P. 1
Curs Masaj Master2 (1)

Curs Masaj Master2 (1)

|Views: 421|Likes:
Published by Cristea Iulian

More info:

Published by: Cristea Iulian on Jun 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/15/2014

pdf

text

original

DRENAJUL LIMFATIC 1. Anatomia şi fiziologia sistemului limfatic 1.1.

Noţiuni de anatomie Structura sistemului limfatic se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a sistemului sanguin: ea cuprinde vase (vasele limfatice) şi organe (organele limfatice). a) Vasele limfatice Vasele limfatice transportă limfa de la nivelul ţesuturilor spre circulaţia sanguină, fiind analoge venelor şi venulelor. Cel mai mic diametru îl au capilarele; acestea converg spre vase de calibru mai mare, numite canale sau trunchiuri limfatice. În zona de joncţiune a canalelor limfatice se găsesc ganglionii limfatici. Sistemul limfatic nu este reprezentat la nivelul creierului, dinţilor, oaselor şi măduvei osoase. La nivelul intestinului subţire, vasele limfatice poartă numele de chilifere; aceste vase colectează cea mai mare parte a lipidelor absorbite la nivelul mucoasei intestinale, din acest proces rezultând un lichid lăptos, numit chil. Vasele limfatice superficiale urmează acelaşi itinerar ca venele superficiale, iar vasele profunde iau calea arterelor profunde (fig. 1) . Pe traseul vaselor limfatice se află un sistem de valvule care se deschid şi se închid în funcţie de presiunea existentă în compartimentul interstiţial. Aceste valvule împiedică refluarea limfei. Cele mai mari colectoare limfatice sunt canalul toracic şi marea venă limfatică. Canalul toracic ia naştere în dreptul vertebrei L2, unde se află cisterna Pequet ; are un traseu ascendent de-a lungul coloanei vertebrale şi traversează diafragma prin acelaşi orificiu cu aorta. La nivelul gâtului se varsă în vena subclavie stângă.

Fig. 1 Vasele limfatice Canalul toracic colectează limfa de la nivelul membrelor inferioare, abdomenului, hemitoracelui stâng, membrului superior stâng şi jumătăţii stângi a extremităţii cefalice (fig. 2). Restul corpului (membrul superior drept, hemitoracele drept, jumătatea dreaptă a extremităţii cefalice) drenează limfa în marea venă limfatică dreaptă (denumită de unii autori canalul limfatic drept), care se varsă în vena subclavie dreaptă. Fig. 2. Regiunile de drenaj limfatic b) Organele limfatice Se descriu două tipuri de organe limfatice : centrale (primare) şi periferice (secundare).

a) Organele limfatice centrale sunt timusul, măduva osoasă şi ficatul. Timusul reprezintă locul de maturizare a limfocitelor T. El este un organ care atinge maximul de dezvoltare în perioada pubertăţii, după care involuează prin transformarea ţesutului limfatic în ţesut adipos. Este situat în mediastinul antero-superior iar în alcătuirea lui intră 2 lobi, formaţi la rândul lor din lobuli. Din punct de vedere histologic, la periferie se descrie corticala, alcătuită în principal din limfocite (timocite); în zona centrală (medulara) predomină celule epiteliale. Se proiectează între cartilajul costal IV şi marginea inferioară a tiroidei.

Măduva osoasă se găseşte în interiorul oaselor, în special a celor late (stern, oasele bazinului etc). La nivelul măduvei osoase se produce maturizarea limfocitelor B. Toate celulele sanguine aflate în circulaţie (hematii, leucocite, trombocite) provin din diferenţierea celulelor stem, conţinute în măduva osoasă.

Ficatul reprezintă locul unde se realizează diferenţierea şi maturarea limfocitelor B, dar numai în timpul vieţii intrauterine.

b) Organele limfatice periferice sunt:  ganglionii limfatici -sunt mici aglomerări celulare de formă

axilari şi cervicali). Fig.700 de ganglioni care filtrează şi purifică limfa.  . numită şi zona timodepen dentă. În mod normal. ei sunt repartizaţi într-o reţea profundă (ganglionii din regiunea abdomenului. decât atunci când îşi măreşte dimensiunile (splenomegalie) La exterior. alcătuită din limfocite B şi T. cu diametrul de 10-15mm. mai exact în hipocondrul stâng (fig. localizaţi de-a lungul vaselor limfatice. pe unde iese eferentul limfatic. În periferia ganglionului se află zona corticală (locul de proliferare şi diferenţiere a limfocitelor B). se află zona medulară. În jurul hilului.rotunjită. nu este palpabilă. limfatice etc. În organismul uman există între 400 . vase de sînge. toracelui. Fiecare ganglion este compartiment în mai mulţi foliculi limfatici bogaţi în limfocite.3 Structura ganglionului limfatic splina este un organ situat în etajul abdominal superior. prezintă o capsulă subţire care trimite septuri conjunctive în interiorul organului. occipitali.4). gâtului) şi o reţea superficială (ganglionii inghinali. Limfocitele T predomină în zona paracorticală.

 ţesuturi limfatice existente la nivelul mucoasei tubului digestiv (GALT). împreună cu amigdalele palatine. Compoziţia sa se apropie de cea a plasmei. fie grupate în foliculi limfatici. rectului. Acestea. în intestine. linguale. Limfa intervine şi în transportul lipidelor absorbite la nivelul chiliferelor intestinului subţire. alcătuiţi din limfocite B şi T. adevărate staţii de epurare ale organismului. a căror structură se aseamănă cu cea a ganglionilor şi a splinei. 1. ea este bogată în proteine. ea transportă pe lângă deşeuri şi toxine şi agenţi infecţioşi bacterieni sau virali care sunt reţinuţi la nivelul ganglionilor limfatici. foliculii sunt organizaţi în amigdalele faringiene.Din punct de vedere structural şi funcţional.2. se descriu două regiuni ale parenchimului splenic: . Astfel. Circulaţia limfatică Circulaţia limfei se face dinspre ţesuturi spre sânge. din care a rezultat. La nivelul faringelui. Limfa transportă substanţele nutritive şi preia deşeurile celulare. prin intermediul valvelor şi datorită contracţiei muşchilor netezi ai . La nivelul tubului digestiv se găsesc celule imunitare fie diseminate. -pulpa albă – corespunde foliculilor limfatici.pulpa roşie –conţine macrofage care au rolul de distrugere a hematiilor. respirator (BALT) şi la nivelul tegumentului (SALT). Limfa are rol important în sistemul imun al organismului. Aspectul său diferă totuşi după regiunea în care se găseşte. În ficat. tubare formează inelul limfatic Waldayer. limfa conţine multe grăsimi şi are un aspect lăptos. Foliculi limfatici izolaţi se găsesc la nivelul esofagului. colonului.

Limfa drenează astfel mediul intern. Limfa străbate vasele limfatice şi ajunge apoi în canalul toracic şi marea venă limfatică . fie limfatice. Aceasta e pusă în mişcare de contracţiile muşchilor scheletici. . circulaţia limfatică funcţionează fără a fi pompată. jucând rolul de supapă de „preaplin”. prin extremitatea tecilor conjunctive care învelesc toate vasele. După ce a fost filtrată. Limfa este captată în ţesuturi de capilarele limfatice. al căror perete îl străbate. ce deversează limfa în sânge la nivelul venelor situate la baza gâtului. ea este evacuată spre spaţiile interstiţiale. şi condusă la ganglioni.peretelui vaselor. Pulsaţiile arterelor contribuie astfel direct la progresia limfei. Totuşi. fie că sunt sanguine. comunicând acestora din urmă vibraţiile primelor. Capilarele limfatice o colectează din nou pentru a o direcţiona spre inimă. sistemul cardio-vascular participă în mare parte la această circulaţie. Ea se scurge variindu-şi debitul în funcţie de presiunile provocate de cavitatea toracică la fiecare inspir. Spre deosebire de circulaţia venoasă.

în lucrarea despre o nouă metodă de masaj medical numit « masajul precoce posttraumatic ». Leduc a descris drenajul limfatic manual. Iniţial. apoi a extins metoda în aplicaţii estetice. el a pus la punct un tratament al sinuzitelor cronice. Drenajul limfatic manual 2. Efecte şi indicaţii Bazele drenajului limfatic au fost puse în 1892. A. In aceeaşi perioadă. în Franţa.1. O activitate fizică nu poate decât să amelioreze circulaţia sa şi. sedentarismul. Din această cauză ea nu se scurge la fel de uşor şi rapid ca sângele. renale şi endocrine sunt numai câţiva dintre factorii care pot afecta circulaţia limfei în organism. Efectele drenajului limfatic sunt următoarele : • resorbţia edemelor. tulburările de circulaţie periferică. cu manevre mai uşoare şi mai puţin numeroase. El a preconizat acest masaj pentru reducerea edemelor posttraumatice şi evacuarea hematoamelor. 2. favorizează revărsarea finală a limfei în circulaţia venoasă. drenajul substanţelor nocive. Circulaţia limfei Contracţiile muşchilor netezi. situaţi în pereţii canalelor limfatice. igienice si terapeutice. afecţiunile cardiace. depunerile celulitice. doctorul Fège. care a şi publicat o lucrare despre inflamaţiile cronice ale pielii şi ţesutului conjunctiv. Inspirat de tehnica Vodder. de către chirurgul Winiwater.Fig. bazată pe anatomia şi fiziologia sistemului limfatic. anumite intervenţii chirurgicale ( de exemplu cele de extirpare a sânului în neoplasme la acest nivel). 5. în Austria. In 1936. poziţia incorectă sau menţinerea pentru perioade lungi de timp a poziţiei aşezat. deci. Stresul prelungit. medicul şi biologul Emile Vodder a prezentat în Franţa metoda sa de drenaj limfatic manual. pulmonare. a luat în calcul ansamblul sistemelor circulatorii în interdependenţa lor. prin accelerarea resorbţiei lichidelor şi .

pe de-o parte prin eliminarea edemului interstiţial. şi pe de altă parte prin creşterea producţiei de limfocite. dar şi proprietăţi fagocitare. • favorizarea regenerării tisulare.macromoleculelor în exces din interstiţiu prin capilarele limfatice şi stimularea peristaltismului vaselor limfatice. Indicaţiile drenajului limfatic manual sunt :  edeme posttraumatice şi postoperatorii din: fracturi entorse hematoame algodistrofie limfedemul braţului postmastectomie  afecţiuni de origine circulatorie insuficienţă venoasă insuficienţă limfatică varice ulcer varicos celulită edem ciclic idiopatic sindrom Meniere  afecţiuni respiratorii astm bronşită mucoviscidoza  afecţiuni reumatismale cervicalgii sindrom dureros lombar periartrită scapulohumerală coxartroză gonartroză  infecţii . • stimularea proceselor imunitare prin creşterea la nivelul zonei corticale a ganglionilor limfatici a producţiei de limfocite care au atât rol în sinteza anticorpilor. care încetineşte microcirculaţia.

intercostală) sechele după accident vascular cerebral infirmitate motorie cerebrală stres. acesta ajută la menţinerea echilibrului hidric al spaţiilor interstiţiale.2. fiind astfel evacuate la distanţă de zona în care au fost captate. În plus. Prin creşterea presiunii locale intratisulare. La această mişcare participă şi pumnul. - gripă sinuzită mononucleoză afecţiuni ale sistemului nervos nevralgii (trigemen. Este foarte important ca tehnicianul ce execută drenajul limfatic să cunoască sensul drenajului fiziologic pentru a efectua manevrele corect. începând cu marginea cubitală a degetului V. Manevra de captare sau de resorbţie Această manevră are ca scop creşterea presiunii tisulare şi constă în imprimarea unei presiuni cu ajutorul degetelor. insomnie migrene 2. reţeaua de capilare captează substanţele în capilarele limfatice. . facial. Metodologia drenajului limfatic manual Toate deşeurile ce provin din metabolismul celular sunt evacuate prin drenaj limfatic. Substanţele preluate de capilarele limfatice sunt transportate prin vasele precolectoare şi apoi prin cele colectoare spre circulaţia sanguină. Manevra de evacuare sau de apel Manevra urmăreşte aspiraţia şi împingerea limfei din vasele colectoare şi se realizează prin derularea degetelor începând cu marginea radială a indexului până la inelar.

El se realizează cu degetele şi cu marginea cubitală a mâinii. Dacă se asociază cercurile cu degetele cu cele efectuate cu policele va rezulta o mişcare combinată. .1. tablou clinic Limfedemul reprezintă acumularea de lichid limfatic în spaţiile interstiţiale. aşa cum sunt şi denumite. Într-o regiune infiltrată se urmăreşte resorbţia sau captarea lichidului interstiţial. finalizată de mişcările policelui. prin succesiunea de presiuni şi depresiuni ale pielii. ceea ce duce la creşterea dimensiunilor segmentului afectat. În regiunea sănătoasă se poate aplica un drenaj de apel care începe la nivelul releului ganglionar. executate. care vor aplica la acest nivel presiuni intermitente. Prin drenajul de apel se realizează golirea zonei infiltrate iar debitul limfatic devine mai rapid. Limfedemul 2. aflat în aval de regiunea infiltrată. efectuată în sens opus primelor mişcări. Pentru ca lichidul interstiţial să fie preluat de capilare este bine să se realizeze o presiune constantă pe zona supusă drenajului limfatic. stadializare. El reprezintă deci o disfuncţie a sistemului limfatic. din aproape în aproape.3. Aceste mişcări circulare se pot executa şi cu ajutorul policelui.Manevre specifice de drenaj Cercurile cu degetele (fără police) Sunt manevre ce se execută tot în sensul drenajului limfatic fiziologic şi constau.3. prin mişcări circulare concentrice efectuate consecutiv de mai multe ori în acelaşi loc. Presiunile în brăţară Se realizează înconjurând segmentul de drenat cu ambele mâini. cel mai frecvent braţ sau gambă. Etiologie. mai ales în ţesutul adipos subcutanat. 2.

. • infecţii sau leziuni ale vaselor limfatice. .modificările în presiunea intratoracică ce apar în timpul respiraţiei. • imobilizare segmentară. Acest tip de limfedem poate să apară ca urmare a drenajului chirurgical sau după imobilizarea membrului. inflamaţie cronică şi fibroză. Poate fi leger şi tranzitoriu. El poate fi acut şi dureros şi să apară la aproximativ 6 săptămâni după tratamentul chirurgical . ca urmare a unei flebite sau limfangite acute. El poate să apară şi ca urmare a unei hipoalbuminemii determinată de o afecţiune ca diabetul zaharat. prin secţionarea vaselor limfatice. Circulaţia limfatică este influenţată de 3 factori principali : . indolor şi neasociat cu eritem. Este de obicei insidios.limfedemul acut – este tranzitoriu şi durează mai puţin de 6 luni.propriul mecanism de contracţie al vaselor mari limfatice. Există două tipuri principale de limfedem: . hipertensiunea . datorită fiziopatologiei sale. Dispare de obicei în aproximativ 7 zile prin poziţionarea corectă a segmentului afectat (procliv) şi exerciţii fizice. cu edem. dacă intervalul de timp este mai mare se pune problema unei recidive tumorale. cresc fluxul limfatic. Această formă apare frecvent la 18-24 de luni după intervenţia chirurgicală . Poate apărea în următoarele circumstanţe : • postchirurgical. • recidiva unei tumori sau extensia acesteia către ganglionii limfatici. când apare de obicei după intervenţii chirurgicale. Acţiunea reflexă a acestei contracţii este facilitată de o stimulare de întindere.presiunea pe vasele limfatice exercitată de forţele externecontracţii musculare şi pulsaţii arteriale .Este o colecţie anormală de proteine tisulare în exces. .limfedemul cronic – este cel mai frecvent şi mai dificil de tratat.

eritem şi creşterea temperaturii locale. drenaj chirurgical). . afecţiuni intestinale.durere în umăr. Se instalează fibroza care marchează debutul edemaţierii membrului. .  gradul III (elefantiazis) – este ireversibil. . insuficienţa renală. Elevaţia segmentului afectat nu duce la dispariţia edemului. iar dimen siunile membrului afectat sunt foarte mari. . diaree. Ţesutul este dur. sau ca urmare a unui aport ori absorbţii scăzute a proteinelor în organism – anorexie.scurgerea de lichid limfatic la nivelul tegumentului.  gradul II -presiunea degetelor nu lasă godeu. 6 . atât local dar şi cu iradiere.durere mai mult sau mai puţin importantă .senzaţia de greutate la nivelul segmentului afectat. sau prin pierderi de proteine (hemoragii. fibrotic . Tabloul clinic Diagnosticul de limfedem se pune pe existenţa următoarelor semne şi simptome: . anxietate. . ascită. vărsături.arterială insuficienţa cardiacă. chimioterapie.senzaţia de „piele strânsă” . Fig.edemaţierea regiunii afectate. depresie. Stadializare Sunt descrise trei grade ale limfedemului :  gradul I (spontan reversibil) – edemul apare la presiunea tegumentului (lasă godeu) şi scade la elevaţia membrului . .înţepături şi furnicături . . omoplat .se indică chirurgia de debridare.

La acestea se adaugă şi riscul de apariţie a complicaţiilor infecţioase (limfangită. Limfedemul secundar apărut la membrul superior sau inferior are în general o evoluţie proximo-distală. . garderoba trebuie modificată. . . după statisticile raportate de diferite ţări. limfedemul membrului superior poate constitui un handicap serios .limfedem non regresiv spontan.3. este următoarea : . În unele cazuri. Este necesar ca această sechelă postoperatorie să fie mereu în atenţia chirurgilor. erizipel).Limfedem al membrului superior Clasificarea stadiilor clinice ale limfedemului după Brunner.stadiul II – limfedem clinic regresiv la elevaţia membrului .stadiul IIIB .2.stadiul IV – limfedem elefantiazic. 2. lichidul bogat în proteine continuă să se acumuleze. majoritatea pacientelor supuse unei mastectomii nu sunt avertizate despre riscurile apariţiei limfedemului şi nici de măsurile de prevenire ce pot fi aplicate. Dacă limfedemul nu este tratat. Acesta devine un mediu de cultură propice pentru dezvoltarea bacteriilor şi apariţia secundară a limfangitei. limfedemul membrului superior după mastectomie are o incidenţă între 1020%. ducând la fibrozarea membrului.stadiul I – limfedem infraclinic (diagnosticat prin limfoscintigrafie). cea mai mică activitate fizică determină edemaţierea braţului. Din păcate. datorită problemelor pe care le ridică.stadiul IIIA – limfedem non regresiv dar ameliorat de repausul la pat. edemul este dureros. . Limfedemul membrului superior postmastectomie În ciuda evoluţiei tehnicilor operatorii.

Trebuie remarcat faptul că o terapie inadecvată a limfedemului membrului superior este chiar mai inoportună decât absenţa terapiei. • starea ganglionilor limfatici . • localizarea tumorii la nivelul sânilor. 17% la cei cu tumoră în stadiul T1 şi 35% la cei cu T4 . radioterapie. Astfel. • numărul ganglionilor afectaţi. b) factori legaţi de boală : • stadiul acesteia la diagnosticare – cu cât stadiul este mai puţin avansat. • obezitatea. trecând întâi printr-o fază acută. tinde inevitabil să se agraveze. evoluează lent spre necroză tisulară. c) factori legaţi de pacient • vârsta pacientei la diagnosticare (cu cât vârsta este mai mare cu atât riscul de a dezvolta un limfedem este mai mare). Netratat. iar când edemul se fibrozează tratamentul devine mult mai lung şi mai dificil. . apoi o fază de fibroză tisulară cu evoluţie spre elefantiazis. chimioterapie. Un limfedem odată instalat. studiile clinice au demonstrat că limfedemul membrului superior a avut o incidenţă mai scăzută la pacientele mastectomizate la care s-a aplicat drenajul limfatic manual după tehnica Vodder sau Leduc. este foarte important tratamentul instituit precoce şi chiar preventiv. • hipertensiune arterială. urmată de o fază de latenţă în care simptomatologia poate diminua.Factorii de risc se împart în trei categorii : a) factori care ţin de tratament – chirurgical. Faza de latenţă poate da iluzia că edemul se resoarbe. cu atât riscul de limfedem este mai mic (aproximativ 7% pentru carcinomul in situ.

Mislin.3. Aceştia colectează limfa de la nivelul degetelor III-IV-V.3.1.  Exerciţii fizice. Földi.Orice tehnică dureroasă. efectuate mai ales în Europa (Hutzschenreuter. Prin drenaj limfatic manual creşte capacitatea de transport şi numărul vaselor limfatice colaterale adiacente zonei congestionate.  Aplicarea de bandaje compresive. favorizând agravarea edemului. Medial de epicondilul medial humeral se află ganglionii supratrohleari.  Respectarea unui anumit mod de viaţă. sancţiunea terapeutică cea mai eficientă a limfedemului membrului superior la pacientele cu mastectomie este terapia decongestivă complexă. • Ganglionii membrului superior – se împart în : Ganglioni superficiali – sunt în număr mic iar dimensiunile sunt reduse. Este foarte important ca cel care efectuează drenajul limfatic să cunoască anatomia vaselor limfatice şi a grupurilor ganglionare pentru ca drenajul limfatic manual să fie eficient. etc). ceea ce facilitează drenajul zonelor afectate.3. ea provoacă o creştere a filtrării capilare arteriale în membrul superior. Terapia decongestivă complexă în tratamentul limfedemului braţului postmastectomie La ora actuală. El este considerat esenţial şi vizează rezultate pe termen lung. 2. regiunea medială a mâinii şi . drenajul limfatic manual repetat poate duce la modificări anatomice care îmbunătăţesc fluxul limfatic şi reduc edemul. iritantă este contraindicată . Ca urmare. Drenajul limfatic manual – eficacitatea sa în tratamentul limfedemului a fost demonstrată prin numeroase cercetări ştiinţifice. 2.3. Aceasta constă în:  Drenaj limfatic manual.

grupul subclavicular (4-5) .7).• marginea cubitală a antebraţului. .grupul central (3-4) – se află în ţesutul adipos de la baza axilei. Aferentele sunt vasele eferente de la grupurile lateral şi pectoral.grupul anterior (pectoral) (4-5) – aferentele drenează limfa din peretele anterior şi lateral al toracelui şi o mare parte din glanda mamară. Aceşti sunt în număr de 20-30 şi sunt grupaţi astfel: . . Ganglionii deltopectorali sunt situaţi inferior de claviculă .grupul lateral (4-6) – aferentele lor drenează întregul braţ. Ganglionii profunzi – sunt reprezentaţi de ganglionii axilari(fig. . iar eferentele se deschid în grupul central sau în cel subclavicular.

Fig.8-9). Drenajul de apel începe la nivelul ganglionilor axilari. pacienta este poziţionată în decubit dorsal cu membrul superior în abducţie şi poziţie declivă (fig. Drenajul manual al membrului superior cuprinde drenajul de apel şi drenajul de întoarcere. mai precis cu grupul central. . Sensul presiunilor exercitate este spre ganglionii subclaviculari. 7 Ganglionii axilari Drenajul limfatic al membrului superior Este recomandat ca înainte de a executa drenajul limfatic al membrului superior cu limfedem să se înceapă cu drenajul limfatic al membrului superior indemn.

începând cu eminenţa tenară şi hipotenară. La nivelul antebraţului se vor repeta manevrele de la braţ. se deplasează spre cot. atât pe faţa internă cât şi pe cea externă.10).fig. La nivelul cotului. Cercurile cu degetele. cu cele două mâini. Returul se face din zona metacarpofalangiană la pliul de flexie al pumnului. 8 fig 9 Drenajul limfatic manual al membrului superior Practicianul aplică ambele mâini pe braţ şi efectuează cercuri cu degetele. se va executa drenajul ganglionilor supratrohleari. Pompajul acestora se execută spre ganglionii axilari. La nivelul mâinii. iar cu policele se fac presiuni profunde în axilă. cu vârful degetelor. La nivelul degetelor se efectuează cercuri cu vârful degetelor şi policele de-a lungul maselor laterale. se efectuează cercuri cu policele. Manevrele de retur se fac de la cot spre regiunea axilară (fig. .

3.fig. Exerciţii fizice .3.2. Fig.3. 10 Sensul drenajului limfatic 2. Aplicarea bandajelor compresive constituie un mijloc eficient pentru reducerea edemului. Compresia exercitată asupra membrului superior determină progresia lichidului limfatic din spaţiul interstiţial spre vasele limfatice şi facilitează progresia fluxului limfatic spre proximal Purtarea acestor bandaje trebuie să se facă atâta timp cât persistă limfedemul şi mai ales în timpul unor activităţi fizice intense.11 Aplicarea de bandaje compresive la membrul superior cu limfedem 2.3.3.

fibrele de colagen. mecanică şi rol energetic . .  ţesut conjunctiv elastic . celule şi substanţa fundamentală (ex hipodermul) .fibre elastice. elemente celulare şi fibre.MASAJUL ŢESUTULUI CONJUNCTIV METODA DICKE Ţesutul conjunctiv este cel mai răspândit ţesut din organism.la nivelul ligamentelor galbene. .  ţesut conjunctiv reticular – la nivelul ficatului.  ţesut conjunctiv dens – predomină fibrele (ex dermul.  ţesut conjunctiv adipos – cu rol de protecţie termică.macrofage. numite şi fibre albe.mastocite Fibrele sunt reprezentate de : . Substanţa fundamentală este o materie amorfă care umple spaţiile dintre celule şi are rol de susţinere. În funcţie de predominenţa uneia dintre componente. ligamentul comun vertebral posterior .adipocite. . periostul etc) . se disting :  ţesut conjunctiv lax – în care există proporţii echivalente între fibre. . el reprezintă matricea care uneşte organele şi sistemele corpului şi realizează delimitarea între ele. alcătuite dintr-o proteină extrem de robustă care conferă ţesutului conjunctiv rezistenţă la tracţiuni. .limfocite. numite şi fibre galbene. mai frecvente în jurul vaselor sanguine şi care contribuie la susţinerea ţesuturilor moi ale organelor.fibroblaşti -secretă substanţa fundamentală . . Ţesutul conjunctiv este format din substanţă fundamentală. . alcătuite din elastină. Elementele celulare sunt reprezentate de: .fibre reticulare.

” ( abordarea zonei lombo-sacrato-fesiere). progresivă ca durată şi ca profunzime. Fig. 17 Metoda Dicke La începutul tratamentului. procedeu numit „construcţia bazei. Metoda Dicke reprezintă „o terapie reflexă manuală. Masajul se poate realiza cu pacientul aşezat pe un taburet şi mâinile pe coapse (fig. . bilateral. Ea începe de la coccis până la T12 şi permite destinderea generală pacientului şi relaxarea tisulară locală. Se realizează o dată sau de două ori pe şedinţă . a reuşit să se vindece prin întinderi ale anumitor zone cutanate. Dicke.Metoda poartă numele fizioterapeutei germane E. care constă în întinderea. Ea a realizat legătura existentă între patologia internă şi răsunetul cutanat al acesteia. care bolnavă de trombangeită a membrelor inferioare şi ameninţată cu amputarea unui membru inferior. 17). fie cu pacientul în decubit lateral sau dorsal (în funcţie de afecţiune şi de starea pacientului). a ţesutului conjunctiv subcutanat”. Dicke recomandă să se aplice întinderi în regiunea sacrală şi lombară.

algii vertebrale. 18). fig.de la T7 la C7 .discartroze. .când întinderea ţesutului conjunctiv trebuie să fie superficială.Întinderea ţesutului conjunctiv organizat (profund) se realizează cu marginea cubitală a aceloraşi degete.O întindere mai profundă a ţesutului subcutanat se realizează cu marginea radială a mediusului şi inelarului.lumbago. 18 .etapa III – de la C7 la baza craniului. . modalitatea de execuţie va fi diferită. Se prelucrează o suprafaţă mai mică. intensitate slabă.În funcţie de profunzimea la care se doreşte să se acţioneze. după cum urmează: . pe suprafaţă mică (fig. Indicaţiile metodei: . .contracturi musculare. numai cu pulpa degetelor. . . tensiuni nervoase. Se va lucra pe suprafaţă mare.etapa I – de la T12 la T7 . foarte scurt. Degetele acţionează perpendicular pe suprafaţa corpului. . distonii neuro-vegetative. se va acţiona cu ajutorul feţei palmare a mediusului şi inelarului care sunt în contact cu pielea.obţinerii stării de relaxare în tulburări psihosomatice. După construcţia bazei se va acţiona în etape. cu intensitate mai mare.etapa II . Se va acţiona foarte intens. Astfel: .

Dureri în hipoconde la ½ inf a omopla gastrite drul stg. (2) oboseală z. cefalee. şi partea inf a cutiei Palpitaţii la efort presiune în toracice (3) hemitoracele stâng z.grăsimi.tulburări ale circulaţiei arteriale.tulburări circulatorii venoase. tulb de . stomacului Ulcer gastric. 2. nu se vor depăşi 20 şedinţe. intestinală Diaree. . bandă de 5-8 cm dureri lombo-sacrate lăţime care pleacă din 1/3 medie a sacrului oblic în jos şi în afară (5) z. meteorism intraabdominală torace dr. cu contrac abdominal turi la nivelul trape zului sup (1) z.3.. Durata şedinţei este de 15-20 minute. . palpitaţii. constipaţiei Oboseală. constipaţie Tranzit accelerat în rahis lombar caz de emoţii. MASAJUL ŢESUTULUI CONJUNCTIV METODA TEIRICH-LEUBE Se aplică pe anumite zone reflexe. vezicii cistite Picioare reci deasupra şanţului interfesier (4) z. cartografiate de Teirich şi Leube (fig. inimii Antecedente Insomnii în decubit între omoplatul stg cardiace lat stg. 19) Zona Afecţ ale organelor Afecţiuni asociate z. hepato-biliară Intoleranţă la Senzaţia de presiune Faţa post-inf hemi.aderenţe postoperatorii.

sist. Dacă se aplică corect. . de atenţie tulburări Tehnica de efectuare diferă şi în acest caz în funcţie de efectul urmărit: .tehnica superficială – se efectuează cu ajutorul marginii cubitale a mediusului şi inelarului. amenoree z. menstruaţiei Dismenoree. . numai pe partea afectată (9) z. migrene între omoplaţi. arterial al Arterită obliterantă membrelor inf bandă oblică pe faţa postero-ext a fesei.venos şi varice limfatic-bandă de 5 cm lăţime. pe piele apare un dermografism de intensitate şi durată variabilă.tului stg până la partea inf a hemitoracelui stg (6) z. z sacroiliacă (7) hipermenoree. cărora li se imprimă mişcări în sens antero-posterior. pacientul are senzaţia unei ciupituri. inf de fese (8) z.tehnica profundă – este manevra de bază a metodei Teirich-Leube Se aplică fie pe un traiect lung la nivelul aponevrozei ţesutului fie printr-o presiune aplicată într-un punct situat la nivelul marginii aponevrozei unui muşchi.tehnica palpare-rulare – se adresează maselor musculare contracturate. sist. sacru (10) apetit Insomnii. . După aplicarea metodei Teirich-Leube. în dreptul ultimelor coaste. capului Cefalee.

există posibilitatea iritării unui organ ca urmare a perturbărilor miotomului corespondent. MASAJUL ŢESUTULUI CONJUNCTIV ŞI AL MUSCULATURII – METODA KOHLRAUSCH Conform teoriei lui Kohlaursch. perpendicular pe zonă şi în ritm regulat. Vibraţiile se aplică localizat.4.fig. numite miogeloze. . în principal datorită hipertoniei musculare. 19 Zonele reflexe Teirich-Leube 2. ceea ce necesită o foarte bună manualitate din partea maseurului. Kohlaursch a descris apariţia la nivelul muşchilor a unor induraţii. Acestea sunt tratate prin fricţiuni foarte puternice. Această hipertonie va fi tratată prin vibraţii aplicate timp de 10 sau chiar 20 min. cauzate de modificări ale metabolismului muscular.

Pentru aceasta. sau chiar cu extremitatea distală a celei de-a doua falange a indexului sau mediusului. dar are şi un rol cheie în vindecarea fracturilor.Dejerine a descris pentru prima dată inervaţia segmentală a oaselor de la nivelul bazinului şi membrelor inferioare. pentru a avea acces maxim la suprafaţa periostului. Presiunile sunt slabe la început. grosimea periostului este de 2-3 mm. fără a deveni foarte dureroase. medicul francez J.5. În 1926. cu o mână plasată în apropierea zonei interesate.2. Masajul periostal (tehnica Vogler) constă în aplicarea de presiuni efectuate cu extremitatea policelui. . Practicianul caută să descopere orice reacţie degenerativă locală dar şi punctele trigger de la nivelul periostului. Este o membrană vascularizată. osteoblaşti şi osteocite şi stratul extern format din ţesut conjunctiv dens. Mai târziu. asigurându-le creşterea în grosime şi nutriţia. Presiunile se însoţesc de mişcări circulare lente. limfatice şi filete nervoase. indexului sau mediusului. şi ea descreşte progresiv la nivelul metafizelor osoase. care acoperă oasele pe toată suprafaţa.puncte trigger principale – unde durerea este maximă şi unde se află principalele modificări de structură. rezistentă. exceptând cartilajele articulare. Punctele trigger se împart în : . se trage de ţesutul moale în direcţia maximei mobilităţi. Are în alcătuire două straturi: cel intern. La nivelul diafizei oaselor lungi. periostul intervine în metabolismul oaselor. Datorită bogatei vascularizaţii. Cea mai importantă parte a execuţiei o constituie mobilizarea corectă a ţesutului moale. alţi 2 cercetători au elaborat concepţia de sclerotom. care conţine fibre elastice. apoi cresc în intensitate. MASAJ PERIOSTAL (VOGLER) Periostul este membrana care acoperă oasele. cu vase sanguine.

Prin acţionarea asupra acestora. colecistite) . Dr Vogler a arătat că reflexele vasomotorii locale sunt responsabile de efectele terapeutice.efect direct în afecţiunile musculo-scheletale. Durata şedinţei de masaj periostal este de 15-3 minute Efectele masajului periostal: . Indicaţii .afecţiuni cardiace (aritmii. pulmonare. Se produc: regenerarea periostului. .cele localizate (dacă procesul este unilateral) în partea sănătoasă. hepatite.afecţiuni pulmonare (pneumonii. Toate acestea determină înlăturarea durerii şi întârzierea apariţiei proceselor degenerative la nivelul articulaţiilor.cele care se află în apropierea procesului patologic dar sunt conectate cu acest proces.Efect indirect asupra viscerelor.masajul periostal întrerupe cercul vicios care ia naştere între organele afectate şi zonele reflexe din periost. practicianul poate trata indirect punctele trigger principale.stări post infarct) .. angor pectoral. ameliorarea metabolismului local.afecţiuni digestive (gastrite.puncte trigger auxiliare sunt reprezentate de zonele unde simptomatologia este mai puţin pronunţată. gastrice. Efectele principale se manifestă în cazul afecţiunilor cardiace. . bronşite. astmă bronşic) . ciroze. Acestea sunt şi ele de două feluri: .afecţiuni musculo-scheletice . îmbunătăţirea microcirculaţiei.

semnalul transmis prin fibrele Aα ajunge mai repede la creier. care conţine celule specializate în transmiterea informaţiilor (celule T). 1. efectul se instalează mai lent. fibrele care conduc impulsurile dureroase trebuie să treacă printrun segment al măduvei spinării (substanţa gelatinoasă). masajul transversal profund reprezintă o alternativă la infiltraţiile cu steroizi. Efecte a) reducerea durerii – s-a observat că după o aplicare corectă a masajului transversal profund. Scăderea durerii după şedinţa de masaj pregăteşte subiectul pentru aplicarea mobilizărilor active. Este indicat ca această tehnică să fie urmată de mobilizări active. Astfel.TEHNICI SPECIALE DE MASAJ 3. Pentru explicarea efectului analgetic au fost emise mai multe teorii: • Teoria „controlului de poartă” (gate control) Conform teoriei referitoare la durere a lui Melzack şi Wall. imposibile în alte condiţii. dacă apare durerea în momentul efectuării masajului înseamnă că indicaţia a fost greşită sau tehnica defectuoasă. . MASAJUL TRANSVERSAL PROFUND (CYRIAX) Masajul transversal profund (Cyriax) este o tehnică specifică de masaj utilizată în tratamentul afecţiunilor musculo-tendinoase şi capsulo-ligamentare. Masajul trebuie aplicat numai la locul leziunii . În multe situaţii. Fibrele C sunt lent conducătoare faţă de fibrele Aα. Ambele fibre şi semnale trebuie să treacă prin celulele T. efectul analgetic apare după câteva minute şi poate dura până la 24 ore. dar vindecarea este mai bună şi recurenţele apar mai rar.

proliferarea şi remodelarea ţesutului. fricţiunile cresc distrucţia metaboliţilor care provoacă durerea. vasculare şi endoteliale limfatice. • eliberarea de substanţe analgetice endogene. de exemplu substanţa lui Lewis. -fricţiunile stimulează fagocitoza. mai ales în stadiile iniţiale ale inflamaţiei . se înţelege că transmiterea prin fibrele A poate bloca transmiterea prin fibrele C. precum şi a fibroblaştilor. Prezenţa acestui metabolit în concentraţie mare provoacă durere şi ischemie. Fig.Dacă celulele T sunt considerate ca o “poartă” prin care aceste semnale trebuie să treacă.22 Teoria „controlului de poartă” • după Cyriax. Fricţiunile intervin în toate cele 3 faze ale regenerării: inflamaţia. b) efecte asupra ţesutului conjunctiv Regenerarea ţesutului conjunctiv se produce ca o consecinţă a acţiunii celulelor inflamatorii. În acest fel un semnal dureros poate fi blocat prin efectul “controlului de poartă”.

iar în zilele următoare ele vor fi mai intense. lucru imposibil datorită durerii. În primele două zile după traumatism. . în timpul regenerării.. Fricţiunile determină prevenirea formării aderenţelor în stadiile precoce ale proliferării celulare. c) efect hiperemiant – fricţiunile determină vasodilataţie şi creşterea fluxului sanguin în regiunea afectată. ţesutul cicatricial este reorganizat prin înlocuirea celulelor şi matricei fundamentale. În timpul perioadei de vindecare.fricţiunile stimulează orientarea fibrelor în regenerarea ţesutului conjunctiv . B – mediusul încrucişat peste index. C – medius şi index alăturate. structurile afectate trebuie menţinute mobile. Această problemă este rezolvată de fricţiuni. Acest lucru facilitează îndepărtarea iritanţilor chimici şi creşte transportul opiaceelor endogene ducând la efect antialgic. fricţiunile sunt blânde şi se aplică pe durată scurtă (1 min). Masajul transversal profund determină un stres mecanic care duce la orientarea corectă a fibrelor de colagen. Sunt recomandate 4 poziţii ale degetelor: A – indexul încrucişat peste medius. Tehnica de execuţie Masajul transversal profund constă în fricţiuni aplicate direct pe locul leziunii şi transversal pe direcţia fibrelor.

profunzimea manevrei să fie suficientă pentru atingerea structurii lezate . bursite.cunoaşterea exactă a sediului leziunii pentru ca fricţiunile să fie aplicate exact în acel loc . ritmul de aplicare fiind de 3ori/săptămână. ligamentare (entorse.D – police şi index Detalii tehnice . pentru a nu duce la afectarea tegumentului .leziuni musculare (status postrupturi musculare).să nu existe frecare între piele şi degetele practicianului. . . tendinoase (tendinite. afecţiuni cutanate.poziţia pacientului şi a practicianului trebuie să fie confortabile. .se contraindică în : calcificări periarticulare. Indicaţii şi contraindicaţii . artrite. . tenosinovite). . luxaţii) .tendoanele şi ligamentele sunt în general fricţionate după ce în prealabil au fost puse în tensiune Durata şedinţelor variază între 1 şi 5 minute. . . asigurând maximul de tehnicitate.direcţia fricţiunilor să fie perpendiculară pe direcţia fibrelor .

5.3. stimularea rinichilor) . înlăturarea oboselii. această presiune aplicată pe puncte este integrată în masaj sub numele de anma şi shiatsu. ceea ce indică că energia este stimulată. presopunctura este o metodă simplă care poate duce la reducerea sau îndepărtarea anumitor dureri şi prin aplicarea ei regulată poate fi îmbunătăţită starea generală a individului. . Metoda permite tonifierea organismului (creşterea secreţiilor tubului digestiv. În medicina chineză. Departe de a fi panaceu universal. presopunctura se bazează pe teoria meridianelor de acupunctură prin care circulă energia Qi. PRESOPUNCTURA Presopunctura este o metodă de origine tibetană ce constă în stimularea anumitor puncte prin aplicarea de presiuni cu degetele. Masarea punctelor specifice se realizează prin 3 metode : • tonifierea – se realizează cu vârful mediusului. Pielea poate deveni roşie şi uşor edemaţiată. durata este de 1 minut. Punctele de presopunctură se află de obicei într-o mică depresiune a pielii . În funcţionarea meridianelor energetice se pot întâlni două disfuncţii: .un deficit energetic care poate avea repercusiuni asupra organelor asociate cu acel meridian.un blocaj energetic manifestat prin apariţia durerilor . Numită şi digitopunctură. cu care se fac presiuni rapide (2presiuni/sec) .

Unii terapeuţi recomandă în afecţiunile acute. se repetă de 3 ori.• dispersia – se execută cu ajutorul policelui cu care se fac presiuni ce durează 20 secunde . fiind numită armonizare deoarece reglează energia în funcţie de nevoile organismului. • armonizarea – se execută cu vârful indexului iar pe falanga III a acestuia se sprijină vârful policelui. Metoda are efect analgetic şi de relaxare. Metoda se poate aplica în toate cazurile. iar pentru afecţiunile cronice timp de 10 zile. . timp de 5 zile. Şedinţele de tratament nu se fac imediat după mese. câte 2 şedinţe pe zi. Se fac presiuni în punctul respectiv apoi se execută o mişcare de pivotare. timp de 1 min.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->