Diagnosticul diferential al durerii

Scris de Dr.Tache Georgiana-Ozana 54 afisari

Arhiva Saptamana Medicala \ Nr. 31 \ Recomandari Medicale

Diagnosticul diferential al durerii

Scris de Dr.Tache Georgiana-Ozana 54 afisari

12:19:27, Marti 31 August 2010

Dr.Tache Georgiana-Ozana

Dr.Tache Georgiana-Ozana

Medic primar recuperare medicala

Doctor în Ştiinţe medicale

Medic coordonator

Centrul de Recuperare

Medicală “Medical Care”

www.medicalcare.ro

contact@medicalcare.ro

021-233 9727

0723.626.289

Diagnosticul diferenţial al durerii

Durerea musculoscheletală se referă la suferinţa algică ce poate fi localizată la oricare dintre structurile
sau elementele componente ale aparatului locomotor.

Cauzele acestei dureri pot fi de natură diferită: posttraumatică, inflamatorie, infecţioasă, degenerativă
sau malignă.

Diagnosticul diferenţial al durerii musculoscheletale acute este important şi se va face raportat la

structura interesată.

Osul poate fi afectat ca urmare a unei fracturi (traumatism acut, fractură de stres sau oboseală acută,
fractură de compresiune sau suprasolicitare), prin dislocare, ca urmare a prezenţei unei metastaze sau
din cauza altor leziuni osoase intrinsece, precum chistul osos, osteomul, hemangiom etc.

La rândul sau, articulaţia poate fi sediul unei suferinţe dureroase cauzate de o afecţiune cartilaginoasă,
de exemplu ruptura de menisc, degenerarea structurii (ca în boala artrozică), de o inflamaţie
locoregională (artrita) sau de dislocarea unui fragment rupt.

De asemenea, lichidul sinovial poate fi sediul durerii în cazul gutei, pseudogutei sau a unei infecţii.
Ligamentele pot fi şi ele rupte, întinse, contractate şi determină, la rândul lor, durere musculoscheletală
locoregională.

Capsula sau bursele se regăsesc şi ele pe lista afecţiunilor care generează durere musculoscheletala
acută, atunci când sunt inflamate. Pintele osteofitic, atunci când există, este şi el responsabil de durerea
musculoscheletală locoregională acută.

Nu vom uita din lista noastră nici muşchii şi tendoanele aferente lor, care se pot întinde sau rupe, se pot
contracta, pot prezenta semne de oboseală sau slăbire sau pot fi inflamate. Nu vom pierde din vedere
afecţiunile musculare intrinsece (miopatiile), nici punctele trigger sau tender ale durerii din context
miofascial şi nici inflamaţia tecilor sinoviale ale tendoanelor (tenosinovite).

Nervul, la rândul său, poate fi comprimat la nivelul rădăcinii sale, şi unii dintre noi ştim ce înseamnă să ai
o criză de lombosciatică sau la nivelul traseului său periferic, cu nevralgiile consecutive (intercostală,
cervicală). Nervul poate fi afectat prin traumatism direct sau prin boli dismetabolice, precum diabetul
zaharat (neuropatia diabetică).

Capitolul privind biomecanica nu este nici el mai prejos, deoarece cunoaştem cu toţii ce înseamnă să te
doară spatele, atunci când menţinem prea mult poziţia şezând în scaunul din faţa biroului, a
calculatorului sau când am condus maşina sute de kilometri, sau atunci când stăm prea mult în picioare
sau mergem pe distanţe prea lungi, uneori purtând şi încălţăminte neadecvată. Dacă mai purtam şi o
greutate pe unul dintre umeri sau în mână, precum sacoşa sau geanta, avem tabloul complet al
suprasolicitării sistemului musculoscheletal, de cele mai multe ori aceasta facându-se şi din poziţii
asimetrice. Suprasolicitarea de care aminteam este reprezentată de forţe care se aplică inegal sau
dezechilibrat asupra scheletului şi a elementelor sale constitutive.

Modificările anatomice, precum dismetria sau inegalitatea membrelor inferioare, atât de frecvent
întâlnită la persoanele de sex feminin, postura cifotică sau cocoşată, atât de des întâlnită la cel masculin,
sunt şi ele responsabile de durerea musculoscheletală acută, localizată la nivelul diferitelor segmente ale
coloanei vertebrale.

Iată de ce, ajunşi în acest punct al prezentării, trebuie să ne gândim şi la o evaluare funcţională, alături
de aprecierea făcută asupra sindromului dureros acut.

Evaluarea pacientului cu durere musculoscheletală acută se referă la: antecedentele personale şi

heredocolaterale, la istoricul suferinţei dureroase actuale, la impactul infirmităţii asupra performanţelor
funcţionale în ceea ce priveşte activităţile zilnice, asupra rezistenţei fizice la efort şi a necesităţii utilizării
unui echipament adaptiv, în sfârşit, la stabilirea strategiei de recuperare medicală.