Lecturi

de Darie George-Alexandru

1
 Cuprins

Capitolul 1 Informaţii generale despre lectura………………………………………………..3

Capitolul 2 Lecturile în diverse curente literare ……………………………………………..4

2.1 Ce sunt curentele literare? …………………………………………………….4

2.2 Clasicismul ……………………………………………………………………4

2.3 Romantismul ………………………………………………………………….4

2.4 Realismul ……………………………………………………………………..5

2.5 Naturalismul …………………………………………………………………..6

2.6 Simbolismul …………………………………………………………………..6

2.7 Avangardismul ………………………………………………………………..7

2.8 Tradiţionalismul ………………………………………………………………7

2.9 Neomodernismul ……………………………………………………………...7

2.10 Postmodernismul ……………………………………………………………8

Capitolul 3 Lectorii ………………………………………………………………………...10

3.1 Lectorul prim, sau alter ego ………………………………………………….10

3.2 Lectorul vizat …………………………………………………………………10

3.3 Lectorul ipotetic ………………………………………………………………10

3.4 Lectorul virtual ……………………………………………………………….10

3.5 Lectorul înscris ……………………………………………………………….10

3.6 Lectorul real ………………………………………………………………….10

3.6.1 Lectorul inocent …………………………………………………………10

3.6.2 Lectorul eficient …………………………………………………………11

3.6.3 Lectorul competent ………………………………………………………11

Bibliografie ………………………………………………………………………………...12

2
 Capitolul 1 Informaţii generale despre lectură

LECTURA, lecturi, s. f. Faptul de a citi; citit, citire. a—Š Sală de lectură =

încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărţi, reviste
etc. Lectură particulară = cărţile citite de un elev în afara manualelor. a€“ Din fr.
lecture, lat. lectură.

Pornind de la această definiţie din DEX putem câştiga câteva indicii despre ce
înseamnă lectură, şi anume faptule de a citi. Totodată, consider că o putem dezvolta
astfel : Lectura reprezintă arta de meditaţie, de documentare sau de îmbogăţire a
cunoştinţelor prin citire.

Lectura este importantă în îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume, în educarea

copiilor şi în dezvoltarea gândirii , imaginaţiei şi exprimării.

Interesul pentru lectură se formează ,la elevi, prin şcoală sau familie. Lecturile
din vârstele fragede nu sunt uşor descifrate, deoarece câteodată sunt elemente de
simbol care arată despre ce este vorba în acea carte. După câteva lecturi, elevul
poate fi capabil să înţeleagă acele simboluri. Când acesta nu descifrează misterele ,
eu consider că un părinte ar trebui să-i explice.

Preferând să-şi piardă timpul făcând altceva , unii elevi nu sunt interesaţi în
minunata lume a lecturii.

Oamenii citesc:

- din obişnuinţă

- din datorie

- pentru a petrece timpul

3
 Capitolul 2 Lecturile în diferite curente literare

2.1 Ce sunt curentele literare?

Sintagma ,,curent literar” mai se poate scrie şi perioadă literară sau stilul epocii;
ea dă de înţeles că operele prezintă o schimbare pe parcursul timpului. Aceste
schimbări sunt făcute prin temele, motivul, subiectul, tipurile de personaje aflate în
operă.

Curentele literare poartă mai multe denumiri : Clasicism, Romantism, Realism,

Simbolism, Tradiţionalism, Naturalism, Avangardism, Modernism, Neomodernism
şi Postmodernism.

2.2 Clasicismul

Lexemul ,,clasicism” provine din limba latină de la cuvântul ,,classicus” care

înseamnă cel care merită să fie imitat.

Acest curent literar apare în Franţa în secolul al XVII-lea.El este caracterizat

prin simplitate şi claritate. Imită natura şi aspecte esenţiale ale omului şi
vieţii.Genurile literare nu se amestecă între ele.

Despre lecturile făcute pe aceste opere din clasicism, după vederea

caracteristicilor lor, pot spune că oricine care ştie să citească le poate înţelege ele
având acea simplitate şi claritate.

Ca reprezentanţi îi avem pe Gh. Asachi şi C. Negruzzi.

2.3 Romantismul

Romantismul este curentul literar ce promovează imaginaţia, evadarea dintr-un

prezent nemulţumitor sau ignorarea purităţii genurilor literare. Din aceasta, putem
considera romantismul ca un opus al clasicismului.

Romantismul apare în România în revista Dacia Literară la 1 Martie

1840.Imaginaţia este fundamental creaţiei. Romanticul inventează. El caută

4
 ineditul, intensitatea trăirilor, emoţiile şi sentimentele. În prozele romantice este
întâlnit amestecul de genuri literare. Personajele sunt caracterizate prin antiteză.

Prin această dezvoltare a operelor, pentru lectorii inocenţi, este mai greu de
înţeles mesajul textului acesta având multă imaginaţie.

Reprezentanţi al acestui curent sunt : C.Negruzzi , Mih ai Eminescu, Gr.

Alexandrescu.

2.4 Realismul

Realismul este curentul literar care redă realitatea vieţii.

Realismul susţine că arta reflectă realitatea obiectiv. În proza realistă lumea şi

omul nu sunt simple , ci într-o permanenţă evoluţie.

Prin căutarea obiectivitaii se întâlneşte stilul anticalofil 1.

Scriitori acordă atenţie realităţii contemporane, a omului în mediul social,

familial de zi cu zi.

Paul Georgescu afirmă că : ,, dacă literatura ar rămâne la descrierea realului şi

nu-i surprinde semnificaţiile, ea încetează de a mai avea valoare, de fapt, ea
încetează de a mai fii realistă fiindcă realul e în mişcare, iar a-i ignora dinamica
înseamnă nu numai a-l sărăci, dar şi a-l deforma”.

Din punctul meu de vedere, această afirmaţie este adevărată, pentru că realul
fiind în dezvoltare şi caracteristicele operelor lui se dezvoltează şi consider că din
această cauză s-a creat următorul curent literar.

Lecturile sunt făcute cu uşurinţă , ca şi la clasicism, deoarece din moment ce

lectorul aparţine acelui timp, iar povestirile relatate sunt despre acţiunile omului în
acel timp , consider că nu va avea probleme înţelegând.

Ca reprezentanţi sunt : I.L Caragiale, I.Slavici, L.Rebreanu, G.Călinescu,

N.Filimon.

1
Acest stil reprezintă exprimarea exactă a faptului de viaţă.

5
 2.5 Naturalismul

Lexemul ,,naturalism” provine din francezul ,,naturalisme” şi latinul ,,naturalis”,

însemnând în conformitate cu natura.

Acest curent literar a apărut în Franţa la sfârşitul secolului XIX ca prelungire a

romantismului patetic.

Naturalismul are în vedere reproducerea exactă a realităţii, prezintă aspectul crud

al realităţii, propune prezentarea faptelor fără nici o interpretare auctorială 2,
factorii care formează personajul fiind ereditatea şi mediul.

Reprezentanţi ai acestui curent literar sunt : I.L. Caragiale prin operele

,,Păcat”, ,,O făclie de Paşti” şi Barbu Ştefănescu Delavrancea prin operele ,,Zobie”,
,,Milogul” şi ,,Linişte”.

2.6 Simbolismul

Cuvântul ,,simbolism” provine din francezul ,,symbolisme” şi înseamnă semn de

recunoaştere.

Simbolismul este curentul literar ce pune accent pe valori muzicale şi simbolice

ale lexemului, pe stări sufleteşti, pe sugestii sau mister.

El se caracterizează prin folosirea simbolurilor pentru a arăta legături ascunse

dintre lucruri, cultivarea sugestiei pentru a arăta stări de confuzie, corespondenţa
între senzaţii, sinestezie3 , folosirea imaginilor fără contur, utilizarea de teme şi
motive precum : iubirea, oraşul, culori, petale, singurătate, tristeţe, puştiul etc.;
căutarea ritmului şi rimelor perfecte.

Eu consider că cele mai reuşite opere simbolistice sunt cele lirice, ele prezentând
o maiestoasă muzicalitate a versurilor.
2
Interpretare a autorului
3
SINESTEZÍE, sinestezii, s. f. Asociație între senzații de natură diferită care dau
impresia că sunt unul simbolul celuilalt. – Din fr.synesthésie. 

6
 Reprezentanţi al acestui curent literar sunt : Al. Macedonschi, Dimitrie Anghel,
Ştefan Petrică, George Bacovia.

2.7 Avangardismul

Avangardismul este un nume generic pentru mai multe curente din secolul XX:
futurism, dadaism, expresionism, suprarealism.

Operele literare au ca obiectiv creare unui teritoriu al artei, prin distrugere,

negaţie a tradiţiei, explorarea unor zone necunoscute de existenţă.

Avangardismul are un spirit negatoriu.

Acest curent literar promovează noul , respingând valorile anterioare.

Reprezentanţi pentru acest curent literar sunt: Urmuz, Tristan Tzara, Geo Bogza,
Adrian Maniu, Gellu Naum.

2.8 Tradiţionalismul

Acest curent literar prezintă o atitudine culturală ce exprimă o ataşare la valorile

trecutului şi ale tradiţiei, ele fiind considerate superioare faţă de valorile noi.

În literatură , tradiţionalismul intră în opoziţie cu tendinţele moderne. În acesta,

sursa de inspiraţie a autorului este folclorul naţional.

Tradiţionalismul refuză înnoirile culturale.

În literatura română, de orientare tradiţionalistă au fost sămănătorismul,

poponarismul şi gândirismul. Acestea preiau ideea că istoria , folclorul şi natura
patriei sunt domenii importante ale unui popor, adăugându-se şi credinţa ortodoxă.

Reprezentanţii acestui curent literar sunt : L.Blaga, V.Voiculescu, T.Vianu, Ion

Pilat.

2.9 Neomodernismul

7
 Este un concept ce caracterizează spiritul generaţiilor de creatori după cel de-al
doilea război mondial. Poetii neomodernisti adopta formula lirica a respingerii
formelor grave. Ei reinterpretează temele grave ale literaturii dintr-o perspectivă
amuzantă.

Neomodernismul reprezintă un curent literar care a exploatat personal resursele

liricului, de la râs grotesc4 la sensibiliate pură, de la ironie la tragic.

Reprezentanţi al acestui curent literar sunt : Emil Botta, Nichita Stănescu, Marin
Sorescu.

2.10 Postmodernismul

Postmodernismul se mai prescurtează şi POMO.

Este o tendinţă generala care a început să se manifeste în literatură după al doilea

război mondial. Principalii promotori al acestui curent literar sunt : F.Lyotard, Ibah
Hassan etc.

Postmoderniştii resping abstracţionismul.

Lyotard vorbeşte de acceptarea efemerităţii, discontinuităţii şi a haosului.

G. Vattimo vorbeşte de gândirea slabă, caracteristică a filosofiei post-

nietzschiene, caracteristică a meta-fizicii:,, Gândirea se foloseşte de propria
slăbiciune.”

Hassan se opune opoziţiei modernism, postmodernism apelanda la lipsa-de-sine

şi la faptul că condiţia artistului postmodernist stă în hibridizarea estetismului.

Linda Hutcheon consideră că postmodernismul implică revenirea la

reprezentarea realităţii.

Primele manifestări postmoderniste apar în 1926. Termenul de postmodernism

este folosit pentru prima dată de Robert Jarrall în 1946.

4
GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., GROTÉSC s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin
aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊
(Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică
reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S.
n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de
aceeași grosime. – Din fr. grotesque. 

8
 În spaţiul românesc, promotorul postmodernismului este Mircea Cărtărescu, Ion
Bogdan Lefter continuând linia teoretizată de către Cărtărescu.

Arta postmodernă înseamnă un intens auto-reflexiv şi în acelaşi timp

parodic

Postmodernismul înseamnă discontinuitate, ruptură, dislocare, descentrare,

indeterminare, antitotalizare.

Caracteristicile postmodernismului ţin de : uzură şi abuz, instalare şi subminare

a propiilor concepte.

Asemănător curentelor literare, lecturile prezintă şi ele schimbări de la un curent

la altul.

9
 Capitolul 3 Lectorii

Cei care citesc o carte se numesc lectori.Ei pot fi de mai multe feluri.

Din punct de vedere al teoriei receptării lectorii sunt:

3.1 Lectorul prim, sau alter ego

Creatorul unui text este întâiul sau lector.Actul lecturii este asemenea actului
scrierii.

3.2 Lectorul vizat

Este destinatarul. Sunt texte cu adresare directă trimise unui anumit tip de cititor.

3.3 Lectorul ipotetic

Este un lector creat de autor ca proiecţie a acestuia.

3.4 Lectorul virtual

Este un proiect abstract al autorului.

3.5 Lectorul înscris

Este un cititor integrat în text.

3.6 Lectorul real

Este cititorul propriu-zis, cel care citeşte textul.

Acesta poate fi de mai multe feluri.

3.6.1 Lectorul inocent

Este cel care citeşte un text pentru prima dată şi deţine doar informaţii vagi,
minimale despre el.Se realizează astfel un prim nivel de lectură care presupune o
familiarizare cu textul respectiv, întemeiată cu precădere pe intuiţie.

10
 3.6.2 Lectorul eficient

Este capabil să surprindă semnificaţia de ansamblu a unei opere, precum şi

modul ei de organizare formală. El ştie să situeze opera în ansamblul creaţiei
autorului său şi, în acelaşi timp, în contextul social şi artistic al epocii. Lectura lui
este orientată de obiective bine precizate.

3.6.3 Lectorul competent

Este cititorul care şi-a educat gustul literar printr-o bogată experienţă de
lectură atât a capodoperelor din literatură universală, cât şi a textelor reprezentative
din tradiţia autohtonă. El este, în acelaşi timp, deschis spre noutate, spre operele
scrise în zilele noastre. Deţinător al unor cunoştinţe întinse, cititorul competent este
în stare să compare un text cu altul şi să-l evalueze corect din punct de vedere
artistic, motivându-şi opiniile şi opţiunile cu argumente oferite de teoria şi critica
literară.

Într-o concluzie finală lecturile sunt moduri de câştigare a cunoştinţelor, diferă

de la un curent literar la altul şi pot fi făcute de diferite tipuri de lectori.

11
 Bibliografie

- http://www.dexonline.ro/definitie/lectura
- http://www.didactic.ro/materiale-didactice/72061_curente-literare
- http://www.scribd.com/doc/399107892/SOCIOLOGIA-LECTURII-postuniv
- Manual de clasa a IX-a , editura Art

12