare. Limpezirea
urinei după adăugarea unei mici cantităţi de acid sugerează că precipitarea sărurilor
este cauza opalescenţei. O culoare roşie sau roşu-cărămizie a urinei poate fi cauzată
de un colorant alimentar, un medicament sau de prezenţa hemoglobinei sau
mioglobinei. Dacă mostra urinară conţine numeroase eritrocite, va prezenta atât o
culoare roşie intensă cât şi opalescenţă.