Curs 4 B

MODULAŢIA DISCRETĂ A SEMNALELOR

4.1 Debitul semnalului numeric modulator şi debitul semnalului modulat

Transmisia semnalelor numerice prin canalele radio prezintă o serie de
particularităţi ce decurg din caracteristicile semnalului modulator.
De cele mai multe ori semnalul modulator este un semnal binar deci o
secvenţă serială de simboluri logice care pot avea două nivele distincte notate cu
“0” logic şi “1” logic.
Secvenţa binară reprezintă fie caractere sau numere ce trebuie transmise
într-o reţea teleinformatică, fie reprezintă eşantioane cuantizate şi codificate ale
unui semnal analogic, obţinute în urma unei operaţii de conversie analog-
numerică.
Astfel, în cazul telefoniei digitale cu modulaţia impulsurilor în cod MIC
(sau PCM adică “pulse code modulation”) semnalul telefonic cu un spectru limitat
între 300 Hz şi 3,4 KHz este eşantionat cu frecvenţa de 8 KHz şi cuantizat pe 8
biţi (după o anumită lege de conversie) rezultând un debit pentru transmisia
digitală serială D=8 KHz × 8 bit = 64 Kbit/s.
Prin creşterea vitezei de transmisie apare posibilitatea multiplexării prin
diviziune în timp (TDM – “time division multiplex”).
Astfel în cazul telefoniei telefoniei digitale, prin multiplexarea a 32 de căi
telefonice rezultă multiplexul PCM primar cu un debit de transmisie serială
 = 32 × 64 = 2048 Kbit/s = 2,048 Mbit/s.
D
Indiferent dacă este vorba de o transmisie de date sau o transmisie de
eşantioane, semnalul numeric constă într-o succesiune de stări discrete (2 pentru
semnalul binar, 3 pentru semnalul ternar, 4 pentru semnalul cuaternar, etc.) care se
modifică în timp cu o anumită viteză. În mod corespunzător semnalul purtător de
informaţie numerică, obţinut dintr-o purtătoare sinusoidală printr-un procedeu de
modulare, este compus dintr-o suite de semnale elementare în timp numite
momente (valorile pe care le ia purtătoarea prin modulare).
Parametrul caracteristic modulării (amplitudine, frecvenţă sau fază) rămâne
constant pe toată durata TM a momentului.
Dacă parametrul modulat în “n” valori discrete distincte atunci cantitatea de
decizie corespunzătoare unui moment este:
DM = log 2 m = 1b × [ bit ] (4.1)
unde cu 1b s-a notat logaritmul binar sau logaritmul în baza doi.
Astfel, dacă parametrul poate lua 8 stări distincte, cantitatea de decizie pe
moment este de 3 biţi.

1
 Debitul de momente reprezintă numărul mediu de momente transmis în
unitatea de timp. El se măsoară în Baud şi are expresia:
 = 1
M [ Bd ]
TM (4.2)
Între debitul de decizie D  al secvenţei numerice modulatoare şi debitul de
momente M de tip “m” corespunzător, există relaţia:
D = M ⋅ DM = M ⋅1b ⋅ m [bit / s ] (4.3)
Debitul de momente este factorul principal care determină banda de
frecvenţă a semnalului modulat. Cu cât M este mai mare, cu atât creşte şi banda
ocupată.
Pentru un debit de decizie impus D  , debitul de momente M poate fi redus
prin creşterea parametrului “m” deoarece din relaţia (3) rezultă că M = D 1b ⋅ m .
Astfel, dacă m=2 rezultă că M = D , dar dacă m=8 rezultă că M = D 3 .

4.2 Modulaţia discretă de amplitudine

Modulaţia de amplitudine cu un semnal discret devine o modulaţie cu salt

de amplitudine (ASK – “amplitude shift keying”).
Semnalul rezultat are expresia următoare:
∂k
s (t ) = U p cos ω p t (4.4)
ASK m
Parametrul ak poate lua doar valorile discrete 1, 2, 3, …, m-1, m; unde m
este numărul de nivele distincte ale amplitudinii semnalului modulat.
Astfel, în cazul m=4 pentru ak rezultă valorile 1, 2, 3 şi 4 iar amplitudinea
semnalului modulat poate lua valorile 1/4Up, 1/2Up, 3/4Up şi Up.
Semnalul ASK rezultat în acest caz, având ca semnal modulator o secvenţă
digitală binară, va fi o succesiune de momente, fiecare moment corespunzând unei
combinaţii de doi biţi.
Combinaţia binară şi semnalul modulat corespunzător sunt reprezentate în
figura 4.1. Pentru exemplul prezentat, debitul de momente M necesar, este de
două ori mai mic decât debitul de decizie D  al secvenţei binare.
Un interes deosebit îl reprezintă modulaţia ASK cu două nivele de
amplitudine distincte şi din care un nivel este zero. Acest caz corespunde
modulaţiei “totul sau nimic” (“on-off keying”) şi are expresia:
s ( t ) = a k U p cos ω p t unde ak=0 sau 1. (4.5)

2
 00 11 01 10 00

ak binar
Cod 1 4 2 3 1
ASK

Up

1/2Up

f
-1/2Up

-Up
TM TM

Fig.4. 1.Semnal ASK

Semnalul OOK corespunzător unei secvenţe binare modulatoare este

prezentat în figura 4. 2.

Informaţia
binară 0 1 0 1 1 0

1
OOK

Up

O f

-Up

TM TM

Figura 4.2. Modulaţia ON-OFF Keying (OOK)

Trebuie remarcat faptul că între secvenţa modulatoare şi purtătoarea de

radiofrecvenţă nu este necesară nici o sincronizare.
Schema de principiu a unui modulator OOK este dată în figura4.3 şi conţine
un generator G care furnizează semnalul armonic de frecvenţă ω p, precum şi un
comutator k acţionat de secvenţa binară modulatoare. Pentru k în poziţia a se
obţine semnal armonic de amplitudine Up iar pentru k în poziţia b la ieşire apare
nivelul zero (absenţa semnalului purtător).

3
 ω p a
G
b OOK

Secvenţa 
D
binară
Figura 4.3.Generarea semnalului ASK
Demodularea semnalului OOK se poate efectua în mod similar cu
demodularea semnalelor obişnuite cu modulaţie de amplitudine.
Pentru estimarea benzii de frecvenţă ocupate de un semnal OOK sunt
necesare câteva consideraţii asupra semnalului modulator.
Deoarece semnalul modulator, reprezentat de secvenţa binară unipolară
(formată dintr-o succesiune de nivele logice “0” şi “1”), este un tren de impulsuri
rectangulare caracterizat de un spectru de frecvenţă teoretic infinit rezultă că şi
semnalul modulat va avea un spectru infinit, ceea ce conduce la o situaţie
inaccepatbilă pentru un sistem de comunicaţii. Practic este necesar să se realizeze
un compromis în sensul limitării benzii semnalului modulator la o valoare finită.
Acest lucru se obţine printr-o filtrare trece-jos a trenului de impulsuri modulator.
Presupunând că secvenţa binară are un debit D  , banda ocupată de aceasta poate fi

limitată la valoarea BI = 0.8 D , fără ca diferite momente să interfereze, dacă filtrul
care realizează limitarea benzii prezintă o simetrie a caracteristicii de frecvenţă în
jurul punctului corespunzător valorii de 0,5 D  , ca în figura 4.4

FTJ

simetrie
faţă de
punct

f
O 
0,5 D 
0,8 D

0,5 D
Figura 4.4. Caracteristica filtrului trece jos

Întrucât semnalul modulat are doar două nivele de amplitudine distincte, deci m=2,
rezultă că între debitele celor două semnale există egalitatea M = D .

4
 În aceste condiţii, banda semnalului modulat va fi egală cu dublul benzii semnalului
modulator, ca în cazul semnalelor MA obişnuite.
Spectrul semnalului OOK este prezentat în figura 4.5, iar banda ocupată de acesta este
dependentă de debit prin relaţia:
DOOK = 2 × 0,8M  = 1,6 M  (6)
SOOK(t)

f
O fp-0,8M fp-0,5M fp fp-0,5M fp+0,8M

BOOK

Figura 4.5. Spectrul semnalului ASK

Demodularea semnalului OOK, precum şi a semnalului ASK în general, se poate efectua

atât sincron, prin detecţie de anvelopă, cât şi sincron prin multiplicarea cu purtătoarea
nemodulată. Deoarece, prin filtrare trece-jos, fronturile semnalului digital sunt alterate, la
recepţie, după demodularea semnalului OOK, este necesară o operaţie de regenerare a
fronturilor.

4.2.Modulaţia discretă de frecvenţă

Modulaţia de frecvenţă cu un semnal discret produce un semnal armonic cu salturi de

frecvenţă (FSK – “Frequency Shift Keying”). Pentru o modulaţie cu un semnal binar rezultă un
semnal cu două frecvenţe distincte f 0 = f p + ∆f şi respectiv f 1 = f p − ∆f .
În figura 6 a) şi respectiv b) sunt reprezentate două variante de semnal FSK: varianta
fără racordare de fază şi respectiv varianta cu racordare de fază.
Semnalul FSK în varianta fără racordare de fază are expresia analitică:
[ ]
s ( t ) = U p cos 2π ( f p + a k ∆f )t
FSK
(4.7)
Parametrul ak, ce intervine în relaţie, ia valori discrete +1 şi –1 corespunzând nivelelor
logice “0” şi respectiv “1” ale semnalului modulator. Se efectuaează prin o modulaţie de
frecvenţă bipolară (nivelului “0” îi corespunde frecvenţa mai mare).
Schema de principiu a unui modulator FSK pentru varianta fără racordare de fază este
cea din figura 4.7.

Informaţia
binară 0 1 1 0 1 0
f0 f1 f1 f0 f1 f0

b)
 FSK

a)

FSK

TM TM

Figura 4.6. Modulaţia FSK

a) fără racordare de fază
b) cu racordare de fază

a
tp+∆ t G0 K

FSK
b

tp-∆ t
G1
Secvenţa 
D
binară

Figura 4.7.generarea semnalului FSK

Cele două generatoare G0 şi G1 furnizează două semnale armonice independente, de

frecvenţe f p + ∆f şi respectiv f p −∆f . Comutatorul K, acţionat de secvenţa digitală binară,
selectează la ieşire una din cele două frecvenţe în funcţie de simbolul binar din momentul
respectiv.
Estimarea benzii de frecvenţă ocupate de semnalul FSK se poate realiza considerând că
acest semnal este o sumă de două semnale OOK de frecvenţe diferite din care, un semnal OOK0
corespunzând frecvenţei f 0 = f p + ∆f , şi un semnal OOK1 corespunzând frecvenţei
f 1 = f p − ∆f . Cele două semnale şi rezultatul compunerii lor sunt prezentate în figura 4.8.

0 1 1 0 1
Informaţia
binară

6
OOK0
 0

OOK1

fp+∆ f fp-∆ f
OOK0+OOK1=
=FSK

Figura4. 8. Formarea semnalului FSK

În mod corespunzător, spectrul semnalului FSK, rezultat din compunere poate fi obţinut
prin însumarea spectrelor celor două semnale OOK. Spectrul semnalului OOK0 este centrat pe
f p + ∆f şi are o întindere de 1,6 M  iar spectrul lui OOK are aceeaşi întindere dar e centrat pe
1
f p −∆f , ca în figura 4.9.
Deoarece purtătoarele celor două semnale OOK sunt decalate cu 2∆ f şi fiecare din
semnalele OOK ocupă un interval ce depăşeşte frecvenţa purtătoarei cu cel mult 0,8M  , rezultă
că banda ocupată de semnalul FSK este:
B FSK = 2∆f + 2 ⋅ 0,8M  = 2∆f +1,6 M  (4.8)
Această situaţie corespunde evident unui semnal FSK în varianta fără racordare de fază.
Pentru un semnal FSK generat cu ajutorul unui oscilator comandat în tensiune de către secvenţa
binară, ţinând cont de faptul că în funcţionarea OCT nu pot apare discontinuităţi de fază, banda
de frecvenţă ocupată va rezulta ceva mai mică decât cea dată de relaţia (4.8).
În oricare situaţie, lărgimea benzii ocupate depinde atât de deviaţia de frecenţă ∆ f, cât şi
de debitul de transmisie M  . Pentru o valoare impusă a debitului M , forma spectrului ocupat
∆f
de semnalul FSK depinde de raportul ∆f 
M . Astfel, dacă > 0,8 (deci ∆f >0,8M
 )
M
spectrele celor două semnale OOK nu se vor suprapune şi utilizarea benzii de frecvenţă va fi
ineficientă. Pe de altă parte, dacă valoarea raportului ∆f M se reduce prea mult, în scopul
ocupării unui interval cât mai mic de frecvenţă, apare o suprapunere prea puternică a celor două
spectre ceea ce generează dificultăţi în discriminarea celor două frecvenţe la recepţie. În figura
4.10, sunt reprezentate caracteristicile spectrale pentru două cazuri particulare de semnale FSK,
în ipoteza că simbolurile binare ce alcătuiesc secvenţa modulatoare sunt echiprobabile.

FSK

∆f 1
=
M 4
∆f 1
=
M  π
7
  f −0,f5
f p −M p 
M fp +M
f p +0,5M  f
p

Figura4. 10.Caracteristicile spectrale ale semnalului FSK (MSK)

∆f 1
Dacă pentru valoarea = se obţine o distribuţie aproape uniformă în jurul lui fp, şi

M π
∆f 1
mai interesant este cazul obţinut pentru  = . Acest caz reprezintă un optim din punct de
M 4
vedere al concentrării spectrale şi poartă denumirea de MSK (de la “Minimum Shift Keying).
Conform relaţiei (4.8) pentru ∆ f =0, 25 M  rezultă o bandă B =2,1M  pentru varianta fără
racordare de fază. Pentru un semnal cu racordare de fază, în acest caz, se obţine o concentrare a
99% din puterea semnalului într-un interval centrat pe fp şi având limitele la ±0,585 M  de
frecvenţa centrală, astfel încât banda semnalului obţinut este:
B MSK =1,17 M  (4.9)
1 
Înlocuind în relaţia (4.7) pe ∆ f cu valoarea D (deoarece M
 =D
 în cazul considerat)
4
se obţine expresia analitică a semnalului MSK:
   
D
s MSK ( t ) = U p cos 2π 
 f p + ak 4 
t  (4.10)
  
Întrucât parametrul ak poate lua doar valorile ± 1 se obţine în continuare:
 D  1 1
s MSK ( t ) = U p cos ω p t ± 2π  = U p cos ω p t ⋅ cos πD t U p sin ϖ p t ⋅ sin πD t
 4  2   2  (4.11)
x( t ) y( t )

Din relaţia (4.11) se observă că semnalul MSK poate fi descompus în două semnale MA-
PS notate x(t) şi y(t) ale căror purtătoare sunt defazate în cuadratură şi care sunt modulate cu
două semnale sinusoidale, aflate şi ele în cuadratură şi având frecvenţa egală cu un sfert din
valoarea debitului binar modulator D  .
Pe baza acestei observaţii se poate construi un modulator MSK sincron a cărui schemă
bloc este dată în figura 4.11.

sin (π / 2 ⋅ D
 ⋅t) ME
y(t) x-
π / 1
π Σ k
0
GJF sMSK
ME 1
sin(ω p Σ
2
x(t) x+y

π / Secvenţa
binară
8
 
D
G
cos(ω

Figura4. 11. Modulator MSK

Generatorul G furnizează purtătoarea armonică, de frecvenţă ω p, ce se aplică direct

multiplicatorului analogic ME2 şi printr-un defazor (ce o defazează în cuadratură) celuilalt
multiplicator ME1. În mod similar, semnalul armonic de joasă frecvenţă ( D  / 4 ), generat de
GJF, se aplică direct şi respectiv printr-un defazor cu π /2 celor două multiplicatoare. La ieşirea
lui ME2 se obţine semnalul x(t) iar la ieşirea lui ME1 semnalul y(t). Cele două sumatoare Σ 1 şi
Σ 2 realizează combinaţiile x-y şi x+y din care se selectează, cu ajutorul comutatorului k, pe
durata fiecărui moment, semnalul care trebuie să corespundă la ieşire valorii binare a semnalului
modulator. În acest scop în schemă mai intervine un inversor π .
Demodularea semnalului FSK se poate realiza asincron cu ajutorul unui circuit PLL cu
condiţia ca cele două frecvenţe f0 şi f1 să se încadreze simetric în interiorul benzii de captură a
acestuia. Această condiţie este impusă de saltul de frecvenţă ce apare la tranziţia de la un
moment la alt moment, necesitând calarea buclei pe o nouă frecvenţă la fiecare tranziţie.
Evident durata regimului tranzitoriu ce apare după o tranziţie trebuie să fie mai mică decât
durata unui moment al semnalului FSK.
Semnalul FSK poate fi demodulat şi prin descompunerea sa în cele două semnale OOK.
Un semnal FSK sincron realizat după acest principiu este prezentat în figura4. 12.

0,8 M
Up t
ME1
OOK0
FTJ1 FTJ 
 D
f 0 ±0,8M - t
FSK Up
f 0 = f p + ∆f
0,8M Σ -Up

+
ME2
OOK1
FTJ2 FTJ

f1 ± 0,8M Up t
f 1 = f p − ∆f O

Figura4. 12.Demodularea semnalului FSK

Din semnalul FSK filtrul trece-bandă FTB, extrage semnalul OOK0 care este demodulat
sincron în multiplicatorul ME1. Analog filtrul FTB2 extrage semnalul OOK1 demodulat în ME2.
După filtrarea trece-jos în FTJ se obţin două semnale unipolare complementare din care
sumatorul Σ reconstruieşte semnalul bipolar echivalent semnalului modulator de la emisie.
Semnalul MSKpoate fi la rândul lui demodulat sincron. Dacă se au în vedere
consideraţiile ce au condus la schema de modulator din figura 4.11, atunci pentru demodulare
rezultă posibilitatea utilizării schemei de principiu din figura 4.13.
v(t)
π u-
Σ -

D
MSK C
+
9
 M 1

FTJ1

0,8M
y(t) ME2
FTJ2 Σ

0,8M
u(t) u+v
ME
π /2 3
sin (π / 2 ⋅ D
 ⋅t) x(t)
ME
4

π /

cos(ω

Figura 13.Demodularea semnalului MSK

Cu ajutorul celor două semnale armonice de frecvenţe ω p şi respectiv D / 4 ,

multiplicate direct în ME4 şi indirect (după defazări cu π /2) în ME3, se reconstruiesc semnalele
x(t) şi y(t). Acestea sunt folosite apoi ca funcţii operator pentru demodularea sincronă a
semnalelor în cuadratură conţinute în semnalul MSK recepţionat. Deoarece
1
sin ω p t ⋅ cos ω p t = sin 2ω p t , produsele x(t), y(t) reprezintă semnale de frecvenţă ridicată ce
2
sunt rejectate de cele două filtre trece-jos FTJ1 şi FTJ2.
Prin urmare, din semnalul obţinut la ieşirea lui ME2 prezintă importanţă doar termenul
x (t) iar de la ieşirea lui ME1 doar termenul ± y2(t).
2

Expresia lui x2(t) poate fi descompusă în modul următor:

π  1  
Dt = (1 + cos 2ω p t ) ⋅ 
1 D
x 2 ( t ) = cos 2 ω p t ⋅ cos 2 1 + cos 2π t 
2 2  2 2  
1 1 
D 1   
D
= + cos 2π t + cos 2ωp t ⋅ 
1 + cos 2π t (4.12)
4 4 2 4  2 
Din această expresie filtrul FTJ2 suprimă termenul de frecvenţă 2ω p şi atenuează cu ½
termenul de frecvenţă D / 2 conform caracteristicii de frecvenţă din figura 4.5.
Deci la ieşirea FTJ2 se obţine semnalul notat cu u(t) având expresia:
1 1 
D
u( t ) = + cos 2π t (4.13)
4 8 2
În mod analog, la ieşirea lui FTJ1 rezultă semnalul:
1 1  
D
v ( t ) =  −
4 8 cos 2π t (4.14)
 2 
Sumatorul Σ 1 construieşte semnalul u(t)-v(t) iar Σ 2 semnalul u(t)+v(t). Aceste două
semnale pot lua simultan următoarele două combinaţii de valori în funcţie de parametrul ak:
Tabelul 1
ak +1 -1
u(t)+v(t) 1 1 D
cos 2π t
2 4 2

10
 u(t)-v(t) 1 
D 1
cos 2π t
4 2 2

Comparatorul C primind la intrare aceste combinaţii, reconstituie semnalul modulator

1 
D 1
ţinând cont de faptul că întotdeauna cos 2π t < .
4 2 2
Demodularea sincronă prezintă avantajul unei imunităţi sporite la perturbaţii în
comparaţie cu demodularea asincronă dar în acelaşi timp conduce la o complexitate mai mare a
demodulatoarelor care trebuie să extragă şi să refacă frecvenţele purtătoare.

4.5. Modulaţia discretă de fază

Modulaţia de fază produsă cu un semnal discret produce un semnal cu salt de fază PSK
(“Phase Shift Keying”).Un astfel de semnal este caracterizatde apariţia unei variaţii bruşte a fazei
purtătoarei la tranziţia de la un moment la următorul moment al semnalului modulat.
Expresia analitică a unui semnal PSK de tip “m”-ar este:
 2π 
s PSK ( t ) = U p cos ω p t + a k  (4.15)
 m 
unde parametrul ak poate lua m valori întregi cuprinse între 0 şi m-1. Cazul cel mai simplu de
modulaţie este obţinut pentru m=2, denumit PSK binar sau BPSK(Binary Phase Shift Keying) şi
în care parametrul ak poate fi zero sau unu, astfel încât relaţia (4.15) devine:
s BPSK ( t ) = U p cos (ω p t + a k π ) = ±U p cos ω p t (4.16)
Conform acestei relaţii rezultă că pentru valoarea binară „0”( a k = 0 ) semnalul BPSK
este în fază cu purtătoarea, în timp ce pentru valoarea binară „1” (ak=1) semnalul BPSK este în
antifază cu purtătoarea.La fiecare tranziţie a semnalului modulator de la o stare la alta, în faza
semnalului BPSK se produce un salt cu 180 0 (π ) .
În figura 4.14 este reprezentată purtătoarea de referinţă, cea defazată cu π , secvenţa
binară modulatoare precum şi semnalul BPSK rezultat prin modulaţia discretă de fază împreună
cu defazajul relativ ∆ φ faţă de purtătoare:

∆ φ =0 ∆ φ =180

11
 Figura 4. 14. Obţinerea semnalului PSK-binar BPSK.
Obţinerea unui semnal BPSK este posibilă prin multiplicarea analogică a purtătoarei
armonice cu o funcţie operator sincronă cu secvenţa binară modulatoare şi care ia valoarea +1
pentru nivelul logic “0” şi valoarea –1 pentru nivelul logic “1”. Ca şi în cazul FSK, se realizează
o modulaţie cu o secvenţă antipolară. Schema unui modulator BPSK este dată în figura 4.15.

ME
cos ωp ( t ) BPSK

1
L
M

. -1

Figura 4.15. Schemă bloc de modulator BPSK

Blocul logic de modulare notat cu LM, converteşte secvenţa binară într-un semnal
semnal bipolar, ce este apoi utilizat ca operator pentru a multiplica purtătoarea armonică de
frecvenţă ω p în modulatorul echilibrat ME.
Pentru estimarea benzii ocupate de semnalul BPSK se poate face din nou apel la semnalul
OOK deoarece, ca şi în cazul FSK, semnalul cu modulaţie BPSK poate fi considerat ca o
combinaţie de două semnale OOK care au aceaşi frecvenţă.Modelul de semnal pentru această
combinare este prezentat în figura 4.16.

“0”
K “1”
cos ωo t OOK 0 BPSK
G
K “0”
π “1”
OOK 1

Secvenţa
binară

Figura 4.16. Obţinerea semnalului BPSK cu ajutorul semnalelor OOK

Purtătoarea armonică generată de G ajunge la comutatorul K direct sau printr-un
inversor π . Pentru K pe poziţia 0 la ieşire apare semnalul OOK 0 în fază cu purtătoarea iar

12
pentru K pe pziţia “1” la ieşire apare OOK 1 aflat în antifază cu purtătoarea, aşa cum se vede în
figura 4.17.
Pe baza acestor consideraţii rezultă că banda ocupată de semnalul BPSK este egală cu
dublul benzii semnalului modulator ca şi în cazul semnalelor OOK.Dacă banda secvenţă binară
 , rezultă că banda semnalului BPSK este :
este limitată superior la frecvenţă 0,8 M

B BPSK =1,6 M
Şi în cazul general al semnalelor PSK, în care m este mai mare decât 2, putând lua
valorile 4,8,16,etc, banda ocupată de semnalul modulat rămâne la valoarea dată de relaţia (4.17),
deoarece aceste semnale pot fi descompuse în semnale BPSK ce modulează purtătoare de aceaşi
frecvenţă, aflate în cuadratură.

secvenţa 0 1 1 0 1
binară

13
 Figura 4. 17. Obţinerea semnalului BPSK din două semnale OOK.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă modulaţia cu patru faze notată cu iniţialele QPSK.
În acest caz secvenţa numerică binară având un debit D  se descompune în două
secvenţe sincrone notate cu A şi B având fiecare un debit 
D 2 , printr-o operaţie de conversie
serie-paralel pe doi biţi.Astfel în orice moment al semnalului modulat, semnalul modulator este
caracterizat de două simboluri binare, perechea (A,B) având patru stări posibile.Fiecărei stări i se
alocă un salt de fază ∆ ϕ care reprezintă informaţia transmisă, conform tabelului nr.2.
Tabelul 2
A B ∆ϕ
0 0 0 0 (0 rad)
0 1 90 0 (π /2 rad)
1 1 180 0 (π rad)
1 0 270 0 (3π /2 rad)

Cele două secvenţe binare A şi B modulează fiecare prin metoda BPSK o purtătoare de
ferecvenţă ω0 , cele două purtătoare fiind defazate în cuadratură.Însumarea celor două semnale
BPSK conduce la semnalul QPSK, ce urmează a fi transmis.Debitul semnalului modulat obţinut
va fi M = D 2 deoarece fiind utilizate patru salturi de fază distincte, m=4 şi 1bm=2.

14
 Considerând ca referinţă fazorul Pref rezultat din însumarea vectoriaţă a fazorilor PA
şi PB reprezentând cele două purtătoare defazate în cuadratură înainte de modulare, în figura 18
sunt reprezentate cele patru situaţii posibile ale fazorului semnalului QPSK, corespunzătoare
celor patru combinaţii pisbile din tabelul nr.2.

PA PA

(A,B)=(0,0) PQPSK = Pref PQPSK ∆ϕ Pref(A,B)=(0,1)

∆ ϕ =0 ∆ ϕ =90 0
PB
PB

PA PA
(A,B)=(1,1) (A,B)=(1,0)
∆ ϕ =180 0 ∆ ϕ =270
0

∆ϕ P ref ∆ϕ Pref
PB PB

PQPSK
PQPSK

Figura4.18. Reprezentarea fazoriala a semnalului QPSK

Cele patru poziţii ale fazorului PQPSK corespund poziţiilor a patru puncte plasate
simetric pe un cerc, aşa cum se arată în figura 4.19.

Figura 4.19. Poziţiile fazorului PQPSK

15
 Se observă faptul că pentru codificarea celor patru stări consecutive s-a utilizat codul
Gray.Valoarea fazei corespunzătoare unui moment „i” de pinde numai de faza referinţei şi de
saltul de fază generat de informaţia binară prin relaţia:
ϕi = ϕref + ∆ϕi (4.18)
Schema bloc a unui modulator QPSK este prezentată în figura 4.20:
Secvenţa binară având un debit D  este separată în cele două secvenţe A şi B cu ajutorul
unui convertor serie/paralel notat cu CS/P.
Secvenţele obţinute sunt transformate din semnale unipolare în semnale bipolare de
convertorul CU/B şi apoi filtrate trece-jos pentru limitarea superioară a spectrului.
Generatorul G produce purtătoarea armonică de frecvenţă ω p ce este aplicată celor două
multiplicatoare ME1 şi ME2 unde se efectuează modulaţia în cuadratură. După însumarea celor
două semnale BPSK în sumatorul Σ , se obţine semnalul QPSK.

D/2 +1 ME 1
A -1
FTJ
1
D 0 sin ω0 t
CS/P 0 1 CU/B +1 -1 ME 2 QPSK
Σ
B FTJ
D/2

π /2

cos ω0 t
G

Figura 4.20. Modulator QPSK

Extragerea informaţiei din semnalul PSK se realizează cu ajutorul unor demodulatoare

sincrone.Astfel pentru demodularea semnalului BPSK se utilizează schema prezentată în figura
4.21.

ME
BPSK x(t) y(t) z(t)
FTB FTJ
M
cos ω0 t

sincro GP

Figura 4.21. Demodulator BPSK

16
 Semnalul BPSK recepţionat este trecut printr-un filtru trece bandă pentru încadrare
spectrală şi aplicat la o intrare a multiplicatorului ME.La cealaltă intrare se aplică purtătoarea
sincronă de frecvenţă ω p.
Rezultatul multiplicării este filtrat trece-jos şi regenerat cu ajutorul unui Trigger TR.
Formele diferitelor semnale care intervin în demodulator sunt prezentate în figura 4. 22.
Trebuie remarcat faptul că sincronizarea incorectă a operatorului de demodulare poate
conduce la o alunecare de fază cu 180 0 faţă de faza purtătoarei de referinţă la emisie. În acest
caz, secvenţa de date obţinută la ieşirea demodulatorului este complementară cu secvenţa iniţială
şi deci metoda este susceptibilă de introducerea unui hazard în transmisia datelor.Pentru evitarea
acestei situaţii este preferabilă transmisia unui semnal pilot pentru a garanta astfel sincronizarea
corectă a operatorului de demodulare.

Figura4.22. Etapele demodulării semnalului BPSK

În cazul modulaţiei cu patru faze QPSK, schema bloc a unui demodulator este cea din
figura 4.23.

ME1 1
sin ω0 t FTJ2 -1 A
QPSK A 0 1
π /2 +1
 FTB CB/U CP/S 
D
M ME2 -1 0 1
FTJ1
cos ω0 t B B

DP OCT

17
FTJ
 Buclă
PLL

Figura 4. 23. Demodulator QPSK

Operatorul de demodulare este generat de un oscilator OCT şi în cazul transmisiei unui

pilot de sincronizare, OCT este închis într-o buclă PLL.Semnalul de frecvenţă ω0 se aplică
celor două modulatoare ME1 şi ME2 defazat în cuadratură pentru demodulare sincronă.La
ieşirea filtrelor trece-jos FTJ1 şi FTJ2 se obţin secvenţele A şi B sub formă de semnale
bipolare.După transformarea lor în semnale unipolare de către convertorul CB/U are loc
refacerea secvenţei iniţiale prin recompunerea semnalelor A şi B în convertorul paralel-serie
CP/S.Şi în cazul QPSK, absenţa unui pilot de sincronizare poate conduce la apariţia unui hazard
prin complementarea secvenţelor demodulate.
O metodă mai sigură de evitare a hazardului, în absenţa unui pilot de sincronizare este
utilizarea modulaţiei discrete de fază diferenţiale DPSK.
Faţă de semnalul PSK obişnuit, în acest caz se renunţă la evaluarea fazei absolute a
semnalului purtător şi se ia în considerare doar defazajul relativ din momentul „i” în raport cu cel
din momentul anterior „i-1”.Saltul de fază este:
2π
∆ϕ = ϕi − ϕi −1 = a k (4.19)
m
În cazul transmisiei diferenţiale cu două faze DBPSK, relaţia (4.19) devine
∆ϕ = ϕi −ϕi −1 = a k π , unde a k = 0 dacă în momentul „i” se transmite un „0” logic, şi a k = 1
dacă se transmite un „1” logic. Prin urmare semnalul purtător va efectua un salt de fază de 180 0
la fiecare „i” logic care apare în secvenţa binară.
Schema de principiu a unui modulator DBPSK este prezentată în figura 4.24.

+1
0 1 -1 ME
secvenţa CB DBPSK
CU/B
binară I ”T” Q (M)
(D)

cos ω0 t
C

Figura 4.24. Modulator DBPSK

18
 Secvenţa binară modulatoare, având un debit D , este trecută printr-un circuit bistabil
tip “T” a cărui ieşire notată cu Qn la momentul “n” comută în funcţie de intrarea T n după
următoarea logică:
Secvenţa
modulatoare 1 0 1 1 0 1

DBPSK

DBPSK
întârziat
cu Tm

Semnalul
după ME

Semnalul
după FTJ

Semnalul
după TR
0 0
1 1 1 1

Figura 28.Etapele demodularii semnalului BPSK

Astfel, în cazul unei transmisii cu 8 faze distincte, deoarece lb8=3 rezultă că este
necesară o codificare cu 3 biţi pe moment ceea ce implică o conversie a secvenţei de date
modulatoare în trei secvenţe paralele şi are ca efect o reducere de trei ori debitul M  în
comparaţie cu debitul D  modulator. Cele 8 poziţii ale fazorilor ce reprezintă semnalul DPSK şi
codificarea stărilor, sunt reprezentate în figura 4.28.
101

100 001

110 000

111 010

19
 011

Figura 4.28. Pozitiile fazorilor BPSK

Se observă că sunt necesare două perechi de purtătoare modulate în cuadratură şi rotite
cu π /4 una faţă de cealaltă. Salturile de fază posibile sunt ∆ϕ = a k ⋅ π / 4 , unde ak=0, 1, 2, …, 7.
Sistemul DPSK se utilizează pentru debite ale secvenţelor digitale de până la 140 Mbit/s.
Pentru debite mai mari se pot utiliza combinaţii între DPSK şi ASK, deci o modulaţie simultană
de amplitudine şi fază (APSK). Astfel pentru cazul m=16 se pot utiliza două nivele de
amplitudine şi opt salturi distincte de fază pentru fiecare nivel.

1010

1011 1000
0010
0011
0000

0111 0001
1111 1001

0110
0101
0100
1110 1101

1100

Figura 4.29.Diagrama fazoriala a semnalului modulat APSK

Diagrama fazorială în acest caz este prezentată în figura 4.29.
Se utilizează o codificare pe 4 biţi/pentru fiecare stare, primul bit indicând nivelul de
amplitudine iar următorii trei saltul de fază.
În acest exemplu de modulaţie APK, debitul M  rezultant este de 4 ori mai mic decât
debitul digital.

20