Legea Adaptarii Vitale

Motto: Esecul este nimic mai mult decit un numar mic de erori de judecata (care,
luate izolat, par sa nu conteze), repetate in mod consistent.

Intelegerea Legii Adaptarii Vitale poate fi una din cele mai importante lectii despre
nutritia umana.

Aceasta lege afirma ca atunci cind o otrava este introdusa intr-un organism, in doze
superioare celor pe care organismul le poate elimina in mod regulat, acesta se va “adapta”
la prezenta otravii, izolind-o (izolindu-se pe el de ea). Aceasta se face cu costul renuntarii
la anumite abilitati naturale (moduri normale de functionare ale unui organism sanatos).

Spre exemplu, atunci cind fumezi, corpul va preveni absorbita toxinelor intarind (intr-un
mod asemanator crearii “bataturilor”) membranele alveolare pulmonare, pentru a preveni
intoxicarea organismului dincolo de un anumit grad de toleranta. Daca te “antrenezi” cu
doze mai mici decit letale, in fiecare zi, dupa sase luni e posibil sa rezisti unei doze care
initial te-ar fi omorit. Corpul va rezista otravii, evitind otravirea cu orice pret. Dar costul
platit pentru aceasta “adaptare” este, evident, capacitatea mult redusa de a absoarbe si
asimila nutrienti (in cazul de fata, oxigen). In Ortobionomics, Shelton scria “Toleranta la
otravuri este doar o metoda inceata de sinucidere. Fenomenul de toleranta nu este
dezirabil, ci ceva a carui necesitate ar trebui evitata”.

Atunci cind incepi o dieta “curata”, vegetariana, cruda, renunti la multe otravuri
“populare”: cafea, ciocolata, tigari, conservanti, chimicale, etc. Corpul incepe sa elimine
otravurile eliminate si revine la starea originara, pura – ca aceea a unui copil. Cu
alte cuvinte, vei deveni ca un nou nascut, inainte de a-si fi inceput administrarea zilnica
de otrava, ceea ce inseamna ca vei deveni mult mai sensibil si susceptibil la doze mici
de otrava, decit majoritatea oamenilor. O ceasca cu cafea ar putea avea asupra ta
acelasi efect cu cel pe care l-ar avea asupra vecinului, cinci cesti. Vei fi mai afectat de
ceea ce maninci, in special cind “trisezi”. Shelton explica: “Primul fum sau prima gura de
tutun mestecat are de obicei un efect foarte puternic asupra organismului. Cel care il
inhaleaza tuseste, se inroseste la fata, il doare capul, vomita, isi pierde apetitul, ameteste,
etc. Atita timp cit instintele de conservare nu sint insa alterate, ele percep instantaneu
caracterul otravitor al substantei si o resping, alertind intregul sistem biologic; un efort
consistent se duce in directia eliminarii otravii si utilizatorul este fortat sa intrerupa
consumul. Daca totusi el perseverreaza si isi continua activitatea, reactia alergica devine
tot mai slaba cu fiecare doza ulterioara, pina cind el este capabil sa inhaleze o doza mult
mai mare decit cea initiala fara efecte adverse.”

Ai putea crede ca a “gusta” cite-o “bucatica” de porcarii “din cind in cind”, este
“okay”: o bucatica de ciocolata, o cescuta de cafeluta, o gogosica, etc. Dar nu va fi ca
in zilele de odinioara. Corpul ar putea sa iti respinga violent otrava, si aceste
divergente repetate, vor destabiliza intregul echilibru, pe termen lung. Deviatii mici
dar regulate pot face intregul efort inutil, facind imposibila aparitia noii stari de
homeostaza. Corpul nu-si va pierde “adaptarile” la otrava in prezenta otravii.

De aceea nu recomand acest efect de yo-yo, schimbarea dietei alternativ, inainte si inapoi.
Odata ce esti hotarit sa renunti la ceva, renunta pentru totdeauna.

[Sursa: Frederic Patenaude, Raw Secrets]