Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ


SPECIALIZARE: ASISTENŢĂ SOCIALĂ
ANUL I, GRUPA II

Referat

Psihologie Socială Aplicată

Coordonator:
Asist. Dr. Holeab (Mardare) Elena

Studentă:
Ciută Maria Roxana
Bucureşti
2009

Stereotipuri, prejudecăţi şi discriminare

Stereotipurile.Repere conceptuale şi metodologice


În psihologia socială, stereotipurile au fost în atenţia cercetătorilor încă de la
începutul secolului trecut, aparţinând „psihologiei sociale clasice”, continuând apoi cu
evoluţia „psihologiei moderne”, iar odată cu cercetările experimentale contemporane au
căpătat o altă nuanţă. În studiile psihologiei clasice stereotipurile aveau un caracter
negativ, pe când în cercetările contemporane stereotipurile au căpătat şi o nuanţă pozitivă.
(Loredana Ivan in Septimiu Chelcea coord., 2008, p.337)
“Conform definiţiei din Dicţionarul Cambridge, stereotipurile sunt „o idee fixă pe
care oamenii o au despre cum este cineva sau ceva, în special despre ceva greşit”.
(http://www.dosta.org)
Leyens, Yzerbyt, Schardon (1996 apud Adrian Neculau în Adrian Neculau
coord.,1996, p.111) acordă stereotipului semnificaţia de „credinţă împărtăşită de o
colectivitate, privind caracteristicile personale, trăsăturile de personalitate,
comportamentele de grup.” Gândirea stereotipică este o rezultantă a realităţii, unele fapte
care definesc anumite judecăţi sunt reale şi nu exagerate. Evaluările individuale sunt
înlocuite de etichetare. Ideile noastre, care domină cel mai mult, referitoare la o persoană
sunt organizate într-o exprimare proprie. Astfel se formează imaginea unei persoane
despre o alta, apoi fiind aplicată categoriei, grupului printr-o acţiune „de tip hallo”.
Nucleul gândirii stereotipe se formează ori prin observare personală ori prin ideile
preluate de la cei din jur. (Adrian Neculau in Adrian Neculau coord., 1996, pp.111)
Stereotipurile sunt „generalizări lipsite de fundament care se referă la toţi membrii
unui grup social, fără a lua în considerare diferenţele individuale din cadrul grupului.”
(Richard T. Schaefer, 1983/2001 apud Loredana Ivan, 2008, p.259) Această abordare

2
insistă asupra caracterului eronat al stereotipurilor prezentat în studiile psihologiei sociale
clasice. Metoda listei de atribute (check list) iniţiată în studiul lui Daniel Katz şi Kenneth
W. Braly, evidenţiază dimensiuni descriptiv-evaluative. Studiul a fost efectuat în 1933.
Subiecţii, studenţi ai Universităţii Princeton, au trebuit să evidenţieze cele mai importante
trăsături ale americanilor, negrilor, chinezilor, englezilor, germanilor, irlandezilor,
italienilor, japonezilor, evreilor şi turcilor. Cei doi cercetători americani au alcătuit apoi o
listă cu cele mai întâlnite trăsături şi au cerut apoi unor altor studenţi să numească cinci
trăsături care etichetează naţionalităţile menţionate cel mai des. Studiul a arătat că negrii
erau etichetaţi drept „superstiţioşi”, „leneşi”, „nepăsători”, iar americanii erau văzuţi
astfel: „muncitori”, „inteligenţi” şi „materialişti”. Metoda a fost folosită în alte cercetări
pentru a determina caracterul descriptiv al unor stereotipuri naţionale, etnice sau rasiale.
(Loredana Ivan în Septimiu Chelcea coord., 2008, pp.337-338)
Această metodă, a listei de atribute, a fost modificată din cauza faptului că s-au
obţinut şi rezultate mai puţin convingătoare. Din cauză că cercetătorii au susţinut faptul
că discriminarea faţă de sex, religie, rasă, naţionalitate nu ar trebui să existe, subiecţii
care erau interogaţi evitau să dea răspunsuri de genul: „negrii sunt leneşi”, „femeile nu
sunt buni conducători auto” cu toate că stereotipurile de aest gen încă existau în mintea
lor. John C. Brigham (1971) a pus la dispoziţie o altă metodă. Această metodă constă în
faptul că subiecţii sunt puşi să numească procentul (pe o scală de la o la 100) de membri
ai unui grup cărora le este caracteristică o anumită trăsătură. Se permite astfel calcularea
nivelului stereotipului în funcţie de fiecare subiect intervievat. În acest fel se face o
comparare mai bună între ei. (Idem, p.338)
Această metodă intitulată Brigham, după numele cercetătorului care a iniţiat-o, a
fost înlocuită în cercetările recente cu metoda raportului diagnostic (McCauley şi Stitt,
1978). Subiecţilor li se cere „să estimeze procentul membrilor unui grup vizat care
posedă o anumită caracteristică şi, de asemenea, să menţioneze în ce proporţie se
regăseşte această caracteristică la alte grupuri de persoane sau la întreaga populaţie.”
(Ibidem)
Metoda identificării vizuale a fost iniţiată de către Rice în 1926. Acesta a pornit
de la faptul că Lipman definea stereotipurile ca fiind imagini vizuale din mintea noastră.
Pentru acest experiment Rice a folosit 141 persoane. Acestea trebuiau să identifice în cele

3
9 poze tăiate din ziar: un traficant de alcool, un premier european, un lider de sindicat,
doi fabricanţi, un editor, un bolşevic, un senator american şi un finanţator. Rata
probabilistică a fost depăşită de rata recunoaşterii în ceea ce priveşte identificarea
primelor 6 persoane. Identificarea bolşevicului a fost făcută doar de 9 persoane din cauză
că poza nu corespundea imaginii pe care o aveau atunci subiecţii despre bolşevici.
Individul din poză era amabasadorul sovietic la Paris: „era bine îmbrăcat, nu purta barbă
şi avea un aspect distins.” (Dorin Nastas în Adrian Neculau coord., 2003, p.257)
Această abordare nu oferă prea multe informaţii despre stereotip din cauza
faptului că nu cunoaştem elementul din poză care aparţine conţinutului stereotipului. Nu
mulţi au folosit această metodă, însă au acordat atenţie folosirii imaginii vizuale în
cercetările despre stereotipuri. (Ibidem)

Prejudecăţile
„Conform dicţionarului Cambridge, prejudecăţile sunt „o opinie sau sentiment
nedrept şi nerezonabil, format fără îndeajuns de multă gândire sau cunoaştere”.”
(http://www.dosta.org)
Partea cognitivă este reprezentată de stereotip, cea emoţională (afectivă) de
prejudecată, iar discriminarea reprezintă componentă comportamentală. Prejudecăţile
sunt reprezentate de impresiile pe care cineva şi le formează înainte de cunoaşterea atentă
a unui grup. Ele pot fi examinate ca „expresii ale unei atitudini sociale sau ale unor
credinţe defavorabile, ale unor sentimente negative sau ale manifestării unui
comportament ostil şi discriminatoriu faţă de membrii unui grup, ca urmare a faptului că
aceştia fac parte din grupul respectiv.” (Brown, 1995, p.8, apud Loredana Ivan, 2008)
Prejudecăţile au o conotaţie negativă şi din această cauză determină conflicte în
interacţiunea dintre grupuri. (Loredana Ivan în Septimiu Chelcea coord., 2008, pp.344-
345)
Sexismul, rasismul, xenofobia sunt forme ale prejudecăţilor. Rasismul este
determinat de prejudecăţi negative cu privire la rasă sau etnie. Această atitudine este
sancţionată de societate. T. Fiske (2002) afirmă că 10% din persoanele mature care
locuiesc în societăţile vestice, loc în care rasismul este sancţionat puternic de societate, îşi
exprimă prejudecăţile de tip rasial în mod evident, în timp 80% dintre adulţi prezintă

4
manifestări subtile. F. Dovidio şi Samuel L. Gaertner (1991) prezintă rasismul
ambivalent. Ei spun că indivizii prezintă atât simpatie cât şi dispreţ pentru un grup etnic.
Rasismul simbolic este reprezentat de manifestări subtile ale prejudecăţilor şi refuzarea
discriminării directe şi vizibile. (Idem, p.345)
Cele mai multe victime ale rasismului au fost în timpul celui de-al doilea razboi
mondial. Adolf Hitler a fost unul dintre cei mai puternici politicieni germani, lideri
militari şi mai ales unul dintre cei mai violenţi dictatori ai secolului XX. El a început
razboiul în 1939 sperând să cucerească toată lumea, iar pentru o perioadă de timp chiar a
dominat aproape întreaga Europă şi o parte din Africa de Nord. Anti-semitismul a fost
baza propagănzii sale, vrând să creeze o rasă pură, cea germană. Cu acest motiv el a ucis
milioane de evrei, oameni slavici, rromi şi mulţi alţii doar din cauza faptului că-i
considera inferiori.
Sexismul este reprezentat de prejudecăţi negative faţă de persoane de sex opus.
Femeile sunt mereu catalogate ca nefiind bune şoferiţe sau că ele sunt mai empatice decât
bărbaţii. În general, ele sunt văzute ca fiind dependente, emotive ceea ce determină
calificarea în cadrul altui tip de muncă faţă de cel al bărbaţilor. Pe piaţa muncii femeile
sunt adesea defavorizate din cauza acestor prejudecăţi, însă în ceea ce priveşte
sociabilitatea, comunicabilitatea, empatia, rezistenţa la stres femeile sunt văzute superior
bărbaţilor. (Loredana Ivan în Septimiu Chelcea coord., 2008, pp.346)
Adrian Ciubotaru ne prezintă o prejudecată destul de ciudată referitoare la faptul
că deşi ştim că Pământul este oval noi ne comportăm şi mişcăm ca şi cum acesta e plat.
„Avem stânga-dreapta, sus-jos, înainte-înapoi căci ne structurăm întreaga lume în jurul
corpului nostru. Practic, ne este imposibil de imaginat că centrul universului s-ar afla
oriunde în afara trupului nostru. Cum spunea altcineva, “eu cred despre mine că sunt
centrul universului şi că, dacă eu nu exist, universul se sfârşeşte, planetele se opresc din
rotaţie şi sorii se sting.” ” (http://www.adrianciubotaru.ro)
Pentru surprinderea prejudecăţilor care sunt prezente la indivi faţă de anumite
grupuri sociale, s-au enunţat aşa numitele teste de asocieri implicite. (Greenwald şi
Banaji, 1995; Cunningham et al., 2001). Aceste teste au ca scop măsurarea vitezei de
reacţie a individului faţă de anumiţi stimuli care se află în strânsă legătură cu grupurile

5
faţă de care se prezintă prejudecăţile. (Loredana Ivan în Septimiu Chelcea coord., 2008,
pp.346-347)
Bogardus (1925) a propus „scala distanţei sociale” pentru măsurarea
prejudecăţilor. Aceasta, prin redarea anumitor afirmaţii, indică gradul de acceptabilitate a
individului faţă de persoane din alte grupuri sociale. A fost utilizată în special pentru
diferitele grupuri etnice. De exemplu dacă cineva nu ar accepta un vecin de etnie romă
atunci el ar refuza şi o activitate mai intimă legată de această etnie, spre exmplu o
căsătorie cu o persoană de etnie romă. (Dorin Nastas în Adrian Neculau coord., 2003,
p.262)
Bogardus a folosit această scală pentru a putea afla comparativ modul în care
majoritatea americanilor se raportează la cele 17 etnii minoritare aflate în SUA. Cultura
este cel mai important indicator al dificultăţii în acceptarea socială. (Ibidem)
Atunci când se realizează calculul mediei pot apărea dificultăţi deoarece distanţa
dintre unele puncte nu este mereu egală. Această mică dificultate va fi depăşită atâta
timp cât scala va fi elaborată în maniera scalelor Thurstone. (Ibidem)
Theodor Adorno împreună cu colaboratorii săi (1950) susţine că prejudecăţile
apar la adulţii care au o personalitate autoritariană. Ei susţin că prejudecăţile sunt în
strânsă legătură cu personalitatea individului şi că experienţele din copilărie influenţează
apariţia prejudecăţilor. Acestui tip de personalitate îi corespund următoarele
caracteristici:
1. „ credinţe rigide şi valori convenţionale;
2. ostilitate generală îndreptată spre alte grupuri;
3. intoleranţă şi ambiguitate;
4. atitudine de supunere faţă de autorităţi.” (Loredana Ivan în Septimiu Chelcea
coord., 2008, pp.347)
Personalitatea autariană este măsurată de Scala F. Studiile experimentale nu
consideră Scala F un instrument care ar arăta valoarea corectă în masurarea
comportamentelor de discriminare. Astfel, unii cercetători au pus accentul pe factorii
sociali şi culturali, factori care intervin în crearea prejudecăţilor. (Ibidem)

6
Discriminarea
Nu toate atitudinile negative sunt discriminatorii. Normele sociale sancţionează
mult mai puternic discriminarea faţă de prejudecată. Se prezintă cinci stadii ale
discriminării:
1. „ atacul verbal;
2. evitarea;
3. discriminarea – celălalt grup este, în mod deliberat tratat diferit comparativ cu alte
grupuri, în termeni de drepturi, responsabilităţi, oportunităţi etc;
4. exterminare – încercări deliberate de a-i ucide pe membrii celuilalt grup.”(Idem,
p.349)
„Black and White” a fost un documentar făcut cu scopul de a măsura gradul de
discriminare rasială al englezilor. Doi subiecţi ce erau de rase diferite însă celelalte
aspecte legate de vârstă, sex, nivel de educaţie, domeniu de activitate coincideau, îşi
căutau un loc de muncă o locuinţă sau diverse servicii. Angajatorii sau proprietarii cu
care se întâlneau persoanele în cauză erau filmaţi cu ajutorul unei camere ascunse, şi asta
pentru a le afla reacţiile. Rezultatele au arătat faptul că tratamentele discriminatorii faţă
de rasă existau. Şi în SUA situaţia e asemănătoare în ceea ce priveşte discriminarea.
Hispanicii sau cei de culoare sunt dezavantajaţi faţă de albi, în ceea ce priveşte găsirea
unui loc de munca. Situaţia în Marea Britanie nu s-a schimbat până în 2000, susţine
Rupert J. Brown. (Idem, pp.349-350)
Relaţiile interumane şi intergrupale sunt influenţate de discriminare. Aceasta este
întreţinută de prejudecăţi. Discriminarea rasială poate fi uşor de observat în campusurile
universitare, în presă. În 2004, televiziunea olandeză prezenta în fiecare seară
comportamente violente şi încălcări de lege aparţinând unor marocani. Din această cauză
olandezii manifestau comportamente discriminatorii vizibile faţă de aceştia. Aceeaşi
situaţie se întâmplă şi în cazul televiziunii române care emite ştiri despre comunitatea
romă, comunitate care nu e văzută prea bine de români. (Idem, p.350)
Adrian Neculau a folosit pentru cercetarea sa 177 de studenţi de la secţiile
psihologie, pedagogie, matematică şi litere. Fiecare student trebuia să precizeze cinci

7
calităţi şi cinci defecte ale romilor medii şi alte cinci care descriau comunitatea. Iată
câteva cuvinte care au avut o frecvenţă mai mare. Astfel la calităţi întâlnim cuvinte
precum: descurcăreţ, simţ practic, bun în afaceri, aptitudini muzicale, respectă tradiţia,
spontan, curajos, încredere în sine, abil, politicos, îndrăzneţ, necioplit, neîngrijit, vulgar,
noncomformist, lipsit de bun simţ; iar la defecte întâlnim descrieri precum: violent,
murdar, leneş, şarlatan, hoţ, incult, scandalagiu, şiret, needucat, gălăgios, mincinos.
Comunitatea a fost descrisă astfel: calităţi – uniţi, păstrători ai tradiţiilor proprii,
cooperanţi (oferă ajutor), respectă normele grupului, buni meşteşugari, calităţi vocale,
petrecăreţi, bilingvi, simţ practic, adaptabili; defecte – violenţi, murdari, needucaţi,
zgomotoşi(scandalagii), hoţi, indiferenţi faţă de alte etnii, leneşi, orgolioşi, nu se implică
în viaţa socială, răzbunători, neadaptaţi social, dorinţa de a domina numeric, mincinoşi.
(Adrian Neculau în Adrian Neculau coord., 1996, pp.106-107)
Din cele două liste Adrian Neculau a ales primele 15 cuvinte şi le-a aşezat în
ordine alfabetică, mai apoi prezentând noile liste unor studenţi de la psihologie şi ştiinţele
educaţiei. Aceştia trebuiau să extragă 5 cuvinte care caracterizează cel mai bine
personalitatea modală a romilor precum şi 5 cuvinte care caracterizează cel mai bine
comunitatea romă. Studenţii trebuiau să-şi justifice fiecare alegere. În prelucrarea sa,
Adrian Neculau a folosit un punctaj acordând 5 puncte pentru prima alegere, 4 pentru a
doua alegere şi tot aşa mai departe. Iată rezultatele referitoare la personalitatea modală.
(Idem, p.108)
Dacă ne uităm cu atenţie la tabelul nr.1 vom vedea că dintre primele 14 trăsături
cu scoruri de peste 20 de puncte doar 4 sunt pozitive restul aparţinând trăsăturilor
negative. Ultimele clasate au punctaj foarte scăzut şi aparţin listei calităţilor iar cuvintele
de „cooperant” şi „politicos” nu au fost reţinute de nimeni. (Idem, p.111)
Tabelul nr.2 arată punctajul referitor la comunitatea romilor. Comportamentul de
grup a fost mult mai apreciat. „Uniţi”, „păstrători de tradiţie”, „organizare socială bună”,
„adaptabili” sunt calităţi destul de bine văzute de către experţii care au participat la
studiu. Însa între primele 13 cu scor de peste 20 de puncte sunt prezente doar cinci
calitati. (Idem, pp.109-111)

8
Tabelul nr.1
Nr. Calitati si Punctaj Nr. Calitati si Punctaj
Crt. defecte cumulat Crt. defecte cumulate
16
1.
Scandalagiu 51 . Bun în afaceri 17

17
2.
Murdar 46 . Spontan 16

18
3.
Incult 37 . Abil 15

19
4.
Respectă tradiţia 34 . Noncomformist 13

20
5.
Gălăgios 32 . Răzbunător 13

21
6.
Descurcăreţ 32 . Simţ practic 13

22
7. Aptitudini
32 . Inventiv 11
muzicale
23
8.
Needucat 30 . Mincinos 11

24
9.
Violent 29 . Detaşat 7

25
10.
Neîngrijit 28 . Dezinvolt 7

26
11.
Îndrăzneţ 28 . Necioplit 4

27
12.
Hoţ 28 . Curajos 4

28
13. Încredere în
Şarlatan 26 . 1
sine

9
29
14.
Şiret 23 . Cooperant 0

30
15.
Leneş 19 . Politicos 0

Tabelul nr.2
Nr. Punctaj Nr. Punctaj
Calitati si defecte Calitati si defecte
Crt. cumulat Crt. cumulat
16. 31. Dorinţa de a domina
Uniţi 96 16
numeric
17. Păstrători de 32.
56 Buni meşteşugari 14
tradiţie
18. 33.
Lipsiţi de educaţie 34 Bilingvi 14
19. 34.
Violenţi 34 Curajoşi 10
20. 35.
Migratori 31 Leneşi 10
21. Organizare socială 36.
30 Neadaptaţi 9
bună
22. 37.
Prolifici 29 Simţ practic 9
23. 38.
Răzbunători 29 Mândri 6
24. 39. Indiferenţi la alte
Descurcăreţi 24 6
etnii
25. 40.
Murdari 24 Calităţi vocale 5
26. 41.
Petrecăreţi 23 Cooperanţi 4
27. 42.
Hoţi 22 Imorali 4
28. 43.
Adaptabili 22 Mincinoşi 3
29. Nu se implică în 44.
18 Ambiţiosi 1
viaţa socială
30. 45.
Zgomotoşi 18 Respectă normele 0
(Idem, p.109)
Chiar dacă experţii participanţi la studiu au fost persoane care au un
comportament tolerant faţă de cei din jur, gândirea stereotipă tot a fost prezentă. Au făcut
etichetări şi deasemenea au recurs la generalizări pripite. (Idem, p.111)

10
Stereotipurile, prejudecăţile şi discriminarea pot fi pozitive
Atunci când se aude vorbindu-se despre „stereotip”, „prejudecată” sau despre
„discriminare” ne gândim la caracterul negativ al lor, fără să vedem partea pozitivă. Nu
conştientizăm faptul că ele ar putea să aibă şi altă semnificaţie decât: „imagini negative
faţă de un anume grup, o judecată nefavorabilă faţă de un grup, un comportament cu
consecinţe negative pentru cineva.” (Dorin Nastas în Adrian Neculau coord., 2003,
p.257)
Folosirea sensului negativ de către societate a determinat şi definirea
stereotipurilor, prejudecăţilor şi discriminării ca factori negativi de unii psihologi sociali.
Cercetările mai recente ţin cont şi de caracterul pozitiv a acestora 3 dintre ele fiind
complementare: „a discrimina negativ membrii outgrupului presupune în acelaşi timp o
discriminare pozitivă a celor ingrup.” (Ibidem)

Ţiganii. Situaţia lor de după 1989


„După Revoluţie, două aspecte sunt semnificative pentru situaţia romilor şi care
au constituit obiectul unor preocupări constante din partea comunităţii: cel legat de
posibilităţile ilegale de câştig prin formele tradiţionale, care sunt eliminate de noul
context al unei economii moderne de piaţă, şi care priveşte profesiile calificate, care să
acorde şansă de muncă (şomajul a devenit un fenomen şocant pentru marea majoritate a
romilor datorită lipsei de calificare şi şcolarizare).” (Adina Chelcea, 2002, nr.4-5, p.15)
Bineînţeles că şi numărul mare de membrii într-o familie romă constituie o
problemă de natură socio-economică. Ele au fost unele dintre cauzele unei slabe
dezvoltări economice. După Revoluţie au fost propuse proiecte de suport pentru populaţia
romă. După Revoluţie romii aveau un nivel foarte scăzut de şcolarizare, tot mai mulţi
abandonau şcoala, iar un segment al populaţiei de etnie romă era foarte săracă. (Ibidem)
După Revoluţie romii au fost promovaţi etnic şi politic, drepturile lor fiind
revendicate şi respectate. Au apărut posibilităţi economice pentru romi, această şansă
fiind fructificată numai de unii dintre ei. În cazul romilor s-a constat un nivel economic
mult mai scăzut faţă de populaţia majoritară. Conflictele dintre romi şi populaţia
majoritară s-au amplificat după 1989. Au existat şi câteva conflicte intergrupuri, care mai

11
apoi au fost eliminate cu ajutorul ambelor părţi. După 1989 locul romilor în socitetate a
început să se schimbe. Dacă pentru unii au apărut posibilităţi economice, îmbogăţindu-se
peste noapte şi uimind populaţia majoritară, pentru cea mai mare parte a romilor situaţia
economică s-a înrăutăţit. (Idem, pp.15-16)
Despre educaţia ţiganilor recensemintele din 1985 şi 1989 arată că:
• aprox. 30%-40% din copiii ţiganilor frecventează cu regularitate şcoala;
• jumătate dintre ei nu au fost niciodată într-o şcoală;
• un procent foarte scăzut al copiilor ţigani frecventează cursurile şcolilor
gimnaziale;
• dintre adulţi cca. 50% sunt analfabeţi, în unele zone geografice procentajul fiind
chiar de 80% sau 100%.
(Adrian Neculau in Adrian Neculau coord., 1996, pp.114)
Acest lucru se întamplă şi din cauza faptului că ţiganii nu consideră şcoala ca o
instituţie benefică situaţiei lor sociale şi financiare. Aceasta e considerată chiar de cele
mai multe ori un impediment ce-i reţine pe copii de la ucenicia familiei. (Ibidem)
Gheorghe Răducanu împreună cu Nicolae Gheorghe şi Gheorghe Ivan au avut
ideea discriminării pozitive a romilor în 1992. Aceasta constă în introducerea de locuri
speciale pentru romi în cadrul învăţământului universitar. Au început prin introducerea de
locuri la Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, după care s-au extins şi la alte
facultăţi. În 1992 erau doar doi studenţi romi, iar acuma sunt câteva sute. Sunt studenţi
care au absolvit şi care profesează. Alţii şi-au creat organizaţii, susţin proiecte culturale,
economice sau sociale. Bineînţeles, la început acest program de discriminare pozitivă a
fost primit cu reţineri faţă de cei din comunitatea romă. Unii studenţi care intrau pe acele
locuri speciale nu vroiau să recunoască că sunt romi. Acest lucru se întampla şi din cauza
faptului că programul nu era mediatizat cum trebuie. Până acuma lucrurile s-au rezolvat
iar concurenţa este de doi sau trei romi pe loc. (Roxana Mirciu, 2002, nr.4-5, pp.43-44)
Eu am pus accentul aici numai pe situaţia romilor şi discriminarea faţă de ei, însă,
bineînţeles că discriminarea există şi faţă de alte persoane. Discriminarea poate exista şi
faţă de persoanele vârstnice, sau faţă de persoanele bolnave mental, faţă de persoanele
infectate cu HIV Sida etc.

12
13
Bibliografie

Adrian Neculau (1996). Ţiganii: personalitatea modală şi caracteristicile


grupului, în Adrian Neculau şi Gilles Ferréol coord., Minoritari, Marginali,
Excluşi, Ed. Polirom, Iaşi
Adina Chelcea (2002). Formarea asistenţilor sociali de etnie romă. Revista de
Asistenţă Socială, 4-5, 14-18
Dorin Nastas (2003). Stereotipuri, prejudecăţi şi discriminare, în Adrian Neculau
coord., Manual de Psihologie Socială, Ed. Polirom, Iaşi
Loredana Ivan (2008). Stereotipuri, prejudecăţi, discriminare socială, în Septimiu
Chelcea coord., Psihosociologie-Teorii, Cercetări, Aplicaţii, Ed. Polirom, Iaşi
Roxana Mirciu (2002). Educaţia: principala strategie pentru îmbunătăţirea
situaţiei romilor în România. Revista de Asisnteţă Socială, 4-5, 42-45
http://www.adrianciubotaru.ro, Adrian Ciubotaru (2007). Câteva prejudecăţi
culturale
http://www.dosta.org, Ivana (2008). Stereotipuri şi prejudecăţi

14