Morometii

-roman modern obiectiv postbelic-

Opera lui Marin Preda, unitara sub raportul temelor si al

viziunii, se incadreaza in realismul postbelic.
Desi modalitatea artistica si problematica celor doua volume
ale romanului “Morometii” difera, romanul este unitar, deoarece
reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza,
inainte si dupa cel de-al Doilea razboi Mondial.
Romanul prezinta destramarea – simbolica pentru
gospodaria taraneasca traditionala - a unei familii de tarani dintr-
un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti. Aceasta tema se
impleteste cu altele: raportul om-istorie, initierea, erosul
taranesc, prin care se nuanteaza fresca vietii rurale dinainte si
dupa razboi.
Titlul asaza tema familiei in centrul romanului, insa
evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din
satul romanesc al vremii, astfel ca romanul unei familii este si
“un roman al deruralizarii satului” (N.Manolescu).
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si
accelerarea gradata a curgerii timpului naratiunii.
Volumul este structurat in 3 parti, cu o actiune concentrata,
care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inainte de
izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Prima parte, care se intinde de sambata seara pana
duminica noapte, contine scene care ilustreaza viata rurala :cina
(la inceput), taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana
lui Iocan, hora, fuga Polinei cu Birica s.a.
Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani.
Aceasta incepe odata cu plecarea lui Achim la Bucuresti cu oile si
se incheie in momentul serbarii scolare cu ocazia careia Niculae ia
premiul intai.
Partea a treia se intinde de la seceris pana la sfarsitul verii,
cand feciorii lui Ilie Moromete fug.
 Cele trei parti confera echilibru compozitiei, fiecare dintre
ele incepand cu o prezentare de ansamblu : masa, prispa,
secerisul.
In volumul al doilea, structura in cinci parti, se prezinta
viata rurala intr-o perioada de un sfert de veac, de la inceputul
anului 1938, pana spre sfarsitul anului 1962. Prin tehnica
rezumativa, evenimentele sunt selectionate, unele fapte si perioade
de timp fiind eliminate (elispa) , insa timpul naratiunii cunoaste si
reveniri (alternanta).
Asadar cele doua volume din romanul “Morometii” ilustreaza
destinul taranului la confleunta dintre doua epoci istorice:
inainte si dupa al Doilea Razboi Mondial.
Incipitul se realizeaza prin referire la tema timpului. La
inceput, timpul pare ingaduitor cu oamenii :”se pare ca timpul
avea cu oamenii nesfarsita rabdare, viata se scurgea aici fara
conflicte mari”. Insa verbul “se pare” sugereaza faptul ca aceasta
imagine a timpului rabdator este doar o iluzie care va fi contrazisa
de toate intamplarile care se petrec pe parcursul primullui volum.
In familia lui Moromete mocnesc numeroase conflicte pe care
protagonistul incearca sa le domine prin autoritate, ironie,
detasare si , uneori, chiar prin atitudine agresiva.
Motivul timpului viclean anunta o criza ce urma sa apara,
find declansata de istorie, care aduce modificari esentiale ale
tiparului existendial traditional.
Finalul primului volum este construit simetric fata de
incipit. Timpul devine necrutator si intolerant, mai ales ca
evenimentele ce vor urma, vor supune satul unor transformari
ireversibile :”Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al Doilea
Razboi Mondial. Timpul nu mai avea rabdare.”
Motivul timpului “rabdator” si al “timpului nerabdator”
confera sfericitate primului volum al romanului, care cuprinde o
epoca incheiata din viata satului traditional romanesc.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete.
Initial este ilustrat dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai
din prima casatorie : Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o
modalitate diferita de a intelege lumea. Fiii cei mari isi
dispretuiesc tatal deoarece acesta nu stie sa transforme produsele
economiei rurale in bani, precum face vecinul lor, Tudor Balosu.
Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Ilie Moromete si
sotia acestuia, Catrina. In timpul secetei Moromete vanduse un
pogon de pamant ce apartinea Catrinei, promitandu-i ca va trece
casa pe numele ei, insa Ilie amana indeplinirea acestei
promisiuni. Femeia isi gaseste initial refugiul in biserica, insa in
al doilea volum, afland de vizita sotului la Bucuresti, il paraseste.
Al treilea conflict este cel iscat intre Moromete si sora lui,
Maria Moromete (Guica), care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu
se mai casatoreasca pentru a doua oara. In felul acesta ea s-ar fi
stabilit in casa lui Ilie, ca sa se ocupe de gospodarie si de cresterea
copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca
Moromete se racasatorise si ca isi construise o casa departe de
gospodaria ei, ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmie
celor trei fii mai mari, accelerand destramarea familiei.
In primul volum al romanului sunt ilustrate cateva secvente
narative de mare profunzime, care sustin temele cartii.
Scena cinei este considerate de Ovidiu Crohmalniceanu
“prima schita a psihologiei Morometilor”. Descrierea cinei se
realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul familiei
pare a surprinde un moment din existenta famiiliei traditionale,
condusa de un tata autoritar. Asezarea personajelor in jurul
mesei, sugereaza evolutia ulterioara a conflictului.
O alta secventa epica cu valoare simbolica este cea a taierii
salcamului. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o parte din
datorii. Acesta scena are loc duminica in zori, in timp ce in cimitir
femeile isi plang mortii si prefigureaza destramarea familiei,
prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui
Moromete :”Gradina, caii , Moromete insusi aratau bisnici”.Apar
ciorile ca semn rau prevestitor, iar mama care stei sa citeasca in
astfel de lucruri cade la ganduri intunecate.
 Personajele reprezentative pentru proza lui Marin Preda sunt
Ilie Moromete si Niculae, tatal si fiul, personaje-reflector in cele
doua volume din “Morometii”, care nu doar traiesc evenimentele,
ci le valorifica, le interpreteaza.
Caracterizarea indirecta este predominanta, prin aceasta
modalitate fiind conturat portretul psiho-moral al personajului,
Protagonistul, Ilie Moromete, “cel din urma taran”
(N.Manolescu), reprezinta un personaj atipic pentru literatura de
inspiratie rurala, un spirit reflexiv, contemplativ, iar dupa
marturisirea autorului, acesta l-a avut ca model pe tatal sau, Tudor
Calarasu.
Perspectiva naratorului obiectiv care relateaza intamplarile
la persoana a treia se completeaza prin cea a reflectorilor (Ilie
moromete in volumul I si Niculae in volumul al doilea), ca si prin
cea a informatorilor (personaje –martori ai evenimentelor pe care
le relateaza ulterior altora). Se observa si o “contaminare”
(N.Manolescu) a naratorului de personajele sale. Efectul este
limitarea omniscientei, focalizarea fiind interna, centrata mai ales
pe Ilie Moromete, care devine reflectorul principal.
“Morometii” este un roman al deruralizarii stului. Criza
ordinii sociale se reflecta in criza valorilor morale, in criza unei
familii, in criza comunicarii. Este un roman realist deoarece
dezvolta problema relatiei omului cu istoria si un roman modern
in compozitie, in realizarea personajului principal si in stil.