Introducere

Introducere
Cursul se adresează studenţilor care parcurg Programul universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural, în regim de studiu la distanţă. Cursul cuprinde patru unităţi de învăţare, fiecare finalizată cu o lucrare de verificare. Informaţia este structurată în două părţi importante: Ştiinţe şi cunoaşterea mediului (unităţile 1, 2 şi 3) care furnizează un bagaj informativ de bază din domeniul extrem de vast al ştiinţelor naturii şi Didactica ştiinţelor şi cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar care oferă variante de organizare a procesului de predare- învăţare în vederea realizării unui învăţământ de calitate în învăţământul primar şi preşcolar. Fiecare unitate de învăţare cuprinde:  conţinuturi esenţiale;  aplicaţii practice;  teste de autoevaluare;  lucrare de verificare. Conţinuturile din fiecare unitate de învăţare au fost organizate respectând principiile accesibilităţii, continuităţii şi sistematizării. Aplicaţiile practice propuse, posibil de realizat cu un minim de materiale uşor de procurat, vizează familiarizarea cu tehnicile de explorare/ experimentare specifice ştiinţelor naturii. Testele de autoevaluare urmăresc aplicarea cunoştinţelor însuşite şi generalizarea informaţiilor, fiind concepute în concordanţă cu obiectivele fiecărei unităţi de învăţare. Răspunsurile şi comentariile oferă studentului posibilitatea autoevaluării periodice. Lucrările de verificare se află la sfărşitul fiecărei unităţi de învăţare au cerinţe clare, îndrumări şi criterii de notare şi evaluare. Aceste lucrări se redactează pe suport de hârtie şi se transmit tutorelui pentru evaluare. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală, iar examenul o pondere de 50%. Pentru o învăţare eficientă, studenţii pot să utilizeze şi alte surse de informaţii recomandate la bibliografie (atlase botanice, zoologice, anatomice, enciclopedii, reviste de specialitate, Internet, etc.)

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Cuprinsul modulului ………………………………………………….. pagina I. Unitatea de învăţare Nr. 1- Fenomene fizice şi chimice 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1 1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor
1.2.1 Masa corpurilor 1.2.2 Volumul corpurilor 1.2.3 Densitatea corpurilor

1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare
1.3.1 Topirea. Solidificarea 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea 1.3.3 Circuitul apei în natură

1.4. Substanţe şi amestecuri 1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri
1.5.1 Decantarea 1.5.2 Filtrarea 1.5.3 Cristalizarea 1.5.4 Distilarea

1.6. Soluţii 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 1.8. Lucrarea de verificare 1 Bibliografie selectivă …………………………………………… II. Unitatea de învăţare Nr. 2- Plante 2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2 2.2. Organizarea unei plante cu flori 2.3. Rădăcina
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

2.4. Tulpina 2.5. Frunza 2.6. Funcţiile frunzei
2.6.1. Fotosinteza 2.6.2. Respiraţia 2.6.3. Transpiraţia

2.7. Floarea 2.8. Fructul şi sămânţa 2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante 2.10. Principalele grupe de plante 2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 2.12. Lucrarea de verificare 2 Bibliografie selectivă ……………………………………… III. Unitatea de învăţare Nr. 3- Animale 3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 3.2 Organizarea generală a unui mamifer 3.3 Funcţiile de relaţie
3.3.1 Mişcarea 3.3.2 Sensibilitatea

3.4 Funcţiile de nutriţie
3.4.1 Digestia 3.4.2 Respiraţia 3.4.3 Circulaţia 3.4.4 Excreţia

3.5 Funcţia de reproducere 3.6 Regnul animal- nevertebratele
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Lucrarea de verificare 3 Bibliografie selectivă ……………………………………… IV. Metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii 4. Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi clasa a II. Proiectarea activităţii didactice 4.7.4 Moluşte 3.1 Spongieri 3.6. Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară 4.Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar 4.9.5.2.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural .7.6. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 3.6.4.2 Planificarea calendaristică 4.6.8.a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III.5.7.7. 4.3 Reptile 3.1.2 Celenterate 3.5 Mamifere 3.5.6. Unitatea de învăţare Nr.1 Programa şcolară 4. Obiectivele unităţii de învăţare 4 4.2 Amfibieni 3.6.3 Viermi 3.7 Regnul animal.7.4 Păsări 3.3.a şi a IV-a ) 4.vertebrate 3.Introducere 3.5.1 Peşti 3.6 Echinoderme 3.5 Artropode 3.

7 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 4.5.6.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului 4.Introducere 4.6.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar 4.6.6.8 Lucrarea de verificare 4 Bibliografie selectivă ……………………………………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural .4 Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii 4.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.6. Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.4 Elemente de proiectare a activităţii didactice 4.

1. • să rezolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ. Obiectivele unităţii de învăţare 1 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. • să utilizeze investigaţia şi experimentarea dirijată pentru evidenţierea şi explicarea unor fenomene şi procese fizice şi chimice. 1 FENOMENE FIZICE ŞI CHIMICE 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Unitatea de învăţare Nr. studentul va fi capabil: • să explice fenomene/ procese fizice şi chimice prin utilizarea corectă a terminologiei de specialitate.

Introducere

1.2.1 Masa corpurilor

Masa corpurilor

Un corp se află în repaus într- un interval de timp oarecare dacă, în orice moment din acel interval de timp, corpul ocupă aceeaşi poziţie faţă de un corp referinţă. Un corp se află în mişcare într- un interval de timp oarecare dacă, există momente diferite în acel interval de timp, în care corpul ocupă poziţii diferite faţă de corpul de referinţă. Pentru a pune în mişcare un corp, pentru a- i opri sau pentru a- i schimba traiectoria trebuie să acţionăm asupra lui. La orice acţiune exterioară care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă, corpul se opune, reacţionează. Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea în care traiectoria corpului este o linie dreaptă şi viteza este constantă. Inerţia este proprietatea unui corp de a- şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare, respectiv de a se opune la orice acţiune care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în care se află. Masa este mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp. Unitatea de masură este kilogramul. Determinarea masei corpurilor Instrumentul utilizat pentru măsurarea masei unui corp este cântarul de tip balanţă. Măsurarea masei cu ajutorul balanţei se numeşte cântărire. Aceasta constă în compararea masei unui corp cu mase marcate (corpuri cu mase cunoscute a căror valoare este înscrisă pe ele). Două corpuri sunt in echilibru pe talerele unei balanţe dacă au aceeaşi masă. Atenţie ! Nu confunda masa corpului cu greutatea lui. Greutatea unui corp reprezintă forţa cu care Pământul atrage acel corp.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Aplicatii practice
Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.

Experimentul 1.1 Materiale necesare: pahar cu apa Cum procedezi? -

Evidenţierea inerţiei corpurilor

deplasează paharul, pe masa pe lucru, pe direcţie orizontală; observă ce se întâmplă cu suprafaţa apei dacă măreşti sau micşorezi viteza de deplasare a paharului;

Ce observi ? Notează observaţiile tale, pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. Când punem paharul brusc în mişcare, apa se varsă în spate, în sensul opus mişcării, deoarece apa tinde să rămână pe loc, în repaus. Dacă oprim brusc paharul, apa se varsă în faţă, în sensul mişcării, deoarece apa tinde să- şi continuie mişcarea. În concluzie, corpurile se opun schimbării stării de mişcare.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

1.2.2 Volumul corpurilor
Fiecare corp ocupă un loc in spaţiu ce reprezintă volumul corpului respectiv. Unitatea de măsură pentru volum este m3 . În cazul corpurilor cu formă geometrică regulată, volumul se determină folosind diferite formule matematice (exemplu: volumul paralelipipedului, cubului, cilindrului, sferei). Volumul corpurilor cu formă neregulată se determină cu ajutorul cilindrului gradat, procedând astfel: - se introduce apă in cilindrul gradat şi se citeşte indicaţia de pe cilindru care reprezintă de fapt volumul apei din cilindru; - se introduce în cilindrul cu apă, corpul al cărui volum vrem să-l determinăm şi se citeşte noua gradaţie a cilindrului care reprezintă volumul apei din cilindru plus volumul corpului; - se scad cele două valori citite pe cilindru şi se determină volumul corpului din cilindru.

Aplicaţii practice

Experimentul 1.2

Determinarea volumului unui corp solid

Materiale necesare: cilindru gradat, apă, cartof Determină volumul unui cartof cu ajutorul cilindrului gradat folosind explicaţiile de mai sus. Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Spunem că densitatea plumbului este mai mare decât densitatea lemnului.3 Masa corpurilor Materiale necesare: 2 cuburi cu acelaşi volum din materiale diferite (lemn si plumb).3 Densitatea corpurilor Aplicaţii practice Experimentul 1. Folosind tabelul din Figura 1. adică 1 m3 de apă are masa de 1000 kg.1 poţi compara densităţile unor substanţe: Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cum procedezi? măsoară masa celor doua corpuri cu ajutorul balantei sau a unui cântar cu arc Ce observi ? Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar. Densitatea apei este de 1000 kg/m3.Introducere 1. Explicaţia constă în faptul ca particulele de plumb sunt mult mai apropiate unele de altele comparativ cu cele de lemn. Densitatea este definită prin raportul dintre masa unui corp si volumul acestuia. balanţă sau cântar cu arc. 1 kg/m3 este densitatea unei substante. Densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp. Se noteaza cu ρ iar unitatile de masura sunt kg/m3 sau g/ cm3 .2. dacă un corp cu volumul de 1 m3 realizat în acea substanţă are masa de 1 kg. Cântărind cele două cuburi ai descoperit ca masa cubului de plumb este mult mai mare decât masa cubului de lemn.

deci este foarte uşor. că un corp din fier se scufundă în apă în timp ce un corp din lemn pluteşte pe suprafaţa apei. Forţa arhimedică are direcţie verticală şi sensul de jos în sus. că un corp pare mai uşor în apă decât în aer. Plutire/ scufundare Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar mai mică decât densitatea platinei.. probabil. Pentru a scufunda o minge în apă trebuie să acţionezi asupra ei cu o forţă. plumbul este folosit ca material de protecţie împotriva radiaţiilor (materialele radioactive se transportă în containere speciale căptuşite cu plumb). În aliaje cu alte metale. Aluminiul are o densitate mică. Plutirea şi scufundarea corpurilor Ai constatat. Atunci când este lăsată liberă mingea scufundată iese la suprafaţă. Un lichid exercită. a căror masă trebuie să fie foarte mică. fierul. acţionează asupra unui corp scufundat în lichid se numeste forţă arhimedică. el este folosit pentru construirea aeronavelor. aluminiul şi sticla. oţelul. aurului şi mercurului.Introducere Substanta Ulei alimentar Benzina Gheaţa Apa Lapte Sticla Aluminiu Otel Fier Argint Plumb Mercur Aur Platina Densitatea kg/ m3 800 800 917 1000 1030 2500 2700 7800 7880 10500 11350 13550 19310 21460 Fig.1 Plumbul are densitatea mai mare decât argintul. Datorită densităţii mari pe care o are. forţe de apăsare datorate presiunii hidrostatice. datorită presiunii hidrostatice. 1. Rezultanta tuturor forţelor (de împingere) cu care lichidul. pe suprafaţa corpurilor cu care este în contact.

. de la verificarea calităţii laptelui. fiecare vapor are gradat pe suprafaţa laterală un semn care indica nivelul maxim de scufundare a vaporului încărcat (linia de încărcare. În medicină. Alte boli duc la eliminarea excesivă a sărurilor din organism şi pot fi depistate datorită creşterii densităţii urinei. măsurătorile de densitate permit determinarea stării fluidelor din corp (sângele şi urina). Datorită formei lor care asigură dizlocuirea unui volum foarte mare de apă şi a prezenţei unui număr mare de spaţii pline cu aer. la verificarea stării acumulatorului unui autovehicul. El coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este omogen si complet scufundat în lichid.Introducere Punctul de aplicaţie al forţei arhimedice se numeşte centru de presiune. Determinarea densităţii are aplicaţii în diferite domenii. de la verificarea antigelului. Pentru determinarea densităţii lichidelor se foloseşte un instrument special.densimetru. Deoarece densitatea sângelui creşte cu creşterea concentraţiei hematiilor. la determinarea conţinutului de alcool al unei băuturi. Un balon umplut cu hidrogen sau heliu (gaze mai puţin dense decât aerul) şi lăsat în aer. În acest caz corpul pluteşte. Dacă greutatea corpului este mai mică decât forţa arhimedică corpul urcă la suprafaţă şi rămâne în echilibru fiind parţial scufundat. Vapoarele plutesc deşi sunt confecţionate din materiale a căror densitate este mult mai mare decât a apei. linia de plutire). Legea lui Arhimede este valabilă şi în gaze. Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp. densitatea totală a acestor vapoare este mai mică decât densitatea apei. o densitate mai mică a sângelui indică o anemie. Legea lui Arhimede Aplicaţii practice Proiectul pentru Învăţământul Rural . Porţiunea scufundată dizlocuie un volum de lichid a cărui greutate este egală cu greutatea corpului. se ridică datorită forţei arhimedice. Toate corpurile sunt supuse gravitaţiei (forţei de atracţie a Pământului) şi atunci când sunt introduse în apă. Supraîncarcarea vapoarelor poate duce la scufundarea lor. Din această cauză.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 1
1. Două corpuri cu volume egale au mase diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare ? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

2. Două corpuri cu mase egale au volume diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

3. Care dintre afirmaţiile urmatoare, referitoare la un lichid, sunt corecte? a. dublând masa lichidului, se dublează densitatea sa; b. densitatea lichidului nu depinde de masa sa; c. densitatea lichidului nu depinde de volumul său; d. dublând volumul lichidului, se dublează densitatea sa; e. dublând volumul lichidului, densitatea sa se micşorează de doua ori. 4. Citeşte cu atenţie afirmaţiile şi încercuieşte una din literele A (adevărat) sau F (fals): Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere a. plumbul are densitatea mai mare decât materialul plastic A/ F; b. un cm3 de lemn cântăreşte tot atât cât un cm3 de fier A/ F; c. densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp A/ F. Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

1.3 Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare

Stări de agregare

În natură, substanţele se află în diferite stări de agregare. Stările de agregare sunt: solidă, lichidă, gazoasă. Corpurile, în funcţie de starea de agregare în care se află au diferite proprietăţi: - solidele- au volum, au formă proprie, nu curg; - lichidele- au volum propriu, nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), curg; - gazele- nu au volum propriu (sunt expansibile), nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), sunt fluide. Aceste proprietăţi sunt datorate interacţiunilor dintre moleculele corpului (particule extrem de mici, care nu se văd cu ochiul liber). Un corp poate să existe în cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă. Uneori, el trece dintr- o stare de agregare în alta, adică îşi schimbă starea de agregare. Astfel, apa poate fi în stare de agregare: solidă (gheaţă), lichidă (apă) şi gazoasă (vapori de apă). Schimbarea stării de agregare a unui corp are loc prin schimb de căldură între corp şi mediul exterior.

1.3.1 Topirea. Solidificarea Trecerea unei substanţe din starea solidă în stare lichidă se numeşte topire (exemplu: trecerea naftalinei din starea solidă în starea lichidă, topirea gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorb căldură. Trecerea unei substanţe din starea lichidă în starea solidă se numeşte solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii. Pentru a se solidifica corpurile cedează căldură (exemplu: trecerea apei din stare lichidă în stare solidă- gheaţă, trecerea naftalinei din stare lichidă în stare solidă). Temperatura la care se topeşte sau se solidifică o substanţă se numeşte temperatură de topire sau de solidificare şi este o caracteristică a fiecărei substanţe:

Topire. Solidifiare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere - temperatura de topire (solidificare) a naftalinei- 800C; - temperatura de topire (solidificare) a gheţii- 00C. În timpul topirii (solidificării), volumul substanţei se modifică. De regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează prin solidificare. Excepţie face apa, la care volumul creşte prin solidificare. Această mărire a volumului apei prin solidificare provoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a oricăror instalaţii dacă nu sunt golite înainte ca temperatura să scadă sub 00C. În industrie, fenomenul de topire şi solidificare a metalelor este folosit la obţinerea prin turnare a unor piese. 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea Procesul de trecere a sunstanţelor din stare lichidă în stare de vapori se numeşte vaporizare. Vaporizarea care se produce la suprafaţa lichidului se numeşte evaporare. Vaporizarea în toată masa lichidului se numeşte fierbere. Prin fierbere apa trece în stare de vapori. Fiecare lichid fierbe la o anumită temperatură (apa la 100 0C, alcoolul la 780C). Unele lichide (acetonă, alcool) se evaporă repede la temperatura camerei şi se numesc volatile. Evaporarea se produce mai repede atunci când suprafaţa lichidului este mai mare (se evaporă mai repede alcoolul dintr- un vas întins faţă de alcoolul dintr- o eprubetă). Procesul de evaporare se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi (exemplu: vântul produce uscarea rufelor ude). Evaporarea este mai rapidă dacă temperatura mediului înconjurător este mai ridicată (evaporarea apei din lacuri, râuri, mări şi oceane este mai pronunţată în zilele călduroase). Vaporizarea este un proces ce are loc cu absorbţie de căldură. Procesul de trecere a unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare. Dacă în bucătărie fierbe apă într- un vas, pe geamul ferestrei se depune un strat subţire de lichid. Suflând pe un geam rece, pe lentilele ochelarilor sau pe oglindă acestea se aburesc. Vaporii de apă din aerul expirat se condensează pe obiecte transformându- se în lichid. Condensarea se produce cu cedare de căldură. Unele substanţe (iodul, naftalina, camforul) trec direct din stare solidă în stare gazoasă (au sublimat). Trecerea din stare solidă în stare gazoasă se numeşte sublimare. Fenomenul invers sublimării se numeşte desublimare şi reprezintă trecerea unei

Vaporizarea. Condensarea

Proiectul pentru Învăţământul Rural

mări. mărilor. apa trece dintr.Introducere substanţe din stare gazoasă în stare solidă.4 Evidenţirea stării gazoase Materiale necesare: eprubetă. Dacă temperatura coboară sub 00C se formează bruma. În timpul nopţilor reci. Aplicaţii practice Experimentul 1. se condensează în picături fine de apă şi formează roua. picăturile de apă se transformă în cristale de gheaţă de diferite forme şi dimensiuni ce formează fulgii de zăpadă. oceane sau pătrunde în pământ. Apa rezultată din ploi sau topirea zăpezilor ajunge din nou în râuri. Din nori cad pe pământ precipitaţii sub formă de ploaie sau zăpadă. Iarna. În concluzie. repetă experimentul folosind un tub deschis la ambele capete.o stare de agregare în alta se numeşte circuitul apei în natură. prin absorbţie sau cedare e căldură corpurile îşi pot schimba starea de agregare. în paharul cu apă. Circuitul continuu pe care îl realizează apa în natură. 1. trecând dintr. tub deschis la ambele capete. Căldura soarelui evaporă apa de la suprafaţa lacurilor. aproximativ 450000. oceanelor şi de la suprafaţa pământului sub formă de vapori. vas cu apă Cum procedezi? încearcă să introduci o eprubetă cu capătul deschis. Proiectul pentru Învăţământul Rural . vaporii de apă din atmosferă vin în contact cu corpurile mai reci. atunci când temperatura coboară sub 00C.3 Circuitul apei în natură În natură. Precipitaţiile iau naştere prin condensarea vaporilor de apă atunci când întâlnesc straturi de aer mai reci. Prin desublimarea dioxidului de carbon se obţine zăpada carbonică (artificială). Vaporii de apă se ridică în aer şi formează norii.500000 km3 de apă se evaporă şi revin la suprafaţa pământului sub formă de precipitaţii.o stare de agregare în alta datorită variaţiilor de temperatură din atmosferă. În fiecare an. Norii sunt purtaţi de vânt la diferite înălţimi.

Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. Aerul este un gaz. În cazul tubului deschis la ambele capete. spirtieră. Experimentul 1. încălzeşte eprubetele la flacăra spirtierei şi măsoară timpul necesar pentru topirea conţinutului acestora. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Naftalina şi ceara se topesc în intervale de timp diferite deoarece căldura necesară topirii acestora este diferită.o eprubetă cristale de naftalină iar în altă eprubetă puţină ceară. cristale de naftalină. apa urcă în interiorul tubului.Introducere Ce observi ? Explică. ceară Cum procedezi? pune într. cleşte pentru eprubete. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Apa nu urcă în eprubetă pentru că deşi pare goală ea conţine de fapt aer.6 Evidenţirea vitezei de evaporare a lichidelor Proiectul pentru Învăţământul Rural . Notează observatiile pe spaţiile punctate.5 Evidenţirea fenomenului de topire Materiale necesare: două eprubete. aerul nu are formă proprie şi ia forma vasului în care se află. Ca toate gazele. Experimentul 1. Apa a împins aerul în exteriorul tubului.

Viteza de evaporare depinde de natura lichidului şi de suprafaţa liberă a lichidului (lichidul din farfurie se evaporă mai repede decât cel din eprubetă. apă Cum procedezi? toarnă acelaşi volum (5 ml ≈o linguriţă) de acetonă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. dar mai încet decât acetona. acetonă. trei vase întinse (farfurii). observă şi notează în cât timp se desfăşoară evaporarea. repetă experimentul folosind eprubete. alcool. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatări Alcoolul se evaporă mai repede decât apa.Introducere Materiale necesare: trei eprubete. de alcool şi de apă în cele trei vase identice.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 2
I. Asociază ce se potriveşte: 1. Topirea 2. Condensarea 3. Solidificarea a. trecerea din stare lichidă în stare solidă b. trecerea din stare gazoasă în stare lichidă c. trecerea din stare solidă în stare lichidă d. trecerea din stare lichidă în stare gazoasă

……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… II. Răspunde la următoarele întrebări:

1. Pentru a proteja îmbrăcămintea de molii se pun în dulapuri cristale de naftalină. După un timp mai îndelungat deşi mirosul naftalinei se simte, naftalina a dispărut. Cum explici? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 2. De ce usucă mai repede rufele când bate vântul? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 3. De ce se sparge o sticlă plină cu apă dacă este pusă în congelator?

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. III. Explică circuitul apei în natură. Incadrează răspunsul în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

2.4Substanţe şi amestecuri
Tot ceea ce ne înconjoară este materie. Corpurile sunt porţiuni limitate de materie (exemplu: o piatră, apa dintr- un pahar, aerul dintr- un balon, etc). Formele heterogene de materie cu o compoziţie variată se numesc materiale (exemplu: lemn, sticlă, ciment). Formele omogene de materie cu o compoziţie constantă se numesc substanţe: (exemplu: oxigen, dioxid de carbon, azot, apă, aur, argint, etc). Substanţele sunt alcătuite din particule foarte mici, invizibile cu ochiul liber, numite molecule. Moleculele reprezintă o grupare de unul sau mai mulţi atomi. Atomii şi moleculele alcătuiesc toate corpurile care ne înconjoară şi au o caracteristică importantă şi anume aceea de a se afla într- o continuă mişcare întâmplătoare. Chiar şi moleculele unui corp solid se mişcă în permanenţă însă, deplasarea moleculelor se face pe distanţe atât de mici încât această mişcare nu poate fi observată. Aerul care ne înconjoară este şi el alcătuit din molecule (oxigen, azot) şi atomi (argon). Atomii şi moleculele din aer se mişcă cu viteze apreciabile dar nu se pot observa direct. Datorită mişcării lor neîncetate, moleculele unei substanţe pot pătrunde cu uşurinţă printre moleculele altei substanţe. Fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanţe printre moleculele altei substanţe se numeşte difuzie. Aşa se explică de ce în apropierea unei benzinării se simte în permanenţă mirosul caracteristic al benzinei. Difuzia este procesul prin care obţinem un ceai punând un plic de ceai într- o cană cu apă fierbinte. Factorii care influenţează difuzia sunt temperatura şi starea de agregare (vezi aplicaţiile practice).

Atomi Molecule Substanţe Materiale

Difuzie Aplicatii practice

Experimentul 1.7

Evidenţirea procesului de difuzie

Proiectul pentru Învăţământul Rural

…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Proiectul pentru Învăţământul Rural . …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Mirosul alcoolului ajunge până la tine relativ repede. Ce simţi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Experimentul 1.te câţiva paşi de acestea. notează observaţiile. pahar cu apă rece. Cum procedezi? toarnă cu ajutorul pipetei câteva picături de cerneală în paharul cu apă rece şi apoi în paharul cu apă caldă.Introducere Materiale necesare: două sticluţe identice cu alcool şi ulei Cum procedezi? deschide în acelaşi timp cele două sticluţe şi depărtează. pipetă. De ce? Notează observatiile pe spaţiile punctate. pe când mirosul de ulei nu se va simţi. în apa din fiecare pahar. cerneală. observă cum difuzează cerneala.8 Evidenţirea factorilor care influenţează difuzia (temperatura) Materiale necesare: pahar cu apă caldă.

Proiectul pentru Învăţământul Rural .oxidul de mercur este alcătuit din oxigen şi mercur. Amestecurile de substanţe se clasifică în: . azot). pe când în apa rece difuzia nu s.amestecuri neomogene (au compoziţie diferită în masa lor şi proprietăţi diferite). Şi starea de agregare influenţează procesul de difuzie.a colorat omogen. hidrogen. pe când cerneala are nevoie de un timp pentru a se amesteca cu apa).a realizat omogen. Amestecurile de substanţe se obţin prin punerea împreună a două sau mai multe substanţe (exemplu: aerul. Difuzia este influenţată de temperatură (procesul se desfăşoară mai repede la temperatură mai ridicată). Amestecuri În natură există substanţe pure a căror compoziţie rămâne neschimbată prin operaţii fizice (exemplu: oxigen. Particulele unui gaz se mişcă mult mai repede decât particulele unui lichid (mirosul unui parfum sau al alcoolului se simt imediat. apa minerală). oxidul de aluminiu este alcătuit din oxigen şi aluminiu).amestecuri omogene (au în masa lor aceeaşi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi). mercur) şi compuse (sunt alcătuite din 2 sau mai multe substanţe. Substanţele pot fi simple (oxigen. carbon. .Introducere Apa din paharul cu apă caldă s.

decantarea este folosită pentru obţinerea apei potabile din ape naturale. deoarece are o densitate mai mare decât apa.5 Metode de separare a substanţelor din amestecuri 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În practică.Introducere 1.5. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate.un amestec neomogen solid.lichid. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă cu nisip este un amestec neomogen.1 Decantarea Aplicatii practice Experimentul 1. câteva minute. apă. în decantoare speciale. Separarea nisipului de apă amestecă cu o baghetă de sticlă (poţi folosi şi un creion) Ce fel de amestec ai obţinut? Lasă amestecul în repaus. Nisipul se depune pe fundul paharului.9 Materiale necesare: pahar. Această metodă de separare se foloseşte atunci când densitatea solidului este mai mare decât a lichidului. Decantarea Decantarea este metoda de separarea unui solid dintr. nisip Cum procedezi? pune în pahar apă cu nisip. pentru purificarea sării extrase din salină sau pentru obţinerea aurului şi a argintului din minereu.

într.un amestec neomogen solid.lichid. Pulberea de cărbune se depune pe hârtia de filtru iar în pahar s. Separarea pulberii de cărbune de apă Materiale necesare: 2 pahare. Ca materiale filtrante se folosesc straturi succesive de pietriş şi nisip.un pahar. În practică.a separat apa. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. Ce amestec ai obţinut? într. hârtie de filtru Filtrarea 1. Se utilizează când densitatea solidului este mai mică sau egală cu lichidului.3 Cristalizarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . Filtrarea este metoda de separare a unui solid dintr.o pâlnie pune o hârtie de filtru. toarnă amestecul. cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid.Introducere 1. agită sau amestecă cu o baghetă amestecul. Lichidul care trece prin hârtia de filtru se numeşte filtrat.5.2 Filtrarea Aplicatii practice Experimentul 1. prin pâlnie. filtrarea este folosită pentru obţinerea apei potabile. apă.lichid. pulbere de cărbune.10 Cum procedezi? pune puţină pulbere de cărbune într.un pahar cu apă. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă şi pulbere de cărbune este un amestec neomogen solid.5. pâlnie. Există şi filtre de aer folosite pentru purificarea aerului.

Cristalizarea este operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină. sită de azbest. Cristalizarea Distilarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . omogene. În lipsa acestor materiale foloseşte o lingură metalică şi o spirtieră Cum procedezi? într.5. cu formă geometrică definită. Atenţie! Cristalizarea nu se foloseşte în cazul lichidelor inflamabile.Introducere Aplicatii practice Experimentul 1.se roci magmatice (granit. bazalt). metoda cristalizării este folosită pentru obţinerea zahărului din trestia de zahăr şi pentru obţinerea sării de bucătărie din apa mării.11 Extragerea sării din apa sărată Materiale necesare: capsulă de porţelan.un amestec omogen de lichide. petrolului lampant şi a motorinei. 1. Cristalizarea poate avea loc în adâncul Pământului prin solidificarea magmei formându. Cristalele sunt corpuri solide. În practică. Această metodă de separare este utilizată la obţinerea alcoolului şi în prelucrarea ţiţeiului în rafinării pentru obţinerea benzinei. sare de bucătărie.o capsulă de porţelan toarnă apă cu sare de bucătărie: încălzeşte capsula în care se află amestecul cu ajutorul spirtierei până la evaporarea completă a apei. spirtieră. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Prin încălzire până la fierbere apa se evaporă iar în capsulă rămâne sarea.4 Distilarea Distilarea este operaţia de separare a componenţilor dintr. apă. trepied. prin fierbere urmată de condensare.

În funcţie de solubilitatea intr. În majoritatea soluţiilor. benzina. Există şi alţi dizolvanţi: alcoolul. nisipul este insolubil în apă). amestecăm apa cu diverse substanţe solide. sarea de bucătărie. lichidul aflat în cantitate mai mare. alcoolul. substanţele se clasifică în: substanţe solubile. acetona. În acest mod se obţin soluţii. Exemplu: în soluţia de apă cu zahăr. dizolvantul este apa. apa este dizolvantul iar zahărul este dizolvatul. cum ar fi: zahărul. oţetul. Proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă se numeşte solubilitate. acetonă.6 Soluţii Amestecurile omogene fomate din două sau mai multe substanţe. Fenomenul în urma căruia o substanţă solidă. Când soluţia este formată din două lichide se consideră dizolvant.Introducere Perspective Alte metode de separare a substanţelor din amestecuri sunt magnetizarea şi electrizarea. Consultă bibliografia recomandată. substanţe greu solubile şi substanţe insolubile (sarea este solubilă în apă. lichide sau gazoase.un pahar cu apă. Solubilitatea substanţelor este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului şi de temperatură. apă. sucurile concentrate de fructe. între care nu se produc fenomene chimice se numesc soluţii. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii se numeşte dizolvare. O soluţie este formată din două componente: dizolvantul sau solventul (substanţa în care se face dizolvarea) şi dizolvatul sau solvatul (substanţa dizolvată).un anumit solvent.12 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (natura dizolvantului şi a dizolvatului) Materiale necesare: pahare transparente. lac de unghii Cum procedezi? a) pune o picătură de lac de unghii într. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dizolvare Dizolvant Dizolvat Solubilitate Aplicatii practice Experimentul 1. eterul. În fiecare zi. 1. dioxidul de carbon.

un pahar apă caldă. Cum procedezi? pune într. Solubilitatea substanţelor solide depinde de temperatură. iar în celălalt pahar un volum egal de apă rece. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. linguriţă. adaugă în fiecare pahar câte o linguriţă de zahăr.Introducere Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… b) pune o picătură de lac de unghii într. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Cristalele de zahăr se dizolvă mai repede în apa caldă. zahăr. Viteza de dizolvare creşte odată cu creşterea temperaturii.o anumită cantitate de soluţie se numeşte concentraţie. apă rece. Experimentul 1. ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… Constatare Solubilitatea este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cantitatea de substanţă dizolvată într. După concentraţie soluţiile pot fi: soluţii diluate (conţin cantitate mică de substanţă dizolvată) şi soluţii concentrate (conţin o cantitate mare de substanţă dizolvată).13 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (temperatura) Materiale necesare: 2 pahare transparente. Lacul de unghii nu se dizolvă în apă dar se dizolvă în acetonă.un pahar care conţine o cantitate mică de acetonă Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate. apă caldă.

Ce obsevi? adaugă din ce în ce mai mult zahăr în apă. la un moment dat.un pahar cu apă pune o linguriţă de zahăr. acesta nu se mai dizolvă. md= masa dizolvatului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (md × 100)/ ms Exemplu: 1.Introducere Experimentul 1. zahăr. linguriţă Cum procedezi? într. Soluţia care poate dizolva noi cantităţi de substanţă se numeşte soluţie nesaturată. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Adăugând din ce în ce mai mult zahăr în apă.14 Obţinerea unei soluţii concentrate Materiale necesare: pahar transparent. Care este concentraţia în procente a unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g sare de lămâie în 80g de apă? md = 20g m apei= 80g c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (20 × 100)/ (20+ 80) c= 20% 2. amestecă cu ajutorul linguriţei. Cantitatea de substanţă dizolvată în 100g soluţie se numeşte concentraţie procentuală. Soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată la o anumită temperatură se numeşte soluţie saturată. apă. Care este concentraţia în procente a soluţiei obţinută prin dizolvarea a 30g sodă caustică în 270g de apă? c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (30 × 100)/ (30+ 270) c= 10% Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate.

Notează observaţiile pe spatiile punctate. 3 I. c) amestecuri neomogene. Notează observaţiile pe spatiile punctate.33%. Activitate experimentală Proiectul pentru Învăţământul Rural . Când ambele componente ale unei soluţii sunt în aceeaşi stare de agregare (lichid). …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 4.un pahar. c) rămâne la aceeaşi concentraţie. Notează observaţiile pe spatiile punctate. masa apei. b) se diluează. b) 13. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 3. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… II. Alege răspunsul corect: 1. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… III. etc). c) 10%. Notează observaţiile pe spatiile punctate. se consideră solvent substanţa aflată în cantitate: a) mai mică. Notează observaţiile pe spatiile punctate. Soluţiile sunt: a) amestecuri omogene: b) substanţe pure.Introducere Atenţie! Masa dizolvatului. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 2. sare şi apă. Concentraţia unei soluţii obţinute prin dizolvarea a 40g de sodă caustică în 260g de apă este: a) 20%. masa soluţiei se exprimă în aceeaşi unitate de măsură (g. c) indiferent care dintre. soluţia: a) se concentrează. kg. Explică cum poţi separa un amestec de nisip. Vărsând o cantitate de soluţie dintr. Testul de autoevaluare nr. b) mai mare.

Pune oul în apa sărată. fals. b. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. Ce observi? Scoate oul din apă şi dizolvă în aceasta cât mai multă sare. Testul de autoevaluare nr. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. 1. adevărat Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. 2b. 3 I. 2.Introducere Umple un pahar pe trei sferturi cu apă şi pune înăuntru un ou întreg. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. ai nelămuriri sau ai greşit. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. 3. Procesul de evaporare a apei se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi. poţi trece mai departe. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. 3. c adevărat. Corpul cu volumul mai mic are densitatea mai mare. poţi trece mai departe. 1c. 3a II. 4. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin procesul de sublimare.. 4. ai nelămuriri sau ai greşit. b Proiectul pentru Învăţământul Rural . a) b) c) Corpul cu masa mai mare are densitatea mai mare. În timplul procesului de solidificare a apei se produce o creştere a volumului III. 1. 2 I. vezi pagina ………. 1 1. Testul de autoevaluare nr.

Separarea se realizează în două etape. c 3. se separă soluţia de apă cu sare de nisipul care se depune la fundul vasului. ai nelămuriri sau ai greşit. Prin evaporarea apei se separă sarea. oul se va scufunda. oul va pluti în apa sărată. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. poţi trece mai departe. Apa sărată are o densitate superioară celei a oului şi de aceea.Introducere 1. prin metoda cristalizării. Prin decantare.33% II. b 2. III. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. Densitatea unui ou este puţin mai mare decât densitatea apei de la robinet. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. b c= (md × 100)/ ms md= masa dizolvantului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (40 × 100)/ (40+ 260) c= 13. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Vaporizarea.spaţiul ocupat de un corp. sunt fluide. Difuzia.un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp.metoda de separare a unui solid dintr.mărimea fizică definită prin raportul dintre masa unui corp şi volumul acestuia.un corp scufundat într. Gazele. Volumul.au volum propriu. sunt fluide. nu au formă proprie. Desublimarea.i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectlinie în care se află.proprietate unui corp de a.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă. 1 Inerţia. Densitatea. de a se opune la orice acţiune care caută să. Lichidele.trecerea unei substanţe din stare gazoasă în stare solidă.nu au volum propriu. au formă proprie. Masa.forţa cu care Pământul atrage un corp.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare gazoasă. Solidele.trecerea unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr.un amestec neomogen solidlichid. Condensarea. Decantarea. Solidificarea.mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp. Proiectul pentru Învăţământul Rural . nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află).au volum propriu.şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare. Greutatea.fenomenul de pătrundere a moleculelor unei subtanţe printre moleculele altei substanţe.trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare de vapori. Sublimarea.trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare solidă. respectiv. Legea lui Arhimede. nu curg. Topirea.

Cristalizarea.lichid cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid.operaţia de separare a componentelor dintr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin fierbere urmată de condensare.proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă.soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată.cantitatea de substanţă dizolvată in 100g soluţie.un amestec omogen de lichide.operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină. Soluţie saturată. Distilarea. Solubilitatea.substanţa dizolvată.fenomenul prin care o substanţă solidă.metoda de separare a unui solid dintr.substanţa în care se face dizolvarea.un amestec neomogen solid. Dizolvant (solvent). Concentraţie procentuală. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii. Dizolvat (solvat). Dizolvarea.Introducere Filtrarea. la o anumită temperatură.

nivelul apei a urcat până în dreptul indicaţiei de 154 cm3 . b. Exerciţii şi probleme 2p (0. Se formează în anotimpul rece.Introducere 1. 4. Proiectul pentru Învăţământul Rural . oceane şi de la suprafaţa solului se ridică în atmosferă prin ……………………… 2. în picioare. Care este volumul unui corp din plumb.un autobuz. Prin introducerea unui corp cu masa de 31. care are masa de 452g şi densitatea de 11. Explică. d. Poleiul 3. când picăturile de apă din ploaie sau din burniţă ingheţă în contact cu suprafaţa terestră formând un strat transparent de gheaţă.50 × 4) 1.un cilindru gradat se află în dreptul indicaţiei de 150 cm3.2g. Ce se întâmplă dacă autobuzul frânează brusc. Uniţi ceea ce se potriveşte: 1p (0.25 × 4) 1. Precipitaţie formată din cristale de gheaţă care se unesc în fulgi. Trecerea unui corp din stare de vapori în stare lichidă se numeşte …………………. Nivelul apei dintr. când vaporii de apă se condensează foarte aproape de pământ. Precipitaţie lichidă formată din picături de apă. Apa din râuri. Amestec de ploaie şi ninsoare care cade când temperatura aerului este aproximativ 00C c. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin ………………………… III. mări. Completaţi spaţiile punctate cu noţiunile potrivite: 1p (0. Ninsoarea a. II.25 × 4) 1.8 Lucrarea de verificare 1 I. În straturile reci ale atmosferei picăturile de apă se transformă în fulgi de zăpadă prin ………………… 3. Te afli într. Dar dacă porneşte brusc.3g/ cm3. Ploaia 2. Din ce material este realizat corpul? Foloseşte tabelul de la pagina 9. 2. Lapoviţa 4. Se formează în dimineţile răcoroase. 3. e.

Introducere 4. Se acordă un punct din oficiu. principalele tipuri de precipitaţii. utilizând corect terminologia adecvată. punctată şi va fi returnată. importanţa apei (sursă de energie. Internet). Se acordă un punct din oficiu. chimie. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală. biologie) şi formularea unor concluzii. suport al vieţii. Criterii de evaluare şi notare - identificarea şi explicarea unor fenomene fizice şi chimice I-1p (0. Eseul va avea maxim 3. etc). reprezentarea schematică a circuitului apei în natură.50-4). Alcătuiţi un eseu cu titlul “Apa în natură” după următorul plan: 5p stările de agregare ale apei. circuitul apei în natură şi importanţa sa. Proiectul pentru Învăţământul Rural . rezolvarea de probleme: III. reviste.4 pagini. Lucrarea de verificare 1 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea primei unităţi de învăţare.1p (0.2p (0. transformări ale stărilor de agregare. utilizarea unor surse suplimentare de informare IV. pagube produse de apă (inundaţii.5p. Care este concentraţia unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g de sodă caustică în 180g de apă? IV. etc). realizarea unor conexiuni interdisciplinare (fizică.25 × 4).25 × 4) şi II. va fi analizată. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi.

pag.a. auxiliar pentru elevi. 7. 2001.Luiza. Constantinescu Rodica.a. pag. Bogheanu Maria Magdalena. Editura Radical. 20.Chimie.25.Manualul învăţătorului. 47.47. 2000. autoevaluare.27. A. Fătu Sanda. Crocnan Daniel Ovidiu.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Editura Didactică şi Pedagogică. Crocnan Daniel Ovidiu.Fizică manual pentru clasa a VIII a. 2002. Popescu Maria. Pârâială Dumitru. 2000. pag.Ştiinţe ale naturii clasa a IV.Manualul învăţătorului. Eitura Humanitas Educational. Corega.a. C. R. Editura Corint. 2003. manual pentru clasa Proiectul pentru Învăţământul Rural . cadre didactice şi părinţi.46. pag. Editura Cartea Universală.a. Haralamb Dorel. A. manual pentru clasa a VI. clasa a IV. 2. 5. C.a. Iaşi.Ştiinţe clasa a IV. 3. Editura Teora.Fizică. Filoti Carmen. Fizică. 6. 4. 9. 8.59. 1999.a experimente. clasa a III. 1998. Editura Euristică. Editura Didactică şi Pedagogică. Pacearcă Ştefan. Talpalaru Seryla VIII. Turcitu Doina. Stroe Constantin. Haralamb Dorel. 3. Corega. 2002. R. 22... Pârâială Viorica. manual pentru clasa a VII. Stroe Felicia.Ştiinţe ale naturii. 7.. Huţanu Elena. Editura Teora. Huţanu Elena. Bucureşti. Bucureşti. Pop Viorica.. 2002. Ilarion Niculina. Talpalaru Seryl.a. evaluare.

organism vegetalmediu.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. unitate.Introducere Unitatea de învăţare Nr.diversitate. precum şi funcţiile acestora. evoluţie. • să utilizeze investigaţia şi experimentul pentru evidenţierea şi explicarea funcţiilor organismelor vegetale. • să descrie principalele caracteristici ale organelor plantelor utilizând un limbaj ştiinţific adecvat. 2 Pe parcurs şi la sfârşitul unităţii de învăţare. 2 PLANTE 2.funcţie. • să analizeze relaţiile cauzale: structură. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente ale plantelor. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de plante. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

de producere. amibă.). Principalele tipuri de ţesuturi sunt: . tulpina şi frunzele asigură în principal hrănirea plantei şi se numesc organe vegetative. Celula vegetală. Floarea reprezintă organul de înmulţire a plantei pentru că din flori se formează fructul şi seminţele.Regnul Plante. tulpina. citoplasma si nucleul. frunza. Plantele cu flori fac parte in Regnul Plante şi sunt considerate cele mai evoluate. formează asociaţii de celule numite ţesuturi.Introducere 2. fructul şi sămânţa. .Regnul Monera în care sunt încadrate bacteriile. Mai multe celule care au aceeaşi formă. Rădăcina. Organizarea unei plante cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural .Regnul Protista în care sunt încadrate organisme asemănătoare cu plantele (algele) şi organisme asemănătoare animalelor (euglenă. . floarea. . .Regnul Animal. Părţile componente ale unei plante cu flori se numesc organe. Celula vegetală este unitatea de bază structurala şi funcţională a plantei. parameci etc.ţesuturi de conducere: asigură circulaţia sevei în corpul plantei. Acestea sunt: rădăcina. În citoplasmă se află diferite componente celulare cu rol de captare a luminii (clorofila). Organizarea unei plante cu flori Lumea vie Lumea vie este alcătuită din 5 regnuri: . a dăunătorilor. În celulă se desfăşoară toate procesele ce întreţin viaţa plantei. Membrana sau învelişul celulei are rol protector şi selectează substanţele ce intră sau ies în/ din celulă. . Organele plantelor sunt alcătuite din celule de forme şi mărimi diferite grupate în ţesuturi. . Nucleul controlează şi coordonează înmulţirea celulei.ţesuturi asimilatoare: asigură captarea luminii solare şi prepararea hranei.Regnul Fungi (ciuperci).2.ţesuturi de susţinere: conferă rezistenţă şi elasticitate plantelor. Părţile componente ale celulei sunt: membrana. spre deosebire de alte celule.ţesuturi de protecţie: acoperă diferite părţi ale plante şi le protejează împotriva factorilor de mediu. . structură şi funcţie. are un perete protector situat la exteriorul membranei celulare. de depozitare şi de eliminare a diferitelor substanţe.

grosime). ţesuturi de creştere: asigură dezvoltarea plantelor (creşterea în înălţime.Introducere ţesuturi de depozitare: înmagazinează diferite substanţe de rezervă (amidon. Aceste tipuri de ţesuturi se regăsesc în structura organelor unei plante. Proiectul pentru Învăţământul Rural . uleiuri).

20 zile. la care toate ramificaţiile au aceeaşi formă.1 – Tipuri de rădăcini Vârful rădăcinii prezintă mai multe zone: (fig. 2.Introducere 2. 2. la care rădăcina principală are formă de tăruş (fasole. morcov. ce asigură creşterea în lungime a rădăcinii. zona unde au căzut perii absorbanţi după 10.zona netedă (2). Rădăcina Tipuri de rădăcini (fig.rădăcina pivotantă. Rădăcinile au forme şi mărimi variate. numită rădăcina principală şi ramificaţii mai subţiri numite rădăcini secundare.firişoare subţiri cu rol în absorţia apei şi a sărurilor minerale din sol.1) . .3.rădăcina lemnoasă prezentă la arbori şi arbuşti. 2. lalea). lungime şi grosime (cereale. un înveliş rezistent cu rol de protecţie. Unele rădăcini depozitează substanţe de rezervă: morcov. . sfeclă. . Fig.scufia (1). ridiche.zona aspră (4). . Fig. .2): .rădăcina fasciculată (firoasă). trifoi). Majoritatea rădăcinilor au o porţiune centrală mai groasă.2 – Vârful rădăcinii Funcţiile rădăcinii Rădăcina fixează planta în sol şi absoarbe apa cu sărurile minerale (seva brută). 2. Rădăcina Rădăcina este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol.zona perişorilor absorbanţi (3). Proiectul pentru Învăţământul Rural .

porumb.. zona perişorilor absorbanţi d. 4. grâu. rădăcina lemnoasă: …………………………………. Subliniază plantele care au rădăcini modificate pentru depozitarea unor substanţe hrănitoare. 2. scufie b. ridiche. zona netedă c. Notează câteva exemple de plante care au: rădăcina pivotantă: …………………………………. 1234- Fig. fasole. zona aspră Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare se află la pagina …………. sfeclă.Introducere Testul de autoevaluare nr.3 5. rădăcina firoasă: ……………………………………. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Rădăcina creşte în lungime prin: a. ţelină. Alege răspunsul corect. 1 1. Utilizează un atlas botanic pentru a observa diferite tipuri de rădăcini. 3. Notează organele unei plante cu flori : ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………… 2. Scrie denumirea zonelor in vârful unei rădăcini.

Dacă repeţi experimentul folosind apă distilată nu vei obţine urme după evaporare deoarece apa distilată nu conţine săruri minerale.o lingură pune cu pipeta câteva picături de apă. ulei aşază planta cu rădăcină. cu ajutorul spirtierei fierbe apă până la evaporarea completă. peste care marchează nivelul apei din vas (cu ajutorul unui marker). citeşte rezultatele sau constatările. vas de sticlă. Materiale necesare: plantă cu rădăcină. spirtieră.1 Cum procedezi ? Evidenţierea prezenţei sărurilor minerale în apă. Evidenţierea rolului rădăcinii în absorbţia apei. apă de la robinet.l cu cel iniţial. într. pipetă. într. Experimentul 2.Introducere Aplicatii practice Incearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse.3 zile marchează din nou nivelul apei şi se adaugă o peliculă foarte fină de ulei. Experimentul 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural .2 Cum procedezi ? compară. Materiale necesare: lingură de metal. analizează suprafaţa lingurii. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate După evaporarea apei de la robinet sunt vizibile urme de săruri minerale. Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.un vas cu apă. după 2.

3 perişorilor absorbanţi. Rolul uleiului este de a împiedica evaporarea apei din vas.3 zile Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Evidenţierea absorţiei apei la nivelul zonei Materiale necesare: plantele de fasole încolţite (rădăciniţa să aibă 4. vase de sticla (eprubete). zona perişorilor absorbanţi să se afle în apă. iar vârful rădăcinii în apă. Cum procedezi ? pune plantele de fasole în câte un vas de sticlă ce conţine apă şi ulei astfel încât: în vasul 1. În concluzie. observă plantele după 2. în vasul 2. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate Planta la care zona perişorilor absorbanţi se află în ulei s. zona perişorilor absorbanţi să se afle în ulei.5 cm). Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Ce reprezintă diferenţa de nivel ? Care este rolul uleiului ? Reprezentaţi schematic experimentul. plantele absorb apa cu ajutorul perişorilor absorbanţi ai rădăcinii. Experimentul 2.a ofilit. ulei. apă. ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ………………………………………………………… Rezultate Diferenţa de nivel reprezintă apa absorbită de către rădăcină.

O particularitate a tulpinii este prezenţa mugurilor. lalea.au adaptat la funcţii noi: tulpinile cactuşilor acumulează apă. La unele plante. Apa cu substanţele hrănitoare produse de frunze formează seva elaborată ce circulă prin vasele liberiene ale tulpinii spre toate celelalte organe ale plantei. forma şi rolul pe care îl deţin în dezvoltarea ramurilor. Arborii şi pomii fructiferi prezintă diferite forme ale coroanei: sferică. În absenţa frunzelor. Cele mai multe plante au tulpini drepte (ortotrope) cu ţesuturi de susţinere bine dezvoltate. Tulpina Tulpinile au forme variate în funcţie de mediul de viaţă al plantelor. După locul unde cresc.muguri foliari din care se formează frunzele. Ele sunt reprezentate de vasele lemnoase.soarelui). Alte plante au tulpini târâtoare (căpşuni). între care nu există pereţi despărţitori. volubile (cu ţesuturi de susţinere slab dezvoltate. viţa de vie). lemnoase) şi subterane. Tulpina lemnoasă a arborilor prezintă: trunchiul. Tulpinile subterane (subpământene) sunt reprezentate de: bulb (ceapă.fasole. porumb. cilindrică. Prin ţesuturile de Tulpina Funcţiile tulpinei Proiectul pentru Învăţământul Rural . crin). Tulpinile aerine ale unor plante s. conică. înmulţirea se realizează prin bulbi. pletoasă. puse cap la cap.Introducere 2. Prin vasele lemnoase circulă apa cu sărurile minerale care formează seva brută. diferiţi după poziţia.mazăre. stânjenel). floarea. . . celule lungi. tubercului sau rizomi şi se numeşte înmulţire vegetativă.muguri florali in care se formează florile. În aceste tulpini subterane se depozitează substanţe de rezervă (hrănitoare). În alcătuirea plantei există celule specializate în conducerea apei şi a sărurilor minerale. secundare şi de rod. aceste tulpini încărcate cu clorofilă asigură fotosinteza. 4. liane) şi agăţătoare (cu frunze sau cu ramuri transformate în cârcei. tulpinele sunt aeriene (ierboase.muguri micşti care dau naştere atât la frunze cât şi la flori. ca şi majoritatea plantelor lemnoase (arbori şi arbuşti). tubercul (cartof) şi rizom (ferigă. Astfel de tulpini au majoritatea plantelor ierboase (grâu.muguri de creştere situaţi în vârful tulpinii. Circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate prin plantă reprezintă funcţia de conducere a tulpinii. axul coroanei şi ramuri principale. . Categorii de muguri: . a frunzelor şi a florilor.

an ploios. cele care se formează primăvara sunt mai deschise la culoare comparativ cu cele de toamnă care sunt mai închise la culoare După grosimea inelelor de culoare deschisă pot fi apreciate condiţiile de mediu din anul respectiv (inele late . Creşterea tulpinii Proiectul pentru Învăţământul Rural . florilor. tulpina asigură funcţia de susţinere a ramurilor. inele înguste .Introducere susţinere pe care le conţine. Plantele lemnoase prezintă creşteri anuale sub formă de inele cu ajutorul cărora poate fi apreciată vârsta arborilor.an secetos). Tulpina plantei creşte în înălţime dar şi în grosime. frunzelor. Culoarea inelelor lemnoase este diferită. Astfel.

c. F (fals). îngroşarea scoarţei. Tuberculii reprezintă rădăcinile modificate pentru depozitarea substantelor hrănitoare ale plantei. Alege răspunsul corect. Alege răspunsul corect. Încercuieşte una din litere: A (adevărat). vasele liberiene. vasele lemnoase. Alege răspunsul corect. tulpină târâtoare. Citeşte cu atenţie afirmaţiile. Inelele anuale de creştere ale arborilor reprezintă: a. A/F/I c. rădăcină modificată pentru depozitarea hranei. tulpină subterană. 2 1. grâul. d. 5. 4. bradul. I (informaţii insuficiente) a.5. Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare se află la pagina …………… 2. Frunza Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Testul de autoevaluare nr. rădăcină subterană. b. Bulbul este: a. Tulpinele plantelor asigură conducerea sevei brute şi a sevei elaborate. (Foloseşte la nevoie atlasul botanic). c. b. îngroşarea măduvei. tulpină agăţătoare cartof tulpină dreaptă porumb tubercul viţă de vie rizom ferigă tulpină volubilă fasole ceapă 2. Vasele lemnoase conduc seva brută. stânjenelul. d. A / F/ I d. Asociază tipurile de tulpini cu plantele corespunzătoare. d. c. b. A / F/ I 3. A/F/I b. Planta cu tulpină subterană este: a. Din mugurii micşti ai tulpinii se dezvoltă flori. trandafirul.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . f. iar limbul se leagă direct de tulpină (frunzele de mazăre). frunza reniformă. 2.5 b). limbul se leagă de tulpină prin teacă. străbătută de o reţea de vase conducătoare care formează nervurile. pin). O frunză completă (fig.codiţa frunzei.5 c).în formă de săgeată (săgeata apei). frunza sagitală.în formă de rinichi (pochivnic). dinţată (fig. Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbului care poate fi lobată (fig. frunza aciculară.în formă de ace lungi (brad. d.teacă. La alte plante.partea cea mai lată a frunzei.peţiol. 2.în formă de inimă (muşcată).limb. În acest caz. . întreagă (fig. Există: a. frunza liniară.6). Ea îşi are originea în frunzuliţele mugurelui foliar. 2. Fig. e. pot lipsi şi teaca şi peţiolul. la porumb). . frunza ovală (păr. care înfăşoară o parte a tulpinii (la grâu.în formă de panglică (grâu. molid. a b Fig.Introducere Frunza este organul aerian la plantei ce creşte pe tulpină. b.4) alcătuită in: . peţiolul lipseşte. 2. porumb). frunza cordată. 2.4 Frunză de muşcată Alcătuirea externă a frunzei La unele plante.5 a). prun). c. 2. 2.5 Marginea frunzei c Frunzele diferă şi după forma limbului (fig.partea lăţită a peţiolului cu care frunza se prinde de tulpină.

condiţie esenţială pentru desfăşurarea fotosintezei. respitaţie şi transpiraţie. 2. 2. Privit la microscop.6 Frunze simple Frunze simple şi compuse Spre deosebire de plantele cu frunze simple.Introducere Fig.7).7 Frunze compuse Dispoziţia frunzelor pe tulpină diferă de la o plantă la alta. Pe tulpină.9 Fig. a Fig. limbul frunzei este format din două foiţe cu rol protector (epiderma superioară si epiderma inferioară) Proiectul pentru Învăţământul Rural . frunza trifoliată (la trifoi). penată (salcâm) şi frunza palmată (castan). frunzele pot fi dispuse (fig. opus (b) sau altern (c).8 b c Structura internă a frunzei Structura internă a frunzei este adaptată pentru îndeplinirea funcţiilor de fotosinteză. unele plante au limbul frunzelor alcătuit din mai multe foliole şi se numesc frunze compuse (fig. 2. Fig. 2. 2. Frunzele se dispun astfel încât să primească o cantitate de lumină cât mai mare. 2.8): în rozetă la baza tulpinii (a).

Proiectul pentru Învăţământul Rural . Numărul stomatelor variază de la o plantă la alta între 100. Epiderma are ca formaţiuni carateristie stomatele prin are se realizează schimbul de gaze dintre plante şi mediul exterior şi eliminarea apei prin procesul de transpiraţie.Introducere între care se află mezofilul (miezul frunzei) ce conţine celule pline cu clorofilă. aşezate faţă în faţă între care ramâne un orificiu prin care se realizează schimbul de gaze. O stomată este alcătuită din două celule de forma boabelor de fasole.1000 stomate/mm2 de frunză. Stomatele se închid şi se deschid în funcţie de factorii de mediu şi de nevoile plantei.

Proiectul pentru Învăţământul Rural .. modul în care sunt aşezate frunzele pe tulpină.). forma frunzei.Introducere Testul de autoevaluare nr.. Notează pentru fiecare frunză observaţiile tale legate de: . dinţată. Foloseşte material natural sau un atlas botanic.). lombată. alte observaţii. 3 Observă frunzele următoarele plante: stejar. etc. etc. grâu şi pin. marginea limbului (întreagă. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………….tipul de frunză (frunză simplă/ frunză compusă). aspectul frunzei (neted. 3 se află la pagina ………. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare nr. păros. cerat. Notează observaţiile pe spaţiile punctate.

Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie primă în procesul de fotosinteză. Seva brută ia calea vaselor lemnoase din rădăcină şi tulpină. bulbi. Din apă. ea absoarbe şi reţine radiaţiile solare luminoase care vor fi transformate în energie chimică necesară procesului de fotosinteză. Fotosinteza se desfăşoară în prezenţa luminii. În frunză. intră prin stomate şi dioxidul de carbon (CO2). lipide) ce vor circula prin vasele conducătoare liberiene sub formă de sevă elaborată în totul corpul plantei. Apa şi sărurile minerale absorbite din sol de către rădăcină. lumina este indispensabilă pentru formarea clorofilei. sfecla. tuberculi sau rizomi. fotosinteza se opreşte. ajunge în celulele din mezofilul (miezul) frunzei. O parte din substanţele organice produse se depozitează sub formă de rezerve nutritive în diferite părţi ale plantei: în frunze. Substanţe dulci (amidon. O importantă sursă de proteine vegetale sunt boabe de fasole. Procesul de fotosinteză se intensifică o dată cu creşterea cantităţii de apă. gaz indispensabil vieţii. grâul. Schimburile de gaze se realizează prin stomatele de la nivelul frunzelor. frunza sintetizează substanţe organice (glucide. lumina şi temperatura. plantele folosesc dioxidul de carbon din aerul atmosferic şi eliberează oxigen.5. linte şi mazăre. când apa este în exces. săruri minerale şi dioxid de carbon (CO2). Principalii factori care influenţează fotosinteza sunt apa.1. rapiţă. Sărurile minerale din sol provin din descompunerea resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care ajunge în sol prin apele de ploaie şi zăpezi. În urma procesului de de fotosinteză se eliberează oxigen (O2). floareasoarelui. Funcţiile frunzei Reţine ! În procesul de fotosinteză.Introducere 2. Substanţe grase (lipide) se depozitează în seminţele de nuc. apoi prin nervurile frunzei. soia. În acelaşi timp. zaharuri) depozitează cartoful. cu ajutorul perişorilor absorbanţi ajung la frunză. proteine. Factorii care influenţează fotosinteza Proiectul pentru Învăţământul Rural . seminţe. Clorofila are un rol activ în procesul de fotosinteză. Fotosinteza Frunza este considerată un mare laborator al naturii în care se sintetizează hrana plantei.

se caracterizează prin lipsa frunzelor verzi şi prezenţa unor formaţiuni speciale pentru hrănire (rădăcini sugătoare. Fotosinteza începe la lumină slabă ( o dată cu apariţia primelor raze solare şi creşte ca intensitate o dată cu creşterea intensităţii luminii. azotul necesar procesului de fotosinteză. nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi îşi procură substanţele organice gata preparate. din mediul în care trăiesc. fructe şi seminţe. O asfel de plantă semiparazită este vâscul care preia substanţe hrănitoare din tulpina arborelui gazdă. Plantele cu frunze verzi şi iarna (conifere.250 C. trifoi. sulfaţi. Plante parazite: . O asfel de simbioză există între plantele leguminoase (trifoi) şi bacteriile fixatoare de azot care trăiesc pe rădăcinile acestor plante. Plantele semiparazite. fotosinteza începe să scadă. fiind lipsite de clorofilă. Plantele simbionte sunt un exemplu interesat de convieţuire între o plantă autotrofă şi un organism heterotrof. Fotosinteza începe la o temperatură de 00 C. iar plantele leguminoase furnizează bacteriilor substanţe organice rezultate din fotosinteză. Cunoaşterea modului în care temperatura influenţează fotosinteza are aplicaţii în agricultură pentru stabilirea datelor la care se realizează însămânţările la diferite plante de cultură. Dacă lumina este foarte intensă. semiparazite şi simbionte. grâu) desfăşoară procesul de fotosinteză şi la temperaturi sub 00 C. trăiesc parazit pe alte plante.torţelul (parazit pe tulpinile de lucernă. . Astfel de plante sunt importante pentru agricultură deoarece îmbogăţesc solul în azot.pădurii (parazită pe rădăcinile arborilor din păduri). după care încetineşte treptat şi la 45. În concluzie.520 C se opreşte. poartă denumirea de simbioză.haustori). Plantele parazite nu au clorofilă. Convieţuirea în avantajul ambelor organisme. fosfaţi). Bacteriile pun la dispoziţia plantei leguminoase. creşte în intensitate până când temperatura atinge 20. viţă de vie). iau o parte din substanţele organice necesare din alte plante. Plantele parazite au un număr mare de flori. Alte plante. Tipuri de nutriţie Proiectul pentru Învăţământul Rural . deşi au clorofilă şi realizează fotosinteza. Din categoria plantelor heterotrofe fac parte plantele parazite. fotosinteza se desfăşoară cu randament maxim în orele dimineţii şi spre amiază.plante heterotrofe. Plantele verzi care îşi produc singure substanţele organice cu care se hrănesc se numesc plante autotrofe.Introducere O altă sursă importantă de săruri minerale o reprezintă îngrăşămintele organice naturale (gunoiul de grajd) şi chimice (azotaţi.muma.

2. Procesul se desfăşoară în mod continuu. dar mai ales prin frunze.6. prin stomate.2. Acest lucru determină ridicarea temperaturii frunzelor şi duce la pierderea apei sub formă de vapori. planta utilizează numai o mică parte din energia solară pentru a o transforma în energie chimică. nu ar fi posibilă.3.Introducere 2. plantele elimină dioxidul de carbon. În urma procesului de respiraţie. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor. înflorire. Prin procesul de transpiratie apare în plantă forţa de sucţiune (sugere) fără de care absorţia unor noi cantităţi de apă cu săruri minerale din sol. Ele utilizează oxigenul pentru arderea substanţelor organice la nivelul celular şi producerea energiei necesare pentru desfăşurarea tuturor proceselor: creştere. Transpiraţia În procesul de fotosinteză. plantele folosesc oxigenul din aer şi elimină dioxiul de carbon. ziua şi noaptea. au nevoie de oxigen. Eliminarea apei se realizează prin stomate. Transpiraţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . Schimburile de gaze se realizează şi la nivelul respiraţiei. ca toate celelalte vieţuitoare. formarea fructelor.6. O parte importantă din această energie se transformă în căldură. Respiraţia Plantele. Procesul de respiraţie se desfăşoară în mod continuu. Plantele respiră prin toate organele. Respiraţia Reţine ! În procesul de respiraţie. etc. Transpiraţia este procesul de eliminarea a apei sub formă de vapori.

Rezultate şi constatări La nivelul frunzelor se află structuri specializate prin care se realizează schimburile de substanţe dintre plante şi mediu.5 Evidenţierea conducerii sevei brute prin tulpină şi frunze. realizează observaţii după 2 zile.. pipetă. pe dosul frunzei. Cum procedezi ? . vas cu apă. 2.Introducere Aplicatii practice (fotosinteză. benzina pătrunde în frunză şi apar pete de culoare închisă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .3 frunze). Dacă stomatele sunt deschise. respiraţie. cerneală Cum procedezi? toarnă câteva picături de cerneală în vasul cu apă. benzină. (în locul plantelor de fasole poţi folosi ramuri de muşcată cu 2. pune plantule de fasole în vasul cu apă colorată. Materiale necesare: frunza. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. Ce observi ? Explica.pune o picătură de benzină cu ajutorul pipetei. Materiale necesare: plantule de fasole cu 2. structuri ce se numesc stomate. transpiraţie) Experimentul nr. Experimentul 2. 4 Evidenţierea gradului de deschidere al stomatelor. Ce observi ? Explica.3 frunze. Dacă stomatele sunt închise nu apare nici o modificare la nivelul frunzei.

Plantele au nevoie de lumină pentru a realiza procesul de fotosinteză.. aşază eprubeta la lumină.apelor ies bule de gaz (oxigen). Producerea oxigenului demonstrează că în frunze se desfăşoară procesul de fotosinteză. Creşterea intensităţii luminii determină intensificarea fotosintezei (creşte numărul bulelor de gaz degajate).pădurilor.apelor). Materiale necesare: plantă acvatică (ciuma. repetă experimentul aşezând eprubeta la o distanţă de 20 cm faţă de becul unei veioze Proiectul pentru Învăţământul Rural . ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. eprubete Cum procedezi ? secţionează oblic baza unei ramuri de ciuma.Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………… Rezultate Apa colorată a urcat prin vasele conducătoare ale tulpinii. Ce observi ? Explică. Experimentul 2. cu partea secţionată orientată în sus. pune planta într. 6 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de oxigen.o eprubetă cu apă. Rezultate Prin partea secţionată a tulpinii de ciuma. apoi prin nervuri şi a colorat frunzele.

frunza de plantă!!).3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa (Atentie ! Fierberea se realizează astfel: într. ghiveci cu muşcată. pipetă. amidonului). Materiale necesare: tubercul de cartof.. Partea de frunză acoperită cu staniol nu se colorează (datorită absenţei luminii nu s-a desfăşurat fotosinteza şi nu s-a sintetizat amidon).un tubercul de cartof pune 2. expune planta la lumină timp de câteva ore. Proiectul pentru Învăţământul Rural . toarnă câteva picături de iod pe frunza decolorată . 7 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de amidon. Cum procedezi ? amidonului).un vas cu apă.Introducere Experimentul 2. decolorează frunza prin fierbere în apă şi alcool.a format în frunză numai în portiunile expuse la lumină. se introduce un vas mai mic cu alcool etlic în care se pune frunza). detaşează frunza şi îndepărtează staniolul. staniol. alcool etilic 96%. iod. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. Ce observi ? Explică.un tubercul de cartof pune 2.3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa pe o secţiune dintr. fixează pe ambele feţe ale unei frunze de muşcată o fâşie de staniol pentru a împiedica pătrunderea luminii în frunză (nu detaşa pe o secţiune dintr. Rezultate Frunza se colorează în albastru sau brun numai în porţiunile unde nu a fost acoperită de staniol ceea ce demonstrează că amidonul s.

sârmă Cum procedezi ? - Evidenţierea respiraţiei prin consumul de oxigen. Ce observi ? Explică. borcan închis emetic. seminţele au consumat tot oxigenul din borcan. Rezultate Proiectul pentru Învăţământul Rural . în borcanul care se poate închide ermetic cu un capac introduci 20.. Materiale necesare: semiţe încolţite de grâu sau fasole. închide punga de plastic prin legare sau cu scotch timp de o oră. 9 Cum procedezi ? Evidenţierea procesului de transpiraţie.o pungă de plastic. deschide capacul şi introdu o lumânare aprinsă fixată la capătul unei sârme. după 2 zile.8 lumânare. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. Rezultate Lumânarea se stinge deoarece în borcan nu mai există oxigen care să întreţină arderea..Introducere Experimentul 2.30 de seminţe încolţite. Prin respiraţie. pungă de plastic fixează părţile aeriene ale plantei într. Experimentul 2. Ce observi ? Explică. Materiale necesare: plantă în ghiveci. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………….

Pedunculul este codiţa florii. salcâm.soarelui. viţă de vie). La floarea receptaculul are forma unei cupe (la alte flori. muşeţel). Floarea Floarea este organul de înmulţire a plantei. Din flori se formează fructele şi seminţele.ciorchine (liliac. . organele de reproducere bărbăteşti. 2. lăţită a peduncului pe care se prind celelalte componente ale florii.mâţişori (mesteacăn). pătlagină).spic (grâu.disc (floarea.9 Floarea de măr Pe receptacul se prinde învelişul floral format din sepale (frunzuliţe verzi. 2.ştiulete (porumb). Petalele au forme. . receptacul are formă de cilindru. Receptaculul este partea terminală. con. Floarea Alcătuirea unei flori simple Fig. câte una (flori simple) sau sunt grupate mai multe la un loc formând inflorescenţe. mărimi şi culori diferite şi pot fi libere sau concrescute. Totalitatea petalelor formează corola. .). Florile sunt aşezate pe tulpină. cu rol de apărare a florii) şi petale divers colorate. Alcătuirea unei flori simple O floarea simplă este alcătuită din mai multe elemente. . Totalitatea sepalelor formează caliciul floral.umbrelă (soc. morcov). Tot de receptacul se prind şi staminele. Fiecare stamină are câte un filament în Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Pe punga din plastic apar picături de apă rezultate din condensarea vaporilor eliminaţi de plantă prin transpiraţie. . etc. Sepalele pot fi libere (neunite) sau concrescute (unite). Inflorescenţele au formă de : .7.

stilul. Nu toate florile prezintă această alcătuire. producând tubul polinic care coboară prin stil şi ajunge în ovar. terminat printr. Florile exterioare. Florile de grâu sunt diferite de cea prezentată: sunt verzi. Pistilul are formă de pară. etc.Introducere vârful căruia este fixată o umflătură plină cu granule de polen (anteră). Florile interne au petale mici. Ovarul conţine ovulele. ovarul creşte. sunt petale unite între ele şi sunt sterile (din ele nu se formează seminţe).soarelui alcătuită de fapt. nu au decât elementele esenţiale ale florii. se îngroaşă şi se trasformă în fruct. umflată se numeşte ovar. Când un grăuncior de polen cade pe stigmatul unei flori.o umflătură. de culoare galbenă. Imediat după fecundaţie. grupate în spic. iar baza sa. Spre deosebire de florile simple. stigmatul. unite în formă de tub.un ansamblu de flori. susţinute de un receptacul lăţit. petalele şi sepalele se veştejesc şi se scutură. Acesta este procesul de fecundaţie care duce la formarea a două celule noi care vor da naştere seminţei. O asfel de floare este floarea. fluturi. prezente la capătul tubului polinic. Aceste flori tubulare sunt fertile.). Fiecare grăuncior de polen conţine două celule sexuale bărbăteşti. Celulele sexuale bărbăteşti. Ovarul se prelungeşte cu un tub subţire. de culoare verde. stilul şi stigmatul se usucă şi cad. Fructele conţin seminţe care provin din ovulele fecundate. din ele se formează fructe şi seminţe. organul de reproducere femeiesc. florile compuse au o altă structură. el germinează. fuzionează cu celulele sexuale femeiesti. staminele şi pistilul. Alcătuirea unei flori compuse De la floare la fruct Proiectul pentru Învăţământul Rural . Transformarea florii în fruct presupune două etape: polenizarea şi fecundaţia. care sunt celulele sexuale femeieşti. Polenizarea presupune transportul polenului unei flori spre pistilul alteia cu ajutorul vântului şi al insectelor (albine. fără petale şi sepale. Receptaculul este înconjurat de frunze mici. dintr. în formă de disc. În centrul florii se află pistilul.

La toate plantele cu flori. pe lângă ovar şi alte părţi ale florii. .tegument (1).un sâmbure (drupă): caise. zemos în vitamine şi sustanţe hrănitoare. La sămânţa de grâu (fig. două cotiledoane (2). Din seminţele cu un cotiledon iau naştere plantele monodicotiledonate. cu o sămânţă închisă într. floareasoarelui) etc.formaţiuni cărnoase în care se găsesc rezervele de hrană ale seminţei şi embrionul alcătuit din rădăciniţă (3). Unele se deschid la maturitate eliberând seminţele: păstaia (fasole. gutui.19) prezintă un înveliş cu rol de protecţie.Introducere 2.fructe cărnoase. piersici.fructe cărnoase false (poamă) . cariopsa (grâu. tulpiniţă (4) şi muguraş (5). .la formarea fructului participă. După formă şi dimensiuni există o mare diversitate de seminţe. portocale. Din seminţele cu două cotiledoane se dezvoltă plantele dicotiledonate. cu mai multe seminţe (bacă): roşii. Alte fructe uscate nu se deschid la maturitate: aluna. cireşe. embrionul are un singur cotiledon.fructe cărnoase multiple: zmeură. ghinda. de exemplu receptaculul: mere. struguri. căpşuni. Clasificarea fructelor: • Fructele uscate sunt tari şi lipsite de substanţe de rezervă. ca urmare a procesului de fecundaţie şi are rol de protecţie a seminţei din care se va forma o noua plantă. Fructul şi sămânţa Proiectul pentru Învăţământul Rural . fragi. Embrionul foloseşte rezervele de hrană din cotiledoane până la formarea primelor frunze. 2. prune. . • Fructele cărnoase au miezul bogat. Sămânţa de fasole (fig.fructe cărnoase. seminţele sunt închise în fructe. Fructul şi sămânţa Fructul se formează din ovar. 2. . iar substanţele grănitoare se găsesc în afara cotiledonului. Din embrion se va dezvolta viitoarea plantă. castraveţi.8.10). salcâm) şi capsula (mac). pere.

îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora.creşterea tupliniţei şi apariţia primelor frunze. . Etapele germinaţiei: .ruperea tegumentului şi apariţia rădăciniţei. de la starea de repaus. .10 Bobul de fasole În condiţii favorabile.Introducere Fig. . 2. la starea activă de creştere.uscarea cotiledonului. Puterea de germinaţie depinde de substanţele hrănitoare înmagazinate în seminţe şi se realizează numai în prezenţa apei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. seminţele încolţesc (germinează) şi embrionul începe să se dezvolte şi se transformă în plantulă apoi în plantă adultă. Germinţia seminţelor Reţine ! Germinaţia presupune toate procesele prin care trece embrionul din sămânţă. a oxigenului şi numai la o anumită temperatură. .formarea perişorilor absorbanţi şi transfomarea rădăciniţei în rădăcină.

formarea tulpinii.Introducere Test de autoevaluare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural .12 3. ……………………………… f. Răspunsurile şi comentariile testului de autoevaluare se află la pagina …………. ……………………………… 2. a. ……………………………. ……………………………… 5. 2. fecundaţia. ……………………………… Fig. d. ordinea în care se dezvoltă planta. ……………………………… 4. Fig. c.11 Bobul de fasole 2. ……………………………. 4 1. formarea frunzelor. polenizare. ……………………………. Ordonează stadiile de creştere şi de dezvoltare ale plantei: înflorire. germinaţia. b. …………………………….. 2. ……………………………. sămânţa. ……………………………… g.. e. formarea rădăcinii. Ce lipseşte din alcătuirea ei ? 1. în casete. Scrie.. ……………………………. h. Completează spaţiile libere cu denumirea părţilor componente ale unei seminţe de fasole. ……………………………… 3.

aranjează. Experimentul 2.5 seminţe de fasole. Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Se observă tegumentul de culoare albă care se desprinde acum cu uşurinţă. vată.Introducere Aplicaţii practice (floare. sămânţă) Experimentul 2. Experimentul 2. având după 2 zile observă cele două jumătăţi ale seminţei. pune la încolţit seminţele de fasole pe farfurioare. asfel încât să obţii diferite flori. fruct. tulpiniţa şi muguraşul.le. farfurioare. cele două cotiledoane şi embrionul cu rădăciniţa. Materiale necesare: plastilină de diferite culori. imagini ale modelează toate componentele florii din plastilină.12 Evidenţierea componentelor seminţei de fasole.11 unor flori Cum procedezi ? Modelarea componentelor unei flori. plaşetă pentru modelaj.13 Observaţii asupra etapelor germinaţiei şi a factorilor care influenţează germinaţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . grijă ca vata să se menţină permanent umedă. Materiale necesare: 4.

nu sunt udate deloc. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. Lumina este necesară plantelor după apariţia primelor frunze. sunt udate de trei ori pe zi cu o cantitate mare de apă.un loc friguros procesul de încolţire.). fasole sau porumb. tulpinii. într.o cutie). la întuneric (într. Rezultate Seminţele au nevoie de apă şi căldură pentru a încolţi. ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. în condiţii de lumină. Proiectul pentru Învăţământul Rural . observă şi compară seminţele puse la încolţit: observă şi compară seminţele puse la încolţit: Notează observaţiile tale. ghivece cu pământ. rădăcinii. Unele seminţe încolţesc şi la temperaturi mai scăzute (seminţele de grâu). la temperatura camerei.Introducere Materiale necesare: seminţe de grâu.o fişă de observaţie toate transformările care au loc (apariţia observă ce se întâmplă cu seminţele dacă: sunt udate zilnic cu o cantitate mică de apă. etc.. Cum procedezi ? • • • • • • • pune la încolţit seminţele şi urmăreşte zilnic transformările suferite în notează într.

Mişcările autonome: mişcări de răsucire determinate de creşterea neuniformă a organelor plantelor întâlnite la plantele volubile şi agăţătoare (fasole. mazăre. mişcări ale unor organe ale plantelor şi sunt reprezentate de: . temperatură. Încearcă şi tu acest lucru ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . se întâlnesc mişcări determinate de alternanţa zi. zorele. Fototropismul este mişcarea de orientare a organelor plantelor către lumină ( orientarea frunzelor spre lumină). Sensibilitatea şi mişcarea la plante Sensibilitatea şi mişcarea Sensibilitatea este însuşirea organismelor vegetale de a răspunde la acţiunea unor factori de mediu (lumină. iar dimineaţa se închid. În acest caz. deci se manifestă nu numai la animale ci şi la plante. în sens antigravitaţional.nopţii se deschid seara. . cu forţa gravitaţională).Introducere 2. Mişcările plantelor sunt de fapt. temperatură). Termonastiile sunt mişcări determinate de variaţia temperaturii (închiderea. inflorescenţele de păpădie se deschid la lumină şi se închid la întuneric. cercetătorii indieni au fost primii care au demonstrat că plantele iubesc muzica? Plantele supuse unui “tratament” muzical cresc mai repede şi sunt mai rezistente la boli. Stiai că. La unele plante. forţa de gravitaţie). rădăcinile în jos în acelaşi sens. se pare că mişcările sunt determinate de variaţii ale luminii cât şi ale temperaturii. viţă de vie).Miscările induse (tropisme şi nastii): mişcări de orientare ale organelor plantelor determinate de acţiunea unor factori externi (lumină. Geotropismul este mişcarea de orientare a organelor plantei determinată de acţiunea forţei de gravitaţie (tulpinile cresc în sus. Florile de regina. Cea mai frecventă formă de răspuns a plantei este mişcarea. Mişcarea este o însuşire caracteristică întregii lumi vii.noapte.9.deschiderea florilor) în funcţie de temperatură.

15 Materiale necesare: Cum procedezi ? Evidenţierea termonastiilor.pune o floare de lalea într. Materiale necesare: plante în ghiveci (exemplu: muşcată) aşază ghivecele la fereastră timp de câteva zile ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Frunzele plantelor s. Experimentul a evidenţiat mişcarea de orientare a plantelor către lumină adică fototropismul.Introducere Aplicaţii practice (sensibilitatea şi mişcarea la plante) Experiment 2. . Experiment 2.3 cuburi de gheţă) Ce observi ? Proiectul pentru Învăţământul Rural .au orientat către lumină.14 Cum procedezi ? Ce observi ? Evidenţierea fototropismului.un vas cu apă la temperatura de 300C Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… pune aceeaşi floare într.un vas cu apă rece (2.

în acelaşi sens cu forţa de gravitaţională. Experiment 2. Materiale necesare: borcane.16 Evidenţierea fototropismului rădăcinii seminţei de fasole încolţite.13). Aceeaşi floare. fixează pe o sugativă umedă. Mişcările determinate de variaţia temperaturii se numesc termonastii. sugativă Cum procedezi ? într.Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Introdusă în apă la temperatura de 300C. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . după 2 zile. boabe de fasole încolţită (vezi fig. Fig. observă cum se orientează rădăcinil.un borcan. 2. floarea se va deschide în câteva minute.13 Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Rădăcinile se orientează în jos. câteva aşază borcanul în poziţia laterală. trecută în vasul cu apă rece se va închide.

Introducere Experiment 2. Materiale necesare: seminţe de fasole. după răsărirea plantelor de fasole. în cea verticală. ghivece cu pământ Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Plantele de fasole şi. în ghivece. Proiectul pentru Învăţământul Rural . pune la încolţit seminţele de fasole. aşază ghivecele în poziţie orizontală timp de 2. în sens antigravitaţional ajungând din poziţia orizontală.17 Evidenţierea geotropismului tulpinii.3 zile.au îndreptat tulpinile în sus.

Au tulpină şi frunze dar nu au rădăcini adevărate. sperma.descoperit. În regiunile temperate. Organele lor nu prezintă ţesuturi conducătoare. ferigile. Seminţele aflate în conuri femele nu sunt protejate de un înveliş. Ele se întâlnesc în regiunile cu umiditate mare. ferigile.10. adică plante cu sămânţa Conifere şi plante înrudite Proiectul pentru Învăţământul Rural . stânci. Unele ferigi nu prezintă tulpină aeriană ci numai una subpământeană numită rizom. pe sol. astfel muşchii sunt consideraţi plante inferioare. Din acest motiv. Muşchii sunt primele plante verzi de uscat. speciile gigantice alcătuiau adevărate păduri. Muşchi Ferigi Fig. Ferigiile nu au flori.sămânţă). unele specii de ferigi au dimensiunile unui arbore (ferigi arborescente). Strămoşii lor. În regiunile tropicale. prin procesul de fotosinteză. tulpină şi frunze străbătute de vase conducătoare. coniferele sunt numite gimnosperme (gimnos. creşteau acum 400 de miloane de ani şi. 2.14 Feriga Coniferele îşi datorează numele faptului că organele lor de reproducere au formă de conuri. Ele pot avea forme foarte variate. Principalele grupe de plante Plantele sunt organismele vii cel mai des întâlnite pe pământ. gimnospermele şi angiospermele. Există conuri mascule şi conuri femele. au dimensiuni mult mai reduse. Regnul Plante cuprinde: muşchii. Corpul unei ferigi este alcătuit din rădăcină. Sunt considerate primele plante superioare. Cresc mai ales în locuri umede şi umbroase. Ferigile sunt plante foarte vechi. în păduri. însă toate conţin clorofilă datorită căreia îşi obţin singure hrana. în era primară. Se înmulţesc prin sporii aflaţi pe dosul frunzelor.Introducere 2. scoarţa copacilor.

Plantele cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural .15 Plantele cu flori au apărut pe pământ acum mai bine de 100 de milioane de ani. organ esenţial pntru înmulţirea plantelor. La toate plantele cu flori. seminţele sunt închise în fruct. ……. Au rădăcini.acoperit. molid. pin) le păstrează şi pe timpul iernii. tulpini şi frunze ca şi ferigile şi coniferele. se numesc angiosperme (angios. arborii ce alcătuiesc pădurea (stejar. 2. măr). Este vorba despre cereale (grâu. porumb). Cele ale căror seminţe conţin un singur cotiledon se numesc monocotiledonate (vezi fructul şi sămânţa. fag) dar şi un număr mare dearbuşti (măceş.Introducere neprotejată. Frunzele coniferelor au îndeosebi formă de ace şi majoritatea speciilor (brad. crini. Alte plante cu flori produc seminţe cu două cotiledoane şi se numesc dicotiledonate. de unde şi denumirea de răşinoase (fig. Fig. mur) fac parte din această categorie. spermasămânţă). sau despre plante ornamentale (lalele. dar ele se deosebesc vizibil de acestea prin prezenţa florilor. Sub scoarţă. orhidee) dar şi despre unii arbori. au structuri care secretă răşină. cais. Plantele cu flori se clasifică în două grupe. trandafir. cum sunt palmierii.15). pag. Pomii fructiferi (cireş.). De aceea. zmeur. 2.. prun.

Seva brută.organe care au rol în hrănirea plantelor (rădăcină. Sensibilitatea.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr. Floarea. Angiosperme. cu ajutorul oxigenului pentru obţinerea energiei. Organe vegetative. Fotosinteza.asociere de celule cu acelaşi rol.plante ale căror seminţe au două cotiledoane. în prezenţa luminii. Ţesutul. sub formă de vapori. Proiectul pentru Învăţământul Rural .procesul de obţinere a substanţelor organice în frunză.soluţia de apă cu substanţe organice.eliminarea apei din frunze. frunzele).capacitatea plantelor de a reacţiona la diferiţi factori de mediu (lumină. Monocotiledonate. 2 Celula vegetală. Gimposperme. produsă în frunză. Transpiraţia. Respiraţia.soluţia de apă cu săruri minerale absorbită de plantă din sol. Seva elaborată.plante ale căror seminţe nu sunt protejat de un înveliş. Dicotiledonate.plante ale căror seminţe sunt închise în fruct.procesul de ardere a substanţelor organice în corpul plantei (la nivelul celular).unitatea de bază a plantelor.plante ale căror seminţe conţin un singur cotiledon (rezerva nutritivă a seminţei).organul de înmulţire al plantei. tulpina. temperatură).

I (din muguri micşti se dezvoltă frunze şi flori).scufia. 2. Testul de autoevaluare nr. tubercul. tulpină dreaptă.rizom. usturoi.zona aspră. 4. fag. rizomferigă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. 2. 2. 1 1. 2 1. măceş. Plante cu rădăcină pivotantă: mazăre. Plante cu rădăcină lemnoasă: cireş. Plante cu rădăcina firoasă: grâu. trandafir.A. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor.viţa de vie. a. porumb. b. tulpina. Tulpina agăţătoare. d. Vârful rădăcinii prezintă: 1.cartof.A.Introducere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 3. ridichea şi sfecla.F (tuberculii nu sunt rădăcini. frunza) şi organul de înmulţire (floarea) din care se formează fructul şi seminţele. b. b. varză. 3. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. stejar.zona netedă. 3. ci tulpini subterane). etc. îţi recomand să revezi paginile corespunzătoare. c. tulpină volubilă. Plantele ale căror rădăcini sunt modificate pentru a depozita substanţe hrănitoare sunt: ţelina. ai nelămuriri sau ai greşit.porumb. 4.zona perişorilor absorbanţi. Organele unei plante cu flori sunt: organele vegetative (rădăcina. ceapă. poţi trece mai departe. lalea. 5. fasole.fasole.

Lipseşte al doilea cotiledon. germinaţie. Tulpina agăţătoare. aspect lucios. f. formarea rădăcinii. tulpină dreaptă. a. 3. conţin răşină etc. rizom. formă lobată. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. formarea tulpinii. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural .frunză simplă. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. Frunza de pin. 2.rădăciniţă.porumb. 5. 2 1 4 3 3. g. alcătuită in limb şi teacă (lipseşte peţiolul). Frunza de grâu. tulpină volubilă. 4 1. margini întregi.ferigă. h. înflorire. Testul de autoevaluare nr.tulpiniţă. sămânţa. tubercul. c. peţiol.frunză simplă alcătuită din limb.muguraş. teacă. ai nelămuriri sau ai greşit. tăioasă. b.fasole.cartof. 1.viţa de vie. Testul de autoevaluare nr. formarea frunzelor. etc. 3 Frunza de stejar. aciculare (formă de ace lungi). e. nervuri paralele. aspect cerat.cotiledon. fecundaţie. 4. d.tegument. etc.Introducere 5. 2. Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. polenizare.frunze simple. dură. formă de panglică. poţi trece mai departe. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. aşezate câte două frunze într. poţi trece mai departe. c.o teacă.

lumină. târâtoare. c. ai nelămuriri sau ai greşit. transpiraţia. petale. d. apă cu săruri minerale. d. respiraţia. fotosinteza.membrană. petale. 1p 1p 4. 3. limb. Notează materialele de care ai avut nevoie. nucleu. absorbţia. fotosinteza. nucleu. 1p Exemplu: celulă. cum ai procedat. tegument. cotiledon. alună. clorofilă. Lucrare de verificare nr. peţiol. peri absorbanţi. nervuri. pară. respiraţia. dioxid de carbon. 2. citoplasmă. membrană. agăţătoare. Pentru fiecare noţiune din coloana A găsiţi 3 noţiuni potrivite în coloana B. c. b. scufie.ai realizat din cele propuse la aplicaţiile practice. Menţionează dacă ai întâmpinat dificultăţi în realizarea experimentului şi care a fost natura acestora.Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. dreptă. fixarea plantei. cotiledon. Alegeţi varianta care nu denumeşte o funcţie a rădăcinii: a. stamine. A Celulă Frunză Fruct Floare Rădăcină Sămânţa Fotosinteză Tulpină B Cireşe. îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. Alegeţi varianta care denumeşte procesul prin care plantele obţin energia necesară creşterii şi dezvoltării: a. absorţia. Prezentaţi un experiment pe care l. ce ai observat. 2p Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 1. b. citoplasmă.

Introducere 5. Alcătuiţi un eseu cu titlul ”Funcţiile frunzei” după următorul plan: structura frunzei.2 puncte. importanţa proceselor de fotosinteză.4 puncte (utilizarea unor surse suplimentare de informaţii. va fi finalizată. Se acordă un punct din oficiu.1 punct. reviste.1 punct. 2.1p). Se acordă un punct din oficiu. notată şi va fi returnată. funcţiile frunzei. Eseul va avea maxim 3. 4p Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1. Lucrarea de verificare 2 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr. Internet). Lucrările de verifiare au o pondere de 50% din nota finală. 3. respiraţie şi transpiraţie. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. 4.1 punct.4 pagini. 5. Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. tipuri de nutriţie.

Fiziologia plantelor. Bucureşti.Plante şi animale. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bios Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Editura Rao.78.. 1996.. A. R... Bucureşti. Bucureşti. Atlas şcolar de biologie. Atlas botanic. 829. Grosu M.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. pag. Gheţe M. Editura Didactică şi Pedagogică.. Boldor O. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 2004. 12.. R. Trifu M. 3. Bucureşti. Ţibea F. şi colaboratorii. pag. Metodica predării biologiei la clasele V. Copil V. 6. Editura Sigma.. 1997. Botanică.32.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. 2002. 7. 9. Enciclopedia pentru tineri Larousse. Grinţescu I. 1983.A. pag..VIII.. 1982. şi colaboratorii. Todor V. Editura Didactică şi Pedagogică. 5. 4.Lucrări practice. Biologie.28. Opriş T. 1985. Raianu O. 8. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Manual pentru clasa a V-a.

• să compare modalităţile de realizare a funcţiilor vitale fundamentale ale organismelor. 3 ANIMALE 3. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente structurale ale sistemelor de organe la animale. • să descrie principalele caracteristici ale sistemelor de organe utilizând un limbaj specific adecvat.Introducere Unitatea de învăţare Nr. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de animale.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. precum şi a funcţiilor acestora. Proiectul pentru Învăţământul Rural . evoluţia lumii vii. evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii.

2 Organizarea generală a unui animal Organizarea general ăa unui Prezentarea organizării unui animal se va realiza la un mamifer la care întâlnim un maxim de complexitate. citoplasmă şi nucleu. structurală şi funcţională a oricărui animal alcătuită din membrană. Funcţiile organi smului animal Proiectul pentru Învăţământul Rural .funcţiile de relaţie.coordonează funcţionarea întregului organism. Mamiferele sunt animale care nasc pui pe care-I hrănesc cu lapte secretat de mamele.acoperă sau căptuşeşte organele corpului (pielea sau tegumentul). Alte epitelii intră în alcătuirea unor glande. respiraţia.realizează legătura dintre organism şi mediul înconjurător asigurând integrarea organismului şi adaptarea sa la condiţiile de mediu.are rol de susţinere şi de hrănire (însoţeşte ţesuturile epiteliale).ţesutul nervos. . În organism există patru tipuri fundamentale de ţesuturi: . . . Celula este unitatea de bază. mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie. intră în alcătuirea sângelui şi a oaselor (ţesutul conjunctiv dur). Organismul unui animal este alcătuit din sisteme adică din grupe de organe care îndeplinesc anumite funcţii. este capabil de contracţie permitând mişcări ale întregului organism sau ale organelor interne.ţesutul epitelial.Introducere 3.mai multe celule cu formă şi structură asemănătoare. circulaţia şi excreţia sunt funcţii de nutriţie. Funcţiile organismului animal Organismul animal îndeplineşte trei categorii de funcţii: . Organele sunt alcătuite din tesuturi. este alcătuit din celule nervoase (neuroni). unele epitelii intră în alcătuirea unor organe de simţ. digestia.intră în alcătuirea muşchilor. .asigură schimbul permanent de substanţe şi energie între organism şi mediul înconjurător.funcţiile de nutriţie.ţesutul muscular. .funcţia de reproducere. care îndeplinesc aceeaşi funcţie.ţesutul conjunctiv.asigură perpetuarea speciei prin descendenţi.

Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea muşchilor din organism. se contractă rapid (îşi scurtează lungimea) şi asigură postura normală a corpului se numesc striaţi datorită aspectului striat observabil la microscop.3 Funcţiile de relaţie 3.). Oasele sunt ţinute într.scheletul membrelor: oasele memebrelor anterioare şi posterioare. mandibulă etc. În organism există 3 tipuri de muşchi: . Mişcarea este însuşirea fundamentală a intregii lumi vii. tendoanelor şi muşchilor.muşchi striat de tip cardiac. Principalele grupe de muşchi: .1 Mişcarea Mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie. La mamifere.2. are o structură asemănătoare muşchiului striat.muşchii capului .intră în alcătuirea organelor interne ale corpului.scheletul trunchiului: coloana vertebrală. Toate acestea sunt conectate în aşa fel încât să permită oaselor să se mişte şi să execute mişcări variate. . oasele feţei (maxilar. nu sunt sub controlul conştient al creierului.muşchi striaţi.muşchii trunchiului: muşchii toracelui. mişcarea se realizează cu ajutorul sistemului osos şi al sistemului muscular. Oasele sunt legate între ele prin articulaţii.scheletul capului: cutia craniană. . coaste.muşchii membrelor: muşchii membrelor superioare. Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor (scheletul).formează miocardul sau muşchiul inimii.muşchi netezi. stern.se prind de schelet (muşchii scheletici) şi determină mişcarea oaselor.Introducere 3.o anumită poziţie şi puse in mişcare cu ajutorul ligamentelor. Muşchii se prind de oase prin tendoane.muşchii gâtului . . . Oasele cresc în lungime şi în grosime. muşchii abdomenului . Scheletul este alcătuit din : . muşchii membrelor inferioare Mişcarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Aceste informaţii sunt transformate în senzaţii de văz.tunica externă. animalul se deplasează. Mediile transparente ale globului ocular sunt: .sistem nervos central. . prin intermediul creierului. Neuronii sunt legaţi între ei prin sinapse formând o reţea in tot corpul prin care circulă informaţiile. Funcţiile de relaţie realizează legătura organismului cu mediul înconjurător. bogat vascularizată.prezintă trei membrane (tunici) dispuse concentric. urechea. în partea anterioară prezintă irisul (partea colorată care înconjoară pupila). .format din ganglioni nervoşi şi nervi. de miros etc.sistem nervos periferic. opacă în partea anterioară prezintă corneea transparentă. glandele lacrimale şi pleoapele).umoarea apoasă (lichid aflat în camera interioară a ochiului.2 Sensibilitatea Sensibilitatea este asigurată de către sistemul nervos şi organele de simţ. se orientează şi se adaptează la conditţiile mediului inconjurător.tunica medie. Organele de simţ sunt: ochiul.Introducere 3. aflată între cornee şi cristalin) . limba şi pielea. . Unitatea structurală şi funcţională a ţesutului nervos este celula nervoasă (neuronul).lentilă biconvexă .organul de simţ al văzului Ochii sunt aşezaţi în orbite şi sunt alcătuiţi din globul ocular şi structurile anexe(muşhii globului ocular.2. În acest mod . Sistemul nervos este esenţial pentru percepţia senzorială.sidefie. Globul ocular. între cristalin şi retină) Sensibilitatea Sistemul osos Organele de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural .coroida: culoare neagră. Organismul primeşte informaţii din mediul înconjurător prin intermediul organelor de simţ. nasul.sclerotica: culoare alb. Sistemul osos este alcătiut din: .cristalinul. controlul mişcărilor şi reglarea tuturor funcţiilor organismului. cu rol în hrănirea globului ocular. transparentă. . de auz. aflată în camera posterioară a ochiului.tunica internă.retina: conţine celule sensibile la lumină care transmit mesaje spre creier prin intermediul nervului optic.corpul vitros (substanţă cu consistenţă de gel.format din encefal (creier) şi măduva spinării.corneea transparentă . Ochiul.

numite papile.organul de simţ pentru auz şi echilibru Urechea este formată din: Urechea externă.recepţionează diferite substanţe dizolvateîn salivă. Papilele conţin numeroşi muguri gustativi. pleoapele apără ochiul de praful din aer. Celulele receptoare transformă vibraţiile în impulsuri nervoase şi le transmit prin nervii vertibulo. şi respectiv.comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio (egalizează presiunea aerului de o parte şi de alta a timpanului. În labirintul osos se află labirintul membros alcătuit din 3 canale semicirculare. care preiau vibraţiile sonore de la timpan şi le transmit spre urechea internă.sunt căptuşite cu o membrană numită conjunctivă care produce un lichid care lubrifiază globul ocular. conţine un lanţ de trei oscioare (ciocanul. În capătul conductului auditiv extern se află timpanul. Urechea medie. unde ia naştere senzaţia de auz. Urechea internă.cohlear spre creier.controlează mişcările globului ocular în orbite. nicovala şi scăriţa) articulate între ele.este formată din pavilion şi conductul auditiv extern.muşchii globului ocular. acru şi sărat. . În canalele semicirculare şi vestibul se află receptorii pentru simţul echilibrului iar în melcul membranos se află receptorii pentru simţul auzului. vestibul şi melc membranos.glandele lacrimale. amar.se află în vecinătatea ochilor şi produc fluidul ce menţine umed globul ocular. Senzaţiile gustative sunt complexe datorită combinării gusturilor primare. Urechea.organ de simţ pentru miros Fosele nazale sunt căptuşite de mucoasa olfactivă care conţine receptori olfactivi ce detectează substanţele volatile din Organe de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nasul.organul de simţ pentru gust Limba este un organ musculos ce prezintă pe suprafaţa sa proeminenţe mici. Pe suprafaţa limbii sunt percepute gusturile primare: dulce. .este formată din mai multe cavităţi ce alcătuiesc labirintul osos.Introducere Structurile anexe ale globului ocular sunt: . Limba.pleoapele. informaţia despre poziţia corpului în spaţiu.

numite hormoni. Glandele endocrine sunt o condiţie esenţială pentru asigurarea proceselor de creştere. Impulsurile nervoase ajung în creier. termic şi dureros Pielea conţine numeroşi receptori. care se varsă în sânge şi acţionează la distanţă stimulând sau inhibând activitatea altor organe sau ţesuturi. tiroida.organul pentru simţ tactil. glandele paratiroide. În plus pielea. glandele suprarenale. nutriţie şi reproducere. glandele sexuale şi pancreasul endocrin. Principalele glande endocrine sunt: hipofiza. Sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine. La aceste procese se adaugă rolul pe care îl au hormonii în reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la condiţiile de mediu. Sistemul endrocrin Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere aerul insiprat. Pielea. are multiple funcţii. unde sunt transformate în senzaţii olfactive. organe specializate în secreţia unor substanţe.

1. . Completează schema: de relatie . Funcţiile organismului de ………………. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alege răspunsurile corecte: Scheletul trunchiului este format din: a) coloana vertebrală b) oasele membrelor anterioare c) stern d) femur e) coaste Sistemul nervos central este format din: a) encefal b) nervi c) ganglioni d) măduva spinării e) articulaţii Tunicile globului ocular sunt: a) sclerotica b) cristalinul c) retina d) irisul e) coroida Receptorii pentru echilibru se află în: a) melcul membranos b) urechea medie c) canalele semicirculare d) vestibul e) timpan Răspunsuri şi comentarii se află la pagina ………….………………. Alege răspunsurile corecte...……………………. .Introducere Testul de autoevaluare nr. .……………………. 1 I. 2. .……………….…………………….excreţia de reproducere III. . 4. Care dintre următoarele componente intră în alcătuirea celulei animale? a) membrană b) citoplasmă c) ţesut d) clorofilă e) nucleu II.

glande anexe ale tubului digestiv: glande salivare.3 Funcţiile de nutriţie Funcţiile de nutriţie sunt: digestia. caninii (colţii). stomac. intestin subţire. pancreas. III. Dinţii sunt organe specializate pentru tăierea. Chimul gastric care conţine acid clorhidric este neutralizat de sucul intestinal. În urma digestiei. înghiţire şi în vorbire. alimentele sunt împiedicate să patrundă în calea respiratorie. Limba este un organ musculos cu rol în mestecarea alimentelor. În timpul înghiţirii. Stomacul este organul cavitar situat între esofag şi intestinul subţire. Resturile nedigerabile trec în intestinul gros. Bila are rolul de a emulsiona grăsimile.1 Digestia Digestia reprezintă totalitatea transformărilor suferite de alimente de-a lungul tubului digestiv. ficat. Stomacul depozitează şi lichefiază alimentele prin amestecarea acestora cu sucul gastric formând chimul gastric. Prezintă trei porţiuni: cecum. .Introducere 3. La nivelul limbii se află receptorii pentru gust. circulaţia şi excreţia. acizi graşi şi glicerol şi monozaharide). Tipurile de dinţi sunt: incisivii. Faringele este un tub la nivelul căruia se încrucişează calea digestivă cu cea respiratorie. Intestinul gros este situat în continuarea intestinului subţire. Prin digestie alimentele sunt transformate în substanţe solubile ce pot fi absorbite şi utilizate de organism. Intestinul subţire are rol în absorţia substanţelor nutritive din alimente. colon şi rect. Alimentele trec prin esofag şi ajung în stomac. Digestia se realizează de către sistemul digestiv. alimentele se transformă în nutrimente (aminoacizi. premolarii şi molarii.3. În urma impregnării cu salivă se formează bolul alimentar care este înghiţit (deglutiţie). Pe lângă procesele Digestia Tubul digestiv Proiectul pentru Învăţământul Rural . intestin gros. respiraţia. Nutrimentele trec în sânge care le transportă până la nivelul celulelor. de bila (produsă de ficat) şi de sucul pancreatic ( produs de pancreas). sfărâmarea şi zdrobirea alimentelor. faringe. Cavitatea bucala are organe specializate: limba şi dinţii. Sistemul digestiv este alcătuit din: . La nivelul intestinului gros se realizează absorbţia apei. esofag.tub digestiv: cavitate bucală.

Ficatul. fără a împiedica înaintarea bolului alimentar prin esofag. În inspiraţie aerul pătrunde în plamâni.bronhiile. Pancreasul. În urma acestor oxidări Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bronhiile principale pătrun îm plămâni şi se ramifică arborescent formând căile respiratorii intrapulmonare. .primul segment al căilor respiratorii prin care aerul atmosferic pătrunde în organism.este cea mai mare glandă din organism. Oxigenul luat de sânge este transportat la inimă şi de aici la celule. B2. Aceste bronhiole prezintă o serie de structuri veziculare numite alveole pulmonare la nivelul cărora se realizează schimbul de gaze respiratorii.laringele.3. Ultimile ramificaţii ale bronhiilor se numesc bronhiole. Glandele anexe ale tubului digestiv Glandele salivare. submaxilare şi parotide). Căile respiratorii sunt reprezentate de: Sistemul respira tor Căi respiratorii extrapul monare Căi respiratorii intrapulm onare .situat între faringe şi trahee are o funcţie respiratorie şi o funcţie fonatorie (producerea sunetelor).produc saliva ce conţine o enzimă cu rol în digestia amidonului (se clasifică în glande salivare sublinguale.Introducere de fermentaţie şi de putrefacţie. flora bacteriană a intestinului gros intervine în sinteza vitaminelor: B.traheea. Sistemul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care efectuează schimbul de gaze intre organism şi mediu. 1.produce sucul pancreatic cu rol în digestie. Sistemul respirator este alcătuit din căi respiratorii (extrapulmonare şi intrapulmonare) şi plămâni. .faringele. eliberând energia chimică stocată în acestea. . Respiraţia se realizează de către sistemul respirator. contribuind la oxidarea unei părţi din substanţele organice prin care rezultă energia necesară organismului animal. produce bila (fierea) ce se acumulează în vezica biliară (rezervor de depozitare a bilei în timpul repausului digestiv). B6 si K. Glande anexe III.tub cartilaginos paralel cu esofagul şi adaptat pentru conducerea aerului.formate din bifurcarea traheei: primele ramificaţii ale traheei se numesc bronhii principale.locul unde se încrucişează calea respiratorie cu cea digestivă.fosele nazale. .2 Respiraţia Respiraţia reprezintă totalitatea proceselor biologice prin care organismele descompun substanţele organice. B1.

Plămânii 2. Sângele este alcătuit din plasmă şi elemente figurate (celulele sângelui).globulele albe (leucocitele). capilare). Fiecare plămân este protejat de o membrană dublă extensibilă numită pleură. Lobul pulmonar este elementul anatomic şi funcţional al plămânului având în alcătuirea sa alveolele pulmonare la nivelul cărora se realizează schimburile de gaze.procesele biologice de la nivel celular. respiraţia cuprinde: . Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă şi vase de sânge (artere. Elemente figurate: .respiraţia celulară.3 Circulaţia Circulaţia este realizată de sistemul cardiovascular (inimă şi vase de sânge). .conţin hemoglobina care asigură transportul gazelor respiratorii (oxigen şi dioxid de carbon).sunt implicate în procesele de apărare contra agenţilor patogeni (imunitate) prin producerea de anticorpi sau fagocitoză (digeră microorganismele).respiraţia internă.(inspiraţia. Din ventriculul stâng pleacă artera aortă. expiraţia). . situate în cavitatea toracica. Inima mamiferelor este un organ muscular.Introducere (arderi) rezultă şi dioxid de carbon pe care sângele îl transportă la plămâni. de unde este eliminat prin expiraţie. Cele 2 atrii sunt situate superior şi primesc sângele de la vene.3. Cele 2 ventricule cu pereţii mai groşi pompează sângele spre organe şi ţesuturi prin artere.globulele roşii (eritocitele). 3.intervin în fenomenul de coagulare.trombocitele (pachetele sangvine).transportul gazelor respiratoriii ( O2 şi CO2) la celule/ de la celule. cavitar tetracameral (2 atrii şi 2 ventricule) situat în cavitatea toracică. partea lichidă a sângelui îndeplineşte funţia de transport a substanţelor nutritive. Plămânii sunt alcătuiţi din lobi şi lobuli pulmonari. vene. Sângele Inima Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sângele este principalul lichid circulant din organismul mamiferelor.schimburile gazoase dintre organism şi mediu. Plămânii sunt organele respiratorii pereche. iar din cel drept arterele pulmonare. . . a sărurilor minerale şi a apei). În concluzie.respiraţia externă. Plasma.

Capilarele sunt vase de calibru foarte mic. .plamâni.în care sângele cu dioxid de carbon este transportat de la inimă la plămâni prin arterele pulmonare.3. Vasele de sânge 3. Prin contracţie. miocard şi endocard. inima pompează sângele în cele două circulaţii: .eliminarea substanţelor nefolositoare din organism este realizată de: . Urina este eliminată prin căile urinare intrarenale şi extrarenale (uretere.elimină substanţe nefolositoare sub formă de urină. la nivelul cărora se realizează schimburile între sânge şi ţesuturi. .intestinul gros. În miocard se află un ţesut specializat format din celule miocardice modificate care asigură contracţiile inimii chiar şi atunci când inima este scoasă din corp (automatismul cardiac). Au o culoare roşie-brună şi formă asemănătoare bobului de fasole. capilare) alcătuiesc o reţea prin care sângele circulă de la inimă către organele corpului (artere) şi de aici înapoi la inimă (vene).în care sângele cu oxigen şi substanţe nutritive este pompat din inimă prin aortă până la ţesuturi.piele. .elimină substanţele toxice prin procesul de transpiraţie. . Fiecare rinichi conţine peste un milion de nefroni. Sistemul excreto r Proiectul pentru Învăţământul Rural . formând marea şi mica circulaţie). Rinichii sunt organe pereche situate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. după schimbul de gaze de la nivelul ţesuturilor.rinichi. la nivelul căruia se produce urina.circulaţia sistemică (marea circulaţie). circulaţia sângelui este închisă (sângele circulă prin vase de sânge cu pereţii proprii) şi dublă (sângele trece de două ori prin inimă. Vasele de sânge (artere. vene. Sistemul excretor este format din rinichi şi căi urinare.circulaţia pulmonară (mica circulaţie). după nivelul schimbului de gaze de la nivelul plămânilor sângele cu oxigen se întoarce la inimă prin venele pulmonare. La mamifere.elimină prin expiraţie dioxid de carbon. sângele cu dioxid de carbon se întoarce la inimă prin venele cave. Unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului este nefronul. Miocardul sau muşchiul inimii este un tip special de ţesut striat.4 Excreţia Excreţia.elimină resturile nedigerate sub formă de materii fecale.Introducere Peretele inimii este alcătuit din trei straturi: epicard. vezică urnară şi uretră). Contracţiile inimii se numesc sistole iar relaxările de numesc diastole.

Introducere 3. În cursul dezvoltării embrionare. mucoasa uterină a majorităţii mamiferelor contribuie la formarea placentei. organele reproducătoare secretă hormonii sexuali care asigură condiţiile propice reproducerii). În plus. Reproducerea sexuată implică participarea a doi indivizi de sexe diferite şi fecundaţia (toate mamiferele au fecundaţie internă). Reproducerea este realizată de către sistemul reproducător. organul prin care se realizează schimbul de substanţe dintre mamă şi embrionul în dezvoltare (mamifere placentare). La mamiferele marsupiale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mamiferele nasc direct pui (vivipare) cu excepţia mamiferelor inferioare care depun ouă (ovipare). care produc ovulele (celule reproducătoare femeieşti). Mamiferele se reproduc sexuat. Organele reproducătoare sunt reprezentate la masculi de testicule care produc spermatozoizi (celule reproducătoare bărbăteşti) iar la femele de ovare. puii se nasc incomplet dezvoltaţi şi continuă dezvoltarea în marsupiul matern.5 Funcţia de reproducere Sistemul reprod ucător Reproducerea este funcţia prin care organismele dau naştere la urmaşi şi asigură perpetuarea speciilor. placenta este slab dezvoltată.

Schimbul de gaze se face la nivelul: a) căilor respiratorii b) alveolelor pulmonare c) bronhiilor d) pleurei …………………………… 2. globulele roşii b) intervin în coagularea sângelui 2. III. Sistemul digestiv ……………. globulele albe c) transportă gazele respiratorii 3.. Inima mamiferelor este alcătuită din: a) 2 atrii şi 1 ventricul b) 2 atrii şi 2 ventricule c) arteră aortă d) patru camere ……………………………. Notează componentele sistemelor digestiv şi respirator tub digestiv .Introducere Testul de autoevaluare nr.glande salivare căi respiratorii 2. trombocitele d) conţin hemoglobină e) produc anticorp Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………… Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alegeţi răspunsurile corecte: 1. Sistemul respirator organe respiratorii ……………… II..cavitatea bucală 1. Asociază noţiunile: a) asigură imunitatea 1. 2 I. .

care trăiesc în ape dulci sau marine. altele ajung la un diametru de un metru. Regnul animal este. Duc o viaţă solitară sau pot forma colonii.6. meduzele. Formele cele mai variate se întâlnesc în mediul marin. Un curent de apă străbate în permanenţă porii spongierului ducând în interiorul animalului resturi de animale sau de plante cu care se hrăneşte şi oxigenul necesar respiraţiei. Meduzele se deplasează prin contracţii ale corpului. Au formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini. la rândul său este împărţit în 2 mari grupe: nevertebratele (animale lipsite de coloană vertebrală) şi vertebratele (animale care au coloană vertebrală).6. Datorită diversităţii lor este dificil să se identifice trăsături comune pentru toate aceste animale.1 Spongierii (bureţii de apă) Spongierii sau bureţii de apă sunt nevertebrate inferioare cu o organizare simplă. Animalele nevertebrate reprezintă un grup foarte numeros (peste un milion de specii) care cuprinde animale care diferă foarte mult între ele precum spongierii. moluştele sau insectele. Unele meduze sunt mici. Tentaculele prezintă mii de celule urzicătoare cu care meduzele îşi paralizează Proiectul pentru Învăţământul Rural . Scheletul spongierilor este de natură minerală fiind format din carbonat de calciu (bureţi calcaroşi) fie din bioxid de siliciu (bureţi silicoşi) sau de natură organică format din spongină (buretele de baie pe care îl vedem în magazine este scheletul unui spongier de acest tip). Nevertebratele sunt răspândite în toate mediile de viaţă atât pe pământ cât şi în apele dulci sau sărate. viermii.6 Regnul animal. Regnul animal Spongieri (bureţi de apă) Fig. Pe suprafaţa corpului se observă numeroşi pori.1 Burete marin 3.NEVERTEBRATE Totalitatea speciilor de animale de pe glob formează regnul animal. Principalele grupe de nevertebrate 3. coralii.2 Celenterate Din această grupă fac parte meduzele şi coralii. 3.Introducere 3. Trăiesc fixaţi pe suporturi stâncoase fiind animale sedentare. Meduzele sunt animale marine care plutesc duse de valurile mării.

Este un parazit temporar care se hrăneşte cu sângele animalelor din apă.est de Australia. Tenia este un vierme lat parazit în corpul unui animal sau al omului.3 Râma . de unde aspiră sângele. O colonie de corali este formată din milioane de indivizi. viermii cilindrici şi viermii inelaţi. Reţine substanţele folositoare iar pământul este eliminat prin orificiul anal contribuind astfel la afânarea solului.2 Meduza 3. Viermii laţi au corpul aplatizat sub forma unei frunze (viermi marini) sau a unei panglici (tenia). Cel mai mare recif de corali este “Marea barieră de corali” situat la nord. Veninul unor specii de meduze poate ucide un om în mai puţin de câteva minute. fără schelet.3 Viermi În această grupă sunt incluse animale cu corp moale. Datorită formei. de formă alungită. Aceste recife pot ajunge la sute de kilometrii lungime şi prezintă un mediu de viaţă pentru numeroase specii de animale. Lipitoarea este un vierme inelat care trăieşteîn lacuri. culorii şi imobilităţii lor. Din această grupă fac parte viermi paraziţi: limbricul. oxiurul şi trichina (consumul cărnii infestate cu acest vierme poate fi periculos pentru om). Scheletele lor formează în timp recife de corali. Lipitoarea secretă o substanţă anticoagulantă numită hirudină. Acest grup cuprinde numeroşi viermi marini care trăiesc îngropaţi în mâl sau nisip. ei au fost multă vreme consideraţi plante. Coralii trăiesc în mări şi oceane izolaţi sau în colonii. Din acest grup de viermi inelaţi fac parte râma şi lipitoarea. Prezintă un schelet calcaros ce susţine partea vie a animalului. 3. bălţi şi mlaştini. Viermii cilindrici se numesc astfel datorită formei cilindrice a corpului. 3. Meduzele şi coralii Fig. Râma se hrăneşte cu substanţe organice din sol. Ei se întâlnesc în special în apele calde ale Oceanului Pacific şi ale Oceanului Indian la adâncimi ce nu depăşesc niciodată 50 de metri. Proiectul pentru Învăţământul Rural Viermi Fig. Ea are o ventuză bucală prevăzută cu trei piese cornoase care îi servesc la fixat şi la tăiat tegumentul animalelor acvatice. Cele trei tipuri importante de viermi sunt: viermii plaţi.un corp cilindric alcătuit din mai multe inele identice (corp inelat). Organele de înmulţire sunt foarte bine dezvolate şi aceste animale depun un foarte mare număr de ouă.6. pe care le înghite când îşi sapă galeriile în pământ.Introducere prada. Viermii inelaţi se caracterizează printr.

observă ce s. pământ. salată. apă. alege 2. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. înveleşte vasul de jur îmrejur cu hârtie neagră astfel încât să nu pătrundă lumina.). Cum procedezi? umple borcanul de sticlă cu straturi alternative de pământ. un nou start de pământ. stropeşte cu puţină apă pentru a umezi tot conţinutul vasului . frunze uscate.1 solului Evidenţierea rolului râmelor în afânarea Materiale necesare: un borcan mare de sticlă. Observaţii Râmele au săpat numeroase galerii în pământ. etc.3 râme pentru a le instala în borcanul de sticlă pregătit. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Numai după ce ai notat propriile observaţii citeşte mai departe.a îmtâmplat în borcan după o săptămână Notează observaţiile tale în spaţiul rezervat. nisip şi deasupra. hârtie neagră. stropeşte zilnic pământul cu puţină apă şi hrăneşte râmele cu zarzavaturi tocate (morcov.o grădină (de preferat după ploaie) şi vei decoperi râmele. sapă pământul dintr. Cele 3 straturi au fost amestecate (râmele sunt considerate “pluguri biologice” ce contribuie la afânarea solului. nisip.Introducere Aplicatii practice Experimentul 1.

cealaltă posterioară are formă de tub (pâlnie) şi serveşte la propulsarea animalului. Ventuzele de pe tentacule sunt folosite pentru prinderea prăzii. Există şi scoici care se deplasează prin salturi succesive produse de închiderea bruscă a valvelor. Unii trăiesc pe pământ (melcul de livadă. Limaxul nu are decât un rest de cochilie ascunsă sub tegument. alţii în apa mărilor.6. limaxul). cochilia lipseşte.4 Melc Scoicile Cefalopodele Proiectul pentru Învăţământul Rural . Unele cefalopode au o cochilie atrofiată. Cefalopodele au o mare sensibilitate tactilă şi vizuală reuşind să distingă unele forme prin pipăit şi văz. masa viscerală (cuprinde organele interne) şi piciorul folosit pentru deplasare. în formă de talpă lăţită. Moluştele sunt nevertebrate adaptate la mediul acvatic şi terestru. Cochilia lor este formată din 2 valve de unde şi celălalt nume al lorbivalve. Singurul cefalopod posesor de cochilie este Nautilus. Cele două valve sunt legate între ele printr. stridiile şi midiile. musculos. sepie. scoicile şi cefalopodele (sepia. Din grupul lamelibranhiatelor fac parte scoicile. Sunt animale active. Calmarii şi sepiile au zece: opt scurte şi două foarte lungi. Sunt animale exclusiv acvatice cu branhii în formă de lame. Melcii acvatici respiră prin branhii iar speciile terestre respiră prin plămâni. caracatiţa). Piciorul musculos se înfinge în mâl. Melcii Melcii Există în jur de 100000 de specii de melci. Fig. Caracatiţele au opt tentacule de aceeaşi lungime. 3. de pradă. Corpul este acoperit de o cochilie calcaroasă adesea răsucită în spirală.o articulaţie prevăzută cu muşchi speciali astfel încât valvele pot fi perfect închise sau se pot deschide pentru a lăsa să treacă o parte din corp. În vârful tentaculelor lungi se află ochii. Melcii se deplasează cu ajutorul piciorului foarte dezvoltat. fixând animalul pe fundul apei. La nivelul capului se află 2 perechi de tentacule. La cefalopode (calmar. La caracatiţă. Aceste animale se deosebesc de celelalte moluşte deoarece sunt lipsite de cap.Introducere 3. Din această grupă fac parte: melcii (gasteropodele).4 Moluşte Moluştele sunt animale cu corpul moale alcătuit din trei părţi: capul. situată în grosimea tegumentului (osul de sepie). caracatiţă) piciorul se divide în două părţi: una anterioară înconjoară capul şi se prelungeşte cu multe braţe (tentacule) prevăzute cu ventuze.

Din aceste ouă apar păianjeni mici.şi formeze un alt înveliş mai mare. ele produc un jet puternic de apă printr. în jurul vârstei de 2. Alţi acarieni trăiesc în pământ sau în praful din casă. miriapodele şi insectele. Corpul lor este acoperit de un schelet extern (exoschelet). sarcoptul râiei). scorpioni. La nivelul abdomenului se află orificiile prin care se elimină o substanţă cleioasă care în contact cu aerul se întăreşte formând firul de mătase din care păianjenii îşi ţes pânza. Femelele depun ouă pe care le acoperă cu un cocon de mătase.6. Scorpionii se recunosc după abdomenul segmentat. Speciile care trăiesc la adâncime mare au posibilitatea de a emite lumină cu ajutorul unor organe luminoase speciale fixate pe tentacule folosite ca mijloc de apărare. adică posibilitatea lor de a lua culoarea mediului în care trăiesc. acarieni) au corpul alcătuit din două părţi: cefalotorace şi abomen. În caz de pericol. 2 fălci tăioase. identici cu adulţii.5 Artropode Din grupa artropodelor fac parte: păianjenii (arahnide). pungi pentru ouă sau capcane pentru prinderea insectelor. picioare sau mandibule) articulate şi mobile. animale şi om (căpuşele. fenomen ce poartă denumirea de năpârlire. Arahnidele (păianjeni. care le propulsează în sens invers. Acarienii sunt arahnide minuscule.Introducere Chiar şi creierul este mai dezvoltat decât cel al altor nevertebrate şi. când ajung la maturitate. Înţepătura unor sorpioni din zona tropicală Păianjenii Scorpionii Proiectul pentru Învăţământul Rural . 3. 2 chelicere (apendice în formă de cleşte) şi 4 perechi de picioare cu gheare. care este în legătură cu o pereche de glande ce secretă venin. La nivelul cefalotoracelui se află ochii (4 perechi). Plasele păianjenilor sunt folosite ca adăposturi. spre deosebire de alte moluşte se deplasează relativ repede. Picioarele lor sunt articulate iar corpul este împărţit în segmente. Un fenomen specific pentru cefalopode este faptul că se înmulţesc o singură dată. Pentru a putea creşte artropodele trebuie să se deprindă din el şi să. ele elimină un nor de cerneală. Ultimul segment se termină cu un ac. Fiecare segment poartă câte o pereche de apendice (antene. majoritatea parazite la plante.un orificiu aflat în partea anterioară a corpului. racii (crustacee). O armă de apărare eficientă a cefalopodelor este homocromia.4 ani.

femelele îşi devorează masculul la numeroase specii de scorpioni.un sistem de tuburi cu rol în respiraţie numite trahee. În general. Crustaceele superioare (crabi. raci. Crustacee Insectele Proiectul pentru Învăţământul Rural . Abdomenul prezintă orificii mici. Sunt animale active noaptea. Prezintă 5 perechi de picioare articulate. ele trăiesc în pământ. În cursul vieţii. metamorfoza (dezvoltarea larvei în animal adult). La unele specii (rac. crustaceele năpârlesc de mai multe ori. Insectele constituie grupul cel mai numeros de animale (peste 1. tipul aparatului bucal. ziua se ascund în locuri răcoroase. homar). au picioare articulate şi corpul acoperit cu un înveliş mai mult sau mai puţin rigid. creveţi. Ca toate artropodele.000 de specii). homari) au corpul alcătuit din 2 părţi: o parte anterioară numită cefalotorace şi o parte posterioară. Crustaceele inferioare ( dafniile sau “puricii de apă”) folosesc antenele ca nişte vâsle pentru înot în apa bălţilor sau iazurilor.000. alcătuit din chitină. Există şi specii terestre care respiră prin organe asemănătoare unor plămâni. Corpul insectelor este alcătuit din 3 părţi: cap. Clasificarea insectelor se realizează după trei criterii: forma şi dimensiunea aripilor. După împerechere. cu care înoată sau merg. Corpul lor are o carapace transparentă. Crustaceele au corpul acoperit cu o crustă alcătuită din chitină şi calcar. în locuri umede (exemplu: urechelniţa). Majoritatea crustaceelor trăiesc în apele mărilor (crabi.Introducere este mortală. Capul prevăzut cu doi ochi compuşi (alcătuiţi din mii de ochi simpli). crab. Ele sunt adaptate la cele mai diverse condiţii de mediu. prin care aerul intră într. numite stigme. torace şi abdomen. Sunt singurele nevertebrate capabile să zboare. abdomenul. Toracele insectelor este format din trei segmente şi prezintă trei perechi de picioare articulate şi doua perechi de aripi. languste) sau în apă dulce (raci) şi respiră prin branhii. două antene şi un aparat bucal de forme variate în funcţie de modul de hrănire. Crustaceele prezintă două perechi de antene care servesc la perceperea vibraţiilor şi la menţinerea echilibrului lor. prima pereche de picioare prezintă cleşti. Miriapodele Miriapodele sunt artropode care au un număr mare de picioare.

transparente. în special nectarul florilor. . care nu se pliază în lungul corpului.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă.au aripi transparente. acoperite cu solzi microscopici. b. . prind prada din zbor.adult). .au o singură pereche de aripi pentru zbor. f.au două perechi de aripi subţiri. adesea coloraţi.adult). prin frecarea unor părţi ale corpului. .aparatul bucal este adaptat pentru tăiat şi mestecat.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză incompletă (ou.emit sunete. .au două perechi de aripi mari. Muşte. chitinoase (elitre). Libelule .se deplasează în salturi. . . e. greieri .nimfă.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă. .pupă. Fluturi ( lepidoptere) . Proiectul pentru Învăţământul Rural . străbătute de nervuri. fără să aibă aripi.Introducere a. . ţânţari .prezintă doi ochi compuşi de dimensiuni mari.larvă.larvele se aseamănă cu adulţii. Gândaci (coleoptere) .picioarele se termină cu perniţe moi care aderă pe suprafeţe netede sau lucioase. . viespi.5 Albina d. a doua pereche sunt aripi membranoase. Lăcuste.aparatul bucal este adaptat pentru supt şi lins. c. cealaltă pereche este redusă şi serveşte la menţinerea echilibrului în timpul zborului (balansiere).omidă.au două perechi de aripi: prima pereche de aripi sunt tari. furnici . Fig. . egale ca lungime. Albine. .aparatul bucal în formă de trompă le permite să aspire lichide. . .nimfă.au aripi care se pliază în evantai (în repaus).aparatul bucal este adaptat pentru supt (muscă) sau înţepat şi supt (ţânţari). 3.trăiesc în grupuri mari (insecte sociale). .dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă.adult). .există fluturi diurni (activi în timpul zilei) şi nocturni (activi în timpul nopţii).dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă.sunt răpitoare. .

6 Echinoderme Sunt animale care trăiesc în mediul marin.6. Au un schelet intern şi o simetrie radială (corpul este format din cinci părţi identice dispuse în jurul unui ax central. aricii de mare. Proiectul pentru Învăţământul Rural .ca spiţele unei roţi). Din acest grup fac parte stelele de mare.Introducere 3. crinii de mare.

.exemple: ………………. buretele de apă. crevete.…………….exemple VIERMI . lipitoare.. Specia Melcul de livadă Grupa Mediul de sistematică viaţă moluşte terestru Caractere generale Corp acoperit de cochilie.Introducere Testul de autoevaluare nr. steaua de mare.exemple: ………………… . cărăbuş. cu rol în deplasare Proiectul pentru Învăţământul Rural . coralul alb. libelula. – exemple: insecte – exemple: ECHINODERME 2. . . scoica. scorpion. prezintă picior musculos. albina. 3 1.. tenia..……………….………………. racul. ţânţar.exemple: ………….exemple: …………...exemple: NEVERTEBRATE …………… . în grupa sistematică din care fac parte: melcul de livadă.exemple: scoici cefalopode – exemple: ARTROPODE . meduza.exemple: cilindrici . Completează schema: SPONGIERI . caracatiţă. Completează tabelul încadrând animalele următoare.

adaptate la diferite moduri de locomoţie. trunchi şi membre.vertebrate Sunt animalele cele mai evoluate. Numele lor este dat de existenţa unui schelet intern a cărui parte principală este coloana vertebrală. care populează toate mediile de viaţă (terestru.7 Regnul animal. Clasificarea vertebratelor Vertebratele sunt împărţite în 5 clase: Peşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere Proiectul pentru Învăţământul Rural . Completează în tabel caracterele generale ale animalelor nevertebrate. Corpul este alcătuit la majoritatea din: cap. aerian.Introducere 3. acvatic şi subteran). Caractere generale Spongieri Celenterate Viermi Moluşte Artropode Echinoderme 3.

pietriş. b. La rechini. nisetru.au schelet osos: ştiuca. Proiectul pentru Învăţământul Rural . păstrăvul. bibanul. Rechinii nu au această vezică înotătoare. şalăul. apă. nisip. cu solzi.(fecundaţie externă). crapul. Majoritatea speciilor sunt ovipare. Femela elimină ovulele în apă (icrele). c. fecundaţia este internă iar dezvoltarea embrionului se face în interiorul corpului (specii vivipare). etc.Introducere 3. la majoritatea speciilor. plante acvatice. Se deplasează prin înot cu ajutorul înotătoarelor.1 Peşti Peştii sunt animale acvatice care respiră cu ajutorul branhiilor şi au corpul acoperit. pune pe fundul său un strat gros ( cca 4 cm) alcătuit din nisip şi pietriş bine spălat. Peşti osoşi. Unele specii mor după ce dau naştere puilor (anghile). Peşti cartilaginoşi osoşi. Cum procedezi? spală bine vasul de sticlă.au schelet cartilaginos cu porţiuni osificate şi corpul acoperit de plăci osoase: (morun. păstrugă). adică puii se formează în ou. pisica de mare. Peşti cartilaginoşi. Sunt animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme).au schelet cartilaginos pe toată durata vieţii: rechinul. Peştii sunt de mai multe feluri: a. peşti. apoi masculul răspândeşte deasupra lor spermatozoizi (lapţii).7. Peşti Fig.6 Şalău Aplicatii practice Realizarea unui acvariu Materiale necesare: un vas din sticlă. 3. Au un organ special. vulpea de mare.vezica înotătoare (pungă plină cu aer) care îi ajută să urce şi să coboare în apă.

Amfibieni Proiectul pentru Învăţământul Rural . umple vasul cu apă fără a împrăştia nisipul. Femela depune ouă în apă şi din ele ies larvele numite mormoloci care au corpul lung. trunchi şi membre (sunt animale tetrapode. adaptări la mediu.7. înconjurată de o înotătoare membranoasă. alţii nu au coadă (broasca adultă.Introducere în acest strat de pietriş şi de nisip plantează câteva plante. turtită lateral. fără a scoate peştii din vas.evită să dai peştilor prea multă hrană şi înlătură resturile de mâncare cu o mică plasă. schimbă parţial apa din vasul de sticlă. fără picioare şi o coadă lungă. 3. circa 48 de ore şi numai după aceea poţi introduce în acvariu peştişorii. după umplere. hrăneşte peştişorii cu purici de baltă uscaţi pe care îi poţi achiziţiona de la magazinele specializate. La majoritatea amfibienilor fecundaţia este externă şi dezvoltarea se realizează prin metamorfoză. Unii amfibieni au coadă (salamandra şi tritonul). . Corpul este împărţit în: cap. etc.la fiecare două zile. Dacă ai destulă răbdare. Mormolocii au respiraţie branhială (branhii externe şi branhii interne). comportament.2 Amfibieni Amfibienii sunt animale adaptate atât la mediul acvatic cât şi la cel terestru. acestea dispar şi se formează plămânii. vei putea face observaţii deosebit de valoroase asupra peştilor (morfologie externă.) Sfaturi practice . lasă apa. pe care le poţi culege de la marginea râurilor sau a bălţilor. Asemănarea mormolocilor cu peştii demonstrează înrudirea cu acest grup.au patru membre). În zona tropicală trăiesc şi amfibieni fără picioare. brotăcelul). Apoi.

O serie de caracteristici fac din reptile un grup de animale bine adaptate la mediul teresctru: .Introducere Respiraţia amibienilor este pulmonară. . . de unde şi numele de târâtoare. au posibilitatea de a înghiţi prăzi întregi datorită unui os (osul pătrat) care se articulează mobil cu craniul. . lipsit de membre. pielea este înlocuită prin fenomenul de năpârlire).exemple: şarpele de casă (neveninos). .au corpul cilindric. Amfibienii sun animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme).are un cioc cornos lipsit de dinţi.au plămânii care le permit să respire. şarpele cu clopoţei. vipera (veninoasă).au patru membre scurte dispuse lateral şi terminate cu degete cu gheare. puţine specii sunt vivipare (nasc pui). Fig.exemple: ( şopârla cenuşie. şarpele boa. . ochii nu au pleoape. îngroşată este acoperită de solzi cornoşi (în perioada de creştere. Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . Multe dintre ele au dispărut (dinozaurii). 3.7. b. c. Şopârlele . La “broaştele. guşterul. coadă lungă şi ascuţită care se poate rupe cu uşurinţă. . înmulţirea se face fără metamorfoză.ucigaşe” care trăiesc în America de Sud pielea secretă toxine foarte puternice.majoritatea se deplasează prin târâre.pielea se schimbă o singură dată în timpul vieţii. .3 Reptile Reptilele sunt primele vertebrate complet adaptate la mediul terestru.fecundaţia este internă.7 Broasca 3.au corpul acoperit de o carapace alcătuită din solzi cornoşi (rol de protecţie). Clasificarea reptilelor a. iguane.temperatura corpului este variabilă.reptilele sunt ovipare (depun ouă). cameleonul). . Rol în respiraţie are şi pielea bogat vascularizată şi umedă. Şerpii . . . Au apărut acum 300 de milioane de ani. pitonul. Broaştele ţestoase . se deplasează cu multă agilitate.pielea uscată.au corpul alungit.

exemple: crocodilul de Nil.Introducere . Pentru a pune aripile în mişcare.reptile adaptate secundar la mediul acvatic. sex chiar dacă ne referim la animale de aceeaşi specie. Clasificarea păsărilor Păsările sunt împărţite în două mari grupe: 1.7. Corpul este acoperit cu pene. ţestoase marine şi ţestoase de uscat. înot). muşchii pectorali sunt bine dezvoltaţi şi fixaţi pe o prelungire a sternului numită carenă. având corpul aerodinamic. La majorotatea speciilor. . Membrele anterioare sunt transformate în aripi iar membrele posterioare sunt adaptate la diferite moduri de locomoţie (mers. Păsările sunt animale homeoterme (au temperatura corpului constantă).4 Păsări Sunt vertebrate superioare adaptate la zbor. Respiraţia este exclusiv pulmonară. .o membrană interdigitală. Fig. a cărui formă diferă în funcţie de hrana folosită (lung şi drept la păsările insectivore. d. Păsările nu au dinţi ci un cioc de natură cornoasă.degetele membrelor posterioare sunt unite printr. carenate (carena este prezentă) Proiectul pentru Învăţământul Rural . foarte dur. Cei doi plămâni sunt în legătură cu saci aerieni de la care pornesc ramificaţii care ajung la oase. puii sunt îngrijiţi de părinţi.dinţii sunt înfipţi în alveole dentare.există ţestoase de apă dulce. acarenate (lipseşte carena) 2. În perioada de reproducere. Culoarea penelor diferă în funcţie de vârstă. Scheletul păsărilor este alcătuit din oase pline cu aer (pneumatice).8 Crocodil 3. Sacii aerieni au rol de a regla respiraţia în timpul zborului şi de a micşora greutatea corpului. fulgi şi puf care protejează animalul de frig şi îl ajută să zboare. acoperit de solzi şi o coadă puternică folosită atât drept cârmă cât şi ca vâslă. . urechile şi nările se inchid la intrarea în apă. multe păsări execută dansuri nupţiale înainte de împerechere. construite special.au corpul alungit. Crocodilii . . 3. aligatorul. Înmulţirea păsărilor se realizează prin ouă pe care le clocesc în cuiburi. curbat la păsările răpitoare).

acvatic. aceste animale şi-au păstrat particularitatea de a epune două. Struţul este o pasăre alergătoare cu picioare înalte. puternice şi musculoase care îi servesc la alergat. cucuveaua). ca de raţă şi degetele unite printr. Ornitorincul este un animal semiacvatic. mamiferele sunt singurele animale capabile să.o membrană înotătoare. se împart în 3 grupe: 1. fără dinţi. . Echidnele se aseamănă cu nişte arici. . De la strămoşii lor reptilieni.păsările scurmătoare: găina.găinilor. raţa. având corpul acoperit cu păr şi ţepi.păsări înotătoare: gâsca.păsărelele: rândunica. 3. 3.şi regleze temeperatura internă (homeoterme) ceea ce le permite să trăiască în toate zonele geografice şi în toate mediile de viaţă: terestru. aerian. . cu oase pline cu măduvă. Monoterme 2.5 Mamifere Sunt cele mai evoluate vertebrate. 3. prepeliţa.8 Echidna Proiectul pentru Învăţământul Rural . cocoşul de munte. şorecarul) şi păsările răpitoare de noapte (bufniţa. privighetoarea. La unele animale aceşti peri s. Placentare Monotremele 1. Mamiferele îşi datorează numele faptului că femelele au mamele şi îşi hrănesc puii cu lapte. . .păsări agăţătoare: ciocănitoarea. Carenatele cuprind numeroase grupe de păsări: .9 Struţ 2.păsările răpitoare de zi ( uliul. Monotremele sunt cele mai primitive mamifere. Puii sunt hrăniţi cu lapte secretat de glandele mamare. 2. Fig.Introducere 1. Alături de păsări. Mamiferele au pielea acoperită de peri care formează blana. Marsupialele Fig. În funcţie de modul de dezvoltare al puilor. Marsupiale 3. bâtlanul.7. Aripile sunt scurte iar corpul greoi. cu un cioc lăţit. ciocârlia. Monotremele trăiesc numai în Australia şi Noua Guinee şi sunt reprezentate de ornitorinc şi ecohidnă. cocorul.păsările picioroange: barza.au transformat în ţepi (la arici). vrabia. Acarenatele sunt reprezentate prin struţi.

emit ultrasunete şi le captează cu urechile prevăzute cu pavilioane. Caracteristic este faptul că la naştere. Placentarele Caracteristic pentru placentare este prezenţa placentei prin care embrionul este aprovizionat cu substanţe nutritive şi oxigen. unele vânează solitar. caninii lipsesc.carnivorele: majoritatea animale de pradă cu dinţi adaptaţi corespunzător (canini ascuţiţi pentru a ucide şi sfâşia. carnasiere puternice). criteriu esenţial pentru identificarea principalelor categorii de placentare: . veveriţa marsupială.insectivorele: au talie mică. ursuleţul Koala. lupul marsupial. Puii se nasc complet dezvoltaţi şi după naştere sunt hrăniţi cu laptele secretat de glandele mamare. etc. hârciogul.9 Cangur Placentarele 3. Marsupialele Fig. Prind prada cu limba lungă. . . . membrele posterioare şi coadă. Foarte numeroase acum 100 de milioane de ani. altele vânează în haite. unde se găsesc glandele mamare. popândăul. există lilieci “vampiri” care se hrănesc cu sângele altor mamifere. . cârtiţa. 3. Dinţii sunt diferenţiaţi şi specializaţi pentru un anumit regim alimentar.rozătoarele: cele mai numeroase mamifere (cca 2000 de specii) adaptate la toate mediile de viaţă. şoareci. etc. şobolani. uşoare.i folosesc (leneşul).chiropterele (liliecii): sunt singurele mamifere capabile să zboare.edentatele: sunt mamifere lipsite de dinţi (furnicarul) sau au dinţi slab dezvoltaţi pe care nu. Rozătoare: veveriţa. opoposumul. bot alungit. El îşi continuă dezvoltarea în marsupiu. primul deget al membrului anterior se termină cu o gheară care îi permite animalului să se agaţe. majoritatea speciilor sunt insectivore. molarii au creste transversale). majoritatea fiind întâlnite în Australia. au dentiţie de tip rozător (incisivi lungi. puiul este incomplet dezvoltat.Introducere Din această grupă fac parte cangurul. prezintă un pliu tegumentar (membrană) care uneşte membrele anterioare cu laturile corpului. simţurile Proiectul pentru Învăţământul Rural . marsupialele numai sunt reprezentate decât de circa 250 de specii. Multe din rozătoare au “buzunare bucale” folosite pentru stocarea hranei. chiţcanul). au oasele subţiri. numeroşi dinţi ascuţiţi conici cu care perforează învelişul chitinos al insectelor (ariciul. carenă la nivelul sternului. cu creştere continuă. sunt animale nocturne (active în timpul nopţii). acoperită de o substanţă lipicioasă.

oaie. caracteristicile generale ale animalelor vertebrate (mediul de viaţă.primatele: mamiferele cele mai evoluate. cămila. . membrele anterioare transformate în lopeţi iar cele posterioare lipsesc. lipsită de păr. adaptări. . vulpea. sunt plantigrade (merg sprijinind pe sol întreaga mână sau întregul picior) şi pot apuca obiecte. 4 1. Unele ierbivore au stomac simplu (hipopotam. cerb. . au o singură pereche de mamele. leul. ciur.cetaceele: mamifere exclusiv acvatice. morsa. etc). dentiţia este de tip omnivor. Reprezentanţi: balena. foios.proboscidienii (elefanţii): mamifere ierbivore de talie mare cu degetele învelite în copite. Testul de autoevaluare nr.fildesii. rinocer). coada cu 2 lobi orizontali formează o înotătoare. cimpanzeul. ursul brun. girafă) sau neperechi (cal. Reprezentanţi: maimuţe cu coadă (cercopitecul) şi maimuţe fără coadă (gorila. degetele sunt terminate cu unghii. cheag). cu corpul acoperit de piele sub care se află un strat de grăsime foarte gros. ochii sunt aşezaţi frontal. . zebra.pinipedele: carnivore acvatice.ierbivorele: mamifere cu copite perechi (mistreţ. nu au dinţi au însă lame cornoase numite fanoane. pantera. . delfinul. corpul este fusiform. pielea este groasă. Completează în tabel. creierul lor este mai dezvoltat decât al celorlalte mamifere.Introducere sunt bine dezvoltate şi mişcările agile. caşalotul. oaia) au stomac împărţit în patru camere (burduf. înmulţire. Carnivore: lupul. deoarece degetul mare al mâinii este opozabil celorlalte degete. respiraţie. hipopotam. Caractere generale Peşti Amfibieni Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu membrele transformate în înotătoare. Reprezentanţi: foca. vacă. urangutanul). altele (vaca. au trompă cu multiple funcţii şi incisivi cu creştere continuă. acoperit cu peri subţiri şi aspri. mistreţ).

vene. Sinteza unităţii de învăţare nr.tub digestiv: cavitatea bucală.organe excretorii: rinichi căi urinare: uretere. vezică urinară. Funcţia de nutriţie: .digestia – sistem digestiv .excreţia – sistem excretor . esogfag. stomac.respiraţia – sistem respirator – căi respiratorii: fose nazale. Funcţiile organismului animal: . capilare .inimă vase de sânge: artere.mişcarea – realizată de sistemul osos şi sistemul muscular 2. bronhii organe respiratorii: plămânii .circulaţia – sistem circulator . trahee. ficat. 3 I. intestin subţire. Funcţiile de relaţie: . Funcţia de reproducere – sistem reproducător II. laringe. intestin gros glande anexe: glande salivare. faringe.sensibilitatea – asigurată de sistemul nervos şi organele de simţ 1. pancreas .Introducere Păsări Mamifere Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………. Principalele grupe de animale Proiectul pentru Învăţământul Rural . faringe. uretră 3.

păsări. c. artropode. e de relatie . echinoderme Vertebrate: peşti. poţi trece mai departe. 1.respiraţia .sensibilitatea . reptile. a. 3. a.excreţia de reproducere Funcţiile organismului III. e c.mişcarea de nutriţie . amfibieni. 4. 2. moluşte. c. celenterate. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . e a. d a. 1 I. d Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. b. II. mamifere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. viermi.circulaţia .digestia .Introducere Nevertebrate: spongieri.

îţi recomand să revezi pagina corespunzătore.stomac . 1. Sistemul respirator organe respiratorii . Sistemul digestiv glande anexe . d 2. a. îţi recomand să revezi pagina corespunzătore.pancreas căi respiratorii . Proiectul pentru Învăţământul Rural .faringe .intestin gros 1.faringe .bronhii 2.laringe . ai nelămuriri sau ai greşit. Testul de autoevaluare nr. tub digestiv .intestin subţire .ficat . 1.fose nazale . c.cavitate bucală . poţi trece mai departe. b 2.plămânii II.trahee . e 3.Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. 2 I. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. d III.glande salivare . ai nelămuriri sau ai greşit. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor.esofag . b.

3 1.exemple: oxiur. corali VIERMI . homari. limbric inelaţi . . caracatiţa ARTROPODE . scorpioni miriapode – exemple: urechelniţa crustacee – exemple: raci.Introducere Testul de autoevaluare nr. lipitoarea MOLUŞTE – gasteropode .exemple: tenia cilindrici . cărăbuşul. Specia Melcul livadă Albina Grupa sistematică de Moluştegasteropode Artropodeaerian Mediul de viaţă terestru Caractere generale corp acoperit de cochilie. libelula.plaţi . SPONGIERI .exemple: râma. furnica ECHINODERME 2.arahnide.exemple: păienjeni. cu 2 perechi de aripi cu Proiectul pentru Învăţământul Rural .insecte – exemple: albina.prezintă un picior musculos cu rol în deplasare.animale sociale.exemple: melci lamelibrahiate . crabi. .exemple: bureţi de apă NEVERTEBRATE CELENTERATE – exemple: meduze.exemple: scoici cefalopode – exemple: sepia. creveţi .

Introducere
insecte nervuri; - aparat bucal adaptat pentru supt şi lins; Burete apă de Spongieri acvatic (ape dulci şi marine Racul Artropodecrustacee Acvatic/ terestru - dezvoltare prin metamorfoză completă. animale sedentare solitare şi coloniale; - schelet de natură minerală (de natură calcaroasă sau silicioasă) sau de natură organică, - corp acoperit cu o crustă alcătuită din cefalotorace şi abdomen; năpârlesc; Meduza Celenterate acvatic respiraţie branhială. - formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini; - se deplasează prin contracţii ale corpului; Ţânţar Artropodeinsecte aerian au celule urzicătoare. - animale cu o pereche de aripi pentru zbor şi o pereche de balansiere pentru echilibru; - aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt; Scoica Moluştelamelibranhiate acvatic dezvoltare prin metamorfoză completă. - corp acoperit de o cochilie alcătuită din 2 valve; sunt lipsite de cap; Lipitoarea Viermiinelat vierme acvatic (lacuri, mlaştini) Coralul alb Celenterate bălţi, au branhii în formă de lamele. - animal parazit temporar pe corpul animalelor acvatice; - se hrăneşte cu sângele animalelor parazitate;

secretă o substanţă anticoagulantă. acvatic (mări, animale solitare sau coloniale; oceane) - prezintă schelet calcaros - formează recifele de corali corp alcătuit din: abdomen prezintă ochi compuşi; respiraţie traheală; dezvoltare prin metamorfoză cap, torace,

Libelula

Artropodeinsecte

aerian

Crevete

Artropode-

acvatic

incompletă. - corp acoperit cu o crustă;

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere
crustacee - corp alcătuit din cefalotorace şi abdomen; - respiraţie branhială.

Atenţie !
• • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. 3. Vezi pagina ………

Testul de autoevaluare nr. 4
Caractere generale Reptile animale acvatice; forma corpului este hidrodinamică; corp acoperit cu solzi sau plăci osoase; respiraţie branhială; temperatura corpului este variabilă (poikiloterme); la majoritatea specilor, fecundaţia este externă. trăiesc în apă şi pe uscat; corp acoperit cu piele umedă, subţire, puternic vascularizată; respiraţie pulmonară şi cutanată (larvele respisă prin branhii externe); temperatura corpului este variabilă; dezvoltare prin metamorfoză. animale care trăiesc în mediul terestru (şerpi, şopârle) şi mediul acvatic (ţestoase marine, crocodili); corp acoperit cu solzi cornoşi; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este variabilă; înmulţire prin ouă animale adaptate la zbor; corp acoperit de pene, fulgi, puf; respiraţie pulmonară; oase pneumatice; temperatura corpului este constantă (homeoterme); înmulţirea prin ouă, pe care le clocesc animale adaptate la diferite medii (terestru, acvatic, aerian);

Peşti

Amfibieni

Păsări

Mamifere

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere corp acoperit cu păr; dinţi adaptaţi la modul de hrănire; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este constantă; nasc pui pe care îi hrănesc cu lapte produs de glandele mamare (monotremele se înmulţesc prin ouă, marsupialele nasc pui incomplet dezvoltaţi, placentarele au un organ special numit placentă.

Lucrarea de verificare nr. 3
1. Completaţi schema: de ………………… - sensibilitatea - …………………… de …………………. - ……………. - ……………... - ……………. - ………….. de …………………… (1 punct)

Funcţiile organismului

2. O persoană, după ce a suferit de otită a urechii drepte, în urma căreia s- a perforat timpanul, nu mai recepţionează semnalele sonore cu urechea respectivă. De ce? (1 punct) 3. Prezentaţi circulaţia sângelui în organism pornind de la interpretarea următoarelor scheme: (2 puncte) a) ventriculul stâng – artera aortă – organe ( O2) schimb de gaze b) ventricul drept – artera pulmonară - plămâni – vene pulmonare – atriu stâng – vene cave (CO2) – atriu drept

Proiectul pentru Învăţământul Rural

3 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr. Scrieţi cel puţin 10 informaţii de tipul “Ştiaţi că?” referitoare la animale (ca sursă de documentare foloseşte materialele indicate în bibliografie sau alte surse). . liliacul. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie.marea circulaţie 1 punct . încadrând următoarele animale în grupa sistematică din care face parte: broasca de lac. 5 puncte identificarea rolului timpanului 0.Introducere (CO2) schimb de gaze 4. Completaţi tabelul. va fi analizată.alcătuirea urechii 0. furnica. (3 puncte) Specia Broasca de lac Animal vertebrat/ nevertebrat vertebrat Grupa sistematică amfibieni Mediu de viaţă Acvatic şi terestru ( O 2) 5. balena. crabul. carbul. 3 (Animale).completarea corectă a schemei 1 punct 2. crapul. caracatiţa. Lucrarea de verificare nr. cangurul. scorpionul. delfinul.mica circulaţie 1 punct . Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1. 3. punctată şi va fi returnată. . pinguinul. vipera. 2 puncte Se acordă un punct din oficiu. 5 puncte explicaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Bucureşti.. BIBLIOGRAFIE: 1. Editura Didactică şi Pedagogică. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ)..Biologie. 2005 7. Florica. Editura Rao. Întrebări şi răspunsuri. 2005 8. Enciclopedia Rao. Grosu M. Enciclopedia Rao.. 2000 2.. R.A. ghid metodologic. Bucureşti.20 × 10) Se acordă un punct din oficiu.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”.Plante şi animale. 25 puncte pentru fiecare animal încadrat corespunzător) 5. Ariniş Ioana. Editura paralela 45.Cercetător la …. Ariniş Ioana.A. *** Arborele lumii 12. 2006 3. Editura All. 2 puncte (0. zece ani. Piteşti. *** MEC. Bucureşti. Editura Aramis.Ştiinţa în viaţa cotidiană. 1996 9. Enciclopedia pentru tineri Larousse. 2001 4. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală.. Bucureşti. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. R. 2004 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 3 puncte (0. Regnul Animal). Opriş Tudor. Editura Didactică şi Pedagogică. 2004 10. Bucureşti. Florica. 2002 5.Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista.Natură şi animale. 2004 11. Cristescu D.Biologia animală şi vegetală. manual pentru clasa a IX-a. 1988 6. Grupul Editorial Rao. Vodă Claudiu. Bucureşti. R. Editura Ion Creangă.Anatomia omului. Ţibea. Editura Didactică şi Pedagogică.Aceste uimitoare plante şi animale..Atlas şcolar de biologie. Gheţe M. colaboratorii. Întrebări şi răspunsuri. Grupul Editorial Rao. A. Ţibea.Introducere 4.

4 DIDACTICA ŞTIINŢELOR ŞI A CUNOAŞTERII MEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR 4.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Unitatea de învăţare Nr. studentul va fi capabil: • să definească metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii. • să descopere noile abordări din domeniul predării ştiinţelor naturii. • să identifice principalele particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară. Obiectivele unităţii de învăţare 4 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. • să elaboreze planificări calendaristice.

ca proces instructiv. Metoda este o cale de acţiune comună profesor. spre) înseamnă “drum spre…”. drum şi “metha”.cale. Proiectul pentru Învăţământul Rural .către.abordări teoretice- Metodica Etimologic. care au ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ. metoda reprezintă o cale pe care cadrul didactic o urmează pentru a. “cale de urmat” în vederea aflării adevărului. Editura Didactică şi pedagogică. 4. termenul de metodă. pag. În învăţământ. Metodica este o “disciplină ştiinţifică. provenit din grecescul methodos (“odos”. 270).1 Metodica cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii .elev prin care se realizează eficient instrucţia şi educaţia.i face pe elevi să ajungă la realizarea obiectivelor propuse.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ” (Dicţionar de pedagogie.Introducere • să proiecteze unităţi de învăţare şi activităţi/ lecţii. componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice. Bucureşti.

Şcoala contribuie atât la formarea şi educarea inteligenţei. Gândirea este predominant concretă dar este vorba de un concret mai puţin imediat. etc. În acest mod. 3) Cum se desfăşoară procesul de predare. Există posibilitatea asimilării unor cunoştinţe care depăşesc sfera manipulării practice sau a contactului nemijlocit cu obiectele şi fenomenele realităţii.Introducere În această categorie a metodicilor se încadrează şi metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii. uneori superficială. Metodica predării “Cunoaşterii mediului/ Ştiinţelor naturii” trebuie să răspundă ca orice metodică.învăţareevaluare? 4. Întregul proces de Proiectul pentru Învăţământul Rural .2 Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară Elevul de vârstă şcolară mică se caracterizează printr. de mişcare. dar percepţia sa este globală. 2) Care este conţinutul disciplinei? (ce urmează să înveţe elevii). de cauză. cât şi a caracterului. de număr. la următoarele întrebări: 1) Care sunt obiectivele disciplinei? (în ce scop se învaţă?). mai detaşat de percepţia directă. La disciplina metodică. Complexitatea dezvoltării psihice a elevilor din ciclul primar conferă şcolii un rol special.o deosebită receptivitate faţă de realitatea înconjurătoare. din intuitivă gândirea devine operaţională.evaluare la disciplina cunoaşterea mediului/ ştiinte ale naturii.învăţare. studenţii care vor deveni cadre didactice în învăţământul preşcolar şi primar obţin informaţii cu privire la organizarea procesului de predare. Gândirea copilului se organizează în jurul câtorva noţiuni fundamentale de timp. de spaţiu.

Adevărata învăţare având loc în condiţiile activităţii proprii de gândire. Curiozitatea se diversifică. Micul şcolar se obişnuieşte treptat cu efortul de a. Caracteristice pentru această perioadă sunt modificările evidente ale potenţialului de activitate intelectuală şi formarea a numeroase categorii de noţiuni.n minte. fiind preocupaţi de calitatea răspunsului şi nu de rapiditatea cu care este oferit acesta. 1997.a şcoli normale şi licee. pag. Copiii reflexivi au nevoie de o perioadă de gândire. Între aceste caracteristici învăţarea prin acţiune constituie elementul principal. Perioada şcolară mică se caracterizează printr. Piaget considera că la 6. Atenţia se modifică din punct de vedere calitativ. la organizarea unor structuri mentale concrete care operează cu lungi serieri şi clasificări. învăţământul modern. mai flexibilă şi distructivă.educativ de calitate. Tot în perioada şcolară mică are loc o creştere simţitoare a caracterului explicit al înţelegerii.Psihologie. Spre deosebire de învăţământul tradiţional centrat pe materia de învăţat. Editura Didactică şi Pedagogică.53). • explorarea experimentală stă la baza procesului de învăţare. A. Paul şi colaboratorii. Bucureşti. Cunoaşterea de către profesor a particularităţilor psihice ale copiilor reprezintă un punct de plecare pentru organizarea unui proces instructiv. • învăţarea este înlesnită prin identificarea unor pretexteproblemă motivante pentru elevi. centrat pe elev prezintă o serie de avantaje: • învăţarea este individualizată în funcţie de interesele şi nevoile celui care învaţă. se dezvoltă imaginaţiea reproductivă. În această perioadă şcolară se diferenţiază stilurile cognitive. Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid şi tendinţa de a da primul răspuns care le vine.Introducere învăţământ trebuie să ţină seama de caracteristicile fizice. manual pentru clasa a X. psihice şi sociale.7 ani are loc trecerea de la gândirea intuitivă.o permanentă solicitare a gândirii. Copiii cu stil cognitiv analitic pleacă în conceptualizare de la detalii iar cei cu stil tematic iau în considerare întregul.şi organiza atenţia voluntară ca expresie a cerinţei de a respecta şi îndeplinii un program impus de activitate.. de la intuiţia articulată. Proiectul pentru Învăţământul Rural . adică modul în care elevii răspund varietăţii sarcinilor şi problemelor intelectuale. 52. este mai stabilă. R. a cunoaşterii sistematice a realităţii. Acum se poate vorbi despre stadiul operaţiilor concrete caracterizat prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte (PopescuNeveanu. cât şi cea creatoare.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . orientează şi facilitează accesul elevilor la informaţii). responsabilizarea şi motivarea elevilor pentru eficientizarea procesului de comunicare. Definiţi metodica. • încurajarea iniţiativei elevilor. 2. Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos. Enumeraţi cel puţin patru particularităţi ale copilului de vârstă şcolară. 1 1. Testul de autoevaluare nr.Introducere • reconsiderarea rolului cadrului didactic (înlesneşte demersul didactic al elevului. • realizarea de proiecte individuale sau de grup cu rolul de a dezvolta elevilor “deprinderi de proiect”.

Introducere 4. în acest fel o continuitate a obiectivelor Cunoaşterea mediului Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se asigură.3 Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi a II-a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III-a şi a IV-a) Disciplina “Cunoaşterea mediului” realizează o punte de legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţe şi disciplina “Ştiinte ale naturii” studiată în clasele a III-a şi a IV-a.

fizice ale şcolarului mic. clasa I şi clasa a IIa). ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare”. Ştiinte ale naturii Conform notei de prezentare a programei disciplina de învăţământ “Ştiinţe ale naturii” vizează “observarea şi perceperea lumii în întregul său.). • stimularea potenţialului creativ al copilului. Un alt obiectiv major al disciplinei “Cunoaşterea mediului” îl reprezintă educaţia pentru sănătate a copiilor. Cunoaşterea mediului îşi propune să înlesnească înţelegerea naturii prin participarea activă şi conşţientă a elevului la descoperirea şi redescoperirea fenomenelor şi proceselor naturale. ci dezvoltarea capacităţilor de observare. etc. a intuiţiei şi a imaginaţiei acestuia. Prin predarea “Ştiinţelor naturii” nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi de informaţii ştiinţifice ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte. cu componentele.Introducere ciclului de achiziţii fundamentale (grupa mare. Demersul didactic se deplasează de la “Ce se învaţă?” la “De ce se învaţă?”. Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se desfăşoară în strânsă relaţie cu particularităţile psiho. Punctul de plecare îl reprezintă experienţa de viaţă a elevilor. nevoile lor reale de cunoaştere. Această deplasare asigură creşterea caracterului formativ al învăţarii şi are rolul de a stimula interesul pentru cunoaştere al copilului. a obiectelor şi fenomenelor concrete. Obiectivele acestei discipline nu vizează însuşirea de cunoştinţe. adică observarea plantelor. ce vizează: • stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului apropiat. a animalelor. igiena clasei. pentru respectarea unor reguli de igienă individuală şi colectivă (igiena corporală.7 ani) prima treaptă a cunoaşterii o constituie intuirea. Procesul de familiarizare cu mediul înconjurător începe din etapa preşcolară în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoştinţe despre lumea care îl inconjoară. Proiectul pentru Învăţământul Rural . explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. Noile programe evidenţiază necesitatea pregătirii elevului nu ca pe un “om de ştiinţă” ci ca pe un “cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială”. procesele şi fenomenele caracteristice. În cazul şcolarului mic (6. igiena locuinţei.

4 Proiectarea activităţii didactice Proiectarea didactică este o activitate de anticipare a etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a obiectivelor.Introducere 4. A proiecta înseamnă a elabora un plan de acţiune pentru organizarea şi desfăşurarea unei activităţi didactice. Proiectarea didactică presupune: Proiectul pentru Învăţământul Rural Etapele proiectării .

Clasa I. Obiectivele cadru. Lectura programei se realizează pe orizontală. dar poate fi adaptată. obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul mai multor ani de studiu. de pregătirea profesională a cadrului didactic. conţinuturile şi activităţile de învăţare. Proiectarea unităţilor de învăţare 4. Proiectarea lecţiilor 4. Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare.1 Programa şcolară Programa şcolară este un document care cuprinde obiectivele (ţintele de atins prin activitatea didactică). pornind de la obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă la conţinuturile şi activităţile de învăţare. Personalizarea demersului didactic se realizează prin identificare aunităţilor de învăţare care grupează conţinuturile în mod eficient pentru realizarea obiectivelor. Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Studierea programelor şcolare 2.Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: Programe şcolare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul.4. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare.Introducere 1. etc. personalizată de către fiecare cadru didactic în funcţie de: cerinţele şi condiţiile fiecărei clase. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească gândirea independentă a cadrului didactic precum şi libertatea acestuia de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse. de oferta materială a şcolii. Programa şcolară trebuie parcursă de toate cadrele didactice. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi semestriale 3.

2. 3. 1.5 să precizeze câteva regului de igienă a corpului şi a alimentaţiei pe baza informaţiilor primite.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător. .2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. • Plante şi animale: .1 să descrie caracteristici ale mediului social şi cultural. Cunoaşterea. Pentru fiecare obiectiv de referinţă.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului apropiat. Conţinuturile învăţării. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. localitate. 3. fenomene din mediul înconjurător.1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător . programa cuprinde mai multe exemple de activităţi de învăţare. Dezvoltarea capacităţilor de observare. 3.3 să observe şi să denumească fenomene din mediul înconjurător. 3.Obiective culturale din cartier. 2.Introducere 1.Obiective sociale din cartier.4 să participe la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului. 2. pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător.clasa I • Elemente ale mediului social şi cultural: . 3. 3. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Observarea unor plante/ unor animale din mediul apropiat al copilului şi/ sau de la colţul viu al clasei. 3.2 să enumere caracteristici specifice ale unor vieţuitoare din mediul apropiat. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1.6 să întocmească oral un program zilnic de activitate a şcolarului.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite. 2. explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător.1 să utilizeze un limbaj specific ştiintelor naturii în descrierea unor vieţuitoare. localitate. 1.

înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător. .Fenomene ale naturii: ploaie. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. 2.a .1 să descrie caracteristici ale mediului natural.recunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător. • Educaţie pentru sănătate: .3 să observe şi să denumească efectele unor fenomene din natură asupra vieţuitoarelor 2.Igiena alimentaţiei. ninsoare.2 să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoare din mediul apropiat. caracteristici. explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. lunile anotimpurilor. * să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoarele din diferite zone geografice. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. . fenomene din mediul înconjurător.Programul zilnic al şcolarului. • Fenomene ale naturii: .2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. vânt. Cunoaşterea.Introducere Recunoaşterea părţilor componente ale unei plante (ale corpului unui animal).Igiena corpului. 2. 2.Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi animalelor. fulger.1 să utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii în descrierea unor vieţuitoare. 1. Dezvoltarea capacităţilor de observare.Contribuţia copiilor la protejarea mediului Clasa a II. • Mediul înconjurător şi protejarea lui: .Anotimpurile: denumire. .Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: 1. . 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural . tunet. 1.

3.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului înconjurător. . . Conţinuturile învăţării. Pentru fiecare obiectiv de referinţă.Igiena clasei.Acţiuni ale copiilor care dăunează mediului natural.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite. câmpii • Plante şi animale: . 3. 3.Introducere 3.*Asemănări şi deosebiri între unele plante şi animale din alte zone geografice. • Educaţie pentru sănatate: .Protejarea mediului de către copii. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii.Asemănări şi deosebiri între plante şi animale. . programa prezintă mai multe sugestii de activităţi de învăţare. în mediul rural sau urban.Forme de relief: munţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural .clasa a II-a • Elemente ale mediului natural: .4 să participe la acţiuni de îngrijire şi de protejare a mediului.5 să enumere şi să descrie câteva acţiuni proprii pentru păstrarea igienei locuinţei şi a clasei. 3.Modificări în viaţa plantelor şi a animalelor determinate de succesiunea anotimpurilor.Igiena locuinţei. . Clasa a III-a – Ştiinţe ale naturii Obiectivele cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1. • Mediul înconjurător şi protejarea lui: .Activităţi ale omului specifice fiecărui anotimp.Influenţa factorilor de mediu asupra plantelor şi a animalelor. .1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător. • Efectele unor fenomene ale naturii asupra vieţuitoarelor: .

1 să conştientizeze efecte ale activităţii omului asupra mediului înconjurător. 2.2 să ordoneze obiecte. 2. decantare. 3. utilizate în experimente. imitând obiecte din mediul înconjurător 3. Formă. 2. folosind instrumente şi procedee specifice. Pentru fiecare obiectiv de referinţă.4 *să descrie proceduri simple. Conţinuturile învăţării. Fomarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii. *Dizolvarea şi condiţii de creştere a vitezei de dizolvare.4 să aplice observaţia ca demers al cunoaşterii de tip ştiinţific.1 să indice asemănări şi deosebiri dintre corpuri pe baza unor observaţii proprii. 4. culoare. dimensiune (lungimea ca rezultat al măsurării în unităţi standard.1 să înregistreze în formă grafică observaţii ale unor fenomene şi procese din mediul înconjurător. 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1. comparând rezultatele cu propriile estimări. în desfăşurarea activităţilor de grup. de natură ştiinţifică. programa prezintă sugestii de activităţi de învăţare. fenomene şi evenimente pe baza unor criterii date. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. 2.5 *să respecte regulile de comunicare şi comportament negociate. Stări de agregare (solid/ lichid/ gaz). volumul (capacitatea) ca rezultat al măsurării/ comparării în unităţi nestandard). 2.Introducere 2.6 *să confecţioneze jucării/ produse. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat.clasa a III-a Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor 1. 2. organisme. volum. 1. *Amestecuri şi separarea amestecurilor prin filtrare.2 să măsoare cu instrumente convenţionale şi neconvenţionale.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru.3 să comunice în forme diverse observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate. propice vietii. 2. 3.identificare în funcţie de formă.

peşti. sol. plămâni. 2. anotimpurile). *Reacţia la stimuli şi organele de simţ. materiale naturale şi prelucrate. 2. solul.Introducere 5. Protejarea mediului. Modalităţi de menţinere a stării de sănătate: dietă. 3. igienă personală. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii. Clasa a IV-a. hrana). căderile de apă. condensare). schelet. vieţuitoare dispărute şi pe cale de dispariţie. aer. sămânţă. Omul şi mediul 1. 3. 7. 8. insecte). arderea combustibililor. Consecinţe ale variaţiei factorilor de mediu (lumină. păsări. frunză. Soarele. trunchi. fruct.Ştiinţe ale naturii Obiective cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1.sursă de schimbări periodice în mediul înconjurător: lumină. Proiectul pentru Învăţământul Rural .întuneric. Circuitul apei în natură. vaporizare. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii. surse de căldură) asupra organismelor vii. 3. 6. Transformări de stări de agregare (topire. reptile. Deşeurile şi *reciclarea lor. Utilizări. Transformări ale corpurilor şi materialelor 1. exerciţiul fizic. propice vieţii. Surse de energie (vântul. 2. folosind instrumente şi procedee specifice. Principalele grupe de animale (mamifere. organe de simţ. zi. soarele. Corpuri cu viaţă şi fără viaţă: plante şi animale. aerul.noapte. Apa. tulpină. etc. Surse de apă. floare.caracteristici generale. solidificare. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unei mediu natural echilibrat. stomac. localizare. • rolul componentelor observabile şi a unor organe interne la animale şi la om: cap. Rolul structurilor de bază ale organismelor vii • rolul componentelor observabile la plante: rădăcină. utilizări. apă. rinichi..tipuri. 9. membre. Utilizări.

Proprietăţi ale metalelor şi utilizări ale acestora. 2.3 să comunice în maniere diverse observaţii privind relaţiile dintre părţile componente ale unui sistem şi/ sau dintre sistemele studiate.Volumul (capacitatea ca rezultat al măsurării în unităţi standard: litrul. . *Densitatea ca rezultat al comparării maselor unor corpuri confecţionate din materiale diferite. umbra.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate.2 să descrie relaţii între sisteme din mediul înconjurător. 2.producerea curcubeului. Magneţi.2 *să aprecieze importanţa protejării propriului corp faţă de factori dăunători de mediu. . culorile.1 să identifice relaţii între părţile componente ale unui sistem studiat. multipli şi submultipli). 1. balanţa. *umiditate. 1. *vânt. 3.5 *să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjurător. Circuite electrice simple. prezentând adecvat rezultatele. • Transformări ale corpurilor şi materialelor Proiectul pentru Învăţământul Rural .4 să aplice procedee de natură ştiinţifică în activitatea proprie. . vizibilitatea corpurilor.Planetele sistemului solar.Introducere Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. 1. dar de volume identice. . 2. *Plutirea corpurilor. Comportamentul luminii.1 să conştientizeze efecte ale mediului înconjurător asupra propriului organism.Echilibru şi cântărire (masa ca rezultat al cântăririi în unităţi standard): cântarul cu arc. 3.4 *să formuleze ipoteze pe baza utilizării unor procedee de natură ştiinţifică.3 să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date. 2.1 să interpreteze succesiunea unor fenomene şi procese din natură.Comportamente de adaptare la plante şi animale: reacţii de apărare şi adaptare la lumină. *frig. .clasa a IV-a • Caractertistici şi proprietăţi ale corpurilor . Conţinuturile învăţării.Surse de lumină. 2.

soluri. cunoaşterea obiectivelor cadru şi de referinţă. oameni). pornind de la următoarele rubricaţii (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. *delta. Relaţii de hrănire Resurse naturale: apă. de ansamblu a obiectului de studiu.învăţare. Profesor ………………. Planificarea calendaristică se poate întocmi. Elaborarea planificării calendaristice presupune: 1. înmulţire. *peştera. evaluare. 4. pag. identificarea unităţilor de învăţare şi ordonarea lor în concordanţă cu logica internă a disciplinei. ore pe săpt. putrezirea. Anul şcolar ………………. broaşte. specifice disciplinei. roci. precizarea ritmului de parcurgere a materiei (timpul alocat fiecărei unităţi de învăţare). • Omul şi mediul Medii de viaţă: grădina. realizarea asocierii dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi.a/ a IV-a. recapitulare şi sistematizare. Transformări ale materialelor în alte materiale cu proprietăţi diferite: ruginirea.. 7). hrană. Mişcare şi repaus Ciclul vieţii: naştere. Clasa ……………… Nr. 3. minerale. forţe de împingere şi tragere). moarte.Introducere *Încălzire şi răcire. combustibili. *oceanul. Planificarea calendaristică anuală şi semestrială Instituţia de învăţământ …………… Disciplina ……………………. lemn. fluturi. *mările calde. balta. Protejarea lor./ Tip de curriculum ………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. căldura absorbită şi căldura cedată Forţe care determină mişcarea corpurilor (gravitaţia. CNCGhid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. creştere şi dezvoltare. - 4. stabilirea tipurilor de activităţi: predare. coacerea. pădurea.. arderea. Cicluri de viaţă ale organismelor (plante. alterarea.2 Planificarea calendaristică Realizarea planificării calendaristice (anuală şi semestrială) este o operaţie de anticipare a activităţii didactice care presupune o viziune clară. cunoaşterea conţinuturilor.4.

Săptămâna Obse Proiectul pentru Învăţământul Rural . ore.8 ore. 1. Numărul de ore alocate fiecărei unităţi de învăţare se stabileşte de către profesor dar. Planificare calendaristică Unitatea de Obiective Conţinuturi Nr.2.se indică prin titluri stabilite de către profesor.Introducere Planificare calendaristică Unitatea de învăţare Obiective de referinţă Conţinuturi Nr. Obiectivele de referinţă. ore Săptămâna Observaţii Unităţile de învăţare.2. 2. Planificările calendaristice propuse au rolul de a te familiariza cu tehnica elaborări acestor planificări. etc). 157 Disciplina Cunoaşterea mediului Institutor Maria Magdalena Boghianu Clasa I Nr. Atenţie! Prezentul curs nu.se trec numerele obiectivelor de referinţă din programa şcolară (1.1. în general. nu trebuie să depăşească 7.1oră/ săpt. Şcoala generală nr.şi propune să ofere modele de planificări calendaristice.

1.4.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unei plante (rădăcină. 1.2.2. caracteristici învăţare ore rvaţii Spre şcoală 2 17. 1. 2.2. frunze.3 1. trunchi. 1.3. 1.1. 1. 18 martie 8.3. 22 aprilie Unitatea de învăţare Soseşte primăvara! Obiective de Conţinuturi referinţă 1.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unui animal (cap.1.Introducere de referinţă 1. 21.1. 4 5 11. tulpină.1. 20 mai Obse rvaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1. 1. Vreau să cresc sănătos Iarna. fulger. 1. 15.3. 2. 2.3 În lumea animalelor domestice 1. Calendarul naturii 1. 2.2.fenomene ale naturii: ploaie. 22. 2.2.igiena corpului Anotimpurile: denumire. 12. 1. 2.2. ore 4 Săptămâna 29 aprilie 6.4. 14.4 Elemente ale mediului social şi cultural: obiective sociale din cartier. flori.8 oct. 25 febr.1. 1.3. 29 oct. 28 ian.1. 2. 2. 1. 3.2.  Fenomene ale naturii.4. 4 martie  10  În lumea plantelor 1.3.3 1. 2.3. modificări în lumea vie şi 2.1.2. 2. 2. bucuria copiilor 3 15. 1.3. 13.1. 1. 1. lunile anotimpurilor. succesiunea lor.4. 1. obiective culturale din cartier.3 2 1. 1. 2. 10.1.2.1. Nr. localitate.3. 2. tunetrecunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice. 1.   Educaţie pentru sănătate: .4. 2. 26 noiembr.2. 19.2.1.1.1. 2. 1.24 sept. 11. 1.  Fenomene ale naturii: .4. vânt. fruct).3 Observarea unor plante de la colţul viu al clasei. membre). 3.  Observarea unor animale din mediul apropiat al copilului.2.2. 1. 17 dec. 18.  Observarea unor plante din mediul apropiat. 2.

3 Animale sălbatice 1.1. 2. Elaboraţi o planificare calendaristică anuală la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii. 2. trunchi. 1. 2 27 mai 3 iunie 2.  Recunoaşterea şi denumirea 1.1.2. animal (cap.3 Testul de autoevaluare nr. 1.Introducere activităţi ale oamenilor specifice fiecărui anotimp.3.2. membre). 2 1.4. părţilor componente ale unui 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

4.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Unitatea de învăţare este o structură didactică deschisă şi flexibilă. având următoarele caracteristici: • Unitatea de în raport cu obiectivele de referinţă. învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos.4. este coerentă • este unitară tematic.

subordonează lecţia. 12). structurare.: În ce scop voi face?face? Ce voi Cu ce voi face? Cum voi face? Cât s-a realizat? Identificarea Selectarea obiectivelor conţinuturilor Analiza resurselor Determinarea activităţilor de învăţare Stabilirea instrumentelor de evaluare - Organizarea demersului didactic corespunzător fiecărei unităţi de învăţare trebuie să ţină cont de parcurgerea secvenţelor de: familiarizare.i conduce pe elevi spre o structurare a noţiunilor. se finalizează prin evaluarea sumativă* (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. a conceptelor cu care operează. În etapa de structurare se esenţializează şi se sistematizează observaţiile realizate de elevi. 7. experimentare. Sarcinile de lucru concepute gradat dau elevilor posibilitatea de a găsi soluţii prin efort propriu.Introducere • • • se desfăşoară continuu pe o perioadă de timp. În această etapă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . aplicare. Cadrul didactic se abţine să definească termeni. Un astfel de demers didactic dezvoltă la elev o atitudine reflexivă. ca element operaţional. comparare.un efort propriu de observare. Rezolvarea acestor probleme presupune folosirea unor tehnici de lucru specifice ştiinţelor. pas cu pas. pag. Rolul său este de a orienta demersul de căutare fără să ofere soluţii prestabilite pe care elevii să le memoreze. Rolul cadrului didactic este de a. cadrul didactic propune activităţi de învăţare variate care au rolul de a dirija învăţarea.Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. În această etapă. noţiuni. Etapa de familiarizare are ca scop acomodarea elevului cu noile conţinuturi prin intermediul unor situaţii problemă date spre rezolvare sau experimentare. să explice noul concept până când elevii nu au efectuat suficiente experimente.a/ a IV-a. CNC. explorarea experimentală stă la baza activităţii de învăţare. exprimată printr.

Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere În etapa de aplicare se realizează consolidarea şi aprofundarea noilor concepte. Aplicaţiile propuse favorizează individualizarea învăţării şi oferă cadrului didactic un feed.. Intervenţia cadrului didactic va fi centrată pe întărirea unor tehnici şi proceduri. Unitatea de învăţare …………………… Nr.a/ a IV-a. Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie: Proiectul unităţii de învăţare Disciplina …………………………. ore alocate ……………….back eficient în ceea ce priveşte nivelul de formare a noţiunilor şi comptenţelor dobândite de elevi la un anumit moment (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. pag. CNC. 24). pe aplicarea teoriei pentru rezolvarea unor situaţii particulare.Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. Clasa ……………..

Proiectul unităţii de învăţare Disciplina Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Institutor Maria Magdalena Boghianu Unitatea de învăţare: Vieţuitorele şi mediul lor de viaţă Nr.şi propune să ofere modele de proiecte ale unităţilor de învăţare ci să ofere studenţilor posibilitatea de a “învăţa” tehnica proiectării. Atenţie! Prezentul curs nu.se detaliează conţinuturile din cadrul unităţii de învăţare. Obiective de referinţă.).se trec obiectivele de referinţă (ex.se notează resursele materiale necesare (materiale didactice.cuprinde menţiuni cu privire la tipul de instrumente de evaluare folosite (important este să fie evaluată nu cantitatea de informaţie stocată de elev ci mai ales ceea ce poate să facă. Evaluare. etc. ore alocate 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. mijloace de învăţământ). utilizând informaţia pe care o deţine).Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activităţi de învăţare Resurse Evaluare Obs. Conţinuturi. forme şi modalităţi de organizare a activităţii) şi resursele temporale (alocarea de timp).3.se notează activităţile propuse de programă sau alte activităţi de învăţare propuse de profesor. 1. resursele procedurale (metode de predare/ învăţare. Activităţi de învăţare. Resurse. 2.

Comportamen te de supravieţuire la plante şi animale 1.1. Observarea şi descrierea schimbărilor din natură pe parcusrul anotimpurilor. material biologic. reacţii la factorii de mediu. înmulţire) 1. film didactic. hrănirea. Teste. Compararea condiţiilor din medii favorabile/ nefavorabile dezvoltării vieţii. vânt. inmulţirea. Experimente demonstrative cu plante/ animale în condiţii variabile de mediu (lumină.3. Descrierea părţilor componente a unei plante. 3.) favorabile şi nefavorabile vieţii.1. 2. ilustraţii cu plante şi animale în mediul lor de viaţă. 2. Determinarea experimentală a condiţiilor în care supravieţuiesc componentele lumii vii (plantă/ animal): Identificarea condiţiilor de mediu necesare supravieţuirii. hrană. fişe de activitate.1.2 Reacţii de apărare şi adaptare la stimuli 1. creşterea şi dezvoltarea. temperatură.3 Proba orală Probe practice Observarea sistematică Experiment Autoevaluare Referat Probe orale şi scrise Experiment Observarea sistematică Probă practică Procese care asigură supravieţuirea (sensibilitate. Studiu de caz: pădurea (parcul.2. 1. Truse de laborator. Resurse Reactualizarea cunoştinţelor privind caracteristicile lumii vii prin observaţii în natură sau pe imagini.2 Înregistrarea în fişe de observaţii/ jurnal a transformărilor care se produc în natură pe parcursul anotimpurilor. 2. temperatură. Enumerarea însuşirilor specifice componentelor vii din mediul înconjurător. inmulţirea. animal) faţă de condiţiile necesare supravieţuirii: lumină. etc. Fişe pentru caracterizarea corpurilor Fişe cu desene pentru recunoaşterea părţilor componente ale unei plante/ ale unui animal 1 oră. Investigaţii practice în Probă scrisă Autoevaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . Observarea şi descrierea unor comportamente ale vieţuitoarelor (plantă.1. Demonstrarea experimentală şi observarea proceselor specifice vieţuitoarelor: schimbul de gaze.3.3. 1. umiditate. 1. 2.2. diapozitive. a unui mamifer şi precizarea rolului acestora. reacţii la factorii de mediu.un mediu natural/ amenajat. fişe de evaluare 1 oră Evaluarea Observarea sistematică Probă scrisă Obs. etc) de-a lungul unui an : album. vânt. etc. creşterea şi dezvoltarea. livada. Identificarea transformărilor ciclice ale vieţuitoarelor pe parcursul celor patru anotimpuri. albume. 1. chestionare 1 oră Experimente care evidenţiază schimbul de gaze. respiraţie. umiditate.2. hrănire. hrănirea. 2. film didactic.Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activitaţi de învăţare Recunoaşterea componentelor vii dintr.

Experiment/ investigaţie Observare sistematică Probă orală Investigaţii Probă scrisă Proiectul pentru Învăţământul Rural . Construirea de acvarii/ terarii pentru investigarea comportamentelor de adaptare/ adaptare ale vieţuitoarelor. balta 1. fişe de evaluare. pădurea. fişe de lucru. 1. Film didactic. 2. etc. etc. grădină. etc. morfologice) ale vieţuitoarelor din pădure. grădină (observate direct în natură sau în imagini din albume. balta.1. atlas botanic.2. baltă.1 Descrierea componentelor şi particularităţilor unor medii de viaţă: grădina. sunetele. baltă. etc. Investigarea modalităţilor de deplasare a animalelor. pădurea. Fişe de activitate. a unor medii de viaţă din pădure. grădină. Investigaţii directe în natură şi/ sau imagini privind caracteristici observabile (macroscopice.2. Recunoaşterea şi descrierea unor caracteristici specifice vieţuitoarelor dintr. diapozitive. filme.un mediu terestru/ acvatic. albume. Material biologic viu. fişe de observaţie 1 oră Observaţii în natură sau pe planşe. 1. 3. fişe de evaluare 1 oră Experiment pentru demonstrarea reacţiilor vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatura. alte vieţuitoare.3. Demonstrarea mişcării tuturor vieţuitoarelor. Fişe de activitate. Expriment/ investigaţie Recunoaşterea reacţiilor de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu Medii de viaţă: grădina. Completarea de fişe de observaţie privind Investigaţie Probă practică Compararea modurilor de reacţie a vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatură.3. atlas zoologic. truse de laborator. Compararea diversităţii vieţuitoarelor din pădure. Compararea caracteristicilor morfologice ale vieţuitoarelor din acelaşi mediu de viaţă. umiditatea. diapozitive. baltă. umiditatea. 2. fişe de evaluare 1 oră Investigarea unor reacţii de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu.Introducere mediul înconjurătorexcursie didactică. lumina. lumina. albume. atlase biologice 1 oră Experimente pentru punerea în evidenţă a mişcării plantelor. sunete.

Identificarea importanţei practice a plantelor cultivate şi spontane Observare sistematică 4. Alcătuirea unor proiecte privind intervenţia unor factori perturbatori în mediul înconjurător familiar. grădină: insectare. morfologice) ale vieţuitorelor din pădure. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Conversaţie euristică privind utilizările unor plante/ animale din mediul natural şi mediul amenajat de om. grădină. Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului didactic. grădină. ierbarizat. planşe. atlase. naturalizări. colecţii de plante. Fişe de observaţie. atlase. ierbare.4 Proiectarea lecţiilor de cunoaşterea mediului/ ştiinţe ale naturii Lecţia reprezintă componenta operaţională a unităţii de învăţare. a unor vieţuitoare din pădure. animale 1 oră Probă practică Autoevaluare Proiect Probă orală Identificarea caracteristicilor prin care se deosebesc un mediu natural (pădurea) şi un mediu amenajat prin intervenţia omului (grădina). ierbare. etc. albume.Introducere caracteristici observabile (macroscopice. animale 1 oră Alcătuirea de colecţii cu vieţuitoare din pădure. planşe. Fişe de observaţie. Observaţii asupra unor plante cultivate în grădină utilizand material biologic natural. colecţii de plante. Exerciţii de identificare pe planşe. planşe. baltă. albume.4. baltă. Dezbaterea cu tema “Efectele unui dăunător în medii naturale amenajate” în urma vizionării unui film didactic. baltă.

învăţare. “a distinge”. 4. “cu ajutorul”. “a aplica”. în calitate de instrumente de acţiune sau purtătoare de informaţie. “a recunoaşte”. Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a priceperilor şi deprinderilor cu care se efectuează experinţe şi lucrări practice pentru că stimulează gândirea şi imaginaţia. 5. de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de mijloacele de învăţământ existente. 2.se realizează în funcţie de natura conţinutului şi de caracteristicile obiectivelor propuse.Introducere Proiectarea lecţiei se realizează prin parcurgerea următoarelor etape: 1. “a valida”. problematizarea. Caracterul intuitiv al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii necesită folosirea unor metode centrate pe elev ca: experimentul. 3. “a enumera”. b) precizarea condiţiilor în care se va desfăşura acţiunea respectivă.evaluare. intervin direct în procesul de instruire. absolut necesare pentru înţelegerea conţinuturilor. etc. 6. “a utiliza”. în raport cu un anumit conţinut. pe baza îmbinării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ folosite pentru realizarea obiectivelor propuse. “a argumenta”. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi corelarea lor cu activităţile de învăţare şi conţinuturile. etc. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi conducerea procesului de predare. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune identificarea elementelor fundamentale. sprijinind eforturile de învăţare ale elevilor. “a completa”.stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea performanţei elevilor. Elaborarea proiectului de lecţie Proiectarea lecţiei Proiectarea lecţiei Proiectul pentru Învăţământul Rural . Predarea ştiinţelor are ca scop transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea elevilor în activităţi experimentale şi nu memorarea unor informaţii ştiinţifice. modelarea.prezentarea situaţiei în care vor fi puşi elevii pentru a proba asimilarea comportamentelor (ex. “după prezentarea”) c) performanţa. Stabilirea obiectivelor operaţionale Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei condiţii: a) descrierea comportamentului (observabil. măsurabil) al elevului cu ajutorul verbelor “de acţiune”: “a identifica”. Mijloacele de învăţământ. învăţarea prin descoperire. “a analiza”. “având la dispoziţie”.

Proiect de lecţie Aria curriculară: Matematică şi Ştiinţe Dispciplina: Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Unitatea de învăţare: Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor Subiectul lecţiei: Separarea substanţelor din amestecuri Proiectul pentru Învăţământul Rural . să fie simplu şi operaţional. să fie flexibil lăsând posibilitatea de intervenţie. de autoreglare pe parcursul lecţiei. În practică. se utilizează diferite metode de proiecte de lecţie.Introducere Proiectul de lecţie trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu asupra lecţiei.

3 să comunice. O3. EDP. ghidul învăţătorului. pe baza experienţelor realizate. • vase transparente. Daniel Ovidiu Crocnan.să identifice situaţii practice de folosire a acestor metode de separare (cel puţin un exemplu pentru fiecare metodă). nisip.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru. • formarea deprinderilor de a realiza experienţe simple în scopul redescoperirii unor metode de separare a substanţelor din amestecuri. a IV-a. individual Material bibliografic: Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de Ştiinţe ale naturii la clasele a III-a. jocul didactic. hârtie de filtru. MEdC. lingură.Introducere Tipul lecţiei: formarea de priceperi şi deprinderi Scopuri: • utilizarea unor tehnici de separare a substanţelor din amestecuri (filtrare.să identifice cel puţin două metode de separare a substanţelor din amestecuri. cristalizare). • fişe de lucru. clasa a IV-a. Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Moment organizatoric Conţinutul învăţării Pregătirea elevilor pentru lecţie Pregătirea materialelor didactice Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . pâlnie. 2001 Elena Huţanu. Bucureşti. în forme diverse.să separe substanţele din amestecuri prin realizarea unor experimente simple. Bucureşti. decantare. 2002 Nr. Forme de organizare: frontal. spirtieră. în echipă. munca independentă. conversaţia. O4. Metode şi procedee: experimentul. Obiective de referinţă vizate: 2. baghetă. • identificarea modalităţilor concrete de utilizare în viaţa cotidiană a metodelor de separare a substanţelor din amestecuri. explicaţia. lapte. crt.Ştiinţe. făină. observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate Obiective operaţionale O1. CNC.să identifice cel puţin două stări de agregare ale corpurilor puse la dispoziţie. problematizarea. demonstraţia Mijloace de învăţământ: • apă. 1. O2. 1. pietriş.

3. Descoperire Explicaţia Nr. Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Evaluarea 5. se simte în întrega cameră.. Elevii descoperă titlul noii lecţii prin citirea cuvântului rezultat pe verticală. Verificarea cunoştinţelor anterioare A.Introducere 2. Are astfel loc fenomenul de …. 4.Ce este dizolvarea? . 2. O1 Dirijarea învăţării Experimentul nr. Se anunţă obiectivele operaţionale. 7. mirosul plăcut de …….au dizolvat în apă.. spunem că apa este un ………… Când deschid o sticluţă. Captarea atenţiei Anunţarea temei şi a obiectivelor operaţionale Elevii realizează două amestecuri apă şi nisip. Se scrie titlul lecţie pe tablă şi în caiete Experienţe 4. crt. apă şi pietriş. 5. Rebus 1 SUBSTANŢE 2 DIZOLVARE 3 NISIP 4 SARE 5 ZAHĂR 6 DIZOLVANT 7 PARFUM 8 DIFUZIE 1. Substanţă solubilă ……… Altă substanţă solubilă …… Dacă sarea şi zahărul s. 8.Ce înţelegeţi prin dizolvant? Joc didactic Frontală Conversaţia 3. B.. Întrebări de verificare a cunoştinţelor ... Soluţiile se obţin în urma fenomenului de ……………… Substanţă insolubilă ……. Corpurile sunt alcătuite din …………. 6. 1 Se foloseşte amestecul de apă Problematizare Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Obiective operaţionale Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .un filtru a unei substanţe solide de lichidul în care este amestecată. prepararea sucurilor din fructe proaspete. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. strecurarea supei.un filtrufiltrare.Introducere şi nisip realizat în momentul de captare a atenţiei. etc. Se cere elevilor să agite amestecul cu bagheta. separarea laptelui coagulat de zer. Se observă că în filtru a rămas nisipul. Elevii notează în caiete această metodă de separare a substanţelor din amestecuri.operaţia de separare printr. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării O2 O3 Descoperire Explicaţia Problematizare Descoperire O2 O3 O4 Nr. Filtrarea. Se comunică faptul că au realizat o operaţie de separare a unei substanţe solide prin dintr.un vas. prepararea cafelei la filtru. iar apa a curs în vas. crt. Se alege soluţia corectă: se aşază în pâlnie hârtia de filtru şi se răstoarnă treptat amestecul într. Se solicită elevilor să precizeze în ce stare de agregare se află componentele amestecului? Se creează o situaţie problemă: “Cum puteţi separa substanţele din acest amestec cu materialele pe care le aveţi la dispoziţie?” Elevii realizează experienţe notează observaţiile în fişa de lucru şi prezintă diferite soluţii.

3 Se realizează un amestec de apă cu sare (soluţie). “Cum puteţi separa sarea din apă?” Eevii propun diferite metode de separare.o lingură de metal cu ajutorul flăcării unei spirtiere până când se evaporă toată apa. Elevii sunt solicitaţi să separe cele două substanţe după ce au agitat amestecul cu bagheta.Introducere Experimentul nr. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. separarea aurului şi argintului din minereuri în aparate speciale. Se alege soluţia corectă: se încălzeşte amestecul într.un lichid. Se alege soluţia corectă: se lasă amestecul în stare de repaus. Obiective operaţionale Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 Se foloseşte amestecul pietriş cu apă realizat anterior. etc. se toarnă apa în alt pahar. Se comunică elevilor faptul că au realizat o operaţie de decantaresepararea unei substanţe solide (care nu se dizolvă) dintr. numite decantoare. crt. Decantareaoperaţia de separare dintr.) O2 O3 Problematizare Descoperire O2 O3 Explicaţia Problematizare Descoperire O4 Problematizare Demonstraţia Experimentul nr. Cum puteţi separa cele două substanţe (apa şi pietrişul) având la dispoziţie doar un pahar? Elevii identifică diferite soluţii de rezolvare a problemei. până când pietrişul se depune pe fundul paharului. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Descoperire O2 O3 Nr. Elevii notează în caiet această metodă de separare a substanţelor din amestecuri.un lichid a unei substanţe solide (care nu se dizolvă în lichidul respectiv).

Se explică faptul că s-a realizat o operaţie de cristalizare. se separă apa cu sare de nisipul care se depune pe fundul vasului.Introducere Elevii observă cristalele mici de sare care au rămas în lingură. etc. prin cristalizare. prin decantare. Explicaţia O4 Problematizare Conversaţia Explicaţia Joc didactic Instructaj verbal Proiect de lecţie Şcoala generală nr. sare şi apă. se obţine sarea sub formă de cristale în urma evaporării apei. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Se precizează soluţia corectă: separarea se realizează în 2 etape (în prima etapă. Obţinerea perfomanţei Se cere elevilor să identifice metodele prin care se poate separa un amestec de nisip. Elevii notează în caiete metoda de separare a substantelor din amestecuri. Se notează elevii. Cristalizareaoperaţia de trecere a unei substanţe din soluţie din stare lichidă în stare solidă (cristale). în a doua etapă.). Se organizează un joc didactic “Cine merge pe drumul cel bun către fântână?” Încheierea activităţii Se apreciază activitatea desfăşurată (colectiv. individual). 157 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tema pentru acasă. fabricarea zahărului în instalaţii speciale. Intensificare Se citeşte lectura “Mineralele” din a retenţiei şi manual. asigurarea Se prezintă şi alte metode de transferului separare (magnetizarea. electrizarea).

O5: Să manifeste o atitudine pozitivă faţă de mediul înconjurător. O4: Să stabilească legături între lumea vie şi anotimpurile anului. Editura Credis. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii recunosc principalele fenomene ale naturii.Curriculum pentru clasele I-II - Etape Obiective operaţion ale Activităţi de învăţare Strategii şi resurse Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . O2: Să utilizeze simboluri. 2004 2.Material didactic: calendarul naturii. cutia poştaşului. Universitatea Bucureşti. pe grupe Bibliografie: 1. pe baza explicaţiilor primite. frunze uscate. conversaţia euristică. jocul didactic. desene referitoare la fenomenele observate pentru întocmirea calendarului naturii. toamnă! Tipul lecţiei: lecţie de consolidare Scopul: dezvoltarea capacităţii de a observa mediul înconjurător dezvoltarea curiozităţii elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare Tema săptămânii „Animalele se pregătesc de iernat” Obiective operaţionale O1: Să recunoască pe baza imaginilor prezentate. Obiectivul se consideră realizat dacă cel puţin 17 elevi rezolvă corect toate cerinţele.Metode şi procedee: observaţia. fructe etc . Curriculum pentru învăţământul primar.Introducere Clasa: I Învăţător: Maria Magdalena Bogheanu Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: Rămas bun. . fenomene ale naturii caracteristice anotimpului toamna. jocul muzical. Manolescu Marin. jocul de mişcare. semne convenţionale confecţionate de elevi.Organizarea activităţii: frontal. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii numesc principalele fenomene ale naturii. desene înfăţişând anotimpurile. Obiectivul se consideră realizat dacă toţi elevii identifică cel puţin o legătură între anotimpuri şi lumea vie. O3: Să numească fenomene ale naturii. individual. plicuri. Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învăţătorilor. Strategii didactice: .

desene care înfăţişează activitatea oamenilor. curcubeu etc) importanţa acestor elemente în Experienţă (Cum fac să se mişte o frunză aşezată pe bancă fără să o ating?) Conversaţia euristică. stropi de ploaie. ninsoare. le vor introduce în plicuri şi le vor preda „poştaşului” Dezlegarea unor ghicitori Selectarea unor obiecte şi a unor simboluri care fac referire la anotimpul toamna (frunze. descriu în cuvinte proprii ce au observat) Completarea calendarului cu semnul convenţional corespunzător zilei Identificarea semnului convenţional potrivit Aşezarea semnului convenţional potrivit cu vremea de afară Caracteristici ale anotimpului studiat • O2 Verificarea însuşirii conţinuturilor anterioare O2 Conversaţia Activitate frontală (2') Calendarul naturii. fructe.Introducere Moment organizatoric Captarea atenţiei O1 Observarea transformărilor din natură Observaţia zilnică Observaţia. Dintre acestea. observă starea vremii. ceaţă. semne convenţionale confecţionate de elevi Joc: „Soseşte poştaşul!” (4') Desene înfăţişând anotimpurile. conversaţia Activitate frontală (2') Evaluare frontală I: observă şi descriu starea vremii la momentul respectiv Evaluare frontală I: identifică semnul convenţional corespunzător • Descrierea zilei (se deschid geamurile. vor motiva alegerea. plicuri. flori. elevii se deplasează în dreptul ferestrelor. păsărele) Amenajarea clasei: „Colţul anotimpurilor” Evaluare individuală I: aleg desenul potrivit • • Joc: „Cine sunt” (6') Activitate pe perechi/grupe • O1 Transmiterea/ asimilarea noilor conţinuturi Identificarea acţiunii vântului asupra mediului înconjurător O3: • Discutarea unor aspecte legate de: alte fenomene ale naturii (ploaie. le vor selecta doar pe acelea care înfăţişează anotimpul toamna. problematizare a Evaluare frontală I: dezleagă ghicitoarea I: Selectează obiecte şi simboluri care fac referire la anotimpul toamna Evaluare individuală I: răspund la întrebare Evaluare frontală I: numesc fenomene ale Proiectul pentru Învăţământul Rural . cutia poştaşului • O1 O1 Fiecare elev va primi un desen (realizat de un alt coleg) care să înfăţişeze unul din anotimpurile anului. poartă discuţii între ei. nori.

ploaia udă pământul) O4: Fixareaschimbări în viaţa plantelor Legătura plante.Introducere natură (vântul atrage norii. celelalte anotimpuri.5 Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Proiectul pentru Învăţământul Rural . ocupaţii specifice anotimpului) Formularea şi exprimarea propriilor păreri Discutarea unor aspecte legate de: anotimpul care urmează. O5 Feed-back • • I: exprimă păreri personale Conversaţia Activitate frontală (10') Tema pentru acasă - 4. animale om şi anotimpul toamnă Activitate individuală (4') Conversaţia de verificare (4') Joc: „Formulează o întrebare” Activitate frontală (10') naturii I: formulează întrebări şi răspunsuri • - Discutarea unor aspecte legate de: Schimbări în viaţa copiilor (îmbrăcăminte jocuri. prezentarea produsului „Cărticica fructelor şi a legumelor”. succesiunea lor. anotimpul roadelor.) Schimbări în viaţa oamenilor (îmbrăcăminte.

l înconjoară îi dezvoltă percepţia care devine un proces orientat cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare. contactul direct cu obiectele dezvoltă şi perfecţionează sensibilitatea tuturor analizatorilor.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar O componentă importantă a educaţiei copiilor preşcolari. Curiozitatea vie şi permanentă a copilului îl îndeamnă spre cunoaştere. esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor. În această perioadă. mărimea obiectului. Contactul direct cu lumea înconjurătoare constituie sursa cea mai importantă a îmbogăţirii şi activizării vocabularului.5 ani se adaptează cu mare uşurinţă mediului grădiniţei. stadiul care se întinde între 3 şi 6/ 7 ani se caracterizează printr. Prin joc. fanteziei şi a jocului. Prin intermediul senzaţiilor.5. gustativă şi olfactivă. Vârsta preşcolară este perioada celei mai intense receptivităţi.5. socializarea copilului se realizează într. 4. Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător contribuie în mod deosebit la formarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre natură şi societate. o reprezintă cunoaşterea mediului. În această perioadă se dezvoltă sensibilitatea vizuală. greutatea lui. investigare. tactilă. curiozitatea.Introducere 4. forma. copilul primeşte informaţii despre însuşirile obiectelor şi fenomenelor din lumea înconjurătoare.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului Preşcolaritatea. se îmbogăţeşte sfera vieţii psihice a copilului. perioada imaginaţiei.un ritm accelerat şi se instalează unele trăsături de personalitate. chinestezică. corecte şi coerente. a dezvoltării capacităţilor copiilor de a sesiza însuşirile caracteristice. În procesul cunoaşterii mediului înconjurător se dezvoltă spiritul de observaţie care contribuie la creşterea calităţii percepţiei. se conturează interesele şi se extind relaţiile interpersonale care asigură socializarea. auditivă. a formării unei exprimări clare. Copilul percepe culoarea. Preşcolarul de 4. cu un impact deosebit în dezvoltarea lor intelectuală.o dezvoltare fizică şi psihică accentuată. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Maxima receptivitate faţă de tot ceea ce. Participarea activă a copiilor în procesul de cunoaştere asigură dezvoltarea gândirii.

concret. • Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător. De aceea în procesul recunoaşterii şi reproducerii. poezii dar durata de păstrare a informaţiilor este redusă. jucăriilor frumoase. obiectivele de referinţă şi exemple de comportamente de care educatoare trebuie să ţină seama în desfăşurarea activităţilor de cunoaştere a mediului. concret. Memoria preşcolarilor se caracterizează prin mai multe particularităţi. O altă particularitate a memoriei este caracterul intuitiv. viu colorate.5. Strâns legat de evoluţia gândirii este limbajul care. Mijloacele care contribuie la dezvoltarea şi educarea atenţiei preşcolarilor sunt: fixarea sarcinilor.i înlesnească munca de învăţare. dacă se face o memorare logică. îndrumarea permanentă şi exprimarea clară. În această perioadă. cântece. atractive. precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia. copiii memorează cu uşurinţă şi rapiditate diferite imagini. Randamentul memoriei creşte dacă volumul de cunoştinţe nu este prea mare.Introducere Gândirea preşcolarului fiind legată de prezenţa obiectelor. Generalizarea şi abstractizarea sunt încă slab dezvoltate. caldă şi expresivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . plastic. 4. Programa pentru învăţămăntul preşcolar prezintă obiectivele cadru. Preşcolarii pot evoca cu uşurinţă imaginea obiectelor. sunt stabilite trei obiective cadru. precizarea obiectivelor. preşcolarii pot confunda cu uşurinţă obiecte asemănătoare. dacă materialul trezeşte copiilor emoţii şi sentimente. Cunoaşterea acestor particularităţi ale preşcolarilor este primul pas în desfăşurarea unei activităţi de calitate. La această vârstă.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Grădiniţa de copii. Astfel. ca parte integrantă a învăţământului preuniversitar. ci mai ales achiziţionarea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale care să. pe parcursul frecventării grădiniţei. are scopul de a oferi copiilor de vârstă preşcolară condiţiile necesare pentru o dezvoltare normală şi deplină. povestiri. sub influenţa gândirii şi limbajului începe procesul organizării atenţiei voluntare. şi anume: • Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător. de imagine are un caracter intuitiv. se îmbogăţeşte cantitativ şi calitativ. Nu atât însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală.

să cunoască modul de producere a acestora şi efectele pe care le produc asupra mediului. ale plantelor. . religioase.să enumere părţi componente ale corpului uman. fenomene. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. Obiectiv de referinţă: să cunoască existenţa corpurilor cereşti.) folosindu. plantelor. Obiectiv de referinţă: să cunoască elemente ale mediului social şi cultural. . . Obiectiv de referinţă: să exploreze şi să descrie verbal/ grafic obiecte. combinare. sub influenţa factorilor de mediu. Obiectiv de referinţă: să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (corpul uman. a vehiculelor cosmice. evaporare. hrănirea unui animal). identifice elemente locale specifice (obiective socio. Exemple de comportamente: . . . ardere.să efectueze experinţe simple (dizolvare. Obiectiv de referinţă: să recunoască anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător. procese din mediul înconjurător. . solidificare.să analizeze/ compare reacţii ale plantelor. animalelor.să recunoască fenomene ale naturii în momentul producerii lor. istorice).se instrumente diferite.să descopere elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simţ. plutire.să identifice formele de relief.să identifice caracteristicile anotimpurilor. în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.să descrie caracteristici ale mediului natural şi social.să denumescă. să le descrie şi să le compare. Exemple de comportamente: . etc. economice.să observe pe o perioadă dată un proces (dezvoltarea unei plante. Proiectul pentru Învăţământul Rural . programa activităţilor instructiv. animale. ale animalelor. colorare.culturale. animalelor şi omului în diferite situaţii. . separare. plante. .să observe şi să enumere modificări apărute în viaţa omului. Exemple de comportamente: .Introducere • Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului încojurător.educative oferă şi exemple de comportamente ce trebuie urmărite la copiii de grădiniţă. obiecte). fierbere. Exemple de comportamente: .

. alături de adulţi. Exemple de comportamente: . ale activităţii omului asupra mediului.să utilizeze în acţiuni simple. pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio.vizualului şi a cărţilor.să respecte reguli de igienă individuală şi colectivă. . . aplicând cunoştinţele dobândite.să cunoască existenţa unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea.să denumească/ descrie. Obiectiv de referinţă: să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare. negative. ale educaţiei psiho. . ocrotire şi protejare a mediului.motrice şi fizice. Exemple de comportamente: . .să cunoască existenţa mai multor medii de viată şi factorii care le pot influenţa. De aceea.să participe. . Obiectiv de referinţă: să comunice impresii.să respecte regulile de convieţuire socială. ale educaţiei estetice.se Proiectul pentru Învăţământul Rural . unelte de curăţare a mediului ambiant. sumar corpuri cereşti pe baza criteriilor perceptive. ţinându.să exprime descoperirile şi ideile sale.şi asume responsabilităţi de îngrijire şi ocrotire a mediului. utilizand un limbaj adecvat. idei pe baza observărilor efectuate.să. .să înţeleagă efectele secundare. . Obiectiv de referinţă: să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătaţii şi protecţiei omului şi naturii.să cunoască regulile de protecţie a naturii şi să anticipeze pericolele încălcării lor. Obiectivele de referinţă care sunt urmărite în activităţile de cunoaşterea mediului vizează obiective ale educaţiei cognitive şi de limbaj.Introducere Exemple de comportamente: .să comunice în cadrul grupului rezultatele investigaţiilor.să motiveze necesitatea protecţiei mediului de către om. se acordă o mare importanţă stabilirii şi selecţiei conţinuturilor activităţilor de cunoaşterea mediului. . la acţiuni practice de ingrijire. ale educaţiei pentru societate. Exemple de comportamente: . ale educaţiei afective.

încălţăminte. lună.fizică a copiilor preşcolari. de animale. protecţia vieţii şi sănătăţii. la locul de muncă. • Condiţii de dezvoltare a plantelor şi animalelor: îngrijire. deosebiri). plante. fenomene (după criterii date. aerul. • Condiţiile de viaţă. • Comportamente civilizate. animale. 2.). stele). de fenomene ale naturii. în grădiniţă. de plante. foloase şi pagube. etnice). obiective socio. comportamente pozitive individuale şi de grup faţă de natură. în grădiniţă. comportamente pozitive individuale şi relaţii de grup în familie. pământul. • Comportamente şi sentimente de apartenenţă făţă de acestea. asemănări. • Activităţi specifice copilului în familie. grădiniţa şi şcoala • Denumire. animale. Conţinutul activităţilor de cunoaşterea mediului 1. religioase. de dezvoltarea psiho. folosire.Introducere seama de particularităţile de vârstă. • Sentimente şi comportamente pozitive de ocrotire a vieţii pe pământ. deosebiri). istorice. • Cosmosul. folosire. Universul • Pământul. • Îmbrăcăminte. de igienă personală şi colectivă. în societate. în şcoală. • Manifestări afective. • Elemente locale specifice (de relief. pozitive fată de oameni. • Elemente primare în natură: apa. planeta oamenilor. asemănări. 6. anotimp. 5.culturale. • Clasificare. semnificaţia acestor activităţi. focul. • Sentimente. corpuri cereşti (soare. 4. fenomene ale naturii) • Înfăţişare (caracteristici. protecţia mediului ecologic. Familia. • Adresa: topografia locului (recunoaşterea împrejurimilor). economice. Natura (plante. 3. etc. • Sentimente. • Activitatea omului în familie. Omul • Înfăţişare (caracteristici. aşezare geografică. Localitatea natală şi ţara • Denumire. de exemplu: după mediul geografic. în şcoală. comportamnte morale. Drepturile copilului Proiectul pentru Învăţământul Rural .

limonadă. la practicarea propriei religii şi limbi. sare). magnetizarea metalelor). de ecosistemele predominante în jurul localităţii şi de tipul acesteia. corpuri. capacităţii/ volumului unor obiecte. la asistenţă medicală. • Atracţia unor obiecte (ex. la îngrijire.). • Determinarea greutăţii obiectelor prin cântărirea lor. pot fi studiate şi descoperi condiţiile de viaţă de care au nevoie acestea pentru a trăi. • Transformarea alimentelor în procesul pregătirii hranei. • Dreptul copilului aparţinând grupului minoritar sau populaţiei indigene la propria cultură. încă necunoscut copiilor. • Dreptul de a creşte în siguranţă. În proiectarea activităţilor se va ţine seama de nivelul grupei. sunt călăuziţi prin cosmos. în oraşe sau sate. pot fi realizate observaţii directe pentru a cunoaşte o lume extraordinară. realizează experienţe fizice. se află la doi paşi. etc. • Mişcarea aerului în natură. peste tot. Nu trebuie să mergem prea departe. • Intuirea. Elemente de fizică şi chimie • Plutirea şi scufundarea unor obiecte. în imediata noastră Proiectul pentru Învăţământul Rural . • Transfomarea culorii unor lichide în amestec cu diferite substanţe (infuzie de ceai. • Dizolvarea unor substanţe în lichide (zahăr. măsurarea dimensiunii. Indiferent de zona în care locuim. identifică fenomenele naturii. toleranţei şi păcii. de a fi respectat pentru gândurile şi ideile sale. • Perceperea timpului şi a succesiunii diferitelor acţiuni. la câmpie.Introducere • Dreptul de a fi protejat şi de a avea o familie. chimice pentru a avea revelaţia bucuriei de a descoperi prin efort propriu unele secrete ale naturii. • Dreptul la o viaţă socială decentă. deal. • Dreptul de a se forma în spiritul înţelegerii.5. educaţie şi instrucţie. li se formează şi li se dezvoltă o atitudine corectă faţă de mediu. munte sau la malul mării. copiii află date despre condiţiile de mediu (mai ales din zona geografică a localităţii) şi despre influenţa lor asupra vieţii plantelor şi animalelor. Un întreg univers. 7.4 Proiectarea activităţilor de cunoaşterea mediului Prin activităţile de cunoaşterea mediului bine planificate. 4. populată de plante şi tot felul de vieţuitoare. evenimente.

Să ne îmbrăcăm corect”. crizantema. Prezentându. plante. în pădure. fenomene ale naturii.se cu precădere animale. Salata. în jurul grădiniţei. Ursul. Programa activităţilor instructiv. Referitor la om. roşia. acasă şi la serviciu. în parc. “La ce foloseşte” (recunoaşterea mobilierului. cireşe. cunoaşte activitatea părinţilor sau a celor apropiaţi lui. salata. Astfel. “Legumele şi sănătatea”. La grupa mijlocie. “Să îngrijim plantele”. Discuţii libere: “Ce ştim despre …”. “Fructele şi vitaminele”. Căţelul. laleaua. etc. de părinţi de şi personalul din grădiniţă. La grupa mică copiii sunt familiarizaţi doar cu fiinţe. Băiatul şi fetiţa. Lecturi după imagini: “Jocul copiilor iarna”. etc. ceapa. Strugurele. usturoiul. flori: ghocelul. ardeiul. Ghiocelul. Treptat se perfecţionează activitatea de percepere a realităţii şi formarea spiritului de observaţie. etc. etc. Dintre temele propuse pentru grupa mică menţionăm: Observări: Mărul. Crizantema.educative din grădiniţa de copii stabileşte doar o singură activitate obligatorie de cunoaşterea mediului pe săptămână. ocupaţii şi meserii apropiate de activitatea lor şi a adulţilor din familie şi grădiniţă. Lecturi ale educatoarei: “Coada veveriţei” de E: Jianu. a obiectelor de veselă). obiecte uzuale ale lumii materiale. constituie un proces activ care implică o intensă activitate psihică a copilului.şi însuşească denumirea corectă a acestora precum şi principalele acţiuni din activitatea îndeplinită de ei. conţinuturile sunt stabilite diferenţiat pentru fiecare grupa de vârstă. căpşuni. cu ajutorul experienţei senzoriale. Ridichea. cercul de cunoştinţe dobândite la grupa anterioară. Vulpea. copiii capătă cunoştinţe depre munca oamenilor din Proiectul pentru Învăţământul Rural . “Spune ce face copilul”. Dacă temele mari planificate sunt cam aceleaşi pentru toate grupele din grădiniţă. cât şi în legătură cu activitatea adulţilor din grădiniţă şi din afara grădiniţei. Familiarizarea preşcolarului mic cu mediul şi viaţa din jur. Pisica. “Povestea lui Moş Crăciun”. “Mănuşa”.Introducere apropiere: în propria cameră. la fiecare grupă. se lărgeşte atât prin introducerea unor amănunte legate de activitatea părinţilor. Contactul cu obiectele şi fenomenele înconjurătoare crează ocazii favorabile pentru apariţia dorinţei copiilor de a cunoaşte. Laleaua. în grădina casei. pere. stimulează curiozitatea şi interesul. castravetele. el învaţă să denumească corect legume ca: ridichea. preşcolarul mic îl percepe ca înfăţişare. margareta. “Iarna în pădure” de E. fructe: mere. lucruri.i. La această grupă. copilul trebuie să. pe stradă. Jianu.

etc. perceperea trecerii timpului şi precizarea reprezentărilor de Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. plantat). să exemplifice. Cunoştinţele despre anotimpuri se îmbogăţesc prin cunoaşterea fenomenelor caracteristice fiecărui anotimp. necesitatea folosirii unor instrumente sau a unor norme de comportare. Jocuri didactice: “Cine a venit?” (animale.). la îngrijirea lor. ocupaţii şi meserii. despre unele aspecte ale muncii agricole (arat. “La fermă”.Introducere magazinele apropiate. În percepţia copiilor intervin o serie de progrese vizibile care fac posibilă trecerea de la diferenţierea însuşirilor contrastante la sesizarea unor deosebiri mai fine.înţelegere se modifică treptat în favoarea celei din urmă. Exemplu: Lecturi după imagini: “A sosit toamna” (iarna. pe ogor. hrana lor. să exprime şi să explice cu cuvinte proprii însuşirile obiectului sau ale fiinţei observate. Raportul cunoaştere. la adăpost sau locul unde cresc sau vieţuiesc. copilul fiind capabil la sfârşitul grupei mijlocii să precizeze. “Munca oamenilor în grădină” (livadă. “Să facem bugheţele de flori” (clasificarea florilor după culoare. cât şi cu unele mijloace de transport. Copiii încep să se familiarizeze cu unele obiecte şi unelte folosite de adulţi în timpul muncii. Pop. etc. etc.au introdus noţiuni referitoare la orientarea în timp (cunoaşterea şi înţelegerea succesiunii diferitelor momente ale zilei. după anotimp). semănat. primăvara. păsări. măsuri de adaptare la schimbările din natură. vara). secerat. la hrana specifică. Cunoştinţele despre animale şi plante nu se limitează doar la recunoaşterea şi denumirea corectă a acestora ci şi la sesizarea a 2. diferenţierea acestora. şi se îmbogăţesc cu noţiuni referitoare la înfăţişare. “Ce mi-a povestit un greier mic” de M. părţi componente. Povestiri: “Povestea castanelor”. “În pădure”. Exemplu: Lectură după imagini: “Copiii îngrijesc plantele”. să clasifice după anumite criterii. Ca o noutate pentru această grupă. lucruri. modul de viaţă). etc. O dată cu îmbogăţirea experienţei senzoriale se crează la preşcolari premisele dezvoltării gândirii abstracte precum şi a diverselor operaţii ale acesteia. s. Jocuri didactice: “Ştii când?” (clasificări de activităţi după anotimp). fenomene ale naturii. de pe şantierul de construcţie. mijloace de transport. Din punct de vedere al conţinutului activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător. copiilor grupei mijlocii li se îmbogăţesc noţiunile despre fiinţe. a activităţilor ale adulţilor şi copiilor în diferite anotimpuri.3 carateristici. “Ce se potriveşte?” (anotimpuri). etc.

). copiii grupelor mari îşi formează deprinderi igienice corporale. în succesiunea lor). alimentare.o locuinţă. se aprofundează şi mai mult cunoştinţele dobândite în grupele anterioare. “Legume de toamnă”.cultivate: “Pomii fructiferi”. “Germinaţia plantelor”. Omul . “Încolţirea”. obiecte dintr. Animale .sălbatice: “Animale sălbatice din ţara noastră”. 2. lucruri. “Cine nu aparţine grupului”. îmbrăcăminte. de a relata. “Înmugurirea şi înflorirea”. mijloace de locomoţie. 3. “De câte feluri sunt oamenii”. trecut. Se îmbogăţesc şi se sistematizează cunoştinţele copiilor referitoare la fiinţe.azi. pot efectua singuri experienţe simple (Apa şi transformările ei”. prietena noastră”.înfăţişare: “Ce ştim despre corpul nostru”. hrană. învăţarea denumirii zilelor săptămânii. Rezolvarea fişelor de muncă independentă devine tot mai eficientă pentru evaluarea cunoştinţelor copiilor. etc.necultivate: “Pădurea.domestice: “Ferma de animale. “Plutirea obiectelor”. capătă un rol tot mai important. Începând cu această vârstă aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite. “Grădina zoologică”. Exemple de activităţi desfăşurate la grupa mare şi conţinuturile specifice cunoaşterii mediului înconjurător. . fenomene ale naturii. “Animalele din curtea bunicului”. “Animalele domestice şi puii lor”. “Spicul de grâu”. conştientizează necesitatea de a respecta igiena personală în toate împrejurările de viaţă şi cunosc efectele negative rezultate din încălcarea acestor norme. Noţiuni de fiinţe: 3. “Ce simţim. Plante . etc. obiecte de toaletă. “Plante medicinale”. cum simţim”.mâine. “Curiozităţi din lumea animalelor”. Copiii încep să facă diferenţieri din ce în ce mai nuanţate între obiecte şi însuşirile acestora. dobândesc capacitatea de a descrie fenomenele observate. Începând cu vârsta de 5 ani este deja consolidată coordonarea între mişcările mâinii şi ale ochiului în procesul de explorare şi cunoaştere a obiectului cercetat. viitor. . În procesul de formare a noţiunilor despre om.ieri. Analiza şi sinteza sunt mai profunde şi realizate la un nivel superior celui atins în perioada anterioară. La grupa mare. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere prezent. ocupaţii şi meserii.

aer.activităţi specifice: “Ce meserii cunoaştem?”. “Dizolvarea”. “Poleiul”. Pământul şi alte corpuri cereşti: “Planeta pe care locuim”. a completa progresiv tema.). “Plutirea şi scufundarea”. “Din activitatea poliţistului” (doctorului. . “Când se întâmplă”. Medii de viaţă: “O plimbare la pădure”. A proceda în acest fel însemnă a îmbunătăţii elementele învăţate anterior. “În împărăţia apelor”. Conţinutul activităţilor cuprinse în planificarea instructiveducativă. “Cu păpusa la doctor”. Anotimpurile: “Viaţa în cele patru anotimpuri”.relaţia cu lumea înconjurătoare: “Aspecte din viaţa de familie”. . ducând la o înţelegere mai largă şi la transferul învăţării. Fenomene ale naturii: “Ce ne povesteşte vântul”. “Vehicule cosmice”.cunoştinţe şi deprinderi igienice: “Curat şi sănătos”. “Apa şi transformările ei”. 1999) Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura All Pedagogic. “Ocrotirea vieţii pe pământ”. tâmplarului. Noţiuni de fizică şi chimie/ experimente: “Apă. “Ziua celor dragi”. Planificarea anuală orientativă cuprinzând domeniile specifice de cunoaştere (Elena Rafailă şi colaboratorii. pe de o parte şi pe de altă parte. “O călătorie cosmică”. “La bucătărie”. “Bruma”.Introducere . “De ce se schimbă vremea”. “Roata timpului”. focelemente ale vieţii”. “Micii chimişti”. etc. “Ploaia”. trebuie astfel conceput încât să nu fie o repetare monotonă a sarcinilor. Bucureşti. “Focul şi efectele lui”.Metode orientative de lucru cu preşcolarii. “Amestecarea şi separarea”. “Cu ce călătorim”. “Curcubeul”.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

De acasă la grădiniţă Natura . grădiniţă E ziua mamei Natura Flori de primăvară Natura Aspecte de primăvară Localitatea natală Oraşul nostru.viaţa în timpul iernii Natura Fenomene specifice Natura Jocurile copiilor iarna Natura Pădurea şi animalele în timpul iernii Omul Munca în familie (activitatea omului) Familie. Localitatea natală Cu ce putem călători Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cartierul în care locuiesc Natura Munci de primăvară (pe câmp) Natura Munci de primăvară (în grădină) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe uscat) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe apă) Natura Aspecte de vară (început de vară) Natura Fructe de vară (cireşe) Drepturile copilului Copilărie fericită (1 iunie) EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Natura Flori pentru mama 2.Introducere GRUPA MICĂ SEMES TRUL TEMA (săptămâna) SUBTEMA I. grădiniţă Încăperile grădiniţei Familie. .Legume.Animale sălbatice. grădiniţă Familia mea Familie. Natura II. Familie.Cum arăt? (Înfăţişarea).Animale domestice 2. grădiniţă Familiarizarea cu personalul grădiniţei Natura Fructe de toamnă Natura Legume de toamnă Natura Flori Omul Înfăţişarea omului Omul Obiecte de toaletă şi uz personal Natura Animale domestice (pisica) Natura Animale sălbatice (ursul) Natura Caracteristicile iernii (început de iarnă) Localitatea natală Obiceiuri şi tradiţii de iarnă (vie Moş Crăciun) EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Cum mă îngrijesc? . flori . Evaluare iniţială Familie. Omul 3. grădiniţă . fructe.

Introducere 3. Omul Oraşul nostru în acest anotimp Localitatea natală Natura Munca oamenilor Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Grădiniţă. Localitatea natală. TEMA (săptămâna) Evaluare iniţială Familie. Natura Cartea cu animale (sălbatice. flori 2. Natura Masa cu legume. ţara Oraşul meu primăvara Localitatea natală Ţara mea Universul Pământul (Obiceiuri de Paşti) Localitatea natală. Activitatea în familie şi societate (comportare. fructe. grădiniţă Natura Natura Natura Natura Natura Natura Omul Omul Omul Natura Localitatea natală SUBTEMA II. şcoală meserii. Călătorie în jurul pământului (despre oraş. ţară. Familie. ţara Mijloace de locomoţie şi transport Familie. grădiniţă. Omul Cine sunt? Cum mă îmbrac? (Despre sănătatea omului) Omul Despre prieteni Omul Meseriile omului Omul Accidente şi viaţa Familie. casa noastră dragă Fructe de toamnă Legume de toamnă Flori de toamnă Animale domestice Animale sălbatice Pădurea în acest anotimp Înfăţişarea omului Alimentele şi sănătatea Îmbrăcămintea şi încălţămintea Fenomene ale naturii Obiceiuri şi tradiţii de iarnă EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. grădiniţă. grădiniţă Comportarea şi activitatea în familie Omul E ziua mamei Natura Flori de primăvară pentru mama (ghiocelul şi vioreaua) Localitatea natală. prevenirea accidentelor) 2. domestice. mijloace de transport) Universul Proiectul pentru Învăţământul Rural . ţara Pământ. Şcoala din apropierea grădiniţei şcoala Natura Flori Natura Legume specifice anotimpului Natura Fructe Drepturile copilului Viaţa copiilor din ţara noastră EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1.mod de viaţă în anotimpul rece) 3.Introducere GRUPA MARE SEMES TRUL I.

viorele. material demonstrativ: planşe. de a le folosi pentru înfrumuseţarea mediului ambiant. fructe. a spiritului de observaţie. casetă muzicală. comparaţia. sinteza. pe baza explicaţiilor educatoarei. olfactivă). O4: Să identifice asemănări şi deosebiri între ghicel şi viorea în urma observării prin comparaţie acelor două plante.Introducere 3. tulpină subpământeană. tulpină aeriană. Mijloace de învăţământ: material distributiv: ghiocei şi viorele (plante întregi) pentru fiecare copil. îmbogăţirea vocabularului cu o serie de cuvinte noi: bulb. pe baza materialului pus la dispoziţie. Proiectul pentru Învăţământul Rural . flori) Proiect de lecţie Grupa mare Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: “Ghiocelul şi vioreaua” Tipul lecţiei: observare Obiective generale: • • • • • însuşirea unor cunoştinţe ştiinţifice elementare despre plante de primăvară (ghiocel şi viorea). problematizarea. conversaţia. a dorinţei de a îngriji florile. O2: Să indice părţile componente ale celor două plante pe baza materialului natural şi a planşelor. stabilind caracteristicile fiecărei plante. dezvoltarea acuităţii senzoriale (vizuală. plante.alcătuire externă. abstractizarea. explicaţia. Obiective operaţionale Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii copiii vor fi capabili să: O1: Să recunoască ghiocelul şi vioreaua. educarea dragostei faţă de natură. asemănări/ deosebiri. generalizarea). alte flori de primăvară. Natura Când se întâmplă? (Anotimpuri. a atenţiei voluntare şi a unui limbaj adecvat. Strategii didactice: Metode şi procedee: observaţia. dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza. tactilă.legume. demonstraţia. importanţă. lădiţe cu pământ. O3: Să explice rolul fiecărei părţi componente. ghiocei.

în el se află substanţe hrănitoare. 1998 2. explicaţia. Evaluare frontală O1 O2 Metode: observarea.Cunoaşterea mediului. R. Se realizează prin audierea unei casete audio de conţine o “ceartă” între flori de primăvară. problematizarea. referitoare la frumuseţea. Se anunţă tema şi obiectivele activităţii pe înţelesul copiilor: observarea unor plante care înfloresc primăvara (ghiocelul şi vioreaua). audiţia. -prin tulpină apa şi substanţele Metode: observarea. Evaluare Captarea atenţiei Metode: conversaţia. Editura Didactică şi pedagogică. material natural Metode: conversaţia.A. pregătirea materialelor necesare. 3. Bucureşti. conversaţia. Mica enciclopedie pentru prichindei. alcătuit din frunze care se acoperă unele pe altele. conversaţia. ghioocei şi viorele. problematizarea. ghidul educatoarei. prin comparaţie. casetofon.grupa pregătitoare. -susţin planta şi absorb apa cu sărurile minerale din pământ. Mijloace: material natural (ghiocei. demonstraţia.. Tulpina aeriană -porneşte din bulb. Doina Gheorghe. Rădăcina – la ambele plante : -firişoare subţiri. Maria Comănescu.. 1. Evaluare frontală Anunţarea temei şi a obiectivelor Dirijarea învăţării Se va intui materialul. apoi se va trece la observarea părţilor componente ale celor două plante. este subţire şi de culoare verde la ambele plante. Dintre acestea se remarcă ghiocelul şi vioreaua. Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . parfumul şi culoarea acestora. instructajul verbal. viorele) şi planşe.Introducere Bibliografie: 1. Mijloace: casetă audio. 4. Mijloace: planşe. Tulpina subpământeană În pământ plantele au o tulpină subpământeană: -bulb asemănător cepei. Strategii şi resurse Metode: conversaţia. albicioase care cresc în pământ. -bulbul este numit “cămara plantei”. Editura RAO. Etape Moment organizatoric Obie ctive Activităţi de învăţare Asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţii: aerisirea sălii de grupă. material natural.

se realizează prin bulb. substanţe hrănitoare. Individuală demonstraţia. Importanţa şi modul de îngrijire al celor două plante. -vioreaua are mai multe floricele mici formate din petale de culoare albastră. căldură şi apă. -are forma de clopoţel. explicaţia. viorele) şi planşe. în vârful tulpinii. de primăvară. conversaţia. din interior apare o codită spre vârful căreia apar florile. problematizarea. 6. dar şi în grădini de flori. Mijloace: piese tip puzzle. demonstraţia. -frunza este “bucătăria plantei”. Mijloace: material natural (ghiocei. Sinteza parţială este realizată de copii pe baza celor învăţate despre floare. explicaţia. -miros specific. Mijloace: material natural (ghiocei. -miros specific. Mediul de viaţă -cresc îndeosebi în pădure. 4. O2 8. problematizarea. viorele) şi planşe. 5. Copiii vor recapitula cele învăţate despre rădăcină şi cele două tipuri de tulpină. explicaţia. ce protejează floarea. Evaluare frontală O4 Evaluare Frontală Fixarea cunoştinţelor şi realizarea feed. Sinteza finală. formată din petale albe moi şi catifelate. Are caracter aplicativ: copiii vor Metode: observarea. Sinteza parţială. viorele) şi planşe. cu vârful ascuţit. conversaţia. explicaţia. -înfloresc primăvara devreme (plante de primăvară). iar pentru a creşte au nevoie de lumină. Floarea -ghiocelul are o singură floare. demonstraţia. Metode: exerciţiul. Este realizată de copii pe baza materialului ilustrativ. Frunzele -două frunze de culoare verde. Înmulţirea plantelor . în vârful tulpinii aeriene se găseşte o frunză mică. -la ghiocel.aici se pregăteşte hrana necesară plantei. Mijloace: material natural (ghiocei. conversaţia. -la viorea tulpina aeriană este învelită până la jumătate de două frunze lungi care se deschid. 7.Introducere hrănitoare sunt transportate către frunze.backului Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . lungi şi ascuţite la vârf. frontală O3 Metode: observarea.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . Metodica este o disciplină ştiinţifică. 2 Cursul conţine exemple de planificări anuale.Introducere O4 Încheierea activităţii reconstitui cele două plante din materialul primit.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ. Vezi paginile corespunzătoare. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. Aprecieri referitoare la modul de desfăşurare a activităţii. Testul de autoevaluare nr. Consultă paginile corespunzătoare. componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice. 1 1. motivând alegerea diferitelor părţi. Copiii vor răsădi plantele cu rădăcină în lădiţe şi le vor îngriji. 2. care are ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ. aşezarea şi succesiunea acestora.ca proces instructiv.

2.50p. stabilirea corectă a obiectivelor operaţionale. alegerea metodelor de predare şi a unităţii de învăţare. Sugestii: . .alegeţi tema specifică domniului preferat (învăţământ preşcolar sau primar).abordaţi forma de proiect care vă este accesibilă.1p. Lucrarea de verificare 4 1. 5p Se acordă un punct din oficiu. Criterii de evaluare şi notare 4p 5p Se acordă un punct din oficiu.Introducere 4. urmaţi paşii necesari pentru proiectarea unei activităţi/ lecţii.50p.1p. Proiectaţi o unitate de învăţare la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii (învăţământ primar) Sau Elaboraţi o planificare semestrială şi săptămânală (învăţământ preşcolar) 4p Proiectaţi o activitate/ lecţie de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii.8. abordări personale. - Proiectul pentru Învăţământul Rural .0. structura lecţiei.

R. 3. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul preuniversitarGhidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învăţătorilorcurriculum pentru clasele I şi a II-a. Maria. 2003. 4.. Daniel. clasa a IV-a. Manualul învăţătorului. Pavelea. Bucureşti. Elena. 2002. Daniel. 1996. Tudor şi colaboratoriiTehnologia didactică şi a tipurilor de lecţie în învăţământul preuniversitar. 2005. Androne. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 1999.Ştiinţe. Manualul învăţătorului.. Huţanu. 2001.. Daniel. Editura Didactică şi Pedagogică. Elena. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. clasa a III-a. R. Bucureşti. 2001.Ştiinţe. Craiova. Rafailă şi colaboratorii. Editura Didactică şi Pedagogică. Constanţa.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. Ovidiu Crocnan. Editura All Pedagogic. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Bucureşti. 2. R. Alexandru. clasa a II-a. 5. Ghidul învăţătorului. A. 7. Bucureşti.A.a şi a IV-a. 6. Comănescu. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Editura “Gheorghe Alexandru”. Gheorge. Huţanu. Bucureşti.Ştiinţe. A. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Ovidiu Crocnan. Elena.Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III.

Fizică. pag.a. C. C. 3.Chimie. Editura Corint. Huţanu ElenaManualul învăţătorului. 4759. pag.a. pag.Fizică manual pentru clasa a VIII a. Stroe Constantin.25. Crocnan Daniel Ovidiu. Editura Teora. Haralamb Dorel. 2001. manual pentru clasa a VIIIa.27. 2000. A.Fizică. Pop Viorica. Crocnan Daniel Ovidiu. Editura Didactică şi Pedagogică. manual pentru clasa a VIa. Corega. clasa a IV. Haralamb Dorel. Editura Teora. Talpalaru Seryl..Introducere BIBLIOGRAFIE GENERALĂ: 1. clasa a III. 4. 2000..47. Turcitu Doina. R. 7. Stroe Felicia. 1999. Huţanu ElenaManualul învăţătorului. 20. Talpalaru Seryl. Fătu Sanda. pag.46. 5. 6. Editura Radical. 3. Bucureşti. 22.a.. Proiectul pentru Învăţământul Rural . manual pentru clasa a VII. Corega. 1998. 2.

. Editura Sigma. 1983. Iaşi. colaboratorii. 14. 1996.. Biologie. pag.78. Manual pentru clasa a V-a. Maria Magdalena. 10. 2002. 15. 2002. predării biologiei la clasele V. Editura Euristică. cadre didactice şi părinţi. Editura Didactică şi Pedagogică. pag. Todor V. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 12. R.A.Luiza.Ştiinţe ale naturii clasa a IV. Eitura Humanitas Educational. autoevaluare. Lucrări şi practice.29. Editura Cartea Universală. Constantinescu Rodica. Raianu O. Ilarion Niculina. Trifu M.. Bucureşti.VIII. Editura Didactică şi Pedagogică. 8. 7. Pârâială Dumitru.. Editura Metodica Didactică şi Pedagogică. R.Ştiinţe ale naturii. Grinţescu I. 1997.. Pacearcă Ştefan. Editura Rao. 2003. Gheţe M. 2002. Grosu M. 11. Pârâială Viorica.28. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 9. Botanică. Bucureşti. Enciclopedia 8.. Popescu Maria. Bogheanu experimente..32. Copil V. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. 1982. 1985..Introducere Editura Didactică şi Pedagogică. 2002. Bucureşti. pag. şi colaboratorii. 13. Boldor O. auxiliar pentru elevi. pentru tineri LaroussePlante şi animale. Filoti Carmen. Bucureşti.Ştiinţe clasa a IVa. A.a evaluare. Bucureşti. Fiziologia plantelor12.

Bucureşti. 2005.. 20. 2000.Atlas şcolar de biologieAnatomia omului. 2001. Atlas botanic.Introducere 16. Piteşti. 2006. Editura Didactică şi Pedagogică. 1996. Florica. Editura Ion Creangă. Vodă Claudiu. Bucureşti... Opriş Tudor. 26. zece ani. Bucureşti. R.Biologia animală şi vegetală. *** Arborele lumii. Enciclopedia pentru tineri LaroussePlante şi animale. Întrebări şi răspunsuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Ştiinţa în viaţa cotidiană. Editura Didactică şi Pedagogică. 2004. Ariniş Ioana.Natură şi animale. Cristescu D. Grupul Editorial Rao. colaboratoriiBiologie. 18. Bucureşti. 23. Editura Rao. Ţibea. manual pentru clasa a IX-a. 1988.Cercetător la ….Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista. 25. R. 19.Aceste uimitoare plante şi animale. Grupul Editorial Rao. Ariniş Ioana. ghid metodologic. Editura All. Editura Aramis. Bucureşti. 2004.A. Bios. Enciclopedia Rao. Enciclopedia Rao. Florica. Editura paralela 45. 17. Editura Didactică şi Pedagogică. Întrebări şi răspunsuri. 24. Regnul Animal). 22. 27. Bucureşti. Ţibea. 2005. Opriş T. A. 21.

A. Didactică Pedagogică. Tudor şi colaboratoriiTehnologia în Editura didactică şi a tipurilor de lecţie învăţământul preuniversitar. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul institutorilor/ preuniversitarînvăţătorilorGhidul curriculum programului de informare/ formare a pentru clasele I şi a II-a. 33. Daniel. Craiova. Bucureşti. Pavelea. Elena. 31.Introducere 28. Consiliul Naţional pentru CurriculumGhid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III. 2004. Bucureşti. 1996.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”. 2005.. clasa a II-a. 2003. 2001. 2001. Daniel. Comănescu. Maria. ConstanţaŞtiinţe. clasa a Editura III-a. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ). Daniel. Bucureşti. 30. Gheorge. “Gheorghe Alexandru”. Ghidul învăţătorului.a şi a IV-a. Ovidiu CrocnanŞtiinţe. Manualul şi învăţătorului. 32. Ovidiu CrocnanŞtiinţe. Huţanu. clasa a IV-a.A. Editura Didactică şi Pedagogică. Androne. Huţanu. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. R. Manualul Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. Alexandru. 29. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. *** MEC. Elena. R. 34..

1999. R.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. 35. A. Editura All Pedagogic. Rafailă şi colaboratorii.Introducere învăţătorului. Bucureşti. Elena. Editura Didactică şi Pedagogică.. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2002. Bucureşti.