Manual9 Ro

©1991-2008 Inter-CAD Ltd.
Toate drepturile rezervate.
Scopul sistemului de proiectare este uºurarea calculelor în proiectare. Utilizarea programului nu reduce
rãspunderea utilizatorului. Calculele trebuie efectuate cu grija necesarã precum ºi cu respectarea întru totul a
normelor legale, a normelor de calcul ºi a standardelor în vigoare.

Toate mãrcile ºi numele de produse sunt mãrci înregistrate ale producãtorilor respectivi.
INTER-CAD Ltd. îºi rezervã dreptul de modificare a produsului fãrã anunþ prealabil.
Manual de utilizare 3
CURPINS
1. NOUTÃÞI ÎN VERSIUNEA 9.0.............................................................................................................. 9

2. UTILIZAREA SISTEMULUI............................................................................................................... 11
2.1. CERINÞELE HARDWARE ................................................................................................................... 11
2.2. INSTALARE, LANSARE , SCHIMBARE DE VERSIUNE , CAPACITATE, LIMBÃ ................................................ 11
2.3. CUM SÃ ÎNCEPEM ........................................................................................................................... 14
2.4. ÎMPÃRÞIREA ECRANULUI ................................................................................................................. 14
2.5. FOLOSIREA TASTATURII , A MAUSULUI ªI A CURSORULUI .................................................................... 15
2.6. TASTE RAPIDE ................................................................................................................................ 16
2.7. MENIUL RAPID ............................................................................................................................... 17
2.8. FERESTRE DE DIALOG ..................................................................................................................... 17
2.9. TABELE ......................................................................................................................................... 17
2.10. EDITORUL DE BREVIAR DE CALCUL .................................................................................................. 22
2.10.1. Breviar de calcul..................................................................................................................... 24
2.10.2. Editare.................................................................................................................................... 26
2.10.3. Desene ................................................................................................................................... 28
2.10.4. Biblioteca de imagini .............................................................................................................. 28
2.10.5. Instrumentele editorului de breviar de calcul ............................................................................ 29
2.10.6. Tastele rapide a bibliotecii de imagini si de desene................................................................... 29
2.10.7. Editorul de texte ..................................................................................................................... 30
2.11. REDESENARE ................................................................................................................................. 31
2.12. MANAGERUL DE FOLII .................................................................................................................... 31
2.13. BIBLIOTECA DE DESENE .................................................................................................................. 31
2.14. SALVARE ÎN BIBLIOTECA DE DESENE ................................................................................................ 31
2.15. BARA DE INSTRUMENTE .................................................................................................................. 31
2.15.1. Selectare................................................................................................................................. 32
2.15.2. Mãrire, micºorare ................................................................................................................... 34
2.15.3. Vederi, reprezentare în perspectivã.......................................................................................... 36
2.15.4. Modul de reprezentare ............................................................................................................ 37
2.15.5. Copierea obiectelor ................................................................................................................. 39
2.15.5.1. Copiere............................................................................................................................. 39
2.15.5.2. Rotire ............................................................................................................................... 41
2.15.5.3. Oglindire .......................................................................................................................... 42
2.15.5.4. Scalare.............................................................................................................................. 42
2.15.6. Planuri de lucru ...................................................................................................................... 43
2.15.7. Linii de ghidare ...................................................................................................................... 44
2.15.8. Instrumente pentru editare....................................................................................................... 45
2.15.9. Cote, linii de cote, inscripþii .................................................................................................... 45
2.15.9.1. Linie de cotã perpendicularã .............................................................................................. 46
2.15.9.2. Linie de cotã aliniatã ......................................................................................................... 48
2.15.9.3. Cotarea unghiurilor ........................................................................................................... 49
2.15.9.4. Cotare lungime arc............................................................................................................ 50
2.15.9.5. Cotare raza arc .................................................................................................................. 50
2.15.9.6. Cote de nivel, cote de înãlþimi............................................................................................ 50
2.15.9.7. Ferestre de text.................................................................................................................. 51
2.15.9.8. Ferestre de rezultate .......................................................................................................... 53
2.15.9.9. Text izolinie...................................................................................................................... 55
2.15.10. Detaliu ................................................................................................................................... 55
2.15.11. Secþiune ................................................................................................................................. 57
2.15.12. Cãutare................................................................................................................................... 59
2.15.13. Opþiuni de reprezentare........................................................................................................... 59
2.15.14. Setãri...................................................................................................................................... 63
2.15.15. Informaþii ............................................................................................................................... 65
2.16. TASTE RAPIDE ................................................................................................................................ 66
2.17. PALETE DE INFORMAÞII ................................................................................................................... 66
2.17.1. Paleta de Informaþii................................................................................................................. 66
2.17.2. Paleta de coordonate ............................................................................................................... 67
2.17.3. Paleta de culori ....................................................................................................................... 67
4 AxisVM 9 r2
3. BARA DE MENIU ................................................................................................................................ 69

3.1. MENIUL FIªIER .............................................................................................................................. 69
3.1.1. Nou ........................................................................................................................................ 69
3.1.2. Deschide ................................................................................................................................ 69
3.1.3. Salvare ................................................................................................................................... 70
3.1.4. Salvare cu nume ..................................................................................................................... 70
3.1.5. Export .................................................................................................................................... 70
3.1.6. Import .................................................................................................................................... 72
3.1.7. Legãtura integratã Tekla Structures-AxisVM ........................................................................... 74
3.1.8. Antet ...................................................................................................................................... 77
3.1.9. Setarea imprimantei ................................................................................................................ 77
3.1.10. Imprimare............................................................................................................................... 77
3.1.11. Tipãrire dintr-un fiºier............................................................................................................. 79
3.1.12. Biblioteca cu modele .............................................................................................................. 80
3.1.13. Biblioteca de materiale............................................................................................................ 80
3.1.14. Biblioteca de secþiuni.............................................................................................................. 83
3.1.14.1. Editorul grafic de secþiuni.................................................................................................. 86
3.1.15. Ieºire ...................................................................................................................................... 92
3.2. MENIUL EDITARE ........................................................................................................................... 93
3.2.1. Înapoi (Undo) ......................................................................................................................... 93
3.2.2. Din nou (Redo)....................................................................................................................... 93
3.2.3. Selecteazã totul....................................................................................................................... 93
3.2.4. Copiere .................................................................................................................................. 93
3.2.5. ªtergere.................................................................................................................................. 93
3.2.6. Tabele .................................................................................................................................... 94
3.2.7. Editorul de breviar de calcul.................................................................................................... 94
3.2.8. Salvarea imaginilor ºi a tabelelor de dimensionare ................................................................... 94
3.2.9. Masa elementelor.................................................................................................................... 95
3.2.10. Asamblarea elementelor structurale ......................................................................................... 95
3.2.11. Dezasamblarea elementelor structurale.................................................................................... 95
3.3. MENIUL OPÞIUNI ........................................................................................................................... 95
3.3.1. Opþiuni de reprezentare........................................................................................................... 96
3.3.2. Setari...................................................................................................................................... 96
3.3.3. Managerul de folii .................................................................................................................. 96
3.3.4. Linii de ghidare ...................................................................................................................... 97
3.3.5. Standard ................................................................................................................................. 97
3.3.6. Unitãþi de mãsurã.................................................................................................................... 98
3.3.7. Gravitaþia ............................................................................................................................... 98
3.3.8. Preferinþe................................................................................................................................ 98
3.3.9. Bare de instrumente in pozitia implicita..................................................................................104
3.4. AFIªARE .......................................................................................................................................104
3.5. MENIUL FERESTRE ........................................................................................................................106
3.5.1. Editorul de proprietati ............................................................................................................106
3.5.2. Palete ....................................................................................................................................107
3.5.3. Imagine de fundal ..................................................................................................................107
3.5.4. Împãrþire orizontalã ...............................................................................................................107
3.5.5. Împãrþire verticalã..................................................................................................................108
3.5.6. Închide ..................................................................................................................................108
3.5.7. Biblioteca de desene ..............................................................................................................108
3.5.8. Salvare în biblioteca de desene...............................................................................................109
3.6. MENIUL HELP ...............................................................................................................................110
3.6.1. Conþinut ................................................................................................................................110
3.6.2. AxisVM Home Page .............................................................................................................110
3.6.3. Pagina de Web AxisVM.........................................................................................................110
3.6.4. AxisVM updare de pe internet................................................................................................110
3.6.5. Despre program .....................................................................................................................111
3.7. BARA CU INSTRUMENTELE STANDARD.............................................................................................111
3.7.1. Nou .......................................................................................................................................111
3.7.2. Deschide ...............................................................................................................................111
3.7.3. Salveazã ................................................................................................................................111
3.7.4. Imprimare..............................................................................................................................111
3.7.5. Înapoi....................................................................................................................................112
3.7.6. Din nou .................................................................................................................................112
3.7.7. Redesenare ............................................................................................................................112
3.7.8. Managerul de folii .................................................................................................................112
3.7.9. Cãutare în tabel......................................................................................................................112
3.7.10. Editorul de breviar de calcul...................................................................................................112
3.7.11. Biblioteca de desene ..............................................................................................................112
3.7.12. Salvarea in biblioteca de desene .............................................................................................112
4. INTRODUCEREA DATELOR............................................................................................................113
4.1. GEOMETRIA ..................................................................................................................................113
4.2. SUPRAFAÞA DE LUCRU ...................................................................................................................114
4.2.1. Împãrþirea ecranului în ferestre...............................................................................................114
4.3. SISTEME DE COORDONATE ..............................................................................................................115
4.3.1. Sistemul de coordonate cartezian............................................................................................115
4.3.2. Sisteme de coordonate speciale (cilindric ºi sferic)..................................................................116
4.4. PALETA DE COORDONATE ..............................................................................................................116
4.5. CAROIAJUL ECRANULUI DE LUCRU (GRID)........................................................................................117
4.6. PASUL CURSORULUI ......................................................................................................................117
4.7. INSTRUMENTE AJUTÃTOARE DE EDITARE .........................................................................................117
4.7.1. Aura cursorului......................................................................................................................118
4.7.2. Introducerea coordonatelor de la tastaturã...............................................................................119
4.7.3. Mãsurarea distanþelor.............................................................................................................119
4.7.4. Unghiuri fixate ......................................................................................................................119
4.7.5. Fixarea coordonatei ...............................................................................................................121
4.7.6. Intersectare automatã .............................................................................................................121
4.8. INSTRUMENTE ÎN EDITORUL GEOMETRIC ..........................................................................................121
4.8.1. Nod .......................................................................................................................................121
4.8.2. Linia .....................................................................................................................................122
4.8.3. Arc de cerc ............................................................................................................................123
4.8.4. Divizare orizontalã.................................................................................................................124
4.8.5. Divizare verticalã...................................................................................................................124
4.8.6. Împãrþire în patrulatere, împãrþire în triunghiuri ......................................................................125
4.8.7. Divizare linie.........................................................................................................................126
4.8.8. Intersecþie..............................................................................................................................127
4.8.9. Perpendicular transversal .......................................................................................................127
4.8.10. Trasarea liniei de intersecþie a domeniilor ...............................................................................127
4.8.11. Verificarea reþelei ..................................................................................................................127
4.8.12. Suprafaþã...............................................................................................................................128
4.8.13. Modificare, transformare........................................................................................................128
4.8.14. ªtergere.................................................................................................................................129
4.9. ELEMENTE ....................................................................................................................................130
4.9.1. Materiale...............................................................................................................................130
4.9.2. Secþiuni .................................................................................................................................131
4.9.3. Desenarea obiectelor..............................................................................................................132
4.9.4. Domeniu ...............................................................................................................................133
4.9.5. Gol........................................................................................................................................134
4.9.6. Operaþii cu domenii ...............................................................................................................134
4.9.7. Elemente liniare.....................................................................................................................135
4.9.8. Elemente de suprafaþã ............................................................................................................141
4.9.9. Reazem nodal ........................................................................................................................144
4.9.10. Reazem liniar ........................................................................................................................146
4.9.11. Reazem de suprafaþã ..............................................................................................................148
4.9.12. Articulaþie pe muchie.............................................................................................................149
4.9.13. Corp rigid..............................................................................................................................149
4.9.14. Diafragmã .............................................................................................................................150
4.9.15. Elementul de arc (resort)........................................................................................................150
4.9.16. Elementul de contact..............................................................................................................151
4.9.17. Element de legãturã ...............................................................................................................153
4.9.18. Grade de libertate nodale........................................................................................................156
4.9.19. Referinþe ...............................................................................................................................158
4.9.20. Generarea schemei statice din model arhitectural ....................................................................161
4.9.21. Modificare.............................................................................................................................163
4.9.22. ªtergere.................................................................................................................................164
4.10. ÎNCÃRCÃRI ...................................................................................................................................164
4.10.1. Ipoteze ºi grupãri de încãrcare ................................................................................................164
4.10.2. Combinaþii de încãrcãri ..........................................................................................................167
4.10.3. Forþe concentrate în noduri.....................................................................................................169
4.10.4. Forþe concentrate pe bare .......................................................................................................169
4.10.5. Forþe concentrate pe domeniu.................................................................................................170
4.10.6. Încãrcãri distribuite pe bare ºi nervuri.....................................................................................171
4.10.7. Încãrcãri uniform distribuite pe muchie ..................................................................................172
4.10.8. Încãrcare liniarã pe domeniu ..................................................................................................173
4.10.9. Încãrcãri uniform distribuite pe suprafaþã................................................................................174
4.10.10. Încãrcare de suprefaþã independentã de reþea...........................................................................175
4.10.11. Încãrcare de suprafaþã distribuitã pe elemente de linie .............................................................177
4.10.12. Încãrcãri tip lichid..................................................................................................................178
4.10.13. Încãrcãri din greutatea proprie................................................................................................179
4.10.14. Variaþie de lungime................................................................................................................179
6 AxisVM 9 r2
4.10.15. Forþã de tensionare.................................................................................................................179

4.10.16. Încãrcãri date de variaþie de temperaturã pe elemente de barã..................................................179
4.10.17. Încãrcãri date de variaþie de temperaturã pe elemente plane.....................................................180
4.10.18. Cedare de reazem ..................................................................................................................181
4.10.19. Linii de influenþã ...................................................................................................................182
4.10.20. Seism ....................................................................................................................................182
4.10.20.1. Calcul seism conform EUROCODE .................................................................................185
4.10.20.2. Calcul seism conform STAS (P100-2006).........................................................................190
4.10.21. Tensionare.............................................................................................................................194
4.10.22. Încãrcãri mobile.....................................................................................................................200
4.10.22.1. Încãrcãri mobile pe elemente de linie ................................................................................200
4.10.22.2. Încãrcãri mobile pe domenii .............................................................................................201
4.10.23. Mase nodale ..........................................................................................................................202
4.10.24. Modificare.............................................................................................................................202
4.10.25. ªtergere.................................................................................................................................202
4.11. REÞEA..........................................................................................................................................203
4.11.1. Generare reþea .......................................................................................................................203
4.11.1.1. Generare reþea pentru elementele liniare............................................................................203
4.11.1.2. Generare reþea pentru domenii ..........................................................................................204
4.11.2. Îndesirea reþelei de elemente finite..........................................................................................205
4.11.3. Verificare reþea......................................................................................................................206
5. ANALIZÃ.............................................................................................................................................207
5.1. STATICÃ .......................................................................................................................................208
5.2. ANALIZA MODALÃ ........................................................................................................................211
5.3. STABILITATE ................................................................................................................................213
5.4. ELEMENTE FINITE ..........................................................................................................................214
5.5. ETAPELE UNEI ANALIZE .................................................................................................................216
5.6. MESAJE DE EROARE .......................................................................................................................217
6. REZULTATE .......................................................................................................................................219
6.1. STATICÃ .......................................................................................................................................219
6.1.1. Valori minime ºi maxime .......................................................................................................222
6.1.2. Animaþie ...............................................................................................................................223
6.1.3. Reprezentare diagrame...........................................................................................................224
6.1.4. Tabele cu rezultate.................................................................................................................224
6.1.5. Deplasãri ...............................................................................................................................225
6.1.6. Eforturi în elemente de zãbrea sau barã...................................................................................227
6.1.7. Solicitãri de nervurã...............................................................................................................228
6.1.8. Eforturi în elemente de suprafaþã ............................................................................................229
6.1.9. Reacþiuni ...............................................................................................................................231
6.1.10. Solicitãri pentru elemente de legãturã linie-linie si articulaþii pe muchie ..................................232
6.1.11. Eforturi unitare (tensiuni) în elemente de zãbrea ºi barã ..........................................................232
6.1.12. Eforturi unitare în elemente de suprafaþã.................................................................................234
6.1.13. Linii de influenþã ...................................................................................................................234
6.1.14. Încãrcãri neechilibrate............................................................................................................235
6.2. ANALIZA MODALÃ ........................................................................................................................236
6.3. STABILITATE ................................................................................................................................236
6.4. ARMARE ......................................................................................................................................237
6.4.1. Calculul armãturii pentru elemente plane................................................................................237
6.4.1.1. Calculul armãturii conform STAS.....................................................................................239
6.4.1.2. Calculul armãturii conform EUROCODE .........................................................................241
6.4.2. Aria de armãturã efectivã .......................................................................................................243
6.4.3. Calculul deschiderii fisurilor ..................................................................................................244
6.4.3.1. Analiza conform STAS ....................................................................................................244
6.4.3.2. Analiza conform EUROCODE .........................................................................................245
6.4.4. Sãgeata plãcilor în domeniul neliniar ......................................................................................245
6.4.5. Determinarea forþei tãietoare capabile pentru plãci ºi îvelitoare ...............................................246
6.4.5.1. Analiza conform STAS ....................................................................................................246
6.4.5.2. Analiza conform EUROCODE .........................................................................................246
6.4.6. Verificare armare stâlp...........................................................................................................247
6.4.6.1. Verificare armare stâlp conform STAS .............................................................................250
6.4.6.2. Verificare armare stâlp conform EUROCODE ..................................................................252
6.4.7. Dimensionare armare grindã ..................................................................................................254
6.4.7.1. Dimensionare armare grindã conform STAS .....................................................................257
6.4.7.2. Dimensionare armare grindã conform EUROCODE ..........................................................259
6.4.8. Verificare la strãpungere ........................................................................................................261
6.4.8.1. Verificarea la strãpungere conform EUROCODE..............................................................264
6.4.8.2. Verificarea la strãpungere conform STAS .........................................................................266
6.5. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DIN OÞEL .......................................................................................267

6.5.1. Verificarea barelor de oþel conform STAS ..............................................................................267
6.5.2. Verificarea barelor de oþel conform EUROCODE...................................................................272
6.5.3. Verificare îmbinare cu ºuruburi ..............................................................................................276
7. SCHEME DE INTRODUCERE A DATELOR ...................................................................................281
7.1. GRINDÃ CU ZÃBRELE .....................................................................................................................281
7.2. STRUCTURÃ ÎN CADRE ...................................................................................................................283
7.3. PLACÃ..........................................................................................................................................285
7.4. ªAIBÃ ..........................................................................................................................................287
7.5. SCHEMA DE INTRODUCERE A DATELOR PENTRU ANALIZA SEISMICÃ ....................................................289
8. EXEMPLE SIMPLE ............................................................................................................................291
8.1. CADRU PLAN - ANALIZA STATICÃ DE ORDINUL I ...............................................................................291
8.2. CADRU PLAN - ANALIZA STATICÃ DE ORDINUL II ..............................................................................292
8.3. CADRU PLAN - ANALIZA DE STABILITATE .........................................................................................293
8.4. CADRU PLAN - ANALIZA MODALÃ DE ORDINUL I...............................................................................294
8.5. CADRU PLAN - ANALIZA MODALÃ DE ORDINUL II..............................................................................295
8.6. ªAIBÃ - ANALIZA STATICÃ DE ORDINUL I .........................................................................................296
8.7. PLACÃ SIMPLU REZEMATÃ PE CONTUR - ANALIZA STATICÃ DE ORDINUL I ............................................297
8.8. PLACÃ ÎNCASTRATÃ PE CONTUR- ANALIZA STATICÃ DE ORDINUL I .....................................................298
9. BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................299
8 AxisVM 9 r2
Aceastã paginã este lãsatã intenþionat goalã.

1. Noutãþi în versiunea 9.0
Generale
Mape pentru detalii F 2.15.10 Detaliu

Mape pentru secþiuni F 2.15.11 Secþiune
Texturi pentru materiale F 2.15.6 Planuri de lucru
Posibilitate rotire imagini la tipãrire
În editorul de breviar de calcul se poate seta scara ºi F 2.10 Editorul de breviar de calcul
rotirea imaginilor
Citirea schemei statice ºi a încãrcarilor din fiºier IFC F 3.1.6 Import
Interfaþã Tekla F 3.1.7 Legãtura integratã Tekla
Legãtura integratã AxisVM - Tekla Structures (Xsteel). Structures-AxisVM
Salvare setãri perspectivã dupã inchiderea ferestrei de
setare perspectiva
Prelucrare LWPOLYLINE în fiºierul DXF
Editare
Verificare geometricã extinsã F 4.8.11 Verificarea reþelei
Elemente
Definirea inteligentã a elementelor structurale (stâlp, F 4.9.3 Desenarea obiectelor
grindã, perete placã)
Elemente de diafragmã F 4.9.14 Diafragmã
Utilizare procesoarelor cu mai multe nuclee la generarea F 4.11.1 Generare reþea
reþelei de elemente finite
Inversarea sistemului local de coordonate pentru elemente F 4.9.7 Elemente liniare
de linie cu CTRL-E
Incãrcãri
Definire încãrcãri mobile pentru grinzi ºi elemente de F 4.10.22 Încãrcãri mobile

suprafaþã
Distribuirea încãrcãrilor de suprafaþã pe structuri reticulare F 4.10.11 Încãrcare de suprafaþã
distribuitã pe elemente de
linie
Elemente post-tensionate F 4.10.1 Ipoteze ºi grupãri de încãrcare
F 4.10.21 Tensionare
10 AxisVM 9 r2
Analizã
Înlocuirea opþionalã a plãcilor cu diafragme F 5.2 Analiza modalã
Verificarea extinsã a modelului înainte de analizã

(articulaþii pe capetele barelor)
Modul de rezolvare a sistemului de ecuaþii mai performant
(vitezã dublã faþã de versiunea 8+)
Mãrimea sistemul de ecuaþii s-a majorat la 32 GB
Utilizarea procesoarelor cu mai multe nuclee la
construirea ºi rezolvarea sistemului de ecuaþii
Determinarea mai rapidã a valorilor proprii
Rezultate
În cazul grupei de încãrcare permanente în combinaþiile de F 4.10.1 Ipoteze ºi grupãri de încãrcare
dimensionare ipotezele de încãrcare poate sa aparã mixt cu
coeficienþii de siguranþã minime ºi maxime.
Proiectare
Verificare stabilitate pentru bare oþel comprimate cu F 6.5.1 Verificarea barelor de oþel
secþiune oarecare. conform STAS
F 6.5.2 Verificarea barelor de oþel
conform EUROCODE
Utilizarea procesoarelor cu mai multe nuclee la
dimensionare ºi calculul combinaþiilor de dimensionare
2. Utilizarea sistemului
2.1. Cerinþele hardware

Configuraþia Pentium II
recomandatã Memorie RAM 1 GB
Spaþiu liber pe disc 2
CD-ROM pentru instalare
Monitor color SVGA
Sistem de operare Windows NT,2000, ME, XP, Vista
Mouse sau alt dispozitiv
Imprimantã
F Dacã pe calculator este instalat mai mult decât 2 Gb RAM memoria disponibilã
pentru program se poate mãrii pânã la 3 Gb RAM cu opþiunea 3GB în fiºierul
C:\boot.ini :
[boot loader]
timeout=30
default=multi(0)disk(0)rdisk(0)partition(1)\WINNT
[operating systems]
multi(0)disk(0)rdisk(0)partition(1)\WINNT="????" /3GB
unde în locul ????se poate citi denumire completã a sistemului de operare.
Rezoluþia ecranului Minim 1024*768, Hi-Color
Hard-disc Numãrul maxim al nodurilor structurii analizate depinde de capacitatea hard-discului
2.2. Instalare, lansare, schimbare de versiune, capacitate, limbã

Protecþia Sistemul de programe este protejat de o cheie de protecþie care se poate conecta la
programului portul paralel (portul imprimantei) sau portul USB. Conectaþi cheia de protecþie la
calculator numai dupã instalarea programului pentru ca unele sisteme de operare
încearcã sã recunoascã cheia de protecþie ceea ce poate impiedica instalarea
programului. Sub sistemul de operare Windows 98 pentru utilizarea portului USB este
necesar un program special. Fãrã acest program cheia de protecþie USB nu
funcþioneazã.
Programul necesar se instaleazã automat, dar dacã utilizatorul nu are drepturi de
administrator (pentru sistemele de operare Windows NT sau Windows XP) instalarea
se poate efectua ulterior manual, de pe CD.
În acest caz porniþi de pe CD-ul de instalare programul Startup.exe ºi optaþi pentru
reinstalarea driverului cheii de protectie. Pentru funcþionarea cheii Sentinel SuperPro
este necesar minim driverul 7.1. Pe CD-de instalare se gãseºte versiunea 7.4.
Cheia de protecþie Instalaþi programul, apoi conectaþi cheia de protecþie individualã pe calculator.
individualã
Cheia de reþea În cazul cheii de protecþie de reþea în general programul ºi cheia nu se afla pe acelaºi
calculator dar pentru funcþionarea cheii driverul trebuie instalat ºi pe calculatorul la
care este ataºatã cheia.
Programul AxisVM este livrat cu cheia de reþea Sentinel SuperPro (1), dar utilizatorii
mai vechi pot sã utilizeze cheia NetSentinel (2). Pentru instalarea driverului urmãriþi
instrucþiunile de mai jos:
1. Cheia Sentinel SuperPro:

Rulaþi de pe CD-ul de instalare programul Startup.exe cu opþiunea Instalare driver de
cheie.
Cuplaþi cheia de protecþie pe portul de imprimantã sau pe portul USB al unui calculator
din reþea.
Dupã instalare programul se va lansa la fiecare pornire a sistemului.
F Programul se poate rula pe un calculator numai dacã programul SuperPro Server se
ruleazã pe calculatorul la care este ataºatã cheia de protecþie.Dacã programul
SuperPro Server se opreºte se opresc ºi programele AxisVM.
12 AxisVM 9 r2
2. Cheia NetSentinel:
Cuplaþi cheia de protecþie pe portul de imprimantã al unui calculator din reþea.
Copiaþi într-un subdirector pe calculator conþinutul mapei Sentinel \ English \ Server
\ Disk1 \ Win32 .
Rulaþi din acest subdirector programul NSRVGX.EXE. Cu acest program
funcþioneazã cheia ºi trimite informaþiile pentru aplicaþiile ce se ruleazã.
F Programul se poate porni la un calculator din reþea numai în cazul în care
programul SuperPro Server ruleazã pe calculatorul unde a fost conectat cheia. Dacã
acesta va fi oprit, si programele rulate se vor opri.
Instalare În cazul sistemelor de operare Windows 98/NT/2000/Windows Millenium,Vista:

Introduceþi CD-ul de instalare al sistemului AxisVM în unitatea de CD a calculatorului.
Dacã funcþia autoplay este activatã, programul de instalare se ruleazã automat.
În caz contrar, prin meniul Start/Run… se ruleazã programul setup.exe de pe CD.
Urmãriþi indicaþiile programului de instalare.
În mod implicit programul este instalat în directorul
C:\AXISVM9
iar exemplele în subdirectorul
C:\AXISVM9\EXEMPLE
Aceste setãri din timpul instalãrii se pot modifica dupã preferinþa utilizatorului.
Pornirea Programul de instalare genereaza icoana AxisVM9 pe desktop. Clicând pe acesta
programului programul se lanseazã.
La pornirea programului se afiseaza o fereastrã de informare (3.6.5 Despre program)
iar dupã ce dispare apare o fereastrã de pornire care ajutã la crearea unui model nou
sau la deschiderea unui existent. Cu opþiunea “ La pornire sã fie afiºat aceastã
fereastrã” deselectatã ferastra de pornire nu va mai fi afiºatã. Fereastrã de pornire se
poate folosi din nou dacã selectãm opþiunea “Utilizare fereastra de deschidere” din
meniul Optiuni\Preferinte\Siguranta datelor.
F La versiunile mai vechi ale sistemului de operare Windows se poate întâmpla ca

iconurile de pe butoane sã nu se vadã. În acest caz, este necesarã rularea
programului 401Comupd.exe din subdirectorul Comctl32 al CD-ului de instalare.
Schimbarea Cine dispune de o versiune mai veche de AxisVM poate efectua instalarea în modul
versiunii (upgrade) amintit mai sus. Se recomandã instalarea sistemului de programe într-un subdirector
nou.
Convertirea Modelele create cu versiunile anterioare ale programului sunt recunoscute ºi încãrcate
modelelor mai vechi automat, iar salvarea se face conform versiunii noi.
Din meniul Fiºier cu comanda Salvare cu nume modelul poate fi salvat în formatele
versiunilor 6.0 ºi 7.0 respectiv 8.0 ale programului.
Structurare, capaci- În sistemul de programe AxisVM analiza structurilor se poate efectua în trei etape, în
tatea programului unul sau mai multe cicluri.
Introducerea datelor
â
Analizã
Staticã Analizã modalã Stabilitate
(liniar/neliniar) (de ordinul I/II)
â
Rezultate
Mãrimea maximã a modelului este determinatã de mãrimea memoriei virtuale care la
rândul ei este determinatã de capacitatea hard-discului. Având în vedere cã sistemul de
operare Windows lucreazã pe 32 de biþi mãrimea maximã a sistemului de ecuaþii este
de 16GB.
Limitãrile modelului de calculat sunt urmãtoarele:

Varianta profesionalã:
Parametru Maxim
Noduri nelimitat
Tipuri de materiale nelimitat
Elemente zãbrea nelimitat
barã nelimitat
nervurã nelimitat
ºaibã nelimitat
placã nelimitat
învelitoare nelimitat
reazem nelimitat
corp rigid nelimitat
diafragma nelimitat
arc nelimitat
contact nelimitat
de legãturã nelimitat
Ipoteze de încãrcare nelimitat
Combinaþii nelimitat
Moduri de vibraþii nelimitat
Varianta limitatã:
Parametru Maxim
Noduri nelimitat
Tipuri de materiale nelimitat
Elemente numai zãbrea 500
barã+zãbrea+nervurã * 250
nervurã+pe perimetrul 1000
elementului de suprafaþã
ºaibã 1500
placã 1500
învelitoare 1500
ºaibã+placã+învelitoare 1500
reazem Nelimitat
corp rigid Nelimitat
diafragma nelimitat
arc Nelimitat
contact Nelimitat
de legãturã Nelimitat
Ipoteze de încãrcare 99
Combinaþii Nelimitat
Moduri de vibraþii 99
* În ipoteza în care modelul conþime barãºi/sau nervurã

14 AxisVM 9 r2
2.3. Cum sã începem

Învãþarea programului se recomandã prin introducerea unei structuri simple ºi
interpretarea rezultatelor oferite de program. La acest pas ne ajutã exempul nr. 1 din
capitolul 8. Schema de introducere a datelor structurii este prezentatã în capitolul 7.2.
Introducerea datelor se face în trei etape bine determinate:
Geometrie În prima etapã se deseneazã geometria structurii printr-o reþea de linii (în plan ºi
spaþiu).
Elemente În etapa a doua se definesc materialele, secþiunile, elementele finite ºi reazemele
modelului obþinându-se schema staticã a structurii.
Încãrcãri În etapa a treia, pe structura deja definitã, se introduc încãrcãrile în diferite ipoteze,
dupã care se fac combinaþiile ºi grupãrile de încãrcãri.
Paºii principali de introducere a datelor se gãsesc în capitolul 7. pentru modelele

urmãtoare:
Grindã cu zãbrele în plan
Cadru plan
ªaibã
Placã planã
Analiza seismicã
Folosind aceste etape se pot introduce cu uºurinþã ºi modele mai complexe.
Pentru învãþarea programului se recomandã citirea cel puþin o datã a manualului de
utilizare. Capitolul 1. se gasesc noutatile in versiunea noua a programului.
Capitolul 2. conþine informaþii generale privind utilizarea programului iar în celelalte
capitole sunt descrise meniurile de introducere a datelor ºi analiza rezultatelor.
Dupã câºtigarea experienþei în utilizarea programului se recomandã recitirea
manualului de utilizare, deoarece unele informaþii doar atunci se vor clarifica.
2.4. Împãrþirea ecranului

Conþinutul ecranului În bara de titlu a ferestrei de lucru se gãsesc numele directorului ºi a modelului curent.
de lucru Sub linia de titlu a ferestrei se aflã bara de meniuri a programului. În partea centralã a
ecranului se gãseºte suprafaþa de desenare care se poate împãrþi în ferestre.
Dimensiunea ºi poziþia ferestrelor se poate modifica dupã preferinþa utilizatorului cu
comenzile din meniu sau icoane. În partea dreaptã din jos se gãsesc Tastele rapide.
Vezi... 2.16 Taste rapide
În partea stângã a ecranului se gãsesc butoanele cu funcþiile accesibile din orice etapã
de lucru a programului.
În linia inferioarã a ferestrei de lucru se gãseºte rândul cu informaþiile referitoare la
funcþiile curent activate (bara de stare).
Bare de Paleta de culori

instrumente
deschise
Editorul de Suprafaþa de lucru

proprietãþi
Bare de
instrumente cu
posibilitate de
deplasare
Fereastra de informaþii
Fereastra de
Instrumente coordonate
ajutattoare
Bara de stare
Taste rapide
Navigare în meniu Cu tasta [Alt] se poate naviga în bara de meniu.

Modelul Datele de intrare ºi rezultatele unei structuri le denumim în continuare model. Pentru
fiecare model nou se alege un nume care poate sã fie un ºir de caractere (litere ºi
cifre). Ulterior prin acest nume poate fi identificat modelul. În funcþie de sistemul de
operare Windows folosit, anumite caractere nu pot fi utilizate la denumirea modelului.
Programul stocheazã datele modelului în douã fiºiere:

- numemodel.AXS - datele de intrare ale structurii
- numemodel.AXE - rezultatele analizelor.
Din fiºierul de intrare se pot obþine oricând, cu un timp de execuþie mai mult sau mai
puþin extins, rezultatele analizei structurii. În majoritatea cazurilor este suficientã
numai arhivarea fiºierului de intrare.
2.5. Folosirea tastaturii , a mausului ºi a cursorului

Cursorul În funcþie de comenzile programului, cursorul poate sã aibã diferite forme:
cruce cruce (mãrire ºi micºorare) sãgeatã
Pe diferite obiecte cursorul îºi schimbã forma.

Vezi detaliat... 4.7.1 Aura cursorului
Lângã cursorul aºezat pe diferitele obiecte ale modelului, în funcþie de meniul utilizat,
apar urmãtoarele informaþii:
GEOMETRIE coordonata nodului, lungimea liniei
ELEMENTE elementul finit, lungime, masã, referinþã, gradele de
libertate nodale, reazem
ÎNCÃRCÃRI încãrcarea pe elementul finit, masã nodalã
RETEA Parametrii de retea
STATICÃ deplasare nodalã, efort, tensiune, reacþiune
ANALIZA MODALÃ valori vector propriu
STABILITATE valori vector propriu
ARMARE aria necesarã de armaturã, deschiderea fisurilor
STRUCTURÃ METALICÃ valorile eforturilor unitare ºi a eficienþelor
Taste speciale Miºcarea cursorului se poate realiza uºor cu mausul sau cu urmãtoarele taste
speciale:
Taste de navigare, Miºcarea cursorului în planul curent
8
[Ctrl] + Miºcarea cursorului în planul curent cu pasul reglat de multiplicatorul [Ctrl]
Taste de navigare,
8
[Shift]+ Miscarea cursorului in planul curent pe directiile cu unghiurile n·∆α , α unic sau
+[↑][↓][←][→], 8 α +n·90° .
[Home] [End] Miºcarea cursorului în direcþie perpendicularã pe planul curent
[Esc], 8 Întreruperea funcþiei, revenire la un meniu mai superior.

Este echivalentã cu un clic cu butonul drept al mausului.
[Enter] [Space] 8 Tastele de comandã.

buton stâng Se utilizeazã la executarea comenzilor alese din meniu sau la alegerea elementelor prin
clicare cu butonul stâng al mausului.
16 AxisVM 9 r2
[Alt] Activarea meniului principal

[Tab] Deplasarea intre ferestrele de dialog si in interiorul lor.
[Alt] Comutarea între zona de desen ºi meniu
[+] [-] Mãrire/micºorare. Centrul mãririi/micºorãrii este poziþia actualã a cursorului
[Insert] Mutã originea desenului în poziþia actualã a cursorului
sau [Alt]+[Shift]
8 rola Înainte : mãrire,
Înapoi : micºorare,
Apãsare ºi miºcarea mausului : deplasarea desenului
Centrul de mãrire ºi micºorare poziþia actualã a cursorului
8 butonul din Afiºarea meniului rapid. Vezi... 2.7 Meniul rapid
dreapta
2.6. Taste rapide

[Ctrl]+[W] Desenul întreg
[Ctrl]+[1] Planul X-Z
[Ctrl]+[2] Planul X-Y
[Ctrl]+[3] Planul Y-Z
[Ctrl]+[4] Perspectivã
[Ctrl]+[P] Imprimare
[Ctrl]+[A] Selectare toate elementele
[Ctrl]+[[] Reluarea vederii precedente (View Undo)
[Ctrl]+[]] Reluarea vederii urmãtoare (View Redo)
[Ctrl]+[Z] Înapoi(Undo)
[Shift]+[Ctrl]+[Z] Din nou (Redo)
[Tab] Fereastra urmãtoare
[Ctrl]+[R] Redesenare
[Ctrl]+[Q] Ieºire din program
[Ctrl]+[C] Copiere în memorie rapidã
[Ctrl]+[G] Linii de ghidare
[Alt] Salt în meniul principal
[+] Mãrire
[-] Micºorare
[Ctrl]+[O] Deschide
[Ctrl]+[S] Salvare
[Delete] ªterge elemente ºi proprietãþi marcate
[Ctrl]+[D] Selector
[Ctrl]+[L] Etichete
[Ctrl]+[Y] Simboluri
[Ctrl]+[E] Inversarea directiei locala x a barei.
[F1] Help contextual
[F8] Greutate dupã materiale
[F9] Adãugare imagine în biblioteca de imagini
[F10] Editorul de breviar de calcul
[F11] Managerul de folii
[F12] Tabele
Taste rapide în tabele
[Ctrl]+[L] Selectare din baza de date
[Alt]+[F4] Ieºire
[Ctrl]+[Insert] Inserare rând nou
[Ctrl]+[Delete] ªterge rândul activ
[Ctrl]+[A] Selectarea întregului tabel
[F5] Salt în rândul dat
[Ctrl]+[D] Format implicit
[Alt]+[F] Reglare format cifre în coloane
[Ctrl]+[R] Setare afiºare rezultate
[Ctrl]+[G] Editare secþiune nouã (biblioteca de profile)
[Ctrl]+[M] Modificare secþiune actualã (biblioteca de profile)
[F1] Help contextual
[F9] Adãugare tabel la breviar de calcul
[F10] Editorul de breviar de calcul
Taste fierbinte în editorul de breviar de calcul

[Ctrl]+[T] Inserare text
[Alt]+[B] Page-break
[Ctrl]+[W] Export în Fisier RTF
[Ctrl]+[R] Vizualizare document imprimat
[Ctrl]+[P] Imprimare
[Delete],
ªterge
[Ctrl]+[Delete]
2.7. Meniul rapid

8 buton drept La apãsarea butonului drept de pe 8 pe ecran apare meniul rapid. Conþinutul meniului
se schimbã în funcþie de comanda activatã.
Selectare Geometrie/Elemente/Incãrcãri Rezultate
2.8. Ferestre de dialog

La activarea unei funcþii de regula se afiºeazã o fereastrã de dialog. Utilizarea a acestor
ferestre este similar cu utilizarea ferestrelor din aplicaþiile Windows.
Tipul fonturilor folosite în ferestrele de dialog se pot seta în fereastra de dialog
Optiuni\Preferinte\Fonturi.
Poziþia ferestrelor de dialog se poate schimba. Poziþia schimbatã programul
memoreazã ºi la utilizarea urmãtoare fereastra se afiºeazã pe aceastã poziþie.
2.9. Tabele
Modul de lucru cu tabelele din program este independent de conþinutul acestora. Toate
[F12] datele de intrare ºi rezultatele sunt date ºi în tabele, care se pot accesa clicând pe
butonul de Cãutare în tabel sau cu tasta [F12]. Tabelul dorit se poate alege din
structura ierarhicã a datelor din partea stânga a ferestrei de dialog (vezi figura de mai
jos). Conþinutul tabelelor se afiºeazã în funcþie de etapa de utilizare a programului
(introducere date, rezultate).
F În tabele apar numai datele conform criteriilor de filtrare. Dacã sunt selectate
elemente sau sunt activate detalii, în tabele apar datele referitoare numai la aceste
elemente. Criteriile actuale de filtrare sunt afiºate în partea stânga de jos a ferestrei
de dialog.
Criteriul actual de filtrare este afiºatã în titlul tabelului, iar rezultatul filtrãrii în partea
stânga inferioarã a ferestrei de dialog.
18 AxisVM 9 r2
Inserare din memorie

Copiere
în emorie Format
Imprimare
ªtergere
Editorul rând Completare
Baza de
date grafic de Rând
secþiuni nou Adãugare tabel
la Breviar de
calcul
Câmp activ
Meniul Fiºier Bara de defilare

verticalã
Selectare din baza Din baza de date a programului se pot încãrca materiale sau secþiuni în tabel.
de date
, [Ctrl]+[L]
Încãrcarea Încarcã în tabel fiºierul DBase sub forma nume.dbf. Programul verificã valorile
fiºierului DBase câmpurilor fiºierului Dbase. În cazul în care aceste valori nu pot fi scrise în tabel
programul dã un mesaj de eroare.
Salvare într-un Tabelul se salveazã într-un fiºier nume.dbf. Denumirile câmpurilor în fiºierul Dbase
fiºier DBase programul le creeazã pornind din denumirile coloanelor. Toate câmpurile sunt de tip
text.
Salvare într-un Tabelul se salveazã într-un fiºier nume.htm. Un fiºier astfel creat poate fi importat sub
fiºier HTML formã tabelarã de exemplu ºi de programul Microsoft Word. Anumite setãri ale
coloanelor nu pot fi transpuse în fiºierul HTLM, astfel acestea se vor seta în editorul
de texte.
Salvare într-un Tabelul se salveazã într-un fiºier nume.txt (ASCII).
fiºier de text
Salvare într-un Tabelul se salveazã într-un fiºier nume.rtf cu fiºierul ºablon actual. Pentru fiºierul
fiºier RTF ºablon Vezi... 2.10.1 Breviar de calcul. Fisierul salvat se poate importa in editorul de
documente Word.
Tabel nou Creare tabel nou cu secþiuni, care este salvat în fiºierul nume.sec. Programul introduce
tabelul astfel creat în baza de date a secþiunilor.
În tabelul creat se pot stoca profile unice, tipul tabelului influenþeaza numai poziþia în
structura tabelului.
Caracteristici tabel Se pot modifica parametrii tabelului dat de utilizator (denumirea tabelului, tipul
cu profile... profilului)
Stergearea tabelului Se poate sterge tabelul cu profile dat de utilizator.
cu profile
Imprimare Conþinutul tabelului este tipãrit pe imprimanta selectatã cu antetul ºi observaþia datã.
,
[Ctrl]+[P]
Ieºire Se închide tabelul, este identic cu butonul Renunþã.
[Alt]+[F4]
Meniul Editare
Rând nou Introducerea unui rând nou în tabel
[Ctrl]+[Insert]
ªtergere rânduri ªterge rândul selectat. Opþiunea se gãseºte ºi în meniul rapid.
[Ctrl]+[Delete]
ªtergerea Este afiºatã numai pentru baza de date a materialelor sau tabelul materialelor ºi ºterge
texturilore texturiel pentru rãndurile selectate. Opþiunea se gãseºte ºi în meniul rapid.
Selectarea tabelului Selecteazã conþinutul tabelului

[Ctrl]+[A]
Editor grafic de Pornirea editorului grafic de secþiuni
secþiuni
, [Ctrl]+[G]
Modificarea Modificarea secþiunilor încãrcate din baza de date sau create cu editorul grafic de
grafica a secþiunii secþiuni
, [Ctrl]+[M]
Generarea Dacã opþiunea este activatã conform parametrilor modificate în tabel se recalculeazã
automatã a datele secþiunii.
profilelor tipizate
ªtergerea profilelor Se ºterg din tabel profilele neutilizate în model.
neutilizate
Copiere Copierea rândurilor în memorie temporarã (clipboard). Opþiunea se gãseºte ºi în

meniul rapid.
, [Ctrl]+[C]
Înserare Înserarea conþinutului memoriei temporare
, [Ctrl]+[V]
20 AxisVM 9 r2
Introducerea În cazul în care cãsuþele selectate fac parte dintr-o singurã coloanã, se poate introduce
valorilor comune o valoare comunã pentru acestea clicând cu butonul drept al mausului pe acestea ºi
selectând opþiunea Introducerea valorilor comune. De exemplu: în tabelul Noduri
selectând coloana coordonatelor Z, se poate da o valoare comunã pentru acestea
aliniind nodurile într-un singur plan. Opþiunea se gãseºte ºi în meniul rapid.
Salt la… Salt în rândul dat al tabelului.
[F5]
Meniul Format
Definire date
Activarea afiºãrii Se poate regla modul de afiºare a cifrelor în coloane. În lista din partea stângã a
coloanelor ferestrei de dialog apare conþinutul capului de tabel, iar în coloana alãturatã se poate
selecta coloana care se afiºeazã. În listele de selecþie din partea dreaptã a ferestrei de
, dialog se poate regla formatul de afiºare a conþinutului coloanelor. Se poate alege
[Ctrl]+[Alt]+[F] numãrul zecimalelor cu care se afiºeazã cifrele în coloana (ex. -371.6), sau în format
exponenþial (-3.716E+02).
La introducerea numerelor reale se poate utiliza numai separatorul de zecimale setat în
Windows, în Start / Settings / Control Panel / Regional Settings / Number / Decimal
symbol.
Lãþimea coloanelor se poate regla prin miºcarea delimitãrilor cãsuþelor din capul de
tabel.
Formatul de bazã Datele în tabel sunt afiºate conform formatului implicit inclusiv lãþimea coloanelor.
[Ctrl]+[D]
Unitãþi de Vezi... 3.3.6 Unitãþi de mãsurã
mãsurã…
La afisarea rezultatelor meniul format este extins:
Afisare rezultate
Optiuni de In fereastra de dialog se poate seta modul de afisare a tabelului: tabel detaliat sau
reprezentare… numai extras din rezultate. Vezi detaliat... 4.10.1 Ipoteze ºi grupãri de încãrcare
[Ctrl]+[R]
Rezltate Afiºarea rezultatelor în tabel
[Ctrl]+[T]
Extras Extras din rezultate
[Ctrl]+[E]
Filtrare proprietati
[CTRL]+[Q]
Cu ajutorul filtrului se poate seta proprietãþile elementelor a caror rezultate sunt afiºate
în tabel. Programul în funcþie de mulþimea iniþialã creazã tabelul cu rezultate.
Profile Dacã elementele cu secþiune variabilã sunt împarþite cu aceasta opþiune se poate afiºa
intermediare datele secþiunilor intermediare generate de program la capãtul tabelului.
Marcarea Uºureazã lucrul cu tabelul

profilelor utilizate seþiunilor. Cu activarea opþiunii
ªtergerea profilelor neutilizate
(vezi… 2.9 Tabele/ ªtergerea
profilelor neutilizate) aceste
profile se ºterg.
Breviar de calcul
Breviar actual Se poate selecta breviarul de calcul actual în care se va introduce tabelul.
Vezi... 2.10 Editorul de breviar de calcul
Adãugare tabel Adãugarea tabelului la breviarul de calcul actual. Dacã din structura ierarhicã a datelor
din partea stânga a ferestrei se selecteazã un element care conþine mai multe tabele (de
exemplu MODEL sau Încãrcãri) atunci cu aceastã funcþie, tot conþinutul elementului se
[F9] introduce în breviarul de calcul. În cazul tabelelor cu rezultate dacã acestea conþin
numai extrasul rezultatelor atunci ºi tabelele adãugate vor conþine numai extrasele
rezultatelor. Vezi... 2.10 Editorul de breviar de calcul
Editor de breviar Pornire editor de breviar de calcul
de calcul…
[F10]
22 AxisVM 9 r2
Help
Despre tabel Gãsim informaþii despre tabel.

Cãutare în tabel Gãsim informaþii despre posibilitãþile de editare a tabelelor.
Mãrime totalã În funcþie de numãrul rândurilor, tabelul se afiºeazã în mãrimea totalã.
Miºcare, selectare
în tabel
[Tab] Deplasarea câmpului activ (modificabil) al tabelului sau defilarea rândurilor din tabel.
Taste de navigare, La apãsarea simultanã a tastei [Shift] cu tastele sãgeþilor se pot selecta cãsuþe din tabel.
8 buton stâng Cãsuþele tabelului pot fi alese cu butonul stâng þinut apãsat ºi cu deplasarea mausului.
Clicând pe capul de coloanã se selecteazã întreaga coloanã. Clicând pe capul de rând
se selecteazã întregul rând. Clicând pe prima cãsuþã din stânga sus al tabelului se
selecteazã întregul tabel. Cãsuþele alese pot fi copiate ca un tabel în clipboard. Dacã
este aleasã doar o singurã coloanã, poate fi datã o valoare comunã pentru fiecare
cãsuþã din coloanã. Pentru informaþii suplimentare vezi... Setarea valorilor comune.
[Home] Salt în prima cãsuþã a rândului.
[End] Salt în ultima cãsuþã a rândului.
[Ctrl]+[Home] Salt în prima cãsuþã a tabelului.
[Ctrl]+[End] Salt în ultima cãsuþã a tabelului.
[Page Up] Defilarea tabelului în sus. Cu 8 þinut apãsat clicând pe partea superioarã a barei de
defilare se ajunge la acelaºi efect.
[Page]+[Down] Defilarea tabelului în jos. Cu 8 þinut apãsat clicând pe partea inferioarã a barei de
defilare se ajunge la acelaºi efect.
[Ctrl]+[→] Defilare în tabel spre dreapta sau salt la cãsuþa urmãtoare. Poate fi utilizatã doar în
cazul tabelelor cu mai multe coloane decât cele vizualizate deodatã. Cu 8 þinut apãsat
clicând pe partea dreaptã al barei de defilare se ajunge la acelaºi efect.
Defilare în tabel spre stânga sau salt la cãsuþa urmãtoare. Poate fi utilizatã doar în
[Ctrl]+[←] cazul tabelelor cu mai multe coloane decât cele vizualizate deodatã. Cu 8 þinut apãsat
clicând pe partea stângã al barei de defilare se ajunge la acelaºi efect.
[Enter] Terminarea introducerii datelor în cãsuþa aleasã (modificabilã). Se activeazã automat
cãsuþa urmãtoare a coloanei sau la capãtul coloanei prima cãsuþã din coloana
urmãtoare.
Cu 8 clicând în oricare cãsuþã acesta devine activã.
[Esc] Întreruperea introducerii datelor în cãsuþa activã. În cãsuþã va rãmâne valoarea iniþialã.
Cu 8 clicând cu butonul drept/Renunþã se ajunge la aceeaºi efect.
Ok Ieºire din tabel cu salvare.
Renunþã Ieºire din tabel fãrã salvare.
F În tabelele de rezultate dacã în fereastra de Opþiuni de afiºare este selectatã ºi
opþiunea de extras apar ºi valorile minime/ maxime a rezultatelor. Dacã este
selectatã numai opþiunea de extras în tabel apar numai valorile extreme.
2.10. Editorul de breviar de calcul

Cu ajutorul editorului de breviar de calcul din tabele, diagramele create de program ºi
[ F10] textele introduse de utilizator se poate edita un breviar de calcul complet care se
salveazã în fiºierul de model (.axs). Documentaþia astfel creatã se poate imprima sau
salva în format RTF. Fiºierele RTF se pot edita cu editorul de documente Word.
Tabelele adãugate la breviarul de calcul se reactualizeazã automat la orice modificare
a modelului (modificare sau ºtergerea parþiala a modelului).
În editorul de breviar de calcul se pot edita concomitent mai multe documente.
Conþinutul documentaþiilor este vizualizat în structura din partea stânga a ferestrei
editorului de breviar de calcul. Informaþiile referitoare la documentaþia selectatã sunt
afiºate în partea dreaptã a ferestrei editorului de breviar de calcul.
În cazul tabelelor, pe partea dreaptã se afiºeazã denumirea coloanelor, observaþia

utilizatorului ºi alte informaþii referitoare la tabel. Se pot seta coloanele care se
introduc din tabel în breviarul de calcul precum titlul tabelului ºi observaþia
utilizatorului.
În cazul textelor în structura breviarului se afiºeazã începutul textului iar în partea
dreaptã a ferestrei editorului de breviar de calcul textul complet. Textul se poate edita
clicând pe textul din structura breviarului de calcul.
În cazul imaginilor se poate introduce titlul imaginii, mãrimea ºi alinierea în breviarul
de calcul.
Activând fereastra Biblioteca de desene se poate selecta unul din desenele salvate.
Diferenþa între desene ºi imagini este ca în cazul desenelor sunt salvate setãrile
aferente desenelor. Avantajul în acest caz este ca desenele urmãresc modificãrile
modelului.
Vezi detaliat… 3.5.7 Biblioteca de desene, 3.5.8 Salvare în biblioteca de desene
24 AxisVM 9 r2
Optiuni
Prin clicarea pe butonul Setãri… se poate modifica titlul, dimensiunea ºi orientarea

desenului sau imaginii. Pentru biblioteca de desene se poate regla adâncimea de
culoare (color, nuanþele griului, alb-negru) ºi scara imaginii.
Activãnd fereastra Biblioteca de imagini se poate selecta unul din imaginile bitmap
(.BMP, .JPG) sau Windows Metafile (.WMF, .EMF) salvate din program. Imaginile
sunt salvate în subdirectorul cu numele Images_numemodel creat în subdirectorul care
conþine fiºierul modelului (.AXS). Imaginile se pot adãuga la orice breviar de calcul.
Vezi detaliat... 2.10.4 Biblioteca de imagini
Cu funcþia Editare\Salvare figura in biblioteca de imagini ([F9]) se poate salva
imaginea sau tabelul actual in biblioteca de imagini.
Cu aceastã funcþie se salveazã imaginea actualã în vederea introducerii în breviarul de
calcul.
Vezi... 3.2.8 Salvarea imaginilor ºi a tabelelor de dimensionare
Elementul selectat din breviarul de calcul (texte, imagini, tabele, page break) se pot
muta în sus sau în jos în structura documentaþiei cu un rând. Cu ajutorul mausului
pãrþile se pot muta în poziþia doritã din document.
Cu ajutorul meniului elementul selectat se poate muta la sfârºitul altor documentaþii.
Imaginile selectate se pot insera în breviar de calcul cu icoana sãgeata sau cu ajutorul
mausului.
Editorul de breviar de calcul genereazã automat cuprinsul documentelor create. Pentru
pãrþile scrise se genereazã cuprinsul numai dacã sunt formatate cu un stil de titlu.
Imaginile sunt introduse în cuprins numai dacã au titlu.
2.10.1. Breviar de calcul
Breviar de calcul Cu aceastã funcþie se poate crea un breviar de calcul nou. Lungimea maximã a
nou denumirii este de 32 de caractere.
ªtergerea Cu aceastã funcþie se poate ºterge breviarul de calcul selectat din structura afiºatã în
breviarului de stânga sus a ferestrei. Imaginile folosite într-un breviar de calcul ºters nu se ºterg,
calcul rãmân în biblioteca de imagini.
[Del],[Ctrl]+[Del]
Redenumire Se poate schimba denumirea unei breviar de calcul existent.
Salvare in fisier Textele din documentatie sunt salvate in fisier ASCII.
text...
Rtf Model Programul salveazã documentaþia (implicit fiºierul NormalSablon.rtf din subdirectorul
programului) cu ajutorul unui ºablon în fiºier RTF. Cu aceastã funcþie se poate alege
fiºierul ºablon cu care lucreazã programul. Cu modificarea fiºierului ºablon se poate
schimba coperta ºi antetul breviarului de calcul. Înainte de modificarea fiºierului
ºablon citiþi conþinutul fiºierului ºablon!
Export în fiºier RTF Breviarul de calcul cu ajutorul fiºierului de ºablon este exportat în fiºierul nume.rtf.
Dacã breviarul de calcul nu este salvat în subdirectorul modelului toate imaginile
[Ctrl]+[W] folosite în breviarul de calcul sunt copiate în subdirectorul Images_numemodel creat în
subdirectorul fiºierului RTF. Imaginile nu sunt salvate în fiºierul RTF numai
referinþele. Pentru tipãrirea fiºierului RTF sunt necesare ºi imaginile din subdirectorul
Images_numemodel din subdirectorul fiºierului RTF. Textele sunt salvate în fiºierul
RTF cu alinierea ºi tipul de caracter care au fost folosite în editorul de breviar de
calcul cu excepþia culorilor. Tabelele sunt exportate ca ºi tabele RTF, care cu editorul
de documente Word se pot edita. Deoarece titlurile tabelelor se afiºeazã cu tipul
Heading 3, foarte simplu se poate realiza cuprins pentru documentaþie (funcþie de
limbã ºi versiunea programului) cu ajutorul meniului Înserare / Editor de obiecte ºi
cuprins, Înserare / Referire / Editor de obiecte ºi cuprins sau cu Insert / Index ºi
Tables. În fereastra de dialog la Cuprins alageþi din ªablon formatul ºi setaþi valoarea
Nivelelor mai mare de trei.
Setãri RTF ... Documentþia este salvatã
cu utilizarea unui ºablon
(implicit fiºierul Normal-
Sablon.rtf) în fiºier RTF.
Se poate opta ºi pentru alte
fiºiere ºablon.
Cu modificarea fiºierului ºablon se poate formata conþinutul documentaþiei.

Înainte de modificarea fiºierului ºablon este indicat citirea conþinutului fiºierului!
Se poate alege formatul imaginilor pentru fiºierul RTF.
WMF (inserat): marimea fiºierului va creºte semnificativ dar desenele vor fi înserate
in documentaþie ºi documentaþia va fi portabila.
BMP, JPG (cu referire): mãrimea documentaþiei va fi mai micã (desenele sunt
salvate separat) dar în cazul transferului documentaþiei utilizatorul trebuie sã asigure
transferul referinþelor altfel dacã nu desenele nu vor fi afiºate numai dacã sunt în mapa
Images_nume_model.
Se mai poate seta trasarea liniilor tabelului.
Previzualizare Previzualizarea breviarului de calcul tipãrit.
breviar de calcul Paginile breviarului de calcul se pot vizualiza înainte de tipãrire. Mãrimea de
tipãrit vizualizare a breviarului se poate regla între 10%-500%, defilarea paginilor se poate
face cu tastele de comandã sau cu tastaturã ([Home] = prima paginã, [PgUp] = pagina
[F3] anterioarã, [PgDown] = pagina urmãtoare, [End] = ultima paginã).
Imprimare Setarea parametrilor de imprimare ºi imprimarea.

Parametrii de tipãrire sunt identici cu cei de la tipãrirea tabelelor.
[Ctrl]+[P]
Ieºire Ieºirea din editorul de breviar de calcul.
26 AxisVM 9 r2
2.10.2. Editare
O parte a funcþiilor de editare se pot accesa ºi clicând pe element cu butonul din

dreapta al mausului.
Inapoi Readuce documentatia la starea existenta dinaintea ultimei functii executate.
Din nou Readuce documentatia la starea existenta dinaintea functiei Inapoi
Generare Cu aceastã funcþie se poate genera o documentaþie completã structuratã din tabele. Cu
documentatie... pagina de Filtru se poate selecta tipul elementelor ºi a încãrcãrilor, detaliile, ipotezele
de încãrcare, componentele rezultatelor ºi tipul tabelor cu rezultate (tabel întreg sau
numai extras din tabel) ce vor fi incluse în documentaþie.
Documentaþia rezultatã în urma filrãrii se va afiºa în partea dreapta a ecranului unde se
poate opta pentru includerea în documentaþie. Îndocumentaþie vor fi incluse numai
elementele selectate.
Regulile de construire a documentaþiei se pot seta pe pagina de Setari de baza. Se pot
ca rezultatele sã fie grupate pe detalii, tipuri de elemente, ipoteze de incãrcare ºi tipuri
de rezultate în ipoteze de încãrcare.
În cazul folosirii unui model arhitectural se poate opta pentru tabele construite dupã
elementele modelului arhitectural.
Filtru
Setari de baza
Inserare mapa... Insereazã mapa în structura documentaþiei dupã nivelul selectat. Pe partea dreaptã sub
desenul mapei apare denumirea mapei selectate.
Înserare text Pornirea editorului de texte. Textul creat ºi formatat se insereazã în breviarul de calcul
dupã elementul selectat.
[Ctrl]+[T]
Page Break Se insereazã un Page Break în breviarul de calcul dupã elementul selectat.
[Ctrl]+[Alt]+[B]
Mutarea în sus a Elementul de breviar de calcul selectat se mutã în sus în breviarul de calcul cu un rând.
elementului selectat
Mutarea în jos a Elementul de breviar de calcul selectat se mutã în jos în breviarul de calcul cu un rând.
elementului selectat
Mutare Elementul de breviar de calcul selectat se mutã la sfârºitul breviarului de calcul

selectat din meniul care se deschide din meniul de Mutare.
Copiere Elementul de breviar de calcul selectat se copiazã la sfârºitul breviarului de calcul
selectat din meniul care se deschide din meniul de Copiere.
Filtrare selectie... Se poate seta ca în ramuri ce tipuri de elemente sã fie selectabile (documentaþie, tabel,
desen, imagine, text, page break, mapa)
Selectarea integralã Dacã este selectat, la nivelul ºi sub curent sunt selectate toate mapele.
a ramurilor
Deseletare Selecþiile din documentaþie sunt anulate.
Selectarea integralã Are ca efect selectarea integralã a documentaþiei.
a documentaþiei
ªterge Elementul de breviar de calcul selectat (text, imagine, tabel, Page Break) se ºterge.
Dacã este selectat un breviar de calcul întreg aceasta se ºterge cu toate elementele
componente.
[Del],[Ctrl]+[Del]
ªtergerea ªterge toate elementele din breviarul de calcul. Breviarul de calcul nu se ºterge, la
elementelor acesta ulterior se pot adãuga alte elemente de breviar de calcul.
breviarului de
calcul
28 AxisVM 9 r2
2.10.3. Desene
Inserare desene în Desenele marcate în biblioteca de desene insereazã în breviarul de calcul selectat.
breviarul de calcul
Locul inserãri este ramura selectatã din structura breviarului de calcul
Efectul este identic folosirea butonului .
Formatul desenelor Se poate selecta în ce format se vor salva desenele în fiºier RTF (vezi... 2.10.1 Breviar
în fiºierul RTF de calcul/ Setãri RTF...)
2.10.4. Biblioteca de imagini
Introducerea Imaginile sau imaginea selectatã se introduc în breviarul de calcul.

imaginilor în
breviarul de calcul
Copierea imaginilor Se copiazã fiºiere cu format bitmap (.BMP, .JPG) ºi Windows Metafile (.WMF, .EMF)
în breviarul de în subdirectorul Images_numemodel.
calcul
ªtergerea Imaginile selectate se ºterg definitiv din biblioteca de imagini respectiv din breviarul
imaginilor din de calcul.
breviarul de calcul
ªtergerea Cu aceastã funcþie se ºterg imaginile din biblioteca de imagini care nu sunt folosite în
imaginilor breviarul de calcul.
nefolosite
Aranjare dupã Imaginile sunt ordonate dupã nume.
nume
Aranjare dupã tip Imaginile sunt ordonate dupã tip (.BMP, .EMF, .JPG, .WMF,) iar imaginile de acelaºi
tip dupã nume.
Aranjare dupã data Imaginile sunt ordonate dupã datã. Pentru a afiºa pe prima poziþie imaginea cea mai
nouã selectaþi opþiunea Ordine inversã.
Ordine inversã Dacã aceastã opþiune este selectatã ordonarea se face în ordinea descrescãtoare iar
dacã nu în ordinea crescãtoare.
2.10.5. Instrumentele editorului de breviar de calcul
Creare breviar de calcul nou.

Vezi... 2.10.1 Breviar de calcul
Generare breviar de calcul bazat pe criterii de filtrare.
Inserare mapa
Vezi... 2.10.2 Editare
Inserare text formatat dupã elementul de breviar de calcul actual.
[Ctrl]+[T]
Inserare page break dupã elementul de breviar de calcul actual.
[Ctrl]+[Alt]+[B]
Filtrare selectie.
ªterge elementul de breviar de calcul selectat sau breviarul de calcul.
[Delete],
[Ctrl]+[Delete]
Previzualizarea breviarului de calcul.
[Ctrl]+[R]
Salvarea breviarului de calcul în fiºier RTF.
[Ctrl]+[W]
Imprimare
[Ctrl]+[P]
Inapoi
[Ctrl]+[Z]
Din nou
[Shift]+[Ctrl]+[Z]
2.10.6. Tastele rapide a bibliotecii de imagini si de desene

Cu tastele rapide se pot accesa rapid anumite functii
ªtergerea imaginilor si a desenelor selectate din biblioteca de imagini.
Copierea imaginilor în biblioteca de imagini din alte subdirectoare.

Desenele nu sunt salvate în structura breviarului de calcul ca urmare aceasta funcþie nu
se poate utiliza.
Inserarea imaginilor sau desenelor în breviarul de calcul. Locul inserãrii va fi ramura
selectatã din structura breviarului de calcul.
30 AxisVM 9 r2
2.10.7. Editorul de texte

Cu editorul de texte se pot crea texte formatate pentru breviarul de calcul.
Comenzile editorului de texte sunt asemãnãtoare cu comenzile programului WordPad
din Windows.
Fiºier
Deschide Aceastã funcþie deschide fiºiere create în editorul propriu al programului. Se pot
[Ctrl]+[O] deschide ºi fiºiere RTF create cu alte programe dar dacã aceasta conþine elemente
(tabele, margini, caractere Unicod) cu care acest editor nu lucreazã se afiºeazã texte
sau caractere greºite.
Salvare Salveazã în format RTF textul editat.
[Ctrl]+[S]
Leºire Ieºirea din editorul de texte.
Editare
Înapoi Readuce textul la starea existentã dinaintea ultimei funcþii executate.
[Alt]+[BkSp]
Din nou Readuce textul la starea existentã dinaintea funcþiei Înapoi.
[Shift]+[Alt]+
[BkSp]
Tãiere Porþiunea de text selectat se taie din text ºi se copiazã în memoria rapidã (Clipboard).
[Ctrl]+[X]
Copier Porþiunea de text selectat se copiazã în memoria rapidã (Clipboard).
[Ctrl]+[C]
Înserare Insereazã textul din memoria rapidã (Clipboard).
[Ctrl]+[V]
Cãutare Cautã expresia în text. Se poate seta poziþia de la care se efectueazã cãutarea
[Ctrl]+[F] (începutul textului sau poziþia actualã a cursorului), cãutare cuvinte întregi ºi
diferenþiere litere mari ºi mici.
Cãutare în Dacã programul a gãsit expresia cãutatã cu aceastã funcþie se pot cãuta ºi apariþiile
continuare urmãtoare ale expresiei.
[F3]
Selecteazã totul Se selecteazã tot textul editat.
[Ctrl]+[A]
Caracter
Îngroºat Se îngroºã textul selectat.
[Ctrl]+[B]
Înclinat Înclinã textul selectat.
[Ctrl]+[I]
Subliniere
[Ctrl]+[U] Subliniazã textul selectat.
Culoare Coloreazã textul selectat.
[Ctrl]+[Alt]+[C]
Paragraf
Aliniere la stânga Textul selectat se aliniazã la stânga.
[Ctrl]+[L]
Centrare Textul selectat se centreazã.
[Ctrl]+[E]
Aliniere la dreapta Textul selectat se aliniazã la dreapta.
[Ctrl]+[R]
Introducere simbol Pentru aliniamentele noi se introduce simbolul de enumerare.
de enumerare
[Ctrl]+[Alt]+[U]
2.11. Redesenare
În caz de nevoie se poate reactualiza imaginea ecranului.
2.12. Managerul de folii

Vezi detaliat 3.3.3 Managerul de folii
2.13. Biblioteca de desene

Vezi detaliat 3.5.7 Biblioteca de desene
2.14. Salvare în biblioteca de desene

Vezi detaliat 3.5.8 Salvare în biblioteca de desene
2.15. Bara de instrumente
Selectare
Mãrire, micºorare
Vederi, perspectivã
Modul de
reprezentare
Deplasare
Planuri de lucru
Linii de ghidare
Instrumente pentru
editare
Cote/Inscripþionare
Detaliu
Secþiune
Cãutare
Simboluri
Setari
Informaþii
La folosirea butoanelor Planuri de lucru sau Linii de cote apare o fereastrã de dialog.
32 AxisVM 9 r2
Deplasarea barelor Este posibilitatea de a deplasa ºi repoziþiona barele de instrumente pe suprafaþa de

de instrumente lucru.
Deplasarea barelor de instrumente:
La poziþionarea cursorului pe butoane aceasta se transforma în cursor de deplasare.
Prin apasarea butonului din stânga al mausului bara de instrumente se poate deplasa în
poziþia doritã. Bara de instrumente rãmâne verticalã pânã când nu este deplasat în
afarã margini superioare sau inferioare a suprafeþei de lucru. La atingerea marginilor
superioare sau inferioare barele de instrumente devin orizontal.
La atingerea marginilor laterale barele de instrumente devin verticale.
Ca ºi la alte aplicaþii Windows (de ex. Word) se poate schimba ordinea barelor de
instrumente.
În editorul grafic de secþiuni, modulul de verificare armare stâlp ºi dimensionare
armare grindã bara de instrumente nu se poate deplasa în bara de meniuri.
Bara de instrumente verticalã se poate deplasa pe parþile laterale a suprafeþei de lucru.
Dacã bara de instrumente de pe suprafaþa de lucru este inchis aceastã revine în poziþia
iniþialã de pe partea stanga al ecranului.
Deplasarea barelor de instrumente cu butoanelor suprapuse:

Barele de instrumente cu butoanele suprapuse se pot detaºa de pe bara de instrumente.
Dacã bara de instrumente detaºatã se inchide asta revine în poziþia iniþialã în bara de
instrumente. Aceste bare de instrumente se pot aseza în bara de meniuri dar nu ºi pe
partea dreapta a ecranului.
F Bara de instrumente ºi barele de instrumente detaºabile revin în poziþia implicitã
daca este selectatã opþiunea Optiuni\Bare de instrumente in pozitia implicita.
2.15.1. Selectare
Activeazã bara de selectare.
Adãugare
Renunþare la Filtru
selecþie
Invertare Metoda
Linii de
intersectie
Aplicã peste tot Suprafaþã inelarã
Selecþia Sector circular

precedentã
Poligon
Detalii
Dreptunghi rotit
Dreptunghi
Bara de selectare apare în toate cazurile când funcþia în execuþie se referã la mai multe
elemente. Cu ajutorul barei de selectare se pot selecta elementele pentru care se va
aplica funcþia. (În acest paragraf prin elemente se înþeleg nodurile, liniile, elementele
finite ºi incarcarile.) Programul considerã încheiatã selectarea când utilizatorul apasã
butonul OK.
Selectarea sau deselectarea se poate face prin clicare cu mausul pe element sau cu
fereastra de selectare.
Folosirea ferestrei de selectare se face identic cu programul AutoCAD:
- trasând fereastra de selectare din stânga la dreapta se vor selecta elementele care sunt
integral în fereastra,
- iar trasând fereastra din dreapta la stânga se vor selecta elementele care sunt parþial în
fereastrã.
Adãugare la selecþie Se selecteazã elementele identificate prin clicare cu ajutorul cursorului sau cu
fereastrã.
Renunþarea la Renunþã la selectarea elementelor identificate prin clicare cu ajutorul cursorului sau cu
selecþie fereastrã.
Invertare selecþie Inverseazã starea de selectare a elementelor identificate prin clicare cu ajutorul
cursorului sau cu fereastrã.
Aplicã peste tot În funcþie de modul de selectare, pentru fiecare element se executã selectarea,
deselectarea sau inversarea.
F Se executã numai pentru tipurile de elemente alese în filtru.

Selecþia precedenta
Revenire la selecþia utilizatã la comanda anterioarã.

Detalii Clicand pe coltul din dreapta jos din lista se poate selecta detaliul dorit. Selectia se
refera la elementele detaliului selectat.
Filtru Setarea tipurilor de elemente selectabile. Cu ajutorul filtrului de caracteristici este mai
uºoarã alegerea elementelor cu anumite caracteristici. (Ex. Elemente de barã cu acelaºi
lungime, profil, material sau referinþã, elemente de suprafaþã de aceeaºi grosime, etc.)
Metoda Alegerea metodei de selectare.

În cazul în care metoda de selectare este cu dreptunghi se deplaseazã cursorul
(sãgeatã/cruce) în poziþia doritã ºi se apasã o tastã de comandã. Cu tastele de miºcare
sau ajutorul mausului se regleazã dreptunghiul la mãrimea doritã. La apãsarea unei
taste de comandã se executã selectarea. Toate elementele din dreptunghi (ºi cele
suprapuse) vor fi selectate.
Metoda: Rezultatul selectãrii:
Dreptunghi
Dreptunghi rotit
Poligon
34 AxisVM 9 r2
Metoda: Rezultatul selectãrii:
Sector circular
Suprafaþã inelarã
Linii de intersectie
Ok Terminarea selectãrii. Funcþia se va executa pentru elementele selectate.

F Toate funcþiile de selectare se referã numai la detaliul actual.
Renunþã Întreruperea selectãrii. Funcþia se terminã fãrã execuþie.

$ Nodul selectat apare în pãtrat mov, iar liniile ºi elementele se coloreazã deasemenea în
mov.
Nodurile selectate de douã ori apar într-un pãtrat exterior albastru.
Fãrã afiºarea barei de selectare, prin apãsarea tastei [Shift] se pot include elemente la
selecþie, iar prin apãsarea tastei [Ctrl] se pot elimina elemente din selecþie.
Nodurile se pot selecta de douã ori (dublu) prin apãsarea tastei [Alt]
F În timpul selectãrii se poate schimba afiºarea modelului sau vederea.
2.15.2. Mãrire, micºorare
Mãrire, micºorare, desenul întreg, deplasare desen, vedere înapoi, vedere din nou.
Mãrire Mãreºte zona marcatã a ecranului. Înainte de mãrire
Se deplaseazã cursorul cruce în poziþia
doritã ºi se apasã o tastã de comandã. Cu
tastele sau cu mausul se regleazã
dreptunghiul la mãrimea doritã. La Dupã mãrire
apãsarea încã o datã a unei taste de
comandã pe ecranul întreg apare
dreptunghiul marcat.
Mãrirea se poate efectua ºi cu ajutorul
scrollului.
Micºorare Desenul de pe ecran este micºorat în zona Înainte de

marcatã a ecranului. Marcarea drep- micºorare
tunghiului se face în mod asemãnãtor cu
cele prezentate la mãrire. Conþinutul Dupã micºorare
ecranului întreg va apãrea în zona marcatã.
Micºorarea se poate efectua ºi cu ajutorul
scrollului.
Reprezetarea Desenul va fi vizibil în întregime pe ecran.

desenului întreg
Miºcarea figurii Cu ajutorul acestei comenzi, desenul se poate deplasa cu maxim mãrimea ecranului.
Poziþia nouã a hârtiei de desen se poate da cu un vector care se poate defini cu douã
puncte de pe fereastra de desenare. Poziþionând desenul în locul dorit ºi apãsând o
tastã de comandã, desenul apare în poziþia nouã.
Miºcarea se poate efectua ºi prin apãsarea butonului scroll. Þinînd apãsat scrollul se
poziþioneazã desenul.
Miºcarea 1. Clicaþi pe butonul Miºcarea figurii.
modelului
2. Apãsaþi butonul din stânga al 8 ºi miºcaþi mausul în poziþia doritã. Are ca efect
miºcarea modelului în pozitia doritã.
Miºcarea rapidã a modelului:
Miºcarea modelului se poate efectua ºi prin apãsarea butonului din mijloc ºi
miºcarea mausului. În acest caz nu este necesar apãsarea butonului pentru Miºcarea
modelului.
Rotire Dupã activarea funcþiei prin apãsarea butonului din stânga al mausului modelul se
poate roti în jurul centrului paralelipipedului care înscrie modelul.
În timpul rotirii în partea jos a aecranului apare urmãtoarea barã de instrumente:
Se pot alege urmãtoarele posibilitãþi de rotire:

1. Rotire libera în jurul axei orizontale a ecranului ºi in jurul axei globale Z
2. Rotire în jurul axei globale Z
3. Rotire în jurul axei verticale a ecranului
4. Rotire în jurul axei orizontale a ecranului
5. Rotire în jurul axei perpendiculare pe ecran
$
Cursorul cu forma atrage atenþia ca modelul se poate “prinde” ºi se poate miºca.
Vedere înapoi Redeseneazã ultima vedere sau situaþia înainte de vederea în perspectivã (View Undo).
Numãrul maxim al paºilor Vedere înapoi este de 50.
Vedere din nou Revine la vederea precedentã obþinutã cu funcþia Vedere înapoi (View Redo).
36 AxisVM 9 r2
2.15.3. Vederi, reprezentare în perspectivã

Vederi
Vedere din faþã

Desenul este reprezentat în proiecþie pe planul X-Z.
Vedere de sus
Desenul este reprezentat în proiecþie pe planul X-Y.
Vedere lateralã
Desenul este reprezentat în proiecþie pe planul Y-Z.
Bara cu instrumentele
Axonometrie
de setare a Vedere din faþã
perspectivei Perspectivã
Rotirea în jurul axei y Vedere de sus
Rotirea în jurul axei z Vedere lateralã
Rotirea în jurul axei x
Distanþa observator
Salvare setãri perspectivã

ªtergerea
Activare bara de Lista perspectivelor perspectivei active
instrumente salvate
pentru rotire
model
Cu ajutorul instrumentelor de pe aceastã barã se pot seta parametrii vederii
perspective. Vederea corespunzãtoare se poate seta prin rotirea în jurul celor trei axe ºi
prin reglarea distanþei observatorului. Orice vedere perspectivã se poate salva sub o
denumire. La schimbarea setãrilor perspectivei se poate introduce ºi denumirea
perspectivei noi. Salvarea vederii perspective se face în lista vederilor perspective (ex.
persp_01). Pentru salvarea setarii introduceþi o denumire ºi clicaþi pe butonul din
stânga. Pentru ºtergerea setãrii selectaþi perspectiva ºi clicaþi pe butonul din dreapta.
La închiderea paletei de perspectivã setãrile se salveazã.
Distanþa observator Prin distanþa observator se întelege distanþa de la observator pânã la centrul
paralelipipedului care înscrie modelul.
Rotire Clicând pe butonul de rotire apare bara de instrumente (Mãrire, micºorare\Rotire)
pentru rotirea modelului.
$
Cursorul atrage atenþia ca modelul se paote “prinde” ºi se poate roti.
Vederi, perspectivei Vizualizarea celor trei vederi ºi a perspectivei structurii. Cu poziþionarea cursorului în
vederea doritã ºi prin apãsarea unei taste de comandã se poate lucra în vederea
perspectivã.
2.15.4. Modul de reprezentare
Reprezentare cu linii. Elementele liniare se vor

reprezenta prin axele lor iar elementele de suprafaþã prin
conturul lor.
Reprezentare cu suprafeþe. Elementele liniare se vor

reprezenta prin axele lor iar elementele de suprafaþã prin
conturul lor cu ascunderea feþelor ºi a elementelor
nevãzute.
Reprezentarea randatã. Elementele liniare se vor

reprezenta prin secþiune iar elementele de suprafaþã prin
grosimea lor cu ascunderea feþelor ºi a elementelor
nevãzute. Culorile care sunt folosite la reprezentarea
elementelor se pot seta în biblioteca de materiale.
Reprezentarea randata se afiseaza cu efecte de lumina, iar
profilele cu pereti subtiri sunt reprezentati cu contur
integral.
În meniul Vederi / Opþiuni de randare... se poate seta transparenþa elementelor.
Programul grupeazã elementele conform geometriei lor. Elementele de linie verticale
sunt stâlpi, cele orizontale grinzi, iar elementele plane orizontale plãci, cele verticale
pereþi.
38 AxisVM 9 r2
Opac Transparent
Texturã. Imaginea randatã generatã cu utilizarea texturilor
ataºate materialelor. Texturile se pot ataºa la materiale în
tabelul cu materiale. Prin clicarea pe câmpul de texturã se
afiºeazã fereastra urmãtoare:
Materialele din program (cãrãmidã, beton, metal, piatrã, lemn, etc.) sunt afiºate într-o
structurã arborescentã în partea superioarã stângã a ferestrei sau într-o listã orizontalã
în partea superioarã. Ultima categorie conþine texturile definite de utilizator. Pe partea
dreaptã a ferestrei sunt afiºate texturile aferente materialelor iar sub structura
arborescentã imaginea mãritã a texturii selectatã.
Utilizarea meniului Clicând cu butonul din dreapta a mausului în fereastra

rapid texturilor se afiºeaza meniul rapid care dã posibilitatea la:
Nu este texturã
Adãugarea ºi ºtergerea texturii proprii
Setãri de rotire
Nu este texturã Se anuleazã asocierea texturii cu materialul. Efectul este similar cu activarea butonului
Nu este textura.
Adãugare texturã Cu ajutorul unei ferestre de dialog este posibilã încãrcarea imaginilor (JPG, BMP)
proprie TrueColor 24 biþi. Programul în funcþie de mãrime imaginea transformã în texturã
pãtraticã de 64x64, 128x128 sau 256x256 pixeli. Dacã imaginea nu este pãtraticã
decupeazã din acesta.
ªtergere textura Texturile predefinite nu se pot ºterge numai asocierea se poate anula. (din meniul
proprie Editare sau din Meniul rapid / ªtergere texturã). Texturile definite de utilizator se pot
ºterge din baza de date.
Setãri de rotire Texturile sunt aplicate pe elemente în funcþie de sistemul local a acestora. La diferite
texturi (de ex. cãrãmidã) aceasta poate sã creeze probleme dar este posibil rotirea
texturii.
În mod implicit textura nu este rotitã dar este posibil rotirea lui spre stânga sau spre
dreapta cu unghiul de 90°. Direcþia rotirii este indicatã lângã denumirea texturii cu
semnele < (rotire spre stânga),> (rotire spre dreapta). Rotirea se vede pe imaginea
mãrita a texturii.
2.15.5. Copierea obiectelor
2.15.5.1. Copiere
Copiere Copiere prin translatarea

elementelor în direcþia unui
vector dat.
Cu increment Se genereazã N copii ale

elementelor selectate, la
distanþe date de vectorul de
translatare.
Cu împãrþire Se genereazã Ncopii la distanþe egale ale elementelor selectate în vectorul de

translatare.
Cu distanþã Genereazã copii la distanþa definitã cu parametrul d în direcþia vectorului de
translatare. Numãrul copiilor este egal cu numãrul ce rezultã din împãrþirea vectorului
de translatare ºi a distanþei d, rotunjit la partea întreagã.
40 AxisVM 9 r2
Cu multiplicare Genereazã un numãr arbitrar de copii ale elementelor selectate în aºa fel încât sfârºitul
unui vector de translatare este începutul noului vector translatare.
Deplasare Elementele selectate sunt mutate prin translaþie la distanþa ºi direcþia definitã de
vectorul de deplasare.
Noduri conectate
Nu sunt Programul nu uneºte noduri.
Dublu selectate Þinând apãsatã tasta [Alt] ºi clicând pe nod încã o datã, acesta se selecteazã dublu.
La copiere, aceste noduri sunt legate de copiile lor.
Toate Toate nodurile selectate sunt legate cu linii de copiile lor.

Optiuni
Copiere elemente La selectarea opþiunii, se copiazã elementele finite ataºate geometriei. Elementele
finite care rezultã moºtenesc proprietãþile elementelor finite iniþiale.
Copiere încãrcãri La selectarea opþiunii, se copiazã încãrcãrile definite pe elemente finite. Elementele
finite care rezultã moºtenesc încãrcãrile elementelor finite iniþiale.
Copiere cote Coþele ºi liniile de cote se copiazã împreunã cu noduri numai dacã acestea sunt
selectate. Dacã opþiunea nu este selectatã coþele nu se copiazã.
Cu liniile de Transformaþia este aplicatã pentru toate liniile de ghidare (este recomandat pentru
ghidare transformaþiile utilizate pe modelul întreg).
Împreunã cu fiºier Aplicînd funcþia, operaþia va fi aplicatã ºi la ementele foliei DXF
DXF
Numai pentru foliile Dacã este activat, numai foliile vizibile vor fi copiate.
vizibile
O operaþie de translatare se poate efectua în felul urmãtor:
1. se dã un clic pe butonul Translaþie
2. se selecteazã elementele de translatat
3. se dã un clic pe butonul OK
4. în fereastra funcþiei de copiere se introduc parametrii necesari
5. OK.
6. se dã punctul iniþial ºi final al vectorului de deplasare.
Operaþiile de mai sus se pot efectua ºi în ordinea 2-3-1-4-5-6.
F Dacã o parte a structurii se repetã de mai multe ori, se recomandã definirea acesteia
inclusiv cu elemente ºi încãrcãri, pentru a se copia toate elementele.
La utilizarea funcþiei de copiere, vectorul de translatare se poate da folosind
nodurile ºi liniile deja existente.
Încãrcãrile marcate se pot muta sau copia dintr-o ipotezã de încãrcare în alta, dacã
concomitent cu mutare sau copiere se comutã pe ipoteza de incãrcare în care se
copiazã sau se muta încãrcarea.
2.15.5.2. Rotire
Rotire Rotirea ºi multiplicarea elementelor în raport cu o axã. Rotirea se poate efectua în

jurul axei care trece prin centrul de rotaþie ºi este totdeauna perpendicularã pe planul
ecranului. Unghiul de rotire este dat de unghiurile dreptelor care se definesc prin
centrul de rotaþie ºi punctul de început ºi final al rotaþiei.
În fereastra aplicaþiei se pot alege urmãtoarele opþiuni:
elementelor selectate, în jurul
axei de rotire, la unghiul de
rotire dat ºi cu diferenþele de
înãlþime h date.
Cu împãrþire Se genereazã N copii ale

elementelor selectate, în jurul
axei de rotire, la unghiul dat
de raportul unghiului de
rotire ºi N la diferenþele de
înãlþime h date.
Cu unghi dat Se genereazã copii la unghiuri definite cu parametrul α în direcþia rotirii. Numãrul
copiilor este egal cu numãrul ce rezultã din împãrþirea unghiului de rotire ºi a
unghiului α rotunjit la partea întreagã.
Cu multiplicare Se genereazã un numãr arbitrar de copii ale elementelor selectate în vederea curentã în
raport cu o singurã axã de rotaþie, cu direcþii ºi unghiuri de rotaþii diferite pe copii.
Deplasare Elementele selectate se rotesc la unghiul de rotire dat cu diferenþa de înãlþime h datã.
Noduri conectate Vezi detaliat... 2.15.5.1 Copiere

Optiuni Copiere elemente, încãrcãri ºi cote Vezi detaliat... 2.15.5.1 Copiere
În perspectivã rotirea se poate face numai în raport cu o axã perpendicularã pe axa Z.

În acest caz, centrul de rotaþie ºi punctele de început ºi final ale rotaþiei pot sã fie
numai puncte existente, iar unghiul de rotaþie se mãsoarã în proiecþia în planul X-Y.
42 AxisVM 9 r2
2.15.5.3. Oglindire
Oglindire Copierea ºi deplasarea elementelor prin oglindire.
În fereastra funcþiei se pot

alege urmãtoarele opþiuni:
Prin copiere Se genereazã copia elemen-
telor selectate în raport cu un
plan definit de utilizator
Prin multiplicare Se genereazã un numãr

arbitrar de copii ale
elementelor selectate, în
planuri separate pentru
fiecare copie.
Prin deplasar0e Elementele selectate sunt
oglindite în raport cu un plan
definit de utilizator.

Oglindirea în perspectiva se face cu un plan perpendicular pe planul XY.
2.15.5.4. Scalare
Scalare Copierea ºi redimensionarea elementelor dupã un raport dat. Raportul de scalare în
raport cu axele (factorul de scalare) este dat de raportul coordonatelor punctului vechi
ºi al celui nou, în sistemul local de coordonate, a cãrui origine este ºi centrul scalãrii.
Coordonatele noului punct vor fi egale cu coordonatele vechiului punct înmulþit cu
factorii de scalare dupã cele trei axe.
În fereastra funcþiei se pot
alege urmãtoarele opþiuni:

elementelor selectate în aºa
fel încât locul elementului n
se obþine prin înmulþirea
coordona-telor cu n ºi cu
factorul de scalare.
Cu împãrþire Se genereazã N copii ale elementelor selectate în aºa fel încât locul elementului n se
obþine prin înmulþirea coordonatelor cu factorul de scalare ºi împãrþirea cu n.
Cu multiplicare Se genereazã un numãr arbitrar de copii ale elementelor selectate cu un singur centru
de scalare, având puncte de referinþã diferite pentru fiecare copie.
Rescalare Elementele selectate se scaleazã cu un factor de scalare dat.
2.15.6. Planuri de lucru

Cu utilizarea planurilor de lucru (sisteme de cordonate utilizator) modelul se poate
edita ºi pe planuri oblice. Imaginaþi un gol într-un plan înclinat (locul unei ferestre
în acoperis). Planul acoperiºului se poate defini ca ºi plan de lucru iar editarea
golului se poate face în plan. ªi în cazul planurilor de lucru este posibil definirea
ordonatelor pe direcþia perpendicularã pe planul de lucru.
F Toate funcþiile de editare se pot folosi ºi in planuri de lucru.
În cazul în care folosiþi ferestre multiple în fiecare fereastra puteþi sa folosiþi alt
plan de lucru.
Tipuri de planuri de
lucru
Global X-Y, Se pot definii planuri de lucru
Global X-Z, paralele cu planurile de coordonate
Global Y-Z globale prin introducerea coor-
donatei al treilea (axa perpen-
diculara pe plan). Aceºti planuri de
lucru se pot folosi pentru editarea
modelelor cu mai multe niveluri.
General Se poate defini un plan de lucru
oblic general cu introducerea
originii ºi ai axelor x si y.
Asociativ Orice element (barã, zãbrea,

nervurã domeniu) care are axe
locale se poate utiliza pentru
definirea unui planului de lucru. În
acest caz originea planului de lucru
va fi originea elementului finit iar
axele vor fi paralele cu axele locale
a elementului finit.
F Dacã axele locale ale elementului finit sunt modificate se modificã automat ºi
planul de lucru. Dacã elementul finit este sters se sterge ºi planul de lucru.
Clicând pe butonul OK planul de lucru este definit. Se intruduce în lista conform

tipul lui ºi devine activ.
Clicând pe tasta rapidã Planuri de lucru se poate schimba rapid planul de lucru. În
meniul Afisare\Planuri de lucru de asemenea se poate schimba planul de lucru.
Afiºare Se poate seta ca planul de lucru sã fie afiºat în spaþiul global sau în sistemul lui
local.
Cu opþiunea activatã Numai elementele din planul de lucru sunt vizibile sunt
afisate numai elementele din planul de lucru.
Cu opþiunea activatã Elementele in afara planului de lucru punctat restul
elementelor se afiseaza punctat.
Modificarea paramitrilor Clicând pe denumirea planului de lucru sunt afiºaþi parametrii. Dupã editarea
ai planurilor de lucru parametrilor selectând butonul OK sau un alt plan de lucru planul de lucru modificat
se salveaza.
ªterge ªterge planul de lucru selectat.
Preluare>> Cu ajutorul butonului Preluare se poate defini sau modifica proprietãþiile (origine,
axe) planului de lucru.
44 AxisVM 9 r2
2.15.7. Linii de ghidare

Liniile de ghidare sunt linii ajutãtoare care se pot utiliza la editarea geometriei.
Cu ajutorul lor putem alcãtui un sistem de grid arbitrar, prin care putem definii puncte
de intersecþii ºi distanþe. Cursorul este sensibil la aceste linii.
Vezi... 4.7 Instrumente ajutãtoare de editare
$ Liniile de ghidare apar ca ºi linii
întrerupte albastre. Vizualizarea a
acestora poate fi activatã sau
dezactivatã din fereastra de dialog
Vizualizare/Elemente.
Poziþionarea liniei de ghidare Verticalã în vedere, la poziþia actualã a cursorului.
Poziþionarea liniei de ghidare Orizontalã în vedere, la poziþia actualã a cursorului.
Poziþionarea liniilor de ghidare Orizontalã-Verticalã în vedere, la poziþia actualã a

cursorului.
Poziþionarea liniei de ghidare oblicã la poziþia actualã a cursorului.
Poziþionarea liniilor de ghidare Oblice duble la poziþia actualã a cursorului.
În vedere de perspectivã se pot poziþiona numai linii de ghidare oblice. Liniile de

ghidare se pot miºca cu ajutorul mausului. Putem ºterge liniile de ghidare prin tragerea
lor în afara ferestrei.
Definirea liniilor de ghidare prin coordonate: Clicând pe Linii de ghidare sau
Setãri\Linii de ghidare, va apare urmãtoarea fereastrã de dialog:
a: Unghiul proiecþiei liniei de ghidare în planul

Linie de X-Y.
ghidare
b: Unghiul între linia de ghidare ºi planul X-Y.
b
a
2.15.8. Instrumente pentru editare
Cu instrumentele pentru editare se poate fixa direcþia liniilor trasate.
Perpendicular Paralel
Linia de bazã Linia de bazã
Paºii utilizãrii funcþiei: activaþi funcþia de desenarea liniei. Clicaþi pe butonul

perpendicular sau paralel dupã care pe o linie sau douã puncte care definesc o linie.
Cursorul se va deplasa paralel sau perpendicular cu linia de baza.
Perpendicular pe plan
Paºii utilizarii funcþia: activaþi funcþia de desenarea liniei. Clicaþi pe butonul
perpendicular pe plan dupã care în interiorul sau pe marginea domeniului care
marcheaza planul. Cursorul se va deplasa perpendicular pe plan. Planul se poate defini
ºi cu trei puncte.
Punct median
Folosirea comenzii: Se începe trasarea liniei, dupã care se clicheazã la cele douã
capete a liniei a cãrui punct median se doreºte pentru fixarea direcþiei.
Bisectoare
Folosirea comenzii: Se începe trasarea liniei, dupã care se selecteazã liniile care
formeazã unghiul a cãrui bisectoare se doreºte pentru fixarea direcþiei.
Instrumente pentru editare se pot folosi uºor la introducerea geometriei modelului.
2.15.9. Cote, linii de cote, inscripþii
În model se poate folosi cotarea spaþialã asociativã (linii de cote perpendiculare,

aliniate ºi continue, cote de nivel), ferestre de text pentru inscripþii ºi inscripþii de
rezultate. Clicând pe icoana Linii de cote, se afiºeazã bara de instrumente pentru
cotare ºi inscripþii. Modul de cotare se poate alege prin clicarea pe icoanele de pe
partea stânga a barei de instrumente. Clicând pe icoana din stânga jos, se poate seta
stilul de cotare.
Poziþia coþelor ºi a inscripþiilor existente se poate modifica cu ajutorul mausului. Dacã
aceste cote ºi inscripþii au fost poziþionate cu ajutorul punctelor modelului, ele se
comportã asociativ ºi urmãresc modificarea poziþiei punctelor.
46 AxisVM 9 r2
2.15.9.1. Linie de cotã perpendicularã
Raza arc
Lungime arc
Cotã de nivel
Cotã de unghi Fereastrã de text
Linie de cote aliniate Fereastrã de informatie
Fereastrã de rezultate
Linie de cotã Fereastra de
perpendicularã text izolinie
Setare stil de cotare
Managerul de folii
Cotare pe direcþia x
Cotare pe direcþia y Cotare semiautomatã
Cotare pe directia z
În model se pot aºeza linii de cote (linii de cote continue) pe direcþia axelor sistemului
global de coordonate. Etapele cotãrii sunt urmãtoarele:
1. Clicare pe punctele de capãt a liniei care se coteazã. Dacã între cele douã
puncte existã deja o linie, se poate clica ºi pe acea linie.
2. Deplasarea cursorului. Direcþia liniei de cotã apare automat. Nu apare direcþia
liniei de cotã dacã linia care se coteazã nu este paralelã cu nici un plan global
ºi se editeazã în perspectivã. În acest caz, direcþia cotãrii dX, dY, dZ se alege
de pe icoanele barei de instrumente.
3. Fixarea liniei de cotã cu ajutorul mausului prin clicare.
Pentru aºezarea liniilor de cote continue, clicaþi pe rând pe punctele sau liniile de cotat.
Etapele 2 ºi 3 sunt identice cu etapele aºezãrii liniilor de cote individuale. Liniile de
cote continue se selecteazã concomitent, cu ajutorul tastei [Shift], iar deplasarea lor se
face împreunã, cu ajutorul mausului. O linie de cotã se poate extrage din linia de cotã
continuã prin selectarea acesteia cu fereastra ºi deplasare cu ajutorul mausului.
Linie de cotã continuã se poate crea ºi cu funcþia de Cotã semiautomatã. Funcþia
coteazã toate distanþele parþiale dintre cele douã puncte selectate, dacã acestea nu fac
parte din reþeaua generatã de elemente finite.
Cotare semiautomatã cu cote perpendiculare.

Dacã linia de cotã coteazã nodurile modelului, aceasta va fi întotdeauna asociativã, iar
la modificarea poziþiei nodurilor se actualizeazã ºi cota.
Setarea stilului de cotare
Delimitarea liniilor Setarea delimitãrii liniei de cotã ºi dimensionarea acesteia. Se poate alege din nouã
de cotã tipuri de delimitãri.
Culoare Pentru fiecare linie de cotã, se poate alege o culoare sau culoarea foliei. Programul
pentru cote creeazã automat o folie Cote, dar utilizatorul îºi poate crea ºi propriile
folii.
Mãrimi Se pot seta mãrimile referitoare la delimitarea liniei de cotã.
Linia de cotã Din lista se poate alege tipul ºi grosimea liniei de cotã. Pentru opþiunea Dupã folie,
grosimea liniei de cotã va fi grosimea setatã pentru folie.
Linie ajutãtoare Vizualizarea liniilor ajutãtoare este opþionalã.
Din listã se poate alege tipul ºi grosimea liniei ajutãtoare. Pentru opþiunea Dupã folie,
grosimea liniei de cotã va fi grosimea setatã pentru folie.
Orientarea Se poate seta poziþia textului (orizontal, vertical, automat sau aliniat dupã linia cotei)
inscripþiei faþã de linia de cotã. Setarea se poate face astfel încât textul sã aparã în interiorul sau
exteriorul liniei de cotã.
Resetare Pentru opþiunea Salvare ca setare de bazã, programul salveazã toate setãrile ca setãri
de bazã. Funcþia Resetare, reseteazã toate setãrile cu setãrile de bazã salvate.
Opþiunea Aplicã la toate liniile de cotã, reactualizeazã toate liniile de cotã cu setãrile
curente, în acest fel, toate liniile de cotã vor fi uniforme.
Modificarea a Se va aplica acest font pentru toate cotele.
tuturor liniilor de
cotã
Managerul de folii La pornirea cotãrii, dacã modelul nu conþine nici o folie, programul creazã automat
folia Cote. Prin clicarea pe icoana Folii, utilizatorul poate sã-ºi creeze propriile folii
sau sã le modifice pe cele existente (vizibilitate, culoare, tipul de linie, etc.).
Pe pagina urmãtoare a ferestrei de dialog, Parametre de text, se poate seta textul

cotei.
48 AxisVM 9 r2
Valoare mãsuratã Dacã opþiunea este selectatã, pe linia de cotã se va înscrie valoarea mãsuratã a
distanþei, dacã nu, atunci doar textul definit pentru prefix ºi sufix. Formatul de afiºare
al lungimii se poate seta în fereastra Unitãþi de mãsurã, pagina Cotare/Cotã de
dimensiune.
Afiºarea unitãþiilor Afiºarea unitãþii de mãsurã pentru valoarea mãsuratã.
de mãsurã
Se poate seta tipul ºi mãrimea cotei.
Prefix Prefixul textului de cotã poate sã fie un text definit de utilizator sau automat, în acest
caz, se afiºeazã un prefix, conform direcþiei de cotare dX =, dY =,
dZ = sau DX =, DY =, DZ =.
Sufix Sufixul textului de cotã poate fi un text definit de cãtre utilizator.
2.15.9.2. Linie de cotã aliniatã
În model se pot aºeza linii de cote aliniate (linii de cote continue).
Etapele cotãrii cu linii de cote aliniate sunt identice cu etapele cotãrii cu linii
perpendiculare. Planul liniei de cote rezultã automat, face excepþie situaþia în care linia
de cotat nu este paralelã cu nici un plan global. În aceste situaþii, planul liniei de cote
se alege cu icoanele de pe bara de instrumente. Planul liniei de cote aliniate este definit
de axele globale X, Y, sau Z ºi de linia paralelã cu linia care se coteazã ºi intersecteazã
axa globalã.
Setarea stilului de cotare este identicã cu setarea stilului de cotare pentru cote
perpendiculare. Excepþie face prefixul care în toate cazurile este
dL = sau DL =.
Exemplu pentru asociativitatea liniilor de cote.
Înainte de scalar Dupã scalare
2.15.9.3. Cotarea unghiurilor
În model se pot folosi cote unghiulare asociative care mãsoarã unghiul între douã linii.
Etapele cotãrii sunt urmãtoarele:
1. Clicare pe punctele de capãt ale celei de-a doua linii. Dacã între cele douã
puncte existã deja o linie, se poate clica ºi pe acea linie.
2. Clicare pe punctele de capãt a douã linii. Dacã între cele douã puncte existã
deja o linie, se poate clica ºi pe acea linie.
3. Deplasarea cursorului. Poziþia cotei de
unghi rezultã automat. În funcþie de
poziþia cursorului, se poate cota unghiul,
unghiul complemetar sau unghiul altern
între cele douã drepte.
Stilul de cotare pentru unghiuri poate fi setat analog cu stilurile de cotare pentru linii
de cote.
Formatul de afiºare al unghiurilor poate fi setat în fereastra Unitãþi de mãsurã, pagina

Cotare/Cotã de unghi.
50 AxisVM 9 r2
2.15.9.4. Cotare lungime arc
Lungimea arcelor din model se pot cota. Pentru lungimea totalã se clicheazã pe un
punct intermediar de pe arc. O porþiune din arc se poate cota cu clicarea pe capetele
arcului ºi pe un punct intermediar.
Vezi… 2.15.9.1 Linie de cotã perpendicularã
2.15.9.5. Cotare raza arc
Se poate cota raza arcului cu clicare pe acesta.
Vezi… 2.15.9.1 Linie de cotã perpendicularã
2.15.9.6. Cote de nivel, cote de înãlþimi
În model se pot aºeza cote de nivel ºi cote de înãlþimi. Cele douã tipuri de cote
folosesc formatul de afiºare setat din fereastra de dialog Unitãþi de mãsurã, pagina
Geometrie/Distanþã (identic cu formatul afiºãrii coordonatelor).
Vezi... 3.3.6 Unitãþi de mãsurã
Coþele de nivel se pot aºeza în vederea de sus clicând pe un punct al modelului.
Vederea de sus este consideratã vederea care coincide cu direcþia gravitaþiei.
Vezi... 3.3.7 Gravitaþia
Coþele de înãlþime se pot aºeza în vederea din faþã ºi în vederea lateralã. Etapele cotãrii
sunt urmãtoarele:
1. Se selecteazã punctul care se

coteazã.
2. Se deplaseazã cursorul cu
ajutorul mausului în poziþia
în care se doreºte aºezarea
cotei, dupã care, se fixeazã
cota de înãlþime printr-o
clicare.
Funcþiile de cote de nivel ºi cote de înãlþime se pot accesa cu acelaºi icon, tipul cotei
se activeazã automat în funcþia de vedere actualã. Stilul de cotare pentru aceste tipuri
de cote se poate seta în aceeaºi fereastrã.
Cotã de nivel Setarea stilului de cotare pentru cote de nivel: alegerea simbolului, al formatului
(afiºarea semnului) ºi mãrimea simbolului.
Cotã de înãlþime Setarea stilului de cotare pentru cote de înãlþime: alegerea simbolului, al formatului
(afiºarea semnului) ºi mãrimea simbolului.
2.15.9.7. Ferestre de text
În model putem aºeza ferestre de text (inscripþii). În ferestrele de text poate fi introdus
text pe mai multe linii, dar tipul de caracter ºi aliniamentul textului va fi unic.
O fereastrã de text poate fi creeatã în etapele care urmeazã:
1. Se introduce textul în fereastra de dialog Parametrii ferestrei de text, sau în
câmpul de pe bara de instrumente (în cazul textelor pe un rând).
2. Se selecteazã punctul la care se ataºeazã fereastra de text.
3. Se deplaseazã cursorul ºi se fixeazã fereastra de text cu ajutorul mausului.
Text
52 AxisVM 9 r2
Culoarea Se poate seta culoarea comunã pentru linia ajutãtoare, chenar ºi text. Pentru opþiunea
Dupã folie, culoarea va fi cea setatã pentru folie în Managerul de folii.
Fereastra de text Se poate seta desenul ferestrei de text, afiºarea liniei ajutãtoare ºi a chenarului,
transparenþa ºi alinierea textului. Se poate defini distanþa d de la punctul de referinþã
pânã la linia ajutãtoare.
Tipul de caractere Se poate seta stilul ºi mãrimea caracterelor folosite pentru fereastra de text.
Opþiunile pentru ferestrele de text sunt urmãtoarele: resetarea setãrilor, aplicarea
fonturilor pentru toate ferestrele de text, salvare ca setare de bazã ºi aplicarea stilului
setat pentru toate ferestrele de text.
Legãturi active În ferestre de text se pot definii legãturi active cu care se ataºeazã informaþii externe
de model. Dacã fereastra de text conþine referire la un fiºier sau la o adresã de internet
clicând pe aceasta se deschide fiºierul sau pagina de internet. Pentru modificarea
textului trebuie selectat fereastra de text (Shift+clicare) dupa care se clicheazã în
fereastra de text.
Nume fiºier Referire la fiºier-> din caractere ºi numele fiºierului de exemplu:
->C:\Proiecte\A\Documente\Detalii.doc
Dacã nu este specificat calea completã, fiºierul este cãutat în mapa modelului.
Referirea de sus se poate da ºi în felul urmãtor
\Documente\Detalii.doc
Dupã clicarea pe textul de fereastrã se lanseazã programul asociat fiºierului ºi încarcã
fiºierul din referinþã. În acest fel se poate asocia modelului: imagini, filme, sunete,
tabele Excel documente sau alte informaþii.
Adresã de internet Adrese tipice de internet:
http://..., ftp://..., https://..., file://..., www. ...
Clicând pe fereastra de text se lanseazã programul de navigare ºi încarcã pagina datã.
Dacã o fereastrã de text conþine mai multe adrese de internet este încãrcat prima.
2.15.9.8. Ferestre de rezultate
Fereastra de La introducerea datelor se pot definii ferestre cu informatii.

informatie In functie de definirea datelor geometrie, elemente sau incarcari ferestrele de
informatii contin proprietati.
Paramtrii ferestrei de informatii:
Ferestre de La afiºarea rezultatelor, cursorul vizualizeazã rezultatele în nodurile modelului, la

rezultate mijlocul liniilor, la mijlocul elementelor de suprafaþã ºi în punctele intermediare ale
elementelor de barã ºi nervurã. Aceste rezultate sunt afiºate automat în fereastra de
rezultate.
Etapele realizãrii ferestrelor de rezultate sunt identice cu etapele realizãrii ferestrelor
de text. Conþinutul ferestrei de rezultate reprezintã componenta calculatã în punctul de
referinþã al ferestrei de rezultate pentru componenta actualã a rezultatului.
Paremetrii afiºãrii rezultatelor se pot seta în dialogul urmãtor:
Numai în acest caz de încãrcare

Dacã este activat- fereastra de rezultate apare numai în ipoteza încãrcare în care a
fost generatã.
54 AxisVM 9 r2
În orice ipotezã de încãrcare

Fereastra de rezultate este vizibilã în orice ipotezã de încãrcare.
Numai în acestã componentã de rezultate
Fereastra de rezultate apare dacã reprezentãm componenta de rezultate la care a fost
creatã aceastã fereastrã de rezultate.
La orice componentã de rezultate
Fereastra de rezultate apare la fiecare componentã de rezultate.
Setarea parametrilor cãsuþei de rezultate:

Element
Afiºarea numãrul elementului.
Componente
Afiºarea componentelor rezultatului.
Caz
Afiºarea numãrului de ordine al ipotezei de încãrcare sau încãrcãrile care alcãtuiesc
combinaþia de dimensionare .
Unitãþi de mãsurã
Afiºarea unitãþii de mãsurã
Sub butonul Resetare se pot seta trei optiuni:

Aplica fontul la toate ferestrele de text
Dupã apasarea butonului OK în toate ferestrele de text tipul fontului va fi setat
conform ferestrei parametrii de text.
Salveazã ca setare de bazã
La modelele noi ferestrele de text vor fi afiºate conform setãrilor aici definite.
Aplicã parametrii la toate ferestrele de text
Dupã apasarea butonului OK în toate ferestrele de text toþi parametrii vor fi setaþi
conform ferestrei parametrii de text.
Managerul de folii În managerul de folii putem definii folii noi sau putem modifica cele existente.
Funcþia se poate apela din meniul Optiuni\Managerul de folii.
[F11] Vezi... 3.3.3 Managerul de folii.
2.15.9.9. Text izolinie
Cu ajutorul funcþiei se pot inscripþiona izoliniile.

Paºi înscripþionãrii sunt urmãtoarele:
1. Clicaþi pe butonul izolinie
2. Daþi douã puncte care definesc un segment
3. Unde acest segment intersecteazã izoliniile acolo se vor inscripþiona izoliniile
2.15.10. Detaliu
Cu ajutorul funcþiei Detaliu se pot vizualiza pãrþi din structurã. Detaliul vizualizat se
poate edita sau tipãri.
În fereastra de dialog se pot defini, modifica, selecta ºi ºterge detaliile.
Este posibilã vizualizarea mai multor detalii în acelaºi timp.
Vizualizarea ulterioarã se referã la detaliile selectate în aceastã fereastrã.
În continuare, sub denumirea de detaliu, se va înþelege detaliul definit în aceastã
fereastrã de dialog.
Detalii activate
Detalii definite
Buton pentru vizualizare

detalii
Clicând pe numele detaliului deja definit, acesta se poate activa sau dezactiva.
Detaliile se pot activa sau dezactiva ºi cu icoanele aflate în partea de jos a ferestrei de
lucru.
Detaliile se pot activa cu tasta rapida din partea stanga jos a ecranului.
Definire mapã nouã Cu definirea mapelor noi este posibil stocarea detaliilor în mod structurat (de ex.
detaliile aferente unui nivel de clãdire). Detaliile se pot muta cu ajutorul mausului iar
cu ajutorul tastelor [Ctrl] sau [Shift] se pot efectua selecþii grupate.
Prin activarea unei mape se afiºeazã toate detaliile din acesta.
56 AxisVM 9 r2
Nou Definirea unui detaliu nou.

La fiecare detaliu nou definit, trebuie asociat un nume. Detaliul nou se defineºte prin
alegerea elementelor structurii cu ajutorul barei de selectare.
Denumirea detaliului actual este afiºatã în fereastra de informaþii. Dacã sunt activate
mai multe detalii concomitent în aceastã fereastrã, apare inscripþia n detalii unde n este
numãrul detaliilor activate.
Modificare Se poate modifica detaliul selectat.
La începutul selectãrii apar elementele care fac parte din detaliile vizualizate.Clicând
cu butonul din dreapta al mausului pe numele detaliului se afiºeazã un meniu rapid.
Prin aceastã cale este posibilã redenumirea detaliului.
ªterge Cu aceastã funcþie se poate ºterge un detaliu deja definit. Este de remarcat faptul cã
elementele structurii care fac parte din detaliu nu se ºterg.
ªterge totul Cu aceastã funcþie se pot ºterge toate detaliile definite. Este de remarcat cã elementele
structurii care fac parte din detaliu nu se ºterg.
Operaþii logice Cu detaliile definite se pot face
operaþii logice. Pentru aceste
operaþii se dau expresiile operaþiei
cu care se defineºte noul detaliu.
Numele detaliilor se poate copia cu
clic dublu din lista detaliilor, în
expresie. Caracterul % marcheazã
modelul întreg. Expresia %-Stâlpi
se referã la structura întreagã farã
elementele detaliului Stâlpi. Cu
butonul Creare se creazã detaliul
definit prin operaþia logicã cu
denumirea datã în câmpul Nume.
Dacã numele detaliului conþine caracterele operaþiilor +, -, , (, ), denumirea detaliului

se va trece între caracterele (ex. placa +12.00).
Optiuni de afisare Optiunile ferestrei de dialog influenteaza modul de afisare:
Tot
Se activeaza toate detaliile din lista
Detalii
Daca este activat detaliile activate din lista vor fi afisate. Cand nu este activat tot
modelul.
Redesenare
Daca este activat modelul este redesenat imediat dupa orice setare. Daca nu este
activat redesenarea se va face numai la apasarea butonului OK.
In toate ferestrele
Daca este activat modificarile sunt afisate in toate ferestrele. Dacu nu este activat
modificarile apar numai in fereastra activa.
Elementele in afara detaliilor punctat
La afisarea detaliilor se va afisa modelul intreg cu linii grii.
2.15.11. Secþiune
Secþiunile se pot utiliza pentru reprezentarea deplasãrilor, eforturilor, tensiunilor ºi a
cantitãþilor de armãturã la elementele finite de placã, ºaibã ºi învelitoare.
Dacã o barã, nervurã sau zãbrea se aflã într-o secþiune activã ºi reprezentãm o
componentã de rezultate pe acest element, atunci diagrama de rezultate apare pe
element.
Fereastra de dialog este identicã cu fereastra de dialog a detaliilor. Secþiunile, planurile

de secþiune ºi liniile de sectiune se pot activa sau dezactiva ºi cu icoanele din partea de
jos a ferestrei de lucru.
La afiºarea rezultatelor diagramele sunt reprezentate pentru secþiunile ºi planurile de
secþiune activate. Programul grupeazã automat în mape diferite liniile de secþiune,
planurile de secþiune ºi sectiuniile.
F Elementele nu se pot muta dintr-un tip grupã în alta!
Definire grupã de
linie de secþiune
Este posibil definirea liniilor de secþiune grupate care se pot activa sau dezactiva
simultan.
Cu opþiunea Linie de secþiune grupatã ºi introducerea denumirii (nume) se va activa
funcþia de definire. Se pot definii un numãr arbitrar de linii de secþiuni pânã când se
intrerupe operaþia cu tasta [Esc]. Liniile de secþiune vor fi numerotate (xx) ºi cu
denumirea nume_xx vor fi stocate în mapa nume.
58 AxisVM 9 r2
Definire mapã nouã Cu definirea mapelor noi este posibil stocarea detaliilor în mod structurat. Mapa nouã
se va crea sub mapa curentã. Detaliile se pot muta cu ajutorul mausului iar cu ajutorul
tastelor [Ctrl] sau [Shift] se pot efectua selecþii grupate.
Linie de sectiune Pentru definirea liniei trebuie date douã puncte dar aceste puncte trebuie sã fie pe
nouã domenii care sunt în acelaºi plan.
Se poate opta pentru reprezentarea diagramei, mediei, rezultantei pe linia de secþiune.
Pentru linia de secþiune se poate defini ºi douã fâºii laterale pe partea stânga ºi dreaptã.
În acest caz este reprezentatã diagrama mediilor distribuite transversal.
Implicit diagramele sunt afiºate în plan perpendicular pe elemente, dar cu opþiunea
Reprezentare în planul elementelor sunt rotite în planul elementelor. Aceastã opþiune
se poate seta deodatã pentru toate liniile de secþiune.
Rezultanta
Media
Plan de secþiune Aici totdeauna trebuie sã definim un plan.
La definirea planului de secþiune se va da denumirea secþiunii, iar într-o vedere se
fixeazã planul secþiunii cu douã puncte.
În perspectivã, planul de secþiune se fixeazã cu trei puncte. La afiºarea rezultatelor,
planul de secþiune este afiºat ca un dreptunghi cu linie punctatã (afiºarea planurilor de
secþiune se poate dezactiva dupã preferinþã).
Planul de secþiune secþioneazã modelul întreg, în liniile secþiunii se va reprezenta
componenta activatã a rezultatelor.
Afiºarea secþiunii putem sã o folosim când dorim sã vedem toatã structura, dar
solicitãrile numai în anumite pãrþi ale structurii.
Secþiune La fiecare secþiune nou definitã, trebuie asociat un nume.

Secþiunea nouã se defineºte prin alegerea elementelor plane ºi apoi a muchiilor
acestora cu ajutorul barei de selectare. Muchiile nu trebuie sã formeze o linie continuã.
Definirea secþiunii se poate aplica ºi pe cadre. În acest caz trebuie selectat elementele
pe care dorim sã-l vizualizãm împreunã sub un anumit nume.
F Direcþia secþiunii nu este în concordanþã cu componenta solicitãrii reprezentate.
2.15.12. Cãutare
Cautã nodul sau elementul finit cu numãrul de ordine specificat de utilizator. Cursorul
este poziþionat pe elementul cãutat. Dacã opþiunea Selectare element este activatã,
elementul gãsit se va selecta cu culoarea mov.
2.15.13. Opþiuni de reprezentare
Simboluri Vizualizarea simbolurilor selectate.

Simboluri grafice Reþea
Vizualizarea conturului interior al elementelor finite plane.
$ Dacã opþiunea este dezactivatã, apare numai conturul structurii.
Nod
Vizualizarea nodurilor structurii (pãtrat negru).
60 AxisVM 9 r2
Punct central suprafaþã

Vizualizarea punctului central de identificare a elementului de suprafaþã.
$ Culoarea lor:
Placã : roºu,
ªaibã : albastru,
Învelitoare: verde.
Centrul cercului
$ Centrul cercului sau arcului este marcat cu cruce.
Domeniu
Este marcat cu un contur în interiorul domeniului.
$ Culoarea conturului se referã la tipul suprafeþei:
placã = roºu,
ºaibã = albastru,
învelitoare = verde
Reazem
Vizualizarea reazemelor:
$ Reazeme în noduri: axa reazemului apare cu linie îngroºatã
Reazem pe muchie: muchia rezematã apare cu linie îngroºatã
Blocaj la translaþie=galben, blocaj la rotire=portocaliu
Reazem de suprafaþã: haºurã maro deschisã.
Element de legãturã
$ Element de legãturã Punct-Punct punctele sunt legate cu linie verde,
locul legãturii este marcat cu sãgeatã.
Element de legãturã Linie-Linie mijlocul liniilor sunt legate cu linie
continua verde iar capetele cu linie punctatã verde. Poziþia legãturii este
marcatã cu sãgeatã.
Referinþã
Vizualizarea sistemelor de referinþã cu ajutorul cãrora se precizeazã sistemele de
coordonate locale ale elementelor finite
Vezi... 4.9.19 Referinþe
$ Cruce, vector sau triunghi roºu.
Forma secþiunii transversale
Vizualizarea secþiunilor transversale ale barelor, zãbrelelor ºi nervurilor.
$ Reprezentarea se face la scarã. La secþiunile compuse apare dreptunghiul
circumscris.
Articulaþii
Vizualizarea articulaþiilor la capetele de barã.
Articulatii la capatul barelor
$ cerc albastru: articulaþie/rolã la capãt de barã
cerc albastru cu cruce: articulaþie semirigidã
cerc roºu: articulaþie sfericã.
cerc plin albastru articulaþie plasticã la capãt de barã
Articulaþii pe muchie
$ Reprezentare: cu cercuri desenate pe muchie
Elemente structurale
Vizualizarea elementelor structurale.
$ Reprezentare: cu linie portocalie în lungul elementului cu numãrul de ordin
al acestuia.
Parametru de armare
Marcheazã atribuirea parametrilor de armare la elemente plane.
Masa
Vizualizarea maselor concentrate în noduri.
$ Cerc dublu de culoare roºu închis.
Limitele obiectelor in 3D
Reprezentarea in 3D cu linii a schemei statice.
Sisteme locale Vizualizeazã sistemele locale de coordonate pentru elementele alese.
Sistemul local de coordonate pentru bare
Sistemul local de coordonate pentru elemente plane

Vizualizarea Simbolurile încãrcãrilor se pot
încãrcãrilor vizualiza în funþie de tipul acestora.
Se pot selecta urmãtoarele tipuri de
încãrcãri: forþa concentratã, încãrcare
pe linie, încãrcare de suprafaþã,
încãrcari de temperaturã, încãrcare
mobilã, greutate proprie ºi alte tipuri
de încãrcãri (forþa de tensionare,
variaþie de lungime).
Distribuþia încãrcãrilor de suprafaþã

pe bare (vezi figura alãturatã) se
poate vizualiza cu activarea opþiunii
Diagrama de distribuþie.
Încãrcare Afiºare încãrcare de suprafaþã distribuitã pe barã.

distribuitã pe barã
Redesenare Vizualizarea imediatã a simbolurilor selectate.
În toate ferestrele Vizualizarea simbolurilor în toate ferestrele.
62 AxisVM 9 r2
Etichete
Numerotare
Se afiºeazã numerotarea nodurilor, În cazul în care pe elementele de linie

elementelor, materialelor, profilelor ºi a sunt generate reþele cu opþiunea
referinþelor. Numerotarea elementelor finite se vor
afiºa numerotarea elementelor finite din
care este compus elementul.
Proprietãþi Afiºarea pe desen a denumirii secþiunii, lungimii barelor, grosimii elementelor,
intensitãþii încãrcãrii, intensitãþii maselor. Inscripþionarea se face cu unitãþile de
mãsurã selectate (alese).
Selector
Palete de informaþii Coordonate
Vizualizarea paletei de coordonate.
Vezi... 2.17.2 Paleta de coordonate
Info
Vizualizarea paletei cu informaþii.
Vezi... 2.17.1 Paleta de Informaþii
Paleta de culori
Vizualizarea paletei cu scara de culori.
Vezi... 2.17.3 Paleta de culori
Vizualizare Se pot seta vizualizarea detaliilor actuale ºi a liniilor de ghidare.
Detalii Vizualizarea detaliilor
Linii de ghidare Vizualizarea liniilor de ghidare
2.15.14. Setãri
Caroiaj & Cursor
Caroiaj Se poate regla distanþa dintre liniile de caroiaj (retea ajutatoare) dupã direcþiile X, Y, Z
în [m].
$ Linii Liniile axelor au culoarea galbenã iar liniile caroiajului grii.

Puncte Axele sunt formate din cruciulite galbene iar caroiajul din puncte de
culoarea grii.
Pentru caroiaj se pot seta urmatoarele elemente:
Vizualizare
Se poate seta vizualizarea caroiajului.
∆X, ∆Y, ∆Z
Se poate regla distanþa dintre liniile caroiajului pe cele trei direcþii al spaþiului.
Tip
Se poate selecta tipul caroiajului (caroiaj-puncte, caroiaj-linii).
F Caroiajul se poate seta la pasul cursorului. În acest caz nodurile se pot definii
numai în intersecþiile liniilor caroiajului care uºureazã editarea geometriilor bazate
pe module.
Pasul cursorului ∆X, ∆Y, ∆Z

Regleazã pasul de deplasare al cursorului cu tastele de pe tastaturã. La apãsarea
sãgeþilor, cursorul se deplaseazã cu pasul ∆X, ∆Y, ∆Z pe direcþia respectivã
∆X, ∆Y, ∆Z.
Ctrl x
În timpul deplasãrii cursorului, la apãsarea tastei [Ctrl], paºii ∆X, ∆Y, ∆Z sunt
multiplicaþi cu valoarea datã din câmpul Ctrl x.
8 activ
La alegerea acestei opþiuni, modul de folosire al 8-lui va fi identic cu cel al
tastaturii. Acest mod se activeazã numai la editarea structurii. Tasta [Ctrl] se poate
utiliza ºi cu ajutorul mausului dacã opþiunea 8 activ este selectatã.
F Pasul cursorului devine inactiv dacã cursorul este pozitionat pe o linie. În acest caz
cursorul se deplaseaza pe linie.
În cazul direcþiilor blocate pasul cursorului se înþelege pe direcþia blocatã. Cursorul se
va deplasa pe direcþia selectatã iar pasul cursorului va fi prima valoare dintre
(∆X, ∆Y, ∆Z).
Vezi detaliat... 4.7.4 Unghiuri fixate
64 AxisVM 9 r2
Editare
Unghiul fix Se pot defini unghiurile ∆α ºi α.

Automat Funcþiile selectate se executã automat în timpul editãrii.
Intersectare
Dacã este activatã intersectarea automatã la crearea noilor elemente, în intersecþia
liniilor sunt generate automat noduri, iar elementele sunt împãrþite. Opþiunea se
poate activa în fereastra Opþiuni/Setãri/Editare/Automat/Intersectare. Elementele
de suprafaþã sunt împãrþite tot în elemente de suprafaþã. Dacã elementele
intersectate sunt elemente finite, noile elemente moºtenesc caracteristicile ºi
încãrcãrile elementului finit iniþial.
Utilizare detalii
Dacã opþiunea Automat/Utilizare este activatã, noile elemente create sunt ataºate la
detaliul activ.
Redesenare
Dacã opþiunea Automat/Redesenare este activatã la orice funcþie de modificare
(împãrþire, intersectare), programul redeseneazã modelul.
Toleranþa Pentru distanþe mai mici între douã noduri decât toleranþa, funcþia de verificare a
reþelei uneºte cele douã noduri.
Aura cursorului Se poate regla sensibilitatea cursorului în puncte ecran (pixeli).
La deplasarea cursorului pe desen, programul gãseºte elementul (nod, linie) care este
în interiorul aurei. Dacã sunt mai multe elemente în aurã, este gãsit elementul cel mai
apropiat de cursor.
Vezi detaliat... 4.7.1 Aura cursorului
Toleranþa plan Nodurile domeniilor ºi a elementelor de suprafaþã trebuie sã fie în acelaºi plan. Dacã
un nod al domeniului sau al elementului de suprafaþã este în afarã planului definit de
celalte noduri, mai mult decât valoarea aici setatã atunci elementul este ºters.
Toleranþa se poate definii în felul urmãtor:
-Relativ [%]: procentul dimensiunii cel mai mare a poligonului elementului,
-Absolut [m]: cu o valoare datã.
:
Coordonate - Coordonate cilindrice
speciale - Coordonate sferice
Vezi detaliat... 4.3.2 Sisteme de coordonate speciale (cilindric ºi sferic)
Desen
Factor de Scara de reprezentare a încãrcãrilor poate fi reglatã. Programul afiºeazã încãrcãrile cu

reprezentare al o scarã predefinitã, corespunzãtoare valorii unitare a factorilor. Modificând valoarea
încãrcãrilor factorilor, scara reprezentãrii se modificã.
Atragem atenþia asupra faptului cã factorii afecteazã doar reprezentarea, nu ºi valoarea
forþei.
Forþã concentratã
Scara forþelor concentrate.
Moment concentrat
Scara momentelor concentrate.
Încãrcare pe linie
Scara forþelor uniform distribuite liniar.
Încãrcare de suprafaþã
Scara forþelor uniform distribuite pe suprafeþe
Unghiul linie de Conturul a douã elemente de suprafaþã nu este vizualizat dacã unghiul suprafeþelor este
contur mai mic decât valoarea datã aici.
Muchie
reprezentatã
Muchie
nereprezentatã
Factor de mãrire Se poate regla factorul mãririi ºi al micºorãrii care se poate activa cu tastele
+ ºi -.
Comanda afecteazã scara reprezentãrii geometriei, nu ºi a forþelor.
2.15.15. Informaþii
Se afiºeazã o fereastrã cu informaþiile despre model: numãrul nodurilor, numãrul
elementelor finite pe tipuri, numãrul ipotezelor de încãrcare ºi numãrul combinaþiilor.
66 AxisVM 9 r2
2.16. Taste rapide

Tastele rapide ajutã la activarea/dezactivarea
opþiunilor de reprezentare a elementelor de
desen (simbolurilor) ºi a instrumentelor des
utilizate la editarea structurilor. Posibilitatea
de a schimba planul de lucru se poate face ºi
aici. Tastele fierbinte sunt poziþionate în
partea stânga jos a ecranului de lucru.
Activare/dezactivare intersectare automatã
Activare/dezactivare caroiaj fin
Activare/dezactivare detalii (afiºare în structura arborescentã)
Activare/dezactivare pãrþilor care conþ in elementeleselectate
Schimbare plan de lucru
Activare/dezactivare secþiuni
Activare/dezactivare reþea EF
Activare/dezactivare simboluri încãrcãri
Activare/dezactivare simboluri
Activare/dezactivare vizualizare coordonate locale
Activare/dezactivare elemente
Activare/dezactivare folie dos
Activare/dezactivare detectare folie dos
F Aceste setãri pot fi efectuate ºi din meniurile Opþiuni de reprezentare, respectiv

Setãri.
2.17. Palete de informaþii

Ferestrele de informaþii sunt afiºate pe suprafaþa de desenare. Poziþia ferestrelor pe
ecran se poate modifica cu ajutorul mausului, trãgându-le de bara de titlu.
2.17.1. Paleta de Informaþii
Informaþii despre
setare ºi setãrile actuale
Paleta de informaþii afiºeazã informaþiile despre starea actualã, standardul utilizat ºi

setãrile curente.
2.17.2. Paleta de coordonate
Vezi detaliat... 4.4 Paleta de coordonate
2.17.3. Paleta de culori

Paleta de culori Poziþionând cursorul în interiorul paletei ºi apãsând butonul stâng al mausului apare
fereastra de dialog pentru reglarea scãrii de culori.
În cazul diagramelor reprezentate cu suprafeþe ºi izolinii pe aceastã este afiºatã
corespondenþa între culori ºi valori.
Numãrul culorilor afiºate se poate modifica odatã cu înãlþimea paletei, cu ajutorul
scãrii din colþul dreapta sus (Numãrul nivelelor).
Pentru fiecare culoare se poate da valoare separatã dacã clicaþi cu butonul stâng al
mausului pe paleta.
Modul de reglare al intervalului
Limitele
intervalului
actual
Vizualizarea
setãrilor salvate ale
paletei de culori
Valori reglabile ale Salvarea setãrilor
intervalului paletei de culori
Numarul
culorilor
Pe partea dreapta a paletei sunt afisate valorile actuale al intervalului iar pe paleta din
staânga se pot seta valorile dupã necesitãþi.
Scara de valori Moduri de reglare al intervalului:
Min/max model
Se determinã valorile minime ºi maxime ºi acestea sunt atribuite la limita
inferioarã, respectiv superioarã de culoare. Valorile intermediare se determinã
prin interpolare.
Min/max detalii
Se determinã valorile minime ºi maxime pe întreaga structurã ale solicitãrii
reprezentate în fereastrã ºi acestea sunt atribuite la limita inferioarã, respectiv
superioarã de culoare. Valorile intermediare se determinã prin interpolare.
Max absolut pentru model
Se determinã maxima în valoarea absolutã din structurã a solicitãrii afiºate ºi
aceasta este atribuitã la limita inferioarã, respectiv superioarã de culoare. Valorile
intermediare se determinã prin interpolare.
Max absolut pentru detalii
Se determinã maxima în valoarea absolutã din detaliul activ ºi aceasta este
atribuitã la limita inferioarã, respectiv superioarã de culoare. Valorile
intermediare se determinã prin interpolare.
68 AxisVM 9 r2
Unic
Clicând pe un câmp din listã se poate regla individual valoarea aferentã a culorii.
În timpul editãrii, în listã se poate deplasa cursorul cu tastele sãgeþilor.
La apãsarea tastei OK, valorile trebuie sã fie monoton descrescãtoare de sus
în jos.
Interpolare automatã
Dacã este activatã opþiunea Interpolare automatã, la modificarea valorii unui
câmp din listã se recalculeazã ºi valorile pentru restul câmpurilor. Dacã au fost
schimbate prima ºi ultima valoare din listã, valorile intermediare se determinã cu
interpolare liniarã. Dacã este modificatã o valoare intermediarã, programul
foloseºte interpolare biliniarã pentru determinarea valorilor intermediare ºi
interpolare liniarã între valoarea minimã ºi valoarea intermediarã datã respectiv
valoarea intermediarã datã ºi valoarea maximã, dar paºii pentru cele douã
intervale pot sã fie diferiþi.
Conform pasului
Valorile pentru culori sunt calculate conform pasului ∆. În cazul definirii noilor
valori pentru culori restul valorilor sunt calculate conform pasului. Dacã se trece
la aceastã setare din alta setare scara culorilor porneºte de la nivelul cel mai de jos
cu ultimul pas definit.
Valorile numerice ale paletei de culori pot fi salvate prin clicare pe butonul
Salveazã ca … cu posibilitatea de reîncãrcare ulterioarã. Programul împreunã cu
setãrile salvate reþine ºi componenta rezultantã la care s-a utilizat. Printr-un meniu
rulant putem alege dintre setãrile salvate. La ºtergerea setãrilor putem utiliza fereastra
de dialog care apare la clicarea pe butonul …
F Alte valori se pot selecta din meniul rapid care apare la clicarea cu butonul din
dreapta al mausului pe fereastra de scarã a culorilor
Calcul din
Se poate defini repartizarea ºi diametrul
repartizare
armãturii, armãtura calculatã va fi introdusã în
fereastrã. Este posibil definirea amai multor
rânduri de armãturã.
La afisarea diagramelor pentru ariile de armatura
calculate valorile pentru culori se pot determina
si cu armarea efectiva. In acest caz valorile
calculate se vor trece in campurile paletei de
culori.
F La reprezentarea armãrii efective la culori sunt asociate tipuri de armare nu cifre.

Se poate seta ca fereastra sã conþinã armãrile detaliilor activate sau toate armãrile
din model.
3. Bara de MENIU
3.1. Meniul Fiºier
În continuare se vor detalia punctele

meniului.
3.1.1. Nou
Se introduc datele generale ale modelului.

Sistemul de programe este iniþializat cu setãri implicite.
Fiºierele de date sunt salvate pe hard-disk sau pe unitatea de dischetã cu numemodel.
3.1.2. Deschide
Deschide un model existent. Se selecteazã un model din directorul sau subdirectorul
[Ctrl]+[O] curent.
F Extensia fiºierelor de intrare este .AXS iar celor de ieºire .AXE.

La salvare programul scrie în cele douã fiºiere un identificator iar la încãrcare
verifica dacã fiºierele AXS ºi AXE sunt ataºate la acelaºi model.
70 AxisVM 9 r2
Modele în
directorul curet
Hard-discul
actual
Datele modelului
Schiþa modelului
3.1.3. Salvare
[Ctrl]+[S] Salveazã datele modelului actual. Datele salvate sunt stocate sub aceleaºi nume cu
care au fost încãrcate. Dacã modelul actual încã nu are nume se activeazã comanda
Salvare cu nume. Dacã este activatã opþiunea Copie de siguranþã în meniul de
Opþiuni/Setãri de bazã/Siguranþa datelor programul face o copie de siguranþã despre
datele de intrare în fiºierul numemodel.~AX
3.1.4. Salvare cu nume
Salveazã datele modelului actual cu o denumire nouã.

F Modelul vechi (dacã existã) rãmâne neschimbat.
Existã posibilitatea ca modelul sã fie salvat în format 3.0, 3.6, 5.0, 6.0 sau 7.0 al
programului Axis.
3.1.5. Export
Fiºier DXF Geometria (noduri, linii, suprafeþe) modelului actual este salvatã într-un fiºier cu
format DXF cu denumirea numefiºier.DXF. Modelul salvat este spaþial la scara realã.
Dacã modelul conþine elemente de suprafaþã ºi acestea sunt salvate în fiºierul DXF,
ulterior este posibilã vizualizarea modelului în mod fotorealist (cu programul 3D
Studio).
Exportul fiºierelor în format DXF pentru programul AutoCAD ºi alte programe se
poate efectua în urmãtoarele formate:
- AutoCAD 2000
- AutoCAD R12
- fiºier AutoCAD pentru desenarea betonului armat.
Fiºier AOF Exportã structura alcãtuitã din bare în Axis într-un fiºier cu format AOF (AxisVM
Object File) pentru programele ArchiCAD 6.0, 6.5 sau 7.0.
F Fiºierul AOF poate fi deschis în programul ArchiCAD doar dacã iniþial s-a copiat
fiºierul Axisvm65_70.apx în biblioteca AddOns.
Fiºier Xsteel Programul salveazã datele în doua formate:

Fisier ascii XSteel (*.asc)
Genereazã fiºier Xsteel (program pentru dimensionarea structurilor metalice) care
conþine coordonatele capetelor i ºi j a zãbrelelor ºi a barelor, datele secþiunii ºi
referinþele care descriu poziþia barelor în spaþiu.
Fisier XSteel DSTV (*.stp)

Datele zabrelelor ºi a barelor (noduri de capãt, material, secþiune, referinþã) sunt
salvate în fiºier DSTV standardizat. Acest format este suportat de mai multe
programe CAD pentru structuri de oþel.
Fiºier BoCad Genereazã fiºier BoCad (program pentru dimensionarea structurilor metalice) care
conþine coordonatele capetelor i ºi j a zãbrelelor ºi a barelor, datele secþiunii ºi
referinþele care descriu poziþia barelor în spaþiu.
Fisier DXF Pentru programul Statikplan se genereaza un fiºier DXF care conþine conturul plãcii de
StatikPlan beton armat, ariile de armãturã calculate sub forma de izolinii ºi valorile în format text
pe diferite folii.
Fiºier PianoCA Se genereazã un fiºier pentru programul PianoCA cu extensia *.pia. Conþine datele
barelor selectate, reazemele, încãrcãrile ºi rezultatele.
Fiºiere IFC 2x, 2x2, Se poate genera fiºier IFC în care sunt înscrise obiecte structurale (perete, planºeu,
2x3 stâlp, grindã) caracteristice modelelor arhitecturale. Fiºierele IFC se pot încãrca în
urmãtoarele programe: ArchiCAD, AutoDesk ADT, Revit, Nemetscheck Allplan ºi
Tekla-Xsteel
Fiºier CADWork Programul genereazã fiºier DXF pentru programul de armare CADWork.
Înainte de generare trebuie selectate domeniile care se exportã.
Programul CADWork lucreazã în plan deci domeniile selectate trebuie sã fie în acelaºi
plan. Programul în fiºierul DXF toate domeniile transformã într-un sistem de
coordonatã localã X-Y iar la coordonate Z este asociat aria de armatura necesarã.
Programul de armare foloseºte la editare aceste informaþii.
Exportul Poate fi setatã ca în fiºierul de export sã fie introduse doar elementele selectate sau
elementelor modelul întreg.
selectate
Unitatea Se poate seta unitatea de masura pentru coordonatele exportate.
coordonatelor DXF Setarea imlicitã este metrul [m].
72 AxisVM 9 r2
3.1.6. Import
Fiºier ArchiCAD *.ach Dintr-un fiºier citeºte elementele structurale ale modelului ArchiCAD (perete, placã,
stâlp, grindã, acoperiº). Elementele astfel citite pot fi vizualizate ca folie de dos, iar
punctele ºi liniile elementelor pot fi utilizate la editarea modelului.
Dacã deja aveþi un model ArchiCAD, atunci modelul va fi suprascris cu modelul nou.
Programul genereazã automat secþiunile elementelor de stâlpi ºi grinzi din fiºierul de
import utilizând datele geometrice ale acestora.
Se poate opta pentru generarea scheletului structurii. Geometria astfel obþinutã devine
parte activã a modelului.
Vezi... 4.9.20 Generarea schemei statice din model arhitectural
F Pentru realizarea unui fiºier *.ach se copiazã fiºierul Axisvm65_70.apx în
subdirectorul AddOns al programului ArchiCAD 6.5 sau 7.0.
Etapele de salvare ale unui model ArchiCAD:
1. Se vizualizeazã straturile ºi obiectele de salvat
2. Se regleazã o vedere în perspectivã a modelului
3. Se apeleazã funcþia Salveazã ca...
4. Din lista formatelor se alege format AxisVM
5. Se introduce numele fiºierului (fiºier.ach)
6. Se selecteazã subdirectorul
7. Se închide fereastra de dialog cu OK
Fiºier AutoCAD Dintr-un fiºier cu format DXF, se citeºte reþeaua formatã din linii, arce ºi cercuri.
*.dxf Fiºierul DXF poate fi cu format AutoCAD 12, 13, 14 ºi 2000.
Fiºierul importat cu toate foliile se va introduce în Managerul de folii care pãstreazã
legãtura cu fiºierul DXF. Dacã data fiºierului DXF se schimbã la deschiderea
modelului se poate opta pentru reîmprospãtarea foliilor din model
F Elipsele sunt convertite în poligoane în cazul în care optãm pentru o reþea activã, iar
în cazul foliei de dos sunt considerate ca si elipse.
Import DXF
Parametrii Unitatea coordonatelor DXF:

Se poate seta ca în fiºierul DXF valorile în ce unitate de mãsurã sã fie interpretate.
Deviere maxima de la elipsa [m]:
Dacã se încarcã un fiºier DXF ca ºi reþea activã elipsele sunt convertite în poligoane
cu densitatea în funþie de devierea maximã.
Interval de verificare [m]:

Din reþea sunt eliminate nodurile ºi liniile duble. În timpul verificãrii nodurile care
sunt mai apropiate decât intervalul de verificare sunt unite. Coordonatele nodurilor
noi vor fi calculate ca media coordonatelor nodurilor unite.
Tipul desenului Împãrþirea poligonului se poate seta prin abaterea maximã de la arc. Reþeaua alcãtuitã
importat din linii, poligoane, arce ºi noduri poate fi utilizatã în douã moduri în program: ca o
reþea activã sau ca folie de dos:
Reþea activã
Reþeaua astfel obþinutã se poate utiliza ca o reþea editatã în editorul propriu al
programului.
Background -Folie de dos
Reþeaua astfel încãrcatã se poate vizualiza pe ecran, dar nu se poate utiliza activ la
editarea geometriei structurii. Se poate utiliza ca ºi folie dos care ajutã la editarea
modelului (ex. importarea planurilor de planºeu dintr-un program de arhitecturã).
Cursorul detecteazã punctele ºi liniile din folia dos, acestea putând fi utilizate la
editarea geometriei.
Inserare
Se poate defini planul de bazã pentru folia de dos care se importã.
$ Folia de dos apare pe ecran cu culoarea verde.
Mod de import Sunt doua posibilitãþi:

Suprascriere: se poate suprascrie geometria existentã
Adaugare: se poate adãuga geometria la geometria existentã
Poziþionare Se poate definii planul de bazã a foliei DXF.
Cu butonul Poziþionare desenul DXF se poate poziþiona în sistemul de coordonate
globale.
Fiºierul IFC 2.0, Din fiºierul cu format IFC citeste elementele (perete, placã, stâlp, grindã, acoperiº)
2x, 2x3 ºi 2x2 *.ifc modelului arhitectural. Obiectele importate se pot afiºa ca ºi un desen 3D a cãrui
puncte ºi linii se pot utiliza la editarea modelului.
Importarea modelelor bazate pe obiecte arhitecturale este posibil din urmãtoarele
programe: ArchiCAD, AutoDesk Architectural Desktop, Revit Structure, Revit
Building, Nemetscheck Allplan, Bocad és Xsteel.
Programul la importul IFC dã posibilitatea citirii modelului arhitectural sau a schemei

statice (suprascriere sau update):
Încãrcare schemã Începând cu formatul IFC 2x3 este posibil transferul schemelor statice cu fiºiere IFC.
staticã Opþiunea se poate folosii numai atunci când fiºierul IFC conþine aceste informaþii
(noduri, topologia structurii, reazeme, încãrcãri, combinaþii de încãrcare). Dacã fiºierul
selectat conþine numai elemente arhitecturale (stâlp, grindã, perete, planºeu, acoperiº)
atunci în programul AxisVM se poate opta pentru generarea automatã a schemei
statice pe baza elementelor arhitecturale.
Încãrcare obiecte Dacã existã model arhitectural încãrcat, în funcþie de setãri acesta se va suprascrie sau
arhitecturale se va înlocui. Programul citeºte elemente de stâlp, grindã, perete, placã ºi acopriº.
Programul din fiºierul importat din datele geometrice ale elementelor genereazã
automat sectiuniile acestora.
Pe baza proprietãþiilor obiectelor selectate al modelului arhitectural se poate opta
pentru generarea schemei statice. Schema staticã astfel generatã va fi parte integrantã a
modelului AxisVM. Vezi detaliat... 4.9.20 Generarea schemei statice din model
arhitectural
74 AxisVM 9 r2
F În cazul programului ADT (Architectural Desktop) înainte de exportarea modelului

în format IFC trebuie dezactivatã intersectarea automatã a pereþilor.
Fiºier AxisVM În modelul actual se încarcã datele modelului AxisVM ales. Nodurile ºi liniile duble
*.axs rezultate în urma încãrcãrii se eliminã conform intervalului de verificare. În locurile în
care rezultã elemente suprapuse, programul pãstreazã elementul din modelul actual. Se
încarcã numai acele materiale, secþiuni, referinþe care nu sunt definite în modelul
actual. Dacã modelul importat conþine grupare sau combinaþie de încãrcãri, acestea
apar în model ca ºi grupãri ºi combinaþii noi.
Dacã modelul actual nu conþine grupãri sau combinaþii de încãrcãri ºi modelul
importat conþine ipotezã de încãrcare care existã ºi în modelul actual, ipotezele sunt
unite. Dacã pe un element, într-o ipotezã de încãrcare unitã, existã o încãrcare care se
poate defini numai o datã (ex. încãrcarea din variaþie de temperaturã), este luatã în
considerare doar cea din modelul actual. Sunt încãrcate ºi detaliile, secþiunile ºi
perspectivele din modelul importat. Detaliile ºi secþiunile cu nume identice sunt unite
de program.
La importare apare urmãtoarea fereastrã de dialog:
Utilizând butonul Poziþionare modelul importat poate fi poziþionat arbitrar în sistemul

de coordonate.
Fiºierul Stereo Citeºte dintr-un fiºier binar cu format STL datele reþelei triunghiulare care descriu
Lithography *.stl suprafaþa corpului. Eventualele noduri duble ºi triunghiurile degenerate la citirea
fiºierului sunt filtrate.
Fiºier de interfaþã Programul deschide fiºier creat cu programul pentru editarea structurilor metalice
BoCAD BoCad ºi citeºte din acesta datele complexe pentru structuri de bare (coordonatele la
*.sc1 capãtul elementelor ºi datele referitoare la secþiunea elementelor).
3.1.7. Legãtura integratã Tekla Structures-AxisVM

Instalare Legãtura între cele douã programe este asigurat de un server COM care comandã din
exterior programul AxisVM. Pentru asigurarea legãturii trebuie înregistrat serverul
COM în baza de date a sistemului de operare (Registry), pe de altã parte trebuie
pregãtit programul Tekla Structures.
Programul AxisVM efectueazã aceste operaþii automat la instalare. Dacã programul
Tekla Structures încã nu este instalatã înregistrarea trebuie efectuatã încã odatã dupã
instalarea programului cu cele douã fiºiere batch din subdirectorul AxisVM:
!REGISTER_AXISVM.BAT
!REGISTER_TEKLA.BAT
Dacã legãtura între cele douã programe nu funcþioneazã este recomandat repetarea
înregistrãrii.
Legãtura Dupã o înregistrare reuºitã, modelul creat în Tekla Structures se poate transfera În
AxisVM în felul urmãtor: în meniul Analisys/ Analysis & Design models.../Properties
se poate seta ca modulul de analizã (Analysis engine) sã fie AxisVM AD Engine.
Dacã în meniul nu apare AxisVM AD Engine atunci înregistrarea nu s-a reuºit ºi

trebuie repetatã.
În fereastra Analysis & Design models apãsând butonul Run se lanseazã transferul de
date. Procesul de transfer se poate urmãrii în fereastra de dialog. Dacã conversia s-a
finalizat cu succes prin apãsarea butonului OK se poate vizualiza modelul în
programul AxisVM.
76 AxisVM 9 r2
Modelul convertit:
Sunt convertite încãrcãrile ºi ipotezele de încãrcare definite în Tekla Structures:

3.1.8. Antet
Pentru orice model se poate definii un antet cu douã rânduri care conþine denumirea
proiectului ºi numele proiectantului.
F Datele astfel introduse apar pe toate paginile tipãrite din program.
3.1.9. Setarea imprimantei

Setarea parametrilor imprimantei active.
Fereastra de dialog este o aplicaþie Windows standard deci limba inscripþiilor va fi
limba sistemul de operare instalat.
3.1.10. Imprimare
[Ctrl]+[P] Setarea parametrilor de imprimare.
Imprimare desen Informaþii referitoare la driverul de imprimantã
Trimite pe
Selectarea modului ºi a locului imprimãrii. Direct la imprimantã, plotter, în fiºier
DXF, BMP, JPG sau WMF/EMF.
Imprimantã
Setarea tipului de imprimantã ºi a parametrilor de imprimare. În cazul selectãrii
opþiunii Tipãrire în fiºier tipãrirea se face în fiºier. Se poate introduce numãrul
exemplarelor. Prin apãsarea butonului Setãri se deschide fereastra de dialog
pentru setarea imprimantei din Windows.
78 AxisVM 9 r2
Scara
Setarea scãrii desenului de tipãrit. Pentru desenele reprezentate în perspectivã
scara nu se poate specifica.
Margini
Setarea unitãþilor de mãsurã pentru margini. Cu punctele de prindere se poate
modifica lãþimea marginilor.
Dimensiune Bitmap (BMP)
Se poate seta rezoluþia pentru bitmap în dpi (puncte ecran/in), puncte ecran, în
mm sau cm.
Vizualizare
Previzualizarea imaginii tipãrite. Dacã pentru tipãrire este selectatã o imprimantã,
cursorul tras pe imaginea previzualizatã se transformã într-o mânã. Cu ajutorul
mausului imaginea se poate translata în interiorul chenarului. Aceastã translaþie
afecteazã numai imaginea tipãritã.
Antet
Se poate specifica data, numãrul de la care se începe numerotarea paginilor ºi o
observaþie.
Orientare
Orientarea paginii.
Setãri culori
În cazul imprimantelor ºi plotterelor color se poate opta pentru o imprimare în
nuanþele griului.Pentru imprimantele Alb/Negru dacã este selectatã opþiunea
Culori
Culorile sunt convertite în nuanþele griului de driverul de imprimantã. Dacã este
activatã opþiunea
Grayscale
Convertirea se face prin program. La prima tipãrire se recomandã încercarea
ambelor variante pentru a vedea cu care opþiune se poate ajunge la o calitate mai
bunã a imaginii.
Dimensiunea hârtiei
Selectarea mãrimii hârtiei.
Fonturi
Reglarea tipului ºi a mãrimii caracterelor tipãrite.
Grosimi de linii
Setarea grosimilor de linii la imprimarea
desenului. Programul deseneazã cu linii groase
reazemele, cu grosime medie- liniile de nivel,
diagramele secþiunilor (exclusiv ceea a
deplasãrilor)ºi diagramele de la armarea
grinzilor. Pentru celelalte linii ale desenului
sunt asociate linii subþiri.
Ferestre
Se poate opta pentru tipãrirea ferestrei active sau a tuturor ferestrelor pe aceeaºi
paginã.
Tipãrire într-un fiºier
Avem posibilitatea sã cerem tipãrirea datelor de intrare/ieºire într-un fiºier. În
acest caz tipãrirea se executã într-un fiºier nume.prn care va fi salvatã în
biblioteca setatã în fereastra de dialog.
Imprimare in fisier
Un fiºier *.prn poate fi extins sau suprascris.
Tipãrirea în fiºier poate fi realizat ºi în felul urmãtor: în fereastra de dialog din meniul
Start/Setãri/Imprimante din Windows clicând cu butonul drept al mausului pe iconul
imprimantei alese. Din meniul rapid se alege Proprietãþi/Port ºi se alege portul FILE.
În acest caz extinderea fiºierelor existente *.prn nu este posibil.
Imprimare tabel
La pornirea tipãririi dintr-un tabel, pot fi alese pentru tipãrire paginile pare/impare sau
pârtile dorite.
De exemplu: în rubrica domeniilor trecând expresia 1,3,7-10,20-18 vor fi tipãrite
paginile 1., 3., 7., 8., 9., 10., 20., 19., 18. ale tabelului.
3.1.11. Tipãrire dintr-un fiºier

O documentaþie tipãritã într-un fiºier sau o documentaþie compusã poate fi tipãritã pe
imprimantã folosind urmãtoarea fereastrã de dialog:
Existã posibilitatea imprimãrii mai multor fiºiere odatã. Ordinea acestora poate fi
aleasã cu ajutorul sãgeþilor sau poate fi schimbatã cu tragerea la locul dorit a fiºierului
cu ajutorul mausului.
80 AxisVM 9 r2
3.1.12. Biblioteca cu modele

Se pot afiºa informaþii despre modelele care se aflã pe disc ºi se pot efectua operaþii de
copiere, redenumire ºi ºtergere a fiºierelor respective. Pe ecran apar douã ferestre în
care se pot selecta subdirectoare diferite. Fiºierele selectate se pot copia dintr-o
fereastrã în cealaltã. Cu cursorul se poate selecta orice fiºier iar cu comanda Deschide
acesta se încarcã.
Modelul actual
Mapã nouã
Creare subdirector nou cu nume.
Copiere
Copierea modelelor selectate dintr-un subdirector în celãlalt.
Redenumire
Redenumirea sau mutarea modelelor selectate într-un alt subdirector.
ªterge
ªtergerea modelelor selectate. Se poate opta pentru ºtergerea ambelor fiºiere sau
numai a fiºierelor de rezultate.
Deschide
Încãrcarea modelului selectat.
$ Fiºierele AxisVM au iconul . Dacã modelul are ºi rezultate, colþul din dreapta jos al
iconului este colorat albastru.
Vizualizare
Previzualizarea reþelei modelului selectat în vederea în care acesta a fost salvat.
Lângã model se afiºeazã datele sintetice ale structurii.
Închide
Pãrãsirea bazei de date a modelelor.
3.1.13. Biblioteca de materiale

Baza de date a materialelor se poate accesa cu editorul de tabele din meniul

Fiºier/Biblioteca de materiale. Mai multe ferestre de dialog ajutã la definirea rapidã a
materialelor. Vezi... 4.9.7 Elemente liniare, 4.9.20 Generarea schemei statice din
model arhitectural
Descrierea detaliatã a tabelelor se gãseste în capitolul 2.9.
Baza de date conþine materialele utilizate în practica de proiectare conform STAS,
MSz (maghiar), Eurocode, Eurocode (german), DIN-1045 (german), DIN-1045-1
(german), NEN (olandez), SIA-162 (elvetian) ºi italian. Aceastã bazã de date poate fi
modificatã ºi completatã de cãtre utilizator dupã necesitãþi. Materialele din aceastã
bazã de date se pot încãrca în orice model. În cazul introducerii materialelor cu aceeaºi
denumire ele vor apãrea în tabel cu _numãr
F Modificãrile efectuate în baza de date a materialelor nu are efect asupra modelelor

în care s-a folosit aceste materiale.
Material nou La definirea unui material nou sau

clicând pe o coloanã atabelului care nu
[Ctrl+Ins], se poate edita direct (standard sau tip)
Modificarea datelor apare o fereastrã de dialog unde se pot
materialului definii toate proprietãþiile de calcul ºi
de dimensionare.
Câmpurile care conþin proprietãþiile se
pot edita ºi direct.
Câmpurile cu caracteristicile se pot
edita direct în tabel.
Dacã la material încã nu s-a ataºat
texturã clicand pe imaginea texturii se
poate accesa baza de date a texturilor.
Vezi detaliat... 2.15.4 Modul de
reprezentare
La definirea unui material nou apare

urmãtoarea fereastrã de dialog:
Caracteristici ale Baza de date conþine urmãtoarele caracteristici ale materialelor:

materialelor
Tipul materialului: [Oþel, beton, lemn, aluminiu, etc.]
Standard naþional, standard de material
Nume material
Culoarea materialului/liniei de contur la vizualizarea elementelor
Textura materialului pe imaginea randatã
Apasan butonul Param se pot modifica parametrii de calcul si de dimensionare.
82 AxisVM 9 r2
Parametrii de Model material: izotrop / anizotrop

calcul
Ex [kN/cm2] Modulul de elasticitate pe direcþia x
Ey [kN/cm2] Modulul de elasticitate pe direcþia y
ν - Coeficientul Poisson
αT [1/°C] Coeficientul de dilatare termicã
ρ [kg/m3] Densitate
În cazul lemnului:
ρ densitatea corespunzãtoare unei umiditãþi de 12%, E modulul de elasticitate obþinut
pe cale experimentalã (prin încercãri la încovoiere). Deformaþiile de scurtã duratã nu
sunt luate în considerare.
Parametrii de
Paramtrii se dau in functie de standard si material:
proiectare
EC, fy Limitã de curgere
DIN 1045-1, fu Rezistenþã la rupere
SIA 26x, oþel
Italian f y* Limitã la curgere (40mm <t< 100mm)
f u* Rezistenþã la rupere (40mm <t< 100mm)
fy Limitã de curgere
d
f yt Rezistenþã la rupere
NEN oþel *
f yd Limitã la curgere (40mm <t< 100mm)
f yt* Rezistenþã la rupere (40mm <t< 100mm)
Rezistenþa la curgere
Rc
STAS oþel Rezistenþã la rupere
R
σH Rezistenta admisibilã
MSz oþel σ pH Rezistenþã la presiune pe gaurã
Ry Rezistenþã la rupere
fck Valoarea caracteristicã a rezistenþei la

compresiune
γc Factor de siguranþã
EC,
Italian beton α Factor de reducere a rezistenþei la
compresiune
Φt Caracteristica deformaþiei în timp a betonului
f ck Valoarea caracteristicã a rezistenþei la
compresiune
f ck , cube Valoarea caracteristicã a rezistenþei la
compresiune determinat pe cuburi
DIN 1045-1 beton
γc Factor de siguranþã
α Factor de reducere a rezistenþei la
compresiune
Φt Caracteristica deformaþiei în timp a betonului
f ck Valoarea caracteristicã a rezistenþei la
compresiune
SIA 26x beton γc Factor de siguranþã
Φt Caracteristica deformaþiei în timp a

betonului
f ' Valoarea caracteristicã a rezistenþei la
NEN ck compresiune
Beton
Φ Caracteristica deformaþiei în timp a
betonului
Rezistenþã la compresiune
Rbc
Rezistenþã la întindere
Rbi
STAS beton Φ Caracteristica deformaþiei în timp a
betonului
ε b1 Deformaþia specificã a betonului
εu Deformaþia specificã ultimã a betonului
Rezistenþã admisibilã la compresiune

σ bH
MSz beton
Rezistenþã admisibilã la întindere
σ tH
Deformaþii specifice Apãsând pe butonul Eps se pot definii

deformaþiile specifice.
3.1.14. Biblioteca de secþiuni

Sistemul de programe conþine o bazã de date cu profile metalice ºi una cu secþiuni
dreptunghiulare de beton, care se poate accesa cu editorul de tabele. Baza de date
conþine pofilele metalice STAS (România), Eurocode ºi alte profile.
Tabelele vezi detaliat în capitolul... 2.9 Tabele
Tabelul nou se poate crea cu comanda Fiºier/Nou. Se dã denumirea fiºierului în care

este stocat tabelul, respectiv denumirea tabelului. Fiºierul este salvat în directorul
programului AxisVM sub denumirea numefiºier.sec.
Ulterior se poate modifica denumirea tabelului, tipul secþiunilor din tabel sau se poate
ºterge tabelul din baza de date.
F Funcþia Anuleazã (Undo) nu funcþioneazã pentru modificãrile efectuate în tabel.
Denumire profil La fiecare secþiune nou definitã se dã un nume ºi se introduc urmãtoarele caracteristici
secþionale:
Nume
Procedura de Laminat, Tras la rece, Sudat, Alte
fabricare
Forma I, U, L, Þeavã, Cerc, Dreptunghiular, C, Z, S, J, T, Închis, Unic
84 AxisVM 9 r2
Caracteristici În cazul în care secþiunile se definesc în tabel în mod obligatoriu se completeazã toate
secþionale câmpurile:
Ax [cm2] aria secþiunii

A1(*) [cm2] Aria de forfecare pe direcþia 1
A2(*) [cm2] Aria de forfecare pe direcþia 2
r1..3 [cm] Raze de racordare
Ix [cm4] Momentul de inerþie dupã axa localã x (torsiune)
Iy [cm4] Momentul de inerþie dupã axa localã y (încovoiere)
Iz [cm4] Momentul de inerþie dupã axa localã z (încovoiere)
Iyz [cm4] Momentul de inerþie centrifugal
I1(*) [cm4] Momentul de inerþie pricipal dupã axa 1
I2(*) [cm4] Momentul de inerþie pricipal dupã axa 2
Iω [cm4] Momentul de inerþie torsional pentru profile I necesare la
proiectarea structurilor metalice
W1,el,sup* [cm3] Modulul de rezistenþã elastic secþional
W1,el,inf* [cm3] Modulul de rezistenþã elastic secþional
W2,el,sup* [cm3] Modulul de rezistenþã elastic secþional
W2,el,inf* [cm3] Modulul de rezistenþã elastic secþional
W1,pl* [cm3] Modulul de rezistenþã plastic secþional
W2,pl* [cm3] Modulul de rezistenþã plastic secþional
i1 [cm] Raza de giraþie pe direcþia 1
i2 [cm] Raza de giraþie pe direcþia 2
b [cm] Poziþia centrului de greutate dupã axa localã y, mãsuratã faþã de
colþul inferior stâng al dreptunghiului circumscris secþiunii
transversale
h [cm] Poziþia centrului de greutate dupã axa localã z, mãsuratã faþã de
colþul inferior stâng al dreptunghiului circumscris secþiunii
transversale
yS, zS [cm] Coordonatele relative a centrului de forfecare faþã de centrul de
greutate a secþiunii
P.t. Puncte de calcul al tensiunilor
(*) Dacã direcþiile principale coincid cu axele locale y ºi z
caracteristicile secþionale se vor nota cu indicile 1 ºi 2
Definire, modificare
ºi ºtergere secþiune În tabel se pot introduce, modifica ºi ºterge grafic ºi numeric secþiuni dupã preferinþã.
Tabele se pot completa din fiºiere Dbase sau prin memoria rapidã.
În editorul de tabele, datele profilelor se pot copia dintr-un tabel în altul inclusiv cu
datele grafice. În alte aplicaþii prin memoria temporarã se pot copia numai datele
numerice.
Profil nou se poate adãuga la orice tabel. Se cere opþiunea Date noi sau [Ctrl+Ins] sau
prin clicarea pe butonul + ºi se completeazã rândul.
Profil nou se poate defini ºi cu editorul grafic de secþiuni (Editare/Editor de secþiuni,
[Ctrl+G] ). Este posibilã ºi modificarea graficã a profilelor dacã acestea au date
grafice profile (Editare/Modificarea graficã a secþiunii, [Ctrl+M] ).
În tabel dacã se schimbã un paramteru programul recalculeazã toþi parametrii ºi
modificã desenul profilului.
Stergere profil se poate face cu unbuton sau cu combinatia tastelor [Ctrl+Del].
Editorul grafic de secþiuni vezi detaliat în capitolul 3.1.14.1 Editorul grafic de secþiuni
F Tabelele cu profile conþin ºi valorile momentelor de inerþie centrifugale care sunt
utilizate în modulul de dimensionare al elementelor de oþel.
Profile
Aria secþiunilor ºi reprezentarea profilelor se face þinând cont ºi de razele de racordare

(r1, r 2, r 3). Raza de racordare, înãlþimea, lãþimea, grosimile ºi diametrele sunt
considerate conform figurilor de mai jos.
Profile metalice
Profil I laminat la cald cu tãlpi Profil I laminat la cald cu tãlpi

paralele. înclinate.
Profil T laminat la cald Profil cornier laminat la cald
Profil U laminat la cald cu tãlpi Profil U laminat la cald cu tãlpi înlinate.

paralele.
Þeavã formatã la rece Profil format la rece sau laminat la cald

(RHS).
Profile metalice de forma J formate Profile metalice de forma L formate la

la rece din Dunaújváros. rece din Dunaújváros
86 AxisVM 9 r2
Profile metalice formate la rece din Profile metalice de forma C formate la

Dunaújváros. rece din Dunaújváros.
Profile metalice de forma Z formate Profile metalice de forma S formate la

la rece din Dunaújváros rece din Dunaújváros.
Profile metalice de forma C formate Profile metalice de forma Z formate la

la rece din LINDAB rece din LINDAB.
Secþiuni În baza de date sunt introduse secþiunile dreptunghiulare ºi circulare cele mai des
transversale de utilizate, de la 20x20 cm pânã la 80x80 cm, cu trepte de 2 ºi 5cm.
beton
3.1.14.1. Editorul grafic de secþiuni

În editorul grafic de secþiuni este posibilitatea sã definim profile arbitrare. Tipurile de
secþiuni standardizate (I, T, U, L, dreptunghi) se pot definii ºi parametric.
Funcþia se poate accesa din bara de icoane a tabelului cu secþiuni sau din fereastra
Elemente\Elemente de linie (definire zãbrea, nervurã sau barã).
Vezi... 4.9.7 Elemente liniare
La generarea schemei statice din modelul arhitectural uºureazã definirea elementelor
(definire secþiune stâlp sau grinda).
Vezi... 4.9.20 Generarea schemei statice din model arhitectural
Taste de editare Utilizarea lor se face în mod asemãnãtor cu descrierea din capitolul 2.5 Folosirea
tastaturii , a mausului ºi a cursorului
Bara cu icoane Comenzile mai importante se pot accesa din bara de icoane.
Se poate imprima profilul editat. Vezi… 3.1.10 Imprimare
Profilul editat se poate salva în biblioteca de imagini.

Vezi… 3.2.8 Salvarea imaginilor ºi a tabelelor de dimensionare
Readuce profilul la starea existentã dinaintea ultimei funcþii executate (Undo).
.
Readuce profilul la starea existentã dinaintea funcþiei Inapoi.
Figura din editorul grafic de secþiuni este copiat în memoria temporarã.
Din biblioteca de Încãrcare profil din biblioteca de profile. Se poate alege profile cu pereþi subþiri sau cu
profile pereþi grosi în funcþie de tipul profilului editat.
Din fiºier DXF În cazul profilelor cu pereþi groºi conturul se poate încãrca din fiºier DXF.
Puncte de tensiune La secþiuni create se pot defini puncte de tensiune, adicã puncte în care se determinã
tensiunile. În centrul de greutate se ia automat un astfel de punct. Numãrul maxim a
acestor puncte este 8. Cu comanda de miºcare, punctele de tensiune se pot miºca cu
secþiunea.
F Calculul tensiunilor se face numai în punctele de tensiune definite. În ipoteza în

care nu este definit nici un punct de tensiune eforturile unitare se vor determina
numai în centrul de greutate a secþiunii puntul în care din încovoiere nu rezultã
tensiuni normale.
Bara de intrumente Cele mai utlizate functii de editare se pot accesa din bara de instrumente. Rearanjarea
icoanelor se poate face conform celor descrise in capitolul 2.15 Bara de instrumente.
Diferenþa este ca bara de instrumente nu se poate fixa pe bara de meniuri superioare ºi
inferioare.
Definirea profilelor Cu editorul de secþiuni se pot crea secþiuni cu pereþi subþiri sau groºi. O secþiune
compusã poate sã fie alcãtuitã numai din componente de acelaºi tip. Profilele
componente pot sã fie contururi formate din cerc, dreptunghi, inel, poligon sau profile
din baza de date a secþiunilor. Dupã descrierea secþiunii compuse, programul
determinã caracteristicile secþionale ale acesteia, precum ºi direcþiile principale.
Profilele componente se pot miºca, copia, roti ºi oglindi. Dupã pãrãsirea editorului
secþiunea astfel creatã se poate salva în baza de date a secþiunilor, cu o denumire datã.
88 AxisVM 9 r2
Secþiuni cu pereþi
subþiri
Suprafaþa de Caracteristici
lucru secþionale
Conturul nou se poate aºeza cu punctul de bazã. Punctul de bazã este marcat cu un
cerc roºu. Punctul de bazã al conturului se poate modifica clicând cu mausul pe acesta.
Definirea profilelor standardizate se pot face ºi parametric.
În fereastra de dialog se dau urmãtoarele:
Procedura de Se poate alege din trei optiuni (laminat, format la rece ºi sudat).
fabricaþie
Dimensiuni În funcþie de tipul secþiunii (înãlþime, lãþime, grosimi de pereþi, raze de racordare,
diametru).
Rotire Prin definirea unghiului α se dã rotirea. Implicit are valoarea 0.
Profil I
,
Profil I impãnat
Definirea profilului I impãnat cu înãlþimi, lãþimi, grosimi de pereþi ºi raze de racordare.

Profil I asimetric
Definire profil I asimetric cu înãltime, lãþime tãlpi, grosimea inimii, grosimea tãlpii ºi
a razei de racordare.
Dreptunghi
Definirea unui dreptunghi cu parametrii b, v, α.

F La definire condiþia b > v trebuie respectatã.
Inel Definirea secþiunii inelare cu diametrul exterior D ºi grosimea peretelui v. În acest caz
linia medianã a inelului este consideratã ca un contur închis ºi este vizualizatã cu o
linie întreruptã.
Alte profile
Toate profilele se pot definii cu înãlþime, lãþime, grosimi de pereþi ºi raze de racordare
, , ,
(în cazul profilelor laminate ºi formate la rece).
, ,
Profile dublate Profilul de bazã se poate definii parametric (lãþime, înãlþime, grosime talpã, grosime
inimã) sau se poate alege din baza de date.
, , La definire se poate da datele particulare:
Distanþa dintre profile: parametrul a
Poziþionare: cu faþã sau spate (pentru profilul 2U)
Poligon Definirea unui poligon de grosime v. Editarea poligonului se poate termina cu [Esc]
sau prin clicarea cu butonul din dreapta a 8 sau prin închiderea poligonului.
Înainte de desenarea profilului se poate opta

pentru ca linia de comandã sã fie pe
1. partea stânga
2. axa
3. partea dreapta.
Parametrul R: raza de racordare

90 AxisVM 9 r2
Profil arc de cerc
F Se pot încãrca numai profile cu pereþi subþiri

Modificarea Pentru profilele cu pereþi subþiri se poate
grosimii pereþii modifica grosimea pereþilor porþiunilor
selectate. În cazul profilelor tip grosimea
pereþii se poate schimba prin modificarea
parametrilor profilului.
ªtergere La apãsarea tastei [Del] apare bara de selectare. Dupã închiderea barei de selectare
elementele selectate se ºterg.
Element Dacã se ºterge un element care fãcea parte dintr-un contur închis se ºterge ºi acest
contur.
Punct de tensiune ªterge punctul de tensiune selectat.
F Punctul de tensiune din centrul de greutate al secþiunii nu se poate ºterge.

Setãri Se poate regla caroiajul ºi pasul cursorului.
Profile cu pereþi
groºi
Dreptunghi Definirea dreptunghiului cu lãþimea b ºi înãlþimea h.
Cerc, semicerc Definirea unui cerc sau semicerc cu diametrul d.
,
Secþiune I Definirea unei secþiuni I cu parametrii a1, a2, a3, b1, b2, b3. Dintre parametrii (a1, a3),
(b1, b3) unul se poate defini cu valoarea 0 pentru a putea fi definite secþiuni de T, U ºi
L.
Poligon Definirea unui element poligonal. Editarea poligonului se poate termina cu [Esc] sau
prin clicarea cu butonul din dreapta a 8 sau prin închiderea poligonului.
Introducere nod Se poate definii un nod pe conturul profilului. Prin miºcarea cu mausul se poate
modifica forma profilului.
Contur Dacã butonul Contur este activat se poate definii conturul profilului. Dacã butonul nu
este activat se va activa butonul Gol.
Gol Prin activarea opþiunii Gol, în secþiune se pot introduce goluri de formã: cerc,
dreptunghi, poligon în acest caz momentul de inerþie torsional nu este determinat.
F În acest caz momentul de inerþie centrifugal nu este calculat de program.

Punct de tensiune Se pot defini puncte de tensiune similar cu cele de la secþiuni cu pereþi subþiri.
F Programul va calcula tensiunile numai în punctele aici definite. Dacã nu definiþi

puncte de tensiune, atunci tensiunea va fi calculatã numai centrul de greutate, deci
tensiunea provenitã din încovoiere nu va fi luatã în considerare.
ªtergere Ca ºi în cazul secþiunilor cu pereþi subþiri.
Element Se ºterg elementele selectate.
Punct de tensiune Se ºterg punctele de tensiune selectate.
F Punctul de tensiune din centrul de greutate al secþiunii nu se poate ºterge.
Setãri Se poate regla caroiajul ºi pasul cursorului
Calcule Programul calculeaza urmatoarele caracteristici sectionale:
Parametrii Ax, I y, I z, I yz sunt calculaþi prin integrare iar parametrii Ay, Az, I x, Iω,
ρψ, ρζ, ρψζ , ρ1, ρ2, A1, A2 prin metoda elementului finit.
F Dacã profilul este alcãtuit din douã sau mai multe profile independente parametrii Ay,
Az, ρy, ρz, ρyz , ρ1, ρ2, A1, A2 nu sunt calculaþi.
Ax Aria secþiunii
Ay Aria de forfecare în direcþia localã y
Az Aria de forfecare în direcþia localã z
Ix Momentul de inerþie dupã axa x (torsiune)
Iy Momentul de inerþie dupã axa y (încovoiere)
Iz Momentul de inerþie dupã axa z (încovoiere)
Iyz Momentul de inerþie centrifugal
I1 * Momentul de inerþie pricipal dupã axa 1
I2 * Momentul de inerþie pricipal dupã axa 2
• Unghiul axei 1 faþã de axa y
Iω Momentul de inerþie torsional (necesar la proiectarea structurlor metalice)
ρy Factorul secþiunii de forfecare în direcþia localã y
ρz Factorul secþiunii de forfecare în direcþia localã z
ρyz Factorul secþiunii de forfecare asociat axelor yz
ρ1 Factorul secþiunii de forfecare în direcþia principalã 1
ρ2 Factorul secþiunii de forfecare în direcþia principalã 2
A1 Aria de forfecare în direcþia principalã 1
A2 Aria de forfecare în direcþia principalã 2
W1,el,sup* Modulul de rezistenþã elastic
W1,el,inf* Modulul de rezistenþã elastic
W2,el,sup* Modulul de rezistenþã elastic
W2,el,inf* Modulul de rezistenþã elastic
W1,pl* Modulul de rezistenþã plastic
W2,pl* Modulul de rezistenþã plastic
i1 Raza de giraþie pe direcþia 1
i2 Raza de giraþie pe direcþia 2
yG Poziþia centrului de greutate pe direcþia locala y
zG Poziþia centrului de greutate pe direcþia locala z
ys ,zs Coordonatele centrului de forfecare faþã de centrul de greutate
Po Perimetrul exterior (contururi)
Pi Perimetrul interior (gãuri)
* Dacã direcþiile principale coincid cu axele locale y ºi z caracteristicile
secþionale se vor nota cu indicile 1 ºi 2
92 AxisVM 9 r2
Momente de inerþie
principale
2
Iy + Iz  Iy − Iz 
I1 I1 = +   + I yz

2
2  2 
2
Iy + Iz  Iy − Iz 
I2 I2 = −   + I yz

2
2  2 
α 2 I yz
tg ( 2α ) =
Iy − Iz
−90 o < α ≤ +90 o , faþã de axa localã y.

Modulul secþiunii I1 I1
W1, el ,sup = W1, el , inf =
e 2 _ max e 2 _ min
I2 I2
W 2, el ,sup = W 2 ,el ,inf =
e1 _ max e1 _ min
Deformaþii din Pentru elementele de nervurã dacã A y ≠ 0 sau A z ≠ 0 programul ia în considerare ºi
forfecare
deformaþiile din forfecare.
Ax Ax
Ay = Az = ρ = coeficientul de formã al secþiunii
ρy ρz
3.1.15. Ieºire
[Ctrl]+[Q] Pãrãsirea programului.
3.2. Meniul Editare
3.2.1. Înapoi (Undo)
[Ctrl]+[Z] lista
Readuce modelul la starea existentã dinaintea ultimei funcþii executate. Numãrul

paºilor înapoi se poate regla din meniul Setãri/Setãri de bazã (maxim 99).
În meniu apar ºi momentele în care au fost fãcute operaþiile, se poate selecta pasul
pânã când se va reface modelul.
3.2.2. Din nou (Redo)

lista
[Shift]+[Ctrl]+[Z]
Readuce modelul la starea existentã dinaintea funcþiei Înapoi.

În meniu apar ºi momentele în care au fost fãcute operaþiile, se poate selecta pasul
pânã când se va reface modelul.
3.2.3. Selecteazã totul

Vezi detaliat... 2.15.1 Selectare
[Ctrl]+[A]
3.2.4. Copiere
Copierea conþinutului ferestrei active în memoria temporarã.
[Ctrl ]+[C]
3.2.5. ªtergere
ªtergerea elementelor selectate. Dacã nu sunt selectate elemente apare bara de selecþie
[Delete] iar dupã selectarea obiectelor se deschide fereastra de dialog de ºtergere.
ªtergerea elementelor geometrice deja definite.
ªtergerea se poate face în felul urmãtor:
1. Se selecteazã elementele dorite a fi ºterse. În timpul selectãrii se poate
utiliza bara de selecþie.
2. Se apasã tasta [Del]. Daca nu este selectat nici un element apare bara de
intrumente pentru selectare unde se poate selecta elementele in modul
cunoscut (vezi... 2.15.1 Selectare).
3. În fereastra de dialog a funcþiei se aleg tipurile de date care se ºterg.
4 Cu butonul OK se închide fereastra.
94 AxisVM 9 r2
Geometrie Dacã la elementele geometrice au fost ataºate elemente finite ºi încãrcãri se ºterg
elementele finite ºi încãrcãrile.
Elemente Dacã la elementele finite au fost ataºate ºi alte elemente (ex. reazem sau nervurã la
elemente de suprafaþã), reazemele sau încãrcãrile se ºterg de asemenea.
Referinþã Cu referinþele ºterse se ºterge definiþia elementelor finite ºi încãrcãrile la care s-au
folosit referinþele respective.
Reþea ªterge reþeaua de pe domeniile ºi liniile selectate.

Armare ªterge parametrii de armare de pe elementele selectate.
Structuri metalice ªterge parametrii de proiectare pentru elemente de oþel selectate.
Cote ªterge coþele, ferestrele de rezultate selectate.
3.2.6. Tabele
Vezi detaliat... 2.9 Tabele
[F12]
3.2.7. Editorul de breviar de calcul

Vezi detaliat... 2.10 Editorul de breviar de calcul
[F10]
3.2.8. Salvarea imaginilor ºi a tabelelor de dimensionare

Salvarea imaginilor în program se poate face în mai multe locuri: în fereastra
principalã a programului, în fereastra cu diagramele de eforturi ºi deplasãri a barelor,
Salvarea imaginilor în fereastra de dimensionare a elementelor de oþel, în fereastra rezultatelor neliniare, în
în biblioteca de fereastra verificare armare stâlp, în fereastra de dimensionare armare grindã ºi
imagini fereastra de dimensionare îmbinare cu ºuruburi. La salvarea imaginii se poate da o
[F9] denumire acesteia. În cazul în care fereastra principalã este împãrþitã în mai multe
ferestre existã posibilitatea de a salva toate ferestrele sau numai fereastra activã.
F Se poate folosi ºi opþiunea Salvare în biblioteca de desene. Îmaginile salvate în

biblioteca de imagini sunt salvate în fiºiere iar imaginile salvate în biblioteca de
desene sunt actualizaþi la orice modificare a modelului. Vezi... 3.5.7 Biblioteca de
desene
În ce format sã Formatele bitmap (.BMP, .JPG) stocheazã punctele imaginii. Acest mod de
salvãm imaginea? reprezentare la tipãrire oferã a calitate mai slabã decât fiºierele Windows metafile.
Dintre cele douã formate de fiºiere, formatul JPG ocupã spaþiu de 30 de ori mai puþin
pe disc.
Fiºierele Windows metafile (.WMF, .EMF) conþin comenzile de desenare ºi oferã a
calitate superioarã. Se pot scala ºi imprima fãrã pierderi de calitate.
La reprezentãri randate sau cu suprafeþe desenele OpenGL sunt stocate în fiºierele
metafile în format bitmap. Reprezentãri de calitate randate ºi cu suprafeþe se pot obþine
numai prin imprimarea directã a ferestrelor de lucru.
Imaginile salvate sunt stocate în subdirectorul Images_numemodel creat în directorul
modelului. Imaginile salvate se pot insera în breviarul de calcul. Imaginile nu sunt
salvate în breviarul de calcul (fiºierele RTF) numai referinþa lor. Este necesar ca
biblioteca de imagini sã fie anexatã la fiºierul RTF. La crearea breviarului de calcul în
referinþa imaginilor se memoreazã numele bibliotecii de imagine originale
(Images_numemodel). Dacã se ºterge sau se modificã numele bibliotecii de imagine se
pierd referinþele din breviarul de calcul ºi imaginile nu se mai afiºeazã.
3.2.9. Masa elementelor

Se poate afiºa sub forma tabelarã masa modelului întreg, masa elementelor selectate
[F8] sau a detaliilor în funcþie de materiale, profile sau tipuri de suprafeþe.
3.2.10. Asamblarea elementelor structurale

Programul AxisVM trateazã elementele de linie ca ºi elemente structurale. Cu
opþiunea Generare retea pe element de linie se genereazã reþea pe elemente de linie
dar liniile ramân un singur element structural. Cu opþiunea Asamblarea elementelor
structurale este posibilitatea de asamblare a elementelor de linie conectate între ele.
Nu se poate asambla elemente de linie care au axare localã diferitã, au materiale
diferite, secþiunile nu sunt identice, au excentricitate diferitã sau dacã în punctul
comun este o articulaþie sau conturul unui domeniu. Liniile drepte trebuie sã fie pe
acelaºi dreaptã iar arcele de cerc pe acelaºi cerc.
3.2.11. Dezasamblarea elementelor structurale

Dupã folosirea funcþiei Dezasambalrea elementelor structurale elementele structurale
sunt dezasamblate în elemente finite.
3.3. Meniul Opþiuni

96 AxisVM 9 r2
3.3.1. Opþiuni de reprezentare
Vezi detaliat... 2.15.13 Opþiuni de reprezentare
3.3.2. Setari
Vezi detaliat... 2.15.14 Setãri
3.3.3. Managerul de folii
[F11]
În managerul de folii sunt afiºate toate foliile create în AxisVM ºi foliile încãrcate
DXF respectiv ArchiCAD. În model se poate încãrca un singur fiºier ArchiCAD sau
mai multe fiºiere DXF. Programul la pornirea cotãrii automat creeazã o folie Cota
dacã aceasta încã nu existã.
În structura foliilor din partea stângã a ferestrei de dialog se poate seta denumirea
foliilor. În câmpurile din dreapta se poate seta: culoarea, tipul de linie, grosimea liniei,
vizibilitatea ºi sensibilitatea pentru elementele foliei. Dacã este selectatã denumirea
unui fiºier DXF atunci se pot selecta caracteristicile tuturor foliilor care aparþin
fiºierului DXF. Proprietãþile foliilor structurale AxisVM nu se pot modifica.
Prin apãsarea butonului Aplicã peste tot se poate seta proprietãþile (culoarea foliei,
Tipul liniei foliei, Grosimea liniei foliei) elementelor conform foliei DXF.
Vizibilitatea ºi senzitivitatea foliilor ºi a fiºierelor DXF se poate seta cu beculeþul sau
cursorul afiºat în structura foliilor AxisVM.
Folie nouã AxisVM La crearea foliei se poate seta denumirea, culoarea ºi grosimea liniei.
ªterge În lista sau în structura foliilor se pot selecta mai multe folii sau grupuri de folii ºi se
pot ºterge cu tasta [Del] sau butonul de Stergere.
ªtergere folii Se ºterg foliile AxisVM care nu conþin elemente.
AxisVM goale
ªtergere folii DXF Se ºterg foliile DXF care nu conþin elemente.
goale
3.3.4. Linii de ghidare

Vezi detaliat...2.15.7 Linii de ghidare
[CTRL]+[G]
3.3.5. Standard
Pãrþile programului care depind de standarde funcþioneazã conform standardului ales

aici. La schimbarea standardului de calcul, datoritã calculelor diferite ce intervin în
combinaþiile de dimensionare parametrii grupãrilor de încãrcãri se ºterg cu excepþia
factorilor de siguranþã. De asemenea se ºterg parametrii analizelor seismice precum ºi
ipotezele încãrcãrilor seismice.
Deoarece anumite caracteristici de materiale precum ºi parametrii de armare sunt luate
în funcþie de standard, se recomandã la schimbarea standardului de calcul revizuirea ºi
a acestor date.
98 AxisVM 9 r2
3.3.6. Unitãþi de mãsurã
În aceastã fereastrã se pot alege unitãþile de mãsurã ºi formatul afiºãrii lor. În partea
dreaptã sunt afiºate unitãþile de mãsurã din categoria aleasã din partea stângã a
ferestrei de dialog.
Se poate opta pentru unitãþile de mãsurã din ºi derivatele acestora (ex. Forþã
[N, kN,etc.] lungime [m, cm, etc.]) sau anglo-saxone (ex. Forþã [pound] lungime
[feet, inch], etc.).
Setãrile individuale ale utilizatorului se pot salva cu nume pentru utilizãri ulterioare.
Din lista de selecþie alãturatã de unitãþile de mãsurã se poate alege formatul ºi numãrul
zecimalelor.
3.3.7. Gravitaþia
Se poate seta direcþia gravitaþiei. În mod implicit aceastã
direcþie este setatã în direcþia negativã a axei Z.
Direcþia gravitaþiei se poate seta în direcþiile conform
sistemului global de coordonate.
Aici se poate definii ºi valoarea acceleraþiei gravi-
taþionale.
3.3.8. Preferinþe
Siguranþa datelor
Lista fiºierelor La aceastã opþiune se poate regla numãrul fiºierelor afiºate la sfârºitul meniului Fiºier
recente precum ºi încãrcarea ultimului fiºier deschis.
Fereastra de deschidere (vezi... Instalare, lansare, schimbare de versiune, capacitate,
limbã) se poate utiliza din nou daca optiunea Utilizare fereastra de deschidere este
selectat.
Salvare Salvare automatã
Se poate seta salvarea modelului în intervale de 1-99 minute.
Modelul este salvat în biblioteca c: \ Documents and Settings \ username \ Local
Settings \ Temp cu denumirea ~nume_model.avm. Dacã în timpul rulãrii apare o
eroare modelul este salvat în fiºierul $nume_model.avm
Copie de siguranþã
Se poate opta pentru salvarea unei copii de siguranþã înainte de salvare.
Aceastã copie se face numai cu datele de intrare.
Copie de siguranþã la salvare: înainte de salvare, programul face o copie a fiºierului
care se suprascrie. Numele fiºierului creat este numemodel.~AX.
Salvarea rezultatelor derivate
Selectând opþiunea Salvare rezultate derivate tensiunile, înfãºurãtorile, combinaþiile de
dimensionare ºi rezultatele dimensionãrilor sunt salvate în fiºierul cu rezultate.
Înapoi (Undo) Numãrul paºilor care se pot anula, se pot regla între 1-99. Dacã funcþia Înapoi grupat
este dezactivatã, obiectele geometrice realizate cu o singurã comandã se pot reface
linie cu linie.
Time-out de reþea În cazul utilizãrii unei chei de protecþie în reþea, dupã expirarea timpului setat aici se
întrerupe rularea programului AxisVM dacã între timp nu s-a administrat cheia de
protecþie în reþea.
Aceasta în general se poate întâmpla în cazul unui apel de telefon când nu folosiþi
programul pânã la depãºirea time out-ului de reþea, dupã care un alt utilizator doreºte
sã acceseze la cheia hardware. Atunci serverul pentru utilizatorul nou emite o licenþã
nouã. Dupã care, dacã încercaþi sã lucraþi în continuare, la urmãtoarea citire de
hardware programul se opreºte ºi va afiºa un mesaj de eroare.
100 AxisVM 9 r2
Culori
Se poate selecta doar culoarea de fundal (negru, gri închis, gri deschis sau alb) pentru
fereastra de lucru a programului. Culorile elementelor (simboluri, fonturi, elemente)
din desene sunt ataºate culorilor de fundal.
Fonturi
Schimbare tip
caracter
Setarea tipului de caracter ºi a mãrimii acestuia cu care apar inscripþiile în ferestrele de

lucru ºi în ferestrele de informaþii.
Se poate revenii la setarea de bazã cu butoanele de Setari de baza.
Editare
În fereastra se poate seta doi parametrii.

Unghi de inchidere În cazul desenãrii arcelor dacã unghiul central este mai mic decât valoarea α sau este
cerc mai mare decât 360-α se genereaza cerc întreg.
Linie de proiectie pe Se poate opta pentru afiºarea liniei de proiecþie. Reprezintã distanþa cursorului faþã de
plan de lucru planul de lucru.
Generare retele
Management de Sunt douã opþiuni:

retea Stergere si generare automata a retelelor
Dacã se editeaza un domeniu programul automat ºterge reþeaua de pe acesta. La
pornirea analizei aceste reþele ºterse sunt generate automat.
Retea cu posibilitate de editare
Reþeaua generatã se poate modifica.
Metoda de Elemente uniforme
impartire a Independent de conturul ºi formei domeniului se genereazã o reþea cu dimensiunile
conturului date de utilizator (mai puþine elemente finite).
Adaptare marime de retea
Programul genereaza o reþea optimã de elemente finite tinând cont de forma
domeniului. Zonele unde este corespunzãtor dimensiunea definitã de utilizator se
utilizeaza aceasta iar unde este necesar se genereazã o reþea mai fina.
Dimensiunea Dacã se genereaza o reþea pe un domeniu pe care încã nu a fost generatã reþea în
implicita de retea fereastra de dialog Parametrii de generare retele se va afiºa implicit aceastã valoare.
Bare de
instrumente
102 AxisVM 9 r2
Bare de instrumente Dacã opþiunea Bare de intrumente orizontale deschise este selectatã toate butoanele
se vor afiºa unul lângã celalat. Funcþiile separate se vor delimita cu o linie verticalã.
Dacã opþiunea Butoane suprapuse este activatã butoanele se vor grupa prin
suprapunere sub un buton reprezentativ. Aceste butoane reprezentative la partea stânga
inferioarã au o sageatã pe care clicând se afiºeazã toate butoanele suprapuse.
Bare de instrumente Poziþionarea poate sã fie:
rapide
Relativ
În acest caz distanþa dx ºi dy se poate definii în pixeli.
Pe poziþia anterioarã
Barele de instrumente se vor afiºa pe poziþia anterioarã.
Afiºare
Diagrama de Se poate seta ca diagrama de moment sã fi desenat Pe fibra intinsã sau Pe fibra
moment comprimatã.
Împãrtire arc Reprezentarea arcelor se face prin linii drepte. Se poate defini densitatea liniilor.
Definirea se face cu un buton deplasabil care se poate miºca de la dur pana la fin. Cu
cât setarea este mai finã cu atât reprezentarea va fi mai exactã (acestã setare
influenteazã numai reprezentarea ºi nu influenþeazã analiza).
Analiza
La începutul analizei programul determina mãrimea memoriei libere ºi conform

acesteia sistemul de ecuaþii este descompus în blocuri. Acesta asigurã o eficienþã
corspunzãtoare pentru analiza. Dacã în timpul analizei se lucreazã ºi cu alte aplicaþii
atunci se poate reduce memoria ce poate utiliza programul lasând memorie ºi pentru
celãlate aplicaþii..
Locaþia fiºierelor de Se poate definii locaþia fiºierelor de lucru.

lucru Se poate opta pentru trei posibilitãþi:
- Mapa fiºieruluide modelului
- Conformsetãrilor din sistemul de operare
- Setãri unice
Funcþionarea Dacã opþiunea Funcþionarea programului pe mai multe fire este activatã ºi
programului pe un calculatorul permite, rezolvarea sistemului de ecuaþii se face pe mai multe fire.
singur fir / Procesorul calculatorului trebuie sã dispunã de tehnologia Hyperthreading, DualCore
Funcþionarea sau Quad Core.
programului pe mai Timpul de rulare se reduce. Reducerea depinde de marimea memoriei RAM, de
multe fire marimea modelului si de structura modelului. Timpul de analiza staticã se reduce de
1.5-2 ori iar analiza modalã de 4-5 ori.
Breviar de calcul
Limba de Selectarea limbii documentãrii pentru tabelele ºi desenele tipãrite. În funcþie de

documentare restricþii se poate utiliza urmãtoarele limbi: maghiara, egleza, germana, franceza,
italiana, olandeza, rusa portugheza, romana, spaniola ºi sârba.
Imprimare tabel Dacã un tabel conþine puþine coloane programul pentru eficienþã tipareºte tabelul în
mai multe coloane. Cu aceastã opþiune se poate opta pentru tipãrirea tabelului în mai
multe coloane sau numãrul maxim de rânduri dintr-o coloanã.
Tipãrire numerotare Aici se poate seta ca dacã antetul este dezactivat sã fie tipãrite ºi numerotarea
paginã ºi pentru oaginilor.
antet dezactivat
Update
104 AxisVM 9 r2
Update la fiecare Dacã funcþia este activatã programul AxisVM la fiecare pornire verifica conexiunea la
pornire internet. Dacã este cautã ultima ediþie a programului. Dacã gãseºte ediþie nouã anunþã
utilizatorul ºi aceasta se poate descãrca.
AxisVM update de Dupã apãsarea butonului se lanseazã programul de descãrcare ºi se descarcã ediþia
pe internet nouã a programului. Dacã descãrcarea s-a terminat cu succes ºi pe ultima paginã s-a
optat pentru Lansarea programului descãrcat, programul AxisVM se închide ºi se
lanseazã ediþia nouã a programului.
3.3.9. Bare de instrumente in pozitia implicita
Cu aceastã funcþie barele de instrumente se vor afiºa în poziþia implicitã. Bara de

instrumente comune se va afiºa pe partea stânga a ecranului. Butoanele se vor afiºa în
barele de instrumente corespunzãtoare.
3.4. Afiºare
Vedere din faþã

Vezi detaliat... 2.15.3 Vederi, reprezentare în perspectivã
[Ctrl]+[1]
Vedere de sus
[Ctrl]+[2]
Vedere lateralã
[Ctrl ]+[3]
Perspectivã
[Ctrl]+[4]
Setare perspectivã... Vezi detaliat... 2.15.3 Vederi, reprezentare în perspectivã
Planuri de lucru
Vezi detaliat... 2.15.6 Planuri de lucru
Mãrire
Vezi detaliat... 2.15.2 Mãrire, micºorare
[+], [Ctrl] + [+]
Micºorare
[-], [Ctrl] + [-]
Modelul întreg
[Ctrl]+[W]
Deplasare
Rotire
Reluarea vederii
precedente
Reluarea vederii
urmãtoare
Reprezentare cu Vezi detaliat... 2.15.4 Modul de reprezentare
linii
Reprezentare cu Vezi detaliat... 2.15.4 Modul de reprezentare
suprafeþe
Reprezentare Vezi detaliat... 2.15.4 Modul de reprezentare
randatã
Opþiuni de randare Vezi detaliat... 2.15.4 Modul de reprezentare
Profile cu linii La reprezentarea randata profilele cu pereti subtiri se vor reprezenta cu liniile
peretiilor.
Profile cu contur La reprezentarea randatã profilele cu pereþi subþiri ca ºi profilele cu pereþi groºi se vor
reprezenta cu liniile de contur.
Reprezentare cu Dacã este activat, în timpul rotirii sau deplasãrii modelului modelul va fi reprezentat în
linii la deplasare linii.
Deplasare fãrã Dacã opþiunea este activatã în timpul deplasãrii pe model nu se vor afiºa inscripþiile.
afiºare inscripþii
106 AxisVM 9 r2
3.5. Meniul Ferestre
3.5.1. Editorul de proprietati

Cu editorul de proprietãþi se pot modifica uºor proprietãþiile elementelor selectate.
Schimbarea unei proprietãþii are ca efect schimbarea imediatã a modelului. În cazul
tipurilor de elemente diferite este posibilitatea schimbãrii proprietãþiilor comune
(pentru zãbrea, barã ºi nervurã materialul ºi secþiunea se poate schimba deodatã).
La definirea modelului proprietãþiile se pot edita iar la rezultate numai se afiºeazã.
Pentru câmpuri cu date numerice se pot utiliza ºi expresii cu operatori. Expresiile
poate sa conþina urmãtoarele operatori ºi funcþii: +, –, * , /, (, ), SIN, COS, TAN,
EXP, LN, LOG10, LOG2, SINH, COSH, TANH, ARCSIN, ARCCOS, ARCTAN,
ARCSINH, ARCCOSH, ARCTANH, INT, ROUND, FRAC, SQR, SQRT, ABS,
SIGN. Exemple:
++8 adunã 8 la valoarea actualã
––8 scade 8 din valoarea actualã
În expresii # este valoarea actualã a proprietãþii (exemplu: #/3, împarte la trei).
În expresii numerele negative se dau între paranteze (exemplu: (-1.25)).
La modificarea coordonatelor, încãrcãrilor ºi a grosimii suprafeþelor cu variabilele X,
Y, Z se poate referii la valorile sistemului global de coordonate.
Exemplu:
Dacã se doreºte modificarea dimensiunilor X a modelului la dublu se vor selecta toate
nodurile ºi în editorul de proprietãþi la coordonata X se introduce X*2.
Pentru anumite tipuri de încãrcãri se poate face referire ºi la celãlalte componente a

încãrcãrii: pentru încãrcare nodalã sau concetratã pe bare cu variabilele Fx, Fy, Fz, Mx,
My, Mz, iar pentru încãrcãri distribuite cu variabilele px1, py1, pz1, m1, px2, py2,
pz2, m2
Exemplu:
Dacã pentru barele selectate se doreºte rotirea încãrcãrilor distribuite pe direcþia X în
direcþia Y pentru py1 se dã px1, pentru py2 px2 iar pentru p x1 ºi px2 se dã 0.
Operaþiile ce se pot folosii (operatori ºi funcþii) sunt descrise în Editorul de

proprietãþi\Help
În lista de proprietãþi tastând dublu semnul + se va afiºa o lista cu proprietãþiile
suplimentare. Repetând opraþia lista se va închide.
Informatii
Filtrarea
elementelor
Schimbare
proprietate
Schimbare Programul oferã posibilitatea ca proprietãþiile câmpurilor marcate cu sãgeatã dublã

proprietate >> (>>) sã fie modificate prin preluarea proprietãþiilor de la un alt element.
Editorul de proprietãþi se poate folosi ºi pentru selectarea, filtrarea elementelor cu
acelaºi proprietãþi.
Filtru Posibilitate de filtrare în editorul de proprietãþi:
Selectând o proprietate de element ºi apãsând butonul de filtrare se pot selecta toate
elementele care au proprietatea elementului actual.
Exemplu:
Înlocuirea unui profil cu altul din tot modelul: se selecteaza o barã cu profilul
respectiv, se apasã butonul de filtrare dupã care se schimbã profilul.
3.5.2. Palete
ü Selectarea opþiunilor pentru vizualizarea paletelor de Info, Coordonate ºi Culoare.
Vezi detaliat... 2.17 Palete de informaþii
3.5.3. Imagine de fundal

Se pot încãrca imagini de fundal pe suprafaþa de lucru AxisVM pentru a aºeza modelul
în spaþiul propus.
Cu o fereastra de dialog se poate selecta imaginea (în cazul utilizãrii ferestrelor
multiple în fiecare fereastrã se poate încãrca altã imagine). Imaginea este salvatã in
fiºierul *.AXS.
Dupã încãrcarea imaginii de fundal cu funcþiile micºorare, mãrire, deplasare ºi rotire
se poate poziþiona modelul.
3.5.4. Împãrþire orizontalã
Fereastra inactivã
Fereastra activã
Împarte fereastra activã în douã ferestre orizontale. Pentru ferestrele astfel create
parametrii de vizualizare se pot seta separat. Activarea uneia din ferestre se face prin
clicare. Fereastra activã are ataºatã barele de defilare.
Fereastra activã se poate mãrii la mãrimea ferestrei programului sau se poate reduce la
mãrimea iniþialã cu butonul din colþul din dreapta sus a ferestrei.
108 AxisVM 9 r2
3.5.5. Împãrþire verticalã
Fereastra inactivã
Fereastra activã
Fereastra inactivã
Împarte fereastra activã în douã ferestre verticale. Pentru ferestrele astfel create
parametrii de vizualizare se pot seta separat.
Fereastra activã se poate mãri la mãrimea ferestrei programului sau se poate reduce la
mãrimea iniþialã cu butonul din colþul din dreapta sus a ferestrei.
Posibilitatea împãrþirii în ferestre este avantajoasã la editarea geometriei structurii, la
vizualizarea rezultatelor ºi la documentare. In fiecare fereastra se poate seta
combinatie de incarcare diferita.
3.5.6. Închide
Închide fereastra activã.
3.5.7. Biblioteca de desene

În biblioteca de desene se gãsesc desenele salvate. Caracteristica desenelor este ca nu
imaginile de pe ecran sunt salvate ci parametrii necesari reproducerii desenelor. În
acest fel modificãrile efectuate se actualizeazã automat ºi in desenele salvate. Desenele
salvate se pot încãrca ºi se pot utiliza în breviarul de calcul.
În biblioteca de desene se poate salva desenele de pe ecranul principal, diagramele
barelor, rezultatele analizei de strãpungere, rezultatele dimensionãrii armãrilor de
stâlpi, grinzi ºi imbinãrii cu ºuruburi.
Clicând pe sageata de lângã icoana putem selecta un desen existent salvat.
Clicând pe icoana Biblioteca de desene apare fereastra urmãtoare:
Desenele salvate se pot vizualiza, încãrca pe suprafaþa de lucru sau se pot ºterge.
ªtergerea desenului din biblioteca de desene
Încãrcarea desenului selectat în fereastra activã
(în cazul în care suprafaþa de lucru este împãrtiþã)
Încãrcarea desenului selectat pe toatã suprafaþa de lucru
Resetare componente de rezultate

În cazul în care opþiunea este selectatã desenul este încãrcat cu componentele
rezultatelor (dacã programul este în modulul de introducere a datelor ºi se încarcã
un desen cu rezultate programul trece în modulul de rezultate).
Dacã opþiunea este deselectatã se încarcã parametrii de reprezentare a modelului
(vedere, rotire, mãrire).
OK Se închide biblioteca de desene cu salvarea modificãrilor (ºtergerilor).
Renunþa Se închide biblioteca de desene fãrã salvarea modificãrilor (ºtergerilor).
3.5.8. Salvare în biblioteca de desene

110 AxisVM 9 r2
Cu ajutorul icoanei se pote salva un desen sau mai multe desene în biblioteca de
desene.
Dacã desenul deja existã în biblioteca de desene se afiºeaza mesajul: “Desenul deja
existã în biblioteca de desene”. Dupã aceastã se poate opta pentru suprascrierea
desenului sau salvarea sub o denumire nouã ºi pastrarea desenului vechi.
Clicând pe butonul Mai multe desene… ºi selectând din structuara de arbore ipoteze de
încãrcare, combinaþii de încãrcãri sau componente de rezultate se pot salva deodatã
mai multe desene.
Clicând pe butonul biblioteca de desene se afiºeazã fereastra Biblioteca de desene cu
desenele salvate.
3.6. Meniul Help
3.6.1. Conþinut
Conþinutul Help-ului.
[F1]
3.6.2. AxisVM Home Page

Porneºte programul de cãutare setat ºi orienteazã utilizatorul pe pagina de Internet Pe
aceastã paginã se aflã ultimele noutãþi despre acest pachet de program, respectiv se pot
descãrca pachete care îmbunãtãþesc programul. ªi de aici se poate accesa echipa care
asigurã support tehnic pentru utilizatori.
Vezi... www.consoft.ro
3.6.3. Pagina de Web AxisVM

Se face legãturã prin internet cu programul de navigare implicit la pagina Web unde
se poate afla ultimele noutãþi despre program.
Vezi... www.consoft.ro
3.6.4. AxisVM updare de pe internet

Lanseazã programul de descãrcare. Vezi... 3.3.8 Preferinþe
3.6.5. Despre program

Detalii despre versiunea, configuraþia, respectiv despre numãrul de ordine al cheii de
protecþie ºi despre eventualele limitãri în timp ale programului.
3.7. Bara cu instrumentele standard
3.7.1. Nou
Vezi detaliat... 3.1.1 Nou
3.7.2. Deschide
Vezi detaliat... 3.1.2 Deschide
[Ctrl] + [O]
3.7.3. Salveazã
Vezi detaliat... 3.1.3 Salvare
[Ctrl] + [S]
3.7.4. Imprimare
Vezi detaliat... 3.1.10 Imprimare
[Ctrl] + [P]
112 AxisVM 9 r2
3.7.5. Înapoi
Vezi detaliat... 3.2.1 Înapoi (Undo)
[Ctrl] + [Z]
3.7.6. Din nou

Vezi detaliat... 3.2.2 Din nou (Redo)
[Shift]+[Ctrl]+[Z]
3.7.7. Redesenare
Redeseneazã desenul.
[Ctrl] + [R]
3.7.8. Managerul de folii

Vezi detaliat... 3.3.3 Managerul de folii
[F11]
3.7.9. Cãutare în tabel

Vezi detaliat... 3.1.13 Biblioteca de materiale
[F12]
3.7.10. Editorul de breviar de calcul

Vezi detaliat... 2.10 Editorul de breviar de calcul
[F10]
3.7.11. Biblioteca de desene

Vezi detaliat... 3.5.7 Biblioteca de desene
3.7.12. Salvarea in biblioteca de desene

Vezi detaliat... 3.5.8 Salvare în biblioteca de desene
4. Introducerea datelor
4.1. Geometria
Cu editorul geometric se editeazã vizual geometria structurii ºi se modificã în caz de
nevoie. În cadrul acestei etape se introduce schema geometricã a structurii cu ajutorul
cãreia se definesc elementele finite. Schema este alcãtuitã din noduri ºi linii.
În cazul plãcilor, ºaibelor ºi învelitoarelor reþeaua elementelor finite reprezintã o reþea

continuã triunghiularã sau patrulaterã în planul median al acestor elemente.
Reþea triunghiularã generat automat. Reþea patrulaterã generatã prin

editare.
În cazul structurilor alcãtuite din bare, liniile definesc axele barelor iar nodurile
conectarea acestora.
114 AxisVM 9 r2
4.2. Suprafaþa de lucru
Bara de titlu Bara de meniuri
Editorul de
proprietãþi
Bare de
instrumente Paleta de culori
deschise
Bare de instrumente cu
posibilitate de deplasare
Suprafaþa de lucru
Fereastra de informaþii
Fereastra de
coordonate
Instrumente
ajutattoare
Bara de stare
Taste rapide
La pornirea programului este activatã automat interfaþa de editare geometricã. Interfaþa

este un sistem de coordonate tridimensional care apare pe ecran ca ºi o vedere sau o
perspectivã. În cazul unui model nou, afiºeazã vederea X-Z iar la un model existent,
vederea ultimã. In cazul unui model nou se poate opta pentru vederile X-Y, X-Z sau
perspectiva iar modelul existent se incarca cu ultima vedere. La partea superioarã a
interfeþei de lucru se gãseºte bara cu instrumentele de editare a geometriei. Cu ajutorul
acestor instrumente se editeazã geometria modelului.
Vezi detaliat... 4.8 Instrumente în editorul geometric.
Parametrii de reprezentare ºi vizualizare a modelului se pot regla cu instrumentele de
la bara cu instrumentele comune de pe partea stângã a ecranului.
Vezi detaliat... 2.15 Bara de instrumente
4.2.1. Împãrþirea ecranului în ferestre

La structuri complexe, în timpul lucrului este necesarã vizualizarea structurilor din mai
multe vederi. Pentru a mãri productivitatea, programul dã posibilitatea vizualizãrii
structurii din mai multe vederi în acelaºi timp.
Aceastã funcþie se poate accesa din Bara de meniu/Ferestre ºi oferã urmãtoarele
posibilitãþi:
Împãrþire orizontalã Fereastra activã este împãrþitã în douã ferestre egale ºi paralele pe orizontalã în aºa fel
încât fereastra de sus rãmâne activã.
Vezi detaliat... 3.5.4 Împãrþire orizontalã
Împãrþire verticalã Fereastra activã este împãrþitã în douã ferestre egale ºi paralele pe verticalã în aºa fel
încât fereastra din stânga rãmâne activã.
Vezi detaliat... 3.5.5 Împãrþire verticalã
Închide Are ca efect închiderea ferestrei active.

Fereastra activã va fi cea pe care s-a clicat ultima datã, iar funcþiile de vizualizare se
referã tot la aceastã fereastrã. În ferestrele rezultate din împãrþiri se pot seta vederi
dupã preferinþã, iar rezultatul editãrii structurii apare imediat în toate ferestrele.
În orice fereastrã se pot utiliza toate comenzile de editare geometricã. Orice funcþie se
poate lansa ºi termina în orice fereastrã.
F În timpul execuþiei funcþiilor se poate schimba vederea în fereastra activã.

În perspectivã anumite funcþii nu se pot activa, iar altele funcþioneazã parþial.
4.3. Sisteme de coordonate

Toate punctele (nodurile) modelului sunt caracterizate prin trei coordonate (X, Y, Z).
La definirea elementelor finite se pot utiliza sisteme de coordonate ale elementelor
finite sau definite prin referinþe, sisteme de coordonate relative.
Pentru uºurarea introducerii geometriei structurii se pot utiliza sisteme de coordonate
cilindrice ºi sferice.
Vezi detaliat... 4.3.2 Sisteme de coordonate speciale (cilindric ºi sferic)
4.3.1. Sistemul de coordonate cartezian

Implicit, programul utilizeazã un sistem de coordonate cartezian, în care se pot defini
geometria structurii ºi alte caracteristici. Vederile pentru vizualizarea modelului se
definesc în acest sistem de coordonate. Poziþia ºi direcþia axelor sunt reprezentate pe
ecran.
La un model nou, pe ecran se afiºeazã vederea selectata. Originea sistemului de

coordonate este marcatã cu o cruce albastrã în partea stânga jos a ecranului. Programul
AxisVM lucreazã cu douã origini. Originea globalã marcheazã originea caroiajului ºi
este fixã. Coordonatele faþã de aceastã origine se pot citi în fereastra de coordonate
când butonul delta este decuplat.
Poziþia actualã a originii relative este marcatã cu crucea albastrã. În timpul editãrii
modelului originea relativã se poate muta cu [Alt]+ [Shift] sau [Insert] în poziþia
cursorului, care va deveni originea nouã. Cu ajutorul originii relative se pot determina
distanþe sau la definirea elementelor noi putem folosi coordonate locale. În cazul
folosirii direcþiilor blocate se pot utiliza origini arbitrare. La realizarea elementelor noi
originea relativã se mutã în poziþia actualã. Dacã ambele butoane delta sunt decuplate,
poziþia coincide cu originea globalã ca ºi la iniþializarea programului.
F Dacã vederile X-Y sau Y-Z sunt în planul ecranului axa a treia (Z respectiv X) iese
din ecran; dacã vederea X-Z este în planul ecranului, axa Y intrã în ecran.Axele
globale sunt notate cu majuscule, iar cele locale cu minuscule.
Vezi detaliat... 4.9.19 Referinþe

116 AxisVM 9 r2
4.3.2. Sisteme de coordonate speciale (cilindric ºi sferic)

În cazul unor tipuri de modele este în ajutorul utilizatorului dacã geometria se poate
edita nu numai în sistemele ortogonale (X, Y, Z). Pentru aceste cazuri, în program s-au
introdus sistemele de coordonate cilindrice ºi sferice. Din cele douã sisteme numai
unul poate sã fie activ concomitent cu sistemul de coordonate carteziene. Comutarea
lor se face la opþiunea Coordonate Speciale din meniul Opþiuni/Setãri/Editare.
La activarea sistemului de coordonate cilindrice în paleta de coordonate apar cei trei
parametri care descriu poziþia punctului în spaþiu în acest sistem. Axa sistemului de
coordonate este perpendicularã pe planul imaginii ºi trece prin originea relativã a
sistemului. Coordonatele unui punct P sunt precizate prin raza r a cilindrului pe care
se aflã punctul, înãlþimea h a acestuia faþã de planul imaginii, pozitivã în sensul axei
de coordonate perpendicularã pe plan (vezi obs. de la 4.3.1) ºi unghiul a mãsurat în
sens trigonometric de la axa cartezianã orizontalã a planului pânã la dreapta din plane
care trec prin origine ºi proiecþia punctului P.
În cazul sistemului de coordonate sferice, R este distanþa punctului de la originea
sistemului de coordonate, a mãsurat în sens trigonometric de la axa cartezianã
orizontalã la dreapta care trece prin origine ºi proiecþia în plan a punctului P, iar b
unghi mãsurat în sens trigonometric de la dreapta care trece prin origine ºi proiecþia
punctului P în planul imaginii ºi dreapta care trece prin origine ºi punctul P.
Sistemul de coordonate cilindrice Sistemul de coordonate sferice
4.4. Paleta de coordonate
În paleta de coordonate sunt date informaþiile referitoare la poziþia cursorului în

sistemul de coordonate global sau local. În coloana din stânga a ferestrei sunt afiºate
coordonatele carteziene ale cursorului, iar în cea din dreapta coordonatele în sistemul
ajutãtor de coordonate. Lângã valorile coordonatelor se aflã comutatorul delta cu care
se poate trece la afiºarea coordonatelor în raport cu originea relativã. Activarea
funcþiei este marcatã cu apariþia literei d lângã coordonate (activarea comutatorului cu
litera d).
Cu tasta [Alt] + litera coordonatei [X], [Y], [Z], [L], [R], [A], [B], [H], se poate fixa valoarea
coordonatei care apare în chenar negru. Dezactivarea funcþiei se face tot cu aceste
combinaþii de taste.
F Activarea comutatorului delta are efect asupra funcþionãrii unghiurilor fixate.

Valorile pozitive ale unghiului α:
4.5. Caroiajul ecranului de lucru (grid)

În fereastra de editare se poate vizualiza o reþea care ajutã la orientare.
Vezi detailat... 2.15.14 Setãri.
4.6. Pasul cursorului

Cu aceastã funcþie se poate activa
o reþea de puncte imaginare care
dã posibilitatea de deplasare a
cursorului numai în aceste puncte.
Pasul cursorului poate sã fie diferit
pentru cele trei direcþii ortogonale
ºi se poate regla în meniul
Opþiuni/Setãri/Editare/Grid&
Cursor/Pasul cursorului.
Vezi detailat... 2.15.14 Setãri.
În câmpul [Ctrl+ x] se poate seta un multiplicator cu care, în timpul editãrii, se poate

micºora sau mãrii pasul cursorului.
Activarea în timpul editãrii se face cu tasta [Ctrl].
Pasul cursorului este dezactivat dacã acesta se aflã pe o linie. În acest caz cursorul se
deplaseazã pe linie.
La utilizarea direcþiilor blocate, pasul cursorului se subînþelege în direcþia blocatã, deci
cursorul se va deplasa în direcþia respectivã cu pasul definit ca primul din valorile
(∆X, ∆Y, ∆Z).
4.7. Instrumente ajutãtoare de editare

Cu aceste elemente putem uºura editarea structurii.
118 AxisVM 9 r2
4.7.1. Aura cursorului

Aceastã funcþie ajutã la aºezarea exactã a
cursorului pe elementele sau pe punctele
caracteristice ale elementelor de pe ecran.
Punctele ºi liniile de la o anumitã distanþã atrag asupra lor cursorul. Distanta în care
are efect aceastã funcþie se poate regla în fereastra Setãri/Editare/Aura cursorului.
Forma cursorului aratã elementul identificat de program în poziþia respectivã. Aceste
elemente pot fi:
Nod
Punct median
Reazem
Articulatie pe muchie
Încarcare concentratã pe
domeniu
Punctul final al încãrcãrii
Centrul arcului
Arc
Tengentã
Referinþe
Linie
Suprafaþã
Corp rigid
Intersecþie
Perpendicular
Linie de ghidare
Domeniu
Cotã, linie de cotã
Pentru funcþia “Preluare”
Fereastrã de text,
fereastrã de rezultate
Dacã într-o poziþie a cursorului programul gãseºte mai multe elemente suprapuse,
identificarea lor se face dupã prioritatea de mai sus ºi numãrul de ordine cel mai mic.
Simbolurile de mai sus sunt dublate dacã într-o poziþie sunt mai multe elemente
identice suprapuse.
F În fereastra de coordonate se afiºeazã care din elementele suprapuse sunt

identificate de cursor (ex. noduri).
4.7.2. Introducerea coordonatelor de la tastaturã

În timpul editãrii unui model, coordonatele nodurilor se pot defini introducându-le
direct în fereastra de coordonate, în câmpurile coordonatelor. Câmpurile se pot
completa în douã moduri:
1. Se tasteazã litera coordonatei ºi se introduce valoarea;
2. Clicând cu mausul în câmpul respectiv ºi introducând valoarea coordonatei.
Valorile astfel introduse cu comutatorul delta cuplat reprezintã coordonata localã, iar
cu comutatorul decuplat coordonata globalã. La introducerea mai multor coordonate
contradictorii programul considerã ultima valoare introdusã.
F Dintr-un punct existent se poate mãsura o distanþã datã într-o direcþie datã, dacã
originea localã se fixeazã în punctul deja existent, în cãsuþa coordonatei d a[o] se
introduce unghiul, iar în cãsuþa coordonatei d r[m] se introduce distanþa pentru
direcþia respectivã.
În timpul editãrii, poziþia originii locale se poate schimba arbitrar, punctele unei
linii putând fi definite de la douã puncte diferite.
4.7.3. Mãsurarea distanþelor

Distanþa dintre punctele existente se poate afla dacã comutatorul delta este activat,
fixând originea pe unul dintre puncte ºi deplasând cursorul pe punctul celãlalt.
Valoarea distanþei se poate citi în cãsuþa dL.
4.7.4. Unghiuri fixate

În timpul editãrii ºi în timpul folosirii funcþiilor de editare prin apãsarea tastei [Shift]
direcþia de deplasare a cursorului se poate fixa. Utilizarea direcþiilor fixate se bazeazã
pe douã valori unghiulare:
Unghi ∆α
Unghi unic
∆α Valoarea implicitã 15°

Þinând apãsatã tasta [Shift], cursorul se deplaseazã numai pe dreapta cu direcþia n*∆α,
unde valoarea cea mai apropiatã a lui n depinde de poziþia cursorului
α unic Þinând apãsatã tasta [Shift], cursorul se deplaseazã numai pe direcþia dreptei care trece
prin originea localã cu unghiul α sau α+n*90°.
La utilizarea unghiurilor ∆α sau α, originea folositã pentru fixarea direcþiilor poate sã
fie originea globalã cu butoanele delta decuplate sau originea localã cu un buton delta
cuplat în fereastra de coordonate.
n·∆α
Unghi α+90°
α unic
120 AxisVM 9 r2
Fixarea direcþiilor de deplasare a cursorului se mai poate face în felul urmãtor:

1.Dacã cursorul este deasupra unei linii, la apãsarea tastei [Shift], aceasta se poate
deplasa numai pe direcþia definitã pe dreaptã. Aceastã funcþie se poate utiliza ºi în
perspectivã.
Direcþie fixatã
2. Dacã cursorul este aºezat pe un punct al ecranului apãsând tasta [Shift], acesta se
deplaseazã numai pe dreapta ce uneºte originea relativã cu punctul respectiv.
Aceastã funcþie se poate utiliza ºi în perspectivã.
Dacã cursorul este pe domeniu sau element de suprafaþã ºi se apasã tasta [Shift]
aceastã se deplaseazã în planul elementelor.
Intersecþie
Nod
Perpendicular
Punct
median
Instrumente pentru
editare
Cu instrumentele pentru editare se poate fixa direcþia liniilor trasate.

Vezi detaliat... 2.15.8 Instrumente pentru editare
4.7.5. Fixarea coordonatei

Cu aceastã funcþie se poate fixa orice Alt + X
coordonatã din fereastra de coordonate, X fixat
în aºa fel încât la deplasarea cursorului
valoarea acesteia nu se schimbã.
Activarea sau dezactivarea acestei funcþii
se face cu apãsarea concomitentã a
tastelor [Alt] ºi a literei coordonatei.
Alt + A
Unghi fixat
4.7.6. Intersectare automatã

Dacã funcþia intersectare automatã este activatã, atunci la crearea noilor elemente ale
reþelei în punctele de intersecþie ale liniilor se genereazã noduri care împart liniile
respective.
Activarea sau dezactivarea funcþiei se face din meniul Opþiuni
/Setãri/Editare/Automat/Intersectare.
Elementele definite ca suprafaþã se împart în elemente de suprafaþã. Dacã sunt
intersectate elemente care au ataºate elemente finite, acestea sunt împãrþite în elemente
finite având proprietãþile ºi încãrcãrile elementului iniþial.
4.8. Instrumente în editorul geometric
Cu aceste instrumente se pote realiza ºi modifica geometria elementelor. Aici se

gãsesc ºi funcþiile cu care se pot diviza elementele existente sau se poate verifica
reþeaua editatã.
F Dacã la crearea noilor elemente este activatã funcþia Modificare detaliu

(Opþiuni/Setãri/Editare/Automat/Utilizare detaliu), detaliile activate se completeazã
automat cu noile elemente create.
4.8.1. Nod
Cu aceastã funcþie se poate defini nodul, elementul de bazã al reþelei de elemente finite
Definirea unui nod se poate face în modurile urmãtoare:

1. Clicând cu butonul stâng al mausului în poziþia actualã a cursorului;
2. Se introduc valorile coordonatelor punctului în paleta de coordonate
3. Se introduc valorile coordonatelor punctului direct în tabel
Vezi... 4.7.2 Introducerea coordonatelor de la tastaturã.
122 AxisVM 9 r2
Noul nod se poate defini ºi pe o linie deja existentã. Dacã funcþia intersectare automatã
este activatã, clicând pe o linie se defineºte noul nod care împarte linia. Dacã nu este
activatã funcþia intersectare automatã se defineºte un nod independent. Nodul nou
definit pe conturul sau în interiorul elementului de suprafaþã, împarte pe aceastã
suprafaþã în elemente de suprafaþã noi. Din utilizarea funcþiei pe elementele finite deja
existente rezultã elemente finite care moºtenesc proprietãþile ºi încãrcãrile elementului
finit iniþial.
F Programul uneºte punctele care sunt mai apropiate decât precizia de editare.
4.8.2. Linia
Cu aceastã funcþie se poate crea linia care serveºte la definirea axei barelor, corpurilor
rigide sau conturului elementelor plane.
Apãsând tasta dreapta a mausului deasupra butonului funcþiei se poate alege din
urmãtoarele posibilitãþi:
Linie Definirea unei linii prin douã puncte. Punctele de la capãtul liniei se pot defini cu
ajutorul cursorului sau prin fereastra de coordonate, introducând coordonatele
respective. În perspectivã, funcþia se poate utiliza numai între puncte existente.
Poligon Se poate desena un lanþ din linii în

aºa fel încât ultimul punct al fiecãrei
linii este automat primul punct pentru
linia urmãtoare.
Desenarea poligonului se poate
întrerupe în urmã toarele moduri:
1. La apãsarea tastei [Esc] se întrerupe desenarea poligonului la linia curentã;

2. La apãsarea tastei [Esc] de douã ori se pãrãseºte funcþia de desenare a poligonului;
3. 8 tasta dreaptã meniu rapid/Renunþã;

4. Cu clicare repetatã pe ultimul punct al poligonului.
În perspectivã, funcþia se poate utiliza numai între punctele deja existente.
Dreptunghi Prin definirea vârfurilor opuse (pe diagonalã) se deseneazã un dreptunghi având
laturile paralele cu axele sistemului de coordonate. Dupã definirea primului vârf,
funcþia se poate întrerupe cu tasta [Esc]. Funcþia nu se poate utiliza în perspectivã.
Dreptunghi rotit Prin definirea a douã laturi se deseneazã un dreptunghi rotit arbitrar.
Dupã definirea primului vârf, funcþia se poate întrerupe cu tasta [Esc]. Funcþia nu se
poate utiliza în perspectivã.
Poligon Desenare poligon cu centrul ºi douã puncte.

Dupã activarea funcþiei într-o ferestrã de dialog se defineºte numãrul laturilor iar dupã
asta marcheazã centrul, punctul iniþial ºi final al poligonului.
4.8.3. Arc de cerc
Desenare cerc sau arc de cerc. Cu butonul [Esc] poate fi întreruptã funcþia.
Definirea Arcului de cerc cu ajutorul punctului central, razei ºi unghiului central.
Punctul 3.
Arc
Punctul 2.
Punctul 1. (Centru)
Definirea Arcului de cerc prin trei puncte. Aceastã funcþie poate fi utilizatã ºi în
perspectivã.
Punctul 2. Arc
Punctul 3.
Punctul 1. Punct final

124 AxisVM 9 r2
4.8.4. Divizare orizontalã

Funcþia defineºte o linie de împãrþire orizontalã paralelã cu planul ecranului, într-un
plan definit cu coordonata de adâncime care trece prin poziþia actualã a cursorului. În
punctele de intersecþie gãsite în planul respectiv, programul genereazã noduri noi.
Dacã funcþia este folositã pe elemente deja definite, rezultã elemente finite care
moºtenesc proprietãþile elementelor iniþiale.
În perspectivã funcþia nu se poate folosi.

F Datoritã faptului cã funcþia se poate folosi numai în planurile de lucru
(X-Z, X-Y, Z-Y) parelele cu planul ecranului, înainte de folosirea pe elemente care
nu sunt paralele cu acest plan, acestea trebuie rotite într-un plan paralel cu ecranul
iar, dupã împãrþire, aduse înapoi în poziþia iniþialã.
Rotirea elementelor existente vezi detaliat... 2.15.5.2 Rotire
4.8.5. Divizare verticalã

Funcþia defineºte o linie de împãrþire verticalã paralelã cu planul ecranului într-un plan
definit cu coordonata de adâncime care trece prin poziþia actualã a cursorului. În
punctele de intersecþie gãsite în planul respectiv, programul genereazã noduri noi.
Dacã funcþia este folositã pe elemente finite deja definite, rezultã elemente finite care
moºtenesc proprietãþile elementelor iniþiale.
În perspectivã funcþia nu se poate folosi.
F Datoritã faptului cã funcþia se poate folosi numai în planurilede lucru

(X-Z, X-Y,Z-Y) parelele cu planul ecranului, înainte de folosirea pe elementele care
nu sunt paralele cu acest plan, acestea trebuie rotite într-un plan paralel cu ecranul
iar dupã împãrþire, aduse înapoi în poziþia iniþialã.
Rotirea elementelor existente vezi detaliat... 2.15.5.2 Rotire
4.8.6. Împãrþire în patrulatere, împãrþire în triunghiuri

Generarea reþelei patrulater, triunghi sau mixt. Se poate folosi la generarea reþelelor de
elemente finite pentru structuri alcãtuite din elemente plane.
Îndesire Între patru puncte arbitrare în spaþiu genereazã o

dreptunghiularã I. reþea liniarã alcãtuitã din patrulatere. Dacã între
douã puncte din cele patru deja existã o linie,
aceasta este împãrþitã conform împãrþirii reþelei.
În fereastra funcþiei se poate regla separat
împãrþirea în fiecare direcþie.
$ În timpul desenãrii, programul reprezintã reþeaua cu linie întreruptã roºie dacã cursorul
este într-o poziþie în care reþeaua nu se poate genera (ex. dreptunghi concav).
Programul vizualizeazã reþeaua cu linie întreruptã gri dacã cursorul este într-o poziþie
în care se poate genera o reþea care conþine elemente deformate.
Programul considerã ca element deformat dreptunghiul care are unghiul interior mai
mic de 30° sau mai mare de 150°.
Îndesire Modul de funcþionare al acestei funcþii este

dreptunghiularã II . asemãnãtor cu Împãrþire în patrulatere I, dar se
genereazã ºi diagonala acestora, obþinându-se o
reþea alcãtuitã din triunghiuri. Pentru a obþine o
reþea cât mai optimã, se genereazã diagonala
mai scurtã a patrulaterelor.
$ În timpul desenãrii, programul vizualizeazã reþeaua cu linie întreruptã roºie dacã

cursorul este într-o poziþie în care reþeaua nu se poate genera (ex. patrulater concav).
Programul vizualizeazã reþeaua cu linie întreruptã gri dacã cursorul este într-o poziþie
în care se poate genera o reþea dar aceasta conþine elemente deformate.
Programul considerã ca element deformat triunghiul care are unghiul interior mai mic
de 15° sau mai mare de 165°.
Îndesire Între trei puncte arbitrare în spaþiu se genereazã o

triunghiularã I. reþea din patrulatere care pe prima laturã desenatã
conþine ºi triunghiuri. Dacã între douã puncte din
cele trei deja existã o linie, aceasta este împãrþitã
conform împãrþirii reþelei. În fereastra funcþiei se
poate regla separat împãrþirea laturilor.
este într-o poziþie în care reþeaua nu se poate genera. Programul reprezintã reþeaua cu
linie întreruptã gri dacã cursorul este într-o poziþie în care se poate genera o reþea, dar
aceasta conþine elemente deformate.
Programul considerã ca element deformat triunghiul care are unghiul interior mai mic
de 15° sau mai mare de 165°.
Programul considerã ca element deformat patrulaterul care are unghiul interior mai
mic de 30° sau mai mare de 150°.
126 AxisVM 9 r2
Îndesire Modul de funcþionare al acestei funcþii este

triunghiularã II. asemãnãtor cu Împãrþire în triunghi I, dar se
genereazã ºi diagonala dreptunghiurilor ºi se
obþine o reþea alcãtuitã numai din triunghiuri.
Diagonalele generate sunt paralele cu prima
laturã desenatã a triunghiului.
este într-o poziþie în care reþeaua nu se poate genera. Programul reprezintã reþeaua cu
linie întreruptã gri dacã cursorul este într-o poziþie în care se poate genera o reþea dar
aceasta conþine elemente deformate. Programul considerã ca element deformat
triunghiul care are unghiul interior mai mic de 15° sau mai mare de 165°.
4.8.7. Divizare linie

Aceastã funcþie împarte o linie ºi genereazã noduri noi pe aceasta. Linia este împãrþitã
automat în douã sau mai multe segmente. În fereastra funcþiei se pot alege urmãtoarele
opþiuni:
Dupã raport:
linia este împãrþitã în douã ºi se precizeazã raportul
de împãrþire a lungimii liniei;
Dupã lungime:
linia este împãrþitã în douã ºi se precizeazã distanþa
de la punctul i pânã la punctul de împãrþire.
Uniform:
linia este împãrþitã în n pãrþi egale
Uniform pe lungime:
Linia va fi divizatã uniform dupã lungimea datã
Iniþial Dupã
Dacã funcþia este aplicatã pe linii la care au fost deja ataºate elemente finite, acestea
vor moºteni proprietãþile ºi încãrcãrile elementului finit vechi.
F Elementul finit plan îºi pierde caracteristicile dacã una din liniile delimitatoare este
împãrþitã.
Elementele se pot selecta ºi înainte de executarea funcþiei.

4.8.8. Intersecþie
Dacã în timpul editãrii geometriei funcþia de intersectare automatã nu a fost activatã,
cu aceastã funcþie se pot genera nodurile la intersecþia liniilor.
În intersecþia liniilor selectate, programul genereazã noduri ºi împarte liniile în raport
cu punctele de intersecþie. Dacã funcþia este aplicatã pe linii la care au fost deja ataºate
elemente finite, acestea vor moºteni proprietãþile ºi încãrcãrile elementului finit vechi.
Se poate aplica numai pe elemente liniare.
F Elementele se pot selecta ºi înainte de executarea funcþiei.
4.8.9. Perpendicular transversal

Traseazã perpendicular între douã linii în spaþiu.
4.8.10. Trasarea liniei de intersecþie a domeniilor

Trasarea liniei de intersecþie între douã domenii sau între linie ºi domeniu.
Dupã activarea funcþiei se selecteazã domeniile între care se doreºte trasarea liniei de
intersecþie.
4.8.11. Verificarea reþelei

Cu funcþia se poate indepãrta liniile si
nodurile din intervalul specificat.
Funcþia corecteazã conturul
domeniului în aºa fel încât liniile care
le formeazã sã fie în acelaºi plan ºi
arcurile la care puntul de start ºi
punctul final nu sunt la acelaºi
distanþã.
Funcþia uneºte toate punctele care sunt mai apropiate decât parametrul definit la
Interval ºi liniile generate între aceste puncte. În centrul de greutate al nodurilor unite,
programul genereazã un nod nou iar nodurile vechi sunt ºterse. În fereastra funcþiei se
poate da valoarea intervalului de verificare. La alegerea opþiunii Selectarea nodurilor
ºi reþelelor independente programul avertizeazã dacã modelul actual conþine puncte ºi
pãrþi independente.
F În cazul în care o linie ºi un poligon sunt

suprapuse ºi punctele lor de început ºi final
sunt identice, eroarea nu este eliminatã. În
acest caz se poate utiliza funcþia de
intersectare, care intersecteazã liniile care
sunt suprapuse.
128 AxisVM 9 r2
4.8.12. Suprafaþã
Cu aceastã funcþie se pot crea elementele necesare pentru definirea elementelor finite
de suprafaþã. În toate cazurile când se modeleazã suprafeþe (învelitoare, placã, ºaibã),
reþeaua trebuie formatã din patrulatere convexe ºi triunghiuri. Funcþia cautã în reþeaua
selectatã suprafeþele plane convexe delimitate de trei sau patru linii. Trebuie selectate
într-unul sau în mai mulþi paºi toate liniile care fac parte din suprafaþa ce va fi
modelatã. Elementele finite plane se pot defini numai cu ajutorul elementelor definite
ca suprafaþã.
F Programul considerã patrulaterele plane dacã distanþa de la al patrulea punct pânã

la planul definit de restul de trei puncte este mai micã decât valoarea setatã δ [m] în
meniul Opþiuni/Setãri/Editare/Toleranþa.
4.8.13. Modificare, transformare

Modificarea elementelor geometrice deja definite.
Modificarea poziþiei unei linii sau a unui nod se poate face în felul urmãtor:
1. Cursorul se poziþioneazã pe linie / nod.
2. În timp ce este apãsatã tasta stângã a mausului, se deplaseazã linia/nodul.
3. Se deplaseazã linia/nodul în poziþia doritã sau se introduce noua coordonatã în
fereastra de coordonate, dupã care se apasã o tastã de comandã.
Bare de instrumente În funcþie de tipul elementului care se modificã se afiºeazã bare de instrumente rapide
rapide pe ecran. Poziþia de afiºare a acestor instrumente se poate seta în Optiuni\-
Preferinte\Bare de instrumente (3.3.8 Preferinþe).
Instrumente pentru translatie

Modificare nod
Clicând pe o icoanã se executã urmãtoarele funcþii:

1. Deplasarea nodului cu liniile care se conecteaza
2. Desprinderea liniilor selectate din nod
3. Translaþia paralele a liniilor care sunt conectaþi în nodul selectat
4. Prelungirea sau scurtarea arcului de cerc
Icoanele urmãtoare ajutã la modificarea arcelor:
- la activare unghiul central al arcului nu se schimbã
- arcul nou este definit de punctul modificat, punctul median ºi punctul final
Modificare numericã: Clicând pe un nod se deschide editorul de tabel cu
Noduri, unde se poate modifica coordonata nodului. Dacã sunt selectate mai multe
noduri, clicând pe un nod dintre acestea se pot edita coordonatele nodurilor selectate.
Modificarea se poate efectua si in editorul de proprietati dupa selectarea nodurilor.
Trecerea nodurilor selectate în acelaºi plan se poate face în modul urmãtor:
1. Se selecteazã nodurile
2. În editorul de proprietãþi se dã valoarea coordonatei.
Modificarea liniei
Clicând pe o icoana se executã urmatoarele funcþii:

1. Translaþie paralelã
2. Frângerea liniei într-un punct
3. Transformarea liniei în arc cu pãstrarea nodurilor de la capete
4. ºi 5. vezi la Modificare nod.
Modificare arc
Clicând pe o icoana se executã urmãtoarele funcþii:

1. Translaþie paralelã
2. Transformarea arcului în linie
3. Modificarea razei arcului cu pãstrarea nodurilor de la capete
4. Modificarea razei arcului cu modificarea nodurilor de la capete
5. ºi 6. vezi la Modificare nod.
F Dacã au fost selectate mai multe linii sau noduri, modificarea schimbã poziþia
tuturor liniilor sau nodurilor selectate.
Transformarea Vezi detailat… 2.15.5 Copierea obiectelor

obiectelor
4.8.14. ªtergere
[Del] Vezi detaliat... 3.2.5 ªtergere
130 AxisVM 9 r2
4.9. Elemente
Definirea elementelor finite ºi caracteristicile acestora.

Pentru definirea elementelor finite sunt necesare urmãtoarele caracteristici:
Element finit Material Secþiune Referinþã Rigiditate Suprafaþã

Zãbrea * * o
Barã * * * o
Nervurã * * o
ªaibã * * *
Placã * * *
Învelitoare * * *
Reazem o *
Diafragmã
Corp rigid
Arc o
Contact o
El. de legãturã o *
Articulaþie pe o
muchie
o: opþional
Cu aceste funcþii se pot defini diferite elemente finite.
În cursul definirii se dau caracteristicile specifice pentru fiecare element. În continuare
sunt prezentate funcþiile referitoare la aceste elemente finite.
4.9.1. Materiale
Definire tipuri de
materiale
Definirea materialelor folosite în modelul structurii.

Datele se pot încãrca din baza de date a programului sau se pot preciza în tabel. Dacã
se ºterge un material definit anterior, se ºterg ºi elementele la care s-a folosit acest
material.
Încãrcare din Biblioteca de materiale conþine toate caracteristicile materialelor uzuale în proiectarea
biblioteca de structuralã curentã conform normativelor STAS, Eurocode,
materiale DIN ºi MSz. Materialele prezentate aici pot fi folosite la orice model.
Biblioteca conþine urmãtoarele caracteristici de material:
[Ctrl+L]
F Dacã se ºterge un material definit atunci se sterg ºi elementele care au fost definite
cu acest material.
Definire Pentru elementele finite este necesar sã se defineascã urmãtoarele caracteristici de

caracteristici materiale:
materiale
Elementul finit E ν α ρ
Zãbrea * * *
Barã * * *
Nervurã * * *
ªaibã * * * *
Placã * * * *
Învelitoare * * * *
Reazem
Corp rigid
Diafragmã
Arc
Contact
Element de legãturã
Vizualizarea ºi modificarea caracteristicilor materialelor se face sub formã tabelarã

conform celor descrise în capitolul 3.1.13 Biblioteca de materiale.
F Pentru elemente tip zãbrea, barã, nervurã, placã, ºaibã, învelitoare ºi reazem
programul aplicã un model de material liniar-elastic, izotrop (conform legii lui
Hooke), iar pentru element de contact, arc cu rezistenþã, zãbrea neliniarã ºi reazem
neliniar un model neliniar-elastic.
Modelul de material neliniar este luat în considerare numai în cazul unui calcul
neliniar.
4.9.2. Secþiuni
Definirea tipurilor
de secþiuni
Definirea tipurilor de secþiune pentru bare, zãbrele ºi nervuri.

Caracteristicile secþionale se pot încãrca din baza de date a secþiunilor sau se pot
completa direct în tabel. Caracteristicile secþionale se precizeazã în funcþie de sistemul
local de coordonate al barelor, zãbrelelor ºi nervurilor.
Pentru Biblioteca de sectiuni si interpretarea parametriilor vezi detaliat... 3.1.14
Biblioteca de secþiuni.
F Dacã din tabel se ºterge o secþiune se ºterg ºi elementele de zãbrea, barã ºi nervurã
care au fost definite cu aceastã secþiune. În locul elementelor ºterse ramân liniile
reþelei.
Caracteristicile secþionale se definesc conform sistemului local de coordonate al
elementelor zãbrea, barã ºi nervurã.
132 AxisVM 9 r2
4.9.3. Desenarea obiectelor
Butoane superioare
Câmpuri pentr u
proprietãþi
Butoane superioare
Prin apãsarea butonului se poate desena obiecte de grinda, stâlp, perete, placã cu
proprietãþiile definite.
Din rândul de butoane superioare se poate selecta tipul obiectului ºi punctele de
prindere. În câmpurile de proprietãþi se poate definii parametrii obiectului (material,
profil, grosime, etc.).
Din rândul de butoane inferioare se poate definii geometria obiectului (un segment,
mai multe segmente, poligon dreptunghi, etc.).
Proprietãþiile obiectului se poate schimba ºi în timpul desenãrii.
La definirea golurilor clicând pe pe conturul domeniului golul se va desena în planul
domeniului.
Tipuri de obiecte Desenare sâlp (orientarea tot timpul este conform axei globale Z)
Desenare grindã în plan paralel cu planul global X-Y
Desenare grindã în plan înclinat
Desenare perete (orientarea tot timpul este conform axei globale Z, iar muchia
inferioarã este paralel cu planul X-Y)
Desenare placã în plan paralel cu planul global X-Y
Desenare element de suprafaþã în plan înclinat
Desenare gol
Puncte de prindere Punctul inferior sau superior al stâlpului
Muchia înferioarã sau superioarã a pereþii
Geometria Grindã sau perete dintr-un singur segment

obiectului
Grindã sau perete din mai multe segmente
Desenare grindã curbã prin definirea centrului ºi a capetelor
Desenare grindã curbã prin definirea a trei puncte
Grindã sau perete cu formã poligonalã
Perete cu contur închis de formã dreptunghi
Perete cu contur închis de formã dreptunghi rotit

4.9.4. Domeniu
Domeniul este un element geometric ºi
structural complex. Geometria lui este
descrisã de un poligon închis, care poate
sã conþinã goluri, linii ºi puncte
interioare. Domeniul descris de punctele
poligonului, golurilor precum ºi ale
liniilor trebuie sã se afle obligatoriu în
acelaºi plan. Conturul poate sa contina
linii si arce de cerc.
Domeniul este definit prin urmãtorii parametrii:

Tip element (placã, ºaibã, învelitoare)
Material
Grosime
Sistem local de coordonate
La poligonul liniilor ºi punctelor interioare, precum ºi marginii golurilor interioare
domeniului se pot asocia urmãtoarele elemente:
Razem nodal, liniar ºi de suprafaþã
Eement tip nervurã
Încãrcare distribuitã
Geutate proprie
Încãrcare datã de variaþia de temperaturã
Gad de libertate nodal
$ Domeniul este reprezentat în

interiorul conturului prin linie verde
(învelitoare), roºie (placã) sau
albastrã (ºaibã).
Domeniul se poate aplica pentru modelarea planºeelor, pereþilor ca elemente

structurale complexe.
Se poate opta pentru generarea automatã a reþelei la domenii.
Vezi... 4.11.1.2 Generare reþe
Un element structural poate fi alcãtuit dintr-unul sau din mai multe domenii.
Domeniul 2
Domeniul 1 Domeniul 1
Domeniul 3
Domeniul poate sã conþinã alte domenii interioare.

134 AxisVM 9 r2
Definirea Se selecteazã liniile care sunt contururile unuia sau a mai multor domenii. Programul
domeniului alege dintre liniile selectate poligoanele cele mai mari care se aflã în acelaºi plan ºi le
asociazã parametrii definiþi în fereastra de dialog:
Modificare Clicând pe linia de contur interioarã a domeniului apare fereastra de dialog de mai sus
în cu funcþia Modificare.
ªtergere Clicând pe butonul [Delete] ºi selectând domeniile dorite, dupã închiderea ferestrei de
dialog programul ºterge numai proprietãþile domeniului (încãrcãri, reazeme), nu ºi
punctele sau liniile componente ale lui.
4.9.5. Gol
Definirea golurilor în interiorul domeniilor.
Se selecteazã poligoanele închise din

interiorul domeniului (dome-niilor),
care vor defini golurile.
Golurile pot fi mutate în cadrul unui
domeniu sau dintr-un do-meniu în
altul, geometria lor poate fi
schimbatã dupã preferinþã. Poligonul
golului ºi cel al domeniului trebuie
neapãrat sã se situeze în acelaºi plan. Domeniu Gol
$ Golurile sunt reprezentate în exteriorul conturului cu linie verde (învelitoare), roºie

(placã) sau albastrã (ºaibã).
4.9.6. Operaþii cu domenii

Este posibil modificarea conturului domeniului, unificarea ºi tãierea domeniilor.
Modificarea Conturul domeniului se poate modifica în urmãtoarele etape:

conturului
1. Apãsaþi icoana Modificarea conturului.
2. Selectaþi domeniul care se modificã.
3. Selectaþi noul contur.
Înainte Dupã
Aria ataºatã la domeniu moºteneºte proprietãþiile domeniului modificat (material,

grosime, sistemul local de coordonate).
F Dacã domeniul este discretizat, reþeaua se ºterge automat dar parametrii domeniului
se pãstreazã.
Încãrcãrile care nu mai sunt pe noul domeniu automat sunt ºterse (decupare din
domeniu, reducerea ariei domeniului).
Unificarea Domeniile alãturate care au acelaºi proprietãþi se pot unifica. Domeniile au acelaºi
domeniilor proprietãþi daca sunt din acelaºi material, gosimile sunt egale ºi sistemele locale de
coordonate coincid. Etapele unificãrii:
1. Apãsaþi icoana Unificarea domeniilor
2. Selectaþi domeniile care se unificã
Înainte Dupã
Tãierea domeniului Tãierea domeniului cu o linie.

Etapele tãierii sunt urmãtoarele:
1. Apãsaþi icoana Tãierea domeniului
2. Selectaþi domeniul care se taie
3. Selectaþi linia sau liniile care taie domeniului
Înainte Dupã
Cele douã domenii moºtenesc proprietãþiile doemniului original.
4.9.7. Elemente liniare

Definirea si modificarea elementeor de linie se face intr-o fereastra de dialog comunã
în care se pot definii caracteristiciile zãbrelelor, barelor ºi a nervurilor.
Elementele de linie nu sunt neapãrat identice cu elementele finite din care sunt
alcãtuite. Cu generarea reþelelor pe elemente de linie elementele de barã sau nervurã se
pot diviza în mai multe elemente finite sau cu opþiunea Asamlarea elementelor
strucurale din mai multe elemente de linie se poate crea un singur elemet structural.
Noul element structural se comportã ca ºi un singur element (numerotare
inscripþionare ºi rezultate).
Elementele structurale oricând se pot dezasambla în elemente finite cu opþiunea
Dezasamblarea elementelor structurale. Vezi ºi 3.2.10 Asamblarea elementelor
structurale , 3.2.11 Dezasamblarea elementelor structurale
136 AxisVM 9 r2
Zãbrea
Cãutare în biblioteca de
materiale
Editor grafic de secþiuni
secþiuni
Unghi de referinþã
Element spaþial cu douã noduri, axã

rectilinie ºi secþiune constantã. Elementul
zãbrea are trei grade de libertate nodalã.
Este conectat în noduri cu articulaþii
sferice. Preia numai solicitãri axiale (Nx).
Definire Se selecteazã liniile la care se vor ataºa elemente de zãbrea cu aceleaºi caracteristici
secþionale ºi materiale. Daca sunt selectate elemente cu proprietati diferite se va activa
optiunea de definire
Definire material ºi Materialul ºi secþiunea se poate încãrca din baza de date sau din model care deja
secþiune conþine aceste caracteristici.
Clicând pe acest buton apare fereastra de dialog Cãutare în biblioteca de materiale,

de unde se pot încãrca materiale noi pentru model.
Clicând pe acest buton apare fereastra de dialog Cãutare în biblioteca de secþiuni, de
unde se pot încãrca secþiuni noi pentru model.
Clicând pe acest buton apare Editorul grafic de secþiuni, unde se pot defini secþiuni
noi pentru model.
Direcþia locala x Se poate seta orientarea direcþiei localã pentru.
i à j : din nodul cu numãrul mai mic spre nodul cu numãrul mai mare
j à i : din nodul cu numãrul mai mare spre nodul cu numãrul mai mic
Se poate opta pentru setare automatã. În acest caz orientarea se va seta conform
coordonatele capetelor.
Sistemul local a barelor se poate înversa cu tasta rapida [CRTL-E] în fereastra de
definire sau în editorul de proprietãþi.
Secþiune Dintre caracteristicile secþionale, la calculul rigiditãþilor se ia în considerare numai aria
Ax.
$ Pe ecran, elementul zãbrea apare în culoare roºie.
Pentru opþiunea Auto programul fixeazã automat direcþia axei locale x.
Referinþa pentru Axele locale y, respectiv z ale zãbrelei se pot seta cu asocierea unui punct sau vector
axa locala z de referinþã. Prin alegerea referinþelor automate programul fixeazã direcþiile vectorilor
de referinþã (Vezi detaliat... 4.9.19 Referinþe). Fixarea axelor locale are efect numai
asupra vizualizãrii barelor.
Unghi de referinþã Cu definirea unghiului de referinþã se simplificã rotirea profilelor. Referinþa localã
definitã automat (inclusiv bara) se poate roti în jurul axei longitudinale cu unghiul β .
Dacã elementul are direcþia globalã Z se poate regla unghiul cu direcþia localã X în
celãlalte cazuri cu direcþia localã Z.
Caracteristici Pentru elementele tip zãbrea se pot defini parametrii neliniari. Elementul zãbrea poate
neliniare sã lucreze numai la întindere sau numai la compresiune.
Cu introducerea solicitãrii maxime se poate limita forþa maximã ce este preluatã de
element.
F Parametrii neliniari sunt luaþi în considerare numai în analiza neliniarã.
În analizele staticã liniarã, modalã ºi de stabilitate se iau în considerare rigiditatea
iniþialã a barelor identicã la solicitãrile de compresiune ºi întindere.
Bara
materiale
secþiuni
Definire unghi de
referinþã
Element spaþial cu douã noduri, axã rectilinie ºi secþiune constantã sau cu sectiune
variabila. Pentru fixarea axelor locale (sistemul local de coordonate) ale elementului,
este necesar un punct sau un vector de referinþã.
Pe fiecare nod, barele au trei grade de libertate de translaþie ºi trei de rotire.
În secþiunea elementului rezultã trei eforturi perpendiculare între ele, unul axial ºi
douã de forfecare (Nx, Vy, Vz), precum ºi trei momente perpendiculare între ele, unul
de torsiune ºi douã de încovoiere (Tx, M y, M z) .
F Capãtul i este capãtul cu numãrul de ordine mai mic al barei.
Nodul de start marcheazã originea axei x.
Nodul final marcheazã sfârºitul axei locale x.
Dacã direcþia axei locale x este direcþia i→j
(vezi figura), atunci i este nodul de start.
Dacã j→i, atunci nodul de start este j.
Definire Se selecteazã liniile la care se vor ataºa elemente de barã cu aceleaºi caracteristici
secþionale ºi materiale.
Material secþiune ºi Definirea caracteristicilor se face identic cu elementul zãbrea

axa locala x
Referinþã automatã Programul asociazã elementelor tip barã un vector de referinþã dupã urmãtoarele
criterii:
1. Dacã axa localã x a barei este paralelã cu axa globalã Z, atunci vectorul de
referinþã va avea direcþia axei globale X.
2. În toate celelalte cazuri vectorul va avea direcþia axei globale Z.
Sistemul local de coordonate al barei se poate inversa. Existã posibilitatea ca axa
localã x sã arate dinspre capãtul i înspre capãtul j, sau invers. Mai existã posibilitatea
setãrii automate, caz în care programul alege direcþia axelor x locale ale barelor
selectate pe baza coordonatelor capetelor de barã.
138 AxisVM 9 r2
Unghi de referinþã Cu definirea unghiului de referinþã se simplificã rotirea profilelor. Referinþa localã
definitã automat (inclusiv bara) se poate roti în jurul axei longitudinale cu unghiul β .
Dacã elementul are direcþia globalã Z se poate regla unghiul cu direcþia localã X în
celãlalte cazuri cu direcþia localã Z.
$ Elementele de barã apar cu culoarea albastrã pe ecran.
Articulaþii Definirea articulaþiilor la capetele barelor în sistemul local de coordonate. Implicit,

capetele barelor sunt prinse rigid în nodurile structurii. Dacã utilizatorul doreºte o altã
prindere decât cea implicitã, trebuie sã selecteze barele cu aceeaºi prindere de capãt.
Definirea prinderii se face cu butoane de alegere.
Legãturã rigidã: bara este conectat rigid în nod conform componentelor de deplasare
Legãturã articulatã: deplasarea libera conform componentei
Legãturã semirigidã: bara este prinsã elastic în nod
˜ Legãturã plasticã: pe capãtul barei poate sa apara valoarea momentului plastic calculat
pe baza caracteristicilor sectionale ºi materiale.
Cele ºase coduri corespund pentru solicitãrile dupã axele x, y, z locale.
Legãturile de barã curent utilizate se pot alege dintr-o listã de selecþie ºi se pot ataºa
barelor.
Tipul legãturii Simbol

Articulaþie în jurul axei z
nu preia moment încovoietor Mz.
Articulaþie în jurul axei y
nu preia moment încovoietor My.
Articulaþie în jurul axelor y ºi z

nu preia moment încovoietor My Mz.
Articulaþie sfericã
nu preia moment Tx, My, Mz articulaþie în jurul
axelor x, y, z.
Reazem cu role în lungul axei y
nu preia forþã tãietoare Vy.
Reazem cu role în lungul axei z
nu preia forþã tãietoare Vz.
F Dacã o barã se defineºte cu articulaþii sferice la ambele capete, va avea miºcare

liberã de corp rigid, care nu este permisã (rotire în jurul axei x locale). În asemenea
situaþii, la un capãt al barei trebuie blocatã rotirea articulaþiei sferice în jurul axei x.
ex.: punct start punct final
Legãturã Definirea rigiditãþilor la rotire ale capetelor de barã.

semirigidã În cazul legãturilor articulate semirigide, în primul pas se definesc codul legãturii, dupã
care se asociazã rigiditãþile la încovoiere referitoare la axele y ºi z.
Pentru legãturi semirigide se selecteazã optiunea legãtura semirigidã dupã care se
defineºte rigiditãþile de rotire dupã axele y ºi z.
Se dau rigiditãþile unui arc liniar elastic în raport cu axele locale y ºi z care modeleazã
o legãturã caracterizatã cu moment-rotire. În cazul unei relaþii neliniare moment- rotire
se dã de regulã rigiditatea iniþialã.
legãturã: model:
Diagrama moment-rotire:
F Condiþiile de utilizare sunt detaliate în Eurocode 3.
Moment limitã Capetelor de barã încastrate sau semirigide se pot defini ºi momente limitã prin care se
poate limita valoarea momentului încovoietor preluat de articulaþie.
F Parametrul referitor la moment limitã are efect numai în contextul unei analize
statice neliniare.
Articulaþie plasticã Definirea rigiditãþiilor de la capãtul barelor:

Pentru legãturi semirigide se selecteazã opþiunea legãturã plasticã. În câmpul
momentului plastic se va afiºa valoarea acestuia (nu se poate edita). În cazul în care
sunt selectate mai multe elemente cu caracteristici identice în câmpul momentului
plastic ne se va afiºa nici o valoare dar articulaþiile plastice vor fi definite.
F Articulaþia plasticã se poate definii numai pentru elementele din oþel.
$ Prezenþa articulaþiilor este marcatã de program cu un cerc albastru.

Legãtura semirigidã de barã este marcatã cu o cruce albastrã în interiorul unui cerc
albastru.
Articulaþia sfericã este marcatã cu un cerc roºu.
Articulatia plasticã este marcatã cu un cerc plin.
Bare sunt reprezentate cu culoarea albastru deschis.
140 AxisVM 9 r2
Nervura
materiale
secþiuni
Definire unghi de rferinþã
Pentru modelarea nervurilor se poate utiliza o barã spaþialã cu trei noduri, cu axa
dreaptã ºi secþiune constantã sau variabila. Elementul nervurã se poate defini ca barã
individualã sau ataºat la un element finit de suprafaþã. Nervurile se pot ataºa centric sau
excentric la elementele de suprafaþã.
Definire La se selecteazã liniile la care sunt ataºate elemente de nervurã.
Material secþiune ºi Definirea caracteristicilor se face identic cu elementul zãbrea
axa localã x
Material Materialul nervurii poate sã fie diferit de materialul elementului plan la care este ataºat.
Secþiune Secþiunea nervurii se ia ca în figurile de mai jos . Conform acestora se dau ºi
caracteristicile secþionale ale nervurii.
Referinþã Nervura are sistemul local de coor-donate Punct de referinþã

care se poate fixa cu punct de referinþã
sau automat: axa x localã este axa
nervurii, iar axa z localã este paralelã cu
bisectoarea axelor locale z ale elementelor
finite plane.
Dacã într-o muchie sunt conectate mai multe elemente plane ºi la definire sunt
selectate una sau douã muchii, referinþa automatã este stabilitã pe baza sistemelor
locale ale elementelor plane.
Punct de referinþã
Unghi de referinþã Cu definire unghiului de referinþã nervura se poate roti cu unghiul β. Dacã elementul
are direcþia globalã Z se poate regla unghiul cu direcþia localã X în celãlalte cazuri cu
direcþia localã Z.
Definirea Pentru nervuri se pot definii articulaþii la capete. Implicit nervurile sunt prinse rigid în
erticulaþiilor noduri. Definirea articulaþiilor se face ca ºi la bare.
Excentricitate Excentricitatea se înþelege în direcþia axei z locale. Semnul ei este pozitiv dacã
suprafaþa medianã a plãcii este la z local al plãcii pozitiv ºi negativ în caz invers.
unde:
exc = distanþa de la centrul de greutate al secþiunii nervurii pânã la planul median al
elementului de suprafaþã, luatã cu semnul corespunzãtor.
F În cazul plãcilor, excentricitatea nervurii modificã numai momentul de inerþie la
încovoiere al nervurii conform formulei:
I *y = I y + A * exc 2
În cazul învelitoarelor nervura este legatã excentric de acestea, rezultând astfel
solicitãri axiale în ambele elemente.
$ Elementele de nervurã definite sunt reprezentate cu culoarea albastru închis.

Modificare Daca elementele de linie selectate sunt de acelaºi tip se activeazã opþiunea de
modificare. Proprietãþiile elementelor se pot modifica dacã sunt activate cu butonul
proprietãþii.
Dacã o proprietatea elementelor selectate diferã atunci câmpul proprietãþii rãmâne
necompletat. Proprietatea definitã va fi valabilã pentru toate elementele selectate.
Preluare>> Se poate prelua proprietatea elementelor deja definite. Dupã apasarea butonului
fereastra de dialog se închide ºi se clicheaza pe elementul de la care se doreºte
preluarea proprietãþiilor.
Programul preia numai proprietãþiile activate în fereastra de dialog.
4.9.8. Elemente de suprafaþã

Modelarea Pentru modelarea suprafeþelor se pot utiliza elemente finite plane izoparametrice cu
suprafeþelor ºase, opt sau nouã noduri. Cu aceste elemente finite se pot modela ºaibe, plãci subþiri
ºi învelitoare în domeniul deplasãrilor mici.
Grosimea elementelor trebuie sã fie mai micã decât o zecime din deschiderea mai
micã a plãcii, iar sãgeata (w) sã nu fie mai mare decât 20% din grosimea plãcii sau a
învelitoarei.
Punct de referinþã Punct de referinþã
Suprafeþele ºi feþele curbe se pot aproxima cu suprafeþe plane, ceea ce nu conduce la

rezultate satisfãcãtoare în toate cazurile.
Elementele trebuie sã fie triunghiuri sau patrulatere convexe cu raportul laturilor nu
1 1
mai mare decât ºi raportul grosime lungime nu mai mic decât .
5 100
142 AxisVM 9 r2
ªaibã
Selectare tip
element de
suprafaþã
Selectare
referinþã din Selectare
desen referinþã din listã
Selectare punct
de referinþã din
listã
Elementele de ºaibã se pot utiliza la probleme de stare planã de tensiune

( σ zz = σ xz = σ yz = 0, ε xz = ε yz = 0 , ε zz ≠ 0 ), sau la stare planã de deformaþie
( ε zz = ε xz = ε yz = 0 , σ xz = σ yz = 0, σ zz ≠ 0 ).
F ªaiba se poate încãrca numai în planul ei. Încãrcãri cu altã direcþie decât aceasta
nu pot fi preluate de element.
Rezultã eforturi nx, ny, nxy [kN/m] din care se determinã eforturile principale n1, n2 ºi
direcþia lor αn.
La definirea elementelor de ºaibã se precizeazã urmãtoarele date:
Stare planã de tensiune/ stare planã de deformaþie
Material
Grosime
Punct/vector/axã/plan de referinþã pentru axa localã x
Punct de referinþã pentru axa localã z
Clicând pe acest buton apare fereastra de dialog Cãutare în biblioteca de materiale,
de unde se pot încãrca materiale noi pentru model.
Axa locala x si z al elementului se pot defini cu elementele de referinta descrise in
capitolul 4.9.19 Referinþe sau se poate opta pentru referinte automate.
$ Punctul central al elementelor de ºaibã este marcat cu culoarea albastrã.
Placã
Selectare tip
element de
suprafaþã
Selectare
Selectare referinþã din
referinþã din listã
desen
Selectare punct
de referinþã din
listã
În cazul elementelor finite tip Lagrange cu ºase noduri sau a elementelor tip Heterosis
cu nouã noduri, conform teoriei Mindlin-Reissner, la calculul deplasãrilor se va þine
cont de efectul forþelor tãietoare. In acest fel elementul se poate folosii pentru
modelarea placilor grosi si subtiri.
F Elementul de placã se poate încãrca numai perpendicular pe planul lui. În cazul
unei încãrcãri cu altã direcþie decât aceasta, elementul nu va prelua încãrcarea.
Rezultã momentele mx, my, mxy [kNm/m], forþe tãietoare vx, vy din secþiuni
perpendiculare pe planul elementului, se determinã momentele principale
m1, m2 unghiul, αm ºi rezultanta qR a forþelor tãietoare.
La definire se precizeazã:
Material
Grosime
Clicând pe acest buton apare fereastra de dialog Cãutare în biblioteca de materiale.
Axa locala x ºi z al elementului se pot defini cu elementele de referinþã descrise în

$ Punctul central al elementelor de placã se marcheazã cu culoarea roºie.
Învelitoare Selectare tip
element de
suprafaþã
Selectare
referinþã din
Selectare listã
referinþã din
desen
Selectare punct
de referinþã din
listã
Elementul de învelitoare se obþine din cuplarea elementului de ºaibã ºi placã. În cazul

învelitoarelor efectul de ºaibã ºi placã se considerã independent.
F Elementul se poate încãrca în planul lui ºi perpendicular pe planul lui.
Se obþin eforturi de ºaibã ºi placã conform explicaþiilor de la elemente finite de ªaibã
ºi Placã.
La definire elementelor de învelitoare se dau urmatoarele date:
Material
Grosime
Clicând pe acest buton apare fereastra de dialog Cãutare în biblioteca de materiale.
Axa locala x ºi z al elementului se pot defini cu elementele de referinþã descrise în

$ Punctul central al elementelor de placã este marcat cu culoarea verde.

Modificare In cazul in care sunt selectate elemente de acelasi tip in fereastra de dialog se pot
modifica proprietatiile comune. Se pot modifica proprietatiile numai daca este activat
butonul proprietatii.
Daca elementele un sunt de acelasi tip se va activa optiunea de modificare.
Preluare>> Funcþia este identicã cu cel de la elementele de linie (4.9.7).

144 AxisVM 9 r2
4.9.9. Reazem nodal

Reazem nodal Elementul de reazem este alcãtuit din arcuri cu un capãt legat de un punct fix, iar cu
celãlalt de nodul care este rezemat. În sistemul lor local de coordonate, arcurile au
rigiditãþi la deplasare ºi rotire.
Pentru reazemele nodale ºi liniare definite parametric se pot definii ºi stâlpi care în
analiza de strãpungere sunt consideraþi ca ºi date de intrare (de exemplu: rezemarea
planºeelor intermediare). Stâlpii ºi pereþii folosiþi la modelare sunt vizualizaþi.
Activ numai la compresiune
Activ numai la întindere
Direcþia rezemãrii poate sã fie:

globalã
datã de referinþã
relativã la barã sau nervurã
relativã la muchie
F Valoarea implicitã a rigiditãþii reazemelor este de 1.000E+10 [kN/m],

[kNm/rad][reazem fix].
Globalã Reazeme paralele cu sistemul global de

coordonate.
Se selecteazã nodurile pentru care rezemarea
este identicã, dupã care se completeazã valorile
rigiditãþilor în fereastra funcþiei.
Trebuie precizate rigiditãþile pentru translaþii
(Rx, Ry, Rz) ºi la rotiri (Rxx, Ryy, Rzz).
F Pentru un nod se poate defini un singur reazem global. Pentru punctele centrale ale
liniilor de margine la elemente de suprafaþã nu se pot defini reazeme nodale.
Dupã referinþã Reazem definit cu un punct de referinþã sau

vector de referinþã.
La un nod se pot ataºa mai multe reazeme.
Dupã selectarea nodului, se precizeazã
rigiditatea la translaþie Rx, ºi la rotire Rxx.
Direcþia resortului este definitã de nodul elementului ºi punctul de referinþã sau

vectorul de referinþã, dupã cum urmeazã:
Vector de referinþã
În cazul în care la un punct de referinþã În cazul în care la un vector de referinþã

sunt ataºate mai multe reazeme, toate vor sunt ataºate mai multe reazeme, toate vor
arãta în direcþia acestuia. fi paralele cu acesta.
Relativã la Reazeme definite în direcþia sistemului
barã/nervurã local de coordonate al barelor sau
nervurilor.
Se selecteazã barele ºi nervurile pentru
care rezemarea este identicã, dupã care se
completeazã valorile rigiditãþilor în
fereastra funcþiei.
Rigiditãþile trebuie date pentru translaþii (Rx, Ry, Rz) ºi la rotiri

(Rxx, Ryy, Rzz).
Relativã la muchie Reazeme nodale cu direcþia x, y, z relativã la muchia elementelor,
unde:
x = axa definitã de muchia elementului
y = axa perpendicularã pe x orientatã în interiorul elementului,
z = axa perpendicularã pe planul elementului, cu sensul în semispaþiul în care se
aflã punctul de referinþã al elementului.
Se selecteazã barele ºi nervurile pentru care rezemarea este identicã dupã care se
completeazã valorile rigiditãþilor în fereastra funcþiei. Dacã în muchie sunt conectate
douã elemente de suprafaþã, axa z va fi perpendicularã pe bisectoarea unghiului închis
de elemente, iar axa y va fi perpendicularã pe aceasta ºi axa x.
Dacã în muchie sunt conectate mai multe
elemente de suprafaþã, la definirea reazemului
se pot selecta una sau douã elemente de
suprafaþã cu care programul fixeazã direcþia
reazemului pe baza celor descrise mai sus.
Rigiditãþile trebuie date pentru translaþii
Comportare În cazul unei comportãri neliniare se poate alege pentru fiecare componentã de
neliniarã deplasare: o rigiditate activã la compresiune sau la întindere ºi pentru o comportare
neliniarã.
F Parametrii de mai sus sunt luaþi în considerare numai la calcul static neliniar, în
cazul analizelor static liniar, modalã I/II ºi stabilitate reazemele se iau în calcul cu
rigiditãþile lor iniþiale.
$ Reazemele definite sunt reprezentate cu trei linii pe directia sistemului global de

coordonate cu culoarea maro
146 AxisVM 9 r2
Calcul reazem nodal Cãutare în biblioteca de

materiale
Cãutare în biblioteca
de secþiuni
Încastrare/articulaþie
partea de sus
Încastrare/articulaþie
partea de jos
Pentru reazemele definite parametric se pot defini stâlpul inferior ºi superior cu care se
poate efectua analiza de strãpungere (exemplu: modelarea rezemãrii unei plãci
intermediare). Stâlpii folosiþi la modelarea reazemelor sunt vizualizate pe
reprezentarea randatã ºi cu mausul este posibil identificarea lor.
Clicând pe butonul Calcule... programul determinã rigiditãþile reazemelor la deplasare
ºi rotire. Datele necesare pentru acest calcul sunt urmatoarele: materialul, secþiunea,
lungimea barei ºi prinderile stâlpului.
Modificare În cazul în care sunt selectate elemente de acelaºi tip în fereastra de dialog se pot
modifica proprietãþiile comune. Se pot modifica proprietãþiile numai dacã este activat
butonul proprietãþii.
Dacã elementele un sunt de acelaºi tip se va activa opþiunea de modificare.
Preluare>> Funcþia este identicã cu cel de la elementele de linie (4.9.7).
4.9.10. Reazem liniar
Direcþia rezemãrii poate sã fie:

globalã
relativã la barã
relativã la muchie
Asigurã rezemarea continuã a elementelor barã, nervurã sau a muchiei elementelor de

suprafaþã. Cu rezemarea continuã se poate asigura o rezemare pe mediu elastic de tip
Winkler.
Se selecteazã elementele de suprafaþã, barele ºi nervurile pentru care rezemarea este
identicã, dupã care se completeazã valorile rigiditãþilor în fereastra funcþiei.
F Valoarea implicitã a rigiditãþilor este de 1.000E+07 [kN/m/m], [kNm/rad/m].
Globalã Reazeme paralele cu sistemul global de referinþe. Punct de referinþã
Rigiditãþile trebuie definite la translaþii (Rx, Ry,
Rz) ºi la rotiri (Rxx, Ryy, Rzz).
Relativã la Rezemarea barelor ºi nervurilor paralel cu
barã/nervurã sistemul lor local de coordonate.
Cu rezemarea continuã se poate asigura o
rezemare pe mediu elastic de tip Winkler.
Rezemarea elasticã se comportã identic pentru
întindere/compresiune ºi este constantã în
interiorul elementului.
Comportare În cazul comportãrii neliniare pentru fiecare componentã se poate seta ca caracteristica
neliniarã de forþa deplasare sã fie cu rigiditate de compresiune sau intindere ºi forþa limitã.
F Barele ºi nervurile rezemate pe pat elastic trebuie împãrþite în cel puþin patru
segmente în toate cazurile.
La definirea reazemului liniar programul verificã relaþia de mai jos ºi comunicã
împãrþirea corespunzãtoare.
1  4E I 4E x I y 
L ≤ lk = min  4 x z 4
,  , unde L este lungimea barei.
2  R y Rz 
F În cazul barelor pe mediu elastic, solicitãrile din câmp sunt calculate din solicitãrile
de la capetele barelor, cu metoda interpolãrii lineare (un alt motiv, care impune
necesitatea unei segmentãri suficient de dese).
Relativã la muchie Reazem la muchia cu direcþia x, y, z relativ la muchia elementelor,

unde:
x = axa definitã de muchia elementului
y = axa perpendicularã pe x care aratã în interiorul elementului,
z = axa perpendicularã pe planul elementului care aratã în semispaþiul în care se
aflã punctul de referinþã al elementului.
Dacã în muchie sunt conectate douã elemente de suprafaþã, axa z va fi perpendicularã
pe bisectoarea unghiului închis de elemente iar axa y va fi perpendicularã pe aceasta ºi
axa x.
Dacã în muchie sunt conectate mai multe elemente Punct de referinþã
de suprafaþã la definirea reazemului se pot selecta

una sau douã elemente de suprafaþã cu care
programul fixeazã direcþia reazemului pe baza
celor descrise mai sus.
Rigiditãþile trebuie definite pentru translaþii
Rigiditatea reazemului liniar este constantã în interiorul muchiei elementului.

neliniarã deplasare: o rigiditate activã la compresiune sau la întindere sau pentru o comportare
neliniara.
148 AxisVM 9 r2
Calcul reazem liniar

local
Clicând pe butonul Calcule... programul determinã rigiditãþile reazemelor la deplasare

ºi rotire. Datele necesare pentru acest calcul sunt urmatoarele: materialul, secþiunea,
lungimea barei ºi prinderile peretelui.
4.9.11. Reazem de suprafaþã
Rezemarea elementului de suprafaþã în direcþia sistemului local de coordonate al

acestuia.
Cu rezemarea se poate asigura o rezemare pe mediu elastic de tip Winkler pentru care
trebuie date rigiditãþile [kN/m/m2] pentru deplasãri (Rx, Ry, Rz). Rezemarea elasticã
se comportã identic pentru întindere/compresiune ºi este constantã în interiorul
elementului de suprafaþã.
F Valoarea implicitã a rigiditãþilor de rezemare este de 1.000E+04 [kN/m/m2].
neliniarã deplasare: o rigiditate activã la compresiune sau la întindere sau pentru o comportare
neliniara.
4.9.12. Articulaþie pe muchie

Articulaþiile pe muchie se pot defini între douã domenii sau între nervurã ºi marginea
domeniului. Pentru definire se selecteazã muchia ºi domeniul. În fereastra de dialog se
pot definii rigiditãþiile în sistemul local de cordonate relativ la muchie.
4.9.13. Corp rigid

Cu corpurile rigide este posibilã modelarea unor pãrþi dintr-o structurã, care au
rigiditatea mult mai mare decât restul elementelor. De exemplu: legãturi excentrice de
bare, legãturi dintre bare ºi ºaibe.
Corpul rigid este indeformabil, dar se deplaseazã cu structura ºi transmite deplasãrile
ºi eforturile la elementele vecine.
Modelare legãturã ºaibã-barã: Legãturã excentricã de bare:
Definire Definirea unui corp rigid nou se face prin marcarea liniilor care formeazã. Liniile
selectate care formeazã un grup de linie independentã, va fi considerat ca ºi un corp
rigid independent.
Dacã la modificarea corpurilor rigide sunt selectate linii care unesc aceste corpuri,
rezultã unirea lor într-un singur corp rigid.
Dacã la modificarea corpurilor rigide liniile selectate nu formeazã o reþea de linii
continuã, rezultã fragmentarea lor în mai multe corpuri rigide.
F În procesul de definire a elementelor finite este interzis ca toate nodurile/muchiile
unui element finit sã fie legate la acelaºi corp rigid. Un nod al unui corp rigid are
întotdeauna ºase grade de libertate care nu pot fi legate.
$ Corpurile rigide apar pe ecran cu linie neagrã îngroºatã.
150 AxisVM 9 r2
4.9.14. Diafragmã
Cu utilizarea diafragmelor se poate simplifica modelul. Elementul de diafragmã este
un corp rigid special care nu se deformeazã în planul lui. Cu utilizarea a acestui
element se reduce volumul de calcul ceea ce prezintã un avantaj la modele mari. Cu
elementul de diafragmã se pot modela planºee rigide în planul lor
Definirea La executarea funcþiei se selecteazã liniile care fac parte din diafragmã. Dintre liniile
diafragmei selectate care formeazã o reþea continuã vor forma câte o diafragmã.
$ Diafragmele sunt reprezentate cu linie punctatã groasã de culoarea grii.
La modificarea sau definirea diafragmelor noi, prin selectarea liniilor care unesc
corpuri diferite acestea vor forma un singur corp.
La modificarea unei diafragme daca liniile modificate nu formeaza o retea continua,
diafragma modificata se va descompune in mai multe diafragme individuale.
Dupã definire trebuie specificat în ce plan lucreazã
diafragma. În acest plan poziþia punctelor faþã de celelalte
punte ale diafragmei nu se schimbã.
4.9.15. Elementul de arc (resort)

Element cu comportare neliniarã, cu care se pot lega douã noduri din structurã.
Elementul arc dispune de sistemul lui local de coordonate. În acest sistem local de
coordonate se dau rigiditãþile arcului la translaþii (Kx, Ky, Kz) ºi la rotiri
(Kxx, Kyy, Kzz).
Direcþia sistemului local de coordonate poate sã fie:
globalã
definitã cu ajutorul geometriei
datã de referinþe
relativã la element finit
definitã relativ la nod
La fiecare componentã a rigiditãþii se
poate asocia o forþã limitã.
Componenta arcului nu poate prelua forþã
mai mare decât aceastã componentã.
F Forþa limitã se ia în considerare numai în cazul analizei neliniare.

În analizele staticã liniarã I, analizã modalã de ordinul I ºi II ºi stabilitate,
rigiditatea elementelor de arc este luatã în considerare cu valoarea ei iniþialã ºi
rãmâne constantã în timpul analizei.
4.9.16. Elementul de contact
Cu acest element se poate modela contactul între douã elemente. Modul de lucru al
elementului contact poate sã fie activ sau inactiv. În modul de lucru activ, rigiditatea
lui este mai mare cu multe ordine de mãrime decât în modul inactiv. Datoritã faptului
cã în modul inactiv rigiditatea elementului nu este zero, elementul contact lucreazã cu
o oarecare aproximare.
152 AxisVM 9 r2
Cu utilizarea acestui element se pãstreazã forma de bandã a matricii de rigiditate a

structurii, iar în cadrul modelului este posibilã utilizarea unui numãr nelimitat de
elemente de contact.
Elementul de contact este un element puternic neliniar (o schimbare micã de deplasare

produce un efort foarte mare), fapt care dã dificultãþi în a asigura convergenþa metodei
de iterare Newton-Raphson, sensibilã pentru schimbãri bruºte ale rigiditãþii.
Determinarea unei rigiditãþi optimale este o problemã dificilã. Din aceastã cauzã, dacã
este posibil, rigiditatea activã a elementului de contact nu trebuie sã fie constantã.
Dacã convergenþa procesului de iterare întâmpinã dificultãþi, existã posibilitatea de a
reduce schimbãrile rapoartelor de rigiditate, care reduc neliniaritatea indusã a
elementului de contact.
Modul activ poate sã aparã pentru întindere (ex. un ºurub întins de la o prindere) sau
pentru compresiune (ex. contactul a douã table).
Definirea
elementului de Elementul contact se poate defini între douã noduri.
contact
Definirea axiei locale x se face identic elementelor de bare.
Valoarea implicitã a rigiditãþii active este de 1E+08 kN/m. Valoarea rigiditãþii
inactive este de 1E-02 kN/m. În majoritatea cazurilor, aceste valori s-au dovedit
satisfãcãtoare, dar se pot schimba dupã preferinþele utilizatorului.
Pentru elementul contact se poate da o fantã iniþialã (o distanþã ≥0), care rezultã din
geometria nodului (optiunea Prin geometrie).. Când se închide fanta, elementul devine
activ, altfel fiind inactiv.
Adaptarea rigiditãþilor active: Acest proces este controlat de program cu respectarea
valorii de pãtrundere.
Dacã pãtrunderea este mai micã decât valoarea minimã, atunci rigiditatea
contactului se poate micºora. Valoarea implicitã este de 1E-05.
Dacã pãtrunderea este mai mare decât valoarea maximã, atunci rigiditatea
contactului (pentru a pãstra precizia calculelor) se majoreazã. Valoarea implicitã este
de 1E-05. Dacã pãtrunderea este între valorile minime ºi maxime, rigiditatea
elementului de contact nu se schimbã.
Adaptarea rigiditãþii active se face numai în limitele admise de raportul de adaptare.
Rigiditatea activã poate sã ia valori înmulþite sau împãrþite cu acest raport. Valoarea
raportului de adaptare poate sã fie 10, 100 sau 1000. Valoarea implicitã este 100.
F În analiza staticã I, modalã I/II ºi stabilitate, rigiditatea elementului de contact se ia
în funcþie de mãrimea iniþialã a fantei. Dacã fanta iniþialã este zero, elementul
contact va participa în analiza respectivã cu rigiditatea activã, dacã nu, cu
rigiditatea inactivã. Acest contact este echivalent cu un element de arc care are
rigiditatea definitã conform elementului de contact.
4.9.17. Element de legãturã
Elementele de legãturã modeleazã legãtura între douã noduri sau douã linii
concentrând proprietãþile de rigiditate în interfaþa dintre ele (legãturã de transmitere
efort ºi deplasare). Poziþia acestei interfeþe în cadrul elementului de legãturã trebuie
definitã în momentul definirii elementului. Elementele de legãturã au ºase componente
de rigiditate, care pot fi ºi cu caracter neliniar.
Element de legãturã nod-nod
Element de legãturã între douã noduri cu interfaþã definitã. Poziþia interfeþei în cadrul
elementului este arbitrarã. Prin definirea componentelor de rigiditate ale legãturii dupã
sistemul de coordonate global, transmiterea de efort ºi rotire între cele douã noduri
devine reglabilã. Se mai poate defini ºi comportare neliniarã pentru toate
componentele.
De obicei se aplicã la: legãturi panã-riglã, legãtura între barele unor grinzi cu zãbrele,
la legãtura barelor contravântuirilor în cruce, la realizarea transmiterii corecte nod-
nod.
Exemplu: legãturã panã-riglã (vezi exemplul Steelframe.axs în directorul Exemple).
Sã presupunem axa globalã Z verticalã, deasemenea fiind paralelã cu axa localã z. Fie
rigla un profil IPE-400 în planul XZ, iar pana un profil I-200. Dorim transmiterea
eforturilor de pe panã pe riglã, dar nu ºi a momentelor încovoietoare.
154 AxisVM 9 r2
Cele douã elemente sunt modelate cu axele lor. Elementul de legãturã trebuie introdus
între cele douã axe, în intersecþia aparentã a axelor. În acest caz elementul de legãturã
trebuie asociat unei linii a cãrui lungime este egalã cu distanþa dintre axe, adicã 30 cm
(40/2+20/2). Punctul de origine al elementului de legãturã sã-l considerãm cel de pe
riglã. Interfaþa trebuie aºezatã întotdeauna în punctul efectiv de tangenþã al celor douã
elemente liniare (panã-riglã). În cazul de faþã interfaþa se aºeazã la 20 cm (40/2) de la
punctul de origine al elementului de legãturã, deci poziþia lui va fi 20/30 = 0.6666.
Dacã se presupune încastrare rigidã la deplasare, putem da valoarea 1E10 rigiditãþii la
deplasare, iar la rotire valori nule. Panele nefiind legate altfel, pentru evitarea rotirii de
corp rigid în jurul axei locale x trebuie sã fie KYY= 0.001 sau o valoare la fel de micã.
Comportare În cazul unei comportãri neliniare se poate alege pentru fiecare componentã o
neliniarã caracteristicã efort-deplasare.
Element de legãturã linie-linie
Element de legãturã alcãtuit din ºase noduri care leagã elemente tip nervurã sau
muchiile ale elementelor de suprafaþã Poziþia interfeþei în cadrul elementului poate fi
aleasã arbitrar. Transmiterea eforturilor ºi a deplasãrilor între douã elemente de
nervurã (sau legaturã între douã elemente finite de suprafaþã sau legaturã între un
element finit plan ºi o nervurã) se face prin definirea corespunzãtoare a componentelor
rigiditãþilor elementului de legãturã. Axa localã x este definitã de linia interfeþei, iar
axa localã z este perpendicularã pe planul interfeþei. Axa localã y se considerã dupã
regula mâinii drepte cunoscând celelalte douã axe deja. Componentele de rigiditate la
rotire de obicei se iau cu valoarea zero. Se mai poate defini ºi comportare neliniarã
pentru toate componentele.
De obicei se aplicã la: legãturã placã-perete, interfaþa legãturii între diferitele

materiale ale grinzilor compuse, grinzilor parþial compuse sau celor necompuse,
legãturã semirigidã nervurã-placã sau la modelarea barelor suprapuse.
Exemplu: legãturã placã-perete articulatã.
Sã presupunem axa globalã Z verticalã, peretele paralel cu planul YZ, placa paralelã
cu planul XY ºi cã modelarea peretelui s-a fãcut cu elemente tip învelitoare. Fie
grosimea plãcii egalã cu 15 cm. Dorim transmiterea eforturilor de pe placã pe perete,
dar nu ºi a momentelor încovoietoare.
Cele douã elemente sunt modelate cu planele lor mediane. În acest caz peretele trebuie
luat doar pânã la cota inferioarã a plãcii, iar elementele de legãturã trebuie incluse între
cele douã suprafeþe, adicã între muchia peretelui ºi marginea plãcii. În cazul de faþã
elementele de legãturã se vor afla în planul vertical al peretelui.
Distanþa dintre muchii este de 7.5 cm (15/2). Punctul de origine al elementului sã-l
considerãm nodurile aflate pe muchia peretelui, ºi interfaþa dintre elemente (linia de
tangenþã efectivã placã-perete) se aflã la cota inferioarã a plãcii, adicã la distanþa de 0
cm de origine. Astfel poziþia interfeþei va fi 0/7.5 = 0. Dacã se presupune încastrare
rigidã la deplasare, putem da valoarea 1E+10 rigiditãþii la deplasare, iar la rotire valori
nule.
neliniarã rigiditate o caracteristicã efort-deplasare..
Etapele definirii elementului de legãturã linie-linie sunt urmãtoarele:

1. Se definesc domeniile
(Vezi... 4.9.4 Domeniu) ºi se unesc cu linii
nodurile adiacente. Pe laturile opuse al
domeniilor trebuie sã fie acelaºi numãr de
puncte.
2. Se selecteazã dreptunghiul dintre cele douã

domenii.
3. Se definesc punctele de origine pentru

elementul de legãturã (dacã nu sunt selectate
puncte elementul de legãturã se va defini între
cele douã muchii la mijloc).
4. Se definesc rigiditãþile (se va crea elementul de

legãturã).
5. Se genereazã automat reþeaua de elemente

finite
(Vezi... 4.11.1.2 Generare reþe).
6. Odatã cu generarea reþelei sunt împãrþite ºi

elementele de legãturã.
156 AxisVM 9 r2
4.9.18. Grade de libertate nodale

Nodurile nu sunt elemente separate, dar din punctul de vedere al grupãrii intrã în
aceastã categorie.
Prin gradul de libertate al unui nod se înþelege posibilitatea de a fi deplasat într-o
direcþie. Fiecare nod are ºase grade de libertate nodale: translaþii
eX, eY, eZ ºi rotiri θX, θY, θZ pe direcþia axelor globale.
În timpul analizelor se genereazã ecuaþiile pentru fiecare grad de libertate liber. Acest
fapt asigurã un randament deosebit în capacitatea de calcul ºi în timpul de analizã.
Pentru structurile cele mai des folosite, gradele de libertate nodale se pot alege dintr-o
listã de selecþie.
Tipuri de modele:
grindã cu zãbrele planã
grindã cu zãbrele spaþialã
cadru plan
reþea de grinzi
ºaibã
placã
Definire Definirea gradelor de libertate pentru elementele selectate.
Suprascriere, Unire
Se selecteazã gradele de libertate care se modificã ºi cu butoanele Fix/Liber se seteazã

valorile.
Modul definirii Suprascriere
Shimbã gradele de libertate definite cu noile grade de libertate definite de utilizator.
Unire
Combinã gradele de libertate existente ale nodurilor cu cele noi în felul urmãtor:
deplasarea nodului pe direcþia datã este permisã dacã sunt permise în cele douã
coduri iar în caz contrar nu sunt permise. Aceastã opþiune se poate defini la modelul
cu plan de simetrie.
Exemplu eX eY eZ θX θY θZ
Cod existent: liber blocat liber blocat liber blocat
Cod nou: liber liber liber blocat blocat blocat
Cod final: liber blocat liber blocat blocat blocat
Fiecare nod are un cod cu ºase simboluri pentru deplasãrile eX, eY, eZ ºi rotirile θX,
θY, θZ dupã axele globale.
F Implicit toate nodurile sunt libere ºi se pot modifica dupã preferinþã. Pe direcþiile
blocate, componentele încãrcãrilor ºi ale maselor nu sunt luate în considerare.
Suma încãrcãrilor care acþioneazã pe direcþia gradelor de libertate blocate sunt
afiºate în tabelul cu încãrcãrile neechilibrate.
$ Nodurile care au grade de libertate blocate pe o direcþie din cele ºase, apar cu culoarea
albastru deschis
Tabelul gradelor de libertate nodale predefinite:

Legendã: deplasare liberã, rotire liberã în jurul axei.
Grad de libertate Figura Grad de Figura
libertate
Grinzi cu zãbrele
Grindã cu zãbrele în Grindã cu
planul X-Y zãbrele în
planul X-Z
Grindã cu zãbrele în Grindã cu

planul Y-Z zãbrele spaþialã
Structuri în cadre
Cadru în planul Cadru în planul
X-Y X-Z
Cadru în planul
Y-Z
Reþele de grinzi
Reþea de grinzi în Reþea de grinzi
planul X-Y în planul X-Z
Reþea de grinzi în
planul Y-Z
ªaibe
ªaibã în planul ªaibã în planul
X-Y X-Z
ªaibã în planul
Y-Z
Placã planã
Placã în planul Placã în planul
X-Y X-Z
Placã în planul
Y-Z
Simetrii
Plan de simetrie Plan de simetrie
X-Y X-Z
Plan de simetrie
Y-Z
Preluare>> Se pot prelua gradelede libertate nodale deja definite.

158 AxisVM 9 r2
4.9.19. Referinþe
Definirea referinþelor pentru fixarea sistemelor locale de coordonate pentru elementele

finite.
Referinþele pot fi puncte, vectori, axe ºi planuri.
Poziþia elementelor finite în spaþiu, orientarea, precum ºi alte caracteristici
(caracteristici secþionale, solicitãri ºi direcþii de armare) sunt date în raport cu sistemul
local de coordonate.
La elementele de suprafaþã, momentele mx, my, mxy, solicitãrile de ºaibã vxz, vyz ºi
nx, ny, nxy, iar la bare solicitãrile secþionale Nx, Vy, Vz, ºi momentele încovoietoare
Tx, M y, Mz , sunt date în aceste sisteme locale de referinþã.
Sistemul local de coordonate al elementelor finite se poate defini cu ajutorul
referinþelor.
Modificare rapidã: Clicând pe simbolul grafic al referinþei apare tabelul cu referinþe.
Dacã sunt selectate mai multe referinþe tabelul va conþine datele tuturor referinþelor
selectate. Definirea vectorului ºi a axului de referinþã se face cu douã puncte. Planul de
referinþã se defineºte cu trei puncte. Dupã închiderea tabelului programul
normalizeazã axa de referinþã ºi vectorul de referinþã.
$ Coordonatele locale sunt afiºate cu urmãtoarele culori pe ecran: x = roºu,
y = galben, z = verde.
Definirea ºi utilizarea referinþelor sunt prezentate mai jos:
Referinþe automate Referinþã automatã la elemente tip zãbrea sau barã:

Optând pentru referinþã automatã programul asociazã elementelor tip zãbrea sau barã
un vector de referinþã dupã urmãtoarele criterii: Dacã axa localã x a zãbrelei sau barei
este paralelã cu axa globalã Z, atunci vectorul de referinþã va avea direcþia axei globale
X. În toate celelalte cazuri vectorul va avea direcþia axei globale Z.
Referinþã automatã la elemente tip nervurã:
În cazul când avem nervuri independente de placã, asocierea unui vector de referinþã
este identic cu cele descrise mai sus. În toate celelalte cazuri însã când elementele tip
nervurã sunt legate de elemente de suprafaþã, se întâmplã astfel: Vectorul de referinþã
va fi paralel cu bisectoarea unghiului axelor z locale ale elementelor de suprafaþã
legate de nervura respectivã.
Referinþã automatã la elemente de suprafaþã, domenii
Optând pentru referinþã automatã programul asociazã elementelor tip zãbrea sau barã
un vector de referinþã dupã urmãtoarele criterii:
Fixarea axei locale x
Dacã planul suprafeþei este paralel cu planul X-Y global, atunci vectorul va avea
direcþia axei globale X. În toate celelalte cazuri vectorul va fi paralel cu linia de
intersecþie a celor douã plane mai sus amintite.
Fixarea axei locale z
Dacã planul suprafeþei este vertical, atunci vectorul de referinþã are direcþia spre
originea sistemului global de coordonate. În toate celelalte cazuri el este direcþionat
paralel cu axa globalã Z.
Punct de referinþã Definirea orientãrii în spaþiu (sisteme locale) a elementelor de reazem, barã ºi a
direcþiei pozitive z pentru elemente de suprafaþã.
Pentru fiecare barã se poate ataºa un punct de referinþã în sistemul global de
coordonate, care defineºte sistemul local de coordonate al elementului în spaþiu
(x, y, z axe locale) prin fixarea planului x-z ºi direcþia pozitivã a axei z.
Definirea sistemului local de coordonate pentru bare cu ajutorul punctului de

referinþã
În cazul elementelor de suprafaþã, punctul de referinþã este utilizat pentru fixarea

direcþiei pozitive a axei z locale (normalã la suprafaþã).
Axa localã z pozitivã este în semispaþiul în care se aflã punctul de referinþã.

Axa z este perpendicularã pe elementul de suprafaþã. Punctul de referinþã nu trebuie sã
fie pe axa z.
$ Punctele de referinþã au culoarea roºie pe ecran.
Axa localã x a elementului de suprafaþã aratã în direcþia punctului de referinþã.
(punctul de referinþã trebuie sã fie în planul elementelor de suprafaþã).
În cazul reazemelor, direcþia rezemãrii se poate fixa cu ajutorul punctului de referinþã

dupã cum urmeazã:
Dacã cu un punct de referinþã sunt definite direcþiile mai multor elemente de reazem,
toate vor fi orientate în direcþia punctului de referinþã.
160 AxisVM 9 r2
Vector de referinþã În cazul elementelor de suprafaþã, sistemul local de coordonate al elementului finit, cu
fixarea direcþiei axei x ºi a direcþiei pozitive a axei z , este complet definit. Cu ajutorul
punctului, vectorului, axei sau planului de referinþã, se poate fixa direcþia pozitivã a
axei x în felul urmãtor:
Axa localã x a elementului va
fi paralelã cu vectorul de
referinþã (vectorul de
referinþã trebuie sã fie paralel
cu planul elemen-tului de Vector de referinþã
suprafaþã).
Definirea sistemului local de coordonate pentru elemente de bare

Vector de referinþã Vector de referinþã
Referinþele ataºate la elemente definesc direcþia pozitivã a axelor x ºi z din care

direcþia pozitivã a axei y rezultã conform sistemului drept de referinþã. O referinþã se
poate ataºa la mai multe elemente.
În cazul reazemelor, direcþia rezemãrii se poate fixa cu ajutorul vectorului de referinþã

dupã cum urmeazã:
Dacã, cu un vector de referinþã sunt definite direcþiile mai multor elemente de reazem,
toate vor fi paralele cu vectorul de referinþã.
Axã de referinþã Axa localã x a elementului de suprafaþã aratã spre axa de referinþã. (centrul
elementului de suprafaþã nu poate sã fie pe axa de referinþã).
Axã de referinþã
Plan de referinþã Axa localã x a elementului de suprafaþã este paralelã cu linia care rezultã din
intersecþia planului de referinþã cu planul elementului (planul de referinþã nu poate sã
fie paralel cu planul elementului).
Plan de referinþã
Setarea intervalului complet
Unghi de referinþã Cu definirea unghiului de referinþã

bara/nervura/zabrea se poate roti în jurul axei
longitudinale cu unghiul β . Dacã elementul are
direcþia globalã Z se poate regla unghiul cu direcþia
localã X în celãlalte cazuri cu direcþia localã Z.
$ Referinþele au culoarea roºie pe ecran.
Referinþele ataºate la elemente definesc direcþia pozitivã a axelor x ºi z din care
direcþia pozitivã a axei y rezultã conform sistemului drept de referinþã.
4.9.20. Generarea schemei statice din model arhitectural

În cazul în care fiºierele importate cu funcþia Fiºier\Import
(Vezi detaliat... 3.1.6 Import) au formatul ACH (fiºier de interfaþã ArchiCAD) sau
IFC (fiºier Industry Foundation Classes) generarea schemei statice se poate face cu
aceastã icoanã.
Vizualizare Se poate selecta care dintre nivelele ºi tipurile de elemente ale modelului arhitectural
original sã aparã pe folia de dos.
La generarea unei scheme statice sau la ºtergerea unor obiecte, apare paleta de
selectare. Pe aceastã paletã se poate seta în ce domeniu de secþiune (stâlpi, grinzi) sau
domeniu de grosime (pereþi, planºee ºi învelitoare) sã se încadreze elementele
vizualizate.
ªtergerea obiectelor Cu aceastã opþiune se pot ºterge elementele selectate ale modelului arhitectural.
F Schema staticã nu se ºterge dacã se ºterge obiectul arhitectural aferent.

Generarea schemei Cu elementele selectate ale foliei de dos programul genereazã o schemã staticã.
statice Elementele preluate se considerã astfel: stâlpii ºi grinzile prin axa lor centralã, iar
elementele tip planºeu, perete ºi învelitoare prin planul lor median.
La generarea schemei statice este posibil modelarea pereþiilor articulaþi cu articulaþie
pe muchie.
Pe baza nivelurilor ºi a elementelor existente în modelul arhitectural programul
genereazã detalii. Elementele schemei statice sunt introduse automat în aceste
detalii.Vezi... 2.15.10 Detaliu
162 AxisVM 9 r2
Obiectelor arhitecturale selectate se pot asocia proprietãþi de element dupã cum

urmeazã:
Planºeu Se poate defini planºeul ca

placã planã sau învelitoare.
Trebuie definit materialul ºi
grosimea planºeului.
În cazul unor planºee din mai
multe straturi vor apãrea ºi
straturile (cu grosimile lor)
obiectelor arhitecturale în lista
din figura alãturatã. Putem seta
grosimea ºi prin selectarea
straturilor. Impli-cit programul
alege stratul cu grosimea cea
mai mare.
Perete Perete poate fi definit ca ºi tip

ºaibã sau învelitoare. Trebuie
definit materialul ºi grosimea
peretelui.
În cazul unor pereþi din mai
obiectelor arhitecturale în listã
din figura alãturatã. Putem seta
grosimea ºi prin selectarea
straturilor. Impli-cit programul
mai mare.
Se poate asocia reazem liniar pãrþii inferioare a peretelui clicând în cãsuþa Rezemare la
partea inferioarã.
Obiectul perete selectat poate fi modificat într-un reazem liniar prin opþiunea
Convertirea pereþilor în reazeme. Astfel reazemele vor apãrea în locul muchiei de sus
a peretelui. La calculul rigiditãþilor reazemelor programul þine cont de modul de
rezemare a pãrþii inferioare ºi superioare a peretelui.
Stâlp Programul preia obiectele de tip

stâlp ca elemente barã. Trebuie
definit materialul ºi secþiunea
stâlpului.
În cazul alegerii variantei
Automat la secþiune, programul
alege tipul secþiunii dupã carac-
teristicile geometrice ale
modelului arhitectural. Se poate
Editor grafic de asocia reazem nodal pãrþii de
secþiuni jos a stâlpului clicând în cãsuþa
Rezemare la partea inferioarã.
Import din biblioteca
de secþiuni
Obiectele stâlp selectate pot fi schimbate în reazeme nodale prin opþiunea Convertirea
stâlpilor în reazeme. Astfel reazemele vor apãrea în capãtul de sus a stâlpului. La
calculul rigiditãþilor reazemelor programul þine cont de modul de rezemare al stâlpului.
Grindã Obiectele tip grindã se pot

defini ca nervurã sau ca barã.
Trebuie definit mate-rialul ºi
secþiunea grinzii.
În cazul alegerii variantei
Automat la secþiune, prog-
ramul alege tipul secþiunii dupã
caracteristicile geo-metrice ale
modelului arhitectural.
Acoperiº Obiectele tip acoperiº sunt

întotdeauna considerate ca
elemente tip învelitoare.
Trebuie definit materialul ºi
grosimea acoperiºului.
În cazul unor elemente din mai
obiectelor arhitectural în lista
din figura alãturatã. Grosimea
putem seta ºi prin selectarea
straturilor. Implicit programul
mai mare.
4.9.21. Modificare
Modificarea caracteristicilor elementelor finite deja definite.
Modificarea se poate face astfel:
1. Se þine apãsatã tasta [Shift] ºi se selecteazã cu cursorul elementele de
modificat. Pentru selectare se poate utiliza ºi fereastra sau bara de selectare.
2. Se dã un clic pe butonul elementului.
3. În rândul datei de modificat se comutã butonul de modificare.
4. Se modificã data (datele).
5. Cu butonul OK se închide fereastra de dialog.
Modificare rapidã: clicând pe domeniul sau elementul finit apare fereastra de dialog
aferentã acestuia. Dacã sunt selectate mai multe elemente finite, clicând pe unul dintre
acestea este posibilã modificarea proprietãþilor tuturor elementelor acest tip deodatã.
Dacã sunt selectate elemente finite ºi se clicheazã pe un element neselectat, selecþia se
anuleazã iar modificarea va fi valabilã pentru elementul pe care s-a clicat. Clicând pe
un nod este posibilã modificarea rapidã a gradelor de libertate ale acestuia.
Proprietãþiile elementelor se pot modifica ºi cu Editorul de proprietãþi.
Vezi... 3.5.1 Editorul de proprietati
164 AxisVM 9 r2
4.9.22. ªtergere
4.10. Încãrcãri
Definirea ipotezelor de încãrcare pentru analizele staticã, modalã ºi stabilitate.

F Pentru analiza staticã, modalã ºi stabilitate trebuie definitã cel puþin o ipotezã de
încãrcare.
Dintre ipotezele de încãrcare definite se poate alege
cea doritã direct din meniul rapid care apare prin
clicarea pe sãgeata aflatã lângã butonul Ipoteze ºi
grupãri de încãrcare (încãrcãrile definite sunt
valabile pentru aceastã ipotezã de încãrcare).
4.10.1. Ipoteze ºi grupãri de încãrcare
Ipoteza nouã Clicând pe un icon din câmpul Ipotezã nouã, în lista ipotezelor de încãrcare apare un
câmp nou, necompletat. În câmp se poate completa numele ipotezei. Sunt permise
denumiri de ipotezã care încã nu figureazã în lista ipotezelor. Se pot defini maxim 99
de ipoteze.
Tipul ipotezei poate sã fie unul din urmãtoarele trei :
1. Static
Aceastã ipotezã se poate folosi la analiza modalã sau stabilitate. În cazul analizei
modale, încãrcãrile dintr-o ipotezã staticã se pot transforma în mase nodale. Ipoteza
se poate asocia la o grupare de încãrcare. La generarea combinaþiilor de
dimensionare, ipoteza va participa cu parametrii grupãrii.
F Combinaþiile de dimensionare se pot genera numai din rezultatele analizelor statice
de ordinul I.
2. Linie de influenþã
În aceastã ipotezã de încãrcare se pot defini numai deplasãri relative secþionale pentru
generarea liniilor de influenþã. Ipoteza se poate folosi în analiza staticã liniarã.
Rezultatul va fi linia de influenþã pentru eforturile unitare X, Y ºi Z.
F În ipoteza de încãrcare Linii de influenþã se pot defini numai tipuri de
încãrcãri pentru linie de influenþã.
3. Seismic
În aceastã ipotezã se definesc parametrii necesari pentru generarea încãrcãrilor din
seism. Pentru generarea acestei ipoteze, este obligatorie efectuarea analizei modale.
Pentru fiecare formã de vibraþie pe baza maselor nodale ºi a frecvenþelor, programul
genereazã o ipotezã de încãrcare. La definirea încãrcãrilor seismice se genereazã k+2
ipoteze, unde k este numãrul modurilor de vibraþie iar douã ipoteze conþin media
pãtraticã a eforturilor cu semnele ´+´ ºi ´-´.
Vezi detaliat... 4.10.20 Seism
F În ipoteza de încãrcare Seismic se pot defini numai parametrii încãrcãrii
seismice.
4. Ipotezã de încãrcare de tensionare
Dacã este disponibil modulul de tensionare pentru standardul selectat atunci se pot
definii ipoteze de încãrcãri de tensionare care vor fi incluse în grupa de încãrcare
tensionare. La definirea unei nume de ipotezã de încarcare se creazã douã ipoteze de
încãrcare. Ipoteza de încãrcare nume-TO va conþine încãrcãrile aferente terminarii
tensionãrii iar ipoteza nume-TI încãrcãrile de lungã duratã aferente tensionãrii. La
definirea datelor de tensionare se poate selecta oricare dintre ipoteze. Dupã definirea
datelor pentru tensionare încãrcãrile apar numai în ipoteza nume-TO. Încãrcãrile de
lungã duratã aferente tensionãrii se pot calcula numai dupã analiza staticã.
Vezi detaliat... 4.10.21 Tensionare
5. Ipotezã de încãrcare mobilã
Se poate definiiipotezã de încãrcare mobilã. În aceastã ipotezã de încãrcare se poate
accesa butoanele pentru încãrcãrile mobile pe linie ºi suprafaþã. La definirea
încãrcãrii se vor genera ipoteze de încãrcare pentru fiecare faza a miºcãrii cu
denumirea numerotatã (Misc_xx). Aceste ipoteze de încãrcare sunt plasate automat
în grupa de încãrcare mobilã. Ipoteza cea mai defavorabilã se poate afla prin
combinaþiile de dimensionare. Aceste ipoteze de încãrcãri se pot muta numai
împreunã în alta grupã de încãrcare.
Dacã într-o ipotezã de încãrcare sunt date mai multe încãrcari mobile se vor crea
atâtea faze de miºcare (ipoteze de încãrcare) cât este numãrul maxim al fazelor.
Dacã numãrul maxim al fazelor este k ºi numãrul fazelor încãrcãrii pentru
încãrcarea cealaltã este i<k, atunci încãrcarea în fazele i+1, i+2, …, k se va situa în
poziþia finalã. Vezi detaliat... 4.10.22 Încãrcãri mobile
Duplicare
Se poate face o copie a ipotezei de încãrcare. La copiere trebuie dat numele noii
ipoteze ºi un factor de multiplicare. Încãrcãrile din ipoteza nouã se înmulþesc cu acest
factor. Valoarea factorului poate fi ºi negativã.
F Încãrcarile selectate se pot copia sau muta dintr-o ipotezã de încãrcare în altã ipotezã
de încãrcare dacã în timpul copierii sau mutãrii se schimbã ipoteza de încãrcare.
ªtergere
ªterge ipoteza selectatã.
Selectarea unei ipoteze de încãrcare
Se selecteazã o ipotezã de încãrcare din lista ipotezelor de încãrcare din partea stânga
a ecranului. Dupã închiderea ferestrei de dialog, ipoteza actualã va fi ipoteza
selectatã.
Setarea rapidã a ipotezei de încãrcare.
Apãsînd sãgeata pe lîngã iconul de încãrcãri, cu ajutorul
meniul de rulare puteþi alege încãrcarea actualã.
F Încãrcarea actualã este vizibil în fereastra Info. Încãrcãrile definite vor fi introduse
în încãrcarea actualã.
166 AxisVM 9 r2
În cazul în care este activã ipoteza de încãrcare

tensionare numai icoana de tensionare va fi
activã. Clicând pe icoanã ºi apoi selectând o barã
sau nervurã se va deschide fereastra de dialog
Tensionare.
Vezi detaliat... 4.10.21 Tensionare
Apãsând butonul din drepta pe listã se afiºeazã fereastra de dialog Ordinea ipotezelor
de încãrcare. Ordinea ipotezelor de încãrcare se poate schimba ºi în tabel sub meniul
Ordinea ipotezelor de încãrcare… .
Ordinea ipotezelor Ordinea de afiºare a ipotezelor de încãrcare se poate schimba prin defilare sau aranjare.
de încãrcare...
Mutarea ipotezei de încãrcare la
începutul listei.
Mutarea ipotezei de încãrcare cu un
rând în sus.
Mutarea ipotezei de încãrcare cu un
rând în jos.
Mutarea ipotezei de încãrcare la
sfârºitul listei.
Aranjare în ordine alfabeticã
Aranjare dupã grupe de încãrcare

(se vor grupa ipotezele de încãrcare
din acceaºi grupã de încãrcare).
Aranjare dupã definirea cronologicã
a ipotezelor de încarcare.
Grupare nouã Pentru generarea combinaþiilor de dimensionare este necesarã definirea grupãrilor de
încãrcare. Clicând pe un icon din Grupare nouã, în lista ipotezelor de încãrcare apare
un câmp gol. În acest câmp se poate completa numele grupãrii. Sunt permise denumiri
de grupãri care încã nu figureazã în lista grupãrilor. La definirea unei grupãri trebuie
daþi ºi coeficienþii de grupare (coeficienþi de siguranþã, de simultaneitate ºi dinamici).
Ipotezele de încãrcare se pot asocia în aceste grupãri de încãrcare. Ipoteza selectatã va
face parte din gruparea selectatã din lista grupãrilor de încãrcare. Ipotezele de încãrcare
se pot grupa ºi cu ajutorul mausului din lista ierarhicã a grupãrilor ºi a ipotezelor.
Vezi detaliat... 4.10.2 Combinaþii de încãrcãri
Grupe de incarcare În grupare poate (in functie de standardul ales) sã fie una din urmãtoarele tipuri de
încãrcãri:
1. Permanente
Grupa încãrcãrilor permanente (greutatea proprie, încãrcãri permanente…).
Din toate ipotezele de încãrcare
Sunt luate în considerare toate ipotezele de încãrcare din aceastã grupã în fiecare
combinaþie calculatã cu coeficientul maxim ºi minim de siguranþã.
Numai din ipoteza de încãrcare cea mai defavorabilã
Este luat în considerare ipoteza de încãrcare cea mai defavorabilã din aceastã
grupã în fiecare combinaþie calculatã cu coeficientul maxim ºi minim de
siguranþã.
2. Cvasipermanente
Încãrcãri cvasipermanente (vânt, vehicule, macarale, zãpadã, ...).
Simultan cu grupãrile speciale:
Se poate seta ca ipotezele de încãrcare din grupã sã fie simultane cu ipotezele de
încãrcare din grupãrile speciale.
Ipoteze de încãrcare care se exclud:
Ipoteze de încãrcare se exclud dacã dintr-o grupã de încãrcare poate sã participe o
singurã ipotezã de încarcare în combinaþia de dimensionare.
Ipoteze de încãrcare aditive:
Ipoteze de încãrcare sunt aditive dacã dintr-o grupã de încãrcare poate sã participe
mai multe ipoteze de încarcare în combinaþia de dimensionare.
3. Excepþionale
Grupa încãrcãrilor excepþionale (ºoc, cedare de reazem, explozie, ...).
Din grupa încãrcãrilor excepþionale, la formarea unei combinaþii de dimensionare se
ia numai o singurã ipotezã de încãrcare (coeficient de simultaneitate=0).
4. Grupa încãrcãrilor seismice (Eurocode, SIA 26x, DIN 1045-1, STAS ºi standardul
italian)
Din grupa încãrcãrilor seismice, la formarea unei combinaþii de dimensionare se ia
numai o singurã ipotezã de încãrcare (coeficient de simultaneitate=0).
5. Tensionare
Dacã este disponibil modulul de tensionare din prgram se poate defini grupa de
tensionare. Programul considerã grupa de tensionare ca ºi grupa permanentã. Grupa
poate sã coþinã numai ipoteze de tensionare. Într-o combinaþie de încãrcare ipotezele
de încãrcare nume-T0 ºi nume-TI nu poate apare simultan.
6. Grupa încãrcãrilor mobile
Grupa de încãrcare cu ipotezele de încãrcare generate din fazele de miºcare a
încãrcãrilor mobile.
Tipul încãrcãrilor Diferitele tipuri de elemente finite se pot încãrca cu urmãtoarele tipuri de încãrcãri:
Tipul încãrcãrii Tipul elementului

Concentrat Nod, barã
Distribuit Barã, nervurã, placã, învelitoare
Pe muchie ªaibã, placã, învelitoare
Greutatea proprie Zãbrea, barã, nervurã, ºaibã, placã, învelitoare
Variaþie de lungime Zãbrea, barã
Variaþie de temperaturã Zãbrea, barã, nervurã, ºaibã, placã, învelitoare
Forþã de tensionare Zãbrea, barã
Cedare de reazem Reazem
Lichid Placã, învelitoare
Linie de influenþã Zãbrea, barã
Seism Nod
Tensionare Barã, nervurã
4.10.2. Combinaþii de încãrcãri
Generarea Cu aceastã funcþie din ipotezele de încãrcare definite se pot genera combinaþii de
combinaþiilor de încãrcãri. La definirea unei combinaþii, fiecãrei ipoteze de încãrcare trebuie sã i se
încãrcare asocieze un coeficient, în funcþie de mãsura în care aceasta participã într-o combinaþie.
Programul calculeazã combinaþiile însumând rezultatele ipotezelor (deplasãri, eforturi,
reacþiuni), multiplicate cu coeficienþii daþi. Dacã folosim coeficientul 0, ipotezele de
încãrcare respective nu vor participa în combinaþia respectivã.
F Existã posibilitatea de a modifica, ºterge sau crea o combinaþie nouã ºi ulterior,

dupã efectuarea calculelor. Dupã modificarea tabelului de combinaþii, când se trece
din nou la rezultate, programul genereazã automat ºi rezultatele acestor combinaþii
noi (Se poate utiliza doar la rezultatele calculelor de ordinul I).
În cazul modificãrii combinaþiilor de încãrcare aferente analizei de ordinul II,
rezultatele acestora se ºterg.
Inserarea tabelului cu combinaþiile de încãrcare în breviarul de calcul.
Generarea ºi încãrcarea combinaþiilor de încãrcare pe baza grupelor de încãrcare în

tabelul combinaþiilor de dimensionare.
168 AxisVM 9 r2
STAS COD DE PROIECTARE. BAZELE PROIECTÃRII STRUCTURILOR ÎN

CONSTRUCÞII, INDICATIV CR 0-2005
Stãri limite ultime (SLU):
Permanente ºi variabile:
∑γ Gi Gki + γ Qj Qkj + ∑γ
i≠ j
Qi Ψ0i Qki
Seismice:
∑G ki + γ I A Ed + ∑Ψ 2 i Q ki
Stãri limitã de serviciu (SLS):

Gruparea caracteristicã de efecte structurale:
∑G ki + Q kj + ∑Ψ
i≠ j
0 i Q ki
Gruparea frecventã de efecte structurale:

∑G ki + Ψ1 j Q kj + ∑Ψ
i≠ j
2 i Q ki
Gruparea cvasipermanentã de efecte structurale:

∑G + ∑Ψ ki 2 i Q ki , ∑ Gkj + 0.6γ I AEk + ∑ Ψ2i Q ki
EUROCODE Combinaþiile de dimensionare conform EUROCODE sunt calculate pe baza relaþiilor
de mai jos:
Pentru eforturi (SLU)
Permanente ºi variabile:
∑γ Gi G ki + γ Qj Q kj + ∑γ
i≠ j
Qi Ψ0 i Q ki
Excepþionale:
∑G ki + Ad + Ψ1 j Q kj + ∑Ψ
i≠ j
2i Q ki
Seismice:
∑G ki + γ I A Ed + ∑Ψ 2 i Q ki
Pentru deplasãri (SLS)

Gruparea caracteristicã de efecte structurale:
∑G ki + Q kj + ∑Ψ
i≠ j
0 i Q ki
Gruparea frecventã de efecte structurale:

∑G ki + Ψ1 j Q kj + ∑Ψ
i≠ j
2 i Q ki
Gruparea cvasipermanentã de efecte structurale:

∑G + ∑Ψ ki 2 i Q ki
Generarea combinatiilor de dimensionare din eforturi se face automat. Pentru

determinarea deplasãrilor aceasta depinde de tipul structurii. Pentru combinatia
potrivitã se alege componenta deplasãrii dupã care se aleg opþiunile din Parametrii de
afiºare a rezultatelor.
4.10.3. Forþe concentrate în noduri
Încãrcãrile nodale se definesc cu cele ºase componente

Fx, Fy, Fz, M x, My, M z dupã direcþia axelor de coordonate
globale. Dacã încãrcarea se defineºte într-un nod în care
deja existã o încãrcare, atunci se poate opta pentru
adãugare sau suprascriere.
Modificare Încãrcarea se poate selecta, deplasa, copia, modifica independent de nod.

Modificarea 1. Selectaþi încãrcarea pe care doriþi sã modificaþi
intensitãþii 2. Clicaþi pe iconul Încãrcare concentratã
încãrcãrii 3. Modificaþi parametrele dorite
Modificarea locul 1. Selectaþi încãrcãrile cãrei poziþia doriþi sã-l modificaþi împreunã.
încãrcãrilor 2. Prindeþi pe o încãrcare pe care deja aþi selectat þinând apãsat butonul stâng al
mausului.
3. Deplasaþi în poziþia doritã.
4. Clicaþi cu butonul stâng, sau apãsaþi pe un buton de comandã.
Încãrcarea poziþionatã pe un nod ulterior putem deplasa ºi pe un element de barã,
zãbrea sau domeniu.
Semnul pozitiv coincide cu semnul pozitiv al sistemului de coordonate globale.
F Dacã nodul nu are posibilitate de deplasare liberã în direcþia componentei încãrcãrii
(gradul de libertate corespunzãtor este blocat), nu va avea efect asupra structurii.
$ Forþele concentrate aplicate în noduri sunt reprezentate cu sãgeþi galbene iar
momentele încovoietoare concentrate cu sãgeþi duble de culoare verde.
4.10.4. Forþe concentrate pe bare

170 AxisVM 9 r2
Încãrcãrile concentrate se definesc cu cele ºase componente Fx, Fy, Fz,

Mx, My, M z dupã direcþia axelor de coordonate globale sau locale.
Dacã încãrcarea se defineºte într-o secþiune în care deja existã o încãrcare atunci se
poate opta pentru adãugare sau suprascriere.
Încãrcarea, independent de barã putem selecta, deplasa, copia, modifica. Modificarea
se produce identic ca la modificarea încãrcãrii nodale.
Semnul pozitiv coincide cu semnul pozitiv al sistemului de coordonate globale sau
locale.
$ Forþele concentrate sunt notate cu sãgeþi galbene iar momentele încovoietoare
concentrate cu sãgeþi duble de culoare verde.
4.10.5. Forþe concentrate pe domeniu

În poziþia actualã a cursorului se poate defini o forþã concentratã pe domeniu sau
element finit. Programul determinã tipul ºi planul suprafeþei. Se pot defini numai
încãrcãri concentrate care sunt compatibile cu suprafaþa.
Poziþia încãrcãrilor se poate da ºi cu coordonate.
Corsorul cu ajutorul paletei de coordonate îl aºezãm în poziþia corectã, dupã care cu
ajutorul unui buton de comandã poziþionãm încãrcarea.
Vezi... 4.7.2 Introducerea coordonatelor de la tastaturã
Direcþia încãrcãrii poate sã fie :
- paralelã cu sistemul global de coordonate
- paralelã cu sistemul local de coordonate al domeniului sau al elementului finit
- conform referinþei.
Modificare Se poate modifica poziþia ºi valoarea forþei concentrate deja existente.

Modificarea poziþiei 1. Se deplaseazã cursorul pe imaginea încãrcãrii
(Lângã corsor o sã aparã simbolul încãrcãrii)
2. Apãsând butonul din stânga al mausului se poate muta încãrcarea.
3. Prin miºcarea mausului sau prin introducerea coordonatelor încãrcarea se
poate muta în poziþia nouã.
4. Clicând cu butonul din dreapta mausului încãrcarea concentratã se muta în
poziþia nouã.
Modificarea valorii 1. Se deplaseazã cursorul pe imaginea încãrcãrii.
2. Se apasã pe butonul din stânga a mausului.
3. În fereastra încãrcãrii se modificã încãrcarea.
4. Se închide fereastra de dialog a încãrcãrii.
Modificarea încãrcãrii se poate face ºi în tabel.
F Încãrcãrile definite pe domenii se pãstreazã ºi la regenerarea reþelei de elemente

finite.
4.10.6. Încãrcãri distribuite pe bare ºi nervuri
Încarcare pe linie Pe barele selectate se pot defini încãrcãri distribuite (forþe ºi moment de torsiune).
Întro ipotezã de încãrcare pe o barã se pot defini mai multe încãrcãri distribuite.
Încãrcarea se poate selecta, deplasa, copia, modifica independent de barã/nervurã.
Modificarea se produce identic ca la modificarea încãrcãrii nodale.
Parametrii care se dau:

Direcþia: local, global, global proiectat
Tip: dreptunghi, trapez, triunghi
Poziþia: A-dupã raport, H-dupã distanþã
Secþiunea 1: x1 distanþa mãsuratã de la nodul i
Valoarea încãrcãrii în secþiunea 1: px1, py1, pz1 [kN/m], mcs1 [kNm/m]
Secþiunea 2: x2 distanþa mãsuratã de la nodul i
Valoarea încãrcãrii în secþiunea 2: px2, py2, pz2 [kN/m], mcs2 [kNm/m]
Definit dupã raport → 0 ≤ x1 / x2 ≤ 1.

Definit dupã lungime → 0 ≤ x1 < x2 ≤ L unde L [m] este lungimea barei.
Dacã tipul încãrcãrii este global proiectat aceasta are valoarea: pb = p ⋅ sin α , unde
α este unghiul între axa barei ºi direcþia încãrcãrii.
F Încãrcãri distribuite pe nervuri se pot defini numai pe toatã lungimea ei.
172 AxisVM 9 r2
4.10.7. Încãrcãri uniform distribuite pe muchie
Încãrcarea uniform distribuitã pe muchie se defineºte pe muchia elementelor finite

plane. În cazul învelitoarelor încãrcarea se poate defini ºi în proiecþia globalã.
Intensitatea încãrcãrii este constantã în lungul muchiei.
În funcþie de tipul elementului finit, încãrcarea poate fi
Tip În direcþia coordonatelor locale În direcþia coordonatelor globale

direcþica-x
ªaibã
direcþica-y
direcþica-z
Placã -
planã
direcþica-x direcþica-X
direcþica-y direcþica-Y
Înveli-
toare
direcþica-z direcþica-Z
4.10.8. Încãrcare liniarã pe domeniu

Definire încãrcare liniarã pe domeniu sau pe element finit plan. Se pot defini numai
încãrcãri concentrate care sunt compatibile cu suprafaþa.
Direcþia încãrcãrii poate sã fie:
- paralelã cu sistemul global de coordonate
- globalã proiectatã
- paralelã cu sistemul local de coordonate al domeniului sau al elementului finit
Definirea încãrcãrii
liniare pe domeniu
între douã puncte
Definirea
încãrcãrii liniare pe
domeniu pe un
poligon.
Definirea încãrcãrii Selectând linia sau arcul dintr-un domeniu programul defineºte încãrcarea liniarã cu
liniare pe linie sau valoarea datã.
arc existent Încãrcarea este asociativã, dacã se mutã conturul domeniului sau linia interioarã se
mutã ºi încãrcarea sau dacã se ºterge linia se ºterge ºi încãrcarea.
Modificare Se poate modifica poziþia, punctul de rupere, valoarea încãrcãrilor deja poziþionate.
Modificarea poziþiei 1. Se deplaseazã cursorul pe imaginea încãrcãrii
2. Apãsând butonul din stânga a mausului se poate muta încãrcarea.
3. Prin miºcarea mausului sau prin introducerea coordonatelor încãrcarea se
poate muta în poziþia nouã.
4. Clicând cu butonul din dreapta mausului încãrcarea concentratã se mutã în
poziþia nouã.
Modificarea 1. Deplasaþi cursorul pe peasupra punctului de rupere. (Lângã cursor o sã aparã
punctului de rupere simbolul punctului de colþ al încãrcãrii.)
2. Þinând apãsat butonul stâng al mausului, deplasaþi punctul de rupere.
3. Deplasând mausul sau cu o coordonatã relativã deplasaþi la locul dorit punctul
de rupere al încãrcãrii.
4. Cu un clic cu butonul stâng al mausului, punctul de rupere va fi poziþionat la
locul dorit.
Modificarea valorii 1. Se deplaseazã cursorul pe imaginea încãrcãrii.
(Lângã cursor apare simbolul încãrcãrii.)
2. Se apasã pe butonul din stânga a mausului.
3. In fereastra încãrcãrii se modifica încãrcarea.
4. Se închide fereastra de dialog al încãrcãrii
Modificarea încãrcãrii se poate face ºi în tabel. În tabel se poate modifica ºi forma
liniei de distribuþie a încãrcãrii.
ªtergere Selectaþi încãrcãrile pe care doriþi sã le ºtegeþi, apoi apãsaþi tasta Delete.
finite.
174 AxisVM 9 r2
4.10.9. Încãrcãri uniform distribuite pe suprafaþã
Intensitatea încãrcãrii uniform distribuite pe un element de suprafaþã este constantã.

Încãrcãrile uniform distribuite pe suprafaþã se pot definii pe elemente finite de
suprafaþã ºi domenii.
finite.
În funcþie de tipul elementului finit de suprafaþã încãrcãrile pot fi:

direcþica-x
ªaibã
direcþica-y
direcþica-z
-
Placã
planã

direcþica-x direcþica-X
direcþica-y direcþica-Y
Înveli-
toare
direcþica-z direcþica-Z
4.10.10. Încãrcare de suprefaþã independentã de reþea

Încãrcare de suprafaþã independentã de reþea.
Cu ajutorul funcþiei este posibilã aplicarea încãrcãrilor de suprafaþã pe domeniu
independent de reþea.
Se pot introduce numai încãrcãri care pot fi definite pe domeniul respectiv.
ºaibã: se poate aplica încãrcare numai în planul domeniului
placã: se poate aplica încãrcare perpendicularã pe planul dome niului
învelitoare: se poate aplica încãrcare de orice direcþie
Încãrcarea poate sã fie dupã distribuþia: global de suprafaþã, global proiectat sau local
de suprefaþã. Intensitatea încãrcãrii poate sã fie constantã sau linarã.
Se poate seta ca încãrcarea sã fie aplicatã ºi pe goluri acoperite.
Tratarea golurilor Se poate seta ca încãrcãrile pe goluri sã nu fie luate în considerare sau sã fie ca ºi
încãrcãri pe muchia golului.
Intensitate
constantã
Pentru definirea unui încãrcãri parcurgeþi urmãtoarii paºi:
Încãrcare
dreptunghiularã
1. Introduceþi intensitatea încãrcãrii în fereastra de dialog (px, py, pz)

2. Definiþi punctele de capãt al diagonalei dreptunghiului- grafic sau cu ajutorul
coordonatelor. Funþia este aplicabilã numai în palnul principal.
176 AxisVM 9 r2
Încãrcare pe
domeniu de formã
dreptungi rotit

2. Definiþi trei colþuri ale dreptunghiului înclinat grafic sau cu ajutorul coordonatelor.
2. Definiþi colþurile poligonului grafic sau cu ajutorul coordonatelor.
Încãrcare de formã Dacã definirea poligonului se efectueazã cu ajutorul coordonatelor, dupã ultimul
poligon oarecare punct apãsaþi tasta de comandã.
închis Dacã definirea poligonului se defineºte grafic, închiderea poligonului se efectueazã
prin clicarea la primul punct al poligonului, sau prin apãsarea tastei de comandã.

2. Clicþi în domeniu
Încãrcare uniform
distribuitã pe tot Încarcã tot domeniul cu o încãrcare de intensitate datã. Încãrcarea astfel definitã este
domeniu legatã de domeniul. Dacã modificaþi conturul domeniului, automat conturul încãrcãrii
va urmãrii conturul domeniului.
Pe un domeniu se poate aplica o singurã încãrcare. Ultima care a fost definitã se
suprascrie peste cea aflatã mai înainte.
Intensitate linear
variabil
Planul încãrcãrii distribuite pe domeniu se defineºte prin trei puncte

(p1, p2, p3). Aceste puncte le vom numi puncte de referinþã ale intensitãþii încãrcãrii.
Punctele de referinþã pot fi amplasate oriunde în planul elementului încãrcat. Dacã
doriþi sã ataºaþi pentru mai multe încãrcãri aceeaºi puncte de referinþã, atunci ca primul
pas înscrieþi intensitãþile p1, p2, p3, definiþi punctele de referinþã, dupã care cu iconul
lacãt blocaþi valorile. Dupã aceasta definiþi conturul încãrcãrii.
Definirea punctul de referinþã al intensitãþii încãrcãrii
Blocarea/deblocarea punctelor de referinþã
1. Introduceþi intensitatea încãrcãrii în fereastra de dialog (p1, p2, p3)

Încãrcare coordonatelor. Funþia este aplicabilã numai în palnul principal.
dreptunghiularã pe 3. Definiþi poziþia lui p1, p2, p3 grafic, sau cu ajutorul coordonatelor
domeniu

Încãrcare coordonatelor.
dreptunghiularã 3. Definiþi poziþia lui p1, p2, p3 grafic, sau cu ajutorul coordonatelor
rotitã pe domeniu

2. Definiþi grafic sau cu ajutorul coordonatelor colþurile poligonului.
Definirea unui Dacã definirea poligonului se efectueazã cu ajutorul coordonatelor, dupã ultimul
poligon oarecare punct apãsaþi tasta de comandã.
încãrcare Dacã definirea poligonului se defineºte grafic, închiderea poligonului se efectueazã
prin clicarea la primul punct al poligonului, sau prin apãsarea tastei de comandã.
3. Definiþi poziþia lui p1, p2, p3 grafic, sau cu ajutorul coordonatelor

2. Clicaþi în domeniu
Poziþionarea 3. Definiþi poziþia lui p1, p2, p3 grafic, sau cu ajutorul coordonatelor.
încãrcãrii uniform
distribuite pe Pe un domeniu puteþi definii numai o singurã încãrcare, valoarea va fi aceea care a fost
domeniul întreg introdusã ultima.
Modificare Locul, punctul de colþ, intensitatea încãrcãrii de suprafaþã independent de reþea se

poate modifica în felul urmãtor.
Modificarea locul încãrcãrii

1. Deplasaþi cursorul pe deasupra conturului încãrcãrii. (lângã cursor apare simbolul
încãrcãrii)
2. Þinând apãsat butonul stâng al mausului deplasaþi pe aceasta.
3. Prin deplasarea mausului sau cu ajutorul coordonatelor relative deplasaþi încãrcarea
la locul dorit.
4. Clicând cu butonul stâng al mausului sau prin apãsarea unui buton de comandã
încãrcarea va fi poziþionatã la locul dorit.
Modificarea punctului de colþ al încãrcãrii
1. Deplasaþi cursorul pe punctului de colþ al încãrcãrii. (Lângã cursor apare simbolul
punctului de colþ al încãrcãrii.)
2. Deplasaþi, þinând apãsat butonul stâng al mausului.
3. Prin deplasarea mausului sau cu ajutorul coordonate relative definiþi poziþia nouã a
punctului de colþ.
4. Clicând cu butonul stâng sau cu ajutorul unui buton de comandã punctul de colþ se
va deplasa în poziþia nouã.
Modificare intensitãþii încãrcãrii
1. Deplasaþi cursorul pe deasupra conturului încãrcãrii. (lângã cursor apare simbolul
încãrcãrii)
2. Clicaþi cu butonul sâng al mausului.
3. Pe fereastra corespunzãtoare schimbaþi valoarea încãrcãrii.
4. Închideþi fereastra cu ajutorul butonului Modificare
Putem selecta ºi modifica împreunã mai multe încãrcãri de aceeaºi tip.
Modificarea valoarei de încãrcare se poate efectua ºi în tabelul de încãrcãri,
modificând valoarea doritã. Aici se poate modifica ºi forma poligonului de încãrcare.
ªtergere Selectaþi încãrcãrile pe care doriþi sã le ºtegeþi, apoi apãsaþi tasta Delete.
F Încãrcarea ataºatã la domeniu va rãmâne ºi dupã regenerarea reþelei de element
finit.
4.10.11. Încãrcare de suprafaþã distribuitã pe elemente de linie

Încãrcare de suprafaþã uniform distribuitã se poate defini pe zãbrea, barã sã nervurã (în
cazul elemente de zãbrea încãrcarile sunt generate în nodurile structurii).
Etapele definirii:
1. Se activeazã funcþia
Se afiºeazã o fereastrã de dialog în care se poate opta pentru ca sã fie încãrcate
toate barele sau numai cele selectate.
Pentru opþiunea Automat se vor încãrca toate zãbrelele, barele ºi nervurile (dupã
definirea încãrcãrii dacã se definesc nervuri sau bare noi ºi acestea vor participa la
preluarea încãrcãrii).
178 AxisVM 9 r2
Pentru opþiunea Pe elementele selectate se afiºeazã bara de selecþie cu care se

selecteazã elementele care se vor încãrca. Barele sau nervurile definite ulterior nu vor
participa la preluarea încãrcãrii.
2. Definirea încãrcãrii
(paºii sunt identici ca ºi la definirea încãrcãrii de suprafaþã cu intensitate constanta
independentã de reþea)
Direcþia încãrcãrii poate sã fie: global de suprafaþã, global proiectat sau local.
În aceste caz direcþiile locale rezultã ca ºi direcþiile locale pentru domenii
vezi...4.9.17 Referinþe.
Intensitatea încãrcãrii: se comleteazã câmpul (pX, pY, pZ)
Schema încãrcãrii poate sã fie: dreptunghi,
dreptunghi rotit sau poligon. Încãrcarea
poate sã fie ºi asociativã. În acest caz se vor
selecta liniile care formeazã un poligon.
Dacã se modifica conturul poligonului se
modificã ºi încãrcarea.
4.10.12. Încãrcãri tip lichid
Elementelor selectate li se poate

aplica încãrcare liniarã din lichid.
Valoarea încãrcarii aplicatã pe
elementele de placã sau ºaibã
programul o defineºte prin
intensitãþile calculate în colþurile
acestora.
Încãrcãrile din lichid definite cu un singur pas programul le va trata ca o singutã

încãrcare. De accea dacã aplicãm la mai multe elemente încãrcãri lichide, atunci
clicând la oricare dintre conturul încãrcãrii, toate încãrcãrile vor fi selectate, astfel se
poate modifica uºor valoarea acestora.
Dacã numai câteva dinte încãrcãri doriþi sã le modificaþi, atunci în locul selectãrii
unice este recomandatã folosirea metodei de selectare cu selecþie parþialã dupã care
alegeþi elementele cãrora dorþi sã le modificaþi încãrcarea.
4.10.13. Încãrcãri din greutatea proprie

Programul calculeazã greutatea proprie a elementelor în funcþie de aria secþiunii
transversale ºi densitate în cazul barelor respectiv grosime ºi densitate în cazul
elementelor de suprafaþã ºi le asociazã la ipoteza actualã.
$ Reprezentarea se face cu litera G de culoarea albastru deschis.
4.10.14. Variaþie de lungime

Pentru barele ºi zãbrelele selectate
se poate defini o variaþie de
lungime (eroare de fabricaþie) de
mãrimea dL.
O variaþie de lungime dL pozitivã
induce compresiune în element.
Efectul este asemãnãtor cu
încãrcarea din temperaturã
dT = dL (α ⋅ L ) .
4.10.15. Forþã de tensionare

Pentru barele ºi zãbrelele selectate
se poate defini o forþã de tensionare
P[kN].
O forþã de tensionare pozitivã
induce în element întindere.
Efectul este asemãnãtor cu încãrcarea datã de temperaturã dT = − P (α ⋅ E ⋅ A ) .

=
4.10.16. Încãrcãri date de variaþie de temperaturã pe elemente de barã

180 AxisVM 9 r2
Zãbrea Zãbrelelor selectate li se asociazã o variaþie de temperaturã uniformã.

Se dau urmãtorii parametrii:
Tref temperatura iniþialã (în stare netensionatã)
T temperatura finalã (în timpul analizei)
Barã/nervurã Barelor sau nervurilor selectate li se asociazã de asemenea o variaþie de temperaturã

uniformã.
Tref : temperatura iniþialã
T1: temperatura fibrei superioare în direcþia selectatã
T2: temperatura fibrei inferioare în direcþia selectatã
=
dT =T - Tref variaþia uniformã de temperaturã.
=
Dacã dT este pozitiv nervura sau bara se încãlzeºte.
Temperatura în centrul de greutate (T):
Cu direcþia localã y yG
T = T2 + (T1 − T2 )
Hy
Cu direcþia localã z zG
T = T2 + (T1 − T2 )
Hz
unde (yG, z G) este centrul de greutate al secþiunii iar Hy, Hz dimensiunile secþiunii
descrise în baza de date a secþiunilor.
dT•=T1 - T2 variaþia de temperaturã neuniformã.
4.10.17. Încãrcãri date de variaþie de temperaturã pe elemente plane
Elementelor plane selectate li se poate asocia o variaþie de temperaturã uniformã sau

neuniformã.
Tref : temperatura iniþialã (în stare netensionatã)
T1 : temperatura feþei dinspre punctul de referinþã (la z > 0)
T2 : temperatura feþei opuse punctului de referinþã (la z < 0)
=
dT variaþia uniformã de temperaturã luatã în considerare în planul median al
=
elementului. Dacã dT este pozitiv, elementul se încãlzeºte.
dT = = (T1 + T2 ) / 2 − Tref
dT• variaþia neuniformã de temperaturã.
dT ≠ = T1 − T2
T1
T2
F Pentru elementele tip ºaibã se ia în considerare numai componenta dT=.

Pentru elementele tip placã se ia în considerare numai componenta dT•.
4.10.18. Cedare de reazem
În direcþia rezemãrilor, reazemele nodale se încarcã cu deplasarea e [m] sau rotirea θ

[rad]. Dacã deplasarea nodului este blocatã pe direcþia componentei cedãrii de reazem
(grad de libertate blocat) aceasta nu are efect asupra structurii.
Ordinea de mãrime a rigiditãþii reazemului trebuie sã fie de 3-4 ori mai mare decât
rigiditatea structurii pe direcþia reazemului. Cedarea de reazem este luatã în
considerare cu forþa Preazem = K reazem ⋅ edeplasare care acþioneazã pe direcþia
respectivã.
Semnele pozitive ale cedãrilor de reazem sunt prezentate în figurã:

182 AxisVM 9 r2
4.10.19. Linii de influenþã

Pentru secþiunea barei
selectate se poate da
deplasarea relativã a secþiunii
ex /ey /ez /θx /θy /θz.
Pentru aceastã încãrcare
componentele diagramelor de
deplasare reprezintã linia de
influenþã a secþiunii date a
barei.
Valoarea deplasãrilor relative
e sau θ trebuie sã fie +1.00
sau -1.00.
F Încãrcare pentru inie de influenþã se poate defini numai în ipoteza de linie de

influenþã. Vezi... 4.10.1 Ipoteze ºi grupãri de încãrcare
Zãbrea Pentru secþiunea barei selectate se poate da deplasarea

relativã a secþiunii ex. Pentru aceastã încãrcare,
componentele diagramelor de deplasare reprezintã linia de
influenþã a secþiunii date a barei. Valoarea deplasãrilor
relative ex trebuie sã fie +1.00 sau -1.00.
Barã Pentru secþiunea barei selectate se poate da deplasarea relativã a secþiunii

ex /ey /ez /θx /θy /θz. Pentru aceastã încãrcare, componentele diagramelor deplasãri
reprezintã liniile de influenþã ale secþiunii date a barei. Valoarea deplasãrilor relative e
sau θ trebuie sã fie +1.00 sau -1.00.
4.10.20. Seism
Metoda spectrului Determinarea încãrcãrilor din seism se
de rãspuns face prin metoda spectrului de rãspuns
pentru elemente plane ºi spaþiale. Din
modurile de vibrare calculate anterior
programul genereazã valorile forþelor
seismice echivalente ºi aplicã pe acestea
ca forþe statice pe structurã, dupã care
valorile astfel calculate prin însumarea
rezultatelor aparþinând modurilor de
vibrare determinã solicitarea maximã
provenitã din efectul seismic.
Standarde Calculul seismic se poate efectua în urmãtoarele standarde:

Eurocode 8 (EN 1998-1:2004)
STAS Român (P 100-2006)
Programul face numai calculele aici descrise, altele trebuie calculate ºi introduse de
cãtre utilizator. Programul nu ia în considerare torsiunea provenitã din excentricitatea
maselor.
Generarea încãrcãrilor din efectul seismului ºi setarea spectrelor de rãspuns se pot
defini dupã cum urmeazã.
1. Calculãm primele n moduri de vibrare ºi frecvenþa proprie a structurii.
Coeficienþii de echivalenþã pentru fiecare moduri de vibrare pe direcþiile X, Y, Z
sunt introduse în tabel Cãutare în tabel/Coeficient de echivalenþã.
F Unele standarde prescriu proporþia minimã din masa totalã care se ia în considerare
la analiza modurilor de vibraþie.
Ex. În cazul Eurocode 8 • • 0.9, adicã suma maselor proporþionale trbuie sã fie
minim 90% din masa totalã în fiecare direcþie analizatã, ºi trebuie luat în
considerare fiecare mod de vibraþie a cãrei masã proporþionalã este mai mare de
5%.
2. Deschidem o ipotezã de încãrcare de tip seism.
La deschiderea ipotezei de seism programul genereazã mai multe ipoteze de seism,
dupã cum urmeazã:
a.) În cazul în care nu este calculat efectul de torsiune majorat:

Ipotezã de încãrcare cu terminaþia X. Rezultatele acestei ipoteze de încãrcare
conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe direcþia X.
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia Y. Rezultatele acestei ipoteze de încãrcare
conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe direcþia Y.
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia Z. Rezultatele acestei ipoteze de încãrcare
conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe direcþia Z.
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia + ºi -. Rezultatele acestei douã ipoteze de
încãrcare conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe
direcþiile X, Y, Z .
184 AxisVM 9 r2
b.) În cazul în care este calculat efectul de torsiune majorat:

Ipotezã de încãrcare cu terminaþia Xa. Rezultatele acestei ipoteze de încãrcare
conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe direcþia X ºi din
efectul de torsiune cu excentricitatea + .
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia Xb. Rezultatele acestei ipoteze de încãrcare
conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe direcþia X ºi din
efectul de torsiune cu excentricitatea - .
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia Ya. Rezultatele acestei ipoteze de încãrcare
conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe direcþia Y ºi din
efectul de torsiune cu excentricitatea + .
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia Yb. Rezultatele acestei ipoteze de încãrcare
conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe direcþia Y ºi din
efectul de torsiune cu excentricitatea - .
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia Z. Rezultatele acestei ipoteze de încãrcare
conþin valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe direcþia Z.
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia 1+ ºi 1-. Rezultatele acestei douã ipoteze de
încãrcare conþin suma valorilor maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor din seism pe
direcþiile Xa, Ya, Z cu semn pozitiv ºi negativ.
Ipotezã de încãrcare cu terminaþia 2+ ºi 2 -. Rezultatele acestei douã ipoteze de
direcþiile Xa, Yb, Z cu semn pozitiv ºi negativ.
direcþiile Xb, Ya, Z cu semn pozitiv ºi negativ.
direcþiile Xb, Yb, Z cu semn pozitiv ºi negativ.
F Efectul seismic pe direcþia Z va fi luatã în considerare numai dacã a fost definit
spectru de rãspuns pe direcþia verticalã.
3. Setarea parametrilor seismului.

În fereastra de dialog se pot introduce spectrul de proiectare ºi urmãtoarele
caracteristici de seism.
F Fereastra de dialog ºi parametrii aflate aici nu sunt identice la diferite standarde. Pe

acestea vom detalia mai târziu.
Dupã închiderea ferestrei de dialog se vor genera urmãtoarele ipoteze de încãrcare.

Ipoteze de încãrcare cu terminaþia 01X ,02X, ...nX. Acestea conþin forþele seis-
mice aparþinând modurilor de vibraþie provenite din efectul seismic pe direcþia X.
Ipoteze de încãrcare cu terminaþia 01Y, 02Y, ...nY. Acestea conþin forþele seis-
mice aparþinând modurilor de vibraþie provenite din efectul seismic pe direcþia Y.
Ipoteze de încãrcare cu terminaþia 01Z, 02Z, ...nZ. Acestea conþin forþele seis-
mice aparþinând modurilor de vibraþie provenite din efectul seismic pe direcþia Z.
Ipoteze de încãrcare cu terminaþia 01tX, 02tX, ...ntX. Acestea conþin forþele din
efectul de torsiune majorat provenite din efectul seismic pe direcþia X.
Ipoteze de încãrcare cu terminaþia 01tY, 02tY, ...ntY. Acestea conþin forþele din
efectul de torsiune majorat provenite din efectul seismic pe direcþia Y.
4.10.20.1. Calcul seism conform EUROCODE
Eurocode 8 Spectru de proiectare

(EN 1998-1:2004) Sd(T) (pentru analizã liniarã)
Programul foloseºte douã spectre de proiectare pentru analizã: unul pentru efecte
seismice orizontale ºi unul pentru efecte seismice verticale.
Spectrele de proiectare se pot defini prin douã metode
1.) Diagramã definitã de utilizator
2.) Forma parametricã dupã Eurocode 8 - EC8 prEN 1998-1 (4.2.4.)
Spectru de proiectare parametric pentru efectul seismic pe direcþia orizontalã:

Sd[m/s2]
T [s]
2 T  2,5 2 
0 • T < TB : S d (T ) = a g ⋅ S ⋅  +  − 
 3 TB  q 3 
2,5
TB • T < T C : S d (T ) = a g ⋅ S ⋅
q
2,5  TC 
S d (T ) = a g ⋅ S ⋅ ≥ β ⋅ ag
q  T 
TC • T < T D :
2,5  TC ⋅ TD 
S d (T ) = a g ⋅ S ⋅ ≥ β ⋅ ag
q  T 2 
TD • T :
unde: S, TB, TC, TD: EC8 ENV 1998-1 (Tabelul 3.2., 3.3.)
186 AxisVM 9 r2
Aceºti parametrii sunt diferiþi funcþie de clasa terenului de fundare ºi de spectrul

seismic.
Spectru seismic tip 1

Tip S TB TC TD
Sol [s] [s] [s]
A 1,0 0,15 0,4 2,0

B 1,2 0,15 0,5 2,0
C 1,15 0,20 0,6 2,0
D 1,35 0,20 0,8 2,0
E 1,40 0,15 0,5 2,0

Tip S TB TC TD
Sol [s [s [s
A 1,0 0,05 0,25 1,2
B 1,35 0,05 0,25 1,2
C 1,50 0,10 0,25 1,2
D 1,80 0,10 0,30 1,2
E 1,60 0,05 0,25 1,2
F Parametrii de mai sus pot fi modificate la definirea spectrelor de rãspuns.

ag : acceleraþia de dimensionare
•: factorul de limitã inferioarã la spectrul orizontal de dimensionare (valoare
recomandatã 0,2)
q : coeficient de comportare la efectul de seism în direcþie orizontalã
Coeficient care depinde de tipul ºi materialul structurii. Valoarea coeficientului de
comportare q face legãturã între calculul elastic linear ºi comportarea neliniarã
(elasto-plastic) al structurii.
Spectru de proiectare parametric pentru efectul vertical al seismului:
EC8 prEN 1998-1 (3.2.2.5.)
Spectrul de proiectare pentru efectul vertical se calculeazã din spectrul orizontal al
seismului, dupã cum urmeazã.
Valorile ag ºi q se vor înlocui cu avg ºi qv, respectiv valorile S, TB, TC, TD se vor lua
din tabelele de mai jos.

avg/ag S TB TC TD
[s] [s] [s]
0,90 1,0 0,05 0,15 1,0

avg/ag S TB TC TD
[s] [s] [s]
0,45 1,0 0,05 0,15 1,0
agv : acceleraþia seismicã în sol pe direcþie verticalã, valoare de dimensionare

qv : coeficient de comportare la efectul de seism pe direcþie verticalã
Efect de torsiune /opþional/ conform EC8 prEN 1998-1 (4.3.3.3.3.)
Programul determinã forþele de torsiune majorate, în jurul axei verticale pentru fiecare
nivel ºi mod de vibraþie, aceste forþe provenind din excentricitãþile aleatoare ale
maselor.
Dimensiunile maxime în direcþiile X ºi Y ale diferitelor nivele.
Moment de torsiune majorat din efectul de seism pe direcþiile X ºi Y.

M tXi = FXi ⋅ ( ±0,05 ⋅ H Yi )
M tYi = FYi ⋅ (±0,05 ⋅ H Xi )
unde:
FXi ºi FYi reprezintã forþa de nivel corespunzãtor modului de vibraþie pe nivelul i din
efectul de seism pe direcþia X sau Y. Programul ia în considerare momentul de
torsiune majorat atât cu semnul pozitiv, cât ºi cu cel negativ (identic pe toate nivelele).
Forþe seismice generate

Pkr = S D (Tr ) ⋅ mk ⋅η kr
unde:
ƒkr: factorul de multiplicare provenit din ordonatele modurilor de vibraþie,
corespunzãtor distribuþiei maselor
k : gradele de libertate ale nodurilor
r : modul de vibrare
Etapele de calcul
Efectul seismului este calculat în trei direcþii independente:
Direcþia X global (orizontal)
Direcþia Y global (orizontal)
Direcþia Z global (vertical) /opþional/
F Programul ia în considerare efectul seismului pe direcþia X ºi Y ca efecte simultane,
dar independente ca efect static.
Combinaþie de rãspuns modal pe o direcþie a efectului seismic

EC8 prEN 1998-1-2 (3.3.3.2.)
Programul aplicã douã metode pentru determinarea maximelor solicitãrilor ºi
deplasãrilor.
1. Metoda SRSS (Square Root of Summ of Squares):
E= ∑Ei
i
2
2. Metoda CQC (Complete Quadratic Combination):

E= ∑∑ E
i j
i ⋅ rij ⋅ E j
unde:
E componenta solicitãrii sau deplasãrii unui punct.
188 AxisVM 9 r2
Combinaþiile efectelor seismice pe o direcþie

Programul aplicã douã metode pentru determinarea componentelor efectelor seismice
pe o direcþie datã.
Valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor (E) din încãrcãrile seismice pe
direcþiile X, Y, Z apãrute simultan.
1. Calculul cu media pãtraticã:
E= E X2 + E Y2 + E Z2
2. Combinaþia „30%”:
E X "+"0.3EY "+"0.3 EZ
E = max 0.3E X "+" EY "+"0.3E Z
0.3E X "+"0.3 EY "+" E Z
unde:
EX, EY, EZ sunt valorile maxime independente pe direcþiile X, Y, resp. Z.
Calculul deplasãrilor
Metoda de calcul ale deplasãrilor luând în considerare comportarea neliniarã.
Es = q d ⋅ E
unde:
qd: coeficient de comportare pentru deplasãri
E: maximul de deplasare din analiza neliniarã
F În general qd=q.
Verificarea sensibilitãþii de gradul doi conform EC8 prEN 1998-1 (4.4.2.2.)
Programul verificã la finalul calculului seismic sensibilitatea fiecãrui nivel la efect
seismic de gradul doi. Calculeazã pentru fiecare nivel un factor de sensibilitate seismic
ƒ din efect de seism pe direcþiile X ºi Y.
Ptot ⋅ d r
θ=
Vtot ⋅ h
unde:
Ptot este suma încãrcãrilor gravitaþionale deasupra nivelului current
dr este deplasarea între nivele calculat din valorile medii ale diferenþelor între
deplasãrile de nivel din efect de seism pe direcþiile X sau Y
Vtot este suma eforturilor de forfecare deasupra nivelului current din efect de seism pe
direcþiile X sau Y
h este înãlþimea nivelului curent
Setarea
parametrilor
seismice
(Eurocode 8)
Factorul de comportare
la deplasare
Acceleratia
seismica in sol
Editor de
Tip sol raspuns
spectral
Parametrii
raspunsului
spectral
În fereastra de dialog se pot seta parametrii seismici, spectrele de rãspuns, respectiv se

pot seta modurile de combinaþie.
Editor de spectre de Dacã veþi schimba tipul spectrului din forma Parametricã la forma Unicã, dupã care
rãspuns apãsaþi butonul Spectru rãspuns, apare fereastra de dialog de mai jos. Aici funcþia
spectrului de rãspuns se poate defini prin puncte sau se poate modifica pe aceasta.
Modurile de
combinaþie
Setarea combinaþiilor modurilor de rãspuns

Automat:
Dacã este satisfãcut relaþia Tj / Ti < 0.9 pentru toate perioadele de vibrare luate în
considerare (deci modurile de vibrare sunt considerate independente) atunci
programul va aplica metoda SRSS, altfel metoda CQC.
Combinaþia componentelor efectelor seismice
Utilizatorul poate sã aleagã între valoarea medie pãtratã sau însumarea cu valoarea
30%.
190 AxisVM 9 r2
4.10.20.2. Calcul seism conform STAS (P100-2006)
P100-2006 Spectru de proiectare

Sd(T) (pentru analizã liniarã)
Programul foloseºte douã spectre de proiectare pentru analizã: unul pentru efecte
seismice orizontale ºi unul pentru efecte seismice verticale.
Spectrele de proiectare se pot defini prin douã metode
1.) Diagramã definitã de utilizator
2.) Forma parametricã dupã P100
Spectru de proiectare parametric pentru efectul seismic pe direcþia orizontalã:
Sd[m/s2]
T [s]
 β0 
 −1 
q
0 • T < TB : S d (T ) = a g 1 + T
 TB 
 
β0
TB • T < T C : S d (T ) = ag
q
β 0 TC
TC • T < T D : S d (T ) = a g
q T
β 0 TCTD
TD • T : S d (T ) = a g
q T2
unde:
S, TB, TC, TD: sunt conform P100-2006
Aceºti parametrii sunt diferiþi funcþie de clasa terenului de fundare ºi de spectrul

seismic.
Interval mediu de recurenþã a Valori ale perioadelor de control (colþ)

magnitudinii cutremurului
TB, s 0,07 0,10 0,16
IMR = 100ani,
TC, s 0,7 1,0 1,6
Pentru starea limitã ultimã
TD, s 3 3 2
F Parametrii de mai sus pot fi modificate la definirea spectrelor de rãspuns.

ag : acceleraþia de dimensionare
•0: este factorul de amplificare dinamicã maximã a acceleraþiei orizontale a terenului
de cãtre structurã
q : coeficient de comportare la efectul de seism în direcþie orizontalã
Coeficient care depinde de tipul ºi materialul structurii. Valoarea coeficientului de
comportare q face legãturã între calculul elastic linear ºi comportarea neliniarã
(elasto-plastic) al structurii.
Spectru de proiectare parametric pentru efectul vertical al seismului:
Spectrul de proiectare pentru efectul vertical se calculeazã din spectrul orizontal al
seismului, dupã cum urmeazã.
Valorile ag ºi q se vor înlocui cu avg ºi qv, respectiv cu valorile Sve, TBv, TCv, TDv.
Acceleraþia seismicã în sol pe direcþie verticalã, valoare de dimensionare:

avg = 0,7 ag
Coeficient de comportare la efectul de seism pe direcþie verticalã:
qv=1.5 pentru toate materialele
Perioadele de colþ:
TBv = 0,10 TCv
TCv = 0,45 TC
TDv = T D.
Efect de torsiune /opþional/ conform P100-2006

Programul determinã forþele de torsiune majorate, în jurul axei verticale pentru fiecare
nivel ºi mod de vibraþie, aceste forþe provenind din excentricitãþile aleatoare ale
maselor.
Dimensiunile maxime în direcþiile X ºi Y ale diferitelor nivele.
Moment de torsiune majorat din efectul de seism pe direcþiile X ºi Y.

M tXi = FXi ⋅ ( ±0,05 ⋅ H Yi )
M tYi = FYi ⋅ (±0,05 ⋅ H Xi )
unde:
FXi ºi FYi reprezintã forþa de nivel corespunzãtor modului de vibraþie pe nivelul i din
efectul de seism pe direcþia X sau Y. Programul ia în considerare momentul de
torsiune majorat atât cu semnul pozitiv, cât ºi cu cel negativ (identic pe toate nivelele).
Forþe seismice generate
Fb ,k = γ I S d (Tk ) mk
unde:
mk este masa modalã efectivã asociatã modului propriu de vibraþie k ºi se
determinã cu relaþia
2
 n 
 ∑ mi si ,k 
mk =  i =n1 
∑ mi si2,k
i =1
unde:
γI este factorul de importanta-expunere al constructiei
mi masa de nivel
Tk perioada proprie în modul propriu de vibraþie k
S d (Tk ) ordonata spectrului de rãspuns de proiectare corespunzãtoare perioadei
fundamentale Tk
si ,k componenta vectorului propriu în modul de vibraþie k pe direcþia

gradului de libertate dinamicã de translaþie la nivelul “i”
Forþa seismicã care acþioneazã în nodul “i” se calculeazã cu relaþia

mi si .k
Fi .k = Fb ,k n
∑m s
i =1
i i ,k
192 AxisVM 9 r2
Etapele de calcul
Efectul seismului este calculat în trei direcþii independente:
Direcþia X global (orizontal)
Direcþia Y global (orizontal)
Direcþia Z global (vertical) /opþional/
F Programul ia în considerare efectul seismului pe direcþia X ºi Y ca efecte
simultane, dar independente ca efect static.
Combinaþie de rãspuns modal pe o direcþie a efectului seismic
Programul aplicã douã metode pentru determinarea maximelor solicitãrilor ºi

deplasãrilor.
1. Metoda SRSS (Square Root of Summ of Squares):
E= ∑Ei
i
2
2. Metoda CQC (Complete Quadratic Combination):

E= ∑∑ E ⋅ ρ
i j
i ij ⋅ Ej
unde:
E componenta solicitãrii sau deplasãrii unui punct.
Combinaþiile efectelor seismice pe o direcþie

Programul aplicã douã metode pentru determinarea componentelor efectelor
seismice pe o direcþie datã.
Valorile maxime ale solicitãrilor ºi deplasãrilor (E) din încãrcãrile seismice pe
direcþiile X, Y, Z apãrute simultan.
1. Calculul cu media pãtraticã:
E= E X2 + E Y2 + E Z2
2. Combinaþia „30%”:
E X "+"0.3EY "+"0.3 EZ
E = max 0.3E X "+" EY "+"0.3E Z
0.3E X "+"0.3 EY "+" E Z
unde:
EX, EY, EZ sunt valorile maxime independente pe direcþiile X, Y, resp. Z.
Calculul deplasãrilor pentru SLS
ds = υ q de
unde:
u: factor de reducere care þine seama de perioada de revenire mai scurtã a acþiunii
seismice
de: deplasarea aceluiaºi punct din sistemul structural, determinatã prin calcul static
elastic sub încãrcãri seismice de proiectare
Calculul deplasãrilor pentru ULS
d s = c q de
unde:
c: factor supraunitar care þine seama de faptul cã în rãspunsul seismic inelastic
cerinþele de deplasare sunt superioare celor din rãspunsul elastic
Verificarea sensibilitãþii de ordinul doi

Programul verificã la finalul calculului seismic sensibilitatea fiecãrui nivel la efect
seismic de gradul doi. Calculeazã pentru fiecare nivel un factor de sensibilitate seismic
ƒ din efect de seism pe direcþiile X ºi Y.
Ptot ⋅ d r
θ=
Vtot ⋅ h
unde:
Ptot este suma încãrcãrilor gravitaþionale
deasupra nivelului current
dr este deplasarea între nivele calculat
din valorile medii ale diferenþelor
între deplasãrile de nivel din efect de
seism pe direcþiile X sau Y
Vtot este suma eforturilor de forfecare
deasupra nivelului current din efect
de seism pe direcþiile X sau Y
h este înãlþimea nivelului curent
Setarea
parametrilor
seismice P100
Factorul de comportare
la deplasare
Acceleratia
seismica in sol
Editor de
raspuns
spectral
Tip sol
Parametrii
raspunsului
spectral
În fereastra de dialog se pot seta parametrii seismici, spectrele de rãspuns, respectiv se

pot seta modurile de combinaþie.
Editor de spectre de Dacã veþi schimba tipul spectrului din forma Parametricã la forma Unicã, dupã care
rãspuns apãsaþi butonul Spectru rãspuns, apare fereastra de dialog de mai jos. Aici funcþia
spectrului de rãspuns se poate defini prin puncte sau se poate modifica pe aceasta.
194 AxisVM 9 r2
Modurile de
combinaþie
Setarea combinaþiilor modurilor de rãspuns

Automat
Dacã este satisfãcut relaþia Tj / Ti < 0.9 pentru toate perioadele de vibrare luate în
considerare (deci modurile de vibrare sunt considerate independente) atunci
programul va aplica metoda SRSS, altfel metoda CQC.
Combinaþia componentelor efectelor seismice
Utilizatorul poate sã aleagã între valoarea medie pãtratã sau însumarea cu valoarea
30%.
4.10.21. Tensionare
În elementele barã ºi nervurã se poate amplasa cabluri de tensionare. Dupã definirea
parametrii cablului ºi etapele tensionãrii programul determinã pierderile de tensiune
pentru momentul blocãrii ºi forþele de tensionare (ipoteza de încãrcare nume-T0).
Dupã analiza staticã din eforturile de dimensionare programul determinã pierderile de
tensiune ºi forþele de tensionare de lungã duratã (ipoteza de încãrcare nume-TI). Pentru
poziþia cablurilor în fiecare secþiune se poate întocmi un tabel.
Cabluri Pe prima paginã se poate definii parametrii ºi geometria cablului.

Icoanele lângã lista cablurilor:

Cablu nou. Geometria cablului se poate definii cu primele douã icoane de pe paleta de
icoane inferioare.
Transformare geometricã pentru cablu.
Cablul selectat se poate copia, deplasa sau oglindi. În cazul copierii cablul nou
moºteneºte parametrii cablului original.
ªtergerea cablurilor selectate.
Paramterii cablurilor selectate sunt afiºate lângã lista cablurilor. Aici se poate modifica
aceste parametrii.
Ep Modulul de elasticitate a cablului

Ap Aria cablului
fpk Rezistenþa caracteristicã la întindere pentru cablu
µ Coeficientul de frecare întru cablu ºi canal
k Devierea unghiulara raportatã la unitatea de lungime. Valoare conform
preciziei execuþiei. În general 0,005 < k < 0,01.
Rmin Raza minimã de curburã. Unde valoarea rezultã mai micã cablul se va
desena cu culoarea roºie.
Geometria cablurilor se poate definii cu icoanele de lângã diagramele cablurilor.
Programul determinã traseul cablurilor cu ajutorul funcþiilor spline de gradul trei în aºa
fel încât sã treacã prin punctele de bazã cu curburile minime. La fiecare punct de bazã
se poate definii tangenta la traseu în vederea de sus (unghiul α) ºi în vederea lateralã
(unghiul β). Unghiurile sunt în intervalul –180° ºi 180°. La definirea punctelor de bazã
aceste unghiuri au valoarea 0 ºi se pot modifica în tabelul cu punctele de bazã.
Punctele de bazã definite se pot modifica cu ajutorul mausului.
Definirea punctelor de bazã în 2D. Punctele de bazã se pot defini prin clicare cu
mausul sau cu fereastra de coordonate. La ultimul punct curba se poate închide cu
dublu clic sau cu meniu rapid/Inchidere. Poziþia transversalã a cablului trebuie definit
numai pentru primul punct de bazã. Punctele de bazã urmãtoare se vor situa în planul
local x-z care trece prin primul punct de bazã.
Etapele definirii cablului în 2D:

1. Se dã seþiunea în care se defineºte punctul de bazã.
2. Se poziþioneazã cablul în secþiune.
În vederea secþiunii se poate poziþiona cablul la partea superioarã sau
înferioarã la acoperirea cu beton:
Poziþionarea cablului într-un punct arbitrar
Poziþionarea cablului în centrul de greutate
Poziþionarea cablului la partea superioarã la acoperirea cu beton.

Poziþionarea cablului la partea inferioarã la acoperirea cu beton.
3. Dupã care se poate poziþiona restul punctelor pe vederea longitudinalã

196 AxisVM 9 r2
Definirea punctelor de bazã în 3D. Poziþia în secþiune trebuie definitã pentru fiecare
punct de bazã. La ultimul punct curba se poate închide numai cu meniu
rapid/Inchidere.
Etapele definirii cablului în 3D:
1. Se dã seþiunea în care se defineºte punctul de bazã.
2. Se poziþioneazã cablul în secþiune.
Etapele 1. ºi 2. se va repeta pentru fiecare punct de bazã
Adãugare punct de bazã. Clicând pe un punct al cablului într-o secþiune se va insera
un punct de bazã. Dacã sunt definite mai multe cabluri, comanda funcþioneazã numai
pentru cablul activ.
ªtergere punct de bazã. Clicând pe un punct de bazã aceastã se ºterge. Cu ºtergerea al
doilea punct de bazã se ºterge geometria cablului. Dacã sunt definite mai multe
cabluri, comanda funcþioneazã numai pentru cablul activ.
Tabelul cu punctele Proprietãþile punctelor definite se pot modifica ºi în tabel. Cu icoanele laterale se pot
de bazã adãuga puncte noi sau se pot ºterge cele vechi.
Setãri. Se poate regla caroiajul ºi proprietãþiile cursorului clicãnd pe pagina cu

secþiunea longitudinalã ºi transversalã. Vezi... 2.15.14 Setãri/Caroiaj&Cursor
Procesul de Pe pagina a doua se poate definii operaþiile de tensionare pentru fiecare cablu.
tensionare
Operaþiile posibile ºi parametrii:

Tensionare din stânga / din Forþa de tensionare o fracþiune din rezistenþa
dreapta / din ambele capete caracteristicã la întindere (fpk )
Relaxare din stânga / din dreapta / Forþa de tensionare o fracþiune din rezistenþa
din ambele capete caracteristicã la întindere (fpk )
Blocare din stânga / din dreapta / Valoarea alunecãrii cablului în mm dupã blocare
din ambele capete
ªtergerea ultimei operaþii din listã.
Beton Pe pagina a treia se afiºeazã proprietãþiile betonului pentru bare ºi nervuri. Se poate
definii deformaþia specificã finalã din contracþie εcs (∞).
Rezultate Dacã pentru fiecare cablu s-au definit parametrii valabili, geometria ºi operaþiile de
tensionare pe pagina a patra se afiºeazã rezultatele calculate de program sub formã de
diagramã. Selectând un cablul se afiºeazã variaþia forþei de tensionare în lungul
cablului(fp /fpk), ºi forþa echivalentã de tensionare(F). Dacã sunt selectate mai multe
cabluri se va afiºa numai forþa rezultantã echivalentã de tensionare.
Pierderi de tensiune în faza iniþialã:

1. Pierderile de tensiune datoritã frecãrii între cablu ºi canalul cablului σµ (x) se
determinã la distanþa x de la punctul de tensionare cu relaþia:
σ µ ( x ) = σ max (1 − e − µ ( Θ + kx ) ) ,
unde
σmax Efortul unitar maxim în cablu
Θ Curbura totala în radiani de la punctul de tensionare panã la secþiunea
studiatã.
2. Pierderile de tensiune datoritã pretensionarii succesive a cablurilor postîntinse:
 j ∆σ c 
∆Pel = Ap Ep ∑
 Ecm 
,
unde
∆σc Efortul unitar mediu în centru de greutate a cablului rezultatã din
tensionarea cablurilor
j = (n–1) / 2n, unde n este numarul paºilor de tensionare
Ecm Modulul de elasticitate final a betonului
3. Pierderile de tensiune datoritã lunecãrilor în ancoraje la blocare
198 AxisVM 9 r2
Pierderi de tensiune în faza finalã:

Pierderile de tensiune datoritã relaxãrii cablurilor ºi datoritã contracþiei ºi curgerii
lente a betonului se determinã cu relaþia:
Ep
ε cs E p + 0,8∆σ pr + ϕ σ c ,QP
Ecm ,
∆Pc + s + r = A p ∆σ c + s + r = A p
Ep A p
) [ 1 + 0 ,8ϕ ]
A 2
1+ (1 + c z cp
E cm Ac Ic
unde
∆σc+s+r Pierderile de tensiune datoritã cauzelor mai sus amintite
Ecm Modulul de elasticitate final a betonului
∆σpr Pierderile de tensiune datoritã relaxãrii cablului
Pentru clasa de relaxare 2:
∆σ pr = σ max ⋅ 0 ,66 ρ1000 e 9,1µ ⋅ 500 0 ,75 ( 1 − µ ) ⋅ 10 −5 ,
Pentru clasa de relaxare 3:
∆σ pr = σ max ⋅1,98ρ1000 e8µ ⋅ 5000,75(1− µ ) ⋅10−5 ,
unde ρ1000 = 2,5% este pierderea de tensiune datoritã relaxãrii dupã

1000 de ore la temperatura medie de 20°C
ϕ Caracteristica de curgere lentã a betonului
σc,QP Eforturile unitare în beton în dreptul cablului pentru încãrcprile
cvasipermanente
Ap Aria secþiunii cablurilor
Ac Aria secþiunii de beton
Ic Momentul de inerþie a secþiunii de beton
zcp Distanþa dintre centrul de greutate a secþiunii de beton centrul de
greutate a cablurilor
Tabelul cu rezultate Pe ultima paginã se poate întocmi tabelul cu rezultate pentru secþiuni la pasul definit ºi
translatarea originii. În aceste secþiuni se afiºeazã coordonatele locale y ºi z pentru
cabluri. Punctele de bazã sunt afiºate implicit în tabel.
Bara de instrumente Pe bara de instrumente sunt douã icoane.

Diagrama actualã se copiazã în memoria rapidã (Clipboard) dupã care se poate însera
în alte aplicaþii (de ex. Word).
Copiere diagramã
Ctrl+C
Se poate tipãrii diagramele ºi tabelele aferente tensionãrii. Se poate seta formatul

tipãririi ºi cablul pentru care se tipãresc datele.
Imprimare Se poate da orientarea ºi scara desenului (Setãri de imprimare).
Ctrl+P
Se poate selecta secþiunea care se va imprima.
Meniu Prin meniu se poate accesa urmãtoarele funcþii.
Fiºier
Imprimare Vezi... Bara de instrumente / Imprimare
Editare
Înapoi/Din nou Anularea ultimei operaþii / Revenirea la operaþia anulatã

Copiere diagramã Vezi... Bara de instrumente/ Copiere diagramã
Transformãri Vezi... Cabluri/ Transformãri geometrice pentru cabluri

geometrice pentru
cabluri
Asamblare cabluri Dacã sunt selectate mai multe elemente de bare sau nervurã care au cabluri definite ºi
aceste cabluri se întâlnesc în punctele de capãt se poate opta pentru asamblarea
cablurilor. Funcþia se poate folosi ºi în interiorul unui element.
200 AxisVM 9 r2
Ferestre
Paleta de coordonate Editarea pe secþiunea longitudinalã ºi transversalã se poate face cu ajutorul palete de
coordonate. Afiºarea paletei se poate face în acest meniu.
Paleta cu informaþii Pe diagrame se afiºeazã o paletã de informaþii în funcþie de tipul diagramei. Afiºarea
paletei se poate face în acest meniu.
4.10.22. Încãrcãri mobile

Cu încãrcãrcãrile mobile se pot modela încãrcãri cu intensitate constantã care îºi
schimbã poziþia. În aceste tipuri de încãrcãri se încadreazã convoaiele pe poduri sau
macaralele care se deplaseazã pe cãile de rulare.
Înainte de definirea încãrcãriii mobile trebuie definit o ipotezã de încãrcare mobilã pe
pagina încãrcãrilor ºi icoana Ipoteze ºi grupe de încãrcare.
Vezi... 4.10.1 Ipoteze ºi grupãri de încãrcare. Comenzile se pot accesa numai dacã este
activã a o ipotezã de încãrcare mobilã. La definirea încãrcãrilor mobile se vor genera
numãr paºi ipoteze de încãrcare. Aceste ipoteze de încãrcare sunt gestionate de
program, nu se pot ºterge ºi muta individual. Dacã se mãreºte numãrul pasilor se vor
genera ipoteze de încãrcare suplimentare. Dacã se reduce numãrul paºilor ipotezele de
încãrcare suplimentare se ºterg la salvarea modelului.
La simbolul încãrcãrii se poate seta ca sã fie afiºatã faza actualã sau toate fazele
miºcãrii.
4.10.22.1. Încãrcãri mobile pe elemente de linie
Încãrcarea mobilã pe linie este o schemã de încãrcare care se deplaseazã pe un traseu

în N etape.
Schema de încãrcare poate sã fie compus din încãrcãri concentrate ºi încãrcãri uniform
distribuite sau din combinaþia acestora. Se poate defini tipul (local / global) poziþia ºi
intensitatea încãrcãrilor din schema de încãrcare. Pentru poduri rulante se poate
modela cu uºurinþã greutatea proprie ºi forþele orizomtale din frânare.
Se poate adãuga încãrcãri la schema de încãrcare cu icoana plus ºi completând
câmpurile din tabel. ªtergerea râdurilor selectate se poate efectua cu icoana Stergere.
Schema de încãrcare se poate salva cu denumire.
Dupã definirea schemei de încãrcare trebuie definit traseul pe care se deplaseazã

încãrcarea. Traseul trebuie sã fie o reþea continuã din bare sau nervuri. Dupã selectarea
elementelor de linie trebuie definit punctul de start ºi punctul final.
Punctul de start ºi cel final poate sã fie orice punct de pe traseu. În câmpul pentru N se
poate defini numãrul etapelor în care va fi deplasat încãrcarea pe traseu.
Programul dispune încãrcãrile pe traseu în aºa fel încât în prima fazã în punctul de
start va fi amplasat încãrcarea cu coordonata cea mai micã iar în punctul final în
ultima fazã încãrcarea cu coordonata cea mai mare. Axa localã z a încãrcãrii tot
timpul cu axa localã a elementului pe care este amplasat încãrcarea.
La modificarea traseului (lungire, scurtare sau frâgere elemente de linie) se modificã
automat dispunerea încãrcãrii.
4.10.22.2. Încãrcãri mobile pe domenii
Acest tip de încãrcare compus din perechi de încãrcãri (concentrate ºi de suprafaþã) se

poate utiliza pentru modelarea încãrcãrilor din vehicule. u este ampatamentul iar a ºi b
laturile amprentei roþii. Încãrcarea pe osie F se împarte egal între amprente. Schema de
încãrcare se poate salva cu denumire.
Se poate adãuga încãrcãri la schema de încãrcare cu icoana plus ºi completând
câmpurile din tabel. ªtergerea râdurilor selectate se poate efectua cu icoana Stergere.
Butoanele radio din partea stânga se referã la tipul ºi direcþia încãrcãrii ºi sunt valabile
pentru toate încãrcãrile.
Dupã definirea schemei de încãrcare trebuie definit traseul pe care se deplaseazã
încãrcarea. Traseul trebuie sã fie o reþea continuã din linii care sunt conþinute de
domenii. Traseul nu trebuie sã fie neapãrat într-un sigur plan. Traseul poate sã treacã
pe goluri ºi spaþii goale dintre domenii. Punctul de start ºi punctul final sunt implicit
punctul de start ºi punctul final al traseului.
În ipoteza de încãrcare a fazei miºcãrii este inclus numai încãrcarea care calcã pe
domeniu. Axa localã z a încãrcãrii este definit de axa localã z a domeniului pe care
este aceasta. În cazul încãrcãrilor care au traseu pe muchia domeniilor din diferite
planuri programul amplaseazã încãrcarea pe domeniul care este în detaliul activat la
definirea încãrcãrii. Dacã sunt mai multe axe locale z posibile programul þine cont de
axa care are unghiul minim faþã de axa globalã Z.
La modificarea geometriei domeniilor se modificã automat dispunerea încãrcãrii.
În câmpul pentru N se poate defini numãrul etapelor în care va fi deplasat încãrcarea
pe traseu.
202 AxisVM 9 r2
4.10.23. Mase nodale
Pentru analiza modalã I/II masele care nu sunt introduse în ipotezele de încãrcare se
pot lua în considerare ca mase concentrate în noduri.
Pentru analiza modalã II masele nodale se pot lua în considerare ca încãrcãri statice
care prin efectul de ordinul II afecteazã rezultatele.
Pentru nodurile selectate se pot defini mase concentrate mx, my, mz [kg] pe cele trei
direcþii globale.
In cazul in care masele sunt egale pe cele trei directii este suficient definirea a unei
singure mase (Aplica aceeasi masa pe fiecare directie).
$ Masele nodale sunt vizualizate cu un cerc dublu de culoare roºu închis.
4.10.24. Modificare
Modificarea încãrcãrilor deja definite.
Modificarea se poate face astfel:
1. Se þine apãsatã tasta [Shift] ºi se selecteazã cu cursorul elementele a cãror
încãrcare se modificã. Pentru selectare se poate utiliza ºi fereastra sau bara de
selectare.
2. Se dã un clic pe butonul încãrcãrii.
3. În rândul datei de modificat se comutã butonul de modificare.
4. Se modificã data (datele).
5. Cu butonul OK se închide fereastra de dialog.
Modificare rapidã: clicând pe elementul finit încãrcat se afiºeazã fereastra de dialog

aferentã încãrcãrii.
Dacã sunt selectate mai multe elemente finite, clicând pe unul dintre acestea se pot
modifica încãrcãrile pentru toate elementele deodatã. Dacã sunt selectate elemente
finite ºi clicarea se face pe un element care nu este ales, selectarea se anuleazã iar
modificarea se poate face numai pentru acest element.
Dacã elementul este încãrcat cu mai multe încãrcãrcare se poate modifica numai o
încãrcare. În acest caz se poate modifica încãrcarea concentratã sau distribuitã care
este mai aproape de punctul unde s-a clicat.
F Modificarea încãrcãrilor se face în mod asemãnãtor cu definirea, diferenþa fiind
numai în aspectul cã la modificare se poate schimba ºi o caracteristicã a încãrcãrii.
Caracteristicile încãrcãrii elementelor selectate care nu au fost modificate în
fereastrã rãmân neschimbate.
Dacã sunt selectate elemente a cãror încãrcare nu se poate modifica cu funcþia
apelatã, acestea rãmân neschimbate.
4.10.25. ªtergere

4.11. Reþea
Generare reþele pe elemente de linie, domenii, îndesire localã reþea ºi verificarea

geometriei elementelor finite.
4.11.1. Generare reþea
La generarea reþelei recunoaºterea liniilor care se intersecteazã ºi care se suprapun are

ca efect diminuarea erorilor de editare a modelului.
Utilizarea procesoarelor cu mai multe nuclee reduce considerabil durata generãrii
reþelei.
4.11.1.1. Generare reþea pentru elementele liniare
Barele ºi nervurile curbe la analize sunt considerate elemente cu axe drepte. Pentru
elementele curbe este necesar definirea unui poligon cu densitatea corespunzãtoare. În
mod similar se procedeazã ºi pentru barele cu secþiune variabilã pentru ca aceste
elemente sunt considerate cu secþiune constantã între douã noduri. Precizia rezultatelor
depinde de densitatea reþelei de elemete finite.
Reþea de elemente finite – similar cu reþelei pentru domenii – se poate ºterge sau
modifica. Proprietãþiile ºi încãrcãrile definite pe aceste elemente nu se ºterg la
ºtergerea reþelei.
Reþeaua de lemente finite se poate definii ºi pentru elemente liniare. Aceastã
posibilitate se poate utiliza eficient pentru analizele neliniare ºi dinamice unde pentru
o precizie mai mare este necesar împãrþirea barelor în mai multe segmente.
Parametrii de
generare reþea
pentru elemente de
linie
Generarea reþelei este posibil în modurile urmãtoare:

Deviere maximã de la arcul de cerc
Reþeaua se va genera la densitatea pentru care înãlþimea corzii nu este mai mare
decât valoarea definitã
Mãrimea maximã de element
Reþeaua se va genera în aºa fel încât lungimea liniilor sã nu fie mai mare decât
valoarea definitã
Împãrþire în N
Elementul de linie va fi împãrþit în N pãrþi egale.
Cu unghi
Unghiul central corespunzãtor reþelei nu va fi mai mare decât valoarea definitã.
204 AxisVM 9 r2
4.11.1.2. Generare reþea pentru domenii
Genereazã o reþea de elemente finite triunghiulare având lungimea laturilor cea setatã
în fereastra de dialog de mai jos. Reþeaua generatã ia în considerare toate golurile,
punctele ºi liniile interioare ale domeniului.
Se poate opta pentru generarea reþelei în funcþie de poziþia încãrcãrilor.
Parametrii generare
reþele pe domenii
Dimensiune reþea Se poate definii o mãrime medie pentru elemente finite. În urma generãrii poate sa
rezulte elemente ºi mai mici ºi mai mari.
Ajustarea reþelei la Cu aceste opþiuni se poate seta ca la ce tipuri ºi mãrimi de încãrcãri sã fie ajustata
încãrcãri reþeaua. Pentru încãrcãrile concentrate se vor genera noduri iar pentru încãrcãrile
liniare linii.
Metoda de Elemente uniforme
împãrþire a La generarea reþelei conturul domeniilor ºi liniile interioare vor fi impãrþite pe baza
conturului mãrimii medie a unui element finit. Cu aceasta opþiune elementele finite
triunghiulare vor fi aproximativ de aceeasi dimensiune.
Adaptare mãrimea de reþea
Programul þinând cont de forma domeniului genereazã reþeaua optimã. Unde
dimensiunea de reþea definitã de utilizator este corespunzãtor se va genera aceastã
reþea iar unde nu este corespunzãtor se va genera automat o reþea mai densã.
Dacã opþiunea Generare reþea numai pe domenii fãrã reþele este activatã se vor
genera reþele numai pe domeniile care nu au reþea definitã.
Generarea reþelei poate fi urmãritã într-o fereastrã separatã în care clicând pe butonul
Renunþa se poate opri generarea reþelei.
La generarea reþelei în cazul unor elemente finite tip barã care sunt incluse total sau
parþial în domeniu, programul ia în considerare numai nodurile de la capetele de barã,
nu ºi liniile aferente acesteia.
Dacã în interiorul domeniului se gãsesc elemente patrulatere sau triunghiulare pe care
deja au fost generate reþele, programul le include fãrã modificãri pe acestea în reþeaua
nouã.
Înaintea generãrii reþelei Dupã generarea reþelei
F Generarea unei reþele noi pe un domeniu pe care anterior s-a generat o reþea are ca
efect schimbarea reþelei domeniului în cel nou.
4.11.2. Îndesirea reþelei de elemente finite
Cu aceste funcþii se poate mãri fineþea de discretizare în elemente finite. În urma

aplicãrii funcþiilor, elementele finite noi moºtenesc proprietãþile, (material, grosime,
referinþe, …), rezemarea ºi încãrcãrile elementelor finite originale. Se poate alege
dintre urmãtoarele posibilitãþi de îndesire:
Uniformã
înainte de îndesire dupã îndesire

Se dã lungimea maximã a laturii unui element finit din reþeaua îndesitã. Funcþia
realizeazã îndesirea reþelei astfel încât fiecare element va avea laturile de lungime mai
micã decât valoarea datã.
Îndesirea unei zone Se face o îndesire uniformã pe elementele selectate.

206 AxisVM 9 r2
Elementele selectate sunt împãrþite în felul urmãtor:
element dreptunghiular element triunghiular

Îndesire în jurul
unui punct

Trebuie selectate nodurile, în jurul cãrora se doreºte îndesirea reþelei
(ex: rezemãrile pe stâlpi ale plãcilor). Trebuie dat un raport de împãrþire. Reþeaua din
jurul nodurilor selectate va fi generatã astfel, încât sã împartã liniile de reþea dupã
raportul dat. Acest raport poate avea valori între 0.2-0.8.
Îndesire dupã
muchie
Trebuie selectate liniile (muchiile) în jurul cãrora se cere îndesirea reþelei

(ex: rezemãri pe muchie, încãrcãri distribuite) ºi dat un raport de împãrþire. Reþeaua
(din jurul liniilor marcate) va fi generatã astfel încât sã împartã liniile legate la liniile
marcate dupã raportul dat. Raportul poate avea valori între 0.2-0.8.
4.11.3. Verificare reþea
Programul verificã unghiul cel mai (α ) mic al elementelor finite.

F Elementul finit se considerã deformat dacã
- α ˆ 15 pentru triunghiuri
- α ˆ 30 pentru dreptunghi.
5. Analizã
Cu acest program se pot efectua analize statice de ordinul I ºi II, modale de ordinul I ºi
II ºi de stabilitate. În sistemul de programe AxisVM, analiza structurilor se bazeazã pe
metoda elementului finit. Metoda elementului finit este prezentatã detaliat în
bibliografia manualului de utilizare. Condiþia utilizãrii sistemului de programe este
cunoaºterea metodei elementului finit aferent programului ºi experienþã în utilizarea
acestuia.
Analiza unei structuri este efectuatã în trei etape:
1. Pregãtirea datelor pentru analizã

2. Efectuarea analizei (în funcþie de tipul analizei)
3. Prelucrarea rezultatelor pentru vizualizare
Etapele, durata unei analize ºi datele referitoare la model, se pot vizualiza prin
apãsarea butonului Detalii.
Pregãtirea datelor În cadrul pregãtirii datelor, programul verificã datele de intrare ºi avertizeazã
pentru analizã utilizatorul dacã acestea nu sunt corecte. În funcþie de tipul erorii, analiza este
întreruptã sau se poate continua sau întrerupe în funcþie de opþiunea utilizatorului.
Dupã aceasta, programul efectueazã o operaþie de optimizare a numerotãrii nodurilor
pentru a reduce lãþimea semibenzii sistemului de ecuaþii ºi implicit spaþiul ocupat de
aceasta. În cadrul operaþiei se utilizeazã metodele Cutchill-McKee invers ºi Akhras-
Dhatt într-un singur ciclu de iteraþie. Evoluþia procesului de optimizare ºi spaþiul
ocupat de sistemul de ecuaþii aferente sunt afiºate în fereastra analizei.
Analiza Etapele analizei sunt afiºate în fereastra analizei.
Sistemul simetric liniar de ecuaþii este rezolvat cu metoda Cholesky modificatã în
cazul analizelor statice ºi prin iterare în subspaþiu în cazul analizei modale ºi
stabilitate.
În cadrul analizelor, erorile de rezolvare a sistemului de ecuaþii provenite din rotunjiri
ºi de rezemare a modelului, se determinã în toate cazurile ºi sunt afiºate în fereastra de
Info ca Eeq. Dacã aceastã valoare este mai mare de 0.00001 precizia rezultatelor nu
este satisfãcãtoare din cauza faptului cã sistemul de ecuaþii nu este bine condiþionat.
Precizia deplasãrilor obþinute va fi asemãnãtoare.
Fiecare nod al modelului poate sã aibã ºase grade de libertate nodale de deplasare.
Matricea de rigiditate a structurii ºi matricea maselor se genereazã în funcþie de aceste
grade de libertate nodale. În acest mod se obþine un randament asemãnãtor pentru
structuri plane ºi spaþiale.
Prelucrarea La prelucrarea datelor, rezultatele sunt ordonate în funcþie de numerotarea iniþialã a
rezultatelor pentru nodurilor ºi pregãtite pentru vizualizare graficã.
vizualizare
Parametrii necesari pentru diferitele tipuri de analizã sunt prezentaþi în continuare.
208 AxisVM 9 r2
5.1. Staticã
Liniarã În cadrul analizei liniare, diagrama forþã-deplasare este liniarã.
La apelarea funcþiei, analiza se efectueazã imediat pentru toate ipotezele de încãrcare.
Comportarea geometric liniarã a structurii presupune cã deplasãrile structurii sunt
mici, iar materialul utilizat este izotrop sau anizotrop ºi se comportã liniar (legea lui
Hooke).
F Vezi descrierea elementelor contact, arc ºi utilizarea acestora în analiza liniarã

staticã.
Neliniarã În cadrul analizei neliniare diagrama forþã-deplasare este neliniarã.
Aceastã comportare provine din utilizarea elementelor neliniare (contact, arc) sau
dintr-o analizã geometric neliniarã (bare ºi zãbrele).
La apelarea analizei neliniare apare fereastra cu parametrii necesari ai analizei:

Parametrii de Aici se pot definii parametrii de rezolvare:

rezolvare
În listã se pot selecta ipotezele ºi combinaþiile de încãrcare pentru care se va executa
analiza. Programul va efectua analiza pentru toate ipotezele ºi combinaþiile de
încãrcare cu parametrii setaþi. Înformaþiile dupã analizã se pot vizualiza într-o listã.
Parametrii Se dau parametrii pentru analiza incrementalã:

analizei
Ipoteza de Se alege ipoteza de încãrcare pentru care se face analiza (numai o singurã ipotezã sau
încãrcare combinaþie).
Selectarea parametrilor de control (forþã/deplasare) pentru analiza neliniarã:
Încãrcare În cazul controlului în forþe, incrementele se dau în incremente uniforme de forþã. În
acest caz, structura va fi încãrcatã în trepte uniforme cu încãrcãrile multiplicate cu
factorul de forþã.
Deplasare În cazul controlului în deplasãri, incrementele se dau în incremente uniforme de
deplasare. În acest caz, structura va fi încãrcatã în nodul selectat pe direcþia gradului
de libertate ales în trepte uniforme de deplasare.
Factor de În funcþie de control, se dã factorul de forþã (control în forþe) sau valoarea deplasãrii
Forþã/Deplasare maxime (control în deplasãri).
maximã
Numãrul Se dau numãrul paºilor pentru analiza incrementalã. Valoarea implicitã
incrementelor este 1, dar pentru structuri cu comportare neliniarã pronunþatã, pentru asigurarea
convergenþei numerice, sunt necesari mai mulþi paºi.
Actualizarea În prima iteraþie a fiecãrui increment, programul corecteazã rigiditãþile structurii.
rigiditãþilor Pentru setarea implicitã (n=1), corecþia se face pentru fiecare iteraþie. Aceastã valoare
are efect favorabil asupra comportãrii numerice ºi conduce la convergenþã pentru un
numãr minim de paºi. În unele cazuri, actualizarea mai rarã a rigiditãþilor conduce la
un timp de rulare mai favorabil, chiar dacã numãrul iteraþiilor este mai mare. În aceste
cazuri valoarea lui n se dã în consecinþã.
Criterii de Analiza convergenþei asigurã precizia rezultatelor analizei neliniare. Este foarte
convergenþã important ca parametrii convergenþei sã fie daþi corespunzãtor. În procesul de iterare,
valoarea incrementului deplasãrii ºi vectorul forþelor neechilibrate trebuie sã se
anuleze (sã tindã cãtre zero).
Numãrul maxim de Se alege în funcþie de nelinearitatea structurii ºi parametrii analizei folosite. Valoarea
iteraþii implicitã este 20. Dacã criteriile de convergenþã nu sunt îndeplinite în numãrul maxim
de iteraþii, programul nu dã rezultate.
Deplasare/ Criterii multiple de convergenþã se pot exprima în deplasãri, forþã sau lucru mecanic
Încãrcare/ Lucru (este obligatoriu cel puþin un criteriu). În majoritatea cazurilor, criteriul exprimat cu
mecanic ajutorul lucrului mecanic este suficient. În anumite situaþii, pentru o eroare mare a
incrementului de deplasare, corespunde o forþã micã neechilibratã sau invers. Valorile
implicite pentru parametrii de convergenþã sunt urmãtoarele: deplasare 0.001, forþã
0.0001 lucru mecanic 0.0000001.
Luarea in In cazul placilor de beton armat este posibilitatea efectuarii analizei tinand cont de
considerare a armarea placii. Se poate seta ca programul sa tina cont de armarea minima calculata sa
armarii armarea efectiva.
Programul determina deformatiile si eforturile in placa de beton armat pe baza
diagramei moment-curbura. Deformatiile astfel obtinute reprezinta deformatia exacta a
placii. Eforturile obtinute reprezinta o eventuala redistribuite lor in placa.
210 AxisVM 9 r2
Neliniaritate geometricã pentru bare

Pentru aceastã opþiune programul determinã echilibrul pentru structura deformatã. În
funcþie de mãrimea deplasãrilor programul face o analizã de ordinul I sau de ordinul II.
Programul þine cont de neliniaritatea geometricã numai pentru elementele zãbrea, barã
ºi nervurã.
Dacã în model nu sunt elemente neliniare (contact, arc) se activeazã doar opþiunea
Neliniaritatea geometricã.
Dacã în model sunt elemente neliniare, atunci în analizã se ia în considerare
neliniaritatea acestor elemente (contact, arc). Prin activarea opþiunii Neliniaritatea
geometricã pentru bare se poate þine cont ºi de neliniaritatea elementelor de barã ºi
zãbrea.
F Barele trebuie împãrþite în cel puþin patru segmente.
Luarea în considerare a armãrii efective

În cazul plãcilor de beton armat este posibilã efectuarea analizei cu armarea efectivã.
În acest caz deplasãrile ºi eforturile în placã sunt determinate pe baza diagramei de
moment-curburã. Deplasãrile ºi eforturile (redistribuþia eforturilor) determinate în
acest fel þin cont de comportarea neliniarã a betonului armat.
Salvarea ultimului increment
Dacã analiza neliniarã se efectueazã cu mai multe incremente de încãrcare programul
determinã deplasãrile ºi eforturile pentru fiecare incremente de încãrcare. În
majoritatea cazurilor este suficientã salvarea numai a ultimului increment. În acest caz
se selecteazã opþiunea respectivã.
F În cazul în care se salveazã numai ultimul increment comportarea structurii în
fazele intermediare nu se poate urmãrii.
Observaþie În aceastã analizã, programul foloseºte o metodã iterativã de tip

Newton-Raphson. Metoda este cunoscutã în mai multe variante, care diferã între ele
prin modul de corectare a matricii de rigiditate.
Pentru o mai bunã înþelegere a analizei, în continuare este exemplificatã comportarea
unui sistem cu un singur grad de libertate:
Arc neliniar elastic Comportãri posibile

Dacã n=1 (valoarea implicitã), atunci Dacã n>Numãrul maxim al iteraþiilor,

rigiditãþile se corecteazã în fiecare iteraþie atunci rigiditãþile se corecteazã numai în
ºi metoda de iterare se numeºte metoda prima iteraþie, iar metoda de iteraþie se
Newton-Raphson obiºnuitã. numeºte metoda Newton-Raphson
modificatã.
Dacã 1<n<Numãrul maxim a iteraþiilor,
atunci se poate utiliza o metodã Newton-
Raphson modificatã.
În figurã este reprezentat procesul de
iterare pentru n=2.
Observaþie În cazul sistemelor cu consolidare, analiza se confruntã cu instabilitatea numericã,

ceea ce conduce la divergenþa procesului de iterare dacã n>1. Datoritã acestui fapt, la
schimbarea stãrii elementului contact se corecteazã rigiditatea elementelor chiar dacã
aceasta nu este necesarã conform parametrului n.
Comportãrile cu palier snap-through nu se pot analiza cu control în forþe. În acest caz,
soluþia este utilizarea controlului în deplasãri.
Control de În figurã este prezentatã, cu linie

forþã/deplasare continuã, o soluþie cu control de forþã
pentru o structurã cu o caracteristicã
forþã-deplasare care, la valoarea P0 a
forþei, dã eroare datoritã faptului cã
structura are deplasãri foarte mari. În
acest caz, structura se poate analiza fãrã
probleme cu control în deplasãri.
5.2. Analiza modalã

În cadrul analizei modale, programul determinã primele n valori proprii cerute ºi
vectorii proprii aferenþi. Analiza este o rezolvare a unei probleme generale de valori
proprii (programul foloseºte metoda iterãrii în subspaþii). Programul verificã dacã au
fost determinate valorile proprii cele mai mici.
La analizã, programul foloseºte matricea diagonalã a maselor, aceasta conþinând doar
mase de translaþie.
F În cadrul analizei structurii, programul determinã numai valori proprii pozitive.

Valorile proprii apropiate de zero nu se pot determina.
212 AxisVM 9 r2
Parametrii analizei Se dau parametrii pentru analiza modalã:

Ordinul I Efectul forþelor de întindere/compresiune asupra rigiditãþii elementelor nu este luat în
calcul în timpul analizei pentru determinarea modurilor de vibraþie.
Ordinul II În cadrul analizei sunt luate în calcul efectele forþelor axiale asupra rigiditãþii
elementelor.
În analiza modalã de ordinul II forþele de întindere mãresc rigiditatea elementelor iar
forþele de compresiune scad rigiditatea. Acest fenomen influenþeazã rezultatele
analizei modale. În toate cazurile, la acest tip de analizã se folosesc rezultatele de la o
ipotezã staticã.
Numãrul modurilor Se dã numãrul modurilor de vibraþie care se determinã în cadrul analizei. Valoarea
de vibraþie implicitã este 6 iar valoarea maximã 99. Numãrul modurilor cerute nu poate sã fie mai
mare decât numãrul gradelor de libertate dinamicã ale structurii.
Ipotezã Se poate selecta ipoteza de încãrcare sau doar masa care sã se ia în considerare în
cadrul analizei (numai o singurã ipotezã sau combinaþie).
În cadrul analizei modale de ordinul I ºi II încãrcãrile pot fi convertite în mase. La
analiza modalã de ordinul II programul foloseºte rezultatele de la o ipotezã staticã.
Convertirea Se poate opta pentru convertirea încãrcãrilor de naturã gravitaþionalã în mase din
încãrcãrilor în mase ipoteza de incarcare selectata.
Doar masele Programul efectueaza analiza numai cu masele concentrate definite.
Componenta de Se poate seta ca ce componanta de masa sa fie utilizat pentru analiza. Optiuniile se pot
masa uriliza pentru determinarea formelor de vibratie pentru diferite directii.
Diafragma Cu activarea Convertire planºee în diafragme programul în analiza modalã înlocuieºte
elementtele finite cu o diafragmã. Are ca efect cresterea vitezei analizei.
Criterii de Analizele de convergenþã asigurã precizia rezultatelor analizei modale, din acest motiv
convergenþã este foarte importantã alegerea parametrilor de convergenþã.
Numãrul maxim de Numãrul maxim a iteraþiilor se alege în funcþie de modurile de vibraþie care se
iteraþii determinã (valoare mai mare pentru numãr mai mare de valori proprii). Valoarea
implicitã este de 30. Dacã nu sunt îndeplinite criteriile de convergenþã cu parametrii de
convergenþã aleºi, programul nu dã rezultate.
Convergenþa Se determinã convergenþa relativã a valorii proprii. Valoarea implicitã este de 1.0E-10.
valorilor proprii
Convergenþa Valoarea de referinþa implicitã este de 0.00001. Valoarea erorilor cu care au fost
vectorilor proprii determinate vectorii proprii sunt comparate cu aceastã valoare de referinþã. Dacã
eroarea este mai mare decât valoarea de referinþã, atunci aceasta va apare în paleta de
informaþii cu culoarea roºie.
F În analizã, programul foloseºte matricea diagonalã a maselor. În consecinþã, pentru

o modelare corespunzãtoare a distribuþiei maselor în model este necesarã împãrþirea
barelor în mai multe segmente ºi discretizarea corespunzãtoare în cazul elementelor
finite plane. Precizia rezultatelor este suficient de bunã dacã pentru fiecare
semiundã elementele sunt împãrþite în patru segmente (în cazul elementelor de
suprafaþã pe ambele direcþii).
Pentru structuri în cadre etajate se poate adopta modelul cu masele concentrate în
noduri. Pentru acoperiºuri cu deschideri mari ºi structurã în reþea suficient de
densã (grinzi, ferme, cabluri, etc.) este suficient a considera masele aplicate în
noduri.
Formele de vibraþii sunt normalizate în raport cu matricea maselor:
{U }T ⋅ [M ] ⋅ {U } = 1
5.3. Stabilitate
În cadrul analizei de stabilitate programul determinã numãrul cerut de parametrii
critici de încãrcare minimi ºi formele de pierdere a stabilitãþii aferente. Analiza este o
rezolvare a unei probleme generale de valori proprii (programul foloseºte metoda
iterãrii pe subspaþii). Programul verificã dacã au fost determinate valorile proprii cele
mai mici.
F În cadrul analizei structurii, programul determinã numai valori proprii pozitive.
Valorile proprii apropiate de zero nu se pot determina.
Parametrii analizei
Se dau parametrii pentru analizã:
Ipoteza Se alege o ipotezã de încãrcare pentru care se face analiza de stabilitate (numai o
singurã ipotezã).
Numãrul formelor Se dau numãrul formelor de pierdere a stabilitãþii dorite. Valoarea implicitã este 6.
de pierdere a Numai valoarea cea mai micã are semnificaþie fizicã (aceastã valoare dã parametrul
stabilitãþii critic al încãrcãrii).
Criterii de Vezi în capitolul Analiza modalã
convergenþã
Flambajul barelor Prin flambajul barelor se înþelege flambaj într-un plan (axa deformatã a barei este o
curbã planã, ºi secþiunea barei nu se roteºte în jurul axei x locale). Secþiunea barei
trebuie sã aibã una sau douã axe de simetrie (dacã încãrcãrile acþioneazã în planurile
de simetrie) sau trebuie definite cu momentele de inerþie principale I1 ºi I2.
F Barele trebuie împãrþite în cel puþin patru segmente.
λcr < 0 , pierderea stabilitãþii are loc pentru încãrcarea cu semnul opus, iar
Dacã,
parametrul critic al încãrcãrii aferente ipotezei este λefectiv
cr ≥ λcr
În cazul structurilor care conþin elemente de zãbrea programul determinã
parametrul critic al încãrcãrii aferente pierderii globale a stabilitãþii. Programul nu
analizeazã flambajul zãbrelelor.
214 AxisVM 9 r2
5.4. Elemente finite

Structurile analizate pot sã conþinã diferite elemente structurale. Pentru modelarea
acestor elemente programul dispune de numeroase elemente finite.
Toate tipurile de elemente finite se pot utiliza în analizele staticã I, modalã I ºi
stabilitate. Analiza staticã geometric nelinearã ºi analiza modalã de ordinul II se poate
efectua numai pentru structurile alcãtuite din bare.
Zãbrea Barã Nervurã
Element finit patrulater de ºaibã, placã, Element finit triunghiular de ºaibã, placã,
învelitoare învelitoare
Arc Contact Reazem

(numai o singurã (numai o singurã
componentã este componentã este
reprezentatã) reprezentatã)
Deplasãrile nodale ale elementelor finite în sistemul local de coordonate sunt

prezentate în tabelul urmãtor:
Element finit ex ey ez θx θy θz Figura
u v w
Zãbrea *
Element liniar izoparametric cu douã noduri
Barã * * * * * *
Element cubic Hermit de tip Euler-Bernoulli-Navier cu douã noduri
Nervurã * * * * * *
Element izoparametric Thimosenko cu trei noduri cu câmp cvadratic

de deplasãri
ªaibã * *
Element cvadratic izoparametric de tip Serendipity cu opt noduri,

Element cvadratic izoparametric cu ºase noduri
Element finit ex ey ez θx θy θz Figura

u v w
Placã * * *
Element cvadratic izoparametric de tip Hughes cu nouã noduri

(Mindlin), element cvadratic izoparametric cu ºase noduri (Mindlin)
Învelitoare * * * *
Element combinat din elementele ºaibã ºi placã
Reazem
* * * * * *
(numai douã
componente)
Arc * * * * * * (numai douã

componente)
Contact *
Corp rigid
Element de
legaturã * * * * * * (numai douã
componente)
Unde:
u, v, w translaþii locale în direcþia axelor x, y, z
θx, θy, θz rotiri locale în direcþia axelor x, y, z
(*) rigiditatea în direcþia datã
Eforturi Eforturile în elementele finite în sistemul local de referinþã:
Element finit Solicitare

Zãbrea Nx
Barã Nx Vy Vz Tx My Mz
Nervurã Nx Vy Vz Tx My Mz
ªaibã nx ny nxy
Placã mx my mxy vx vy
Învelitoare nx ny nxy mx my mxy vx vy
Arc Nx Ny Nz Mx My Mz
Contact Nx
Reazem Nx Ny Nz Mx My Mz
Corp rigid
Element de legãturã N- Nx Ny Nz Mx My Mz
N
Element de legãturã nx ny nxy mx my mz
L-L
216 AxisVM 9 r2
5.5. Etapele unei analize

Analiza unei structuri cu metoda elementului finit are urmãtoarele etape:
Etapele unei analize 1. Determinarea proprietãþiilor geometrice, de elasticitate, de rezemare ºi a
încãrcãrilor pe structurã.
2. Determinarea modului de preluare a încãrcãrilor (efectul de ºaibã, placã,
învelitoare, grindã).
3. Definirea discontinuitãþilor locale (rigidizãri, goluri).
4. Alegerea tipurilor de elemente finite pentru modelarea structurii. În aceastã
etapã, materialul elementelor ºi proprietãþile de rigiditate se concentreazã în
axa elementelor.
5. Discretizarea structurii. Fineþea discretizãrii trebuie sã fie în concordanþã cu
precizia doritã de calcul ºi hardware-ul disponibil.
6. Pregãtirea datelor conform punctul 5.:
a.) Caracteristici geometrice
b.) Caracteristici de rigiditate
c.) Topologia elementelor
d.) Caracteristici de rezemare
e.) Încãrcãri (staticã), mase (analiza modalã).
7. Verificarea datelor de intrare (precizie, compatibilitate).
8. Analiza structurii.
9. Alegerea rezultatelor caracteristice.
10. Verificarea rezultatelor dupã criteriile:
a.) Corectitudinea ºi precizia rezultatelor (convergenþa).
b.) Compatibilitatea rezultatelor cu condiþiile definite în punctul 6.d.
c.) În cazul structurilor speciale, analiza cu altã metodã sau program pentru
compararea ºi analiza rezultatelor.
11. Reluarea analizei. Dacã în punctul 10. nu este satisfãcutã o condiþie se reia
parcurgerea punctelor 1.-6. cu modificãrile necesare.
12. Extragerea rezultatelor caracteristice sub formã tabelarã sau diagrame.
Concluzii finale privind rezistenþa ºi stabilitatea structurii cu respectarea
criteriilor de rezistenþã ºi stabilitate.
Modelare Construirea modelului de calcul al structurii înseamnã acceptarea unor ipoteze
(simplificatoare), a cãror efecte asupra rezultatelor trebuie luate în considerare (la
dimensionare). La elementele de suprafaþã, la baza împãrþirii în elemente finite trebuie
sã fie o analizã atentã a stãrii de tensiune ºi deformaþie a structurii, luând în
considerare forma, materialele, încãrcãrile ºi rezemãrile efective.
Poziþia nodurilor ºi a liniilor (topologia împãrþirii în elemente finite) de reþea depind ºi
de discontinuitãþile apãrute în geometrie (linii de contur neregulate, reazeme
intermediare) ºi încãrcãrile (forþe concentrate sau distribuite variabile) structurii.
În locurile cu concentrãri de tensiuni (unghiuri ascuþite) este indicatã o discretizare
mai finã. Evitarea singularitãþilor, cauzate de efecte concentrate, se face prin aplicarea
acestora pe suprafeþe mici, dar finite.
Contururile curbe pot fi aproximate cu un numãr corespunzãtor de segmente drepte.
Pentru a mãri precizia rezultatelor este necesarã îndesirea reþelei de elemente finite. În
fiecare caz, reþeaua cu o împãrþire mai finã trebuie sã conþinã împãrþirea anterioarã.
5.6. Mesaje de eroare
Mesaje Matricea de rigiditate nu este pozitivã

Determinantul matricii de rigiditate este zero sau negativ, din cauza unei modelãri
greºite.
Matrice singularã Jacobi
Matricea de rigiditate Jacobi a unui element finit este singularã (geometrie
deformatã).
Nodurile nu au grad de libertate liber
Toate gradele de libertate sunt blocate.
Deformaþie foarte mare în incrementul actual
Elementul a suferit deformaþii foarte mari în incrementul actual.
Incrementul de rotire este foarte mare
Incrementul de rotire al elementului depãºeºte π/4 rad (90°). Pentru o soluþie corectã
trebuie majorat numãrul treptelor de forþã.
Componentã de deplasare necorespunzãtoare
Componenta controlului în deplasãri este aleasã pe direcþia unui grad de libertate
blocat.
Criteriile de convergenþã nu au fost îndeplinite
Numãrul iteraþiilor nu este suficient.
Divergenþã în iteraþia actualã
În procesul de iterare a apãrut divergenþã. Paºii de incrementare sunt prea mari sau
criteriile de convergenþã nu sunt suficient de restrictive.
Prea multe valori proprii
Rangul matricii maselor este mai mic decât a modurilor de vibraþie cerute.
Nu s-a gãsit nici o valoare proprie
Criteriile de convergenþã nu au fost îndeplinite pentru nici o valoare proprie.
Aceasta nu este valoarea proprie minimã (xx)
Existã xx valori proprii mai mici decât cea calculatã.
Modelul conþine elemente denaturate (foarte deformate). Modificaþi reþeaua!
Modificaþi geometria elementelor finite denaturate.
Elementul finit a suferit deformaþii excesive în timpul analizei.
Mãriþi numãrul incrementelor de încãrcare.
Rezultatele nu sunt convergente nici dupã numãrul maxim de iteraþii
Mãriþi numãrul maxim de iteraþii.
Nodul ... pe direcþia ... nu are rigiditate.
Verificaþi rezemarea pe direcþia respectivã ºi gradele de libertate nodale.
218 AxisVM 9 r2
Aceastã paginã este lãsatã intenþionat goalã.

6. Rezultate
6.1. Staticã
De pe foaia Staticã se poate efectua analiza staticã de ordinul I ºi II. Vizualizarea
rezultatelor obþinute.
Scara de reprezentare
Reprezentare
Componenta diagrame
Parametrii de reprezentatã neliniare
reprezentare
Analizã staticã Modul de
neliniarã reprezentare
Ipoteza de încãrcare, Cãutare valori
combinaþia, înfãºurãtoarea min/max
sau combinaþia de
dimensionare
Analizã staticã Analiza staticã liniarã Vezi detaliat... 5.1 Staticã

liniarã
Analizã staticã Analiza staticã neliniarã Vezi detaliat... 5.1 Staticã

neliniarã
Parametrii de Modul grafic ºi parametrii de reprezentare a rezultatelor. Se poate selecta ipoteza de

reprezentare încãrcare, combinaþia, înfãºurãtoarea sau combinaþia de dimensionare.
Sectiuni afisate
in mod de
afisare sectiuni
Semnificatia parametrilor de reprezentare din fereastra de dialog sunt urmatoarele:

În funcþie de analiza efectuatã se poate selecta din rezultatele liniare sau neliniare.
Pentru aceste rezultate se pot alege douã sau trei tipuri de rezultate:
1. Rezultatele pentru o ipotezã sau combinaþie de încãrcare.
2. Diagrama înfãºurãtoare din ipoteze ºi/sau combinaþii de încãrcare.
Programul, din ipotezele selectate, alege valorile minime ºi maxime ºi le
vizualizeazã.
3. În cazul analizei liniare programul genereazã combinaþii de dimensionare
folosind gruparea încãrcãrilor.
În cazul diagramelor înfãºurãtoare ºi de dimensionare se pot alege din opþiunile:

Valori afisate Min, Max Concomitentã a valorilor maxime ºi minime.
Min Vizualizarea numai a valorilor minime (valoarea cu semnul).
Max Vizualizarea numai a valorilor maxime (valoarea cu semnul).
220 AxisVM 9 r2
Determinarea Dacã opþiunea nu este activatã (setare de bazã), atunci programul þine cont de
maximelor pe baza combinaþiile care într-o componentã dã rezultate minime sau maxime. Pentru anumite
tuturor metode de dimensionare este posibil ca sã fie mai defavorabil o combinaþie de
combinaþiilor dimensioanre în care nu rezulta extreme.
Dacã opþiunea este activatã programul genereazã toate combinaþiile posibile ºi executã
analizele prevazute în standarde. Având în vedere cã numãrul combinaþiilor poate sã
fie foarte mare metoda este recomandatã numai modelelor de dimensiune ºi cu ipoteze
de încãrcare redusã.
Selectarea Dacã opþiunea Automat este selectatã în
formulelor pentru funcþie de componenta rezultatelor
combinaþii de programul determinã dacã se genereazã
dimensioanre combinaþiile SLU (stãri limite ultime)
sau SLS (stari limite de serviciu).
Pentru Unic se poate opta pentru orice
formula. Combinaþiile de dimensionare
calculate se pot accesa din structura
arborescentã a ipotezelor de încãrcare.
Metoda de Pentru Eurocod si standardele care se bazeaza pe Eurocod se poate seta metoda de
combinare combinare.
Forma de afisare Nedeformat

Reprezentarea structurii ºi în forma nedeformatã.
Deformat
Structura este vizualizatã numai în forma deformatã.
Mod de afisaree Diagramã
Componenta rezultatelor selectate este reprezentatã sub formã de diagramã. Pe
diagrame se poate afiºa ºi valoarea solicitãrilor.
Secþiune
Componenta rezultatelor selectate este reprezentatã pe secþiune cu sau fãrã
afiºarea valorile solicitãrilor. Sunt reprezentate secþiunile deja definite ºi
selectate.
Izolinie
Este un mod de reprezentare a componentei solicitãrii. Intervalul valorilor
minime ºi maxime este împãrþit în subintervale ale cãror limite sunt reprezentate
cu linii de culori diferite. Valorile solicitãrilor corespunzãtoare culorilor sunt
afiºate în Fereastra de scarã a culorilor. Detaliile pentru setarea ferestrei de scarã
a culorilor. Vezi... 2.17.3 Paleta de culori
Suprafaþã de nivel
Este un mod de reprezentare a componentei solicitãrii. Intervalul valorilor
minime ºi maxime este împãrþit în subintervale care sunt reprezentate cu
suprafeþe de culori diferite. Valorile solicitãrilor corespunzãtoare limitelor
culorilor sunt afiºate în Fereastra de scarã a culorilor. Detaliile pentru setarea
ferestrei de scarã a culorilor. Vezi... 2.17.3 Paleta de culori
Inactiv
Este dezactivatã reprezentarea graficã.
Secþiuni Se pot activa reprezentarea secþiunilor deja definite. Dacã pentru modul de
reprezentare se alege opþiunea Secþiuni, atunci diagramele sunt afiºate numai în
secþiunile selectate. Dacã existã secþiune definitã printr-un plan de secþiune, afiºarea
conturului dreptunghiular al acesteia se poate seta prin opþiunea Desenarea conturului
secþiunii.
Cu opþiunea Afiºarea în planul elementelor se poate modifica reprezentarea tuturor
diagramelor. Pentru diagramele individuale setãrile se pot accesa din fereastra de
dialog a secþiunilor Vezi... 2.15.11 Secþiune
Componenta Se poate alege componenta de reprezentat.

Scara Scara de reprezentare a diagramelor. Valoarea implicitã este de 1.00 pentru care
valoarea maximã din diagramã va fi 50 de pixeli. Scara se poate modifica dupã
preferinþã.
Valori numerice
Nod
pe…
Afiºarea valorii componentei pe nod sau pe reazem nodal.
Linie
Afiºarea valorii componentei rezultatelor pe barã, nervurã, secþiuni, reazeme de
muchie, elemente de contact ºi arc.
Suprafaþã
Afiºarea valorii componentei rezultatelor pe elemente de suprafaþã ºi reazeme de
suprafaþã. Rezultatele pe elemente de suprafaþã sunt date în ºapte sau nouã
noduri. Programul determinã valoarea maximã absolutã pe elementul finit ºi o
afiºeazã numai pe aceasta. Punctul cu valoarea maximã este marcat cu un punct
negru pe ecran.
Numai Min./Max.
Valorile afiºate pe noduri, lini sau suprafeþe vor fi minimele ºi maximele locale.
Componenta my a momentului Componenta R z a reacþiunii

încovoietor
Cu butonul Alte setari … se poate opta pentru urmatoarele optiuni:
Uniformizarea Nu este
solicitãrilor Solicitãrile obþinute în noduri nu sunt mediate.
Selectiv
Solicitãrile obþinute în noduri sunt mediate în funcþie de sistemul local de
coordonate a elementelor care sunt legate în nodul respectiv ºi încãrcãrile
aferente elementelor.
Toate
Solicitãrile obþinute în noduri sunt mediate fãrã a se lua în considerare
caracteristicile elementelor ºi încãrcãrile pe acestea.
Variaþia intensitãþii Setarea parametrilor de intensitate.
222 AxisVM 9 r2
Ipoteza de
încãrcare,
combinaþia,
înfãºurãtoare sau
combinaþia de
dimensionare
Din lista de selecþie se poate alege:

Ipoteza sau combinaþia de încãrcare
Pasul analizei neliniare
Înfãºurãtoarea
Combinaþie de dimensionare
Componenta Din lista de selecþie se poate alege componenta de:
reprezentatã
Deplasãri (eX, eY, eZ θX, θY,
θZ,eR, θR)
Solicitãri de barã (Nx, Vy, Vz, Tx, My, Mz)
Efort unitar în barã (Smin, Smax,Ty, Tz )
Eforturi de suprafaþã (nx, ny, mx, my, mxy, vx, vy,
qR, n1, n2, αn, m1, m2, αm,
nxD, nyD, mxD, myD)
Variaþia intensitãþii (dnx, dny, dnxy, dmx, dmy, dmxy, dvx, dvy)
Efort unitar în suprafaþã (Sxx, Syy, Sxy, Sxz, Syz, So, S1, S2)
Reacþiune reazem nodal (Rx, Ry, Rz, Rxx, Ryy, Rzz)
Reacþiune reazem pe muchie (Rx, Ry, Rz, Rxx, Ryy, Rzz)
Reacþiune reazem de suprafaþã (Rx, Ry, Rz)
Solicitare arc (Rx, Ry, Rz, Rxx, Ryy, Rzz)
Solicitare contact (Nx)
Modul de
Modul de reprezentare
reprezentare
Din lista de selecþie se poate alege modul de reprezentare a componentei rezultatelor:

Diagramã
Secþiune
Izolinie
Suprafaþã de nivel
Inactiv
F La reprezentarea componentelor rezultatelor înfãºurãtoare Min, Max ºi combinaþii
de dimensionare Min, Max, modul de reprezentare cu Izolinie ºi Suprafeþe de nivel
nu se poate folosi
Scara reprezentãrii
Cu scara reprezentãrii se poate modifica scara diagramelor.
6.1.1. Valori minime ºi maxime

Programul cautã valorile minime ºi
maxime în ipoteza de încãrcare ºi detaliul
actual (dacã sunt activate detalii, valorile
minime ºi maxime se referã numai la
acestea).
Funcþia determinã valoarea minimã ºi
maximã a componentei selectate. Dacã
aceste valori extreme apar în mai multe
noduri acestea sunt marcate de program.
6.1.2. Animaþie
Salvare în fiºier
video
Setarea parametrilor de
Butoane de comandã Setarea vitezei de
animaþie
rulare
Se pot vizualiza deplasãrile, eforturile, formele de vibraþii ºi de pierdere a stabilitãþii

cu faze de miºcare.
Parametrii
Animaþie Derulare
Unidirecþional
Derulare de la zero pânã la
valoarea maximã.
Bidirecþional
Derulare continuã de la zero pânã
la valoarea maximã.
Generare faze Secvenþe

Numãrul cadrelor folosite pentru animaþie între 3-99.
Recalcularea randãrii
Vizualizarea solicitãrii cu acoperire în fiecare fazã.
Recalculare culori
Culorile sunt schimbate în fiecare fazã conform valorilor zero ºi maximã setatã în
Fereastra de scarã a culorilor.
Fiºier video Realizare fiºier video: Clicând pe butonul roºu putem salva animaþia sub numele
numefisier.avi, care ulterior poate fi vizualizat cu programul Windows Media Player.
Programul genereazã în fiºierul video un numãr de secvenþe care se poate seta la
Parametri.... De obicei aceste filme au durata setatã în fereastra Durata pozelor - dacã
hardware-ul are capacitatea necesarã pentru vizualizare. Implicit aceastã valoare este
de 100 ms, ceea ce înseamnã o vitezã de 10 poze/sec.
224 AxisVM 9 r2
6.1.3. Reprezentare diagrame

Parametrii diagramei
Reprezentarea rezultatelor calculului neliniar sub formã de diagrame.

Se pot reprezenta maxim douã diagrame.
Pentru diagramã trebuie selectatã o componentã pentru axa X ºi una pentru Y.
Perechile de valori aferente paºilor de iteraþie se reprezintã cu o linie
continuã.
Setarea parametrilor:
6.1.4. Tabele cu rezultate

În tabele sunt afiºate valorile rezultatelor. Dacã o parte din elementele structurii sunt
selectate, în tabel se afiºeazã numai rezultatele pe aceste elemente. Dupã preferinþã, se
pot selecta ºi alte criterii de filtrare pentru afiºarea tabelarã a rezultatelor (de ex. în
funcþie de tipul de secþiune). Conþinutul tabelului, cu ajutorul memoriei temporare
(Clipboard), se poate transfera în alte programe (de ex. Excel, Word). Vezi...2.9
Tabele
Opþiuni de Se poate opta ca tabelul afiºat sã conþinã toate rezultatele sau/ºi un extras din rezultate.
reprezentare Tot în aceastã fereastrã de dialog se selecta componenta de rezultat care este afisat în
[CTRL]+[R] tabel. Funcþia se poate accesa ºi din meniul Format\Afisarea rezultatelor….
În tabelul Combinaþii de dimensionare (vezi... 4.10.2), în afarã de valorile
componentelor min/max, sunt afiºate datele ipotezelor participante în aceste
combinaþii cu notaþiile urmãtoare:
[] ipotezele cu încãrcãrile permanente
|| ipotezele cu încãrcãrile cvasipermanente
{} ipotezele cu încãrcãrile variabile
() ipotezele cu încãrcãrile excepþionale
Rezultate Dacã opþiunea este selectatã atunci se vor

afiºa toate liniile tabelului dacã nu numai
extrasul rezultatelor.
Extras La capãtul fiecãrui tabel se gãseºte un

extras care este întocmit din valorile
rezultatelor din tabel. În acest extras sunt
afiºate valorile eforturilor minime ºi
maxime din tabel.
Cautã valori În tabel valorile minime ºi maxime sunt extrase numai pentru elementele selectate.
extreme Componentele aferente valorilor maxime se afiºeazã în toate cazurile.
Dacã componenta min/max apare într-o singurã secþiune valorile aferente din acel loc
se afiºeazã ºi în tabel. În caz contrar în locul componentelor aferente se afiºeazã ∗.
În coloana Distanþã se afiºeazã locul primei apariþii a componentei min/max.
Filtrare proprietãþi Vezi în capitolul 2.9 Tabele.
Imprimare Clicând pe icoana cu imprimantã se va afiºa fereastra de dialog descris în capitolul

3.1.10 Imprimare. Funcþia se poate accesa ºi din File\Imprimare. Se va imprima
tabelul cu coloanele setate conform proprietãtiilor de filtrare.
6.1.5. Deplasãri
Nod Ca rezultat, se obþin valorile
componentelor deplasãrii dupã direcþiile
globale, pe baza cãrora este determinatã
rezultanta translaþiilor (eR) ºi rezultanta
rotirilor (fR).
226 AxisVM 9 r2
Reprezentãrile deplasãrilor pentru o ºaibã în consolã:

diagramã cu afiºarea valorilor secþiune cu afiºarea valorilor
curbã de nivel suprafaþã de nivel
Barã Se obþin componentele rezultatelor deplasãrilor secþionale a barelor în sistemul global

ºi local de coordonate.
Se activeazã prin selectarea barei.
La vizualizarea modelului sau detaliile modelului, valorile deplasãrilor nodale ºi
secþionale se afiºeazã în sistemul global de coordonate.
La selectarea unei bare cu cursorul apare fereastra cu deplasãrile nodale ºi secþionale
ale barei în sistemul local de coordonate al acestuia.
Concomitent se pot afiºa mai multe bare în aceastã fereastrã, dacã:
a.) diferenþa dintre unghiurile locale de coordonate a barelor nu
depãºeºte o valoare datã
b.) direcþiile axelor locale x coincid
c.) materialele barelor sunt identice
În cadrul ferestrei existã posibilitatea afiºãrii rezultatelor ºi a altor ipoteze sau

combinaþii de încãrcare. În cazul înfãºurãtoarelor se poate opta pentru activarea sau
dezactivarea funcþiilor componente.
Prin miºcarea liniei albastre ale diagramelor, pe barã se citesc rezultatele în diferite
puncte.
Tabele cu rezultate Vezi detaliat... 6.1.4 Tabele cu rezultate

Inserarea Diagramele se pot salva cu nume ºi se pot insera asociativ în documentaþie.
diagramelor în Vezi... 3.5.8 Salvare în biblioteca de desene
documente
6.1.6. Eforturi în elemente de zãbrea sau barã

Zãbrea În elementele de tip zãbrea apar numai eforturi axiale Nx.
Dacã semnul forþei axiale este pozitiv, elementul de zãbrea este întins. Valorile
min/max pentru solicitãrile înfãºurãtoare ºi de dimensionare se pot afiºa concomitent
pe model.
Diferite moduri de reprezentare pentru solicitãrile unei grinzi cu zãbrele:
diagrama Nx cu afiºarea valorilor valori min/max Nx cu afiºarea valorilor
Barã În elemente barã se stabilesc urmãtoarele eforturi: Nx , V y , V z , T x , M y , Mz.

Eforturile în bare sunt date în sistemul
local de coordonate. Sensurile pozitive
ale eforturilor sunt date în figurã.
Diagramele de momente încovoietoare
sunt desenate de program pe fibra întinsã
a barei.
Diferite moduri de reprezentare pentru eforturi pe cadre:

diagrama Nx cu afiºarea valorilor valori min sau max Vz cu afiºarea
valorilor
diagrama M y cu afiºarea valorilor valori min/max My cu afiºarea valorilor
La selectarea unei bare cu cursorul apare fereastra cu diagramele acesteia.

Concomitent, se pot afiºa mai multe bare în aceastã fereastrã, dacã:
a.) diferenþa dintre unghiurile locale de coordonate ale barelor nu
b.) depãºeºte o valoare datã
c.) direcþiile axelor locale x coincid materialele barelor sunt identice
228 AxisVM 9 r2

dezactivarea funcþiilor componente.
Prin miºcarea liniei albastre ale diagramelor, pe barã se citesc rezultatele în diferite
puncte.
Tabele cu rezultate Se pot afla solicitãrile în orice secþiune a barei.

La selectarea unei ipoteze sau combinaþii de încãrcare, în tabele apar solicitãrile
calculate în toate secþiunile barei.
Vezi detailat... 6.1.4 Tabele cu rezultate

documente
F Pentru combinaþiile de înfãºurãtoare ºi de dimensionare pe bare se afiºeazã numai

valorile componentelor min/max.
Dacã componenta min/max apare într-un singur loc în model valorile aferente ale
solicitãrilor în acel loc se afiºeazã ºi în tabel. În caz contrar, în locul solicitãrilor
aferente se afiºeazã ∗, iar în coloana Distanþã se afiºeazã locul primei apariþii a
componentei min/max.
6.1.7. Solicitãri de nervurã

Pentru elemente de nervurã se stabilesc
urmãtoarele eforturi: Nx , V y , V z , T x , M y , M z.
Eforturile în elementul de nervurã sunt date în
sistemul local de coordonate cu originea în
centrul de greutate al secþiunii acestuia. Sensurile
pozitive ale eforturilor sunt date în figurã.
Diagramele de momente încovoietoare sunt
desenate de program pe fibra întinsã a barei.
În nervurile cuplate excentric de elemente de învelitoare, pe lângã momentele

încovoietoare ºi forþele tãietoare, apare ºi forþa axialã.
Eistã posibilitatea de a reprezenta un poligon format din mai multe elemente de
nervurã dacã unghiul axelor locale acestora coincid.
Diferite moduri de reprezentare pentru solicitãrile de nervurã:

diagrama Tx cu afiºarea valorilor diagrama M y
Tabele cu rezultate Vezi detailat... 6.1.4 Tabele cu rezultate
6.1.8. Eforturi în elemente de suprafaþã

Eforturi În elementele de suprafaþã se produc urmãtoarele eforturi:
Element de suprafaþã Notaþie Element de suprafaþã Notaþie

ªaibã nx Învelitoare nx
ny ny
nxy nxy
mx
my
mxy
vxz
vyz
Placã mx
my
mxy
vxz
vyz
Diferite moduri de reprezentare pentru o placã rigidizatã cu nervuri:
diagramã secþiune cu valori
izolinie suprafaþã de nivel

230 AxisVM 9 r2
F În cazul momentelor unei plãci, indicii x ºi y reprezintã direcþia fibrelor încovoiate

paralele cu axele locale sau direcþia armãrii. Momentul încovoietor m x roteºte în
jurul axei locale y iar m y în jurul axei x.
Eforturile de încovoiere pentru placã sunt pozitive dacã întind fibra de sus (faþa
elementului dinspre direcþia pozitivã a axei z ), ºi negative dacã întind faþa opusã .
Variaþia intensitãþii Toate modelele de elemente finite ºi analiza cu elementele finite sunt aproximãri
inginereºti. În funcþie de numãrul elementelor finite din model, de forma lor, de
condiþiile de solicitare ºi de rezemare ºi de alþi factori, precizia aproximãrii poate sã fie
foarte corectã sau greºitã.
La aprecierea preciziei de aproximare ne ajutã, fãrã a efectua o analizã nouã,
vizualizarea variaþiei intensitãþilor. Variaþia intensitãþilor pe baza rezultatelor de calcul
ne aratã mãrimea variaþiei solicitãrilor în interiorul elementelor, în procente, în raport
cu valoarea maximã a solicitãrii. La elementele care aratã variaþii mari de intensitãþi,
pentru o aproximare mai exactã se recomandã îndesirea reþelei. Valoarea acceptabilã a
modificãrii intensitãþilor se poate determina pe bazã de experienþã.
Eforturi principale Pentru elementele de suprafaþã programul determinã

eforturi principale n1, n2, αn, m1, m2, αm ºi rezultanta
forþei tãietoare qR.
Valorile sunt afiºate corespunzãtor urmãtoarelor
condiþii ºi semne:
m1 ≥ m2 , n1 ≥ n 2
− 90 o < α ≤ +90 o în raport cu axa localã x a

elementului finit plan
Învelitoare
ªaibã Placã
2
n x + ny  n x − ny  -
n1 n1 = +   + n xy

2
2  2 
2
nx + n y  nx − n y  -
n2 n2 = −   + n 2xy

2  2 
2n xy
tg ( 2α n ) =
αn nx − ny
-
2
- mx + my  mx − m y 
m1 m1 = +   + m xy

2
2  2 
2
- mx + my  m x − my 
m2 m2 = −   + m xy

2
2  2 
2m xy
tg ( 2α m ) =
αm - mx − my
2
vSz = v xz + v yz
vSz -
F În cazul elementului de ºaibã solicitat în starea planã de deformaþie n ≠ 0 , dar

z
aceste valori nu sunt calculate.
$ Eforturile se pot afiºa sub formã de diagramã, secþiune, curbã de nivel ºi suprafeþe de
nivel.
În cazul reprezentãrii direcþiilor principale (αn, αm) sub formã de diagramã sunt
vizualizaþi vectorii corespunzãtori, a cãror lungime ºi culoare variazã în funcþie de
efortul principal în direcþia respectivã. Capãtul vectorului este marcat cu o linie
perpendicularã dacã valoarea efortului principal este negativã.
Efort principal negativ
Tabele cu rezultate Vezi detailat... 6.1.4 Tabele cu rezultate
Eforturi pentru La elementele de suprafaþã se determinã forþele normale ºi momentele nxv, nyv, mxv,
dimensionarea myv , la care se dimensioneazã armãturile.
armãturilor Valorile se determinã astfel:
n xv = nx ± nxy , n yv = n y ± nxy
m xv = m x ± m xy , m yv = m y ± m xy
$ Mãrimea eforturilor de dimensionare a armãturilor se poate vizualiza sub formã de

diagrame, diagrame pe secþiuni, curbe sau suprafeþe de nivel.
6.1.9. Reacþiuni
În elemente de reazem (resort) deplasãrile cu semn pozitiv
corespund reacþiunilor cu semn pozitiv (efort axial ºi
moment de torsiune).
De exemplu, alungirea reazemului (resort) produce
întindere.
$ Reacþiunile se pot vizualiza sub formã de diagrame sau cu
culori. În modul de reprezentare cu diagrame reacþiunea
apare reprezentatã cu vector.
Rezultanta În cazul reazemelor sunt calculate ºi rezultantele ReR ºi R θR. pe baza urmãtoarelor
reacþiunilor formule:
2 2 2
R eR = R ex + R ey + R ez R θR = R θ2x + R θ2y + R θ2z
Diferite moduri de reprezentare a reacþiunilor:

Momente Ryy în reazeme Rezultanta ReR a reacþiunilor
Solicitare Ry în reazeme de muchie Rezultanta ReR a reacþiunilor de muchie
Tabele cu rezultate
Vezi detaliat... 6.1.4 Tabele cu rezultate
232 AxisVM 9 r2
6.1.10. Solicitãri pentru elemente de legãturã linie-linie si articulaþii pe muchie

Solicitãri Pentru elementele de legãturã linie-linie ºi articulþii pe muchie programul determinã
forþele nx, ny, nz ºi momentele mx, my, mz. Dacã componentele de rigiditate sunt zero
pentru fiecare element atunci ºi componentele rezultatelor aferente vor fi zero astfel nu
vor fi afiºate în structura arborescentã a rezultatelor ºi în tabele.
6.1.11. Eforturi unitare (tensiuni) în elemente de zãbrea ºi barã

Zãbrea În elemente de zãbrea sunt calculate eforturile unitare de Nx
compresiune/întindere: Sx =
Ax
Dacã semnul efortului unitar este pozitiv, elementul de zãbrea este întins. Valorile
min/max pentru solicitãrile înfãºurãtoare ºi de dimensionare se pot afiºa concomitent
pe model.
Modul de vizualizare a eforturilor unitare este identic cu vizualizarea eforturilor de
zãbrea (curbe ºi suprafeþe de nivel).
Barã/nervurã În secþiunea barelor ºi a nervurilor se vor calcula urmãtoarele eforturile unitare:
Eforturi unitare de întindere ºi compresiune din întindere, compresiune ºi încovoiere:
Nx M y ⋅ I z + M z ⋅ I yz M z ⋅ I y + M y ⋅ I yz
S x ,i = + ⋅ zi − ⋅ yi
2 2
Ax I y ⋅ I z − I yz I y ⋅ I z − I yz
unde yi , zi sunt coordonatele cu semn faþã de centrul de greutate a secþiunii. Semnul

pozitiv reprezintã întindere.
Efort unitar rezultant de forfecare din forfecare ºi torsiune (Saint-Venant), cu
neglijarea eforturiler de forfecare din torsiune:
Pentru secþiuni pline:
Vi = V y2,i + Vz2,i
unde componentele de efort unitar de forfecare:
V y  ∂Φ y  Vz  ∂Φ z  M x   ∂ω  
V y ,i =   +   +   − zi 

Ax  ∂y  i Ax  ∂y  i I x   ∂y  i 

V y  ∂Φ y  V z  ∂Φ z  M x   ∂ω  
Vz ,i =   +   +    + yi 
Ax  ∂z  i Ax  ∂z  i I x   ∂z  i 
unde Φy ºi Φ z funcþiile de eforturi unitare de forfecare aferente pentru forfecãrile în
direcþiile y ºi z.
Pentru profile cu pereþi subþiri:
Vy  ∂Φ y  Vz  ∂Φ z  M x   ∂ω   M
Vi =   +   +    + mi  + x ti
Ax  ∂s i Ax  ∂s i I x   ∂s  i  Ix
unde ultimii doi termeni sunt eforturile unitare de forfecare din rãsucire. mi distanþa
mãsurat perpendicular pe peretele profilului din centrul de greutate a secþiuni, ti
grosimea pereþii. ω , Φy ºi Φ z se determina pe linia medianã.
Effort unitar echivalent (Von Mises):
S o ,i = S x2,i + 3Vi 2
Dacã secþiunea este compusã din mai multe profile valorile Vi és S o,i nu sunt
calculaþi.
Effort unitar mediu:
Vy Vz
Vy , átlag = , Vz , átlag = , dacã Ay, Az = 0, atunci Ay=Az=Ax
Ay Az
Reprezentarea eforturilor unitare Sminmax, Vminmax, Sominmax pentru bare este

asemãnãtor cu reprezentarea eforturilor darvalorile sunt cele minime ºi maxime.
Se pot reprezenta diagrame pe poligoane formate din mai multe bare dacã sunt
satisfãcute condiþiile de la punctul 6.1.6.

dezactivarea funcþiilor componente. Prin miºcarea liniei albastre ale diagramelor, pe
barã se citesc rezultatele în diferite puncte.
Tabele cu rezultate Se pot afiºa tensiunile pentru orice secþiune a barei.

În cazul ipotezelor sau combinaþiilor de încãrcare în tabel sunt afiºate valorile pentru
fiecare secþiune.
Vezi detaliat... 6.1.4 Tabele cu rezultate
documente
F Pentru înfãºurãtoare ºi combinaþiile de dimensionare pe bare se afiºeazã numai
valorile componentelor min/max.
Dacã componenta min/max apare într-un singur loc în model, valorile aferente ale
eforturilor unitare în acel loc se afiºeazã ºi în tabel. În caz contrar, în locul
eforturilor unitare aferente se afiºeazã ∗, iar în coloana Distanþã se afiºeazã locul
primei apariþii a componentei min/max.
234 AxisVM 9 r2
6.1.12. Eforturi unitare în elemente de suprafaþã

Eforturi unitare Programul determinã în noduri eforturile unitare în fibrele inferioare, mediane ºi
superioare:
Componenta ªaibã Placã Învelitoare

nx 6 nx 6
sxx sxx = sxx = ± 2
⋅ mx sxx = ± ⋅ mx
t t t t2
ny 6 ny 6
syy syy = syy = ± ⋅ my syy = ± ⋅ my
t t2 t t2
nxy 6 nxy 6
sxy sxy = sxy = ± ⋅ mxy sxy = ± 2 ⋅ mxy
t t2 t t
sxz 3v xz 3v xz
s xz = s xz =
2t 2t
syz 3v yz 3v yz
s yz = s yz =
2t 2t
F În cazul elementelor de ºaibã în stare planã de deformaþie
szz ≠ 0
.
În acest caz valoarea Szz este calculatã cu formula:
s zz =ν ⋅ ( s xx + s yy )
În cazul momentelor unei plãci, indicii x ºi y reprezintã direcþia fibrelor încovoiate

paralele cu axele locale.
Momentul încovoietor mx se roteºte în jurul axei locale y, iar m y în jurul axei x.
Efortul unitar Von Pentru elementele de suprafaþã se calculeazã efortul unitar Von Mises cu relaþia:
Mises
sö = 0.5 [( s xx − s yy ) 2 + ( s yy − s zz ) 2 + ( s zz − s xx ) 2 ] + 3(s xy
2 2
+ s yz 2
+ s zx )
$ Valoarea eforturilor unitare se poate vizualiza sub formã de diagramã, diagramã pe

secþiune ºi curbã sau suprafaþã de nivel.
6.1.13. Linii de influenþã

Pentru forþele unitare PX, PY, PZ se determinã liniile de influenþã care se pot vizualiza
grafic sau se pot afiºa numeric. Forþele unitare sunt dirijate dupã direcþia pozitivã a
axelor globale de referinþã.
Ordonatele liniei de influenþã ne dau valorile solicitãrilor în secþiunea corespunzãtoare
liniei de influenþã din forþa +1, care acþioneazã în locul ordonatei.
Zãbrea Clicând pe o zãbrea, apare valoarea absolutã maximã de pe zãbrea.
Reprezentarea liniei de influenþã la element de zãbrea:
Interpretarea forþei 1 în direcþia Z. Linia de influenþã a grinzii cu zãbrele
Linia de influenþã a unei Linia de influenþã a tãlpii de

zãbrele la grinzi cu zãbrele jos la grinzi cu zãbrele
Barã Clicând pe barã, apare ordonata cu valoarea absolutã maximã de pe elementul de barã.
Reprezentarea liniilor de influenþã la bare:
Interpretarea forþei 1 în direcþia Z. Linie de influenþã Nx
Linie de influenþã Vz Linie de influenþã My
6.1.14. Încãrcãri neechilibrate
Pentru fiecare ipotezã de încãrcare programul determinã rezultanta încãrcãrilor

exterioare pe direcþiile X, Y, Z, XX, YY, ZZ ale sistemului global de referinþe, care
sunt afiºate în rândul notat cu E.
În tabel pentru fiecare ipotezã de încãrcare este ataºat un rând notat cu I în care se
afiºeazã rezultanta încãrcãrilor neechilibrate pe nod. Dacã aceastã valoare nu este 0, o
parte a încãrcãrilor exterioare nu încarcã reazemele. Acest fapt se întâmplã când
gradele de libertate nodale nu sunt fixate corespunzãtor.
F Se recomandã verificarea echilibrului dupã fiecare analizã staticã.

236 AxisVM 9 r2
6.2. Analiza modalã
Se obþin rezultatele analizei modale.

Modurile de vibraþii se pot vizualiza grafic sub formã de diagrame ºi valoric în tabele.
Formele de vibraþii sunt normalizate în raport cu masele.
Vizualizarea formelor de vibraþie:
cadru, modul 1 de vibraþie cadru, modul 2 de vibraþie
placã, modul 2 de vibraþie placã, modul 6 de vibraþie
În fereastra de informaþii sunt afiºate urmãtoarele date:

f: frecvenþa [Hz]
ω: frecvenþa circularã [radiani/s]
T: perioada [s]
V.p.: valoarea proprie
Eroare: eroarea relativã a soluþiei
Numãrul iteraþiilor: numãrul iteraþiilor în care s-a gãsit soluþia
F Analiza se efectueazã o datã numai pentru o ipotezã sau combinaþie de încãrcare
dar programul salveazã rezultatele tuturor analizelor efectuate.
6.3. Stabilitate
Se obþin rezultatele analizei de stabilitate.

Forma de pierdere a stabilitãþii se poate vizualiza
grafic, sub formã de diagrame ºi valoric, în tabele.
În fereastra de informaþii sunt afiºate urmãtoarele date:
ncr: parametrul încãrcãrii critice
Eroare: eroarea relativã a soluþiei
Iteraþie: numãrul iteraþiilor efectuate
F Analiza se efectueazã o datã numai pentru o ipotezã sau combinaþie de încãrcare

dar programul salveazã rezultatele tuturor analizelor efectuate.
6.4. Armare
6.4.1. Calculul armãturii pentru elemente plane

Calculul armãturii elementelor plane se poate face dupã urmãtoarele standarde:
STAS STAS 10107/0-90
Eurocode 2: EN 1992-1-1:2004
Direcþiile de armare sunt considerate direcþiile x, y ale sistemului local de coordonate
ale elementelor placã, ºaibã sau învelitoare. Pentru Eurocod 2 momentele si fortele
axiale de dimensionare se determina cu un calcul optim de armare pentru direcþii
legate.
F Nu este stabilitã cantitatea de armãturã minimã necesarã într-o secþiune. Cantitãþile

de armãturã mai mici decât cantitatea minimã necesarã, sunt numai informative.
Componentele mxv, myv, nxv, nyv eforturi de dimensionare

rezultatelor axi, aria de armãturã inferioarã necesarã pe direcþia x
ayi, aria de armãturã inferioarã necesarã pe direcþia y
axs, aria de armãturã superioarã necesarã pe direcþia x
ays, aria de armãturã superioarã necesarã pe direcþia y
xi aria de armãturã inferioarã efectivã pe direcþia x
yi aria de armãturã inferioarã efectivã pe direcþia y
xs aria de armãturã superioarã efectivã pe direcþia x
ys aria de armãturã superioarã efectivã pe direcþia y
wk(i) deschiderea fisurii în axul armãturii inferioare
wk(s) deschiderea fisurii în axul armãturii superioare
wk2(i) deschiderea fisurii în fibra inferioarã a plãcii
wk2(s) deschiderea fisurii în fibra superioarã a plãcii
wR(i) imaginea fisurilor inferioare
wR(s) imaginea fisurilor superioare
238 AxisVM 9 r2
Parametrii de Pentru calculul armãturii necesare se dau urmãtorii parametrii:

armare
Materiale Tipul betonului

Tipul oþelului
Grosimea Grosimea h al elementului
Valoarea relativã a înãlþimii zonei comprimate (numai pentru STAS)
Excentricitatea Pentru Eurocod 2 exentricitatea nefavorabilã în funcþia de grosimea h adunã la
nefavorabilã excentricitatea calculatã din momentul încovoietor ºi forþa axialã în aºa fel încât sã
majoreze valoarea totalã a excentricitãþii.
Poziþia armãturii xinferior, yinferior,
xsuperior, ysuperior Poziþia armãturii (Poziþia armãturii < h/2)
F Prin poziþia armãturii se înþelege distanþa între marginea betonului ºi axul

armãturii.
6.4.1.1. Calculul armãturii conform STAS
Placã Dacã solicitãrile, mx, my, mxy sunt date într-un punct, atunci momentele încovoietoare
de dimensionare sunt urmãtoarele:
∆m 2 = 0
Momentul optim de rezervã:
∆m 1 = min!
mx ≥ my
m x ≥ − m xy
da nu
m xf = m x + mxy m xf = 0
2
m xy
m yf = m y + m xy m yf = m y +
mx
m y ≤ m xy
da nu
m 2xy
m xa = −m x + m xy m xa = −m x +
my
m ya = − m y + m xy m ya =0
Programul determinã cantitatea necesarã de armãturã în secþiune în zona întinsã ºi

comprimatã.
Rezultate Rezultatele sunt urmãtoarele:
axa, axf, aya, ayf
aria de armãturã totalã pe direcþia x: Ax = axa + axf
aria de armãturã totalã pe direcþia y: Ay = aya + ayf
Mesaje de eroare
F Se afiseazã mesajul ½Secþiunea nu se poate arma! ½in urmãtoarele cazuri

Momentul de dimensionare este mai mare decât 175 . ⋅ M R0 , unde M R0 este
momentul capabil a secþiunii fãrã armãturã comprimatã.
Tabele cu rezultate Notaþii folosite:
(-) armãtura comprimatã
??? secþiunea nu se poate arma în direcþia respectivã
Armãturã întinsã nu este marcatã cu nici un simbol.
ªaibã Programul determinã cantitatea necesarã de armãturã numai pentru ºaiba în stare planã
de tensiune.
Dacã eforturile, nx, ny, nxy sunt date într-un punct, eforturile normale de dimensionare
sunt urmãtoarele:
Forþa normalã optimã de rezervã:
∆n 2 = 0
∆n1 = min!
n y ≥ nx
240 AxisVM 9 r2
n x ≥ − n xy
da nu
n x = n x + n xy nx = 0
2
n xy
n y = n y + n xy ny = ny +
nx

comprimatã. Armãturã comprimatã rezultã numai în secþiunile în care betonul nu poate
prelua forþa normalã de dimensionare.
axa, axf, aya, ayf
F Aria de armãturã necesarã pentru secþiunea totalã se obþine prin suma
Axi + Axs.
Mesaje de eroare Se afiºeaza mesajul ½Secþiunea nu se poate arma! ½în urmãtoarele cazuri
Capacitatea portantã a armãturilor comprimate rezultatã din eforturile de
dimensionare este mai mare decât capacitatea portantã a betonului comprimat.
( A s ⋅ Rsu ≥ A b ⋅ Rbu )
Învelitoare Dacã eforturile nx, ny, nxy, mx, my, mxy sunt date într-un punct, eforturile de
dimensionare sunt calculate conform celor descrise la armarea plãcilor ºi a ºaibelor.
comprimatã.
axi, axs, ayi, ays
aria de armãturã totalã pe direcþia x: Ax = axi + axs
aria de armãturã totalã pe direcþia y: Ay = ayi + ays
Mesaje de eroare
F Se afiºeaza mesajul ½Secþiunea nu se poate arma! ½în urmãtoarele cazuri
Capacitatea portantã a armãturilor comprimate rezultatã din eforturile de

dimensionare este mai mare decât capacitatea portantã a betonului comprimat.
( A s ⋅ Rsu ≥ A b ⋅ Rbu )

6.4.1.2. Calculul armãturii conform EUROCODE
Placã Dacã solicitãrile, mx, my, mxy sunt date într-un punct, atunci momentele încovoietoare
de dimensionare sunt urmãtoarele:
∆m 2 = 0
Momentul optim de rezervã:
∆m 1 = min!
mx ≥ my
m x ≥ − m xy
da nu
m xf = m x + m xy m xf = 0
2
m xy
m yf = m y + m xy m yf = m y +
mx
m y ≤ m xy
da nu
2
m xy
m xa = − m x + m xy m xa = −m x +
my
m ya = −m y + m xy m ya =0

comprimatã.
axa, axf, aya, ayf
Mesaje de eroare
F Se afiseazã mesajul ½Secþiunea nu se poate arma! ½in urmãtoarele cazuri
A sinferior + A ssuperior > 0 , 04 A c , unde Ac aria secþiunii de beton
ªaibã Programul determinã cantitatea necesarã de armãturã numai pentru ºaiba în stare planã
de tensiune.
Dacã eforturile, nx, ny, nxy sunt date într-un punct, eforturile normale de dimensionare
sunt urmãtoarele:
Forþa normalã optimã de rezervã:
∆n 2 = 0
∆n1 = min!
n y ≥ nx
242 AxisVM 9 r2
nx ≥ − nxy
da nu
n x = n x + n xy nx = 0
n 2xy
n y = n y + nxy n y = ny +
nx

comprimatã. Armãturã comprimatã rezultã numai în secþiunile în care betonul nu poate
prelua forþa normalã de dimensionare.
axa, axf, aya, ayf
F Aria de armãturã necesarã pentru secþiunea totalã se obþine prin suma
Axi + Axs.
Mesaje de eroare Se afiºeaza mesajul ½Secþiunea nu se poate arma! ½în urmãtoarele cazuri
Asinferior + Assuperior > 0 ,04 A c , unde Ac aria secþiunii de beton

Învelitoare Dacã eforturile nx, ny, nxy, mx, my, mxy sunt date într-un punct, eforturile de
dimensionare sunt calculate conform celor descrise la armarea plãcilor ºi a ºaibelor.
comprimatã.
axi, axs, ayi, ays
aria de armãturã totalã pe direcþia x: Ax = axi + axs
aria de armãturã totalã pe direcþia y: Ay = ayi + ays
Mesaje de eroare
F Se afiºeaza mesajul ½Secþiunea nu se poate arma! ½în urmãtoarele cazuri
Asinferior + Assuperior > 0 ,04 A c , unde Ac aria secþiunii de beton

6.4.2. Aria de armãturã efectivã

Aria de armãturã În urma determinãrii ariei de armãturã necesarã se poate defini aria de armãturã
efectivã efectivã. Cu aria de armãturã efectivã programul determinã deschidererea fisurilor
pentru plãci, ºaibe ºi învelitoare.
Cu aria de armãturã efectivã se pot calcula sãgeþile în domeniul neliniar pentru plãci.
Repartizare Se definesc armarea efectivã inferioarã ºi superioarã dupã cum urmeazã:

armãtura
Armarea efectivã se
afiºeazã în structura din
stânga a ferestrei de
dialog.
Dacã este selectatã în
structurã o repartiþie
aceasta se poate
modifica în câmpurile
din dreapta a ferestrei
de dialog.
F Prin poziþia armãturii se înþelege distanþa între marginea betonului ºi axul

armãturii.
Adãugare, ºtergere Cu butonul ªterge (sau cu tasta [DEL]) se poate ºterge repartiþia de armãturã actualã,
Cu butonul Adãugare (sau cu tasta [INS]) în grupa actualã se poate insera repartiþia de
armãturã actualã.
Dacã sunt selectate armarea superioarã sau armarea inferioarã se poate ºterge cu
butonul ªterge (sau cu tasta [DEL]) toate repartiþiile de armãturã din aceastã iar cu
butonul Adãugare (sau cu tasta [INS]) se poate insera repartiþia de armãturã actualã.
În grupa Armarea minimã din selecþie sunt afiºate ariile de armãturã maxime
determinate pentru direcþiile x ºi y. Grosimea minimã h reprezintã grosimea minimã
definitã la parametrii de armare.
Parametrii Parametrii pentru calculul deschiderii fisurilor sunt pe pagina parametri.

standard Pentru Eurocod pentru fiecare element se poate defini coeficientul de suguranta β si
coeficientul β2 care tine cont de natura incarcarii in timp.
Eurocode 2
Standard Roman (STAS)

244 AxisVM 9 r2
6.4.3. Calculul deschiderii fisurilor

Calculul deschiderii fisurilor pentru elementele ºaibã, placã ºi învelitoare se poate
efectua conform standardelor urmãtoare:
STAS STAS 10107/0-90
Eurocode 2: EN 1992-1-1:2004
Direcþiile de armare sunt considerate
direcþiile axelor locale x, y ale elementelor de
suprafaþã. Programul reprezintã deschiderea
fisurilor cu suprafeþe, ºi direcþia fisurilor cu
linii.
Rezultate În tabel sunt date

urmatoarele date:
wk : deschiderea fisurii în axul armãturii

wk2 : deschiderea fisurii în fibra extremã a betonului
xs2 : înãlþimea zonei comprimate de beton
σb: efortul unitar în fibra cea mai comprimatã de beton
σa: efortul unitar în armãtura întinsã
wR: direcþia fisurii faþã de axa localã x
Aaxs, Aays: aria de armãturã efectivã superioarã pe direcþiile x ºi y
Aaxs, Aays: aria de armãturã efectivã inferioarã pe direcþiile x ºi y
F Programul atenþioneazã dacã în armãtura întinsã efortul unitar depãºeºte limita de

curgere.
Calculul deschiderii fisurilor se face cu armarea efectivã.
6.4.3.1. Analiza conform STAS
d σ a2 d diametrul mediu a armãturilor

wk = , pentru procente
σ a efortul unitar în armãturã
4 Eaτ amed
de armare mai mici de 0.30% sau Ea modulul de elasticitate a armãturii
0.40% în cazul elementelor întinse
τ amed efortul unitar de aderenþã
σa λ f distanþa dintre fisuri
wk = λ f ψ
Ea ψ indicele de conlucrare dintre beton ºi
armãturã
σa efortul unitar în armãturã
Ea modulul de elasticitate a armãturii
Pentru procente de armare mai mici de 0.30% sau 0.40% în cazul elementelor întinse
programul ia în considerare cea mai mare dintre valorile calculate cu relaþiile de mai
sus.
Programul þine cont dacã direcþia fisurii nu este perpendicular pe armãturã ºi
determinã unghiul în funcþie de axa x locala.
6.4.3.2. Analiza conform EUROCODE
wk = sr , max ⋅ (ε sm − ε cm ) , Sr,max distanþa maximã dintre fisuri

ˆsm deformaþia specificã a oþelului beton
unde ˆcm deformaþia specificã a betonului între
douã fisuri.
f ctm E
σ s 2 − kt (1 + s ρ ρ , eff )
ρ ρ , eff Ecm σ
ε sm − ε cm = ≥ 0,6 ⋅ s 2
Es Es
φ
sr , max = 3,4 ⋅ c + 0,425 ⋅ k1 ⋅ k 2 unde,
ρ ρ , eff
φ diametrul mediu al armãturilor
c acoperirea cu beton
k1 coeficient în funcþie de tipul oþelului (profilat/neted)
k2 coeficient în funcþie de natura întinderii excentrice
As
ρ ρ , eff = procentul de armare.
Ac , eff
În ipoteza în care sunt folosite oþeluri netede sau între armaturile profilate distanþa
medie este mai mare decât 5 ⋅ (c + φ / 2) , atunci
sr , max = 1,3 ⋅ ( h − x2 ) .
Programul þine cont dacã direcþia fisurii nu este perpendicular pe armãturã ºi
determinã unghiul în funcþie de axa x localã.
6.4.4. Sãgeata plãcilor în domeniul neliniar

În analiza staticã de ordinul I sãgeata plãcilor este determinatã pe baza teoriei
elasticitãþii. În practicã plãcile de beton armat se comportã neliniar elastic. Armãtura
mãreºte iar fisurile reduc rigiditatea plãcilor din beton armat. La determinarea sãgeþilor
în domeniul neliniar programul þine cont de aceste douã efecte.
În analiza pe baza diagramei de moment-curburã programul determinã sãgeata exactã
a plãcilor. Analiza se poate efectua dupã standardele: STAS 10107/0-90, Msz, EC2 ºi
NEN.
Etapele analizei:
1.) determinarea eforturilor în domeniul elastic
2.) determinarea ariei de armãturã necesarã
3.) definirea ariei de armãturã efectivã
4.) analiza neliniarã
F La pornirea analizei neliniare opþiunea Luarea în considerare a armãrii efective

trebuie sã fie selectatã. Analiza se poate efectua pentru o singurã ipotezã sau
combinaþie de încãrcare.
Sãgeata plãcii:
liniar neliniar
246 AxisVM 9 r2
6.4.5. Determinarea forþei tãietoare capabile pentru plãci ºi îvelitoare

Programul determinã pentru elementele de placã ºi învelitoare:
-forþa tãietoare capabilã fãrã armarea de forfecare,
-forþa tãietoare rezultantã perpendicularã,
-diferenþa între rezultanta forþei tãietoare ºi forþa tãietoare capabilã.
qRz = qxz2 + q 2yz rezultanta forþei tãietoare unde vxz ,vyz sunt componentele în
planurile x ºi y.
φ = arctan( q yz / q xz ) unghiul suprafeþei normale în care acþioneazã rezultanta q Rz .
d = (d x + d y ) / 2 media înalþimii active
ρ l = ρ x ⋅ cos 4 φ + ρ y ⋅ sin 4 φ procentul de armare perpendicular pe planul în

care acþioneazã rezultanta qRz.
ρx ºi ρy procentele de armare din armatura întinsã pentru direcþiile x ºi y
F Pentru EUROCODE forta þãietoare capabilã se determinã în funcþie de armarea
efectivã iar pentru STAS fãrã armarea efectivã.
6.4.5.1. Analiza conform STAS
Forþa tãietoare capabilã:

Q = 0.75 ⋅ b ⋅ h0 ⋅ mt ⋅ Rt
unde:
h0 x + h0 y
h0 = ºi mt=1
2
Dacã în placã este forþã axialã:
pentru compresiune mt = 1+ 0.5n ,
pentru întindere cu excentricitate micã mt = 1
e0
− 0.5
pentru întindere cu excentricitate mare mt = h
e0
+ 0.5
h
$ Forþa tãietoare pentru Q ºi diferenþa (qRz-Q) se poate reprezenta cu izolinii ºi suprafeþe.
6.4.5.2. Analiza conform EUROCODE
Forþa tãietoare capabilã:

[ ]
VRd , c = C Rd , c ⋅ k ⋅ (100 ⋅ ρ l ⋅ f ck )1 / 3 + k1 ⋅ σ cp ⋅ d ≥ (vmin + k1 ⋅ σ cp ) ⋅ d
unde,
C Rd , c = 0,18 / γ c
k = 1 + ( 200 / d ) ≤ 2,0 , k1 = 0,15
N
σ cp = Ed ≤ 0, 2 ⋅ f cd , vmin = 0,035 ⋅ k 3 / 2 ⋅ f ck1 / 2
Ac
NEd forþa normalã perpendicularã pe planul rezultantei qRz. Semnul N Ed pentru
compresiune este pozitiv.
Procentul de armare ρ l ≤ 0,02 .
$ Forþa tãietoare pentru VRdc ºi diferenþa (qRz-VRdc) se poate reprezenta cu izolinii ºi
suprafeþe.
6.4.6. Verificare armare stâlp

STAS : STAS 10107/0-90
Eurocode 2: EN 1992-1-1:2004
Pentru editare se folosesc tastele prezentate în capitolul 2.5 Folosirea tastaturii , a
mausului ºi a cursorului.
Pe pagina Armãtura se poate defini secþiunea stâlpului, materialele ºi lungimea de
flambaj.
Schimbând pagina pe Verificare armare programul face automat calculele ºi
determinã suprafaþa de interacþiune M-N.
Încarcã Încãrcare secþiune de beton ºi/sau armare definitã în modelul actual. Se pot încãrca
numai secþiuni cu pereþi groºi cu date grafice!
Salvare Salvarea armãrii sub o denumire. Armarea salvatã astfel se poate asocia la orice
secþiune de beton.
Salvarea desenului în biblioteca de desene
Definirea armãturii Pe pagina Armare sunt urmatoarele instrumente

Parametrii Introducerea datelor necesare pentru determinarea suprafeþei de interacþiune.
Într-un punct cu Aºezarea armãturii într-un punct

stratul de oarecare în secþiune, cu ajutorul
acoperire cursorului. Dacã cursorul se aflã în
colþul sau pe latura secþiunii, armãtura
se va aºeza în poziþia cursorului cu
stratul de acoperire.
Distribuit Se vor aºeza N+1 bare între douã
echidistant puncte împãrþind uniform distanta în N
segmente.
Distribuit pe arc Se vor aºeza N+1 bare pe arcul de cerc

definit cu centrul ºi capetele, împãrþind
uniform arcul de cerc în N segmente.
248 AxisVM 9 r2
Diametrul Definirea ºi modificarea diametrului armãturii.

Pentru modificare se vor selecta armãturile din secþiuni dupã care, din listã, se alege
diametrul dorit sau se introduce de la tastaturã noul diametru.
Acoperire Introducerea sau modificarea stratului de
acoperire.
N Numãrul în care se împarte segmentul pe care se aºeazã armãturile distribuite.
Transformãri Copierea cu repetare sau deplasare a barelor selectate în

geometrice Copiere secþiune.
Copierea cu repetare prin rotire a barelor selectate în
Rotire secþiune.
Copierea sau deplasarea cu oglindire a barelor selectate în
Oglindire secþiune
Modificarea poziþiei armãturii se poate face în felul urmãtor:

1. Se poziþioneazã cursorul pe centrul armãturii
2. Prin apãsarea butonului din stânga al mausului ºi prin miºcarea acestuia se
modificã poziþia armãturii,
3. Dupã ce s-a aºezat armãtura pe poziþia nouã se introduc noile coordonate pe
paleta de coordonate ºi se apasã o tastã de comandã.
Verificare armare Clicând pe pagina Verificare armare, programul cu datele definite pentru secþiune
determinã suprafaþa de interacþiune M-N, majoreazã momentele încovoietoare efective
calculate sau date în tabel (Nx, Mya, Mza, M yf, Mzf ) cu momentele rezultate din
excentricitãþile adiþionale ºi verificã dacã solicitãrile astfel corectate (Nxd, Myd, Mzd) sunt în
interiorul suprafeþei de interacþiune.
Reprezentarea diagramelor se poate seta în urmãtoarea fereastrã de dialog.
Se pot selecta nivelurile de forþe
axiale reprezentate pe diagramele
N-M, N-My, N-Mz.
Dacã se opteazã pentru afiºarea
solicitãrilor efective barelor
selectate, pe diagramã se vor afiºa
punctele solicitãrilor. Valoarea
forþelor axiale aferente punctelor se
poate afiºa pe diagramã.
Simbolurile folosite sunt urmã-
toarele:
$ pãtrat albastru dacã solicitarea efectivã Nx-My-Mz este în interiorul curbei.

× cruce roºie dacã solicitarea efectivã Nx-My-Mz este în afara
curbei.Valoarea forþelor aferente acestor puncte sunt afiºate
pe diagramã.
Suprafaþa N-M Reprezentarea axonometricã a suprafeþei Nx-My-Mz.
Scara orizontalã
Scara verticalã
Curba N-M Reprezentarea axonometricã a curbelor Nx-My sau Nx-Mz.
Se poate utiliza la secþiuni care au o axã de simetrie.

Diagrama My-Mz Diagrama My -Mz aferenta forþei axiale N.
250 AxisVM 9 r2
Curba
excentricitãþilor
limitã
Reprezentarea curbelor cu excentricitãþile limitã determinate de valorile

M yHi M zHi
ºi .
Ni Ni
Solicitãri Programul afiºeazã în tabel forþele axiale ºi momentele maxime si excentricitãþile de

pe capetele inferioare ºi superioare ale barelor selectate din care determinã.
6.4.6.1. Verificare armare stâlp conform STAS
Momentele de dimensionare pentru cele doua direcþii: M d = N d ⋅ ed unde Nd

forþa axialã din stâlp,
ºi ed = η ⋅ (e0 + ea ) excentricitatea de dimensionare pe direcþia încovoierii.
e0 : excentricitatea forþei axiale
MI
e0 =
Nd
M
η = II
MI
ea : excentricitatea adiþionalã.
h
ea = dar minim 20mm, unde h este dimensiunea stâlpului în planul paralel în
30
care acþioneazã momentul încovoietor
Programul determinã excentricitãþiile pe cele douã direcþii ºi analizeazã urmãtoarele

situaþii la cele douã capete ale stâlpului:
M dy = N d ⋅η yy ⋅ (e0 z _ i ± eaz )
M dz = − N d ⋅η zz ⋅ (e0 y _ i ± eay )
M dy = N d ⋅η yy ⋅ (e0 z _ s ± eaz )
M dz = − N d ⋅η zz ⋅ (e0 y _ s ± eay )
Programul calculeazã solicitãrile (Mdy, M dz, Nd) ºi verificã dacã sunt în interiorul
suprafeþei de interacþiune. Dacã într-o situaþie nu este îndeplinitã condiþia atunci
secþiunea cu armare nu este corespunzãtore.
Valorile e0iy , e0iz, ºi e0sy , e0sz sunt excentricitãþiile fortei axiale la cele douã capete ale
stâlpului.
Pe diagramele N-M limitã sunt

vizualizate punctele asociate acestor
momente încovoietoare.
Tabelul se poate completa cu valori
suplimentare de solicitãri.
Semnele solicitãrilor sunt conform
figurii alãturate.
Analiza presupune urmãtoarele ipoteze:
Diagrame σ,ε :
Barele care au diametrul mai mic de 10 mm nu se iau în considerare

252 AxisVM 9 r2
6.4.6.2. Verificare armare stâlp conform EUROCODE
Momentele de dimensionare pentru cele doua direcþii: M d = N d ⋅ ed unde Nd

forþa axialã din stâlp,
si ed = ee + ei + e2 excentricitatea de dimensionare pe direcþia încovoierii.
e0 : excentricitatea forþei axiale

MI
e0 =
Nd
În ipoteza în care momentele nu sunt egale la cele douã capete ale stâlpului se
determinã o excentricitate echivalentã:
0,6 ⋅ ea + 0,4 ⋅ eb 
ee = max   ºi ea ≥ eb
 0, 4 ⋅ ea 
unde, e a ºi eb excentricitatea forþei axiale la cele douã capete ale stâlpului.
ei : excentricitatea adiþionalã (imperfecþie).

l0
ei = α h ⋅ Θ 0 ⋅ , unde l0 este lungimea de flambaj.
2
2
αh = ºi 2 / 3 ≤ α h ≤ 1,0 , unde l lungimea stâlpului.
l
e2 : excentricitatea de ordinul II
1 l02 1 f yd
e2 = , unde = K r ⋅ Kϕ
r π2 r Es ⋅ 0,45 ⋅ d ,
 N , − N Ed 
K r = min  u, ;1,0 
 N u − N bal 
Kϕ = max {1 + β ⋅ ϕ ef ;1,0}
f ck λ
β = 0,35 + − (fck [N/mm2])
200 150
h
d, = + is , unde i s raza de giraþie a barelor de oþel beton
2
Programul determinã excentricitãþiile pe cele douã direcþii ºi analizeazã urmãtoarele
situaþii:
Mdy = N d*( eez±(eiz+e2z))
Mdz = -Nd*( eey±(eiy+e2y))
La cele douã capete ale stâlpului:

Mdy = N d*( e0az±eiz)
Mdz = -Nd*( e0ay±eiy)
Mdy = N d*(e0bz±eiz)
Mdz = -Nd*(e0by±eiy)
Programul calculeazã solicitãrile (Mdy, M dz, Nd) ºi verificã dacã sunt în interiorul
suprafeþei de interacþiune. Dacã într-o situaþie nu este îndeplinitã condiþia atunci
secþiunea cu armare nu este corespunzãtore.
Valorile e0iy , e0iz, si e0sy , e0sz sunt excentricitãþiile forþei axiale la cele douã capete ale
stâlpului.
Pe diagramele N-M limitã sunt vizualizate

punctele asociate acestor momente
încovoietoare.
Tabelul se poate completa cu valori
suplimentare de solicitãri.
Semnele solicitãrilor sunt conform figurii
alãturate.
Analiza presupune urmatoarele ipoteze:
Diagrame σ,ε :
Barele care au diametrul mai mic de 1/12 din distanþa între etrieri nu se iau în
considerare.
Programul nu þine cont de armãtura longitudinala dacã se se îndeplineºte o condiþie
din cele de jos:
∅ <8
s > 15 ∅
s > a min
s > 300 mm
254 AxisVM 9 r2
6.4.7. Dimensionare armare grindã
Standarde Programul AxisVM dimensioneazã armãtura grinzilor conform standardelor

urmãtoare:
STAS: STAS 10107/0-90
Eurocode 2: ENV 1992-1-1:1991, ENV 1992-1-1:1991/AC:1992
F Sunt considerate ca ºi grinzi elementele care au o dimensiune considerabil mai
mare decât celãlalte douã ºi nu sunt solicitate la forþã axialã.
Programul se poate folosi pentru dimensionarea grinzilor cu secþiune constantã sau
variabilã: secþiuni dreptunghiulare ºi secþiuni dreptunghiularã cu placã. Grinda pe
porþiunea analizata are secþiune constanta ºi este din acelaºi material.
Calitatea oþelului considerat este acelaºi atât pentru armarea inferioarã cât ºi
superioarã.
Armarea transversalã se poate considera din material diferit faþã de cel din armarea
longitudinalã.
Etapele Dimensionarea constã în doua etape:
dimensionãrii 1. dimensionarea armaturii longitudinale la solicitãrile My ºi M z
2. dimensionarea armaturii transversale pentru solicitãrile de forfecare
Vz sau Vy ºi de torsiune Tx
La determinarea armãturilor longitudinale forþa axiala se neglijeazã.
La forþe axiale considerabile se recomandã folosirea modulului de verificare armare
stâlp.
Încovoierea ºi forfecarea sunt analizate independent dar, la determinarea VRd1 se þine
cont de aria de armãtura întinsã (EC2, DIN1045-1, SIA262).
Armãtura longitudinalã este calculatã pentru diagrama dilatatã.
F Programul face numai analizele descrise, orice altã analizã descrisa în standarde
trebuie efectuatã de cãtre utilizatorul programului.
Programul nu face analiza pentru încovoierea oblicã, solicitãrile compuse,
pierderea stabilitãþii grinzilor ºi compresiunea localã din încãrcãrile perpendiculare
pe axul grinzii.
Programul nu se poate aplica pentru armarea consolelor scurte.
Definire dimensiuni
reazeme
Clicând pe reazem se afiºeazã urmãtoarea fereastrã de dialog.
Se poate seta distanta mãsurata la stânga ºi la dreapta din axul reazemului care nu se ia
în considerare la calcule. Solicitãrile sunt interpolate între capetele segmentului.
Pe reazeme momentele încovoietoare ºi forþele tãietoare sunt reduse conform figurii de
mai jos.
Parametrii grinzii
Solicitãri Solicitãri de dimensionare

Selectarea solicitãrilor din planul z-x sau y-x
al grinzii.
Etrier
Ramuri de forfecare: setarea numãrului
ramurilor de forfecare al etrierilor.
256 AxisVM 9 r2
F Stratul de acoperire se mãsoarã de la marginea betonului pânã la axul armãturii.

ai distanþa dintre axul armãturii
as inferioare ºi marginea secþiunii
as distanþa dintre axul armãturii
superioare ºi marginea secþiunii.
ai
Vizualizarea Se pot seta componentele diagramei care se afiºeazã, cantitãþile de armãturã calculate
rezultatelor ºi inscripþionarea acestora.
Afiºarea diagramei
Afiºare inscripþii
Rezultatele reprezintã diagramele cu cantitãþile de armãtura longitudinalã ºi distanþa

maximã dintre etrieri:
Armarea Pe diagrama cantitãþilor de armãtura se afiºeazã aria necesarã de armãtura întinsã, cu

longitudinalã roºu, aria necesarã de armãtura comprimatã, cu albastru ºi aria minimã necesarã din
$ prescripþii, cu gri.
Distanþa dintre Linia neagrã reprezintã distanþã maximã dintre etrieri, linia albastrã distanþã calculatã,
etrieri iar linia gri, distanþã maximã rezultatã din prescripþii.
$
Armatura Armãtura longitudinalã este reprezentatã cu o linie de culoare mov.
longitudinale pentru
torsiune $
6.4.7.1. Dimensionare armare grindã conform STAS
Notaþii, materiale, coeficienþi:

Rc Rezistenþa de calcul a betonului la compresiune
Rt Rezistenþa de calcul a betonului la întindere
Ra Rezistenþa de calcul a armãturii
εa Deformaþia specificã a armãturii
Ea (=210 kN/mm2)
Modulul de elasticitate al armãturii
Dimensionarea armãturii transversale la forfecare/ torsiune
conform STAS 10107/0-90
Distanþa dintre etrieri se determinã pe baza relaþiilor de mai jos:
Forþa tãietoare preluatã de beton ºi etrieri se determinã cu relaþia:
Qcap = Qb + ∑ ne Ae Rat
Forþa tãietoare preluatã de beton:
bho2 p
Qb = mt Rt
si
pentru zone plastice potenþiale
3−Q
mt = ≤1
2
în celelalte cazuri
mt = 1
nivelul de solicitare
Q
Q=
Abo Rt
Dacã Q ≤ 0.50 nu este necesarã armarea la forþa tãietoare.
Dacã Q ≤ c nu se respectã este necesarã mãrirea secþiunii sau calitãþii betonului.

c = 2 pentru zone plastice potenþiale
c = 4 pentru celelalte cazuri.
258 AxisVM 9 r2
Unde:
Aa
p = 100 procentul de armare determinat din aria armãturilor întinse
bho
intersectatã de fisura înclinatã,
si proiecþia orizontalã a fisurii înclinate.
Dacã secþiunea este solicitatã ºi la torsiune:

Aria necesarã de armãturã longitudinalã uniform dispusã pe perimetrul de calcul al
secþiunii, se calculeazã cu relaþia:
M tU e
Aal =
2 Abs Ra
Distanþa dintre etrierii suplimentari pentru preluarea torsiunii, cu relaþia:
2 Ae Abs Ra
(ae ) M =t
Mt
 Q Mt  1
Nivelul de solicitare se calculeazã cu relaþia Q =  + 
A
 bs Wt  Rt
Unde:
1 2 b
Wt = bh (3 − ) , b fiind latura micã a secþiunii.
6 h
Dacã Q ≤ 0.50 nu este necesarã armarea la forþã tãietoare ºi torsiune.
Dacã Q ≤ c nu se respectã, este necesarã mãrirea secþiunii sau a calitãþii betonului.

c = 2 pentru zone plastice potenþiale
c = 4 pentru celelalte cazuri.
Distanþa maximã dintre etrierii care preiau forfecarea ºi torsiunea se determinã cu
relaþia:
1
ae =
1 1
+
(a e ) M t (a e ) T
.
Dimensionarea armãturii longitudinale
Ipotezele de calcul sunt urmãtoarele:
Diagrame σ,ε:
Eforturile în armãturi ating valoarea rezistenþei de calcul.

Înãlþimea zonei comprimate nu va fi mai mare decât:
ε bH − ε b 0
x0 = h ⋅
ε s 0 − ε bH
Dacã din calcule va rezulta o valoare mai mare, secþiunea se va arma dublu, însã
armãtura nu va prelua mai multã compresiune decât betonul comprimat.
Programul determinã aria necesarã de armãturã întinsã ºi comprimatã pentru fiecare
secþiune.
Armãtura longitudinalã întinsã se dimensioneazã la valoarea majoratã a lui

M / z din cauza fisurilor înclinate. Standardele recomandã dilatarea diagramei de
momente. (STAS 10107/0-90)
Programul determinã valorile minime (Mmin ≤ 0) ºi maxime (Mmin ≤ 0) a
diagramelor dilatate pentru care dimensioneazã armãtura întinsã ºi comprimatã.
Prevederi constructive:
Ariile minime de Conform tabelului 26 din STAS 10107/0-90
armãturã întinsã
Ariile minime de Conform tabelului 26 din STAS 10107/0-90
armãturã
comprimatã
Aria de armãturã x ≤ ξb h0
maximã Conform condiþiei
Distanþa maximã h
dintre etrieri ae ≤ 200 mm ; ae ≤
Pentru zone plastice potenþiale 4 Pentru celelalte cazuri
3
ae ≤ 300 mm ; ae ≤ h.
4
6.4.7.2. Dimensionare armare grindã conform EUROCODE
Eurocode 2 Notaþii, materiale, coeficienþi:

fcd Rezistenta de calcul a betonului la compresiune
fctd• Rezistenta de calcul a betonului la întindere

α = 0.85
coeficient care þine seama de durata încãrcãrilor ºi de alte efecte nefavorabile
γχ = 1.5
coeficientul de siguranþa a betonului
φψδ Rezistenta la curgere a armaturii
εσυ Deformaþia specificã limitã a armãturii

Εσ (=200 kN/mm2)
Modulul de elasticitate a armãturii
γσ = 1.15
coeficientul de siguranþa a oþelului
Dimensionarea armaturii transversale la forfecare/ torsiune
Dimensionarea se bazeazã pe cele trei forþe tãietoare capabile:
VRd,c secþiunea de beton fãrã armãturi pentru preluarea forfecãrii

VRd,max forþa tãietoare maximã care se poate prelua fãrã cedarea armãturii
comprimate
VRd,s forþa tãietoare preluatã de armãturi
TRd,c Momentul de torsiune capabil al secþiunii de beton fãrã armãturã
TRd,max Capacitatea portantã al barele înclinate de beton
Programul presupune ca unghiul fisurii este de 45° ºi verificã dacã barele de beton
comprimate corespund solicitãrilor forfecare-torsiune.
VEd T
+ Ed ≤ 1
VRd ,max TRd ,max
unde:
α cw ⋅ bw ⋅ z ⋅ν 1 ⋅ f cd
V Rd , max =
cot Θ + tan Θ
TRd , max = 2 ⋅ν ⋅ α cw ⋅ f cd ⋅ Ak ⋅ t ef ,i ⋅ sin Θ ⋅ cos Θ
260 AxisVM 9 r2
Dacã secþiunea este corespunzãtoare atunci se verificã dacã este necesar armare
forfecare-torsiune pe baza relaþiei:
VEd T
+ Ed ≤ 1
VRd , c TRd ,c
unde forþa tãietoare capabilã fãrã armare de forfecare
[
V Rd , c = C Rd , c ⋅ k ⋅ (100 ⋅ ρ l ⋅ f ck )
1
3 ]
+ k1 ⋅ σ cp ⋅ bw ⋅ d
ºi momentul de torsiune capabil fãrã armare de torsiune
TRd , c = f ctd ⋅ t ef ,i ⋅ 2 ⋅ Ak
Dacã este necesar armare de forfecare-torsiune atunci pe baza relaþiei:
∑ Asl ⋅ f yd = TEd cot Θ aria armãturi logitudinale pentru
uk 2 ⋅ Ak
TEd ⋅ uk
torsiune: Asl = ,
tan Θ ⋅ 2 ⋅ Ak ⋅ f yd
distanþa dintre etrierii pentru forfecare-torsiune din relaþiile:
Asw
VRd , s = ⋅ z ⋅ f ywd ⋅ cot Θ si
s
VRd , s ≥ VEd + VEd ,i
Asw
s= ⋅ z ⋅ f ywd ⋅ cot Θ
VEd + VEd , i
Cu metoda diagonalelor cu înclinare variabilã se poate reduce cantitatea de armãtura
transversalã dacã armãturile comprimate determinate cu metoda standard au rezerva
VEd TEd
+ << 1
VRd , max TRd , max
Prin schimbarea unghiului fisurii înclinate, barele de beton comprimate preiau mai
mult efort, iar armãturile transversale mai puþin. Rezultatele sunt puternic influenþate
de prevederile constructive. Ungiul fisurii înclinate (valori între 21,8° (ctg˜=2,5) si
45° (ctg˜=1)) se determinã în aºa fel încât eficienþa barelor de beton comprimate sã
fie maxim 100%. Unghiul fisurii înlinate se determinã pas cu pas pânã când este
satisfacutã condiþia:
VEd TEd
+ ≤ 1.
VRd , max TRd , max
F Secþiunea nu este corespunzãtoare dacã forþa tãietoare de dimensionare este mai
mare decât forþa tãietoare capabilã ale barelor de beton comprimate:
VEd TEd
+ >1
VRd , max TRd , max
Prevederi constructive:
Procentul de armare conform relaþiilor: 9.2.2 (9.5N) ρ f ck ,

w ,min = 0,08
f yk
9.2.2 (9.4) Asw si Asw
ρw = smax 1 =
s ⋅ bw ρ w, min ⋅ bw
9.2.2 (9.6N) pe baza relatiei: smax 2 = 0,75 ⋅ d
Armãtura longitudinalã
Armãtura longitudinalã se determinã pe baza figurii:
εc η·fcd
Fc
Ac x λ·x
As Fs
εs
În armãtura eforturile unitare sunt egale cu rezistenþa la curgere a oþelului.

Înãlþimea zonei comprimate nu va fi mai mare decât:
ε cu − ε c 1
x0 = d ⋅
εs1 − ε cu
Dacã din calcule rezultã zona comprimatã mai înaltã se utilizeaza ºi armãtura
comprimatã dar procentul total de armare nu va depãºi 4% din secþiune.
Programul pentru fiecare ipotezã de încãrcare ºi secþiune determinã diagrama de
momente dilatatã ºi aria de armãturã întinsã ºi comprimatã.
Din cauza fisurilor înclinate armãtura întinsã armatura rezultatã din M / z se va majora.
Majorarea se obþine printr-un calcul efectuat pe diagrama de momente dilatatã.
Programul determinã pe diagrama dilatata de momente valoarea minima (Mmin≤0) ºi
maximã (Mmax ≥ 0) pentru care calculeazã aria de armãturã întinsã ºi comprimatã. Pe
diagrama de armare armãtura întinsã este reprezentatã cu linie albastrã iar cea
comprimatã roºu. Cantitatea minimã de armãturã rezultatã din prevederile constructive
sunt reprezentate cu culoarea grii.
De aria de armãtura comprimatã se þine cont ºi dacã din calcul rezultã numai armãtura
întinsa pentru ca armãturile comprimate cu diametrul mai mic decat 1/12 din dinstanþa
dintre etrieri nu se iau în considerare.
6.4.8. Verificare la strãpungere

Programul pe baza grosimii utile a plãcii ºi secþiunii stâlpului determinã perimetrul
critic de strãpungere. Programul þine cont de golurile ºi marginile care sunt la distanþa
mai micã decât ºase ori grosimea utilã a plãcii.
Secþiunile concave de stâlp se considerã ca ºi sectiuni convexe.
Standarde Verificarea la strãpungere se face conform standardului:

Eurocode 2 : EN 1992-1-1:2004
STAS : STAS 10107/-90
Dupã activarea funcþiei se selecteazã stâlpul sau un reazem definit prin datele
geometrice a unui stâlp (dacã în nod este cuplat ºi o nervurã analiza nu se poate
efectua).
262 AxisVM 9 r2
Se va afiºa fereastra urmãtoare:
Materiale
Beton, Armãtura Materialele utilizate în model
Grosimea plãcii Grosimea plãcii
Programul afiºeazã în fereastra de informaþii grosimea minimã de placã ce se poate
dimensiona (H1) ºi grosimea minimã de placã (H2) fãrã armãtura de strãpungere.
Parametrii
Unghiul armãturii Unghiul dintre armãtura ºi planul plãcii (45•-90•)
Distanþa pânã la Distanþa de la marginea stâlpului convex pânã la primul cerc de bare de strãpungere
primul cerc de bare EC2 0,3d ≤ r1 ≤ 0,5d
de strãpungere
STAS 0,3d ≤ r1 ≤ 0,5d
Distanþa radialã Distanþa radiala dintre bare
dintre bare Butonul OK nu este activ pânã când nu sunt satisfacute urmãtoarele condiþii
constructive:
EC2 s r ≤ 0 ,75 ⋅ d
STAS s r ≤ 0 ,75 ⋅ d
Determinarea M Ed u1
coeficientului • Calculat conform Eurocode 1+k⋅ ⋅
VEd W1
(Eurocode2,
ºi STAS) Eurocode
Conform poziþiei stâlpului Stâlp central 1,15
(valori aproximate*) Stâlp marginal 1,4
Stâlp de colþ 1,5
Unic Definit de utilizator
* Valorile aproximate se pot utiliza când conexiunea placã stâlp nu participã la

preluarea forþelor orizoltale aplicate structurii ºi deschideriile nu diferã cu mai mult de
25% între ele.
mbt (STAS) Se poate da coeficientul condiþiilor de lucru. Valoarea de baza este 1.00. Teoretic se
poate definii orice valoare din intervalul [0.75, 1.00].
Racordarea Se poate opta pentru racordarea conturului de strãpungere

conturului (STAS)
Se þine cont de Dacã opþiunea este activatã forþa de strãpungere este determinatã în funþie de
reacþiunea solului reacþiunea solului. Efectul este semnificativ la distaþe mai mari faþã de stâlp care se
reflectã în reducerea ariei de armaturã necesare pe cercuri de strãpungere. Necesarul
de arie de armãturã se pot vizualiza în fereastra de rezultate.
Dupã definirea parametrilor de strãpungere se afiºeazã liniile de strãpungere.

Programul þine cont de golurile ºi marginile placii la determinarea lungimii liniilor de
strãpungere. Pe liniile desenate cu linie continuã este necesarã armãturã , programul
afiºeazã pe linii aria necesarã de armãturã iar în fereastra de informaþii aria armãturii
critice de strãpungere.
Programul la determinarea liniei critice de strãpungere presupune cã armãturile aºezate
pe un cerc de strãpungere nu sunt la distanþe mai mari decât distanþa prevãzutã în
prescripþii (de regulã 2d). Aceastã condiþie trebuia sã asigure utilizatorul (prin alegerea
diametrelor mai mici sau prin aºezarea armãturii suplimentare).
$ Programul în prima etapã determinã aria de armãturã pentru linia criticã de
strãpungere iar în etapa a doua aria de armãtura pentru liniile de strãpungere, care sunt
afiºate pe deden ºi în fereastra de informaþii.
Dacã linia de strãpungere este împãrþit în mai multe segmente de goluri sau de
marginea plãcii pe fiecare segment se va afiºa aria de armãturã. Cu linia roºie este
desenatã linia criticã de strãpungere ºi cu linia neagrã cercurile de armare.
Cu linie subþite întreruptã este desenatã punctele la distanþa 6ho.
Cu linie subþire albastrã este desenatã linia de strãpungere pe care nu mai este necesarã
armãturã de strãpungere. Aceasta linie este conturul capitelului care cu grosimea H2
nu necesitã armare. Cu linie groasã albastrã este desenatã linia de strãpungere pe care
placa cu grosimea datã nu rezistã nici cu armãtura de strãpungere. Aceastã linie este
conturului capitelului care cu grosimea H1 cu armare se poate dimensiona.
Rezistenþa la strãpungere se poate îmbunãtãþii cu mãrirea clasei betonului sau a
secþiunii stâlpului.
Salvarea imaginii în biblioteca de imagine
Încãrcarea parametrilor de strãpungere din lista salvatã.
Salvarea parametrilor actuale cu denumire
Afiºarea ºi modificarea parametrilor de strãpungere.
Extinderea marginii plãcii în aºa fel încât toatã secþiunea stâlpului sã fie în interiorul
conturului plãcii.
Afiºarea pe tot ecranul a stâlpului ºi a plãcii.
Reprezentare în sistemul local de coordonate al stâlpului

264 AxisVM 9 r2
Reprezentare în sistemul global de coordonate.
Afiºarea a cercurilor de armare
6.4.8.1. Verificarea la strãpungere conform EUROCODE
Programul determinã aria de armãtura necesarã cu relaþiile de mai jos:

Conexiunea stâlp-placã corespunde la strãpungere dacã forþa tãietoare specificã nu este
mai mare decât capacitatea portantã al barelor înclinate de beton comprimate ºi
capacitatea portantã determinatã pe baza armãrii de strãpungere.
vEd ≤ vRd ,max si vEd ≤ vRd ,cs

vEd forþa tãietoare specificã
vRd ,max capacitatea portantã al barelor înclinate de beton
vRd ,cs capacitatea portantã determinatã pe baza armãrii de strãpungere
V Ed
v Ed = β ⋅
ui ⋅ d
unde de strãpungerea excentricã se þine cont cu coeficientul β
M Ed u i
β = 1+ k ⋅ ⋅
V Ed W1
Standardul presupune ca linia criticã de strãpungere este la distanþa 2h faþã de marginea

secþiunii stâlpului. Linia criticã de strãpungere ºi momentul static a acesteia este
determinatã þinând cont de marginile plãcii ºi goluri.
Capacitatea portantã la strãpungere fãrã armãtura transversalã:
1
vRd ,c = C Rd ,c k (100 ρ1 f ck )3 + k1σ cp ≥ (ν min + k1σ cp )
Dacã vEd > vRd ,c , programul cu relaþiile
d Asw ⋅ f ywd ,ef
vRd ,cs = 0,75 ⋅ v Rd ,c + 1,5 ⋅ ⋅ ⋅ sin α
sr u1 ⋅ d
ºi vEd ≤ vRd ,cs determinã aria de armatura necesarã pentru linia criticã de
sprãpungere.
Programul la determinarea lungimii liniei critice de strãpungere presupune ca barele din
aceeaºi cerc nu sunt la distanþe mai mare decât 2 d.
VEd
Programul pe baza relaþiei vEd = β ⋅ ≤ v Rd ,c determinã aria de armãtura
ui ⋅ d
necesarã pentru fiecare cerc de bare linia de strãpungere pentru care nu mai este necesar
armaturã de strãpungere.
Fereastra de În fereastra de informaþii dupã denumirea elementului ºi materialul utilizat sunt afiºate
informaþii urmãtoarele
h: Grosimea plãcii
d: Grosimea utilã a plãcii
α: Unghiul armãturii faþã de planul plãcii
sr: Distanþa radialã între cercurile de armare
β: Factorul de excentricitate
H1: Grosimea minimã a plãcii ce se poate arma
H2: Grosimea minimã a plãcii fãrã armãtura de
strãpungere
NEd : Valoarea de calcul a forþei de strãpungere
M Edx, M Edz Valoarea de calcul a momentului încovoietor
β: Factorul de excentricitate
u0: Lungimea liniei de strãpungere pe perimetrul
stâlpului
u1: Lungimea liniei de strãpungere pe cercul critic (2d)
vEd0: Efortul unitar de strãpungere pe linia u0
vEd : Efortul unitar de strãpungere pe linia u1
vRdmax: Maximul efortului unitar de strãpungere
vRdc: Efortul unitar de strãpungere fãrã armare
vEd /vRdmax : Eficienþa pe perimetrul critic
vEd0/vRdmax : Eficienþa pe linia u0
vEd /vRdc : Eficienþa (întindere beton)
r1: Distanta primului cerc de armare de la marginea stâlpului convex
fywdeff : Efortul în armãtura de strãpungere
Asw : Aria armãturii de strãpungere pe perimetrul critic de armare
Nsr: Numãrul cercurilor de armare
266 AxisVM 9 r2
6.4.8.2. Verificarea la strãpungere conform STAS
Programul determinã aria de armãtura necesarã cu relaþiile de mai jos:

Conexiunea stâlp-placã corespunde la strãpungere dacã forþa tãietoare specificã nu este
mai mare decât capacitatea portantã al barelor înclinate de beton comprimate ºi forþa
taietoare capabilã a armãturilor de strãpungere.
Efectele ce apar din solicitãrile excentrice se þine cont de coeficientul β
Pentru analizele fãrã armãturã de strãpungere se foloseºte relaþia:
β ⋅ Q ≤ 0,75 ⋅ U cr ⋅ h0 ⋅ mbt ⋅ Rt
Pentru analizele cu armãturã de strãpungere se folosesc relaþiile:
1, 2 ⋅ U cr ⋅ h0 ⋅ m bt ⋅ R t
β ⋅Q ≤ 
 0 ,5 ⋅ U cr ⋅ h0 ⋅ m bt ⋅ R t + Aa ⋅ m at ⋅ R a ⋅ sin α
unde:
Q: forþa de strãpungere
mbt : coeficientul condiþiilor de lucru. Valoarea de baza este 1.00. Teoretic
se poate definii orice valoare din intervalul [0.75, 1.00].
Rt : rezistenþa la întindere a betonului,
Aa : aria armãturii de strãpungere,
α: unghiul armãturilor de strãpungere ºi placã
mat : coeficientul condiþiilor de lucru pentru armaturã, 0.80 pentru PC60,
PC52 ºi OB37 ºi 0.70 pentru STNB ºi SPPB
Ra : rezistenþa de calcul pentru armãturi
Linia criticã de strãpungere se presupune cã
este la distanþa hp / 2 . Opþional se poate
opta pentru racordarea conturului de
strãpungere.
Liniile de strãpungere sunt determinate în
funcþie de marginea plãcii ºi golurile din
placã. Ariile de armaturã necesare pentru
strãpungere sunt determinate din valorile
maxime a solicitãrilor β ⋅ Q .
Fereastra de În fereastra de informaþii dupã denumirea elementului ºi materialul utilizat sunt afiºate
informaþii urmãtoarele
hp: Grosimea plãcii

h0: Grosimea utilã a plãcii
α: Unghiul armãturii faþã de planul plãcii
sr: Distanþa radialã între cercurile de armare
H1: Grosimea minimã a plãcii ce se poate arma
H2: Grosimea minimã a plãcii fãrã armãtura de
strãpungere
Q: Valoarea de baza a forþei de strãpungere
Mx My Valoarea de calcul a momentului încovoietor
β∗ : Factorul de excentricitate
Ucr : Lungimea liniei de strãpungere pe cercul critic
QM: Valoarea de calcul a forþei de strãpungere
Qmax: Forþa limitã de strãpungere
Qb: Forþa limitã de strãpungerefãrã armare
Mesaje de eroare
Mesaj Forþa axialã din placã este prea mare
Eveniment Dacã eficienþa barelor comprimate de beton este mai mare decât 1.
Soluþionare Majorarea grosimii plãcii sau secþiunii stâlpului.
Alegeþi betoane cu rezistenþe superioare.
6.5. Dimensionarea elementelor din oþel
6.5.1. Verificarea barelor de oþel conform STAS
STAS 10108/0-78 Verificare structuri de oþel conform STAS 10108/0-78

Conform standardului STAS 10108/0-78, dimensionarea structurilor metalice se poate
face manual. În standard sunt detaliate metodele pentru un calcul manual ºi, de regulã,
se trateazã structurile plane. În aceastã situaþie, modulul de dimensionare a structurilor
metalice din programul AxisVM, se bazeazã pe metodele de calcul manuale aplicate la
structurile spaþiale.
În continuare, se vor prezenta metodele de calcul din programul AxisVM, care sunt
concepute pe baza formulelor care exprimã eficienþa în secþiunile de barã. Aceste
formule diferã doar ca formã de cele exprimate în standarde.
Pentru a înþelege metoda folositã de programul AxisVM, se va exemplifica analiza
barelor de oþel la încovoiere-rãsucire. Programul face verificarea chiar dacã aceasta nu
este necesarã folosind singura metodã introdusã în program. Aceastã exemplificare
este necesarã pentru a înþelege metodele de calcul care au fost implementate în
program.
Modulul de dimensionare conform STAS 10108/0-78 se poate utiliza la:
a.) profile laminate I f.) profile T
b.) profile sudate I g.) secþiuni dreptunghiulare pline
c.) þeavã dreptunghiularã h.) secþiuni circulare pline
d.) þevi i.) profile oarecare, cu limitãri
e.) profile laminate I cu o singurã axã
de simetrie
Programul considerã cã secþiunile nu conþin slãbiri (gãuri sau goluri) ºi nu sunt mai
groase de 40mm. Se presupune cã secþiunea este constantã sau liniar variabilã. Se mai
presupune cã profilele cu o singurã axa de simetrie sunt încãrcate în planul de simetrie
ºi planul de încovoiere coincide cu planul de simetrie. Pentru barele ºi zãbrelele din
profilele oarecare (profile fãrã axa de simetrie) sunt efectuate numai verificarile de
rezistenþã.
Programul efectueazã analizele descrise în acest capitol. Orice altã analizã (torsiune
împiedicatã, acþiunea foþelor transversale, legãturi, etc.) prevãzutã în standarde ºi
normative trebuie sã fie efectuate de cãtre utilizatorul programului.
Pentru profilele oarecare direcþiile principale trebuie sã coincidã cu axele locale
y ºi z.
268 AxisVM 9 r2
Analize Programul efectueazã urmãtoarele analize:

Compresiune-Încovoiere [N-M] (STAS 10108 6.1, 7.1, 8.1)
Compresiune-Încovoiere-Stabilitate [N-M] (STAS 10108 6.2, 7.2, 8.2)
Forfecare /y [Vy]
Forfecare /z [Vz]
Tensiune echivalentã în punctul de legãturã a inimii ºi a tãlpii [σech ]
(STAS 10108 8.3)
În relaþiile de calcul sunt folosite capacitãþile portante ale secþiunilor:
Ay
1) raportul ariei de forfecare pe direcþia y
Ax
Az
2) raportul ariei de forfecare pe direcþia z
Ax
3) W y modulul de rezistenþã pe direcþia y
4) W z modulul de rezistenþã pe direcþia z
5) ( )
max λ y , λ z zvelteþea maximã a secþiunii
6) ϕ min coeficientul de flambaj minim

7) ϕ g coeficientul de flambaj la rãsucire
Programul furnizeazã aceste date ca rezultate parþiale.
Analizele sunt efectuate conform expresiilor eficienþelor. Descrierea variabilelor,
expresiilor lor ºi situaþiile în care acestea sunt aplicate, sunt detaliate în standard. În
continuare, sunt prezentate etapele în care sunt determinate eforturile capabile (pentru
detalii suplimentare se va consulta standardul).
Compresiune- Este o verificare de rezistenþã. Analiza este exprimatã cu relaþiile de mai jos formulate
Încovoiere pe baza relaþiilor din standard (STAS 6.1, 7.1, 8.1).
N My
+ ≤1
AR W y R
N Mz
+ ≤1
AR W z R
N My Mz
+ + ≤1
1.1AR 1.1W y R 1.1W z R
Compresiune- Analiza este exprimatã cu relaþiile de mai jos formulate pe baza relaþiilor din standard
Încovoiere- (STAS 10108 6.2, 7.2, 8.2):
Stabilitate
My
≤1 (7.8)
ϕ gW y R
My Mz
+ ≤1 (7.9)
1.1ϕ g W y R 1.1W z R
Nc cyM y
+ ≤1 (8.5)
ϕ min AR  N 
ϕ g 1 − Wy R
 N Ey 

Nc cz M z
+ ≤1 (8.5)
ϕ min AR  N 
 1 − W z R
 N Ez 
Nc cyM y cz M z
+ + ≤1 (8.10)
1.1ϕ min AR  N   N 
1.1ϕ g 1 − Wy R 1.1 1 − W z R
 N Ey   N Ez 

Pentru solicitãrile de întindere, standardul nu oferã relaþii explicite. În aceste cazuri,

analiza se face conform EC3:
My N 
M eff , y =  − 0. 8 t W y
 Wy A 
 
Nt M eff , y
+ ≤1
AR ϕ g W y R
Nt M eff , y Mz
+ + ≤1
1.1AR 1.1ϕ g W y R 1.1W z R
Forfecare /y Este o verificare de rezistenþã. Analiza este exprimatã cu relaþia:

Qy
1.2 ≤1
Ay R f
unde A y este aria de forfecare pe direcþia y, ºi Rf=0.6R.

Coeficientul 1.2 þine cont de distribuþia eforturilor unitare
Forfecare /z Pentru profile cu inimã:

τ z max Qz S y
= ≤1
Rf tI y R f
(7.2)
pentru alte profile:
Qz
1.2 ≤1
Az R f
unde A y aria de forfecare pe direcþia y, t grosimea totalã a inimilor, ºi Rf=0.6R.
A y , ºi Az sunt calculate de program ºi nu sunt identice cu valorile date la definirea

secþiunilor.
270 AxisVM 9 r2
Tensiune Verificarea se face pe baza relaþiei (pentru profile I, profile I cu o singurã axã de
echivalentã în simetrie, profile T ºi þevi dreptunghiulare):
punctul de legãturã
al inimii ºi al tãlpii
σ ech = σ 2 + 3τ 2 ≤ 1.1R
unde σ ,τ reprezintã eforturile unitare calculate în punctul de legãturã al inimii ºi al

tãlpii.
Parametrii de Pentru verificarea conform STAS 10108/0-78 în fereastra de dialog Parametrii de

proiectare proiectare, se dau urmãtorii parametrii:
Flambaj µyy, µζζ : coeficienþii lungimii de flambaj în jurul axelor y sau z conform STAS
10108/0-78 Aceºti coeficienþi se determinã conform recomandãrilor din
standard.
Dacã rezemarea se poate considera continuã, atunci coeficientul lungimii de flambaj
va avea o valoare micã.
În cazul stâlpilor rigidizaþi cu rigle de fronton ºi al grinzilor rigidizate cu pane,
coeficienþii lungimii de flambaj în planul rigidizãrilor, se vor lua corespunzãtor
raportului între distanþa dintre rigidizãri ºi lungimea elementului.
Încovoiere cu µ0 : coeficientul de flambaj pentru rãsucire care poate sã ia valori între 0.5 ºi 1.0 ( vezi
torsiune STAS 10108):
- dacã torsiunea nu este impiedicatã are valoarea 1,0.
- dacã torsiunea este impiedicatã le cele douã capete are valoarea 0,5.
- dacã torsiunea este impiedicatã le un capãt are valoarea 0,7.
ν: coordonata (valoare negativã sau pozitivã) punctului de aplicare al încãrcãrii faþã de
centrul de greutate al secþiunii, conform STAS 10108/0-78.
Se presupune cã axa localã z este în planul de simetrie ºi încãrcãrile care produc
pierderea stabilitãþii acþioneazã paralele cu axa localã z.
Programul considerã cã coeficientul µz, se poate utiliza ºi pentru talpa comprimatã.
Asamblare piese Având în vedere cã analiza structurii se efectueazã cu metoda elementului finit, iar
dimensionarea ºi verificarea se face pentru elementele de structurã, este necesar ca
elementele finite sã fie asamblate în elemente de structurã. Elementul de structurã
poate conþine un numãr arbitrar de elemente finite. Elementele finite grupate în
elementele structurale trebuie sã satisfacã urmãtoarele condiþii: sã fie din acelaºi
material, secþiunea ºi sistemul local de coordonate sã fie identicã, iar elementele finite
sã fie coliniare. Respectarea acestor condiþii vor fi verificate de cãtre program.
F Elementele folosite pentru dimensionare nu coincid cu elementele structurale ce se

pot asambla din elementele finite. Vezi... 3.2.10. Asamblarea elementelor structurale
Pentru definirea punctelor de capãt ale elementelor de oþel structurale existã douã
posibilitãþi:
Elementele structurale vecine sunt
împãrþite de elementele conectate în
nodurile elementelor selectate.
Elementele selectate formeazã un singur

element structural care este independent
de celelalte elemente conectate în noduri.
Diagrama pe bare Clicând pe un element structural se afiºeazã fereastra de dialog cu diagramele

rezultatelor ºi a eficienþelor maxime.
În fereastra de dialog se pot afiºa rezultatele pe orice element, în orice secþiune, pentru
orice ipotezã sau combinaþie de încãrcare. Dacã pentru un profil nu se poate efectua o
verificare se afiºeazã diagrama baratã.
272 AxisVM 9 r2
6.5.2. Verificarea barelor de oþel conform EUROCODE

Verificare
structuri de oþel
conform
Eurocode3 Modulul de dimensionare se poate utiliza la:
a.) profile laminate I f.) profile T
b.) profile sudate I g.) secþiuni dreptunghiulare pline
c.) þeavã dreptunghiularã h.) secþiuni circulare pline
d.) þevi i.) profile oarecare, cu limitãri
e.) profile laminate I cu o singurã axã
de simetrie
Programul verificã secþiunile care se încadreazã în clasele 1, 2 ºi 3. Programul nu

verificã secþiunile care se încadreazã în clasa 4.
Programul presupune cã secþiunile nu conþin slãbiri (gãuri sau goluri) ºi nu sunt mai
groase de 40mm. Se presupune cã secþiunea este constantã sau liniar variabilã. Se mai
presupune cã profilele cu o singurã axa de simetrie sunt încãrcate în planul de simetrie
ºi planul de încovoiere coincide cu planul de simetrie. Pentru barele ºi zãbrelele din
profilele oarecare (profile fãrã axa de simetrie) sunt efectuate numai verificarile de
rezistenþã.
F Programul efectueazã analizele descrise în acest capitol. Orice altã analizã (torsiune
împiedicatã, acþiunea foþelor transversale, legãturi, etc.) prevãzutã în standarde ºi
normative trebuie sã fie efectuate de cãtre utilizatorul programului.
Pentru profilele oarecare direcþiile principale trebuie sã coincidã cu axele locale y ºi
z.
Programul presupune cã inima profilului este paralelã cu axa localã z a secþiunii.
Clase de secþiuni Programul efectueazã clasificarea în clasele de secþiuni conform Tabelului 5.2 EN
1993-1-1 þinând cont de forþa axialã ºi încovoiere.
Analize Programul efectuezã urmãtoarele analize:

Compresiune-Încovoiere-Forfecare [N-M-V] (EN 1993-1-1, 6.2.1, 6.2.8)
Compresiune-Încovirere-Flambaj [N-M] (EN 1993-1-1, 6.3.3)
Copresiune-Încovoiere-Rãsucire [N-M] (EN 1993-1-1, 6.3.3)
Forfecare /y [Vy] (EN 1993-1-1, 6.2.6)
Forfecare /z [Vz] (EN 1993-1-1, 6.2.6, ENV 1993-1-1, 5.6.3)
Forfecare inimã-Încovoiere-Compresiune [Vw-M-N] (EN 1993-1-1, 6.2.1, 6.2.8)
Capacitati portante În relaþiile de calcul sunt folosite capacitãþile portante a secþiunilor:
Forþa axialã plasticã capabilã [N pl,Rd] (EN 1993-1-1, 6.2.4)
Forþa axialã plasticã capabilã / axa y [Vpl,y,Rd ] (EN 1993-1-1, 6.2.6)
Forþa axialã plasticã capabilã / axa z [V pl,z,Rd] (EN 1993-1-1, 6.2.6)
Forþa axialã plasticã capabilã la voalare [Vba,Rd] (ENV 1993-1-1, 5.6.3)
Momentul încovoietor capabil /yy [Mel,y,Rd] (EN 1993-1-1, 6.2.5)
Momentul încovoietor capabil /zz [Mel,z,Rd ] (EN 1993-1-1, 6.2.5)
Momentul încovoietor plastic capabil /yy [Mpl,y, Rd ] (EN 1993-1-1, 6.2.5)
Momentul încovoietor plastic capabil /zz [Mpl,z,Rd] (EN 1993-1-1, 6.2.5)
Forþa axialã plasticã capabilã la flambaj /yy [Xb,Rd] (EN 1993-1-1, 6.3.1)
Zvelteþea maximã [Lmax]
Momentul încovoietor capabil la rãsucire [Mb,Rd]
(EN 1993-1-1, 6.3.2, ENV 1993-1-1, Anexa F1.2)
Programul furnizeazã aceste date ca ºi rezultate parþiale.

Analizele sunt efectuate conform expresiilor eficienþelor. Descrierea variabilelor,
expresiilor lor ºi a situaþiilor în care sunt aplicate, sunt detaliate în standard.
În continuare,
N Rk = f y A , M y , Rk = f yWy és M z , Rk = f yWz ,
unde Wy = W pl , y ºi Wz = W pl , z pentru clasele de secþiune 1. ºi 2.,
ºi Wy = Wel , y , Wz = Wel , z pentru clasa de secþiune 3.
Compresiune- Forþa axialã de dimensionare poate fi de întindere sau compresiune. Vef

Încovoiere- Rificarea se face conform EN 1993-1-1, 6.2.1 (7).
Forfecare N Ed M y , Ed M
+ + z , Ed ≤ 1
N Rk M y , Rk M z , Rk
γ M0 γ M0 γ M0
În cazul în care forfecarea este puternicã (dacã forþa tãietoare depãºeºte 50% din forþa
tãietoare capabilã) verificarea se face conform EN 1993-1-1, 6.2.8
Compresiune- Pentru clasele de secþiune 1, 2 ºi 3 verificarea se face conform EN 1993-1-1, 6.3.3,

Încovoiere-Flambaj paragrafele (6.61) ºi (6.62):
N Ed k yy M y , Ed k zz M z , Ed
+ + ≤1
N M y , Rk M z , Rk
χ min Rk
γ M1 γ M1 γ M1
274 AxisVM 9 r2
Compresiune- Se presupune cã secþiunea este constantã, simetric faþã de axa z, este încãrcat în planul
Încovoiere-Rãsucire de simetrie ºi planul de încovoiere coincide cu planul de simetrie. La determinarea
forþei limite de rãsucire valoarea lui k este egalã cu valoarea lui K Z. Axa slabã este axa
localã z
Pentru clasele de secþiune 1, 2 ºi 3 verificarea se face conform EN 1993-1-1, 6.3.3
paragrafele (6.61) ºi (6.62).
N Ed k yy M y , Ed k M
+ + zz z , Ed ≤ 1
N Rk M y , Rk M z , Rk
χ min χ LT
γ M1 γ M1 γ M1
Coeficienþii k yy , k yz , k zy és k zz se determinã conform EN 1993-1-1, anexa B,

procedura 2. (tabele B.1 ºi B.2).
Coeficienþii Cmy , Cmz , CmLT se determinã conform tabelului B.3. Pentru ca
rezultatele sã nu fie afectate de fineþea discretizãrii cu elemente finite Cmy = 1 ,
Cmz = 1 és CmLT = 1 .
Pentru întindere-încovoiere verificarea se face conform (ENV 1993-1-1, 5.5.3).
Forfecare /y Conform condiþiei din (EN 1993-1-1), paragraful 6.2.6.
V y ,Ed
≤1
Vc , y ,Rd
Forfecare /z Conform condiþiei din (EN 1993-1-1, 6.2.6; ENV 1993-1-1, 5.6.3).
Vz ,Ed
≤1
min (Vc , z , Rd ,Vba , Rd )
Forfecare inimã-
Încovoiere- Pentru secþiunile cu inimã (I,U, þeava dreptunghiularã) pentru completarea analizei la
forfecare pe direcþia /z, este necesarã efectuarea acestei analize, conform (EN 1993-1-
Compresiune
1, 6.2.8, 6.2.9).
Se foloseºte metoda post-criticã.
M g ,Sd
≤1
M f , Rd
Parametrii de Pentru verificarea conform EC3 în fereastra de dialog Parametrii de proiectare, se dau
proiectare urmãtorii parametrii:
αkr Valoarea minimã pentru coeficientul critic de flambaj αkr corespunzãtoare ipotezelor
de încãrcare, care conþin toate încãrcãrile verticale. Valoarea minimã este 4. (dacã este
mai micã decât 4 este necesarã efectuarea analizei de ordinul II)
Coeficienþi de stabilitate:
Flambaj Ky, Kz:
Coeficienþii lungimii de flambaj în jurul axelor y sau z,
Încovoiere cu Kω coeficientul de flambaj pentru rãsucire care poate sã ia valori între 0.5 ºi 1.0:
torsiune - dacã torsiunea nu este impiedicatã are valoarea 1,0.
- dacã torsiunea este impiedicatã le cele douã capete are valoarea 0,5.
- dacã torsiunea este impiedicatã le un capãt are valoarea 0,7.
Vezi detaliat : ENV 1993-1-1, anexa F1.
Coeficienþii C1, C2, C3: sunt în funcþie raportul momentelor pe capetele barei, Kz ºi
natura încãrcãrii.
Programul considerã C1 = 1,0. Dacã bara este încãrcatã direct ºi punctul de aplicare a
încãrcãrii nu coincide cu centrul de forfecare, valoarea C2 se introduce conform ENV
1993-1-1, F1.2 Dacã profilul are o singurã axã de simetrie valoarea C3 se determinã
conform ENV 1993-1-1, F1.2.
Za: coordonata (valoare negativã sau pozitivã) punctului de aplicare al încãrcãrii faþã
de centrul de greutate al secþiunii, conform ENV 1993-1-1, F1.1.
Voalare Inima grinzilor poate fi:
Nerigidizatã: se presupune cã grinzile nu au rigidizãri în câmp
Rigidizãri transversale: se presupune cã grinzile au rigidizãrila distanþa a
Programul presupune cã la capãtul grinzilor existã întotdeauna rigidizãri.
Asamblare piese Având în vedere cã analiza structurii se efectueazã cu metoda elementului finit, iar
dimensionarea ºi verificarea se face pentru elementele de structurã, este necesar ca
elementele finite sã fie asamblate în elemente de structurã. Elementul de structurã
poate conþine un numãr arbitrar de elemente finite. Elementele finite grupate în
elementele structurale trebuie sã satisfacã urmãtoarele condiþii: sã fie din acelaºi
material, secþiunea ºi sistemul local de coordonate sã fie identicã, iar elementele finite
sã fie coliniare. Respectarea acestor condiþii vor fi verificate de cãtre program.
Pentru definirea punctelor de capãt ale elementelor structurale existã douã posibilitãþi:
Elementele structurale vecine sunt
împãrþite de elementele conectate în
nodurile elementelor selectate.
Elementele selectate formeazã un

singur element structural care este
independent de celelalte elemente
conectate în noduri.
276 AxisVM 9 r2
Diagrama pe bare Clicând pe un element structural se afiºeazã fereastra de dialog cu diagramele

rezultatelor ºi a eficientelor maxime.
În fereastra de dialog se pot afiºa rezultatele pe orice element, în orice secþiune, pentru
orice ipotezã sau combinaþie de încãrcare. Dacã pentru un profil nu se poate efectua o
verificare se afiºeazã diagrama baratã.
Ipoteza de încãrcaresau
Breviar de calcul Bibliteca de
combinaþie
imagini
Imprimare Numerotare barã
6.5.3. Verificare îmbinare cu ºuruburi

Cu ajutorul programului pentru încãrcãri statice se pot efectua urmãtoarele analize:
- trasare diagramã moment-curburã pentru îmbinare, conform
EC3, (Part 1.8 Design of Joints) ,
- moment încovoietor capabil (MRd) îmbinare,
rigiditate iniþialã (Sj,init) îmbinare.
- Programul se poate utiliza pentru dimensionarea ºi verificarea îmbinãrilor,
conform EC3 ºi Msz.
Cu ajutorul programului se pot analiza urmãtoarele îmbinãri:
- legãturã grindã stâlp colþ de cadru
- legãturã grindã stâlp
- legãturã grindã-grindã
F Secþiunile barelor pot fi din profile laminate sau alcãtuite prin sudurã. Flanºa de
capãt este fixatã pe talpa profilului stâlpului. Unghiul grinzii trebuie sã fie ± 30°.
Secþiunea grinzii trebuie sã se încadreze în clasele de secþiune 1, 2 sau 3. Forþa
axialã din grindã nu poate sã depãºeascã 5% din Npl,Rd.
Programul va verifica îndeplinirea acestor condiþii.
Etapele proiectãrii
Se selecteazã grinda ºi nodul în care se proiecteazã îmbinarea.
Se pot selecta mai multe grinzi dacã au aceeaºi secþiune, sunt din material identic,
modul de fabricare este asemãnãtor ºi stâlpul pe care sunt rezemate este identic.
Se clicheazã pe icoana de proiectare a îmbinãrii.
Se afiºeazã urmãtoarea fereastra de dialog:
Editor de breviar Salvare imagine în

de calcul biblioteca de imagini
Introducerea parametrilor de proiectare se face în trei paºi.
Rigidizãri Rigidizarea îmbinãrii se poate face cu rigidizãri orizontale, oblice ºi rigidizãri de

inimã, mãrind astfel momentul capabil al nodului. Rigidizãrile se pot dispune conform
figurilor de mai jos:
Rigidizãri orizontale
Rigidizãri oblice
Rigidizãri de inimã
Grosimea rigidizãrilor se poate modifica cu ajutorul parametrilor t1 ºi t2.

278 AxisVM 9 r2
Aria de forfecare a Aria de forfecare a inimii este determinatã inclusiv cu rigidizarea de inimã. Prin
inimii reducerea ariei se poate conta pe reducerea secþiunii din cauza gãurilor pentru
ºuruburi.
Flanºã de capãt
Pentru flanºa de capãt se pot da urmãtorele parametrii:

grosime
material
grosimea a a sudurii
lãþimea (a)
înãlþimea (c)
distanþa dintre marginea plãcii ºi a tãlpii superioare a grinzii(b)
rând de buloane pe prelungirea plãcii
Prin modificarea dimensiunii plãcii de bazã se poate aºeza un rând suplimentar de
buloane.
ªuruburi
ªuruburile se pot aºeza pe doua rânduri simetrice. Pentru o îmbinare se pot utiliza
buloane de aceeaºi dimensiune ºi din acelaºi material.
Pentru ºuruburi se dau urmãtorii parametrii:

diametrul
calitatea
numãrul ºuruburilor
distanþa dintre cele douã coloane de ºuruburi (d)
Pentru selectarea opþiunii Poziþionare automatã, programul aºeazã rândurile de
ºuruburi definite de utilizator la distanþe egale, þinând cont de distanþele minime de la
margini ºi dintre ºuruburi.
Dacã opþiunea Poziþionare automatã este deselectatã, distanþa dintre rândurile de
buloane se poate seta manual.
F Programul afiºeazã mesaj de atenþionare dacã distanþele dintre ºuruburi sunt mai
mici decât cele prevãzute în standarde.
Distanþele minime se iau conform:

MSz Eurocode
între ºuruburi 3d între ºuruburi 2,2d
de la capãt pe direcþia forþei 2d de la capãt pe direcþia forþei 1,2d
de la capãt perpendicular pe 1,5d de la capãt perpendicular pe 1,2d
direcþia forþei direcþia forþei
280 AxisVM 9 r2
Rezultate Clicând pe pagina Rezultate, programul calculeazã:

diagrama de moment-rotire,
momentul capabil (MrD) al îmbinãrii,
rigiditatea iniþialã (Sj,init) a îmbinãrii.
F Programul afiºeazã mesaj de atenþionare dacã momentul încovoietor capabil este

mai mic decât momentul încovoietor de dimensionare.
Programul þine cont la dimensionarea îmbinãrii de:
forþa axialã,
forþa tãietoare,
momentul încovoietor.
Pentru fiecare ipotezã sau combinaþie de încãrcare, momentul încovoietor capabil MrD,
este diferit. Condiþia M rD • Msd trebuie sã fie satisfãcutã pentru fiecare ipotezã sau
combinaþie de încãrcare.
Bara de
instrumente
Incãrcarea îmbinãrii descrise anterior.

Salvarea îmbinãrii cu parametrii definiþi. Ulterior îmbinarea se poate ataºa ºi altor
bare.
Imprimarea diagramei vizualizate. Vezi… 3.1.10 Imprimare
Copiere diagrama în memoria rapidã.
Salvare diagramã în biblioteca de imagini.
Tabelul conþine urmãtoarele date:

Numãrul nodului
Numãrul barei
Numãrul ipotezei sau al combinaþiei de încãrcare
Momentul încovoietor capabil
Fiºierul de text cu datele de intrare ºi rezultate.
7. Scheme de introducere a datelor
7.1. Grindã cu zãbrele

Geometria
1.) Generarea reþelei geometrice (ex. în planul X-Z)
fixarea planului X-Z
realizarea reþelei continue din linii

(se pot utiliza funcþiile: poligon sau nod ºi linie)
ð
Poligon
Elemente
1.) Definirea zãbrelelor
ð Zãbrea
se selecteazã zãbrelele care au acelaºi material ºi secþiune.

2.) Definire materiale (ex. încãrcare din baza de date)
ð Baza de date (Oþel)
3.) Definire secþiuni (ex. alegere din baza de date)
ð Baza de date (76x7.0)
4.) Definire reazeme nodale

Reazeme
ð nodale
ð Global
ð Dat de referinþã
se selecteazã nodurile care sunt rezemate identic

5.) Definirea gradelor de libertate nodale
Grade de
ð libertate
se selecteazã toate nodurile ºi din lista funcþiei se alege grindã cu zãbrele în planul X-
Z (în zãbrele vor rezulta eforturi din deplasarea nodurilor în direcþiile X, Z)
282 AxisVM 9 r2
Încãrcãri
1.) Definire ipoteze ºi combinaþii de încãrcare
Ipotezã de
ð încãrcare si
Gruparea
încãrcãrilor
ð Combinaþie
2.) Definirea încãrcãrilor nodale, greutatea proprie, din variaþie de temperaturã, variaþie de
lungime ºi pretensionare.
ð Nodal
ð Zãbrea
ð Zãbrea
ð Zãbrea
ð Zãbrea
se selecteazã elementele de zãbrea care sunt încãrcate identic
Staticã 1.) Pornirea analizei statice

7.2. Structurã în cadre

Geometria
1.) Generarea reþelei geometrice (în planul X-Z)
fixarea planului X-Z

(se pot utiliza funcþiile: poligon sau nod ºi linie)
2.)
ð
Poligon
Elemente
1.) Definire element finit de barã
ð Barã
se selecteazã barele care au acelaºi material ºi secþiune.
2.) Definire materiale (ex. încãrcare din baza de date)
ð Baza de date (Oþel)
3.) Definire secþiuni (ex. alegere din baza de date)
ð Baza de date (I 240)
4.) Definire reazeme nodale
Reazeme
ð nodale
ð Global
ð Relativ la barã
ð Local
se selecteazã nodurile care sunt rezemate identic

Grade de
ð libertate
se selecteazã toate nodurile ºi din lista funcþiei se alege cadru în planul X-Z (în bare
vor rezulta eforturi din deplasarea nodurilor în direcþiile X, Z ºi rotirea în jurul axei Y)
284 AxisVM 9 r2
Încãrcãri
Ipotezã de
ð încãrcare si
Gruparea
încãrcãrilor
ð Combinaþie
2.) Definirea încãrcãrilor nodale, concentrate pe bare, uniform distribuite, greutatea

proprie, din variaþie de temperaturã, variaþie de lungime ºi pretensionare.
ð Nodal
ð Barã
ð Barã
ð Barã
ð Barã
ð Barã
ð Barã
se selecteazã elementele de barã care sunt încãrcate identic
Staticã Pornirea analizei

7.3. Placã
Geometria
1.) Generarea reþelei geometrice (ex. în planul X-Y)
fixarea planului X-Y

(pentru definirea geometriei se poate utiliza orice funcþie)
ð Dreptunghi
Elemente
1.) Definire domeniu
..ð Placã ð Material ð Grosime
2.) Definirea reazemelor de muchie sau nodale
ð Reazeme
nodale
Reazeme
ð de muchie
Relativ
ð
ð Global
se selecteazã elementele care au acelaºi tip de rezemare pe muchie dupã care se
selecteazã muchiile rezemate
în cazul reazemelor relative la muchie, muchia dã direcþia axei local x, axa z este
perpendicularã pe placã, iar axa y pe axele x ºi z.
Încãrcãri
Ipotezã de
ð încãrcare si
Gruparea
încãrcãrilor
ð Combinaþie
286 AxisVM 9 r2
2.) Definirea încãrcãrilor nodale, uniform distribuite, greutatea proprie, ºi din variaþie de
temperaturã.
Nodal
ð
Placã
ð
ð Placã
ð Placã
ð Placã
se selecteazã domeniul
direcþia de încãrcare în cazul elementelor de placã este cea perpendicularã pe aceasta,
iar semnul este dat de direcþia axei locale z
(ex. p z=-10.00 kN/m2)
Elemente
1.) Generare reþea
-se selecteazã domeniul

-se dã lungimea medie a laturii
(ex.:0,5 m)

Grade de
ð libertate
Se selecteazã toate nodurile ºi din tabel se alege setarea Placã în planul
X-Y. Deplasarea pe direcþia Z ºi rotirile dupã axele X si Y sunt libere (în placã se nasc
eforturi din aceste deplasãri).
Staticã Pornirea analizei

7.4. ªaibã
Geometria
1.) Generarea reþelei geometrice (ex. în planul X-Z)
• fixarea planului X-Z
• realizarea reþelei continue din linii

(pentru definirea geometriei se poate utiliza orice funcþie)
Împãrþire în
ð dreptunghi
Suprafeþele sunt generate automat.

(centrele suprafeþelor sunt marcate cu un punct alb)
Elemente
1.) Definirea elementelor de ºaibã
ð Selectare
ð ªaibã
Se selecteazã elementele care au acelaºi material, grosime ºi vector de referinþã.
2.) Definirea materialelor (ex. din baza de date de materiale)
ð Încarcã (Beton C20)
3.) Definirea grosimii ex:20 cm
4.) Referinþele sunt generate automat
În direcþiile locale x-y sunt date solicitãrile nx, ny, nxy.

288 AxisVM 9 r2
5.) Definirea reazemelor liniare sau nodale
Reazeme
ð nodale
Reazeme
ð de muchie
Relativ
ð
ð Global
Se selecteazã muchiile elementelor care au rezemare identicã.
În cazul reazemelor relative la muchie, aceasta dã direcþia axei locale x, axa z este
perpendicularã pe placa iar axa y pe axele x ºi z
ð Grade de libertate
Se selecteazã toate nodurile ºi din lista funcþiei se alege ºaibã in planul X-Z (în
elemente de ºaibã vor rezulta eforturi din deplasarea nodurilor în direcþia axelor X,Z)
Încãrcãri
1.) Definire ipoteze si combinaþii de încãrcare
Ipotezã de încãrcare si
ð Gruparea încãrcãrilor
ð Combinaþie
2.) Definire încãrcare uniform distribuitã
ð Nodal
ªaibã
ð
ð ªaibã
ð ªaibã
ð ªaibã
Se selecteazã elementele de ºaibã care sunt

încãrcate identic
Elementele de ºaibã se pot încãrca numai în
planul lor, iar direcþia pozitivã a încãrcãrilor este
datã de direcþia pozitivã a axelor locale
(ex. p y = -10.00 kN/m2)
Staticã 1.) Pornirea analizei

7.5. Schema de introducere a datelor pentru analiza seismicã

Geometrie
Modul de introducere a datelor este identic cu cele descrise la
punctele 7.1 - 7.4 (Vezi detaliat...7.1).
Elemente
Modul de introducere a datelor este identic cu cele descrise la
punctele 7.1 - 7.4 (Vezi detaliat...7.1).
Încãrcãri/1.
1.) Definire ipotezã de încãrcare pentru mase
ð Ipotezã de încãrcare
2.) Se dau toate masele sau încãrcãrile cu care se efectueazã analiza modalã ºi seismicã.
Analizã modalã/1.
1.) Analiza modalã

(de regulã pentru o structurã planã se determinã 3 moduri proprii de vibraþie, iar pentru
o structurã spaþialã, 9)
Dacã la opþiunea Ipotezã presupusã
simultan se alege ipoteza de încãrcare
definitã la Încãrcãri/1, încãrcãrile sunt
convertite în mase.
Încãrcãri/2.
1.) Definire ipotezei de încãrcare SEISM
ð Ipotezã de încãrcare
Se dã o ipotezã de încãrcare de tip seism
2.) Definirea parametrilor ipotezei seismice
Seism
ð
Se dau parametrii
290 AxisVM 9 r2
Analizã/2.
1.) Analiza staticã

Solicitãrile rezultate din încãrcãrile seismice se obþin în mod similar cu cele obþinute
din încãrcãrile statice. Ipotezele de încãrcare cu semnul +, respectiv - la capãtul
denumirii sunt cele rezultate din însumarea solicitãrilor din modurile de vibraþie iar
ipotezele de încãrcare cu 01, 02, …, n la capãtul denumirii sunt cele aferente
modurilor de vibraþie. Aceste ipoteze pot fi utilizate ºi în combinaþiile de
dimensionare.
M y(+ ) M y(-)
M înf
y
8. Exemple simple
8.1. Cadru plan - analiza staticã de ordinul I
Date AK-ST-I.axs
Geometria structurii:
material: oþel
profil: I 240
Încãrcãri:
Rezultate AK-ST-I.axe
Componenta Analitic AxisVM 7.0

ipot.1. e (C ) 17.51 17.51
X [mm]
M (yA ) [kNm] -20.52 -20.52
2. te. e (C ) 7.91 7.91

X [mm]
M (yA ) [kNm] 63.09 63.09

292 AxisVM 9 r2
8.2. Cadru plan - analiza staticã de ordinul II
Date AK-ST-II.axs
material: oþel
profil: I 240
Încãrcãri:
Rezultate AK-ST-II.axe

1. te. e (C ) 20.72 20.56
X [mm]
M (yA ) [kNm] -23.47 -23.40
2. te. e (C ) 9.26 9.22

X [mm]
M (yA ) [kNm] 66.13 66.25
Verificare În cazul analizei statice de ordinul II echilibrul structurii este exprimat pe structura
deformatã
8.3. Cadru plan - analiza de stabilitate
Date AK-KI.axs
Geometria ºi încãrcãrile:
material: oþel
profil: I 240
Rezultate AK-KI.axe
Forma de pierdere a stabilitãþii:
Parametrul critic Cosmos/M AxisVM 7.0

al încãrcãrii
nkr 6.632 6.633
294 AxisVM 9 r2
8.4. Cadru plan - analiza modalã de ordinul I
Date AK-RZ-I.axs
material: oþel
profil: I 240
Rezultate AK-RZ-I.axe
Frecvenþa [Hz]
Forma Cosmos/M AxisVM 7.0
1 6.957 6.957
2 27.353 27.353
3 44.692 44.692
4 48.094 48.094
5 95.714 95.714
6 118.544 118.544
8.5. Cadru plan - analiza modalã de ordinul II
Date AK-RZ-II.axs
Geometria ºi încãrcãri:
material: oþel
profil: I 240
Rezultate AK-RZ-II.axe
Frecvenþa [Hz]
Forma Cosmos/M AxisVM 7.0
1 0.514 0.514
2 11.427 11.426
3 12.767 12.766
4 17.146 17.146
5 27.111 27.109
6 39.458 39.456
296 AxisVM 9 r2
8.6. ªaibã - analiza staticã de ordinul I
Date VT1-ST-I.AXS
E=880 kN/cm2
ν=0
v=0.10 m
p=100 kN/m
Discretizare:
4x16 elemente
Rezultate VT1-ST-I.AXE

(cu efectul forfecãrii)
e (B )
[mm] 15.09 15.10
z
N x( A ) [kN/m] 1800.00 1799.86

8.7. Placã simplu rezematã pe contur- analiza staticã de ordinul I
Date VL1-ST-I. AXS
Material: beton
E=880 kN/cm2
ν=0
v=0.15 m
p=50 kN/m2
Discretizare:
8x8 elemente
Rezultate

(fãrã efectul forfecãrii)
e (zA ) [mm] 51.46 51.46
m(xA ) [kNm/m] 46.11 46.31
Analiza
convergenþei
Variante de discretizãri:
298 AxisVM 9 r2
8.8. Placã încastratã pe contur- analiza staticã de ordinul I
Date VL2-ST-I. AXS

Material: beton E=880 kN/cm2
ν=0
v=0.15 m
p=50 kN/m2
Discretizare
16x16 elemente
Rezultate VL2-ST-I.AXE

(fãrã efectul forfecãrii)
e (zA) [mm] 16.00 16.18
m (xA ) [kNm/m] 22.01 22.15
m(B ) 64.43 63.25

x [kNm/m]
q x(B) [kN/m] 111.61 109.35
Analiza
convergenþei
Variante de discretizare:
9. Bibliografie
1. Bathe, K. J., Wilson, E. L., Numerical Methods in Finite Element Analysis, Prentice Hall, New
Jersey, 1976.
2. Bojtár I., Vörös G., A végeselemmódszer alkalmazása lemez- és héjszerkezetekre, Mûszaki
Könyvkiadó, Budapest, 1986.
3. Chen, W. F., Lui, E. M., Structural Stability, Elsevier Science Publishing Co., Inc., New York,
1987
4. Hughes, T. J. R., The Finite Element Method, Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey,
1987.
5. Owen D. R. J., Hinton E., Finite Elements in Plasticity, Pineridge Press Limited, Swansea, 1980
6. Popper Gy., Csizmás F., Numerikus módszerek mérnököknek, Akadémiai Kiadó Typotex, Budapest,
1993.
7. Przemieniecki, J. S., Theory of Matrix Structural Analysis, McGraw Hill Book Co., New York,
1968.
8. Weaver Jr., W., Johnston, P. R., Finite Elements for Structural Analysis, Prentice-Hall, Inc.,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1984.
9. Dr. Szalai Kálmán, Vasbetonszerkezetek, vasbeton-szilárdságtan, Tankönyvkiadó, Budapest, 1990.
1998.
10. COD DE PROIECTARE SEISMICÃ P100, PARTEA I – P100-1/2006 PREVEDERI DE
PROIECTARE PENTRU CLÃDIRI
11. COD DE PROIECTARE. BAZELE PROIECTÃRII STRUCTURILOR ÎN CONSTRUCÞII,
INDICATIV CR 0-2005
12. STAS 10107/0-90, CONSTRUCÞII CIVILE ªI INDUSTRIALE-CALCULUL ªI ALCÃTUIREA
ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN BETON, BETON ARMAT ªI BETON
PRECOMPRIMAT.
13. 10108/0-78, CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE. CALCULUL
ELEMENTELOR DE OÞEL.
300 AxisVM 9 r2
Memo

Manual9 Ro

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual9 Ro

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

©1991-2008 Inter-CAD Ltd.

Toate drepturile rezervate.

1. NOUTÃÞI ÎN VERSIUNEA 9.0.............................................................................................................. 9

3. BARA DE MENIU ................................................................................................................................ 69

4.10.15. Forþã de tensionare.................................................................................................................179

6.5. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DIN OÞEL .......................................................................................267

Aceastã paginã este lãsatã intenþionat goalã.

1. Noutãþi în versiunea 9.0

Mape pentru detalii F 2.15.10 Detaliu

Definire încãrcãri mobile pentru grinzi ºi elemente de F 4.10.22 Încãrcãri mobile

Înlocuirea opþionalã a plãcilor cu diafragme F 5.2 Analiza modalã

Verificarea extinsã a modelului înainte de analizã

2.1. Cerinþele hardware

2.2. Instalare, lansare, schimbare de versiune, capacitate, limbã

1. Cheia Sentinel SuperPro:

Instalare În cazul sistemelor de operare Windows 98/NT/2000/Windows Millenium,Vista:

F La versiunile mai vechi ale sistemului de operare Windows se poate întâmpla ca

Limitãrile modelului de calculat sunt urmãtoarele:

* În ipoteza în care modelul conþime barãºi/sau nervurã

2.3. Cum sã începem

Paºii principali de introducere a datelor se gãsesc în capitolul 7. pentru modelele

2.4. Împãrþirea ecranului

Bare de Paleta de culori

Editorul de Suprafaþa de lucru

Navigare în meniu Cu tasta [Alt] se poate naviga în bara de meniu.

Programul stocheazã datele modelului în douã fiºiere:

2.5. Folosirea tastaturii , a mausului ºi a cursorului

cruce cruce (mãrire ºi micºorare) sãgeatã

Pe diferite obiecte cursorul îºi schimbã forma.

[Esc], 8 Întreruperea funcþiei, revenire la un meniu mai superior.

[Enter] [Space] 8 Tastele de comandã.

[Alt] Activarea meniului principal

2.6. Taste rapide

Taste fierbinte în editorul de breviar de calcul

2.7. Meniul rapid

Selectare Geometrie/Elemente/Incãrcãri Rezultate

2.8. Ferestre de dialog

Inserare din memorie

Meniul Fiºier Bara de defilare

Rând nou Introducerea unui rând nou în tabel

Selectarea tabelului Selecteazã conþinutul tabelului

Copiere Copierea rândurilor în memorie temporarã (clipboard). Opþiunea se gãseºte ºi în

Marcarea Uºureazã lucrul cu tabelul

Despre tabel Gãsim informaþii despre tabel.

[End] Salt în ultima cãsuþã a rândului.

[Ctrl]+[Home] Salt în prima cãsuþã a tabelului.

[Ctrl]+[End] Salt în ultima cãsuþã a tabelului.

2.10. Editorul de breviar de calcul

În cazul tabelelor, pe partea dreaptã se afiºeazã denumirea coloanelor, observaþia

Prin clicarea pe butonul Setãri… se poate modifica titlul, dimensiunea ºi orientarea

2.10.1. Breviar de calcul

Cu modificarea fiºierului ºablon se poate formata conþinutul documentaþiei.

Imprimare Setarea parametrilor de imprimare ºi imprimarea.

O parte a funcþiilor de editare se pot accesa ºi clicând pe element cu butonul din

Mutare Elementul de breviar de calcul selectat se mutã la sfârºitul breviarului de calcul

2.10.4. Biblioteca de imagini

Introducerea Imaginile sau imaginea selectatã se introduc în breviarul de calcul.

2.10.5. Instrumentele editorului de breviar de calcul

Creare breviar de calcul nou.

2.10.6. Tastele rapide a bibliotecii de imagini si de desene

Copierea imaginilor în biblioteca de imagini din alte subdirectoare.

2.10.7. Editorul de texte

2.12. Managerul de folii