Finante Inter Nation Ale Grila Compl - Cu Rasp

1.
Care este natura evenimentelor care au stat la baza aparitiei si formării activitătii
financiare internationale si care si-au pus amprenta asupra mediului economic,
determinând schimbări de ordin structural:
a) economică
b) socială
c) istorică
d) politică.
Alegeti varianta neadevărată.
ANS: B
2. Evenimentele de natură economică care au stat la baza aparitiei si formării activitătii
financiare internationale se referă la:
a) promovarea eficientei economice prin liberalizarea pietelor nationale, prin
dezangajarea statului în privinta multor activităti economice, fapt care a luat o amploare
deosebită după prăbusirea comunismului în Rusia si Europa de Est, dar si prin
restructurarea statului-providentă;
b) încheierea tratatului de pace după războiul franco-prusac din anul 1871;
c) expansiunea comertului mondial, secondată de fluxurile de capital, progresul fără
precedent al stiintei si tehnicii, tranzitia sistemului economic centralizat la economia de
piată, ceea ce se traduce în fapt, prin oportunităti sporite de afaceri pentru bănci, firme si
investitori;
d) preocupare constantă de restructurare a relatiilor economice si a celor financiar-
monetare.
ANS: C
3. Evenimentele de natură politică care au stat la baza aparitiei si formării activitătii

a) promovarea eficientei economice prin liberalizarea pietelor nationale, prin
b) încheierea tratatului de pace după războiul franco-prusac din anul 1871;
c) expansiunea comertului mondial, secondată de fluxurile de capital, progresul fără
investitori;
d) preocupare constantă de restructurare a relatiilor economice si a celor financiar-
monetare.
ANS: A
4. Evenimentele de natură istorică care au stat la baza aparitiei si formării activitătii

1) promovarea eficientei economice prin liberalizarea pietelor nationale, prin
2) încheierea tratatului de pace după războiul franco-prusac din anul 1871;
3) expansiunea comertului mondial, secondată de fluxurile de capital, progresul fără
investitori;
4) anii 70 caracterizati de criza petrolului si renuntarea la sistemul cursurilor fixe adoptat
la Bretton Woods, precum si de preocupare constantă de restructurare a relatiilor
economice si a celor financiar-monetare;
5) primul război mondial care va determina, la rândul său, un nou flux financiar si
monetar international; de data aceasta, fluxul financiar-monetar pleacă din spre Germania
spre tările aliate;
6) prima Conferintă monetară internatională din 1922, care a avut loc la Genova (Italia).
a) 1,2,3,5;
b) 2,3,4,6;
c) 3,4,5,6;
d) 2,4,5,6;
ANS: D
5. Care este factorul determinant în evolutia si dezvoltarea activitătii financiar-monetare

internationale:
a) trecerea la economia globală;
b) adoptarea sistemului cursurilor flotante;
c) adoptarea cursurilor fixe si punerea bazelor sistemului monetar international
contemporan la Conferinta Monetară Internatională de la Bretton Woods;
d) căderea regimului comunist în Europa de Est, fapt ce a marcat trecerea la economia de
piată a tărilor din această regiune.
ANS: A
6. Trecerea la economia globală s-a făcut treptat si, în ordine cronologică, această trecere
a fost marcată de o serie de evenimente si procese, printre care:
1) anii 70 caracterizati de criza petrolului si renuntarea la sistemul cursurilor fixe adoptat
la Bretton Woods, precum si de preocupare constantă de restructurare a relatiilor
economice si a celor financiar-monetare;
2) debutul pietei eurodolarilor, la Londra, în anii 1950, ca o măsură de răspuns la politica
guvernului britanic, de control asupra capitalurilor detinute în lire sterline
3) primul război mondial care va determina, la rândul său, un nou flux financiar si
monetar international; de data aceasta, fluxul financiar-monetar pleacă din spre Germania
spre tările aliate;
4) crizele financiare din anii 1971 si 1973 au condus la prăbusirea sistemului de la
Bretton Woods, prin trecerea la sistemul cursurilor flotante;
5) prima Conferintă monetară internatională din 1922, care a avut loc la Genova (Italia);
6) tratatul asupra zonei nord-americane de comert liber (NAFTA, noiembrie 1993), urmat
de Conferinta privitoare la zona Asia-Pacific (APEC). Procesul de lărgire a Uniunii
Europene, demarat în 1995, prin integrarea de noi membrii cu drepturi depline, proces
care continuă si în prezent.
a) 1,2,3;
b) 2,4,6;
c) 3,4,5;
d) 2,4,5;
ANS: B
7. Într-o acceptiune modernă, finantele internationale reprezintă:
a) un domeniu multidisciplinar, unde se întâlnesc, pe lângă teoria relatiilor internationale,
elemente de macroeconomie si teorie microeconomică a finantelor, iar în planul
verificărilor empirice se recurge, adesea la elemente de statistică sau econometrie
b) activitatea financiară, de credit si monetară desfăsurată pe plan international, în
legătură cu evaluarea, finantarea/creditarea si circulatia monetară determinate de relatiile
economice, politice, culturale, sportive, militare etc. internationale
c) fluxurile financiare internationale ce se derulează în cadrul unor segmente monetar-
financiare ale pietei mondiale, cum ar fi: pietele monetare internationale, pietele
creditului international, piata internatională de capital, piata internatională de schimb
monetar, pietele investitiilor internationale
d) un domeniu de studiu ce se referă la conditiile de reglementare a tranzactiilor între
state, fie că este vorba de bunuri si servicii sau constituie miscări de capital, inclusiv
studiul institutiilor implicate, precum si cel al pietelor internationale aferente
ANS: A
8. Obiectul de studiu al disciplinei finante internationale este:

ANS: B
9. Fluxurile financiare internationale se derulează în cadrul:

a) unui domeniu multidisciplinar, unde se întâlnesc, pe lângă teoria relatiilor
internationale, elemente de macroeconomie si teorie microeconomică a finantelor, iar în
planul verificărilor empirice se recurge, adesea la elemente de statistică sau econometrie
b) activitătii financiare, de credit si monetare desfăsurată pe plan international, în legătură
cu evaluarea, finantarea/creditarea si circulatia monetară determinate de relatiile
c) unor segmente monetar-financiare ale pietei mondiale, cum ar fi: pietele monetare
internationale, pietele creditului international, piata internatională de capital, piata
internatională de schimb monetar, pietele investitiilor internationale
d) unui domeniu de studiu ce se referă la conditiile de reglementare a tranzactiilor între
ANS: C
10. Privit din alt punct de vedere, domeniul de studiu al finantelor internationale se referă
la:
ANS: D
11. Componentele pe care se bazează sistemul monetar international contemporan sunt:
a) relatiile (fluxurile) financiare nationale;
b) mecanismele financiare;
c) institutiile bancar-financiare internationale;
d) reglementări financiare internationale.
Alegeti varianta falsă.
ANS: A
12. Ce nu se cuprinde în sfera de studiu a finantelor internationale, într-o acceptiune

modernă si completă:
a) Pietele financiare internationale
b) Pietele nationale de schimb monetar
c) Investitiile internationale de portofoliu
d) Finantele întreprinderii internationale
ANS: B
13. Prima Conferintă Monetară Internatională a avut loc:

a) la Bretton Woods, în 1944
b) la Paris, în 1957
c) la Genova, în 1922
d) la Fort Knox, în 1971
ANS: C
14. Obiectivul principal al Conferintei Monetare Internationale de la Bretton Woods l-a

reprezentat:
a) crearea unui sistem monetar international bazat pe sistemul cursurilor flotante;
b) crearea unei structuri monetar-financiare care, în interdependenta lor, asigură derularea
plătilor, creditului si asigurărilor internationale
c) crearea unei piete financiare internationale, care să functioneze de o manieră eficientă
d) crearea unui sistem monetar international postbelic, de natură să perfectioneze si să
completeze mecanismele monetare internationale
ANS: D
15. Sistemul monetar international reprezintă:
a) un ansamblu de componente si structuri monetar-financiare care, în interdependenta

lor, asigură derularea plătilor, creditului si asigurărilor internationale, miscarea
internatională a titlurilor de valoare prin tehnica viramentului bancar si
telecomunicatiilor, contribuind la derularea fluxurilor financiare internationale în conditii
de fluentă si stabilitate
ANS: A
16. În categoria relatiilor monetar-financiare internationale nu se includ:

a) relatiile monetare internationale
b) relatiile de schimb monetar international
c) relatiile de credit internationale
d) relatiile de plăti si garantii internationale
ANS: B
17. Relatiile monetare internationale se bazează pe:

a) o serie de monede liber convertibile, precum si pe unele monede internationale, mai
ales pe DST si EURO;
b) alocarea definitivă (investitii, ajutoare) sau pe termen lung de fonduri bănesti
mobilizate din depozitele bancare, utilizarea resurselor disponibile ale diferitelor
organisme nationale si internationale (FMI, Banca Mondială, BERD, bănci
multinationale etc.);
c) împrumuturile comerciale si financiare care constituie suportul bănesc al tranzactiilor
comerciale si de cooperare economică internatională;
d) derularea schimburilor economice internationale sub cele mai diferite forme
(comerciale, servicii, credite, investitii), utilizând tehnici de plată si garantare a plătii
consacrate în relatiile economice internationale (titluri de credite, acreditive, incasouri,
ordine de plată etc.).
ANS: A
18. Relatiile financiare internationale constau în:

ANS: B
19. Relatiile de credit internationale reprezintă:

ANS: C
20. Relatiile de plăti si garantii internationale asigură:

ANS: D
21. Fluxurile (relatiile) monetar-financiare internationale se derulează pe anumite

segmente ale pietei internationale, cum ar fi:
a) piata bancară internatională
b) piata internatională de capital
c) piata investitiilor internationale
d) piata internatională de schimb monetar
ANS: A
22. Functiile relatiilor monetar-financiare internationale sunt:

1) Functia de emisiune si utilizare a monedelor internationale
2) Functia de mijloc de plată în tranzactiile economice internationale
3) Functia de sursă de dezvoltare economică
4) Functia de valorificare a disponibilitătilor bănesti
5) Functia de tezaurizare
6) Functia de echilibrare a balantei de plăti externe
7) Functia de rambursare a datoriei sau de încasare a creantelor externe
8) Functia de utilizare a monedelor liber convertibile în tranzactiile economice
9) Functia de evaluare
a) 1,2,3,4,7,8;
b) 1,3,4,6,7,9;
c) 2,3,4,6,7,8;
d) 3,4,5,6,7,9;
ANS: B
23. Functia de evaluare a mărfurilor si serviciilor, este îndeplinită, în special, de către:

a) relatiile de credit, cât si prin utilizarea lor în depozite bancare internationale
b) soldul balantei curente (formată din mărfuri si servicii) care poate avea un sold activ
sau unul pasiv
c) monedele nationale liber convertibile (cum sunt dolarul american, lira sterlină, yenul
japonez si alte câteva monede care au o pondere importantă în totalul tranzactiilor
comerciale), precum si de cele internationale (cum ar fi DST, EURO).
d) monedele convertibile în acordarea de credite externe si efectuarea de investitii
internationale.
ANS: C
24. Functia de sursă de dezvoltare economică decurge din:

a) relatiile de credit, cât si din utilizarea lor în depozite bancare internationale
sau unul pasiv
c) utilizare monedelor nationale liber convertibile (cum sunt dolarul american, lira
sterlină, yenul japonez si alte câteva monede care au o pondere importantă în totalul
tranzactiilor comerciale), precum si de cele internationale (cum ar fi DST, EURO).
d) utilizarea monedelor convertibile în acordarea de credite externe si efectuarea de
investitii internationale.
ANS: D
25. Functia de valorificare a disponibilitătilorbănesti decurge din:
a) atât din relatiile de credit, cât si din utilizarea lor în depozite bancare internationale
sau unul pasiv
ANS: A
26. Functia de emisiune si utilizarea a monedelor internationale este conferită de:

a) atât din relatiile de credit, cât si din utilizarea lor în depozite bancare internationale
b) decizia FMI de a pune în circuitul monetar DST sau a UE de a emite noi monede
EURO
ANS: B
27. Printre mecanismele monetar-financiare internationale se numără:

a) creditul international
b) investitiile străine
c) dobânda internatională
d) fluxurile de capital international
ANS: C
28. Printre mecanismele monetar-financiare internationale se numără:

a) creditul international
b) investitiile străine
c) fluxurile de capital international
d) cursul de schimb monetar
ANS: D
29. Principalele institutii si organisme ce formează cadru institutional monetar-financiar

international sunt:
1) organisme bancar-financiare interguvernamentale mondiale;
2) organisme bancar-financiare interguvernamentale regionale;
3) organisme bancar-financiare guvernamentale nationale;

4) consortii bancare internationale permanente sau temporare;
5) bănci multinationale private;
6) bănci regionale private
7) bănci nationale private cu o pondere mare în tranzactiile monetar-financiare
internationale;
a) 1,2,4,5,7;
b) 3,4,5,6,7;
c) 1,2,3,4,6;
d) 2,3,4,5,6;
ANS: A
30. Organisme bancar-financiare interguvernamentale mondialesunt:

a) consortii bancare internationale
b) acele institutii cu participarea guvernelor prin reprezentantii băncilor centrale,
ministerelor de finante si ai altor structuri cu atributii monetar-financiare externe,
împuternicite să reprezinte statul în adunările generale sau organele de conducere ale
organismelor bancar-financiare internationale;
c) BERD (Banca Europeană pentru Reconstructie si Dezvoltare), BEI (Banca Europeană
de Investitii), BEC (Banca Centrală Europeană), care apartin UE, precum si Banca
Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Africană pentru Dezvoltare, Banca Asiatică
pentru Dezvoltare etc.;
d) bănci nationale private cu o pondere mare în tranzactiile monetar-financiare
internationale;
ANS: B
31. Organisme bancar-financiare interguvernamentale regionalesunt:

a) consortii bancare internationale
b) acele institutii cu participarea guvernelor prin reprezentantii băncilor centrale,
ministerelor de finante si ai altor structuri cu atributii monetar-financiare externe,
împuternicite să reprezinte statul în adunările generale sau organele de conducere ale
organismelor bancar-financiare internationale;
c) BERD -Banca Europeană pentru Reconstructie si Dezvoltare, BEI -Banca Europeană
de Investitii, BEC -Banca Centrală Europeană, care apartin UE, precum si Banca
Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Africană pentru Dezvoltare, Banca Asiatică
pentru Dezvoltare etc.;
d) bănci nationale private cu o pondere mare în tranzactiile monetar-financiare
internationale;
ANS: C
32. Din categoria reglementărilor monetar-financiare internationale nu fac parte:

a) Conventiile si acordurile interstatale bilaterale si multilaterale
b) Uzantele internationale
c) Reglementările elaborate de către Camera de Comert International de la Paris
d) Statutele si conventiile organismelor monetar-financiare regionale
ANS: D
33. Conventiile si acordurile interstatale bilaterale si multilaterale se referă la:

a) conventiile internationale privind cambia, biletul la ordin si cecul; acorduri comerciale,
acorduri de plăti etc., fiind obligatoriu de respectat de către toti rezidentii statelor
semnatare pentru orice tip de tranzactii economice care presupun relatii monetarfinanciare;
b) conventii privind acreditivul, incasoul, garantia de plată, conditiile generale de vânzări
etc. Acestea au caracter de recomandare, în general, însă incluse în contractele
comerciale sau legile nationale, devin obligatorii;
c) normele si reglementările elaborate de consortii bancare, organisme comerciale si
financiare, camere internationale de comert, având, în general, un caracter de
recomandare, dar incluse în contracte comerciale sau legi nationale, capătă un caracter
obligatoriu;
d) un sistem de norme, reguli, uzante si cutume, care, respectate de toti participantii la
schimburile economice internationale, asigură cooperarea si încrederea reciprocă, fluenta
tranzactiilor monetar-financiare internationale
ANS: A
34. Reglementările elaborate de către Camera de Comert International de la Paris se

referă la:
semnatare pentru orice tip de tranzactii economice care presupun relatii monetarfinanciare;

obligatoriu;
ANS: B
35. Uzantele internationale se referă la:

semnatare pentru orice tip de tranzactii economice care presupun relatii monetar-
financiare;
obligatoriu;
ANS: C
36. Reglementări monetar-financiare internationale se referă la:

semnatare pentru orice tip de tranzactii economice care presupun relatii monetar-
financiare;
obligatoriu;
ANS: D
37. În ordine cronologică, evenimentele care au precedat ordinea monetară stabilită la

Bretton woods sunt:
a) instituirea sistemul cursurilor flotante, în 1930
b) sistemul etalonului de schimb-aur, pus în aplicare, în mod progresiv la începutul sec
XX si institutionalizat prin Conferinta de la Genova, din 1922
c) instituirea sistemul etalonului-aur, aplicat începând cu anul 1850;
d) Conferinta de la Genova, din 1922
ANS: A
38. Conferinta monetară de la Bretton Woods a avut loc în anul:

a) 1930
b) 1944
c) 1922
d) 1971
ANS: B
39. Principalele obiective ale Conferintei monetare si financiare a Natiunilor Unite,

desfăsurată la Bretton-Woods au fost:
a) revizuirea regulilor de functionare a sistemului monetar international;
b) instaurarea unui regim de schimb în măsură să evite haosul postbelic;
c) instaurarea unui regim de schimb bazat pe sistemul cursurilor flotante;
d) înfiintarea unei institutii internationale însărcinate să supravegheze buna functionare a
reglementărilor internationale.
ANS: C
40. Tezele care au stat la baza sistemului instituit la Bretton Woods au fost:
a) Planul Marshal sustinut de Marea Britanie si Planul Statelor Unite, elaborat de Keynes
b) Planul Harry White sustinut de Marea Britanie si Planul Statelor Unite, elaborat de
M. Friedman
c) Planul M. Friedman sustinut de Marea Britanie si Planul Statelor Unite, elaborat de
Marshal
d) Planul Keynes sustinut de Marea Britanie si Planul Statelor Unite, elaborat de Harry
White
ANS: D
41. Planul Keynes, sustinut de către Marea Britanie la Conferinta Monetară Internatională
de la Bretton Woods din 1944, prevedea:
a) reconstructia economiilor occidentale, promovarea cresterii economice si ocuparea
deplină a fortei de muncă, precum si înfiintarea unei superbănci centrale, denumită
International Clearing Union, ce trebuia să emită, în beneficiul tărilor membre, o monedă
scripturală internatională, definită în aur, denumită BANCOR;
b) restaurarea libertătii tranzactiilor si plătilor internationale; punea accentul pe absenta
practicilor discriminatorii si pe stabilitatea cursului de schimb, precum si instituirea unui
Fond de ajutor mutual (International Stabilisation Fund), alimentat prin subscrierile
tărilor membre, care în proportie de 30% trebuiau vărsate în aur;
c) parităti fixe, ajustabile într-o marjă de fluctuatie, în raport cu dolarul, de ±1%; un
sistem de etalon de schimb-aur;
d) un cod de bună conduită, în ceea ce priveste mecanismele de ajustare a cursului de
schimb; procedură de credit international mutual
ANS: A
42. Planul lui Harry White, sustinut de către Statele Unite la Conferinta Monetară
Internatională de la Bretton Woods din 1944, prevedea:
a) reconstructia economiilor occidentale, promovarea cresterii economice si ocuparea
deplină a fortei de muncă, precum si înfiintarea unei superbănci centrale, denumită
International Clearing Union, ce trebuia să emită, în beneficiul tărilor membre, o monedă
scripturală internatională, definită în aur, denumită BANCOR;
b) restaurarea libertătii tranzactiilor si plătilor internationale; punea accentul pe absenta
practicilor discriminatorii si pe stabilitatea cursului de schimb, precum si instituirea unui
Fond de ajutor mutual (International Stabilisation Fund), alimentat prin subscrierile
tărilor membre, care în proportie de 30% trebuiau vărsate în aur;
c) parităti fixe, ajustabile într-o marjă de fluctuatie, în raport cu dolarul, de ±1%; un
sistem de etalon de schimb-aur;
d) un cod de bună conduită, în ceea ce priveste mecanismele de ajustare a cursului de
schimb; procedură de credit international mutual
ANS: B
43. Regulile si principiile fundamentale stabilite la Conferinta Internatională de la Bretton

Woods, în urma confruntării celor două planuri (cel american si cel britanic), au fost
următoarele:
a) multilateralismul;
b) convertibilitatea monedelor;
c) reconstructia economiilor occidentale;
d) interdictia practicilor discriminatorii.
ANS: C
44. Compromisul între tezele sefilor celor două delegatii oficiale ce au participat la
Conferinta Monetară Internatională de la Bretton Woods, a condus la un sistem
caracterizat prin patru elemente fundamentale:
1) parităti fixe, ajustabile într-o marjă de fluctuatie, în raport cu dolarul, de ±1%;
2) multilateralismul;
3) un sistem de etalon de schimb-aur;
4) un cod de bună conduită, în ceea ce priveste mecanismele de ajustare a cursului de
schimb;
5) reconstructia economiilor occidentale;
6) procedură de credit international mutual.
a) 2,4,5,6.
b) 3,4,5,6.
c) 1,2,4,5.
d) 1,3,4,6.
Alegeti varianta corectă.
ANS: D
45. Fondul Monetar international a fost creat în urma conferintei Monetare Internationale
de la Bretton Woods în anul:
a) 1945
b) 1944
c) 1922
d) 1957
ANS: A
46. Înlocuirea sistemului cursurilor fixe cu cele flotante a fost cauzată de mai multi
factori conjuncturali, care, prezentati în ordine cronologică, sunt:
1) 1958, deficitului balantei comerciale americane si cresterea volumului dolarilor
detinuti de nerezidenti în afara SUA;
2) pentru a împiedica efectul speculativ, SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, italia,
Belgia, Olanda si Elvetia au instituit pool-ul aurului;
3) 1962, declansarea crizei datoriei externe la nivel mondial,
4) în iunie 1967, Franta iese din acord, urmată de către Marea Britanie, în noiembrie
1967;
5) în 1950, debutul pietei eurodolarilor, la Londra;
6) pe 17 mai 1968, piata aurului de la Londra a fost închisă, iar în zilele ce au urmat poolul
aurului a fost desfiintat;
7) în 1957, înfiintarea pietei comune, prin Tratatul de la Roma;
8) noiembrie 1967-august 1971, perioadă marcată de o serie de devalorizări si reevaluări,
însotite sau provocate de mai multe crize speculative, care au destabilizat, pur si simplu,
sistemul cursurilor fixe;
9) 1987, adoptarea Actului Unic European;
10) august 1971, valoarea rezervelor în aur de la Fort Knox a scăzut sub pragul de 10
miliarde de dolari, si astfel, convertibilitatea dolarului în aur a fost suspendată, sistemul
de la Bretton-Woods încetând să mai functioneze.
a) 1,3,4,5,9,10;
b) 1,2,4,6,8,10;
c) 3,4,6,7,8,9;
d) 3,5,6,7,8,9.
ANS: B
47. La 18 decembrie 1971, la reuniunea tărilor membre ale „G10”, care a avut loc la
Washington, s-a decis reinstituirea sistemului cursurilor fixe, cu o lărgire a marjelor de
fluctuatii fată de dolar de:
a) ± 1,5%
b) ± 1%
c) ± 2,25%
d) ± 2,5%
ANS: C
48. Generalizarea sistemului cursurilor flotante pentru toate devizele a avut loc în anul:
a) 1971
b) 1970
c) 1972
d) 1973
ANS: D
49. Printre avantajele sistemului cursurilor fixe se numără:

a) a oferit un cadru stabil schimburilor comerciale, stabilitate relativă, totusi, datorită
reevaluărilor si devalorizărilor ce au marcat perioada 1944-1973, însă comparativ cu cele
din perioada 1978-1983, această stabilitate a fost totusi reală.
b) a eliminat speculatiile fără risc, deoarece cursurile la vedere sau la termen nu mai sunt
garantate prin interventia băncii centrale
c) a permis operatorilor să speculeze fără riscuri si să inducă un val de speculatie
destabilizant.
d) a lăsat pe seama pietei determinarea cursurilor de schimb, ceea ce pentru întreprinderi,
reprezintă un important dezavantaj, oferind incertitudine asupra rezultatelor financiare
ANS: A
50. Printre avantajele sistemului cursurilor flotante se numără:

destabilizant.
ANS: B
51. Printre dezavantajele sistemului cursurilor fixe se numără:

destabilizant.
ANS: C
52. Printre dezavantajele sistemului cursurilor flotante se numără:

destabilizant.
ANS: D
53. Sistemul monetar international poate fi definit ca:
a) ca un cod de conduită în dirijarea comportamentului monetar într-o lume caracterizată
prin interdependentă.
b) o reglementare a raporturilor de plăti si de lichidare a angajamentelor existente între
regiuni, fiind determinată de schimburile comerciale, de miscările de capitaluri si de
cresterea economică
c) unui ansamblu de norme de conduită monetară natională incluse în statutul Fondului
Monetar International.
d) un sistem de tranzactii cu active bancare nonnegociabile
ANS: A
54. Sistemul monetar international actual este guvernat de regimul flotării dirijate a
monedelor, fiind caracterizat prin următoarele trăsături:
a) este multipolar
b) bazat pe un sistem al cursurilor fixe
c) bancarizat
d) bazat pe determinarea financiară a cursurilor de schimb
ANS: B
55. Caracterul multipolar al sistemului monetar international actual derivă din:

a) faptul că miscările financiare, oricare ar fi caracterul lor, speculativ sau investitii
directe, pe termen scurt sau lung, constituie, în prezent, principalul determinant al
cursului de schimb;
b) faptul că există un ansamblu de norme de conduită monetară internatională incluse în
statutul Fondului Monetar International;
c) faptul că există mai multe monede internationale (pe lângă USD, EURO si yenul
japonez care au înlocuit treptat marca germană si lira sterlină) ce stau la baza sistemului;
d) faptul că băncile private detin un rol primordial.
ANS: C
56. Caracterul bancarizat al sistemului monetar international actual derivă din:

cursului de schimb;
ANS: D
57. Sistemul monetar international actual se bazează pe determinarea financiară a

cursurilor de schimb, lucru ce derivă din:
cursului de schimb;
ANS: A
58. Etapele aparitiei economiei financiare sunt următoarele:

a) într-o primă etapă, activitătile financiare însoteau doar schimburile de mărfuri;
b) într-o a doua etapă, activitătile financiare se derulau concomitent cu schimburile
comerciale, datorită evolutiei fără precedent a informaticii
c) într-o a treia etapă, activitătile financiare precedau sau urmau schimburile.
d) în a patra etapă au apărut europietele, respectiv s-au dezvoltat fluxurile financiare pure.
ANS: D
59. Acceptiunile specialistilor privind conceptul de piată financiară sunt:

1) După tipul activelor care se negociază si mecanismul prin care acestea sunt introduse
în circuitul economic, piata financiară este formată din trei mari sectoare, constituite ca
piete distincte: piata bancară, piata monetară si piata de capital.
2) Multi autori din literatura de specialitate română si străină, evidentiază existenta
similitudinii între piata financiară si piata de capital.
3) Piata financiară este asimilată pietei interbancare, respectiv operatiunilor cu active pe
termen mediu si scurt
4) Doctrina anglo-saxonă si, în primul rând, cea americană, defineste termenul de piată
financiară ca fiind totalitatea tranzactiilor cu instrumente monetare (piata monetară) si cu
titluri pe termen lung (piata de capital).
5) Piata financiară, respectiv operatiunile cu valori mobiliare, este un segment al pietei de
capital, alături de piata creditului si piata monetară.
6) Conform specialistilor, piata financiară poate fi considerată un segment al pietei
internationale de schimb monetar.
7) Piata financiară poate fi interpretată tinând cont de două principii, si anume: alocarea
definitivă de resurse financiare si alocarea temporară de fonduri financiare
8) Piata financiară este formataă din două mari sectoare: sectorul bancar sau piata
creditului si sectorul titlurilor financiare sau piata financiară în sens restrâns.
a) 1,2,3,5,6,7;
b) 2,3,4,6,7,8;
c) 1,2,4,5,7,8;
d) 3,4,5,6,7,8;
ANS: C
60. Caracteristica esentială a pietei financiare, este:

a) alocarea pe termen scurt de resurse financiare sub formă de credite sau tranzactii cu
titluri de credit (cambii, bilete la ordin, etc)
b) alocarea de credite pe termen mediu (3-6 ani), de regulă, sub formă de eurocredite
financiare.
c) alocarea de credite pe termen lung, de regulă, sub formă de credite comerciale.
d) perioada lungă si foarte lungă a alocării de fonduri bănesti, precum si neprecizarea
perioadei de restituire a fondurilor alocate.
ANS: D
61. Caracteristic pietei monetare internationale, este:

financiare.
ANS: A
62. Caracteristic pietei creditului internationale, este:
financiare.
ANS: B
63. Procesul de internationalizare a sistemului bancar s-a conturat încă din epoca
Renasterii si a continuat în timp, astfel încât el a cunoscut mai multe valuri de integrare
pe plan mondial, respectiv:
a) între 1870 si până la începutul primului război mondial, a avut loc miscarea
internatională a capitalurilor, suprematia detinând-o băncile de afaceri si băncile
coloniale britanice.
b) între cele două războaie mondiale, se conturează caracterul distinct al rivalitătii
financiare anglo-americane, de suprematie a New York-ului asupra Londrei, val care a
fost stopat, însă, de criza economică din 1929.
c) un alt val l-a reprezentat afirmarea Japoniei, drept mare putere financiară, pe parcursul
deceniului al optulea, ca sursă a împrumuturilor externe.
d) un alt val a fost demarat la începutul anilor ’60 de către marile bănci comerciale
americane, care datorită reglementărilor nationale foarte rigide ce le constrângea
activitatea, le împiedica diversificarea si dezvoltarea activitătilor în interior, au decis să se
situeze în City-ul londonez, care se bucura de o legislatie bancară liberală.
ANS: C

64. Printre metodele utilizate, de-a lungul timpului, în procesul de internationalizare a
sistemului bancar se numără:
1) adoptarea Actului Unic European (1987) si, ulterior crearea pietei unice (1992)
2) intensificarea legăturilor internationale traditionale, în baza acordurilor de
corespondentă,
3) expansiunea autocentrată, ce constă în organizarea de bănci transnationale, cu propria
lor retea de filiale, cu participarea majoritară a băncii-mamă.
4) orientarea companiilor americane, în anii 1960, spre operatiuni internationale;
5) deschiderea unei sucursale – forma cea mai directă de implantare în străinătate
6) înfiintarea de societăti mixte bancare, care, reprezintă, în prezent, o reminiscentă a
relatiilor economice est-vest.
7) realizarea procesului de internationalizare într-o manieră indirectă sau partajată,
tranzitorie sau permanentă, în cadrul sindicatelor sau consortiilor bancare internationale
8) debutul crizei datoriei externe, în 1982.
a) 1,3,4,6,8
b) 1,2,3,5,8
c) 2,4,5,7,8
d) 2,3,5,6,7.
ANS: D
65. Procesul de internationalizare a sistemului bancar a fost sustinut de reglementări în
domeniu, precum:
a) Conventia de la Basel (1974)
b) Tratatul de la Roma (1957)
c) Actul Unic European (1987)
d) Tratatul de la Paris (1952)
ANS: A
66. Principalele prevederi ale Conventiei de la Basel referitoare la adecvarea capitalului,

sunt:
1) minim 8% din activele ajustate în functie de risc trebuie să fie detinute sub formă de
capital de bază, structurat în capital de rang I si capital de rang II;
2) responsabilitate conjugată a tării de origine si a celei de primire;
3) minim 50% din capitalul băncii trebuie să fie capital de rang I, compus din capital
social (fondurile actionarilor) si rezervele declarate, obtinute din profitul nerapartizat;
4) controlul solvabilitătii este asigurat de tara de origine pentru sucursalele aflate în
străinătate si de cele ale tărilor de primire pentru filiale.
5) restul capitalului de bază, poate fi format din capital de rang II (sau capital
suplimentar) constituit din rezerve nedeclarate si rezerve din reevaluări;
6) sunt luate în considerare elemente din afara bilantului, cum ar fi garantiile;
7) fiecare tară poate sa-si stabilească si să aplice propriile criterii de adcvare a capitalului,
însă nivelul minim este cel stabilit prin Conventia de la Basel;
8) controlul lichiditătii bancare este realizat de tara de primire, institutiile străine trebuind
să se conformeze legilor din tara de primire;
a) 1,2,4,5,8
b) 1,3,5,6,7
c) 3,5,6,7,8
d) 1,2,4,6,8
ANS: B
67. Indicatorul de adecvare a capitalului se determină ca raport între:

a) active ajustabile si capital disponibil
b) capitalul de rang I si capitalul de bază
c) capital disponibil si active ajustabile
d) capitalul de rang II si activele ajustabile
ANS: C
68. Procesul de internationalizare a sistemului bancar a fost sustinut de reglementări în

domeniu, precum:
a) Tratatul de la Paris (1952)
b) Tratatul de la Roma (1957)
c) Actul Unic European (1987)
d) Prima Directivă de Coordonare Bancară stabilită de către UE (1977)
ANS: D
69. Capitalul de bază al unei bănci este format din:

a) capital de rang I (în proportie de minim 50%) si capital de rang II;
b) capital social (fondurile actionarilor) si rezervele declarate, obtinute din profitul
nerapartizat;
c) rezerve nedeclarate si rezerve din reevaluări;
d) rezerve nedeclarate si rezerve din reevaluări, precum si elemente din afara bilantului –
garantiile.
ANS: A
70. Capitalul de rang I al unei bănci este format din:

nerapartizat;
garantiile.
ANS: B
71. Capitalul de rang II al unei bănci este format din:

nerapartizat;
garantiile.
ANS: C
72. Ratia internatională de solvabilitate (sau ratia Cooke) se determină după relatia:
a) [fonduri proprii / (activ bilantier + elemente extrabilantiere)] < 8
b) [(activ bilantier + elemente extrabilantiere) /fonduri proprii ] > 8
c) [(activ bilantier + elemente extrabilantiere) /fonduri proprii ] < 8
d) [fonduri proprii / (activ bilantier + elemente extrabilantiere)] > 8
ANS: D
73. Reglementare internatională în domeniul bancar, Acordul Basel II, a apărut în anul:
a) 2003
b) 1992
c) 1987
d) 1999
ANS: A
74. Acordul Basel II utilizează un concept bazat pe trei piloni (“three pillars”), respectiv:
a) supravegherea sistemului
b) controlul lichiditătii bancare să fie realizat de tara de primire, institutiile străine
trebuind să se conformeze legilor din tara de primire
c) majorarea capitalului băncii în concordantă cu trei elemente principale ale riscului:
riscul de creditare, riscul operational si riscul de piată
d) disciplină bancară
ANS: B
75. Reglementare internatională în domeniul bancar, Acordul Basel II, a intrat în vigoare
începând cu anul:
a) 2003
b) 1992
c) 2007
d) 1999
ANS: C
76. Prima Directivă de Coordonare Bancară, adoptată de Uniunea Europeană în 1977,

prevedea:
1) a fost definit conceptul de „institutie de credit”;
2) au fost precizate conditiile necesare pentru acordarea autorizatiei în domeniul bancar.
3) stabilirea capitalului minim pentru o bancă la suma de 5 milioane ECU;
4) actionarii importanti trebuiau să fie verificati din punct de vedere al credibilitătii si să
fi fost acceptati de către autoritătile de control;
5) institutiile de credit puteau să-si constituie sucursale, sau să-si ofere serviciile în cadrul
UE, fără autorizarea tării gazda, deoarece ele benficiau de o licentă unică bancară, care
era acordată de către tara de origine
6) Prin această Directivă a fost luată în considerare aplicarea reglementărilor tării gazdă
pentru sucursalele băncilor din alte tări memebre ale UE
a) 3,4,5
b) 2,4,6
c) 1,3,5
d) 1,2,6
ANS: D
77. A Doua Directivă de Coordonare Bancară, adoptată de Uniunea Europeană în 19881989,
prevedea:
1) a fost definit conceptul de „institutie de credit”;
2) au fost precizate conditiile necesare pentru acordarea autorizatiei în domeniul bancar.
3) stabilirea capitalului minim pentru o bancă la suma de 5 milioane ECU;
4) actionarii importanti trebuiau să fie verificati din punct de vedere al credibilitătii si să
fi fost acceptati de către autoritătile de control;
5) institutiile de credit puteau să-si constituie sucursale, sau să-si ofere serviciile în cadrul
UE, fără autorizarea tării gazda, deoarece ele benficiau de o licentă unică bancară, care
era acordată de către tara de origine
6) Prin această Directivă a fost luată în considerare aplicarea reglementărilor tării gazdă
pentru sucursalele băncilor din alte tări memebre ale UE
a) 3,4,5
b) 2,4,6
c) 1,3,5
d) 1,2,6
ANS: A
78. Fluxurilor financiare contemporane, sunt caracterizate de următoarele aspecte:

a) cresterea si diversificarea portofoliilor financiare;
b) suprimarea, în foarte multe tări, a reglementărilor protectioniste si controlului asupra
schimbului monetar,
c) substituirea progresivă a activelor financiare;
d) cresterea mobilitătii internationale a capitalurilor.
ANS: B
79. Integrarea financiară la nivel mondial, este un proces amplu si complex, care s-a
realizat prin diverse modalităti, si anume:
a) integrare indirectă, prin intermediul transnationalizării bancare si a finantelor globale
b) integrare directă, cu ajutorul europietelor
c) integrare indirectă, cu ajutorul europietelor
d) multipolarizarea activitătii eurobancare
ANS: C
80. Tendintele actuale de pe piata financiară internatională de policentrism monetar, au

determinat polarizări în trei directii:
a) întărirea centrelor financiare traditionale din Europa;
b) dezvoltarea de noi centre financiare;
c) multiplicarea centrelor off-shore;
d) aparitia si extinderea centrelor financiar-bancare regionale.
Alegeti varianta de răspuns neadevărată.
ANS: D
81. Conform descoperirilor arheologice, se pare că primele monede propriu-zise au fost

bătute în:
a) Europa, în sec.XIII d.Chr., din metale nepretioase
b) Asia Mică în sec. VII î.Chr., dintr-un aliaj natural de aur si argint numit electrum
c) Roma Antică în sec.II î.Chr., din aur
d) Europa, în sec.XII d.Chr., din metale nepretioase
ANS: B
82. Evolutia istorică a monedei reprezintă, în general:

a) o „dematerializare”, de la moneda metalică, la cea de hârtie si apoi, la cea scripturală
b) înlocuirea pieselor metalice, folosite ca mijloace de plată în contractele comerciale, cu
cambii si contracte notariale
c) cresterea cantitătii de metal pretios continut de monedă
d) înlocuirea metalelor pretioase pentru confectionarea monedelor, cu aliaje cu continut
metalic fără valoare intrinsecă.
ANS: A
83. Moneda internatională reprezintă:

a) în general, un lingou de metal sub formă de disc, folosită ca o formă de bani;
b) biletul de bancă care si-a făcut aparitia în Europa la sfârsitul secolului al XVIII lea,
utilizarea sa generalizându-se în timpul revolutiei franceze;
c) o monedă bancară, înscrisă într-un cont, fără a avea o reprezentare fizică, sau, altfel
spus, este o monedă scripturală
d) un titlu andosabil, respectiv transmisibil până la scadentă, într-un număr de ori aproape
nelimitat.
ANS: C
84. Moneda fiduciară reprezintă:

c) o monedă bancară, înscrisă într-un cont, fără a avea o reprezentare fizică, sau, altfel
spus, este o monedă scripturală
nelimitat.
ANS: B
85. Moneda internatională reprezintă:

c) moneda cu mare putere liberatoare si care circulă în afara granitelor statului emitent,
servind ca mijloc de plată si de rezrvă pe piata internatională
nelimitat.
ANS: C
86. De-a lungul evolutiei sale în timp, moneda a fost caracterizată, în principal de
tendinta:
a) de devalorizare, în raport cu monede nationale convertibili, recunoscute pe plan
internatioal;
b) de dematerializare, proces cu un caracter continuu si ireversibil;
c) de crestere a valorii sale intrinseci, prin cresterea continutului de metal pretios;
d) de crestere a ponderii sale în mijlocirea tranzactiilor economice internationale.
ANS: B
87. Functiile monedei pe plan international sunt:

a) etalon al valorii;
b) instrument de rezervă,
c) unitate monetară artificială
d) intermediar al schimburilor
Care din variantele de mai sus nu este adevărată?
ANS: C
88. În spatiul economiei mondiale apar o serie de particularităti ale monedelor, respectiv:
a) moneda-etalon al preturilor si mijloc de circulatie are, în primul rând, un caracter local
si politic
b) dacă la nivel national, o monedă aflată în circulatie este reglementată, controlată de
către autoritatea centrală, la nivel international nu există o procedură similară de
reglementare conjuncturală a lichiditătilor internationale, decât în stadiul de proiect
c) o altă particularitate a monedelor în spatiul economiei mondiale decurge atât din
functia de monedă de rezervă, cât si din functia de monedă vehiculară (mijloc de plată si
circulatie).
d) moneda-etalon al preturilor si mijloc de circulatie are, de asemenea, un caracter
transnational
ANS: D
89. Care dintre categoriile de monede de mai jos fac parte din categoria monedelor
internationale:
a) moneda transnatională si unităti monetare artificiale;
b) cambia si biletul la ordin;
c) DST si trata;
d) USD si monedele nationale cu convertibilitate limitată.
ANS: A
90. Moneda transnatională reprezintă:

a) acea monedă natională ce serveste drept mijloc de plată între regiuni si care circulă
într-un spatiu geografic delimitat de reglementări
b) acea monedă natională ce serveste drept mijloc de plată între natiuni si care circulă în
spatii nationale, altele decât cele ale tării de emisiune
c) instrumente monetare si unităti de cont emise de organismele financiare internationale
d) instrumente monetare emise de organismele financiare nationale
ANS: B
91. În perioada postbelică, moneda-cheie a sistemului de schimb international, era:

a) DM
b) GBP
c) USD
d) YJ
ANS:C
92. O cerintă, necesară, dar nu si suficientă, ca o monedă natională să fie ridicată la rang
de monedă-cheie (internatională), o reprezintă:
a) să fie instrument monetar si unitate de cont emisă de organismele financiare
internationale
b) să fie mijloc de măsurare a valorii
c) să fie mijloc de plată în tranzactiile comerciale regionale
d) convertibilitatea
ANS: D
93. O cerintă importantă, ca o monedă natională să fie ridicată la rang de monedă-cheie

(internatională), este:
a) să reprezinte o economie relativ importantă, ca potential comercial si investitional
b) să fie mijloc de măsurare a valorii
c) să fie mijloc de plată în tranzactiile comerciale regionale
d) să fie instrument monetar si unitate de cont emisă de organismele financiare
internationale
ANS: A
94. Pe lângă cele trei functii clasice, recunoscute pe plan intern, pe plan international
monedei i se atribuie si atributele de:
a) acceptare-lichiditate
b) creditare
c) stabilitate-previzionare
d) închidere sau buclaj al circuitului financiar international
ANS: B
95. În domeniu monetar, se poate remarca faptul că pe piata internatională există trei
monede dominante, fiecare dintre ele detinând, cu predilectie, o functie specifică, si
anume:
a) dolarul american, revendică functia de instrument de plată cel mai răspândit la nivel
comercial;
b) yenul japonez, joacă rolul de monedă apartinând creditorului, datorită pozitiei
creditoare nete, din ultimii ani, ai Japoniei;
c) lira sterlină, îndeplineste functia de instrument principal de rezervă, având o pondere
importantă în activele de rezervă ale mai multor state
d) EURO, îndeplineste functia de instrument de plată si functia de instrument de rezervă.
ANS: C
96. Unitatea monetară artificială (UMA) este:

a) o unitate de cont, emisă de organisme financiare regionale
b) unitatea monetară a unei institutii bancare internationale
c) unitatea monetară a unei institutii bancare regionale
d) o unitate de cont exprimată sub forma unei medii ponderate, calculată pe baza
monedelor nationale selectionate
ANS: D
97. UMA oficiale se calculează ca medii ponderate a mai multor monede selectionate.
Ponderea fiecărei monede în cadrul cosului se determină în functie de anumiti factori, si
anume:
1) reducerea costurilor tranzactionale prin utilizarea unor monede cunoscute;
2) PIB al tării în cauză;
3) volumul comertului international;
4) cresterea profitului, ca urmare a schimbului monetar, prin utilizarea în cadrul cosului
numai a acelor monede consacrate ca monede puternice;
5) reducerea riscurilor legate de fluctuatiile cursurilor de schimb, prin alegerea unor
monede cu evolutii de curs corelate si compensatorii;
6) rolul monedei respective ca monedă internatională de rezervă.
a) 2,3,6
b) 1,4,5
c) 3,4,6
d) 1,3,5
ANS: A
98. UMA private se calculează ca medii ponderate a mai multor monede selectionate.
Ponderea fiecărei monede în cadrul cosului se determină în functie de anumiti factori, si
anume:
1) reducerea costurilor tranzactionale prin utilizarea unor monede cunoscute;
2) PIB al tării în cauză;
3) volumul comertului international;
4) cresterea profitului, ca urmare a schimbului monetar, prin utilizarea în cadrul cosului
numai a acelor monede consacrate ca monede puternice;
5) reducerea riscurilor legate de fluctuatiile cursurilor de schimb, prin alegerea unor
monede cu evolutii de curs corelate si compensatorii;
6) rolul monedei respective ca monedă internatională de rezervă.
a) 2,3,6
b) 1,4,5
c) 3,4,6
d) 1,3,5
ANS: B
99. DST oficial reprezintă:
a) o unitate de cont, emisă de BRI în 1973 în sprijinul sistemului cursurilor flotante

stabilite la Bretton Woods
b) o unitate de cont, emisă de BIRD în 1970 în sprijinul sistemului cursurilor flotante
stabilite la Bretton Woods
c) o valoare de rezervă fiduciară creată de FMI în 1969 în sprijinul sistemului cursurilor
fixe stabilite la Bretton Woods, ca supliment la valorile de rezervă existente
d) o unitate de cont, emisă de BEC în 1961 în sprijinul sistemului aur-devize instituit la
Genova în 1922
ANS: C
100. Printre trăsăturile DST privat se numără:

1) presupune un contract între părtile private interesate, în scopul utilizarii acestuia ca
instrument de plată
2) a fost creat în baza unui accord al FMI cu guvernele membre în vederea suplimentării
rezervelor internationale
3) a fost utilizat pentru prima oară de către institutiile bancare Bank Keyser Ullman si
Chase Manhattan Bank, în 1975, care au introdus depozitele în DST
4) a fost creat de către o organizatie oficială
5) tehnica realizării depozitelor în DST constă în transformarea unor depozite în monedă
natională cu calcularea dobânzilor la termen, fie în monedele componente ale cosului, fie
într-o monedă prestabilită, conform prevederilor din contractul de deposit
a) 2,4,5
b) 1,3,4
c) 1,2,3
d) 1,3,5
ANS: D
101. Printre trăsăturile DST oficial se numără:

1) presupune un contract între părtile private interesate, în scopul utilizarii acestuia ca
instrument de plată
2) a fost creat în baza unui accord al FMI cu guvernele membre în vederea suplimentării
rezervelor internationale
3) a fost utilizat pentru prima oară de către institutiile bancare Bank Keyser Ullman si
Chase Manhattan Bank, în 1975, care au introdus depozitele în DST
4) a fost creat de către o organizatie oficială
5) tehnica realizării depozitelor în DST constă în transformarea unor depozite în monedă
natională cu calcularea dobânzilor la termen, fie în monedele componente ale cosului, fie
într-o monedă prestabilită, conform prevederilor din contractul de deposit
a) 2,4
b) 1,3
c) 1,2
d) 3,5
ANS: A
102. Teoria economică mentioneaza că prin convertibilitate se întelege

a) însusirea conferită de un organism financiar international unei monede cu o pondere
semnificativă în tranzactiile comerciale internationale
b) însusirea conferită de stat monedei sale oficiale de a circula liber pe plan international
c) însusirea conferită de un organism financiar regional unei monede, pentru a putea
circula liber în spatiul respectiv
d) capacitatea unei monede nationale de a putea fi schimbată cu o altă monedă, numai pe
teritoriul tării în cauză
ANS: B
103. Printre avantajele pe care le oferă economiei nationale, convertibilitatea se numără:

1) Posibilitatea de a determina cât mai exact eficienta comertului exterior
2) Atingerea unui înalt nivel de dezvoltare economică
3) Produsele tării cu monedă convertibilă se află într-o concurentă reală cu cele ale
celorlalte state
4)Producatorii se vor orienta, cu prioritate, spre acele produse care sunt cerute la export
5) Realizarea unei structuri a preturilor apropiată de cea de pe piata mondială
6) Stabilirea unui curs real, fundamentat economic al monedei nationale
7) Iara respectivă îsi poate lărgi si multilateraliza schimburile cu alte state pe bază de
plăti fective în moneda natională
8) Constituirea unor rezerve în monedă străină forte
a) 1,5,6,7
b) 3,4,5,8
c) 1,3,4,7
d) 2,5,6,8
ANS: C
104. Pentru trecerea la convertibilitate a unei monede nationale trebuie avute în vedere si
totodată îndeplinite o serie de conditii, precum:
2) Atingerea unui înalt nivel de dezvoltare economică
celorlalte state
5) Realizarea unei structuri a preturilor apropiată de cea de pe piata mondială
7) Iara respectivă îsi poate lărgi si multilateraliza schimburile cu alte state pe bază de
plăti fective în moneda natională
8) Constituirea unor rezerve în monedă străină forte
a) 1,5,6,7
b) 3,4,5,8
c) 1,3,4,7
d) 2,5,6,8
ANS: D
105. Printre formele propriu-zise de convertibilitate putem aminti:

a) convertibilitate internă
b) convertibilitate externă
c) convertibilitate deplină
d) convertibilitate limitată
ANS: A
106. Printre dezavantajele (riscurile) pe care le implică trecerea la convertibilitatea, se

numără:
2) Convertibilitatea exercită o presiune foarte mare asupra rezervelor monetare proprii
celorlalte state
5) Introducerea convertibiliăttii poate aduce cu sine efectele inflatiei externe
a) 1,6
b) 2,5
c) 3,4
d) 5,6
ANS: B
107. Piata monetară internatională reprezintă:

a) acea piată pe care se vând/se cumpără titluri noi emise, ea având rolul de plasare a
emisiunilor de titluri imobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe
termen mediu si lung, atât pe pietele interne, cât si pe piata internatională de capital
b) acea piată pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja în circulatie, în urma
emisiunii care a avut loc pe piata primară, si unde se oferă detinătorilor de actiuni si
obligatiuni să le valorifice
c) una din principalele componente ale pietei financiare internationale, având un rol
deosebit în atragere si plasarea de fonduri, precum si în vânzarea/cumpărarea de
instrumente financiare pe termen scurt
d) piata în cadrul căreia băncile din sindicatul de garantie si plasament si intermediarii
financiare cumpără titluri în bloc, cu ocazia lansării unui nou împrumut
ANS: C
108. Piata monetară internatională prezintă anumite caracteristici generale, respectiv:

a) Grad ridicat de concurentă
b) Absenta reglementărilor
c) Natura „en-gros” a operatiunilor
d) Existenta de active financiare disponibile într-o cantitate semnificativă
ANS: D
109. Principalii actori ai pietei monetare internationale sunt:

a) băncile comerciale,
b) băncile de investitii,
c) societătile de asigurare,
d) fondurile de pensii,
ANS: A
110. Lichiditatea internatională se defineste ca fiind:

a) capacitatea unei unităti economice de a plăti oricând si imediat, orice datorie exigibilă
b) totalitatea mijloacelor de plată în străinătate, de care dispune o tară, care pot fi usor si
imediat transformabile în bani, indiferent dacă aceste mijloace sunt detinute de banca
centrală sau de alte bănci sau subiecti economici din tara respectivă
c) totalitatea rezervelor de mijloace de plată nationale de care o tară are nevoie pentru a
face fată eventualelor fluctuatii temporare ale veniturilor si cheltuielilor externe
d) capacitatea unei institutii financiar bancare regionale de a plăti oricând si imediat,
orice datorie exigibilă
ANS: B
111. Conceptul de lichiditate se referă, în general, la:

a) totalitatea rezervelor de mijloace de plată nationale de care o tară are nevoie pentru a
face fată eventualelor fluctuatii temporare ale veniturilor si cheltuielilor externe
b) totalitatea mijloacelor de plată în străinătate, de care dispune o tară, care pot fi usor si
imediat transformabile în bani, indiferent dacă aceste mijloace sunt detinute de banca
centrală sau de alte bănci sau subiecti economici din tara respectivă
c) capacitatea unei unităti economice de a plăti oricând si imediat, orice datorie exigibilă
d) capacitatea unei institutii financiar bancare regionale de a plăti oricând si imediat,
orice datorie exigibilă
ANS: C
112. Lichiditatea internatională este formată din:

a) rezervele monetare internationale aflate la banca centrală
b) creditele internationale acordate de organismele internationale
c) facilitătile temporare pe care băncile centrale si le acordă pe bază de reciprocitate
d) activele de rezervă ale unui stat aflate la o bancă comercială importantă în peisajul
economiei tării în cauză
ANS: D
113. În structura activelor de rezervă monetară internationale intră:

a) unitătile de cont monetare artificiale, emise de către diverse consortii bancare cu
caracter regional, cum ar fi EURCO, EUA, ARCRU, IFU, B-UNIT, AMU
b) monede nationale convertibile cu o largă utilizare în tranzactiile economice
internationale si care se bucură de credibilitatea altor bănci centrale (cum ar fi, lira
sterlină, dolarul american, marca germană, francul francez)
c) aurul monetar
d) monedele internationale, respectiv DST emise de către FMI si moneda unică
europeană, EURO, emisă de către UE
ANS: A
114. Pozitia de rezervă la FMI a unui stat, reprezintă:

a) capitalul format din: 25% aur sau monede liber utilizabile, si 75% monedă natională,
aflate într-un cont la banca centrală a statului membru de care Fondul se poate folosi
pentru a acorda credite altor state cu deficit de balantă
b) virările în plus la FMI, peste cota de rezervă cu care participă, făcută în monedă
natională în raport cu disponibilitătile Fondului în această monedă
c) capitalul format din: 25% monede internationale, si 75% monede liber convertibile,
aflate într-un cont la banca centrală a statului membru de care Fondul se poate folosi
pentru a acorda credite altor state cu deficit de balantă
d) capitalul format din: 25% monede internationale, si 75% aur monetar, aflate într-un
cont la banca centrală a statului membru de care Fondul se poate folosi pentru a acorda
credite altor state cu deficit de balantă
ANS: B
115. Printre functiile activelor de rezervă se numără:

1) cresterea credibilitătii si solvabilitătii tării pe plan extern
2) sporirea productiei autohtone de aur si cumpărarea unei părti a acesteia de către banca
centrală
3) sursă de echilibrare a balantei de plăti curente
4) utilizarea unei părti din excedentul monetar al balantei de plăti curente ca sursă de
sporire a rezervelor monetare ale băncii centrale
5) alocarea periodică de către FMI a DST în favoarea statelor membre
6) conditie de trecere la convertibilitatea monetară de cont curent si pentru realizarea
convertibilitătii monetare depline
7) realizarea de investitii externe de portofoliu în monedă străină prin cumpărarea de
actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare
a) 3,5,7
b) 5,6,7
c) 1,3,6
d) 2,4,5
ANS: C
116. Printre căile de sporire a nivelului activelor de rezervă se numără:

1) cresterea credibilitătii si solvabilitătii tării pe plan extern
2) sporirea productiei autohtone de aur si cumpărarea unei părti a acesteia de către banca
centrală
3) sursă de echilibrare a balantei de plăti curente
4) utilizarea unei părti din excedentul monetar al balantei de plăti curente ca sursă de
sporire a rezervelor monetare ale băncii centrale
5) alocarea periodică de către FMI a DST în favoarea statelor membre
6) conditie de trecere la convertibilitatea monetară de cont curent si pentru realizarea
convertibilitătii monetare depline
7) realizarea de investitii externe de portofoliu în monedă străină prin cumpărarea de
actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare
a) 3,4,5,7
b) 3,5,6,7
c) 1,2,3,6
d) 2,4,5,7
ANS: D
117. Să se calculeze care este gradul de lichiditate privit ca pondere a activelor în cadrul
importurilor cunoscând următoarele:
-valoarea activelor monetare : 4.565.789 um
-valoarea importurilor: 4.123.647 um
a) 110,72%
b) 1,11%
c) 90,32%
d) 0,9%
ANS: A
118. Să se calculeze care este gradul de lichiditate privit ca număr de luni de import
asigurat de activele de rezervă, cunoscând următoarele:
-valoarea activelor monetare : 3.570.000 um
-valoarea importurilor: 7.540.300 um
a) 4,781 luni
b) 6 luni
c) 5 luni
d) 6,852 luni
ANS: B
119.Pietele de capital, sunt specializate în domeniul:

a) tranzactiilor cu active financiare pe termen mediu si lung
b) tranzactiilor cu active financiare pe termen mediu si scurt
c) tranzactiilor cu active financiare pe termen mediu
d) tranzactiilor cu active financiare pe termen scurt
ANS: A
120. În functie de momentul în care se efectuează tranzactia, piata de capital mai poartă
denumirea si de piată a titlurilor financiare, fiind structurată în:
a) piata actiunilor si piata obligatiunilor
b) piata primară , piata secundară si piata cenusie
c) piata de negociere, piata la vedere, piata futures si piata options
d) piata de licitatie, piata organizată si piata over-the-counter („la ghiseu”)
ANS: B
121. Piata primară de capital reprezintă:

a) una din principalele componente ale pietei financiare internationale, având un rol
b) acea piată pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja în circulatie, în urma
obligatiuni să le valorifice
c) acea piată pe care se vând/se cumpără titluri noi emise, ea având rolul de plasare a
d) piata în cadrul căreia băncile din sindicatul de garantie si plasament si intermediarii
ANS: C
122. Piata secundară de capital reprezintă:
a) una din principalele componente ale pietei financiare internationale, având un rol
b) piata în cadrul căreia băncile din sindicatul de garantie si plasament si intermediarii
d) acea piată pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja în circulatie, si unde
se oferă detinătorilor de actiuni si obligatiuni să le valorifice
ANS: D
123. Piata cenusie reprezintă:

a) piata în cadrul căreia băncile din sindicatul de garantie si plasament si intermediarii
b) una din principalele componente ale pietei financiare internationale, având un rol
ANS: A
124. Bursa de valori reprezintă:

a) piata în cadrul căreia băncile din sindicatul de garantie si plasament si intermediarii
b) institutia specifică pietelor de capital, care concentrează în acelasi spatiu geografic si
economic cererea si oferta pentru titlurile mobiliare, negociate liber, deschis si permanent
pe baza unor reguli prestabilite
ANS: B
125. În functie de natura valorilor mobiliare emise si negociate, piata de capital îmbracă
următoarele forme:
a) piata de licitatie, piata organizată si piata over-the-counter („la ghiseu”)
b) piata de negociere, piata la vedere, piata futures si piata options
c) piata actiunilor, piata obligatiunilor si piata emisiunilor străine
d) piata primară , piata secundară si piata cenusie
ANS: C
126. Piata actiunilor exprimate în monedă natională este:

a) acea piată pe care sunt atrase active financiare în valută ale unor agenti economici
străini, în vederea participării la capitalul social al unor societăti comerciale si industriale
din alte state, în calitate de actionari
b) acea piată în cadrul căreia sunt negociate titlurile de credit emise în monedă natională,
ofertantii si investitorii fiind rezidentă ai tării pe teritoriul căreia functionează piata
respectivă
c) aceea în cadrul căreia euroemisiunile de obligatiuni sunt subscrise si plasate la nivel
international, fiind relativ, neafectate de reglementările guvernamentale ale tării în cauză
d) aceea piată pe care sunt atrase capitalurile financiare interne în scopul constituirii si
majorării capitalului social al societătilor emitente
ANS: A
127. Piata internatională a actiunilor este:

respectivă
ANS: A
128. Piata obligatiunilor nationale este:
respectivă
ANS: D
129. Piata euroobligatiunilor este:

respectivă
ANS: C
130. Piata emisiunilor străine este:

respectivă
d) acea piată pe care emisiunea este efectuată de către un emitent nerezident, pe o
anumită piată natională
ANS: D
131. În functie de procedurile de tranzactionare utilizate, piata de capital cuprinde:

a) piata de negociere, piata la vedere, piata futures si piata options
b) piata primară , piata secundară si piata cenusie
c) piata actiunilor si piata obligatiunilor
d) piata de licitatie, piata organizată si piata over-the-counter („la ghiseu”)
ANS: A
132. Piata de negocieri este:
a) piata în cadrul căreia se tranzactionează valori mobiliare pentru o livrare viitoare
conditionată
b) piata pe care cumpărătorii si vânzătorii negociază volumul si pretul valorilor
mobiliare, fie direct între ei, fie prin intermediul brokerilor sau dealerilor
c) aceea pe care valorile mobiliare se tranzactionează pentru o livrare si o plată imediată,
se mai numeste si piata în numerar
d) piata pe care se tranzactionează valorile mobiliare pentru o livrare si o plată viitoare,
iar instrumentul tranzactionat se numeste contract la termen
ANS: B
133. Piata la vedere este:
conditionată
ANS: C
134. Piata contractelor la termen (futures) este:

conditionată

ANS: D
135. Piata options este:

conditionată
ANS: A
136. În functie de localizarea fizică a pietei, piata de capital cuprinde:
a) piata de negociere, piata la vedere, piata futures si piata options
b) piata de licitatie, piata organizată si piata over-the-counter („la ghiseu”)
c) piata actiunilor si piata obligatiunilor
d) piata primară , piata secundară si piata cenusie
ANS: B
137. Piata de licitatie, este:

a) sau piata extrabursieră, este o piată de negociere, pe care tranzactiile se derulează în
mai multe locatii sau automat prin telecomunicatii, apelându-se la calculatoare
interconectate
b) aceea pe care valorile mobiliare se tranzactionează pentru o livrare si o plată imediată,
c) o piată impersonală, tranzactionarea neefectuându-se direct între cumpărător si
vânzător, ci de către un tert
d) este acea piată în cadrul căreia există reguli de tranzactionare stricte, stabilite prin
reglementări precise, functionează într-un sediu cu o localizare fizică centrală, unde
tranzactionarea se realizează de cele mai multe ori, prin intermediul licitatiilor
ANS: C
138. Piata organizată, este:

a) sau piata extrabursieră, este o piată de negociere, pe care tranzactiile se derulează în
interconectate
ANS: D
139. Piata over-the-counter (OTC), este: a) sau piata extrabursieră, este o piată de negociere, pe care
tranzactiile se derulează în
interconectate
ANS: A
140. Existenta si organizarea unei piete de capital, depinde de îndeplinirea anumitor
conditii, precum:
1) existenta de active financiare disponibile într-o cantitate semnificativă, exprimate întro
monedă convertibilă si, îndeosebi, liber utilizabilă
2) existenta unei cereri de capital
3) obtinerea efectului maxim în minimum de timp
4) existenta unor intermediari financiari cu mare experientă si cu o retea diversificată de
filiale si corespondenti în străinătate
5) nivelul cursului la care se cumpără si se vând titlurile mobiliare trebuie să fie public
6) existenta unei oferte de capital
7) eliminarea speculatiilor sau influentelor dirijate
8) fiscalitate preferentială pentru tranzactiile financiare internationale
a) 3,4,6,7,8
b) 2,3,5,6,7
c) 1,4,5,7,8
d) 1,2,4,5,6
ANS: B
141. Pentru ca o piată natională să poată fi organizată ca piată internatională trebuie să

îndeplinească anumite conditii, precum:
1) existenta de active financiare disponibile într-o cantitate semnificativă, exprimate întro
monedă convertibilă si, îndeosebi, liber utilizabilă
2) existenta unei cereri de capital
3) obtinerea efectului maxim în minimum de timp
4) existenta unor intermediari financiari cu mare experientă si cu o retea diversificată de
filiale si corespondenti în străinătate
5) nivelul cursului la care se cumpără si se vând titlurile mobiliare trebuie să fie public
6) existenta unei oferte de capital
7) eliminarea speculatiilor sau influentelor dirijate
8) fiscalitate preferentială pentru tranzactiile financiare internationale
a) 3,4,6
b) 2,3,5
c) 1,4,8
d) 1,2,4
ANS: C
142. Emitentul este:

a) partenerul posesor de capital pe care doreste să-l valorifice pe piată
b) reprezentat de o serie de institutii, societăti comerciale, sau persoane fizice calificate
pentru această activitate -băncile comerciale, băncile de investitii, bănci universale
(bănci comerciale din străinătate care capătă autorizatia de negociere a titlurilor), bursele
de valori mobiliare, societătile de valori mobiliare, societătile de asigurări, fondurile
mutuale, brokerii, dealerii etc
c) o persoană juridică sau fizică de mare credibilitate, probitate si profesionalism
d) partenerul care are nevoie de fonduri pe care le caută pe piată, având de ales între
contractarea unui împrumut si majorarea capitalului propriu prin emisiunea de actiuni
ANS: D
143. Investitorul este:

c) o persoană juridică sau fizică de mare credibilitate, probitate si profesionalism
ANS: A
144. Intermediarul este:

c) o persoană fizică de mare credibilitate, probitate si profitabilitate
ANS: B
145. Cele mai importante motivatii ale existentei pietei de capital sunt:
1) caracterul negociabil al valorilor mobiliare
2) existenta de active financiare disponibile într-o cantitate semnificativă
3) emisiunea si plasarea de valori mobiliare
4) existenta unor intermediari financiari cu mare experientă
a) 2,3
b) 1,2
c) 1,3
d) 3,4
ANS: C
146. Activele financiare, ca instrumente pe piata de capital, se pot grupa în:

1) primare
2) derivate
3) nebancare,
4) sintetice
5) hibride
6) bancare
a) 1,2,4
b) 1,2,5
c) 1,3,6
d) 3,5,6
ANS: D
147. Titlurile financiare, ca instrumente pe piata de capital, se pot grupa în:

1) primare
2) derivate
3) nebancare,
4) sintetice
5) hibride
6) bancare
a) 1,2,4
b) 1,2,5
c) 1,3,6
d) 3,5,6
ANS: A
148. Activele financiare bancare:

a) asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri si conferă
detinătorilor lor drepturi asupra veniturilor bănesti nete ale emitentului.
b) sunt rezultatul operatiunilor specifice efectuate de către bănci si alte institutii asimilate,
nu sunt negociabile, produc dobânzi si prezintă risc redus, deci au un grad mare de
sigurantă
c) sunt rezultatul operatiunilor de investitii de portofoliu (plasament în active financiare)
si sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil
d) rezultă din practica de afaceri în cadrul căreia cele două mari categorii nu sunt
întodeauna strict delimitate, ele interpunându-se pe alocuri si creînd acele active care au
caracteristici atât ale activelor bancare, cât si trăsături ale activelor financiare nebancare
(de exemplu, certificatul de depozit)
ANS: B
149. Activele financiare nebancare:

sigurantă
ANS: C
150. Activele hibride:

sigurantă
ANS: D
151. Titlurile primare:

sigurantă
ANS: A
152. Actiunile, ca titluri financiare primare, reprezintă:

b) titluri financiare sau efecte publice emise de către o entitate juridică pentru
constituirea, majorarea sau restructurarea capitalului propriu
c) rezultatul operatiunilor de investitii de portofoliu (plasament în active financiare) si
sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil
d) rezultatul unor practici de afaceri în cadrul cărora cele două mari categorii nu sunt
ANS: B
153. Euroactiunile, ca titluri financiare primare, reprezintă:

b) titluri financiare sau efecte publice emise de către o entitate juridică pentru
constituirea, majorarea sau restructurarea capitalului propriu
c) titluri emise de o întreprindere pe piată, alta decât cea natională, prin intermediul
sindicatelor bancare al căror rol este de a asigura plasarea si difuzarea internatională a
actiunilor emise
ANS: C
154. Actiunile sunt definite de următoarele trăsături caracteristice

1) conferă detinătorului lor drept de proprietate asupra părtii de capital corespunzătoare
numărului si valorii actiunilor detinute;
2) pretul de emisiune ste, în general, paritar;
3) prima de exercitiu (procentul de supracotare aplicat asupra ultimului curs al actiunii)
este de circa 2,5-3% si, uneori, chiar 5%;
4) dau dreptul proprietarilor lor de a participa la conducerea societătii, prin dreptul de vot
pe care acestea îl generează;
5) conferă detinătorului dreptul de înstrăinare, respectiv dreptul de a efectua operatiuni de
vânzare/cumpărare a acestora pe pietele de capital;
6) majoritatea emisiunilor de obligatiuni cu „warrant” dispun de clauze care permit, fie
emitentului („call option”), fie purtătorului („put option”), să renunte la titluri înainte de
scadenta obisnuită;
7) clauza de „refixare” a pretului de exercitiu este, de regulă, însotită de un preg, stabilit
la 75-80% din pretul initial;
8) cotarea se practică, de obicei, la bursa din Luxemburg;
9) conferă detinătorului dreptul de actionar (stock), care exprimă drepturile detinătorului
(actionarului) asupra societătii emitente si este prezentat printr-un document unic, numit
certificat de actionar;
10) perioada de exercitiu este calculată pe toată durata de viată a obligatiunilor în cauză,
de obicei 4 ani.
a) 2,3,6,7
b) 3,7,8,10
c) 2,5,6,8
d) 1,4,5,9
ANS: D
155. Euroactiunile sunt definite de următoarele trăsături caracteristice

7) clauza de „refixare” a pretului de exercitiu este, de regulă, însotită de un preg, stabilit
la 75-80% din pretul initial;
8) cotarea se practică, de obicei, la bursa din Luxemburg;
9) conferă detinătorului dreptul de actionar (stock), care exprimă drepturile detinătorului
(actionarului) asupra societătii emitente si este prezentat printr-un document unic, numit
certificat de actionar;
10) perioada de exercitiu este calculată pe toată durata de viată a obligatiunilor în cauză,
de obicei 4 ani.
a) 2,3,6,7,8,10
b) 3,4,5,7,8,10
c) 2,3,5,6,8,9
d) 1,3,4,5,6,9
ANS: A
156. Obligatiunile reprezintă:
b) titluri de creantă, care reflectă un credit acordat emitentului (împrumutatului, care
poate fi statul, o institutie publică sau o societate comercială) si obligatia acestuia de a
rambursa împrumutătorului valoarea creditului la un termen stabilit (denumit scadentă
sau termen de răscumpărare); ele conferă detinătorului lor dreptul de a obtine, la
scadentă, un venit, sub formă de dobândă
actiunilor emise
ANS: B
157. Euroobligatiunile sunt definite de următoarele trăsături caracteristice

2) volumul obisnuit al emisiunii obligatare este de ordinul a 250-300 de milioane de
dolari, tendinta fiind de crestere;
5) scadentele tind să se extindă si, pot ajunge uneori până la perpetuitate;
6) rata de randament este determinată de conditiile economico-financiare specifice pietei
în momentul emisiunii;
9) împrumuturile pot fi rambursate în trei moduri: la scadenta finală; prin rate anuale
constante sau progresive; în două trei sau patru transe.
a) 2,3,6,7
b) 3,4,5,10
c) 2,5,6,9
d) 1,4,8,9
ANS: C
158. Titlurile hibride reprezintă:

a) o întelegere contractuală între două părti de a cumpără, respectiv de a vinde o cantitate
standard dintr-un titlu, la o dată în viitor si la un pret prestabilit
b) contracte încheiate între un vânzător si un cumpărător, care dau dreptul (dar nu si
obligatia) cumpărătorului de a cumpăra o anumită cantitate de titluri, la o anumită dată
viitoare
actiunilor emise
d) produse bursiere, rezultat al contractelor încheiate între emitent (vânzător) si beneficiar
(cumpărător)
ANS: D
159. Contractele futures reprezintă:

viitoare
actiunilor emise
(cumpărător)
ANS: A
160. Contractele options reprezintă:

viitoare
actiunilor emise
(cumpărător)
ANS: B
161. Titlurile sintetice reprezintă:

viitoare
c) instrumente tehnice complexe, rezultate din combinarea de către societătile financiare
a unor active financiare diferite si crearea unor sisteme noi de plasament si speculare
financiară
(cumpărător)
ANS: C
162. Indicatorii statistici cantitativi luati în calcul la analiza pietei bursiere sunt:
1) pretul de vânzare/cumpărare a unui titlu de valoare la un moment dat;
2) valoarea nominală:
3) dobânda pe care o poate primi posesorul:
4) rata rentabilitătii
5) riscul titlurilor mobiliare
6) volatilitatea valorilor mobiliare
7) numărul de titluri tranzactionate
a) 1,4,5,6
b) 3,4,5,7
c) 2,4,5,6
d) 1,2,3,7
ANS: D
163. Indicatorii statistici calitativi luati în calcul la analiza pietei bursiere sunt:
1) pretul de vânzare/cumpărare a unui titlu de valoare la un moment dat;
2) valoarea nominală:
3) dobânda pe care o poate primi posesorul:
4) rata rentabilitătii
5) riscul titlurilor mobiliare
6) volatilitatea valorilor mobiliare
7) numărul de titluri tranzactionate
a) 4,5,6
b) 3,4,5,
c) 2,4,7
d) 1,2,3
ANS: A
164. Trăsăturile esentiale ale unei burse sunt:

a) adâncimea,
b) lătimea
c) lărgimea
d) consistenta
Care din răspunsurile de mai sus nu este adevărat?
ANS: B
165. Adâncimea bursei:

a) arată capacitatea de autoreglare a bursei, în sensul că la o variatie importantă a cursului
unui titlu apar imediat ordine în sens invers de vânzare sau cumpărare a aceluiasi titlu
b) o dereglare majoră în activitatea unei burse
c) este dată de existenta unui număr suficient de ordine de vânzare si cumpărare deasupra
si sub pretul curent al pietei
d) este definită de existenta unei cantităti si valori mari de titluri prezentate în bursă
ANS: C
166. Lărgimea bursei:

ANS: D
167. Consistenta bursei:

ANS: A
168. Crahul bursier reprezintă:

ANS: B
169. În vederea plasării unui capital de 30.000 €, o persoană are următoarele posibilităti:
-să efectueze depuneri la termen la bancă pentru o dobândă de 6% pe an;
-să achizitioneze actiuni emise de firma „A”, pentru un dividend de 30% pe
an, care sunt cotate la bursă cu 400%;

Care este varianta optimă de plasare a capitalului în functie de venitul realizat (profitul
obtinut în cadrul fiecărei variante).
a) să efectueze depuneri la termen la bancă pentru o dobândă totală de 6000€;
b) să efectueze depuneri la termen la bancă pentru o dobândă totală de 1800 €;
c) să achizitioneze actiuni emise de firma „A”, pentru un dividend total de 2250 €;
d) să achizitioneze actiuni emise de firma „A”, pentru un dividend total de 3750 €;
ANS: C
170. În vederea plasării unui capital de 30.000 €, o persoană are următoarele posibilităti:
-să achizitioneze actiuni emise de firma „B”, pentru un dividend de 25% pe
an, care sunt cotate la bursă cu 200%;
-să achizitioneze obligatiuni, pentru o dobândă de 10% pe an, care sunt
cotate la bursă cu 50%.
Care este varianta optimă de plasare a capitalului în functie de venitul realizat (profitul
obtinut în cadrul fiecărei variante).
a) să achizitioneze obligatiuni, pentru o dobândă totală de 6000€;
b) să achizitioneze obligatiuni, pentru o dobândă totală de 1800 €;
c) să achizitioneze actiuni emise de firma „B”, pentru un dividend total de 2250 €;
d) să achizitioneze actiuni emise de firma „B”, pentru un dividend total de 3750 €;
ANS: A
171. Finantarea internatională se realizează pe baza unor acorduri prealabile si se poate

prezenta sub mai multe forme:
a) prin cumpărarea de valori
b) prin acordarea de împrumuturi pe termen lung
c) prin acordarea de împrumuturi pe termen scurt si mediu
d) prin acordarea de împrumuturi ipotecare;
ANS: C
172. Stadiile operatiunilor de finantare:

a) Institutiile pietei financiare întreprind actiuni de acumulare de fonduri de pe pietele
nationale.
b) Faza de evaluare internatională a fondurilor atrase
c) Dirijarea fondurilor evaluate în bani-etalon international pe destinatii.
d) Miscarea de fonduri spre agentii economici privati care le-au solicitat.
ANS: D
173. Operatiunile financiare internationale îmbracă, de obicei, următoarele forme:
a) cotizatii la institutii bancar-financiare regionale private;
b) finantare pentru plasamentul international de titluri;
c) ajutoare financiare internationale;
d) investitii internationale directe
ANS:A
174. Investitia, privită din punct de vedere al finalitătii, reprezintă:

a) un contract ce se utilizează în cazul în care cumpărătorul vrea să achizitioneze
(importe) bunuri cu valoare ridicată si cu folosintă îndelungată, pentru care nu dispune
imediat de fondurile necesare
b) totalitatea cheltuielilor care se fac pentru crearea de bunuri de capital
c) acea investitie care implică o relatie economică pe termen lung, reflectând un interes
de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă tară decât cea a
investitorului
d) distribuirea titlurilor pe piata financiară internatională, în mai multe tări, cu implicarea
băncilor internationale, cu avizul organismelor financiare internationale si prin
intermediul unor consortii bancare sau a unor institutii financiare de talie mondială,
precum si, a burselor de valori de pe piata financiară mondială
ANS:B
175. Investitia internatională directă reprezintă:

b) totalitatea cheltuielilor care se fac pentru crearea de bunuri de capital
c) acea investitie care implică o relatie economică pe termen lung, reflectând un interes
de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă tară decât cea a
investitorului
d) distribuirea titlurilor pe piata financiară internatională, în mai multe tări, cu implicarea
băncilor internationale, cu avizul organismelor financiare internationale si prin
intermediul unor consortii bancare sau a unor institutii financiare de talie mondială,
precum si, a burselor de valori de pe piata financiară mondială
ANS:C
176. Din etapele realizării unei investitii internationale directe nu face parte etapa:
a) Etapa de exploatare a investitiei
b) Etapa pregătitoare
c) Etapa de executie
d) Etapa de planificare a investitiei
ANS:D
177. Principalii „actori” ai investitiilor internationale sunt:

a) corporatiile transnationale
b) institutiile financiare internationale
c) institutiile bancare internationale
d) institutiile bancare regionale
ANS:A
178. Fazele plasamentului de titluri pe o piată natională a altei tări sunt:

1) negocierile preliminare si pregatirea emisiunii;
2) plasamentul propriu-zis;
3) prospectarea pietei financiare a tării vizate de către emitent, în vederea stabilirii
posibilitătilor de plasament;
4) fixarea conditiilor finale;
5) contractarea unei institutii financiare din tara respectivă care să intermedieze plasarea
titlurilor pe acea piată, informând-o asupra situatiei sale economice, asupra statutului
emisiunii si asupra garantiilor oferite;
6) societatea financiară intermediară informează posesorul de capital asupra ofertei pe
care o are si obtine un eventual acord din partea acestuia;
7) repartizarea titlurilor;
8) în următoarea etapă are loc angajarea fondurilor, care se face prin intermediul băncilor
implicate în această operatiune, precum si a bursei de valori din tara emitentului;
9) plata dividendelor sau a dobânzilor către cumpărător, precum si, lichidarea prin
răscumpărarea titlurilor detinute, în final, se realizează tot prin intermediul băncilor
implicate în proces.
10) preplasamentul;
a) 2,5,7,9,10
b) 3,5,6,8,9
c) 1,2,4,7,10
d) 1,4,5,7,8
ANS:B
179. Etapele emisiunii internationale de titluri sunt:

1) negocierile preliminare si pregatirea emisiunii;
2) plasamentul propriu-zis;
3) prospectarea pietei financiare a tării vizate de către emitent, în vederea stabilirii
posibilitătilor de plasament;
4) fixarea conditiilor finale;
5) contractarea unei institutii financiare din tara respectivă care să intermedieze plasarea
titlurilor pe acea piată, informând-o asupra situatiei sale economice, asupra statutului
emisiunii si asupra garantiilor oferite;
6) societatea financiară intermediară informează posesorul de capital asupra ofertei pe
care o are si obtine un eventual acord din partea acestuia;
7) repartizarea titlurilor;
8) în următoarea etapă are loc angajarea fondurilor, care se face prin intermediul băncilor
implicate în această operatiune, precum si a bursei de valori din tara emitentului;
9) plata dividendelor sau a dobânzilor către cumpărător, precum si, lichidarea prin
răscumpărarea titlurilor detinute, în final, se realizează tot prin intermediul băncilor
implicate în proces.
10) preplasamentul;
a) 2,5,7,9,10
b) 3,5,6,8,9
c) 1,2,4,7,10
d) 1,4,5,7,8
ANS:C
180. Institutiile bancare si financiare participante la euroemisiune sunt

a) grupul de plasament
b) co-sefii de fila
c) sindicatul de garantare
d) comitetul de organizare
ANS:D
181. Leasing-ul este:

b) un sistem modern de vânzare de servicii si produse, pe baza unui contract de lungă
durată între doi parteneri; unul dintre acestia având nevoie de fonduri, cumpără dreptul de
a folosi afacerea pentru a o exploata în cont propriu, în schimbul plătii unui pret, format
dintr-o sumă initială si un comision periodic
c) o modalitate specifică de finantare a unui exportator care este în posesia mai multor
creante pe termen scurt provenite din vânzarea de mărfuri
d) un contract care apare în situatia în care există decalaje mari de timp (de la câteva luni
la, aproximativ, 3 ani) între momentul încheierii contractului de finantare cu exportatorul
si momentul livrării mărfii
ANS:A
182. Franchising-ul este:

ANS:B
183. Factoring-ul (de export) este:

ANS:C
184. Forfaiting-ul este:

ANS:D
185. Căile de accedere la finantare internatională sunt următoarele:

a) împrumuturi pe termen mediu si scurt pe pietele de capital;
b) finantare prin tratative directe bi-sau multilaterale;
c) finantare prin organisme de specialitate cu vocatie mondială sau regională;
d) finantare prin donatii si credite
ANS:A
186. Elementele care favorizează operatiunile de finantare sunt următoarele:

1) existenta unei conjuncturi economice, sociale si politice la nivel mondial favorabile;
2) să prezinte o situatie economică favorabilă, cu un buget echilibrat, cu o balantă de plăti
execedentară, cu o monedă relativ stabilă, cu datorii externe mici;
3)să promoveze o politică fiscală care să sporească încrederea investitorilor atât pentru
prezent, cât si pentru viitor;
4) existenta unui echilibru în domeniul valutar si financiar pe plan mondial.
5) să promoveze o politică socială care să garanteze stabilitatea – fortă de muncă
organizată, calificată si ieftină
6) existenta unei bune afluiri a capitalului către aceste institutii si organisme
internationale;
7) să aibă raporturi economice si politice corecte cu tările posesoare de capital disponibil;
8) să cultive cu grijă relatiile cu organismele si institutiile financiare internationale,
deoare, în mare parte, de acestea depinde obtinerea unei finantări, mai ales în cazul
ajutoarelor si donatiilor;
9) existenta unei bune organizări si a unei activităti bine sustinute a organismelor
financiare internationale, care coordonează piata valutară si cea financiară la nivel
mondial;
a) 2,4,5,8
b) 1,4,6,9
c) 2,3,5,7
d)1,3,6,9
ANS:B
187. Conditiile pe care o tară trebuie să le îndeplinească pentru a accede, indiferent de

cale, la fondurile financiare internationale sunt următoarele:
1) existenta unei conjuncturi economice, sociale si politice la nivel mondial favorabile;
2) să prezinte o situatie economică favorabilă, cu un buget echilibrat, cu o balantă de plăti
execedentară, cu o monedă relativ stabilă, cu datorii externe mici;
3)să promoveze o politică fiscală care să sporească încrederea investitorilor atât pentru
prezent, cât si pentru viitor;
4) existenta unui echilibru în domeniul valutar si financiar pe plan mondial.
5) să promoveze o politică socială care să garanteze stabilitatea – fortă de muncă
organizată, calificată si ieftină
6) existenta unei bune afluiri a capitalului către aceste institutii si organisme
internationale;
7) să aibă raporturi economice si politice corecte cu tările posesoare de capital disponibil;
8) să cultive cu grijă relatiile cu organismele si institutiile financiare internationale,
deoare, în mare parte, de acestea depinde obtinerea unei finantări, mai ales în cazul
ajutoarelor si donatiilor;
9) existenta unei bune organizări si a unei activităti bine sustinute a organismelor
financiare internationale, care coordonează piata valutară si cea financiară la nivel
mondial;
a) 1,2,4,5,8
b) 1,4,6,7,9
c) 2,3,5,7,8
d)1,2,3,6,9
ANS:C
188. Creditul international reprezintă:

a) acel credit acordat, fie direct cumpărătorului cu garantia băncii sale de către o institutie
de credit din tara exportatorului, fie băncii importatorului
b) acel credit acordat de către exportatori importatorilor pe termen scurt, mediu si, uneori,
pe termen lung
c) creditul sub formă bănească, neconditionat de o tranzactie comercială sau de
modalitatea de folosire
d) valoarea bănească sau materială pe care o persoană, numită creditor, o acordă temporar
altei persoane, numită debitor, în schimbul unui cost, numit dobândă
ANS:D
189. Creditul cumpărător reprezintă:

pe termen lung
ANS:A
190. Creditul furnizor reprezintă:

pe termen lung
ANS:B
191. Creditul financiar reprezintă:

pe termen lung
ANS:C
192. Clasificate după criteriul obiectului creditării, creditele pot fi:

a) credite pe termen scurt -credite de prefinantare, credite de export; credite pe termen
mediu ; credite pe termen lung
b) credite contractate de pe piata natională (monetară si de capital); credite contractate de
pe piata internatională
c) credite de export; credite de import
d) credite financiare; credite comerciale
ANS:D
193. Clasificate după criteriul duratei creditului, creditele pot fi:

ANS:A
194. Clasificate după criteriul sursei fondurilor ce pot fi mobilizate, creditele pot fi:
ANS:B
195. Clasificate după criteriul debitorului, creditele pot fi:

ANS:C
196. Clasificate după criteriul monedei creditului, creditele pot fi:

a) credite de prefinantare (credite necesare asigurării fondurilor necesare achizitionării
materiilor prime si semifabricatelor); credite pe perioada transportului; credite pentru
ansamblarea si montajul instalatiilor complexe; credite după livrare, pentru punerea
instalatiilor în functiune, credite pentru probe tehnologice; credite pentru finantarea
vânzării, a activitătii de marketing
b) credite la rata dobânzii comerciale sau de piată; credite la rata dobânzii preferentiale
(„prime rate”) pentru clientii vechi si cu mare solvabilitate; credite la rata dobânzii
interbancare (LIBOR)
c) credite negarantate (garantia putând fi solvabilitatea debitorului); credite garantate prin
diverse instrumente specifice, cum ar fi: garantii reale sau garantii personale (bancare).
d) credite acordate în monedă natională; credite acordate în valute; credite acordate în
eurovalute
ANS:D
197. Clasificate după scopul economic al creditului, creditele pot fi:

eurovalute
ANS:A
198. Clasificate după criteriul costului, creditele pot fi:

eurovalute
ANS:B
199. Clasificate după garantia prezentată de debitor, creditele pot fi:

diverse instrumente specifice, cum ar fi: garantii reale sau garantii personale (bancare)
eurovalute
ANS:C
200. Clasificate după tehnica creditării si finantării comertului exterior, creditele pot fi:
diverse instrumente specifice, cum ar fi: garantii reale sau garantii personale (bancare)
d) avansul bancar; creditul descoperit sau credit din cont curent descoperit („overdraft”);
scontarea de efecte; acceptul bancar; cesiunea de creante; factoring-ul; forfetarea
(„forfaiting-ul”); leasing-ul; plătile progresive; linii de credit („stand-by”)
ANS:D
201. Piata creditului international reprezintă

a) totalitatea tranzactiilor bănesti pe termen scurt si mijlociu, generate de miscarea
capitalului si a mărfurilor cu plată esalonată, institutiile si firmele care acordă, primesc si
garantează credite în bani sau bunuri cu plata în viitor, precum si reglementările nationale
si internationale care formează cadrul juridic al circulatiei fondurilor bănesti
b) un sistem de relatii financiar-monetare prin intermediul cărora se desfăsoară
operatiunile de vânzare/cumpărare de devize (efectivă si în cont), în scopul reglementării
plătilor si încasărilor apărute în schimburile economice internationale, al obtinerii unui
câstig din diferentele ce pot apărea cu această ocazie din miscarea cursurilor de schimb
valutar si din diferentele procentuale de dobândă.
termen mediu si lung, atât pe pietele interne, cât si pe piata internatională de capital.
d) acea piată pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja în circulatie, în urma
obligatiuni să le valorifice.
ANS:A
202. Formele pe care le îmbracă creditul financiar international sunt:

1) credite interguvernamentale;
2) credite acordate în monedă natională
3) credite interbancare, între bănci din tări diferite;
4) credite la rata dobânzii comerciale sau de piată; credite la rata dobânzii preferentiale
(„prime rate”) pentru clientii vechi si cu mare solvabilitate;
5) credite la rata dobânzii interbancare (LIBOR)
6) credite acordate de bănci si institutii internationale (FMI, GBM, BERD, BEI etc.);
7) credite nerambursabile, echivalente cu ajutoarele financiare;
8) obligatiuni convertibile, la scadentă, în actiunile întreprinderii care le-a emis.
a) 1,2,3,4,6
b) 1,3,6,7,8
c) 3,4,6,7,8
d) 2,3,5,6,8
ANS:B
203. Linia de credit este:

a) acel credit financiar international acordat pe termen scurt sau mediu în eurovalute, la
dobânda interbancară variabilă (de regulă, LIBOR) de pe o anumită piată financiară de
referintă aleasă de parteneri (debitori sau creditori), credit acordat de către un grup de
bănci constituit ad-hoc într-un consortiu sau sindicat bancar
b) valoarea bănească sau materială pe care o persoană, numită creditor, o acordă temporar
c) un acord între un împrumutător si un împrumutat, prin care debitorul are acces la
fonduri în limita unei sume specificate de-a lungul unei perioade determinate de timp
d) un angajament oficial, legal de extindere a creditului în limita unei sume maxime
prestabilite de-a lungul unei perioade de timp determinate
ANS:C
204. Acordul de Credit Revolving este:

fonduri în limita unei sume specificate de-a lungul unei perioade determinate de timp d) un
angajament oficial, legal de extindere a creditului în limita unei sume maxime
ANS:d
205. Eurocreditul este:

fonduri în limita unei sume specificate de-a lungul unei perioade determinate de timp
d) un angajament oficial, legal de extindere a creditului în limita unei sume maxime
ANS:A
206. Elementele principale componente ale costului creditului international, atît ale celui
comercial, cât si ale celui financiar, sunt:
a) Spezele bancare
b) Prima de risc
c) Marja de risc peste dobândă.
d) Prima de asigurare a creditului
Care dintre răspunsurile de mai sus nu este adevărat?
ANS:B
207. Piata valutară sau piata de schimb monetar reprezintă

a) totalitatea tranzactiilor bănesti pe termen scurt si mijlociu, generate de miscarea
capitalului si a mărfurilor cu plată esalonată, institutiile si firmele care acordă, primesc si
garantează credite în bani sau bunuri cu plata în viitor, precum si reglementările nationale
si internationale care formează cadrul juridic al circulatiei fondurilor bănesti
b) un sistem de relatii financiar-monetare prin intermediul cărora se desfăsoară
operatiunile de vânzare/cumpărare de devize (efectivă si în cont), în scopul reglementării
plătilor si încasărilor apărute în schimburile economice internationale, al obtinerii unui
câstig din diferentele ce pot apărea cu această ocazie din miscarea cursurilor de schimb
valutar si din diferentele procentuale de dobândă.
termen mediu si lung, atât pe pietele interne, cât si pe piata internatională de capital.
d) acea piată pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja în circulatie, în urma
obligatiuni să le valorifice.
ANS:B
208. Scopurile principale ale operatiunilor pe piata de schimb sunt:

1) utilizarea devizelor si monedelor convertibile ca mijloace de plată;
2) transformare unei monede nationale convertibile în alte monede nationale convertibile
în scopul efectuării de plăti ce decurg din contractele comerciale;
3) asigurare a resurselor financiare adecvate, în scopul acordării de credite externe sau al
rambursării acestor credite;
4) creare de disponibilităti bănesti în monede străine convertibile necesare plătii
dobânziilor la obligatiuni, la credite, comisioanelor si spezelor bancare;
5) transformare în monedă locală a fondurilor bănesti utilizate pentru efectuarea de
investitii externe (directe sau de portofoliu), reconversia acestor fonduri în monede
străine convertibile pentru repatrierea investitiilor, profiturilor si dividendelor;
6) obtinerea unui câstig sau evitarea unei pierderi
7) conversie a unor fonduri bănesti dintr-o monedă străină în altă monedă străină, în
scopul obtinerii unui câstig sau evitării unor pierderi, ca urmare a evolutiei cursului de
schimb sau a ratei dobânzii
a) 1,6
b) 2,5
c) 3,4
d) 5,7
ANS:A
209. Functiile principale ale pietei de schimb sunt următoarele:

1) utilizarea devizelor si monedelor convertibile ca mijloace de plată;
2) transformare unei monede nationale convertibile în alte monede nationale convertibile
în scopul efectuării de plăti ce decurg din contractele comerciale;
3) asigurare a resurselor financiare adecvate, în scopul acordării de credite externe sau al
rambursării acestor credite;
4) creare de disponibilităti bănesti în monede străine convertibile necesare plătii
dobânziilor la obligatiuni, la credite, comisioanelor si spezelor bancare;
5) transformare în monedă locală a fondurilor bănesti utilizate pentru efectuarea de
investitii externe (directe sau de portofoliu), reconversia acestor fonduri în monede
străine convertibile pentru repatrierea investitiilor, profiturilor si dividendelor;
6) obtinerea unui câstig sau evitarea unei pierderi
7) conversie a unor fonduri bănesti dintr-o monedă străină în altă monedă străină, în
scopul obtinerii unui câstig sau evitării unor pierderi, ca urmare a evolutiei cursului de
schimb sau a ratei dobânzii
a) 1,3,4,5,6
b) 2,3,4,5,7
c) 3,4,5,6,7
d) 1,2,3,5,7
ANS:B
210. Functiile principale ale pietei de schimb sunt următoarele:

a) Convertibilitatea deplină a monedelor si eliminarea restrictiilor din calea miscării
internationale libere a monedelor convertibile
b) Existenta unui mecanism de formare promtă si corectă a cursului de schimb
c) Dezvoltarea si diversificarea sistemului de telecomunicatii si a celui informational
d) Existenta unor reglementări scrise si nescrise ce trebuie respectate de toti operatorii de
pe piata de schimb.
ANS:C
211. Mecanismul pietei de schimb este format din:

1) Piata la termen
2) institutii si persoane autorizate să efectueze operatiuni cu devize (participanti);
3) Piata contractelor nestandardizate
4) reglementări privind desfăsurarea activitătilor de schimb monetar si de devize;
5) proceduri de stabilire, cotare si publicare a cursurilor de schimb;
6) Piata la vedere
7) metode si tehnici de interventie a băncii centrale sau autoritătii monetare cu atributii în
domeniul schimbului de devize.
8) Piata contractelor standardizate
a) 1,3,6,8
b) 1,4,6,7
c) 2,3,5,8
d) 2,4,5,7
ANS:D
212. Pe segmentul primar al pietei internationale de schimb monetar participantii sunt:

1) băncile comerciale
2) autoritătile monetare ale fiecărui stat.
3) firme de export-import sau firme care deservesc activitatea de export-import;
4) institutiile financiare si bancare internationale
5) institutiile cu caracter financiar, cum ar fi: casele de economii, băncile de economii,
societătile de credit, casele de pensii
6) banca centrală
a) 3,5
b) 1,4
c) 2,6
d) 4,5
ANS:A
213. Pe segmentul principal sau interbancar al pietei internationale de schimb monetar

participantii sunt:
6) banca centrală
a) 3,5
b) 1,4
c) 2,6
d) 4,5
ANS:B
214. Pe segmentul de supraveghere a operatiunilor de schimb al pietei internationale de

schimb monetar participantii sunt:
6) banca centrală
a) 3,5
b) 1,4
c) 2,6
d) 4,5
ANS:C
215. Reglementările privind desfăsurarea activitătilor de schimb monetar si de devize

cuprind:
a) Măsuri valutare
b) Măsuri monetare
c) Măsuri administrative
d) Măsuri fiscale
ANS:D
216. Măsurile monetare, ca reglementări privind desfăsurarea activitătilor de schimb

monetar si de devize, cuprind:
1) depozite prealabile la importuri;
2) modul de constituire a depozitelor bancare si nivelul dobânzilor bonificate;
3) autorizarea prealabilă a băncilor pentru efectuarea operatiunilor pe piata de schimb;
4) obligativitatea prezentării de informatii suplimentare privind actele de comert exterior
care generează operatii de schimb.
5) gradul de liberalizare a actelor si faptelor de comert exterior;
6) libertatea de vânzare/cumpărare de monede străine
a) 2,5
b) 3,4
c) 1,6
d) 4,5
ANS:A
217. Măsurile valutare, ca reglementări privind desfăsurarea activitătilor de schimb

a) 2,5
b) 3,4
c) 1,6
d) 4,5
ANS:C
218. Măsurile administrative, ca reglementări privind desfăsurarea activitătilor de schimb

a) 2,5
b) 3,4
c) 1,6
d) 4,5
ANS:B
219. Proceduri de stabilire, cotare si publicare a cursurilor de schimb sunt variate de la o

piată de schimb natională la alta si au în vedere:
a) sistemul formării cursurilor prin relatii interbancare directe permanente sau prin
negocieri la bursa de schimb la anumite intervale de timp ale zilei;
b) momentul sau ora de stabilire a cursului pietei (de regulă, ora 11);
c) gradul de libertate sau de restrângere a actiunii factorilor determinanti ai cursului de
schimb (economici, valutar-financiari, psihologici);
d) plaja si intensitatea interventiei băncii comerciale pe piata de schimb pentru
influentarea cursului de schimb.
ANS:D
220. Cursul de referintă este:

a) o medie statistică ponderată a cursurilor tranzactinate pentru fiecare monedă calculate
post-factum prin rotatie, fie de o bancă de serviciu pentru o anumită perioadă, fie de
banca centrală, pe baza raportărilor statistice zilnice ale băncilor dealer
b) pretul la care o monedă natională poate fi schimbată cu o altă monedă natională sau
internatională (DST, euro).
c) raportul cantitativ dintre două monede, ce se stabileste pe piata de schimb
d) raportul între moneda natională si moneda străină sau ca raport între moneda străină si
moneda natională
ANS:A
221. Piata de schimb interbancară cuprinde:

3) Piata la vedere
4) Piata la termen
a) 2,3
b) 3,4
c) 1,2
d) 1,4
ANS: B
222. Pietele derivate sau noile compartimente cuprind:

3) Piata la vedere
4) Piata la termen
a) 2,3
b) 3,4
c) 1,2
d) 1,4
ANS:C
223. Operatiunile swap:

a) operatiunile, care permit partenerilor să-si modifice gradul de expunere la riscuri
b) intervin atunci când fiecare din cei doi agenti consideră că moneda străină în care este
exprimată datoria celuilalt îl avantajează mai mult, iar prin operatiunea de swap fiecare se
îndatorează în deviza celuilalt.
c) intervin atunci când fiecare din cei doi agenti consideră că dobânda aferentă datoriei
celuilalt îl avantajează mai mult, iar operatiunea de swap îi va satisface pe cei doi
parteneri
d) sunt operatiuni frecvente pe piata de schimb între un client si o bancă, sau între două
bănci, prin care se încheie concomitent o tranzactie la vedere si o tranzactie la termen, în
aceeasi deviză si cu aceeasi contrapartidă
ANS:D
224. Schimbarea de datorii:

parteneri
ANS:A
225. Swap-ul de devize:

parteneri
ANS:B
226. Swap-ul de dobânzi:

parteneri
ANS:C
227. Pozitia băncii într-o anumită zi sau oră, se poate aprecia ca pozitie lungă
(excedentară) a unei monede străine, atunci când:
a) la o monedă străină disponibilitătile sunt depăsite de cererea clientelei, iar banca vinde
moneda străină în exces si cumpăra moneda străină solicitată
b) soldurile disponibilitătilor (creantelor) si cererilor (obligatiilor), într-o anumită monedă
străină, sunt egale
c) la o monedă străină disponibilitătile sunt depăsite de cererea clientelei, iar banca vinde
moneda străină solicitată si cumpăra moneda străină în exces
d) raportul dintre disponibilitătile în conturi si cererea clientelei este pozitiv, respectiv
disponibilitătile sunt mai mari decât cererea clientelei la acea monedă
ANS:D
228. Pozitia băncii într-o anumită zi sau oră, se poate aprecia ca pozitie scurtă (deficitară)
a unei monede străine, atunci când:
ANS:A
229. Pozitia băncii într-o anumită zi sau oră, se poate aprecia ca pozitie închisă
(echilibrată sau soldată) a unei monede străine, atunci când:

ANS:B
230. Operatiunile la vedere (spot), întâlnite pe piata de schimb monetar sunt:

a) operatiuni care se încheie între un client si o bancă, sau între două bănci, care îmbină
două operatiuni de schimb simultane si opuse, respectiv una de vânzare si una de
cumpărare si încheierea concomitentă a unei tranzactii la vedere (spot) si a uneia la
termen (forward) în aceeasi monedă
b) acel gen de operatiune prin care un cumpărător sau o bancă se angajează, pe de o parte,
să plătească o sumă în valută, la un anumit termen, iar pe de altă parte se împrumută cu
aceeasi sumă, în aceeasi valută, la acelasi termen de rambursare
c) operatiuni în care vânzarea/cumpărarea de devize se încheie în aceeasi zi, sau în
maxim 2 zile bancare lucrătoare, astfel că momentul tranzactiei coincide cu momentul
formării cursului de schimb al zilei
d) operatiuni în care tranzactia are loc imediat, dar livrarea valutelor se face după un
termen convenit (de la 1 lună – 1M până la 12 luni – 1 Y)
ANS:C
231. Operatiunile la termen (forward), întâlnite pe piata de schimb monetar sunt:

ANS:D
232. Operatiunile SWAP, întâlnite pe piata de schimb monetar sunt:

ANS: A
233. Operatiunile de schimb cu acoperire la termen de tip hedging, întâlnite pe piata de

schimb monetar sunt:
ANS:B
234. Pentru determinarea cursului de schimb la termen se iau în calcul trei factori:
a) cursul de schimb spot din ziua negocierii;
b) nivelurile procentului de dobândă la depozitele bancare la termen pentru o perioadă
egală cu termenul stabilit sau data „valută”(1 lună, 3 luni etc.);
c) cursul de schimb forward din ziua efectuării tranzactiei
d) perioada până la data „valută”, respectiv de 1, 3 luni etc
ANS: C
235. Dublul rol de operatiuni de schimb propriu-zisesi de tehnică de operare pe piata de

schimb apartin operatiunilor:
a) la termen si de arbitrajare de curs
b) Swap si la vedere
c) de hedging si de plasamente si depozite valutare
d) spot si forward
ANS:D
236. Care operatiune de pe piata de schimb monetar are la bază principiile a la hausse (în
crestere) si a la baisse (în scădere):
a) de arbitrajare de curs
b) Swap
c) de hedging
d) spot
ANS:A
237. Cursul de schimb reprezintă:

a) pretul la care o monedă natională poate fi schimbată cu o altă monedă natională sau
b) o medie statistică ponderată a cursurilor tranzactinate pentru fiecare monedă calculate
d) raportul între moneda natională si moneda străină sau raportul între moneda străină si
moneda natională
ANS:C
238. Cursul de schimb poate fi determinat prin următoarele metode:

a) cotarea indirectă (certă)
b) cotarea încrucisată (crossing rate)
c) cotarea indirectă (incertă)
d) cotarea directă
ANS:C
239. Paritatea monetară reprezintă:

a) pretul la care o monedă natională poate fi schimbată cu o altă monedă natională sau
b) o medie statistică ponderată a cursurilor tranzactinate pentru fiecare monedă calculate
d) raportul cantitativ dintre valorile paritare a două monede
ANS:D
240. Cursurile de scimb clasificate după criteriul stabilitătii, sunt:

a) cursuri de schimb fixe, cursuri de schimb relativ stabile sau relativ fluctuante, cursuri
de schimb flotante
b) cursul de schimb al pietei negre, cursul de schimb bursier, cursul de schimb
interbancar, cursul caselor de schimb, cursul de schimb oficial
c) curs de schimb de cumpărare al unei monede, cursul de schimb de vânzare al unei
monede
d) cursul de schimb la vedere (spot), cursul de schimb la termen (forward)
ANS:A
241. Cursurile de scimb clasificate după criteriul sferei de formare si de utilizare, sunt:
de schimb flotante
monede
ANS:B
242. Cursurile de scimb clasificate după criteriul sensului tranzactiilor valutare, sunt:
de schimb flotante
monede
ANS: C
243. Cursurile de scimb clasificate după criteriul timpului de finalizare a tranzactiei, sunt:
de schimb flotante
monede
ANS:D
244. Cursurile de scimb clasificate după criteriul modelului de stabilire si fundamentare a
cursului de schimb, sunt:
a) cursul de schimb nominal, cursul de schimb efectiv, cursul de schimb efectiv real
monede
ANS:A
245. Cursul de schimb este o mărime dinamică, asupra căreia actionează o multitudine de
factori. Care din factorii de mai jos sunt de natură economică:
a) zvonuri, programe electorale etc.
b) nivelul productiei si productivitătii muncii, PIB pe locuitor, structura pe ramuri si
subramuri a productiei nationale, calitatea si competitivitatea produselor, ciclul economic
c) rata inflatiei, procentul de dobândă, bugetul, gradul fiscalitătii, volumul masei
monetare în circulatie, soldul balantei plătilor curente, soldul balantei capitalului
d) miscări sociale, stabilitate politică, strategii de dezvoltare?
ANS:A
factori. Care din factorii de mai jos sunt de natură monetar-financiară:
ANS:C
factori. Care din factorii de mai jos sunt de natură social-politică:
ANS:D
factori. Care din factorii de mai jos sunt de natură psihologică:
ANS:A
249. Modelele si teoriile statice aferente determinării cursului de schimb sunt:

1) Teoria paritătii puterilor de cumpărare (PPC);
2) Teoria paritătii ratelor dobânzii;
3) Modelul lui Rudiger Dornbush;
4) Modelul monetarist;
5) Teoria balonului speculativ si anticipărilor rationale.
6) Modelul Mundell-Fleming;
7) Teoria optiunilor de portofoliu
a) 1,2,3,5,7
b) 1,2,4,6,7
c) 2,3,4,6,7
d) 1,2,5,6,7
ANS:B
250. Modelele si teoriile statice aferente determinării cursului de schimb sunt:

1) Teoria paritătii puterilor de cumpărare (PPC);
2) Teoria paritătii ratelor dobânzii;
3) Modelul lui Rudiger Dornbush;
4) Modelul monetarist;
5) Teoria balonului speculativ si anticipărilor rationale.
6) Modelul Mundell-Fleming;
7) Teoria optiunilor de portofoliu
a) 1, 7
b) 2,4
c) 3,5
d) 5,6
ANS:C
PROBLEME
251. Nivelul real al cursul de schimb în versiunea absolută a PPC (teoria paritătii
puterilor de cumpărare) este:
P
a)Cs =
P’
Cst+1 Pt+1/Pt Pt+1 P’t

b) = =x
Cst P’t+1/ P’t P’t+1 Pt
Csf 1+Rd
c) =
Css 1 +R’d
(P/ P’) *P’

d)Csr= =1
P
ANS:D
252. Nivelul nominal al cursul de schimb în versiunea PPC (teoria paritătii puterilor de
cumpărare) este:
P
a)Cs =
P’

b) = =x
Csf 1+Rd
c) =
Css 1 +R’d
(P/ P’) *P’

d)Csr= =1
P
ANS:A
253. Nivelul cursul de schimb în versiunea relativă a PPC (teoria paritătii puterilor de
cumpărare) este:
P
a)Cs =
P’

b) = =x
Csf 1+Rd
c) =
Css 1 +R’d
(P/ P’) *P’

d)Csr= =1
P
ANS:B
254. Nivelul cursul de schimb în versiunea teoriei paritătii ratelor dobânzii este:
P
a)Cs =
P’

b) = =x
Csf 1+Rd
c) =
Css 1 +R’d
(P/ P’) *P’

d)Csr= =1
P
ANS:C
255. În contul unui client al unei bănci din Elvetia se află suma de 1.000.000 USD, iar
acesta urmează să plătească în câteva zile o marfă importată din Canada, în CAD (dolari
canadieni). Clientul solicită băncii sale sa-i procure CAD contra sumei în USD pe care o
are în cont, în termen de 48 de ore. Banca elvetiană contactează o bancă canadiană pentru
această operatiune, solicitându-i cursul la vedere (spot) la care este dispusă să efectueze
vânzarea CAD contra USD. Cursul spot comunicat de banca canadiană este 1,0096 –
1,0103. Să se determine suma echivalentă în CAD a sumei de 1 milion USD.
a) 1.010.300 CAD
b) 2.019.200 CAD
c) 2.020.600 CAD
d) 1.009.600 CAD
ANS:D
256. Pentru EURO sunt publicate următoarele cursuri în raport cu USD:
Curs la vedere Puncte (pips) (1 M)
0,6769 – 0,6779 1,79 – 1,70 (pm)

Să se determine cursul EURO în raport cu USD la termen de 1M. Să se determine cursul EURO în
raport cu USD la termen de 1M.
a) 0,659 – 0,6609 EURO/USD
b) 0,6919 – 0,6938 EURO/USD
c) 0,6769 – 0,6779 EURO/USD
d) 0,6769 – 1,0096 EURO/USD
ANS:A
257. Pentru EURO sunt publicate următoarele cursuri în raport cu USD:

Curs la vedere Puncte (pips) (1 M)
0,6769 – 0,6779 1,50 – 1,59 (dis)
Să se determine cursul EURO în raport cu USD la termen de 1M.
a) 0,659 – 0,6609 EURO/USD
b) 0,6919 – 0,6938 EURO/USD
c) 0,6769 – 0,6779 EURO/USD
d) 0,6769 – 1,0096 EURO/USD
ANS:B
258. Se stie că un dolar american este 0,6769 EURO si tot un dolar american este 1,0096
CAD (dolari canadieni). Să se determine cursul de schimb al unui CAD exprimat în
EURO.
a) 0,6769 EURO/CAD
b) 1,0096 CAD/EURO
c) 0,6705 EURO/CAD
d) 1,4915 CAD/EURO
ANS:C
259. Se stie că un dolar american este 0,6769 EURO si tot un dolar american este 1,0096
CAD (dolari canadieni). Să se determine cursul de schimb al unui EURO exprimat în
CAD.
a) 0,6769 EURO/CAD
b) 1,0096 CAD/EURO
c) 0,6705 EURO/CAD
d) 1,4915 CAD/EURO
ANS:D
260. Se stie că o liră sterlină (GBP) este 0,5114 dolari americani (USD) si un dolar
american (USD) este 1,0096 CAD (dolari canadieni). Să se determine cursul de schimb
dintre lira sterlină si dolarul canadian.
a) 0,5163 CAD/GBP
b) 0,5114 USD/GBP
c) 0,6705 USD/CAD
d) 1,4915 CAD/USD
ANS:A
261. Notiunea de balantă a fost lansată de către

a) Jacob Viner în secolul al XVII-lea
b) mercantilisti în secolul al XVII-leac) Jacob Viner (1937)
d) Albert Aftalion în 1937
ANS:B
262. „Marea balantă”, concepută de Jacob Viner (1937), reprezenta:

a) un instrument economico-statistic în care se includ si se compară încasările si plătile
realizate de o tară, din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tări, pe o
anumită perioadă, de obicei, un an
b) un tablou statistic sub formă contabilă, care înregistrează sistematic ansamblul
fluxurilor reale, financiare si monetare intervenite între rezidentii unei economii si restul
lumii, în cursul unei perioade, de regulă 1 an
c) un tablou ce cuprindea, pe lângă importuri si exporturi, „încasările provenite din
navluri, cheltuieli militare, venituri din pescuit si, chiar si fonduri provenite de la cetătenii
catolici stabiliti la Roma.......”
d) un tablou al creantelor si datoriilor rezultate din schimburile de mărfuri si servicii în
anul în cauză, dar si cele din trecut, ce trebuie înscrise în tabelul anului respectiv (venituri
provenite din capitalurile investite în străinătate, plata datoriilor scadente în cursul anului
respectiv, dar contractate în anul anterior)
ANS:C
263. Balanta de conturi propusă de Albert Aftalion, în 1937, poate fi definită ca:
ANS:D
264. În zilele noastre, balanta de plăti si încasări externe, denumită generic balantă de
plăti, reprezintă:

ANS:A
265. Conform definitiei de referintă internatională, balanta de plăti reprezintă:

ANS:B
266. Balanta de plăti se întocmeste:

a) global
b) regional
c) national
d) bilateral
Care din răspunsurile de mai sus, nu este adevărat?
ANS:C
267. Contul Curent reprezintă:

a) operatiunile de investitii directe sau de portofoliu, creditele pe diferite perioade,
operatiunile de capital, miscarea internatională a rezervelor monetare ale băncii centrale
si alte pozitii
b) un cont ce are, mai mult un rol contabil si statistic, dar, inclus în balantă conduce la
echilibrul general al balantei de plăti externe
c) stocul de active si angajamente financiare externe apartinând unei economii
d) suma încasărilor si plătilor generate de mărfuri, servicii, venituri si transferuri curente
ANS: D
268. Contul de Capital si Financiar reprezintă:
si alte pozitii
ANS:A
269. Contul de Erori si Omisiuni reprezintă:

si alte pozitii
ANS:B
270. Pozitia externă reprezintă:

si alte pozitii
ANS:C
271. Soldul „de finantat” grupează următoarele posturi:

a) Investitii directe
b) Contul de capital
c) Contul tranzactiilor curente
d) Activele de rezervă
Care din răspunsurile de mai sus, nu este adevărat?
ANS:D
272. Teoria elasticitătii privind echilibrarea balantei de plăti externe:

a) încearcă să stabilească eficienta pe termen scurt a modificării cursului de schimb si
impactul deprecierii acestuia asupra balantei de plăti
b) „pentru ca o depreciere să fie eficientă în termeni de pret, este necesar ca suma
elasticitătilor-pret ale cererii externe de export si cererii nationale de import, în valoare
absolută, să fie mai mare decât 1”
c) pentru ca deprecierea să reusească să îmbunătătească soldul balantei curente, aceasta
trebuie să reducă cheltuielile interne, respectiv absorbtia
d) „orice dezechilibru al balantei de plăti este de origine monetară” (H.Johnson), iar
excedentul sau deficitul sunt tratate global, ca rezultat al sumei operatiunilor curente si
cele ale contului de capital, altele decât cele apartinând autoritătilor monetare, soldul
balantei, în acest caz, reflectând dezechilibrul pietei monetare
ANS:A
273. Teorema Marshall-Lerner-Robinson privind echilibrarea balantei de plăti externe:

ANS:B
274. Teoriei absorbtiei privind echilibrarea balantei de plăti externe:

ANS:C
275. Teoria monetaristă, în ceea ce priveste relatia dintre masa monetară si soldul
balantei:
ANS:D
276. Mărimea absolută a dezechilibrului ca indicator al semnificatiei (gravitătii)
dezechilibrului balantei de plăti externe se determină după relatia:
a) B = X – M
(X – M)
b) MRB1= x100
PIB
X–M B
c)MRB2= x100 = x100
X+M X+M
X
d)MRB3 = x100
ANS:A
277. Mărimea relativă a dezechilibrului compararea cu PIB al tării ca indicator al

semnificatiei (gravitătii) dezechilibrului balantei de plăti externe se determină după
relatia:
a) B = X – M
(X – M)
b) MRB1= x100
PIB
X–M B
c)MRB2= x100 = x100

X+M X+M
d)MRB3 = x100
M
ANS:B
278. Mărimea relativă a dezechilibrului compararea cu volumul total al tranzactiilor

(încasări si plăti) ca indicator al semnificatiei (gravitătii) dezechilibrului balantei de plăti
externe se determină după relatia:
a) B = X – M
(X – M)
b) MRB1= x100
PIB
X–M B
c)MRB2= x100 = x100
X+M X+M
d)MRB3 = x100
M
ANS:C
279. Gradul de acoperire a plătilor prin încasări ca indicator al semnificatiei (gravitătii)

a) B = X – M
(X – M)
b) MRB1= x100
PIB
X–M B
c)MRB2= x100 = x100

X+M X+M
d)MRB3 = x100
M
ANS:D
280. Indicele soldului, ca indicator de dinamică a dezechilibrului balantei de plăti

externe se determină după relatia:
B1
a)
x 100
B0
I.X
b)
x 100
I.M
bi
c) x100
Bi
d) x100
M
ANS: A
281. Indicele gradului de acoperire a plătilor prin încasări, ca indicator de dinamică a
B1
a)
x 100
B0
I.X
b)
x 100
I.M
bi
c) x100
Bi
d) x100
M
ANS:B
282. Rata de contributie la dezechilibru general, ca indicator structural al dezechilibrului

balantei de plăti externe se determină după relatia:
B1
a)
x 100
B0
I.X
b) x 100
I.M
bi
c) x100
Bi
d) x100
M
ANS:C
283. La nivelul firmelor producătoare si exportatoare, conform opiniei specialistilor, căile

de echilibrare a balantei curente sau comerciale sunt:
1) studierea pietei externe;
2) acordarea de credite pentru export de către institutii specializate;
3) reducerea ratei impozitului pentru veniturile obtinute din exportul de mărfuri;
4) realizarea de produse de calitate superioară, care să încorporeze ultimele cuceriri ale
stiintei si tehnicii;
5) realizarea de mărfuri cu costuri de productie cât mai reduse;
6) finantarea transferului de inovatii si tehnologii de la institutele de cercetare în
productie;
7) organizarea si finantarea de târguri expozitionale menite să promoveze produsele
nationale.
8) crearea unei retele proprii de desfacere;
9) diversificarea formelor si tehnicilor de comercializare de mare eficientă;
10) subventionarea de către stat a unor institutii specializate care să efectueze studii de
marketing;
11) asigurarea unui service prompt si eficient atât în perioada de garantie, cât si în cea de
postgarantie;
12) subventionare a anumitor produse exportate;
13) aprovizionarea cu materii prime si materiale de bună calitate, si, pe cât posibil de pe
piata internă, acestea fiind mai ieftine decât cele provenite din import.
14) reducerea sau anularea TVA la mărfurile exportate;
a) 2,3,6,7,10,12,14
b) 1,3,5,8,11,12,14
c) 3,5,7,8,10,12,13
d) 1,4,5,8,9,11,13
ANS:D
284. La nivelul statului căile de echilibrare a balantei curente sau comerciale prin
încurajarea exportului sunt:
1) studierea pietei externe;
2) acordarea de credite pentru export de către institutii specializate;
3) reducerea ratei impozitului pentru veniturile obtinute din exportul de mărfuri;
4) realizarea de produse de calitate superioară, care să încorporeze ultimele cuceriri ale
stiintei si tehnicii;
5) realizarea de mărfuri cu costuri de productie cât mai reduse;
6) finantarea transferului de inovatii si tehnologii de la institutele de cercetare în
productie;
7) organizarea si finantarea de târguri expozitionale menite să promoveze produsele
nationale.
8) crearea unei retele proprii de desfacere;
9) diversificarea formelor si tehnicilor de comercializare de mare eficientă;
10) subventionarea de către stat a unor institutii specializate care să efectueze studii de
marketing;
11) asigurarea unui service prompt si eficient atât în perioada de garantie, cât si în cea de
postgarantie;
12) subventionare a anumitor produse exportate;
13) aprovizionarea cu materii prime si materiale de bună calitate, si, pe cât posibil de pe
piata internă, acestea fiind mai ieftine decât cele provenite din import.
14) reducerea sau anularea TVA la mărfurile exportate;
a) 2,3,6,7,10,12,14
b) 1,3,5,8,11,12,14
c) 3,5,7,8,10,12,13
d) 1,4,5,8,9,11,13
ANS:A
285. Cursul de revenire, ca indicator de măsurare a eficientei comertului exterior se

determină după relatia:
a) PE – CT
PICE
b)
PE
c) PE – M
PE -M
d) x100
PE
ANS:B
286. Aportul valutar, ca indicator de măsurare a eficientei comertului exterior se

a) PE – CT
PICE
b)
PE
c) PE – M
PE -M
d) x100
PE
ANS:C
287. Rata aportului valutar, ca indicator de măsurare a eficientei comertului exterior se

a) PE – CT
PICE
b)
PE
c) PE – M
PE -M
d) x100
PE
ANS: D
288. Profitul în monedă străină, ca indicator de măsurare a eficientei comertului exterior
se determină după relatia:
a) PE – CT
PICE
b)
PE
c) PE – M
PE -M
d) x100
PE
ANS: A
289. Se dau următoarele date referitoare la balanta de plăti externe a unui stat pe anul
2004:
-mil USD -
Pozitia 2004
CD
1. Cont curent 25533 30632
A. Bunuri si servicii 21838 27374
a. Bunuri (FOB) 18935 24258
b. Servicii 2903 3116
B. Venituri 329 2864
C. Transferuri curente 3366 394
2. Cont de capital si financiar 15885 11670
A. Cont de capital 532 20
B. Cont financiar 15353 11650
Să se determine mărimea absolută a dezechilibrului.

a) 5099 mil$
b) 884 mil $
c) 4215 mil $
d) 9314 mil $
ANS:B
2004:
-mil USD -
Pozitia 2004
CD
1. Cont curent 25533 30632
a. Bunuri (FOB) 18935 24258
Să se determine mărimea relativă a dezechilibrului, compararea cu volumul total al

tranzactiilor, la nivelul contului curent.
a) 15,3%
b) 17,34%
c) 9,08%
d) 11,25%
ANS:C
2004:
-mil USD -
Pozitia 2004
CD
1. Cont curent 25533 30632
a. Bunuri (FOB) 18935 24258

Să se determine mărimea relativă a dezechilibrului, compararea cu volumul total al

tranzactiilor, la nivelul subcontului bunuri si servicii.
a) 15,3%
b) 17,34%
c) 9,08%
d) 11,25%
ANS: D
2004:
-mil USD -
Pozitia 2004
CD
1. Cont curent 25533 30632
a. Bunuri (FOB) 18935 24258
Să se determine gradul de acoperire a plătilor prin încasări, la nivelul contului curent.

a) 83,35%
b) 79,78%
c) 89,08%
d) 136,12%
ANS:A
2004:
-mil USD -
Pozitia 2004
CD
1. Cont curent 25533 30632
a. Bunuri (FOB) 18935 24258

Să se determine gradul de acoperire a plătilor prin încasări, la nivelul subcontului bunuri

si servicii.
a) 83,35%
b) 79,78%
c) 89,08%
d) 136,12%
ANS:B
2004:
-mil USD -
Pozitia 2004
CD
1. Cont curent 25533 30632
a. Bunuri (FOB) 18935 24258
Să se determine gradul de acoperire a plătilor prin încasări, la nivelul contului de capital

si financiar.
a) 83,35%
b) 79,78%
c) 136,12%
d) 89,08%
ANS:C
2004:
-mil USD -
Pozitia 2004
CD
1. Cont curent 25533 30632
a. Bunuri (FOB) 18935 24258

Să se determine structura dezechilibrului.

a) Rc BS = 49,72%, RcV = 108,57%
b) Rc BS = 58,35%, RcV = 41,65%
c) Rc BS = 41,65%, RcV = 58,35%
d) Rc BS = 108,57%, RcV = 49,72%
ANS:D
296.Se dau următoarele date referitoare la balanta de plăti externe a unui stat pe doi ani:
-mil USD -
Pozitia N N+1
CDCD
1. Cont curent 25533 30632 31680 38568
A. Bunuri si servicii 21838 27374 26357 34512
a. Bunuri (FOB) 18935 24258 22255 30061
b. Servicii 2903 3116 4102 4451
B. Venituri 329 2864 1241 3567
C. Transferuri curente 3366 394 4082 489
2. Cont de capital si financiar 15885 11670 37187 30704
A. Cont de capital 532 20 675 80
B. Cont financiar 15353 11650 36512 30624
Să se determine indicele soldului la nivelul contului curent.

a) 135,09%
b) 147,31%
c) 91,76%
d) 153,81%
ANS:A
-mil USD -
Pozitia N N+1
CDCD
1. Cont curent 25533 30632 31680 38568
a. Bunuri (FOB) 18935 24258 22255 30061
b. Servicii 2903 3116 4102 4451
B. Venituri 329 2864 1241 3567
B. Cont financiar 15353 11650 36512 30624

Să se determine indicele soldului la nivelul subcontului bunuri si servicii.
a) 135,09%
b) 147,31%
c) 91,76%
d) 153,81%
ANS:B
-mil USD -
Pozitia N N+1
CDCD
1. Cont curent 25533 30632 31680 38568
a. Bunuri (FOB) 18935 24258 22255 30061
b. Servicii 2903 3116 4102 4451
B. Venituri 329 2864 1241 3567
B. Cont financiar 15353 11650 36512 30624
Să se determine indicele soldului la nivelul subcontului venituri.

a) 135,09%
b) 147,31%
c) 91,76%
d) 153,81%
ANS:C
-mil USD -
Pozitia N N+1
CDCD
1. Cont curent 25533 30632 31680 38568
a. Bunuri (FOB) 18935 24258 22255 30061
b. Servicii 2903 3116 4102 4451
B. Venituri 329 2864 1241 3567
B. Cont financiar 15353 11650 36512 30624
Să se determine indicele soldului la nivelul contului de capital si financiar.

a) 135,09%
b) 147,31%
c) 91,76%
d) 153,81%
ANS:D
300. Se dau următoarele date referitoare la balanta de plăti externe a unui stat pe doi ani:
-mil USD -
Pozitia N N+1
CDCD
1. Cont curent 25533 30632 31680 38568
a. Bunuri (FOB) 18935 24258 22255 30061
b. Servicii 2903 3116 4102 4451
B. Venituri 329 2864 1241 3567
B. Cont financiar 15353 11650 36512 30624
Să se determine indicele gradului de acoperire a plătilor prin încasări, la nivelul contului

curent.
a) 98,55%
b) 95,74%
c) 303,05%
d) 97,71%
ANS: A
-mil USD -
Pozitia N N+1
CDCD
1. Cont curent 25533 30632 31680 38568
a. Bunuri (FOB) 18935 24258 22255 30061
b. Servicii 2903 3116 4102 4451
B. Venituri 329 2864 1241 3567
B. Cont financiar 15353 11650 36512 30624
Să se determine indicele gradului de acoperire a plătilor prin încasări, la nivelul
subcontului bunuri si servicii.
a) 98,55%
b) 95,74%
c) 303,05%
d) 97,71%
ANS:B
-mil USD -
Pozitia N N+1
CDCD
1. Cont curent 25533 30632 31680 38568
a. Bunuri (FOB) 18935 24258 22255 30061
b. Servicii 2903 3116 4102 4451
B. Venituri 329 2864 1241 3567
B. Cont financiar 15353 11650 36512 30624

subcontului venituri.
a) 98,55%
b) 95,74%
c) 303,05%
d) 97,71%
ANS:C
-mil USD -
Pozitia N N+1
CDCD
1. Cont curent 25533 30632 31680 38568
a. Bunuri (FOB) 18935 24258 22255 30061
b. Servicii 2903 3116 4102 4451
B. Venituri 329 2864 1241 3567
B. Cont financiar 15353 11650 36512 30624
subcontului transferuri curente.
a) 98,55%
b) 95,74%
c) 303,05%
d) 97,71%
ANS:D
304. La baza aparitiei si adâncirii datoriei publice externe stau o serie de factori
macroeconomici, precum:
a) iesiri de capital excesive sub forma investitiilor indirecte;
b) economisire internă insuficientă fată de investitii si deficit bugetar;
c) deficit mare al balantei curente, comparativ cu intrările nete de fonduri;
d) capacităti de productie reduse în raport cu consumul, investitiile, cheltuielile publice.
ANS:A
305. Principalele trăsături ale crizei datoriei externe actuale a tărilor în curs de dezvoltare
sunt:
1) supraîndatorarea tărilor debitoare si excesul de finantare
2) datoria externă este, în principal o datorie pe termen lung garantată de către tările
debitoare;
3) restructurarea bilanturilor bancare, practicându-se tot mai mult provizioanele si
recompunerea portofoliilor de creante, în vederea diminuării riscului bancar;
4) exodul capitalurilor
5) politicile macroeconomice impuse tărilor debitoare, au rolul lor în prelungirea crizei
datoriei externe
6) generalizarea practicării politicilor de reesalonare a datoriei publice externe, extinse si
asupra serviciului datoriei, respectiv si asupra dobânzilor sau, altfel spus, renegocierea
datoriei internationale;
7) cresterea ratelor dobânzii
8) băncile au creat o adevărată piată secundară pentru creantele asupra tărilor în curs de
dezvoltare, în vederea diminuării expunerii la riscuri.
9) căderea liberă a creditelor bancare si nebancare
10) extinderea practicării operatiunilor de swap (schimb) financiar de creante, ce constau
în cedarea unor creante, detinute de o bancă contra unui alt activ.
a) 1,3,6,7,8
b) 2,3,6,8,10
c) 1,4,5,7,9
d) 2,3,5,6,9
ANS: B
306. Principalele cauze ale adâncirii crizei datoriei externe sunt:
1) supraîndatorarea tărilor debitoare si excesul de finantare

2) datoria externă este, în principal o datorie pe termen lung garantată de către tările
debitoare;
3) restructurarea bilanturilor bancare, practicându-se tot mai mult provizioanele si
recompunerea portofoliilor de creante, în vederea diminuării riscului bancar;
4) exodul capitalurilor
5) politicile macroeconomice impuse tărilor debitoare, au rolul lor în prelungirea crizei
datoriei externe
6) generalizarea practicării politicilor de reesalonare a datoriei publice externe, extinse si
asupra serviciului datoriei, respectiv si asupra dobânzilor sau, altfel spus, renegocierea
datoriei internationale;
7) cresterea ratelor dobânzii
8) băncile au creat o adevărată piată secundară pentru creantele asupra tărilor în curs de
dezvoltare, în vederea diminuării expunerii la riscuri.
9) căderea liberă a creditelor bancare si nebancare
10) extinderea practicării operatiunilor de swap (schimb) financiar de creante, ce constau
în cedarea unor creante, detinute de o bancă contra unui alt activ.
a) 1,3,6,7,8
b) 2,3,6,8,10
c) 1,4,5,7,9
d) 2,3,5,6,9
ANS:C
307. Punerea în aplicare a programelor de ajustare negociate cu institutiile internationale,

ca directie de actiune în vederea solutionării datoriei publice externe, se baza pe:
a) o reesalonare a mecanismului rambursărilor; o reamenajare a datoriilor, în cadrul unui
posibil transfer al creantelor de la debitorul initial, către un alt client al băncii străine
creditoare, situat pe plan local; în acelasi timp, s-a prevăzut continuarea programelor de
ajustări structurale controlate de către FMI, pe baza acelorasi criterii
b) reducerea prin conversie a datoriilor; necesitatea ca tările debitoare să adopte politici
economice judicioase, în principal, în ceea ce priveste măsurile de stimulare a investitiilor
si încurajarea repatrierii capitalurilor migrate în afara granitelor; necesitatea ca FMI si
Banca Mondială să coopereze strâns cu tările îndatorate; necesitatea ca băncile
comerciale să participe activ atât la negocierile referitoare la reducerea datoriei, cât si la
cele privitoare la acordarea de noi împrumuturi
c) conversia datoriilor în active (debt to equity swap); schimbarea datoriilor de natură
diferită (debt to debt swap); răscumpărarea propriei datorii (debt buy-back)
d) reducerea absorbtiei interne, pe deprecierea monedelor locale si limitarea deficitelor
bugetare, sau, altfel spus, pe conditionalitate
ANS: D
308. Planul „Baker”, initiat în 1985 de către secretarul de stat american de la Finante, ca
directie de actiune în vederea solutionării datoriei publice externe, se baza pe:
ANS:A
309. „Planul Brady”, initiat în 1989 de către secretarul de stat american cu acelasi nume,
ca directie de actiune în vederea solutionării datoriei publice externe, se baza pe:
ANS:B
310. Optiunile propuse băncilor prin „Planul Brady” erau:

ANS: C
311. Utilizarea uneia sau alteia dintre metodele si tehnicile în directia solutionării crizei
globale a datoriei externe, a prezentat o serie de limite, astfel în cazul schimbului de datorii contra
active participative la capital, cu decotare, s-au ridicat următoarele
probleme :
a) subventionarea cumpărătorului străin a creantei depreciate ridică mari probleme,
întrucât nu se poate sti dacă nu este vorba de un rezident care a mai efectuat si alte
operatiuni ilicite
b) operatiunea are o incidentă inflationistă, întrucât provoacă o crestere a masei monetare
c) reducerea sarcinii datoriei nu exclude situatia în care investitorul va proceda la o
repatriere a profiturilor
d) în acest fel s-a creat un mecanism în lant prin care băncile împrumutau noi fonduri,
servind, de fapt, propriilor rambursări
ANS:D
312. Intensitatea îndatorării externe este un indicator de caracterizare statistică a datoriei
externe de:
a) nivel
b) dinamică
c) structură
d) al efectelor economice si financiare
313. Intensitatea îndatorării externe este un indicator de caracterizare statistică a nivelului
datoriei externe si se determină după relatia:
DE
a)
Ex
DE
b)
P
DE
c)
PIB
DE
d)
DI
ANS:B
314. Gravitatea îndatorării externe este un indicator de caracterizare statistică a nivelului

datoriei externe si se determină după relatia:
DE
a)
Ex
DE
b)
PIB
DE
c)
P
DE
d)
DI
ANS:A
315. Ritmul îndatorării externe (RDE) este un indicator de caracterizare statistică a

dinamicii datoriei externe si se determină după relatia:
DE
a)
Ex
DE
b)
PIB
DE
c)
P
.DE
d)
P
ANS:D
316. Se dau următoarele date:

-datoria externă a unuei tări în anul N este de 5 mld USD
-populatia tării este de 11,9 mil loc.
Să se determine intensitatea datoriei externe a tării în cauză în anul N.
a) 420,17 USD/loc
b) 0,420 USD/loc
c) 2,38 USD/loc
d) 0,002 USD/loc
ANS:A

-populatia tării este de 14 mil loc
-PIB este de 25,9 mld USD
-datoria publică internă este de 3,5 mld USD
-valoarea exporturilor de bunuri si servicii este de 2354 mil USD.
Să se determine gravitatea datoriei externe în raport cu PIB a tării în cauză în anul N.
a) 6,37%
b) 57,92%
c) 428,57%
d) 637,21%
ANS:B

Să se determine gravitatea datoriei externe în raport cu datoroa publică internă a tării în
cauză în anul N.
a) 6,37%
b) 57,92%
c) 428,57%
d) 637,21%
ANS:C

Să se determine gravitatea datoriei externe în raport cu volumul exporturilor de bunuri si
servicii a tării în cauză în anul N.
a) 6,37%
b) 57,92%
c) 428,57%
d) 637,21%
ANS:D
320. Sistemul institutiilor financiare internationale a apărut:

a. la începutul secolului XX, timpul sau imediat după al doilea razboi mondial;
b. la jumătatea secolului XX, în timpul sau imediat după al doilea razboi mondial;
c. în secolul al XV lea, în Franta;
d. în secolul al XV lea, în Germania
ANS:B
321. Tratatele europene au fost semnate:

a. la Paris în martie 1957 si la Roma în aprilie 1951;
b. la Paris în martie 1951 si la Bretton Woods în iulie 1944;
c. la Paris în aprilie 1951 si la Roma în martie 1957;
d. la Roma în iulie 1944 si la Bretton Woods în aprilie 1957;
ANS:C
322. Unul din scopurile FMI, conform statutului este:

a. Definirea unitătii monetare nationale printr-o cantitate de aur sau în functie de o
anumita monedă mai puternică
b. Facilitarea expansiunii si cresterii armonioase a comertului international si
contribuirea la instaurarea si mentinerea unor niveluri ridicate de angajare si de venit real
si la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor statelor membre, prim obiectiv al
politicii economice
c. Administrarea unui Cod de conduita care să respecte politicile ratei de schimb si
restrictiile cu privire la tranzactiile de cont curent
d. Finatarea tărilor care înregistrează dezechilibre grave ale balantei de plăti, ca
urmare a unei structuri defectuoase a productiei, a comertului si a preturilor
ANS:B
323. În viziunea FMI modelul de crestere economică este rezultatul unui mix de politici,
care presupun:
1) Devalorizarea initială a cursurilor de schimb
2) Liberalizarea preturilor interne
3) Constituirea unui forum în care membrii să se consulte si să colaboreze pe probleme
monetare internationale
4) Mobilizarea economiilor pe plan national printr-o politica de rate ale dobânzii
corespunzatoare
5) Administrarea unui Cod de conduita care să respecte politicile ratei de schimb si
6) Reforma fiscalitătii
7) Calitatea cheltuielilor publice
8) Liberalizarea comertului exterior
9) Sustinerea cu resurse financiare a membrilor, dându-le posibilitatea să respecte codul
de conduita, atâta timp cât se corectează sau se evită dezechilibrul balantei de plăti
10) Liberalizarea pietei muncii
11) Reformarea pietelor financiare
a. 1,2,4,6,7,8,10,11
b. 1,2,4,6,7,8,9,11
c. 2,3,4,5,7,8,9,10
d. 1,2,3,5,6,7,8,10
ANS:D
324. Supravegherea FMI Se exercită sub următoarele forme:

a. Supraveghere bilaterală
b. Supravegherea regională
c. Supravegherea natională
d. Supreveghere mondială
ANS:C
325. Acordarea de asistentă financiară în baza aplicarii unui program de reforme

economice în vederea reechilibrării balantei de plăti externe si macrostabilizării
economice. Este vorba despre:
a. Supravegherea bilaterală
b. Supravegherea regională
c. Asistenta financiară neconcesională
d. Împrumuturi concesionale
ANS:B
326. Fiecare tară dispune de o transă de rezervă în cadrul căreia se pot face trageri
destinate acoperirii deficitului balantei de plăti care nu sunt conditionate de
implementarea unor politici economice. Este vorba despre:
a. Politica transei de rezervă
b. Politica transelor de credit
c. Aranjamentele stand-by
d. Facilitatea de Fond Extinsă (EFF-introdusă în 1974)
ANS:A
327. A fost o facilitate înfiintată special pentru a răspunde nevoilor tărilor în tranzitie
destinată asigurării asistentei financiare tărilor membre cu dificultăti ale balantei de plăti
datorate gravelor perturbatii ale sistemului lor traditional de comert si de plăti. Domenii
prioritare: financiar, fiscal, ststistic. Este vorba despre:
a. Facilitatea de Finantare Compensatorie (CCFF)
b. Facilitatea pentru Transformare Sistemică (STF)
c. Aranjamentele stand-by
d. Politica accesului lărgit (EAP-introdusă în 1981 până în 1992)
ANS:A
328. Completeaza Facilitătile de Rezerve Suplimentare (SRF) introduse în anul 1997

instrument de finantare pe termen scurt fiind o facilitate aditională de natură preventivă
ce se adresează tărilor vulnerabile dar neatinse de criză. Perioadă de rambursare de 1-2
ani, în mai multe transe. Sunt create pentru a stimula membrii sa adopte si sa
implementeze politici de reducere a riscului expunerii la variatiile pietei monetar-
financiare prin încurajarea implicării constructive a sectorului privat, prin semnalarea
dorintei FMI de a oferi consiliere financiară membrilor. Este vorba despre:
a. Facilitatile de Rezervă Suplimentare (SRF introdusă în 1997)
b. Liniile de credit conditionate (CCL -1999)
c. Facilitatea de Reducere a Sărăciei si Crestere Economică(PRGF)
d. Facilităti de finantare administrate de FMI
ANS:C
329. Viziunea WBG este:

a. Visul nostru este o lume lipsită de sărăcie
b. A lupta împotriva sărăciei cu dăruire si profesionalism pentru a obtine rezultate
durabile
c. A ajuta oamenii să se ajute pe ei însisi precum si mediul în care îsi desfăsoară
activitatea oferindu-le resurse, împărtăsind cunostinte, construind capacităti si formând
parteneriate în sectorul public si în cel privat
d. A fi o institutie excelentă, capabilă să atragă, să intereseze si să pregătească un
personal divers si devotat, cu calităti exceptionale, care stie să asculte si să învete
ANS:D
330. Principiile WBG:

1) Plasarea clientului în centrul preocupărilor sale
2) A lupta împotriva sărăciei cu dăruire si profesionalism pentru a obtine rezultate
durabile
3) Colaborarea cu partenerii săi
4) Ajutorarea celor mai sărace populatii si state, folosindu-si resursele financiare si
umane, precum si experienta bogată
5) Asumarea răspunderii pentru rezultate de calitate
6) Asigurarea integritătii financiare si a rentabilitătii
7) Promovarea unor idei inovatoare în statele membre
a. 1,2,3,4,5
b. 2,3,4,5,6
c. 1,3,5,6,7
d. 3,4,5,6,7
ANS:C
331. WBG cuprinde următoarele institutii de dezvoltare strâns legate între ele:
a. Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (IBRD)
b. Asociatia Internatională de Dezvoltare (AID)
c. Banca Europeană pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD)
d. Centrul International de Reglementare a Conflictelor din domeniul Investitiilor
(ICSID)
ANS:C
332. Printre premisele aparitiei institutiilor financiare internationale (IFI) se

numără:
1) Economie în plina criză mondială, cum a fost cazul anilor 1929 – 1933
2) Evolutia societătii omenesti, productia si circulatia mărfurilor
3) Economie răvăsită de un război mondial
4) Prabusirea economiei mondiale
5) Cresterea complexitătii nevoilor societătii
6) Destrămarea relatiilor economice internationale
7) Nevoia creării unei noi ordini monetare, în special si economice, în
general
a. 1,2,3,4,5
b. 1,3,4,5,6
c. 1,3,4,6,7
d. 2,3,5,6,7
ANS:
333. Miscarea internatională a mijloacelor bănesti si sistemul pietei monetar – financiare
internationale dispune de o structură institutională adecvată, prin care:
a. se realizează fluxurile monetare si se asigură efectuarea operatiunilor specifice
activitătilor monetar – financiare internationale;
b. se realizează sistemul monetar european în scopul asigurarii unei stabilitati
monetare afectate de esuarea sistemului monetar international de la Bretton-Woods;
c. se crează o nouă ordine monetară, în special si economică, în general;
d. se destramă relatiile economice internationale.
ANS:A
334. Clasificarea IFI în functie de scopurile urmărite

a. institutii de dezvoltare socio-economică regională
b. institutii de comert
c. institutii guvernamentale
d. institutii nonguvernamentale
ANS:B
335. Sistemul monetar international actual are în vedere:

1) stabilitatea fluctuatiilor monetare
2) identificarea costurilor si beneficiilor flotării ratelor de schimb
3) impactul fluctuatiilor monetare asupra economiilor în curs de dezvoltare
4) crearea unor rezerve monetare oficiale
5) echilibrul balantelor de plăti
6) încurajarea cresterii economice globale
a. 1,2,3,5;
b. 1,2,4,5;
c. 1,2,3,6;
d. 1,3,4,6
ANS:
336. În cadrul Conferintei de la Bretton Woods, se stabilesc trei functii prioritare ale
FMI:
a. administrarea unui Cod de conduita care să respecte politicile ratei de schimb si
b. sustinerea cu resurse financiare a membrilor, dându-le posibilitatea să respecte
codul de conduita, atâta timp cât se corectează sau se evită dezechilibrul balantei de plăti
c. constituirea unui forum în care membrii să se consulte si să colaboreze pe
probleme monetare internationale
d. mobilizarea economiilor pe plan national printr-o politica de rate ale dobânzii
corespunzatoare
ANS:
337. Scopul sistemului de creditare al FMI :

a. primirea de noi membrii
b. cresterea lichiditătilor internationale
c. echilibrarea balantei de plăti
d. consolidarea monedelor nationale
ANS:
338. Scopul institutiilor financiare internationale este:

a. de a elimina decalajele existente între state si de a facilita comertul international;
b. de a elimina decalajele existente între state si de a crea un sistem viabil de
drepturi si îndatoriri internationale;
c. de a crea un sistem viabil de drepturi si îndatoriri internationale si de a facilita
comertul international;
d. de a facilita comertul international si de a crea o uniune economică si monetară.
ANS:B
339. Tratatul european de la Paris, semnat în aprilie 1951, a stat la baza creării:
a. Pietei comune europene
b. Băncii Europeane de Investitii (BEI) ce avea să devină cea mai importantă
institutie de credit regională
c. sistemului monetar european în scopul asigurarii unei stabilitati monetare afectate
de esuarea sistemului monetar international de la Bretton-Woods
d. Comunitătii Europene a Cărbunelui si Otelului si a viitoarei Comunităti
economice europene
ANS:D
340. Rolul institutiilor de dezvoltare si cooperare este:

a. de catalizator de actiuni si energii în beneficiu întregii comunităti
b. de asigurare a asistentei de specialitate în elaborarea politicilor economice în
vederea mentinerii stabilitatii economice si monetare
c. de promovare a libertatii comertului international si a tranzactiilor de capital
d. de ajutorare a tarilor sărace
ANS:A
341. Obiectivul BIRD este:

a. plasarea clientului în centrul preocupărilor sale
b. reducerea sărăciei în tările mai sărace solvabile si cu venituri medii, promovând o
dezvoltare durabilă
c. Asumarea răspunderii pentru rezultate de calitate
d. Asigurarea integritătii financiare si a rentabilitătii
ANS:B
342. La conferinta de la Bretton Woods s-au pus bazele formării unui cadru de cooperare
economică, destinat să:
a. prevină politicile economice dezastruoase care au contribuit la criza din anii '30 si
să ajute initial la reconstructia Europei după război
b. elimine decalajele existente între state si să faciliteze comertul international
c. creeze o nouă ordine monetară, în special si economică, în general
d. destrame relatiile economice internationale

343. La baza mecanismelor de functionare a SMI au fost puse o serie de principii:
1) etalonul monetar
2) stabilitatea cursurilor de schimb
3) identificarea costurilor si beneficiilor flotării ratelor de schimb
4) convertibilitatea monetară
5) crearea unor rezerve monetare oficiale
6) echilibrul balantelor de plăti
7) încurajarea cresterii economice globale
a. 1,2,4,5,6;
b. 1,2,4,5,7;
c. 1,2,3,5,6;
d. 1,3,4,6,7.
ANS:
344. Cota parte de participare a unei tări (depinde in general de ponderea tării in
economia mondiala) si determina:
a. suma pe care trebuie să o verse cu titlu de subscriere
b. primirea de noi membri
c. numărul de voturi care îi sunt atribuite
d. valoarea ajutoarelor pe care le poate primi de la FMI
ANS:B
345. Caracteristicile împrumuturilor FMI sunt:

a. FMI acordă asistentă financiară prin derularea unui program de politici economice
necesar echilibrării balantei de plăti externe
b. sumele trase de la FMI sunt purtătoare de dobândă
c. FMI acorda credite cu o rată a dobânzii scăzuta pentru tările membre cu venituri
mici în vederea restructurării economiei si realizarea unei cresteri economice viabile
d. FMI –ul acordă împrumuturi tărilor care solicită ajutor financiar în cazul în care
traversează o criza economica sau sunt în pragul acesteia
ANS:B
346. Accesul la resursele FMI este dependent de:

a. necesitătile privind balanta de plăti
b. capacitatea de ajustare a economiei
c. restituirea sumelor către FMI
d. mărimea PIB-ului tării solicitante
ANS:
347. Crearea si functionarea institutiilor financiare internationale au la bază următoarele

trăsături definitorii:
1) Dorinta de cooperare, bazată pe încredere reciprocă
2) Solidaritatea membrilor
3) Promovarea libertatii comertului international si promovarea tranzactiilor de capital

4) Caracterul apolitic
5) Respectarea regimului economic si politic al fiecarui membru.
6) Ajutorarea tarilor sărace
7) Cererile de acordare de finantări sunt evaluate numai în baza unor criterii tehnice,
economice si financiare
a. 1,2,3,5,7;
b. 1,2,4,5,7;
c. 2,3,4,5,7;
d. 3,4,5,6,7.
ANS:
348. Printre principiile comune ale IFI se numără

1) promovarea libertatii comertului international si promovarea tranzactiilor de capital
2) dorinta de cooperare, bazată pe încredere reciprocă
3) asigurarea asistentei de specialitate în elaborarea politicilor economice în vederea
mentinerii stabilitatii economice si monetare, luând în considerare interesele tuturor
membrilor institutiei
4) ajutorarea tarilor sărace
5) respectarea regimului economic si politic al fiecarui membru
6) elaborarea politicilor economice luând în considerare interesele tuturor tărilor membre
ale acestor institutii
7) solidaritatea membrilor
a. 1,2,3,5;
b. 1,2,4,5;
c. 2,3,4,7;
d. 1,3,4,6.
ANS:
349. Mecanisme de finantare

a. FMI-ul acordă împrumuturi în devize tărilor care au probleme cu balanta de plăti
b. FMI-ul acordă împrumuturi în devize tărilor care au fost afectate de catastrofe
naturale
c. FMI –ul acordă împrumuturi care au scopul de a sustine politicile economice si în
special reformele structurale, de natură să redreseze în mod durabil pozitia balantei de
pltăi a tărilor beneficiare si perspectivele lor de dezvoltare
d. FMI –ul acordă împrumuturi tărilor care solicită ajutor financiar în cazul în care
traversează o criza economica sau sunt în pragul acesteia
ANS:B
350. FMI este o institutie financiară internatională care pune la dispozitia tărilor membre
o serie de facilităti de finantare:
a. Transele propriu-zise(tragerile normale)
b. Facilităti de finantare destinate tărilor cu PIB mare
c. Facilităti de finantare destinate tărilor cu PIB redus
d. Facilităti de finantare administrate de FMI
ANS:B
351. Iările membre BIRD au următoarele drepturi:

1) să numească un guvernator si un supleant
2) să participe la adoptarea deciziilor
3) să primească credite pentru investitii
4) să beneficieze de asistentă tehnică
5) să subscrie la capitalul băncii
6) să respecte principiile si regulile băncii, respectiv statutul
7) să scutească de impozite si taxe operatiunile băncii
a. 1,2,3,4
b. 2,3,4,5
c. 1,3,5,6
d. 3,4,5,6
ANS:A
352. Iările membre BIRD au următoarele obligatii:

1) să numească un guvernator si un supleant
2) să participe la adoptarea deciziilor
3) să primească credite pentru investitii
4) să beneficieze de asistentă tehnică
5) să subscrie la capitalul băncii
6) să respecte principiile si regulile băncii, respectiv statutul
7) să scutească de impozite si taxe operatiunile băncii
a. 1,2,3
b. 2,3,7
c. 1,3,5
d. 5,6,7
ANS:D

Finante Inter Nation Ale Grila Compl - Cu Rasp

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Finante Inter Nation Ale Grila Compl - Cu Rasp

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

3. Evenimentele de natură politică care au stat la baza aparitiei si formării activitătii

4. Evenimentele de natură istorică care au stat la baza aparitiei si formării activitătii

5. Care este factorul determinant în evolutia si dezvoltarea activitătii financiar-monetare

8. Obiectul de studiu al disciplinei finante internationale este:

9. Fluxurile financiare internationale se derulează în cadrul:

Alegeti varianta falsă.

12. Ce nu se cuprinde în sfera de studiu a finantelor internationale, într-o acceptiune

13. Prima Conferintă Monetară Internatională a avut loc:

14. Obiectivul principal al Conferintei Monetare Internationale de la Bretton Woods l-a

a) un ansamblu de componente si structuri monetar-financiare care, în interdependenta

16. În categoria relatiilor monetar-financiare internationale nu se includ:

17. Relatiile monetare internationale se bazează pe:

18. Relatiile financiare internationale constau în:

19. Relatiile de credit internationale reprezintă:

20. Relatiile de plăti si garantii internationale asigură:

21. Fluxurile (relatiile) monetar-financiare internationale se derulează pe anumite

22. Functiile relatiilor monetar-financiare internationale sunt:

23. Functia de evaluare a mărfurilor si serviciilor, este îndeplinită, în special, de către:

24. Functia de sursă de dezvoltare economică decurge din:

26. Functia de emisiune si utilizarea a monedelor internationale este conferită de:

27. Printre mecanismele monetar-financiare internationale se numără:

28. Printre mecanismele monetar-financiare internationale se numără:

29. Principalele institutii si organisme ce formează cadru institutional monetar-financiar

1) organisme bancar-financiare interguvernamentale mondiale;

2) organisme bancar-financiare interguvernamentale regionale;

3) organisme bancar-financiare guvernamentale nationale;

5) bănci multinationale private;

6) bănci regionale private

7) bănci nationale private cu o pondere mare în tranzactiile monetar-financiare

30. Organisme bancar-financiare interguvernamentale mondialesunt:

31. Organisme bancar-financiare interguvernamentale regionalesunt:

32. Din categoria reglementărilor monetar-financiare internationale nu fac parte:

33. Conventiile si acordurile interstatale bilaterale si multilaterale se referă la:

34. Reglementările elaborate de către Camera de Comert International de la Paris se

c) normele si reglementările elaborate de consortii bancare, organisme comerciale si

35. Uzantele internationale se referă la:

36. Reglementări monetar-financiare internationale se referă la:

37. În ordine cronologică, evenimentele care au precedat ordinea monetară stabilită la

Alegeti varianta falsă.

38. Conferinta monetară de la Bretton Woods a avut loc în anul:

39. Principalele obiective ale Conferintei monetare si financiare a Natiunilor Unite,

43. Regulile si principiile fundamentale stabilite la Conferinta Internatională de la Bretton

49. Printre avantajele sistemului cursurilor fixe se numără:

50. Printre avantajele sistemului cursurilor flotante se numără:

51. Printre dezavantajele sistemului cursurilor fixe se numără:

52. Printre dezavantajele sistemului cursurilor flotante se numără:

55. Caracterul multipolar al sistemului monetar international actual derivă din:

56. Caracterul bancarizat al sistemului monetar international actual derivă din:

57. Sistemul monetar international actual se bazează pe determinarea financiară a

58. Etapele aparitiei economiei financiare sunt următoarele:

59. Acceptiunile specialistilor privind conceptul de piată financiară sunt:

60. Caracteristica esentială a pietei financiare, este:

61. Caracteristic pietei monetare internationale, este:

Alegeti varianta falsă.

66. Principalele prevederi ale Conventiei de la Basel referitoare la adecvarea capitalului,

67. Indicatorul de adecvare a capitalului se determină ca raport între:

68. Procesul de internationalizare a sistemului bancar a fost sustinut de reglementări în

69. Capitalul de bază al unei bănci este format din:

70. Capitalul de rang I al unei bănci este format din:

71. Capitalul de rang II al unei bănci este format din:

76. Prima Directivă de Coordonare Bancară, adoptată de Uniunea Europeană în 1977,

78. Fluxurilor financiare contemporane, sunt caracterizate de următoarele aspecte: