INTRODUCERE IN PSIHODIAGNOZA

PROIECT DE EVALUARE; Construirea unui criteriu compozit de evaluare pentru

postul de manager de resurse umane, pornind de la elementele cheie care definesc
performanta profesionala

Laura Sevastian,

Anul 1, ID, Managementul organizatiei si resurse umane

 Locul Mangementului Resurselor Umane e bine precizat în contextul
Managementului General. Astfel, în literatura de specialitate, apărută până în prezent,
se pune accentul pe aspectele ce privesc relaţiile, raportul, începând cu recrutarea,
selecţia, încadrarea, perfecţionarea şi stimularea pe tot parcursul angajării şi terminând
cu încetarea activităţii.

Mangementul Resurselor Umane ar putea fi definit ca un complex de măsuri

concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selecţia, încadrarea,
utilizarea prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi morală până
în momentul încetării contractului de muncă.
Această definiţie corespunde sistemului “ om-solicitări”, unde omul ocupă locul
central, fiind nevoit să răspundă solicitărilor tuturor factorilor.

Managementul resurselor umane - MRU - este activitatea de management

raspunzatoare de toate deciziile si actiunile care afecteaza relatia dintre o organizatie si
membrii ei.

Finalitatea activitatii managementului de resurse umane consta in primul rand in

„a face angajatii asa cum isi doreste organizatia dar si a face organizatia asa cum isi
doresc angajatii, astfel incat organizatia sa isi atinge obiectivele”. Dupa cum se
observa exista o diferenta majora intre ce inseamna managementul resurselor umane
care are rolul de a modela oamenii si activitatea acestora in asa fel incat sa se obtina
maximum de performanta si ceea ce inseamna activitatile specifice unui birou de
personal ce au rolul de a contabiliza date despre angajati, pontarea orelor de program,
a emite adeverinte si a calcula salariile.

Un management riguros al resurselor umane presupune eficacitate in urmatoarele

activitati de management:

 managementul fluxului de personal – recrutare, selectie, adaptare pe post,

inductie si socializare, mentorat, promovare interna, managementul iesirii din
organizatie;
 managementul performantei – evaluarea performantelor, feed-back-uri
consistente la atingerea sau nu a obiectivelor personale, de echipa sau
organizationale, recompense si beneficii,;
 management organizatoric – definirea posturilor, a organigramei, a zonelor de
responsabilitate, formarea echipelor sau a grupurilor de munca si instruirea
angajatilor;
 managementul comunicarii – implicarea angajatilor in activitatile decizionale,
dezvoltarea comunicarii ascendente si descendente, pastrarea corectitudinii
procedurale si a eticii organizationale;
 Managementul resurselor umane presupune imbunatatirea continua a
activitatilor tuturor angajatilor in scopul realizarii misiunii si a obiectivelor
organizationale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesita drept conditie
primordiala ca fiecare manager sa constituie un model de atitudine comportamentala.

In acest fel, managerul trebuie sa preia responsabilitatea procesului, sa se

implice in fiecare actiune, sa discute personal cu angajatii progresele obtinute de
acestia si sa recompenseze rezultatele bune. Actiunea manageriala ia in considerare
fiecare salariat ca o individualitate distincta cu caracteristici specifice.

Evaluarea performanţei managerilor este una din cele mai importante componente în
procesul de management al resurselor umane. Informaţia obţinută prin intermediul evaluării
performanţei managerului oferă baza pe viitor in planificarea si realizarea necesarului de
personal, pentru recrutarea şi selectarea angajaţilor noi, instruirea şi dezvoltarea personalului
existent şi pentru motivarea şi menţinerea unei forţe calitative de muncă. Fara un sistem de
evaluare corect vor fi irosite resurse umane valoroase de care dispune organizatia.
Pentru a realiza funcţiile de management şi a asuma multiple roluri, managerii trebuie să
posede anumite abilităţi.
Există trei grupuri de abilităţi manageriale care sunt esenţiale pentru un management
reuşit:

 Abilităţi tehnice
Abilităţile tehnice implică cunoaşterea şi experienţa sau latura tehnică/operaţională.
Managerii folosesc procese, tehnici, metodologii şi instrumente ale unui anumit domeniu. Cei
din domeniul asistenţei sociale utilizează metodologia şi procedurile elaborate de către
instututie pentru domeniul dat.

 Abilităţi umane
Abilităţile umane implică capacitatea de a interacţiona eficient cu oamenii. Managerii din
domeniul asistenţei sociale interacţionează şi cooperează cu angajaţii, grupurile de beneficiari
şi familiile acestora. Prin urmare, abilităţile de comunicare reprezintă nucleul abilităţilor
manageriale.

 Abilităţi conceptuale
Abilităţile conceptuale implică formularea ideilor, sarcinilor. Managerii înţeleg relaţiile
abstracte, dezvoltă idei şi rezolvă problemele în mod creativ.
 Nivelul managerului în cadrul organizaţiei este determinat de gradul de posedare a
abilităţilor tehnice, umane şi conceptuale.
Managerii de vârf au nevoie de abilităţi conceptuale pentru a vedea organizaţia ca un
tot întreg, precum şi perspectivele ei. Abilităţile conceptuale sunt utilizate în planificarea şi
abordarea ideilor la nivel abstract, generalizat.
Supervizorii au nevoie de abilităţi tehnice/operaţionale pentru a gestiona domeniul de
specialitate şi responsabilitate.
Toate nivelurile de management necesită abilităţi umane pentru a interacţiona şi
comunica eficient cu toţi angajaţii, partenerii din comunitate, beneficiarii.
Criteriul care a fost utilizat pentru descrierea managementului resurselor umane si
respectiv al managerului de resurse umane este bazat pe standardele de performanta
considerate necesare pentru a activa intr-o companie si a avea un loc in dezvoltarea carierei
organizationale.