UNIVERSITATEA CRESTINA "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE

PRINCIPIUL SEPARATIEI PUTERILOR IN STAT

Student,
Bortun Doina-Elena
An I, FR

BUCURESTI
2009
 ORIGINILE TEORIEI SEPARATIEI PUTERILOR

Teoria separatiei puterilor este o teorie celebra, de larga audienta si frecvent invocata. Sub
numele de teorie a separatiei puterilor in stat se ascund, in realitate, mai multe teorii referitoare
la puterea de stat, la diversele modalitati de exercitare a acesteia. Aparuta in secolul Luminilor,
alaturide alte teorii, ea a fost indreptata impotriva abuzului de putere. Teoria separatiei puterilor
a fost o reactie impotriva monarhiei absolute, considerata forma de guvernamant in care
regele concentra in mainile sale puterea suprema, considerandu-se personificarea statului, de
unde si celebra formula a regelui Ludovic al XIV-lea "statul sunt eu".
Teoria separatiei puterilor a avut un rol decisiv in promovarea sistemului reprezentativ,
adica in valorificarea democratica a relatiei dintre detinatorul suveran al puterii (poporul) si
organizarea statala a puterii politice si functionarea puterii astfel incat sa fie asigurate garantiile
exercitarii depline a drepturilor omului.
Enuntata de catre John Locke, teoria separatiei puterilor este definitivata si explicata pe
larg de catre Montesquieu in lucrarea "Despre spiritul legilor". Montesquieu a facut din
separatia puterilor un eficient instrument al sigurantei cetatenilor. 1

TEORIA CLASICA A SEPARATIEI PUTERILOR IN STAT

In orice societate organizata in stat exista trei functii: de edictare de reguli juridice sau
funcita legislativa; de executare a acestor reguli sau funcia executiva; de judecare a litigiilor
sau functia jurisdictionala. Fiecar efuntie este conferita unor organe distincte: puterea
legislativa, adunarilor reprezentative; puterea executiva sefului statului / sefului de guvern si
ministrilor; puterea judecatoreasca, organelor judiciare.
La inceput teoria separatiei puterilor in stst interzicea doar ca cele trei functii sa fie
exercitate de acelasi organ. In exprimarea Constitutiei Romaniei din 1923 functia legislativa
era exercitata de cele trei autoritati: regele, Camera Deputatilor si Senatul.
In conformitate cu teoria separatiei puterilor in stat independenta functiilor nu trebuie neaparat
conjugata cu specializarea organelor; aceasta din urma creand o relatie de corespondenta
intre unanumit organ si o anumita functie, ilustreaza spiritul separatiei puterilor in stat.
Specializarea presupune exercitarea de catre un organ al statului a unei singure functii in
intregime, fara a lasa atributii proprii acelei functii in competenta altor organe de stat.
Independenta in exercitarea functiilor, fara nicio influenta din exterior, ar conduce la
imposibilitatea functionarii statului. Aici se regaseste si una din principalele limite practice ale
conceptului teoretic si abstract al separatiei puterilor in stat, si anume ca nu ar fi posibila nici
raspunderea guvernului in fata parlamentului, nici dizolvarea uneia din camere de catre
puterea executivasi nici numirea membrilor unui organ de catre autoritati sau organe ale
statului exercitand alte functii.2
______________________
1.
I. Muraru,E. Tanasescu, Drept constitutional si institutii politice, Bucuresti, 2006,p. 5
2.
Ibidem, p.7
Teoria separatiei puterilor este in realitate o justificare ideologica a unui scop politic foarte
concret: slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe pe unii prin altii, pentru a se

2
asigura o mai buna garantare a drepturilor cetatenilor.
Se considera ca separatia puterilor comporta doua aspecte bine conturate:
a) Separatia Parlamentului vis-a-vis de guvern.
b) Separatia jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin
judecatori independenti.3

EVOLUTIA EXPLICATIILOR PRIVIND SEPARATIA/ECHILIBRUL PUTERILOR

IN STAT

Continutul si sensurile separatiei puterilor tot mai des s-a ca este vorba mai putin de
separare decat de echilibrul puterilor. Importanta in organizarea statala este independenta
autoritatilor statale, ce nu poate fi totala dar foarte larga. Organele de stat trebuie sa depinda
unele de altele numai atat cat este necesar formarii sau desemnarii lor si eventual exercitarii
unor atributii. Apoi se considera ca exista numai doua puteri si anume puterea legislativa si
puterea executiva.
In regimurile totalitare a fost inlaturata separatia puterilor, acest fenomen a avut ca punct
teoretic de plecare o viziune diferita a functiilor puterii. In regimurile totalitare s-a promovat
teza unicitatii puterii de stat, teza simplist explicata si aplicata , permitand concentrarea puterii
sii desfiintarea democratiei.
Imbatranirea teoriei separatiei puterilor este explicata prin aceea ca a fost elaborata intr-o
perioada in care nu se infiintasera partidele politicesi cand principalele probleme puse de
putere erau de ordin institutional. Aparitia partidelor politice, rolul lor in configurarea institutiilor
politice si juridice, determina ca stazi apararea sau echilibrul sa nu se realizeze intre
Parlament si guvern, ci intre o majoritate, formata din partide invingatoare la alegeri si care
dispun in acelasi timp de Parlament si de guvern si oo opozitie care asteapta urmatoarele
alegeri. O asemenea schema este in principiu aplicabila peste tot si mai evident in sistemele
constitutionale bipartide.4

ORGANIZAREA STATALA CONTEMPORANA A PUTERII POLITICE

Doua constatari rezulta azi din teoria si practica statala: continuitatea unor structuri
traditionale si transformarea functiilor acestora.Este simplu de observat ca si astazi distinctia
intre legislativ si executiv ramane una din trasaturile fundamentale ale regimurilor politice,
aceste structuri traditionale au cunoscut si cunosc o permanenta transformare. Aceste
transformari s-au datorat tendintei de a se da executivului grija marilor decizii politice,
Parlamentului rezervandu-i-se rolul de reflectie si de control. 5
_____________________
3.
Ibidem, p.8
4.
Ibidem, p.9
5.
Ibidem, p.10
ORGANIZAREA STATALA A PUTERII POTRIVIT CONSTITUTIEI ROMANIEI

3
AUTORITATEA DELIBERATIVA AUTORITATEA EXECUTIVA AUTORITATEA JUDECATOREASCA
PARLAMENTUL PRESEDINTELE ROMAMANIEI INSTANTELE JUDECATORESTI
CAMERA SENAT -ales prin vot universal, egal, -Inalta curte de Casatie si Justitie,si
DEPUTATATILOR direct, secret, liber exprimat celelalte instante judecatoresti stabilite
-deputati -senatori de lege
-alesi prin vot universal, egal, -durata mandatului – 5ani
direct, secret liber exprimat
-durata mandatului – 4ani
-grupuri -grupuri -guvern Ministerul Public
Parlamentare Parlamentare -primul – ministru Consiliul Superior al Magistraturii
-birou permanent -birou permanent -ministri
-presedinte -presedinte -alti membrii stabiliti prin lege
-vicepresedinte -vicepresedinte organica
-secretari -secretari -guvernul este numit de
-chestori -chestori catre Presedintele
Romaniei si investit de
Catre Parlament
-comisii -comisii -Autoritatile administratiei publice
permanente permanente
-comisii -comisii
Speciale Speciale
-comisii de -comisii de
ancheta ancheta
-Structuri Organizatorice comune
pentru sedinte comune
-Comisii comune
-aparat tehnic -aparat tehnic

SINTEZA CONSIDERATIILOR EXPUSE PRIVIND SEPARATIA / ECHILIBRUL

PUTERILOR
Prezentarea succinta a teoriei separatiei puterilor in stat demonstreaza o anumita
elasticitate a conceptului de putere. Tendinta instaurarii statului de drept si a democratiei a
implicat mereu teorii, cautari, iar teoria separatiei puterilor in stat este una dintre acestea. Desi
este vorba
de functii, imputerniciri, autoritati se discuta numarul <<puterilor>>.
Este admis ca poporul (natiunea) detine puterea. In statele mari cu teritorii intinse si
populatii numeroase, exercitiul direct de catre popor al puterii este imposibil. Solutia este
exprimata in cele mai multe constitutii in sensul ca poporul exercita puterea fie direct , prin
referendum, fie indirect pe calea reprezentarii. Pentru exercitarea prin reprezentare, poporul
isi organizeaza statal puterea prin intermediul autoritatilor statului.
Puterea organizata statal (statul) are rolul de a exprima si realiza vointa poporului ca vointa
de stat. In ordinea fireasca, se impune o functie legislativa. A doua activitate este cea
executiva - activitate esentiala si complexa pentru rolul puterii statale. S-a impus o alta
activitate - justitia - ca activitate de rezolvare a litigiilor, de judecare si sanctionare. 6
______________________
6.
Ibidem, pp.14-15
Pe langa aceste mari grupe de activitati, functii, s-au creat si unele functii derivate,
uneori institutionalizate distinct, precum suprevegherea respectarii legilor sau controlul
(de tipul controlul constitutionalitatii legilor, controulul financiar prin curtea de conturi,
etc.).

4
 Realizarea functiilor, prin aducerea la indeplinire a anumitor tipuri de activitati, afost si este
incredintata unor organe de stat, adica unor autoritati publice investite cu forta coercitiva,
capabile sa indeplineasca functiil pentru care au fost create. Astfel functia legislativa a fost
incredintata organelor legiuitoare (parlamente), cea executiva autoritatilor administrative
(executive), iar justitia autoritatior judecatoresti (sau mai larg jurisdictionale). In acest mod,
practic, se creeaza organe de stat, statul, adica puterea poporului (politica) se organizeaza
statal.
Au aparut si intrebari: "puterea politica se divide?"; " puterea se separa in doua, trei sau mai
multe puteri?"
Raspunsurile sunt complexe. Un anumit fenomen se produce si explica aproape totul:
statul inseamna si forta, de aici si riscul mare de a scapa de sub controlul titularului, adica de a
se considera chiar el titularul puterii. Acest risc a impus gasirea unor modalitati pentru a
preveni o deturnare a pozitiilor in relatia popor - stat. Prevenirea acestui risc si
consecintele social - umane implica:
a) Acordarea autonomiei si/sau independentei fiecarei componente a statului (autoritati
publice sau categorii de organe ale statului)
b) Aceasta autonomie nu trebuie sa insemne o rupere a componentelor statului; ea trebuie
sa permita influenta si controlul reciproc, factori ce previn separatismul si rigiditatea
c) Asigurarea unui echilibru al functionarii autoritatilor statale; nicio autoritate nu trebuie sa
poata depasi domeniul propriu sau sa poata concentra cele trei mari functii
Aceste preocupari au fost si sunt teoretizate sub exprimari diferite precum: separatia
puterilor, echilibrul puterilor, diviziunea muncii in sfera puterii de stat, forme fundamentale de
realizare a puterii, amenajarea puterilor publice. O conlucrare a structurilor statale pentru
realizarea vointei poporului presupune: competente clare delimitate prin constitutie; autonomie
organizatorica si functionala; control reciproc rafa imixtiune; garantii constitutionale ale
indeplinirii corecte a mandatului si ale respectarii drepturilor cetatenilor (controlul
constitutionalitatii legilor, avocatul poporului, independenta si inamovibilitatea judecatorului). 7

De la judecatorul inanimat la judecatorul activ

Nici in conceptia lui Montesquieu, nici in gandirea lui Lock, judecatorul n-a pretuit prea
mult.
Nu exista de asemena libertate - scria Montesquieu - daca puterea de a judeca nu este
separata de puterea legislativa si de cea executiva. judecatorilor nu trebuie sa li se recunoasca
nici o putere de natura politica. 8
____________________
7.
Ibidem, p.16
8.
I. Deleanu, Justitia Constitutionala, Bucuresti, 1995, p. 86

Ei nu sunt decat "la bouche qui prononce les paroles de la loi", "des etres inanimes",
chemati sa aplice legea orbeste; cand ea este clara, ei trebuie pur si simplu sa o aplice, iar
cand ea nu este clara, ei trebuie sa-i descopere spiritul. Charles -Luis de Secondat spunea
"presedinte ereditar si pe viata al Parlamentului din Bordeaux, intr-o monarhie bine
organizata si moderata" pe care noi astazi o numim "monarhie constitutionala" - dimensiunea

5
judecatorului este "mediocritatea".Concluzia era ca dintre cele trei puteri, cea de a judeca este
oarecum "nula".
Aceasta vreme a constituit multa vreme , ideea centrala a ideologiei franceze, iar dupa
Revolutia din 1789 ea si-a gasit absoluta consacrare in faimoasa lege din 16-24 august 1790
privitoare la organizarea judiciara, care prin art. 13 al titlului II, a interzis categoric dreptul
judecatorilor de a se intruziona in operatiile corpurilor administrative. Cat priveste legea si
puterea legislativa, Revolutia proclamase ca suprematia legii scrise, adoptata de un "corp
legislativ", constituit din reprezentantii poporului, este absoluta. In aceste conditii - remarca M.
Cappelletti - desi Montesquieu si-a propus sa protejeze cetatenii contra tiraniei, el a lasat
poarta larg deschisa tiraniei puterii legiuitoare si puterii executive.
O adevarata revolutie s-a produs in dreptul constitutional francez prin infiintarea, pe baza
Constitutiei din 1958 a Consiliului Constitutional si institutionalizarea controlului de
constitutionalitate a legilor si apoi, in 1971, cand Consiliul si-a marturisit misiunea sa esentiala:
protectia drepturilor fundamentale fata de legile neconstitutionale sicele in contradictie cu
Declaratia drepturilor omului si cetateanului din 1789.
In Anglia, receptarea doctrinei lui Lock n-a insemnat, in practica repudierea misiunii
judecatorilor de a proteja drepturile si libertatile cetatenilor.
In diviziunea tripartita a puterilor facuta de John Lock, "puterea legislativa" este nu numai
"suprema", dar si "sufletul care da forma, viata si unitate Commonwealth-ului", celelate doua
puteri - "executiva" si "federativa" - fiind "derivate, secundare si inferioare". Din schema sa
teoretica lipseste puterea judecatoreasca. Ce e drept, avand datoria sa adopte legile
(pronunce) si sa le asigure eficacitatea (enforce), trebuia ea insasi sa respecte "legile eterne si
imuabile ale naturii". Tribunalele nu au fost recunoscute ca autoritati chemate sa vegheze la
respectarea acestei datorii de catre Palament. Dupa revolutia din 1688, suprematia
Parlamentului a devenit absoluta, el putand "sa faca orice, in afara doar sa transforme in
barbat o femeie si invers".
Judecatorii nu pot controla legile Parlamentului, dreptul lor de a veghea la respectarea
drepturilor si libertatilor cetatenilor n-a fost niciodata contestat.
In opinia lui M. Cappelletti, doua "brese" in conservatorismul britanic s-au produs, care
schima esential datele problemei cu privire la rolul judecatorului in raport cu legea:
a) Legislatia Uniunii Europene, o legislatie transnationala, superioara celei nationale si
aplicabila direct in fiecare dintre tarile membre ale Comunitatii
b) Instaurarea justitiei transnationale infaptuita de Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
inclusiv pentru protectia drepturilor cuprinse in Conventia europeana
In Statele Unite, doctrina separatiei puterilor n-a impiedicat Curtea Suprema ca, pe cale
pretoriana, sa-si asume dreptul de a controla actele legislativului si ale executivului. 9
____________________
9.
Ibidem, pp. 87-89
Trecerea de la "pozitia statica", absolut neutra, inactiva si mecanica de aplicare a
dreptului, la "pozitia dinamica", a perfectarii lui creatoare, prin constituirea unui "drept
jurisprudential", a atras judecatorilor un repros: nelegimitatea democratica a dreptului
pe care ei il creeaza. Argumentele aduse in sprijinul unui repros nu sunt irepresibile:
a) Suprematia parlamentului si exclusivitatea competentei lui legislative nu au fost
niciodata o paradigma perfecta a democratiei reprezentative; parlamentul este un "compromis
intre gurpuri cu interese divergente", iar opera lui legislativa nu poate fi considerata ca fiind
expresia "vointei generale". Iluzia ca autoritatea politica este perfect capabila sa exprime

6
consensul cetatenilor sau majoritatii acestora a fost spulberata. Mandatul reprezentativ este un
"cec in alb", completat de mandatar nu totdeauna conform cu vointa mandatului - niciodata
exprimata punctual si cu siguranta incontrolabila - potrivit cu vointa partidului caruia ii apartine.
b) Corpul judecatoresc nu este cu totul lipsit de reprezentativitate, chiar daca aceasta nu
se realizeaza direct, nemijlocit, ca in cazul parlamentarilor, alesi prin sufragiu universal. Este
suficient, in acest sens, sa facem trimitere la modul de alcatuire a "curtilor constitutionale" sau
chiar a unora dintre "curtile supreme".
c) Un sistem democratic de guvernare este cel in care cetatenii au sentimentul si
posibilitatea participarii la adoptarea deciziilor. Caracteristica quod substantiam a jurisdictiei
este tocmai faptul ca ea se infaptuieste in conexiune directa cu partile interesate si sub
supreavegherea cetatenilor, prin aplicarea principiului publicitatii.
d) Adevenit un adevar axiomatic ca democratia nu exista acolo unde drepturile si libertatile
nu sunt protejate. Protectia acordata de justitie acestor drepturi si libertati constituie nu numai
una dintre formele expresive ale societatii democratice, dar si unul dintre fundamentele
legitimitatii democratice a jurisdictiei.
In esenta, problema legitimitatii democratice a jurisdictiei constitutionale s-ar pune in
aceiasi termeni, statul acesteia, forma de ei organizare, functiile si competenta, natura si forta
deciziilor adoptate amplifica tema legitimitatii. 11

______________________
11.
Ibidem, pp. 90-92
BIBLIOGRAFIE:

1. Deleanu, I., Justitia Constitutionala, Editura Luminalex, Bucuresti, 1995

2. Muraru, I.; Tanasescu, S., Drept constitutional si institutii politice, Editura C.H.

Beck, Editia a 12-a, Vol. I, Bucuresti, 2006

7
8