Sunteți pe pagina 1din 15

Analiza geografică a populaţiei şi a aşezărilor umane

din statul Republica Dominicană

Cuprins

1. Introducere..................................................................................................................................2

2. Date generale...............................................................................................................................2

3. Evoluția numărului populației (1950-2025)................................................................................5

4. Dinamica ratei natalității (1950-2025)........................................................................................6

1
5. Dinamica ratei mortalității (1950-2025)......................................................................................7

6. Structura populației......................................................................................................................8

6.1 Structura pe grupe de vârstă și sexe...............................................................................8

6.2 Structura socio-economică...........................................................................................10

6.3 Structura populației pe medii de viață.........................................................................11

6.3.1 Analiza populației urbane și rurale (1950-2025)..........................................12

6.3.2 Analiza populației din principalele aglomerații urbane (1950-2025)...........13

7. Așezările urbane.........................................................................................................................15

7.1 Analiza evoluției orașelor în funcție de mărimea demografică ..................................15

7.2 Răspândirea orașelor pe unități naturale și forme administrative................................16

7.3 Forme de concentrare urbană ......................................................................................17

Bibliografie

1. Introducere
Studiul de faţă îşi propune analiza populaţiei şi a reţelei de aşezări a statului Republica
Dominicană în perioada 1950 – 2025, urmărindu-se atât diferenţele, respectiv asemănările
populaţiei din punct de vedere al natalităţii, mortalităţii şi structurii, cât şi evidenţierea
principalelor oraşe şi evoluţia lor teritorială. Studiul se bazează în principal pe datele din
anuarele statistice furnizate de O.N.U. de până azi şi pe estimările acestora până în anul 2025.
Pentru realizarea acestui studiu am folosit ca metode principale colectarea de date,
observaţia, comparaţia, descrierea şi interpretarea datelor şi metoda grafică, cu scopul de a reda
cât mai clar obiectivele urmărite.

2
2. Date generale
Republica Dominicană este situată în America Centrală Insulară (arhipelagul Antilele
Mari), ocupă partea orientală a insulelor Haiti, având ca vecini Oc. Atlantic în N şi E, Marea
Caraibilor în S şi Haiti în V. Suprafaţa totală este de 48.730 km2.
Relieful este format din munţi înalţi şi spectaculoşi ce se desfăşoară de la V la E pe trei
lanţuri montane principale: Sierra Neiba în S, despărţit printr-o zonă depresionară cu lacuri sub
nivelul mării de Cordillera Central, care se continuă spre E cu Cordillera Oriental. În N,
Cordillera Septentrional, împreună cu Sierra de Bahoruco, delimitează o serie de câmpii
interioare.

Sursa: http://www.suncampdr.com/maps/DomincanMap1.gif
Climă tropicală, cu temperaturi ridicate tot timpul anului, dar cu precipitaţii diferenţiate
(bogate pe coasta nordică – 1700 mm/an – datorită alizeelor, şi mai scăzute, 700 – 1200 mm/an,
în restul ţării). Râuri numeroase, dar scurte (mai mari fiind Yaque del Norte – 400 km şi Yuma –
280 km). (Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, 2005, Enciclopedia stalelor lumii, Ed.
Meronia)
Ca sistem politic, este republică prezidenţială, iar capitala este la Santo Domingo. Limba
oficială este spaniola. Populaţia este formată din aproximativ 69,5% mulatri, 17% albi şi 13,5%
negri. Principalele oraşe cu concentrări ridicate ale populaţiei sunt: Santo Domingo, San Pedro,
La Romana, San Francisco de Macoris, San Cristobal etc.

3
Economia s-a dezvoltat viguros după anul 1995, cele mai dinamice domenii fiind
construcţiile, turismul şi telecomunicaţiile. Agricultura şi-a diminuat rolul (cca 12% din PIB şi
1/6 din populaţia activă), este bazată în special pe culturi comerciale, îndeosebi trestie de zahăr şi
cafea. La nivelul anului 2007, Republica Dominicană înregistra un PIB de 52,71 md. $.
Turismul este în plină dezvoltare, contribuind cu aproximativ cu 3 md $/an. Principalele
zone sunt: capitala şi împrejurimile (staţiunile Boca Chica, Guazacanes ş.a.), oraşul staţiune
Sosuan, oraşele Puerto Plata şi Sanchez şi Golful Samana, situate pe litoralul nordic, lanţul
muntos Cordillera Central, cu piscuri semeţe, între care Pico Duarte (3173 m), văile bogat
împădurite străbătute de râuri împodobite cu numeroase cascade. (Horia C. Matei, Silviu Neguţ,
Ion Nicolae, 2005, Enciclopedia stalelor lumii, Ed. Meronia). Republica Dominicană se
mândreşte cu cea mai mare barieră de corali, protejată, din Caraibe şi cu bogate zăcăminte de
chihlimbar (o mare atracţie constituind Muzeul de Chihlimbar din Puerto Plata).
Istoria dominicană
Descoperită în decembrie 1492, atunci când Cristofor Columb a păşit pe ţărmul insulei
Haiti, numind-o atunci „La Espanola” (Hispanola), devenită posesiune hispanică, este fondată, în
1496, prima aşezare europeană de pe pământul Americilor – oraşul Nueva Isabela (numit mai
târziu Santo Domingo). (Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, 2005, „Enciclopedia stalelor
lumii”, Ed. Meronia). Aşa a început istoria colonială lungă şi brutală a acestei ţări, trecând din
mâinile unei puteri la alta – întâi Spania, apoi Haiti şi, mai târziu, America. După independenţa
dobândită în 1844, ţara a suferit sub conducerea unor tirani, perioadă ce s-a prelungit până la
sfârşitul sfertului de secol XX. (National Geographic Traveler, 2010, „Republica Dominicană”,
Biblioteca Adevărul).
3. Evoluţia numărului populaţiei (1950-2025)
Având în vedere trecutul tulburat al acestor ţinuturi, se explică numărul scăzut al
populaţiei în 1950 (2.427.000 loc.), faţă de cel înregistrat în 2010 (10.225.000 loc.), perioadă de
timp în care Republica Dominicană s-a dezvoltat din punct de vedere economic foarte mult.
Aşadar, în ultimii douăzeci de ani, Republica Dominicană s-a desprins treptat de economia
agrară, dezvoltând în schimb industria producţiei ţigărilor de foi, industria textilă şi alimentară.
Dezvoltarea turismului, combinată cu o politică economică sănătoasă, a dus la o creştere
fără precedent a economiei naţionale cu 11,7 procente în 2006. (National Geographic Traveler,
2010, „Republica Dominicană”, Biblioteca Adevărul). Acest fapt a atras după sine creşterea

4
constantă a populaţiei, redată grafic în figura 1. Specialiştii O.N.U. estimează până în 2025 o
creştere continuă a populaţiei, ajungându-se la aproximativ 11.973.000 loc.

Fig. 1. Evoluţia numărului populaţiei (1950 – 2025)

4. Dinamica ratei natalităţii (1950-2025)


Natalitatea arată frecvenţa sau intensitatea naşterilor în interiorul unei populaţii şi se
măsoară prin rata natalităţii. Acest indicator este calculat prin raportarea numărului total de
născuţi vii la populaţia medie şi se exprimă în promile.
Până în 1965, Republica Dominicană a trecut printr-o perioadă politică instabilă,
presărată cu lupte si războaie civile împotriva instaurării comunismului cubanez a lui Fidel
Castro. Până aproximativ în anii `80, ţara a suportat în continuare un şir de lovituri şi
contralovituri de stat şi perioade de haos. La începutul anilor `80, a început dezvoltarea
turismului, mai întâi pe coasta de nord şi apoi în restul ţării, urmată de o reformă economică în
1996. Economia a luat avânt, iar inflaţia a început să scadă. Totuşi, noua bunăstare era
concentrată pe un procent mic de populaţie. Odată cu dezvoltarea economică, natalitatea
continuă să scadă, de această dată factorii politici menţionaţi mai sus sunt înlocuiţi de factori
socio-culturali, psihologici, economici.
Având în vedere cele petrecute în trecut şi dezvoltarea economică actuală, se explică
declinul ratei natalităţii în perioada 1950 (52,80/00) – 2010 (22,7 0/00), care este redată în graficul
din figura 2. Fiind în continuă dezvoltare, perioada de după 2010, este considerată de asemenea o
perioadă de scădere a ratei natalităţii până la aproximativ 17,7 0/00.

Fig. 2 Dinamica ratei natalităţii (1950 – 2025)

5. Dinamica ratei mortalităţii generale (1950-2025)

Mortalitatea reflectă totalitatea deceselor care se produc în cadrul unei populaţii şi se


exprimă prin rata mortalităţii. Acest indicator demografic reprezintă un raport între numărul total
de decedaţi şi populaţia medie, exprimat în promile.
Datorită factorilor politici, a războaielor şi luptelor civile, rata mortalităţii înregistrată
pâna în 1970, este una ridicată, fiind mai mare de 10 0/00, cu toate acestea în scădere, simţindu-se
progresul medicinei şi a practicii medicale. Aceasta continuă să scadă treptat de la 9,7 0/00 în

5
1970 la aproximativ 6,10/00 în 1995, perioadă în care medicina de spital progresează rapid, apar
tehnici noi de depistare bolilor, sunt utilizate vaccinurile şi antibiotice. De aici până în 2010, rata
mortalităţii se menţine scăzută, factorilor care au adus situaţia până la acest punct, li se adaugă
progresul economic şi o educaţie corespunzătoare. Până în 2025, specialiştii O.N.U. estimează o
posibilă creştere a ratei mortalităţii până la 6,4 0/00. Acest fapt poate fi urmărit foarte clar în
graficul din figura 3.

Fig. 3 Dinamica ratei mortalităţii generale (1950-2025)

6. Structura populaţiei
6.1. Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe

Piramida populaţiei este un instrument demografic care arată structura pe vârste şi sexe a
unei ţări la un moment dat. Este compusă din două grafice alăturate care reflectă numărul de
bărbaţi, respectiv de femei, pe grupe de vârste. Forma piramidei este influienţată de: natalitate,
fertilitate, mortalitate, migraţii şi durata medie a vieţii.
În figura 4 este reprezentată piramida vârstelor pentru anul 1950. Republica Dominicană,
în acea perioadă era un stat slab dezvoltat. Se poate observa baza piramidei extinsă, datorată unei
natalităţi ridicate (52,80/00) şi vârful ascuţit, datorat speranţei de viaţă redusă şi a unei ponderi
scăzute a populaţiei vârstnice. Un alt factor care determină această formă este mortalitatea, care,
la nivelul anului 1950, înregistrează o rată de aproximativ 200/00. Având în vedere nivelul de
dezvoltare şi situaţia politică încordată din acea vreme, mişcarea migratorie, reprezentată de
numărul de emigranţi, este un factor important în definirea formei piramidei.

Fig. 4 Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe în anul 1950

Figura 5 oglindeşte situaţia structurii populaţiei pe grupe de vârstă şi sex a Republicii


Dominicane în anul 2005. Se observă tendinţa de schimbare a formei piramidei din cea de
triunghi, cum era în 1950, spre o formă de căpiţă. Tendinţa de îngustare a bazei piramidei şi de

6
îngroşare progresivă a acesteia către vârf, anunţă instalarea unui proces de îmbătrânire
demografică. Acest lucru este comun ţărilor în curs de dezvoltare, cu unele progrese pe plan
economic, socio-cultural şi medico-sanitar. Se poate observa că durata medie a vieţii este mai
mare acum (90-100 ani), faţă de cea din anul 1950 ( maxim 89 ani). Ca factori importanţi în
definirea acestei forme a piramidei vârstelor din 2005, menţionez dinamica ratei natalităţii şi
mortalităţii generale, mult mai scăzute, prezentate în figura 2, respectiv figura 3. În continuare,
figura 6 reprezintă piramida vârstelor pentru anul 2010. Faţă de situaţia din 2005, structura
populaţiei Republicii Dominicane, nu a suferit schimbări semnificative, statul aflându-se în
continuare în curs de dezvoltare, natalitatea şi mortalitaea generală menţinându-se constante
(vezi figurile 2 şi 3).

Fig. 5 Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe în anul 2005

Fig. 6 Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe în anul 2010

6.2. Structura socio-economică a populaţiei

La început, Republica Dominicană se baza pe agricultură, mai târziu însă, aceasta îşi
pierde din importanţă în favoarea serviiciilor. Cu toate acestea, sectorul primar este important
datorită exportului. Cele mai semnificative state cu care Republica Dominicană întreţine
schimburi comerciale sunt S.U.A., Canada, statele Europei de Vest şi Japonia. Republica
Dominicană exportă produse fabricate (haine, aparate medicale etc.), zahăr, cafea, tutun şi
importă în principal petrol, materii prime pentru industrie şi produse alimentare.

În diagrama triunghiulară (figura 7) este reprezentată structura populaţiei pe sectoare


de activitate în anii 1980, 1990, 2001 şi 2007. Urmărind figura se observă declinul constant al
agriculturii, de la 27,4% în 1980, la 13,2% în 2007. Sectorul secundar înregistrează 24% în 1980,
urmând o creştere uşoară la 25,9 în 1990. Din 1990, sectorul secundar este în declin, până la
22,2% în 2007. În tot acest timp, serviciile înregistrează o creştere procentuală puternică de la an

7
la an, ajungând de la 48,3% în 1980, la 64,2% în 2007. La începutul anilor `80 a fost construit un
aeroport pe coasta de nord, fapt ce a contribuit la dezvoltarea turismului.

Fig. 7 Structura socio-economină a populaţiei în anii 1980, 1990, 2001 şi 2007

8
6.3 Structura populației pe medii de viață
6.3.1 Analiza populației urbane și rurale (1950-2025)
Figura 8 reprezintă repartiţia populaţiei pe medii de viaţă în perioada 1950-2025. Se
observă evoluţia total diferită a celor două medii, respectiv diminuarea continuă a procentului
populaţiei rurale şi creşterea semnificativa a procentului populaţiei din mediul urban. Aşadar,
până în anul 1980, populaţia rurală o depăşea pe cea urbană, diferenţa numerică diminuându-se
considerabil, Republica Dominicană aflându-se în curs de dezvoltare, timp în care sectorul
primar pierde teren în faţa serviciilor. După 1980, situaţia se inversează, procentul populaţiei
urbane crescând constant. Dezvoltarea statului pe baza sectorului terţiar, atrage după sine
dezvoltarea de centre urbane. Specialiştii O.N.U. estimează creşterea procentului populaţiei
urbane de la 51,3% în prezent, la aproximativ 78,2%, în 2025.

Fig. 8 Structura populației pe medii de viață(1950-2025)

6.3.2 Analiza populației din principalele aglomerații urbane (1950-2025)

Primele zece, cele mai importante oraşe ale Republicii Dominicane, în prezent sunt Santo
Domingo, Santiago, San Prdro de Macoris, La Romana, Los Alcarrizos, San Cristobal, San
Francisco de Macoris, Higüey, Puerto Plata şi La Vega, după cum urmează în tabelul din firuga 9

9
Ad Populaţia
Nume
m. 2010

1 Santo Domingo DN 2,169,300

2 Santiago SAN 574,900

San Pedro de
3 SPM 219,600
Macorís

4 La Romana LRO 215,600

5 Los Alcarrizos DN 195,500

6 San Cristóbal SCR 163,100

San Francisco de
7 DUA 128,300
Macorís

8 Higüey LAL 127,600

9 Puerto Plata PPL 119,900

10 La Vega LVE 107,500

Fig. 9 (Sursa: http://www.citypopulation.de/DomRep.html#Stadt_gross)

Evoluţia numărului populaţiei capitalei Santo Domingo în anii 1950-2025, reprezentată


în procente, calculată din numărul total al populaţiei ţării, este radată în figura 10 şi 11. Se
constată o creştere accentuată de la 9% în 1950, până la 20,9% în 1980, după care procentul se
menţine aproape constant până în anul 2010 (20 – 22%), estimându-se o uşoară creştere a
procentului până la 23,6%, în 2025.

Fig. 10 Evoluţia populaţiei în Santo Domingo (1950-2025)

10
Fig. 11 Evoluţia populaţiei în Santo Domingo (1950-2025)

(Sursa: http://esa.un.org/unup/p2k0data.asp)

7. Așezările urbane

7.1 Analiza evoluției orașelor în funcție de mărimea demografică

Din punct de vedere al mărimii demografice, oraşe cu peste 500.000 de locuitori sunt
Santo Domingo (2,169,300 loc), urmat de Santiago (574,900). Oraşe cu numărul populaţiei
cuprins între 100.000 şi 500.000 sunt , San Prdro de Macoris, La Romana, Los Alcarrizos, San
Cristobal, San Francisco de Macoris, Higüey, Puerto Plata şi La Vega (vezi figura 9).

(sursa: http://caribbeangolf.com/images/maps/dominican.gif)

11
7.2 Răspândirea orașelor pe unități naturale și forme administrative

Din punct de vedere administrativ, Republica Dominicană este formată din 30 de provincii
şi un district naţional (Santo Domingo). Acestea sunt: Azua, Neiba, Barahona, Dajabón, San
Francisco de Macorís, Comendador, El Seibo, Moca, Hato Mayor del Rey, Salcedo, Higüey,
Jimaní, La Vega, Nagua, Bonao, Monte Cristi, Monte Plata, Pedernales, Baní, Puerto Plata,
Samaná, Cotuí, San Cristóbal, San José de Ocoa, San Juan, San Pedro de Macorís, Sabaneta,
Santiago, Mao. Repartiţia lor spaţială poate fi urmărită în imaginea de mai jos.

12
(sursa: http://stpaulswickford.org/youth/DominicanRepublic2.gif)

7.3 Forme de concentrare urbană

Punctul de plecare a pentru expediţiile de colonizare spre America, a fost oraşul Santo
Domingo. Construit pe malul vestic al râului Ozama ca primul oraş european în emisfera vestică,
Santo Domingo este astăzi o metropolă modernă, cosmopolită şi în continuă dezvoltare, cu peste
2 milioane de locuitori. (National Geographic Traveler, 2010, „Republica Dominicană”,
Biblioteca Adevărul).

13
(sursa:
http://www.spanishabroad.com/images/dominicanrep/santodomingo/santo_domingo
_map.gif)

Bibliografie:

1. Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, 2005, Enciclopedia stalelor


lumii, Ed. Meronia
2. National Geographic Traveler, 2010, „Republica Dominicană”, Biblioteca
Adevărul
3. http://esa.un.org
4. www.citypopulation.de
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Dominican_Republic

14
Student: Ciubotaru Mihaela, grupa 202

15