Introducere

Introducere
Cursul se adresează studenţilor care parcurg Programul universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural, în regim de studiu la distanţă. Cursul cuprinde patru unităţi de învăţare, fiecare finalizată cu o lucrare de verificare. Informaţia este structurată în două părţi importante: Ştiinţe şi cunoaşterea mediului (unităţile 1, 2 şi 3) care furnizează un bagaj informativ de bază din domeniul extrem de vast al ştiinţelor naturii şi Didactica ştiinţelor şi cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar care oferă variante de organizare a procesului de predare- învăţare în vederea realizării unui învăţământ de calitate în învăţământul primar şi preşcolar. Fiecare unitate de învăţare cuprinde:  conţinuturi esenţiale;  aplicaţii practice;  teste de autoevaluare;  lucrare de verificare. Conţinuturile din fiecare unitate de învăţare au fost organizate respectând principiile accesibilităţii, continuităţii şi sistematizării. Aplicaţiile practice propuse, posibil de realizat cu un minim de materiale uşor de procurat, vizează familiarizarea cu tehnicile de explorare/ experimentare specifice ştiinţelor naturii. Testele de autoevaluare urmăresc aplicarea cunoştinţelor însuşite şi generalizarea informaţiilor, fiind concepute în concordanţă cu obiectivele fiecărei unităţi de învăţare. Răspunsurile şi comentariile oferă studentului posibilitatea autoevaluării periodice. Lucrările de verificare se află la sfărşitul fiecărei unităţi de învăţare au cerinţe clare, îndrumări şi criterii de notare şi evaluare. Aceste lucrări se redactează pe suport de hârtie şi se transmit tutorelui pentru evaluare. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală, iar examenul o pondere de 50%. Pentru o învăţare eficientă, studenţii pot să utilizeze şi alte surse de informaţii recomandate la bibliografie (atlase botanice, zoologice, anatomice, enciclopedii, reviste de specialitate, Internet, etc.)

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Cuprinsul modulului ………………………………………………….. pagina I. Unitatea de învăţare Nr. 1- Fenomene fizice şi chimice 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1 1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor
1.2.1 Masa corpurilor 1.2.2 Volumul corpurilor 1.2.3 Densitatea corpurilor

1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare
1.3.1 Topirea. Solidificarea 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea 1.3.3 Circuitul apei în natură

1.4. Substanţe şi amestecuri 1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri
1.5.1 Decantarea 1.5.2 Filtrarea 1.5.3 Cristalizarea 1.5.4 Distilarea

1.6. Soluţii 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 1.8. Lucrarea de verificare 1 Bibliografie selectivă …………………………………………… II. Unitatea de învăţare Nr. 2- Plante 2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2 2.2. Organizarea unei plante cu flori 2.3. Rădăcina
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

2.4. Tulpina 2.5. Frunza 2.6. Funcţiile frunzei
2.6.1. Fotosinteza 2.6.2. Respiraţia 2.6.3. Transpiraţia

2.7. Floarea 2.8. Fructul şi sămânţa 2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante 2.10. Principalele grupe de plante 2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 2.12. Lucrarea de verificare 2 Bibliografie selectivă ……………………………………… III. Unitatea de învăţare Nr. 3- Animale 3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 3.2 Organizarea generală a unui mamifer 3.3 Funcţiile de relaţie
3.3.1 Mişcarea 3.3.2 Sensibilitatea

3.4 Funcţiile de nutriţie
3.4.1 Digestia 3.4.2 Respiraţia 3.4.3 Circulaţia 3.4.4 Excreţia

3.5 Funcţia de reproducere 3.6 Regnul animal- nevertebratele
Proiectul pentru Învăţământul Rural

5.1 Peşti 3.7.2 Planificarea calendaristică 4.7 Regnul animal.5 Artropode 3.5.6.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural .1 Programa şcolară 4. 4.a şi a IV-a ) 4.a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III.7.3 Reptile 3.6.1 Spongieri 3.2 Celenterate 3.6 Echinoderme 3. Unitatea de învăţare Nr.Introducere 3.7.4.3 Viermi 3.5 Mamifere 3. Obiectivele unităţii de învăţare 4 4.6. Proiectarea activităţii didactice 4.7.2 Amfibieni 3.1.2.9.8. Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi clasa a II.6.Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar 4.3.6. Lucrarea de verificare 3 Bibliografie selectivă ……………………………………… IV. Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară 4.4 Moluşte 3.7. Metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii 4.5.4 Păsări 3.vertebrate 3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 3.6.5.

7 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 4.6.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului 4. Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.6.4 Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii 4.8 Lucrarea de verificare 4 Bibliografie selectivă ……………………………………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural .6.6.Introducere 4.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar 4.5.6.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.4 Elemente de proiectare a activităţii didactice 4.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . • să utilizeze investigaţia şi experimentarea dirijată pentru evidenţierea şi explicarea unor fenomene şi procese fizice şi chimice. • să rezolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ. Obiectivele unităţii de învăţare 1 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. studentul va fi capabil: • să explice fenomene/ procese fizice şi chimice prin utilizarea corectă a terminologiei de specialitate.Introducere Unitatea de învăţare Nr. 1 FENOMENE FIZICE ŞI CHIMICE 1.1.

Introducere

1.2.1 Masa corpurilor

Masa corpurilor

Un corp se află în repaus într- un interval de timp oarecare dacă, în orice moment din acel interval de timp, corpul ocupă aceeaşi poziţie faţă de un corp referinţă. Un corp se află în mişcare într- un interval de timp oarecare dacă, există momente diferite în acel interval de timp, în care corpul ocupă poziţii diferite faţă de corpul de referinţă. Pentru a pune în mişcare un corp, pentru a- i opri sau pentru a- i schimba traiectoria trebuie să acţionăm asupra lui. La orice acţiune exterioară care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă, corpul se opune, reacţionează. Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea în care traiectoria corpului este o linie dreaptă şi viteza este constantă. Inerţia este proprietatea unui corp de a- şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare, respectiv de a se opune la orice acţiune care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în care se află. Masa este mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp. Unitatea de masură este kilogramul. Determinarea masei corpurilor Instrumentul utilizat pentru măsurarea masei unui corp este cântarul de tip balanţă. Măsurarea masei cu ajutorul balanţei se numeşte cântărire. Aceasta constă în compararea masei unui corp cu mase marcate (corpuri cu mase cunoscute a căror valoare este înscrisă pe ele). Două corpuri sunt in echilibru pe talerele unei balanţe dacă au aceeaşi masă. Atenţie ! Nu confunda masa corpului cu greutatea lui. Greutatea unui corp reprezintă forţa cu care Pământul atrage acel corp.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Aplicatii practice
Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.

Experimentul 1.1 Materiale necesare: pahar cu apa Cum procedezi? -

Evidenţierea inerţiei corpurilor

deplasează paharul, pe masa pe lucru, pe direcţie orizontală; observă ce se întâmplă cu suprafaţa apei dacă măreşti sau micşorezi viteza de deplasare a paharului;

Ce observi ? Notează observaţiile tale, pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. Când punem paharul brusc în mişcare, apa se varsă în spate, în sensul opus mişcării, deoarece apa tinde să rămână pe loc, în repaus. Dacă oprim brusc paharul, apa se varsă în faţă, în sensul mişcării, deoarece apa tinde să- şi continuie mişcarea. În concluzie, corpurile se opun schimbării stării de mişcare.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

1.2.2 Volumul corpurilor
Fiecare corp ocupă un loc in spaţiu ce reprezintă volumul corpului respectiv. Unitatea de măsură pentru volum este m3 . În cazul corpurilor cu formă geometrică regulată, volumul se determină folosind diferite formule matematice (exemplu: volumul paralelipipedului, cubului, cilindrului, sferei). Volumul corpurilor cu formă neregulată se determină cu ajutorul cilindrului gradat, procedând astfel: - se introduce apă in cilindrul gradat şi se citeşte indicaţia de pe cilindru care reprezintă de fapt volumul apei din cilindru; - se introduce în cilindrul cu apă, corpul al cărui volum vrem să-l determinăm şi se citeşte noua gradaţie a cilindrului care reprezintă volumul apei din cilindru plus volumul corpului; - se scad cele două valori citite pe cilindru şi se determină volumul corpului din cilindru.

Aplicaţii practice

Experimentul 1.2

Determinarea volumului unui corp solid

Materiale necesare: cilindru gradat, apă, cartof Determină volumul unui cartof cu ajutorul cilindrului gradat folosind explicaţiile de mai sus. Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cântărind cele două cuburi ai descoperit ca masa cubului de plumb este mult mai mare decât masa cubului de lemn. balanţă sau cântar cu arc. adică 1 m3 de apă are masa de 1000 kg. Explicaţia constă în faptul ca particulele de plumb sunt mult mai apropiate unele de altele comparativ cu cele de lemn.3 Densitatea corpurilor Aplicaţii practice Experimentul 1. Densitatea este definită prin raportul dintre masa unui corp si volumul acestuia. Se noteaza cu ρ iar unitatile de masura sunt kg/m3 sau g/ cm3 . Densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp.2. Densitatea apei este de 1000 kg/m3. Folosind tabelul din Figura 1. Cum procedezi? măsoară masa celor doua corpuri cu ajutorul balantei sau a unui cântar cu arc Ce observi ? Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.3 Masa corpurilor Materiale necesare: 2 cuburi cu acelaşi volum din materiale diferite (lemn si plumb). 1 kg/m3 este densitatea unei substante. Spunem că densitatea plumbului este mai mare decât densitatea lemnului.Introducere 1. dacă un corp cu volumul de 1 m3 realizat în acea substanţă are masa de 1 kg.1 poţi compara densităţile unor substanţe: Proiectul pentru Învăţământul Rural .

oţelul. Rezultanta tuturor forţelor (de împingere) cu care lichidul. Atunci când este lăsată liberă mingea scufundată iese la suprafaţă. Un lichid exercită. pe suprafaţa corpurilor cu care este în contact. Pentru a scufunda o minge în apă trebuie să acţionezi asupra ei cu o forţă. aurului şi mercurului. Plutire/ scufundare Proiectul pentru Învăţământul Rural . acţionează asupra unui corp scufundat în lichid se numeste forţă arhimedică. Plutirea şi scufundarea corpurilor Ai constatat..1 Plumbul are densitatea mai mare decât argintul. plumbul este folosit ca material de protecţie împotriva radiaţiilor (materialele radioactive se transportă în containere speciale căptuşite cu plumb). probabil. Forţa arhimedică are direcţie verticală şi sensul de jos în sus. că un corp pare mai uşor în apă decât în aer. 1. forţe de apăsare datorate presiunii hidrostatice. Aluminiul are o densitate mică. fierul. a căror masă trebuie să fie foarte mică. deci este foarte uşor. datorită presiunii hidrostatice. În aliaje cu alte metale. aluminiul şi sticla.Introducere Substanta Ulei alimentar Benzina Gheaţa Apa Lapte Sticla Aluminiu Otel Fier Argint Plumb Mercur Aur Platina Densitatea kg/ m3 800 800 917 1000 1030 2500 2700 7800 7880 10500 11350 13550 19310 21460 Fig. Datorită densităţii mari pe care o are. dar mai mică decât densitatea platinei. că un corp din fier se scufundă în apă în timp ce un corp din lemn pluteşte pe suprafaţa apei. el este folosit pentru construirea aeronavelor.

Din această cauză. de la verificarea calităţii laptelui. Porţiunea scufundată dizlocuie un volum de lichid a cărui greutate este egală cu greutatea corpului. Datorită formei lor care asigură dizlocuirea unui volum foarte mare de apă şi a prezenţei unui număr mare de spaţii pline cu aer. Un balon umplut cu hidrogen sau heliu (gaze mai puţin dense decât aerul) şi lăsat în aer. fiecare vapor are gradat pe suprafaţa laterală un semn care indica nivelul maxim de scufundare a vaporului încărcat (linia de încărcare. Vapoarele plutesc deşi sunt confecţionate din materiale a căror densitate este mult mai mare decât a apei. Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp. de la verificarea antigelului. În acest caz corpul pluteşte. Supraîncarcarea vapoarelor poate duce la scufundarea lor. o densitate mai mică a sângelui indică o anemie. Pentru determinarea densităţii lichidelor se foloseşte un instrument special. Dacă greutatea corpului este mai mică decât forţa arhimedică corpul urcă la suprafaţă şi rămâne în echilibru fiind parţial scufundat. la verificarea stării acumulatorului unui autovehicul. se ridică datorită forţei arhimedice. Legea lui Arhimede este valabilă şi în gaze. Determinarea densităţii are aplicaţii în diferite domenii.. densitatea totală a acestor vapoare este mai mică decât densitatea apei.densimetru. El coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este omogen si complet scufundat în lichid. Deoarece densitatea sângelui creşte cu creşterea concentraţiei hematiilor. Toate corpurile sunt supuse gravitaţiei (forţei de atracţie a Pământului) şi atunci când sunt introduse în apă. măsurătorile de densitate permit determinarea stării fluidelor din corp (sângele şi urina). Alte boli duc la eliminarea excesivă a sărurilor din organism şi pot fi depistate datorită creşterii densităţii urinei. Legea lui Arhimede Aplicaţii practice Proiectul pentru Învăţământul Rural . linia de plutire). În medicină.Introducere Punctul de aplicaţie al forţei arhimedice se numeşte centru de presiune. la determinarea conţinutului de alcool al unei băuturi.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 1
1. Două corpuri cu volume egale au mase diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare ? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

2. Două corpuri cu mase egale au volume diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

3. Care dintre afirmaţiile urmatoare, referitoare la un lichid, sunt corecte? a. dublând masa lichidului, se dublează densitatea sa; b. densitatea lichidului nu depinde de masa sa; c. densitatea lichidului nu depinde de volumul său; d. dublând volumul lichidului, se dublează densitatea sa; e. dublând volumul lichidului, densitatea sa se micşorează de doua ori. 4. Citeşte cu atenţie afirmaţiile şi încercuieşte una din literele A (adevărat) sau F (fals): Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere a. plumbul are densitatea mai mare decât materialul plastic A/ F; b. un cm3 de lemn cântăreşte tot atât cât un cm3 de fier A/ F; c. densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp A/ F. Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

1.3 Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare

Stări de agregare

În natură, substanţele se află în diferite stări de agregare. Stările de agregare sunt: solidă, lichidă, gazoasă. Corpurile, în funcţie de starea de agregare în care se află au diferite proprietăţi: - solidele- au volum, au formă proprie, nu curg; - lichidele- au volum propriu, nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), curg; - gazele- nu au volum propriu (sunt expansibile), nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), sunt fluide. Aceste proprietăţi sunt datorate interacţiunilor dintre moleculele corpului (particule extrem de mici, care nu se văd cu ochiul liber). Un corp poate să existe în cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă. Uneori, el trece dintr- o stare de agregare în alta, adică îşi schimbă starea de agregare. Astfel, apa poate fi în stare de agregare: solidă (gheaţă), lichidă (apă) şi gazoasă (vapori de apă). Schimbarea stării de agregare a unui corp are loc prin schimb de căldură între corp şi mediul exterior.

1.3.1 Topirea. Solidificarea Trecerea unei substanţe din starea solidă în stare lichidă se numeşte topire (exemplu: trecerea naftalinei din starea solidă în starea lichidă, topirea gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorb căldură. Trecerea unei substanţe din starea lichidă în starea solidă se numeşte solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii. Pentru a se solidifica corpurile cedează căldură (exemplu: trecerea apei din stare lichidă în stare solidă- gheaţă, trecerea naftalinei din stare lichidă în stare solidă). Temperatura la care se topeşte sau se solidifică o substanţă se numeşte temperatură de topire sau de solidificare şi este o caracteristică a fiecărei substanţe:

Topire. Solidifiare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere - temperatura de topire (solidificare) a naftalinei- 800C; - temperatura de topire (solidificare) a gheţii- 00C. În timpul topirii (solidificării), volumul substanţei se modifică. De regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează prin solidificare. Excepţie face apa, la care volumul creşte prin solidificare. Această mărire a volumului apei prin solidificare provoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a oricăror instalaţii dacă nu sunt golite înainte ca temperatura să scadă sub 00C. În industrie, fenomenul de topire şi solidificare a metalelor este folosit la obţinerea prin turnare a unor piese. 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea Procesul de trecere a sunstanţelor din stare lichidă în stare de vapori se numeşte vaporizare. Vaporizarea care se produce la suprafaţa lichidului se numeşte evaporare. Vaporizarea în toată masa lichidului se numeşte fierbere. Prin fierbere apa trece în stare de vapori. Fiecare lichid fierbe la o anumită temperatură (apa la 100 0C, alcoolul la 780C). Unele lichide (acetonă, alcool) se evaporă repede la temperatura camerei şi se numesc volatile. Evaporarea se produce mai repede atunci când suprafaţa lichidului este mai mare (se evaporă mai repede alcoolul dintr- un vas întins faţă de alcoolul dintr- o eprubetă). Procesul de evaporare se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi (exemplu: vântul produce uscarea rufelor ude). Evaporarea este mai rapidă dacă temperatura mediului înconjurător este mai ridicată (evaporarea apei din lacuri, râuri, mări şi oceane este mai pronunţată în zilele călduroase). Vaporizarea este un proces ce are loc cu absorbţie de căldură. Procesul de trecere a unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare. Dacă în bucătărie fierbe apă într- un vas, pe geamul ferestrei se depune un strat subţire de lichid. Suflând pe un geam rece, pe lentilele ochelarilor sau pe oglindă acestea se aburesc. Vaporii de apă din aerul expirat se condensează pe obiecte transformându- se în lichid. Condensarea se produce cu cedare de căldură. Unele substanţe (iodul, naftalina, camforul) trec direct din stare solidă în stare gazoasă (au sublimat). Trecerea din stare solidă în stare gazoasă se numeşte sublimare. Fenomenul invers sublimării se numeşte desublimare şi reprezintă trecerea unei

Vaporizarea. Condensarea

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Proiectul pentru Învăţământul Rural . Apa rezultată din ploi sau topirea zăpezilor ajunge din nou în râuri. Iarna. oceane sau pătrunde în pământ. tub deschis la ambele capete.o stare de agregare în alta se numeşte circuitul apei în natură. se condensează în picături fine de apă şi formează roua. Din nori cad pe pământ precipitaţii sub formă de ploaie sau zăpadă.Introducere substanţe din stare gazoasă în stare solidă. oceanelor şi de la suprafaţa pământului sub formă de vapori. Aplicaţii practice Experimentul 1. apa trece dintr.3 Circuitul apei în natură În natură. 1. vas cu apă Cum procedezi? încearcă să introduci o eprubetă cu capătul deschis. Prin desublimarea dioxidului de carbon se obţine zăpada carbonică (artificială). Norii sunt purtaţi de vânt la diferite înălţimi. picăturile de apă se transformă în cristale de gheaţă de diferite forme şi dimensiuni ce formează fulgii de zăpadă. vaporii de apă din atmosferă vin în contact cu corpurile mai reci.500000 km3 de apă se evaporă şi revin la suprafaţa pământului sub formă de precipitaţii.o stare de agregare în alta datorită variaţiilor de temperatură din atmosferă. mări. Precipitaţiile iau naştere prin condensarea vaporilor de apă atunci când întâlnesc straturi de aer mai reci. mărilor.4 Evidenţirea stării gazoase Materiale necesare: eprubetă. trecând dintr. Căldura soarelui evaporă apa de la suprafaţa lacurilor. Dacă temperatura coboară sub 00C se formează bruma. Vaporii de apă se ridică în aer şi formează norii. repetă experimentul folosind un tub deschis la ambele capete. în paharul cu apă. În fiecare an. aproximativ 450000. În concluzie. Circuitul continuu pe care îl realizează apa în natură. În timpul nopţilor reci. atunci când temperatura coboară sub 00C. prin absorbţie sau cedare e căldură corpurile îşi pot schimba starea de agregare.

apa urcă în interiorul tubului. Experimentul 1. Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate.Introducere Ce observi ? Explică. Apa a împins aerul în exteriorul tubului. cristale de naftalină.5 Evidenţirea fenomenului de topire Materiale necesare: două eprubete. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Apa nu urcă în eprubetă pentru că deşi pare goală ea conţine de fapt aer.o eprubetă cristale de naftalină iar în altă eprubetă puţină ceară. Aerul este un gaz. Experimentul 1. ceară Cum procedezi? pune într. aerul nu are formă proprie şi ia forma vasului în care se află. Ca toate gazele. cleşte pentru eprubete. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Naftalina şi ceara se topesc în intervale de timp diferite deoarece căldura necesară topirii acestora este diferită. În cazul tubului deschis la ambele capete. spirtieră. încălzeşte eprubetele la flacăra spirtierei şi măsoară timpul necesar pentru topirea conţinutului acestora.6 Evidenţirea vitezei de evaporare a lichidelor Proiectul pentru Învăţământul Rural . Notează observatiile pe spaţiile punctate.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . acetonă. observă şi notează în cât timp se desfăşoară evaporarea. Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. de alcool şi de apă în cele trei vase identice. trei vase întinse (farfurii). …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatări Alcoolul se evaporă mai repede decât apa.Introducere Materiale necesare: trei eprubete. alcool. Viteza de evaporare depinde de natura lichidului şi de suprafaţa liberă a lichidului (lichidul din farfurie se evaporă mai repede decât cel din eprubetă. repetă experimentul folosind eprubete. apă Cum procedezi? toarnă acelaşi volum (5 ml ≈o linguriţă) de acetonă. dar mai încet decât acetona.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 2
I. Asociază ce se potriveşte: 1. Topirea 2. Condensarea 3. Solidificarea a. trecerea din stare lichidă în stare solidă b. trecerea din stare gazoasă în stare lichidă c. trecerea din stare solidă în stare lichidă d. trecerea din stare lichidă în stare gazoasă

……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… II. Răspunde la următoarele întrebări:

1. Pentru a proteja îmbrăcămintea de molii se pun în dulapuri cristale de naftalină. După un timp mai îndelungat deşi mirosul naftalinei se simte, naftalina a dispărut. Cum explici? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 2. De ce usucă mai repede rufele când bate vântul? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 3. De ce se sparge o sticlă plină cu apă dacă este pusă în congelator?

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. III. Explică circuitul apei în natură. Incadrează răspunsul în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

2.4Substanţe şi amestecuri
Tot ceea ce ne înconjoară este materie. Corpurile sunt porţiuni limitate de materie (exemplu: o piatră, apa dintr- un pahar, aerul dintr- un balon, etc). Formele heterogene de materie cu o compoziţie variată se numesc materiale (exemplu: lemn, sticlă, ciment). Formele omogene de materie cu o compoziţie constantă se numesc substanţe: (exemplu: oxigen, dioxid de carbon, azot, apă, aur, argint, etc). Substanţele sunt alcătuite din particule foarte mici, invizibile cu ochiul liber, numite molecule. Moleculele reprezintă o grupare de unul sau mai mulţi atomi. Atomii şi moleculele alcătuiesc toate corpurile care ne înconjoară şi au o caracteristică importantă şi anume aceea de a se afla într- o continuă mişcare întâmplătoare. Chiar şi moleculele unui corp solid se mişcă în permanenţă însă, deplasarea moleculelor se face pe distanţe atât de mici încât această mişcare nu poate fi observată. Aerul care ne înconjoară este şi el alcătuit din molecule (oxigen, azot) şi atomi (argon). Atomii şi moleculele din aer se mişcă cu viteze apreciabile dar nu se pot observa direct. Datorită mişcării lor neîncetate, moleculele unei substanţe pot pătrunde cu uşurinţă printre moleculele altei substanţe. Fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanţe printre moleculele altei substanţe se numeşte difuzie. Aşa se explică de ce în apropierea unei benzinării se simte în permanenţă mirosul caracteristic al benzinei. Difuzia este procesul prin care obţinem un ceai punând un plic de ceai într- o cană cu apă fierbinte. Factorii care influenţează difuzia sunt temperatura şi starea de agregare (vezi aplicaţiile practice).

Atomi Molecule Substanţe Materiale

Difuzie Aplicatii practice

Experimentul 1.7

Evidenţirea procesului de difuzie

Proiectul pentru Învăţământul Rural

te câţiva paşi de acestea. pipetă. notează observaţiile. Cum procedezi? toarnă cu ajutorul pipetei câteva picături de cerneală în paharul cu apă rece şi apoi în paharul cu apă caldă. în apa din fiecare pahar. pe când mirosul de ulei nu se va simţi. cerneală. pahar cu apă rece. De ce? Notează observatiile pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate.8 Evidenţirea factorilor care influenţează difuzia (temperatura) Materiale necesare: pahar cu apă caldă.Introducere Materiale necesare: două sticluţe identice cu alcool şi ulei Cum procedezi? deschide în acelaşi timp cele două sticluţe şi depărtează. observă cum difuzează cerneala. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Mirosul alcoolului ajunge până la tine relativ repede. Ce simţi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Experimentul 1.

apa minerală). Proiectul pentru Învăţământul Rural .amestecuri neomogene (au compoziţie diferită în masa lor şi proprietăţi diferite). Particulele unui gaz se mişcă mult mai repede decât particulele unui lichid (mirosul unui parfum sau al alcoolului se simt imediat.Introducere Apa din paharul cu apă caldă s. Amestecurile de substanţe se clasifică în: . pe când cerneala are nevoie de un timp pentru a se amesteca cu apa). oxidul de aluminiu este alcătuit din oxigen şi aluminiu). Şi starea de agregare influenţează procesul de difuzie. Amestecuri În natură există substanţe pure a căror compoziţie rămâne neschimbată prin operaţii fizice (exemplu: oxigen. azot). Amestecurile de substanţe se obţin prin punerea împreună a două sau mai multe substanţe (exemplu: aerul.a colorat omogen. carbon.amestecuri omogene (au în masa lor aceeaşi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi). mercur) şi compuse (sunt alcătuite din 2 sau mai multe substanţe. Substanţele pot fi simple (oxigen. .oxidul de mercur este alcătuit din oxigen şi mercur.a realizat omogen. Difuzia este influenţată de temperatură (procesul se desfăşoară mai repede la temperatură mai ridicată). hidrogen. pe când în apa rece difuzia nu s.

Introducere 1. Separarea nisipului de apă amestecă cu o baghetă de sticlă (poţi folosi şi un creion) Ce fel de amestec ai obţinut? Lasă amestecul în repaus. Această metodă de separare se foloseşte atunci când densitatea solidului este mai mare decât a lichidului.un amestec neomogen solid. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă cu nisip este un amestec neomogen.lichid. Proiectul pentru Învăţământul Rural . decantarea este folosită pentru obţinerea apei potabile din ape naturale.5 Metode de separare a substanţelor din amestecuri 1. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate.9 Materiale necesare: pahar. nisip Cum procedezi? pune în pahar apă cu nisip.1 Decantarea Aplicatii practice Experimentul 1. apă. pentru purificarea sării extrase din salină sau pentru obţinerea aurului şi a argintului din minereu. deoarece are o densitate mai mare decât apa. Nisipul se depune pe fundul paharului. În practică. Decantarea Decantarea este metoda de separarea unui solid dintr. câteva minute.5. în decantoare speciale.

un amestec neomogen solid.3 Cristalizarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . toarnă amestecul. Separarea pulberii de cărbune de apă Materiale necesare: 2 pahare. pâlnie.un pahar cu apă. Pulberea de cărbune se depune pe hârtia de filtru iar în pahar s. Există şi filtre de aer folosite pentru purificarea aerului. hârtie de filtru Filtrarea 1.Introducere 1. În practică.5.un pahar.lichid. pulbere de cărbune. într. cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid. prin pâlnie. apă. Ca materiale filtrante se folosesc straturi succesive de pietriş şi nisip. Ce amestec ai obţinut? într.lichid. Lichidul care trece prin hârtia de filtru se numeşte filtrat. agită sau amestecă cu o baghetă amestecul.o pâlnie pune o hârtie de filtru.a separat apa. filtrarea este folosită pentru obţinerea apei potabile.2 Filtrarea Aplicatii practice Experimentul 1. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă şi pulbere de cărbune este un amestec neomogen solid. Se utilizează când densitatea solidului este mai mică sau egală cu lichidului.10 Cum procedezi? pune puţină pulbere de cărbune într. Filtrarea este metoda de separare a unui solid dintr.5.

Introducere Aplicatii practice Experimentul 1.5. prin fierbere urmată de condensare.o capsulă de porţelan toarnă apă cu sare de bucătărie: încălzeşte capsula în care se află amestecul cu ajutorul spirtierei până la evaporarea completă a apei. apă. Această metodă de separare este utilizată la obţinerea alcoolului şi în prelucrarea ţiţeiului în rafinării pentru obţinerea benzinei. omogene. cu formă geometrică definită. sită de azbest.un amestec omogen de lichide. Atenţie! Cristalizarea nu se foloseşte în cazul lichidelor inflamabile. În lipsa acestor materiale foloseşte o lingură metalică şi o spirtieră Cum procedezi? într. metoda cristalizării este folosită pentru obţinerea zahărului din trestia de zahăr şi pentru obţinerea sării de bucătărie din apa mării. sare de bucătărie. spirtieră. În practică. trepied.4 Distilarea Distilarea este operaţia de separare a componenţilor dintr. Cristalizarea poate avea loc în adâncul Pământului prin solidificarea magmei formându. Cristalele sunt corpuri solide. 1. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Prin încălzire până la fierbere apa se evaporă iar în capsulă rămâne sarea. petrolului lampant şi a motorinei.se roci magmatice (granit. Cristalizarea Distilarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .11 Extragerea sării din apa sărată Materiale necesare: capsulă de porţelan. bazalt). Cristalizarea este operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină.

lac de unghii Cum procedezi? a) pune o picătură de lac de unghii într. dioxidul de carbon. apa este dizolvantul iar zahărul este dizolvatul. amestecăm apa cu diverse substanţe solide. lichidul aflat în cantitate mai mare. între care nu se produc fenomene chimice se numesc soluţii. substanţele se clasifică în: substanţe solubile. În majoritatea soluţiilor. O soluţie este formată din două componente: dizolvantul sau solventul (substanţa în care se face dizolvarea) şi dizolvatul sau solvatul (substanţa dizolvată). Fenomenul în urma căruia o substanţă solidă.12 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (natura dizolvantului şi a dizolvatului) Materiale necesare: pahare transparente. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii se numeşte dizolvare. Proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă se numeşte solubilitate. Consultă bibliografia recomandată. nisipul este insolubil în apă). Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Perspective Alte metode de separare a substanţelor din amestecuri sunt magnetizarea şi electrizarea. acetonă. cum ar fi: zahărul. lichide sau gazoase. Exemplu: în soluţia de apă cu zahăr.6 Soluţii Amestecurile omogene fomate din două sau mai multe substanţe. eterul. sarea de bucătărie. apă. sucurile concentrate de fructe. oţetul.un pahar cu apă. acetona. substanţe greu solubile şi substanţe insolubile (sarea este solubilă în apă. În acest mod se obţin soluţii.un anumit solvent. benzina. alcoolul. Dizolvare Dizolvant Dizolvat Solubilitate Aplicatii practice Experimentul 1. dizolvantul este apa. Există şi alţi dizolvanţi: alcoolul. 1. Solubilitatea substanţelor este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului şi de temperatură. În fiecare zi. Când soluţia este formată din două lichide se consideră dizolvant. În funcţie de solubilitatea intr.

adaugă în fiecare pahar câte o linguriţă de zahăr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… b) pune o picătură de lac de unghii într. iar în celălalt pahar un volum egal de apă rece. După concentraţie soluţiile pot fi: soluţii diluate (conţin cantitate mică de substanţă dizolvată) şi soluţii concentrate (conţin o cantitate mare de substanţă dizolvată). linguriţă. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Cristalele de zahăr se dizolvă mai repede în apa caldă. Solubilitatea substanţelor solide depinde de temperatură. apă rece. zahăr. ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… Constatare Solubilitatea este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului.un pahar care conţine o cantitate mică de acetonă Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate.Introducere Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate. Cum procedezi? pune într.o anumită cantitate de soluţie se numeşte concentraţie. Cantitatea de substanţă dizolvată într. Experimentul 1.un pahar apă caldă. Viteza de dizolvare creşte odată cu creşterea temperaturii. apă caldă. Lacul de unghii nu se dizolvă în apă dar se dizolvă în acetonă. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate.13 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (temperatura) Materiale necesare: 2 pahare transparente.

Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Adăugând din ce în ce mai mult zahăr în apă. Ce obsevi? adaugă din ce în ce mai mult zahăr în apă. Care este concentraţia în procente a soluţiei obţinută prin dizolvarea a 30g sodă caustică în 270g de apă? c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (30 × 100)/ (30+ 270) c= 10% Proiectul pentru Învăţământul Rural .14 Obţinerea unei soluţii concentrate Materiale necesare: pahar transparent.Introducere Experimentul 1. amestecă cu ajutorul linguriţei. Soluţia care poate dizolva noi cantităţi de substanţă se numeşte soluţie nesaturată.un pahar cu apă pune o linguriţă de zahăr. linguriţă Cum procedezi? într. md= masa dizolvatului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (md × 100)/ ms Exemplu: 1. Soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată la o anumită temperatură se numeşte soluţie saturată. Cantitatea de substanţă dizolvată în 100g soluţie se numeşte concentraţie procentuală. zahăr. apă. Care este concentraţia în procente a unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g sare de lămâie în 80g de apă? md = 20g m apei= 80g c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (20 × 100)/ (20+ 80) c= 20% 2. acesta nu se mai dizolvă. la un moment dat.

Notează observaţiile pe spatiile punctate. Alege răspunsul corect: 1. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 3. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… III. Notează observaţiile pe spatiile punctate. b) mai mare. Notează observaţiile pe spatiile punctate. soluţia: a) se concentrează. 3 I. c) indiferent care dintre. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 4. etc).33%. Notează observaţiile pe spatiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… II. c) 10%. masa soluţiei se exprimă în aceeaşi unitate de măsură (g. b) 13. kg. b) se diluează. Concentraţia unei soluţii obţinute prin dizolvarea a 40g de sodă caustică în 260g de apă este: a) 20%. Când ambele componente ale unei soluţii sunt în aceeaşi stare de agregare (lichid). Explică cum poţi separa un amestec de nisip.Introducere Atenţie! Masa dizolvatului.un pahar. se consideră solvent substanţa aflată în cantitate: a) mai mică. Soluţiile sunt: a) amestecuri omogene: b) substanţe pure. Activitate experimentală Proiectul pentru Învăţământul Rural . c) amestecuri neomogene. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 2. masa apei. Testul de autoevaluare nr. Vărsând o cantitate de soluţie dintr. sare şi apă. Notează observaţiile pe spatiile punctate. c) rămâne la aceeaşi concentraţie.

fals. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. 2. Ce observi? Scoate oul din apă şi dizolvă în aceasta cât mai multă sare. 1. Pune oul în apa sărată. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. adevărat Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările.Introducere Umple un pahar pe trei sferturi cu apă şi pune înăuntru un ou întreg. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. 3. În timplul procesului de solidificare a apei se produce o creştere a volumului III. ai nelămuriri sau ai greşit. b Proiectul pentru Învăţământul Rural . b. 4. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. Testul de autoevaluare nr. Corpul cu volumul mai mic are densitatea mai mare. poţi trece mai departe. a) b) c) Corpul cu masa mai mare are densitatea mai mare. poţi trece mai departe. 2 I. c adevărat. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin procesul de sublimare.. 4. 2b. 1c. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. 3a II. 3. 1 1. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. 3 I. ai nelămuriri sau ai greşit. vezi pagina ………. 1. Procesul de evaporare a apei se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi. Testul de autoevaluare nr.

Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. III. Proiectul pentru Învăţământul Rural . b 2. c 3. Apa sărată are o densitate superioară celei a oului şi de aceea. ai nelămuriri sau ai greşit. poţi trece mai departe. oul se va scufunda. Separarea se realizează în două etape. oul va pluti în apa sărată. Prin evaporarea apei se separă sarea. Prin decantare. b c= (md × 100)/ ms md= masa dizolvantului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (40 × 100)/ (40+ 260) c= 13. se separă soluţia de apă cu sare de nisipul care se depune la fundul vasului. prin metoda cristalizării.Introducere 1. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare.33% II. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. Densitatea unui ou este puţin mai mare decât densitatea apei de la robinet.

trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare de vapori. sunt fluide. 1 Inerţia.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr.i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectlinie în care se află. Masa.fenomenul de pătrundere a moleculelor unei subtanţe printre moleculele altei substanţe. Greutatea. de a se opune la orice acţiune care caută să. Decantarea. Desublimarea.spaţiul ocupat de un corp.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .mărimea fizică definită prin raportul dintre masa unui corp şi volumul acestuia. Legea lui Arhimede.au volum propriu. Solidele. respectiv.un corp scufundat într.trecerea unei substanţe din stare gazoasă în stare solidă.forţa cu care Pământul atrage un corp. Vaporizarea. Sublimarea. Densitatea.nu au volum propriu.proprietate unui corp de a.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare gazoasă.trecerea unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă. Gazele. Volumul. Solidificarea. nu au formă proprie. au formă proprie.un amestec neomogen solidlichid.mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp.trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare solidă.au volum propriu. sunt fluide. Topirea. Difuzia. Lichidele.metoda de separare a unui solid dintr.un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp. nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află). nu curg. Condensarea.şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare.

operaţia de separare a componentelor dintr.substanţa dizolvată. Dizolvat (solvat). prin fierbere urmată de condensare.fenomenul prin care o substanţă solidă.cantitatea de substanţă dizolvată in 100g soluţie.un amestec omogen de lichide. Soluţie saturată. Dizolvarea. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii. Cristalizarea.substanţa în care se face dizolvarea. Proiectul pentru Învăţământul Rural .operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină.proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă. Dizolvant (solvent).lichid cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid. Concentraţie procentuală.un amestec neomogen solid. la o anumită temperatură.metoda de separare a unui solid dintr. Distilarea.Introducere Filtrarea. Solubilitatea.soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată.

Precipitaţie lichidă formată din picături de apă. b.25 × 4) 1. În straturile reci ale atmosferei picăturile de apă se transformă în fulgi de zăpadă prin ………………… 3. Ploaia 2.50 × 4) 1. Te afli într. Trecerea unui corp din stare de vapori în stare lichidă se numeşte …………………. care are masa de 452g şi densitatea de 11. Se formează în anotimpul rece. 2. în picioare. oceane şi de la suprafaţa solului se ridică în atmosferă prin ……………………… 2. Uniţi ceea ce se potriveşte: 1p (0. 4. când picăturile de apă din ploaie sau din burniţă ingheţă în contact cu suprafaţa terestră formând un strat transparent de gheaţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .3g/ cm3.Introducere 1. Din ce material este realizat corpul? Foloseşte tabelul de la pagina 9.8 Lucrarea de verificare 1 I. d. Amestec de ploaie şi ninsoare care cade când temperatura aerului este aproximativ 00C c. Completaţi spaţiile punctate cu noţiunile potrivite: 1p (0. Apa din râuri. 3.2g. Exerciţii şi probleme 2p (0. Se formează în dimineţile răcoroase. Explică. e. când vaporii de apă se condensează foarte aproape de pământ.un autobuz. Care este volumul unui corp din plumb. Ninsoarea a.25 × 4) 1. Precipitaţie formată din cristale de gheaţă care se unesc în fulgi. Poleiul 3. Dar dacă porneşte brusc. Ce se întâmplă dacă autobuzul frânează brusc. II.un cilindru gradat se află în dreptul indicaţiei de 150 cm3. nivelul apei a urcat până în dreptul indicaţiei de 154 cm3 . Prin introducerea unui corp cu masa de 31. Nivelul apei dintr. mări. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin ………………………… III. Lapoviţa 4.

Internet).4 pagini. rezolvarea de probleme: III. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală. pagube produse de apă (inundaţii. reviste. realizarea unor conexiuni interdisciplinare (fizică. chimie. circuitul apei în natură şi importanţa sa. punctată şi va fi returnată. etc). importanţa apei (sursă de energie.50-4).25 × 4) şi II. va fi analizată. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. Proiectul pentru Învăţământul Rural . reprezentarea schematică a circuitului apei în natură. Se acordă un punct din oficiu.25 × 4). transformări ale stărilor de agregare. Se acordă un punct din oficiu. Eseul va avea maxim 3. Lucrarea de verificare 1 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea primei unităţi de învăţare. Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi.5p. suport al vieţii. Care este concentraţia unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g de sodă caustică în 180g de apă? IV. etc).1p (0.Introducere 4. utilizând corect terminologia adecvată. utilizarea unor surse suplimentare de informare IV. Alcătuiţi un eseu cu titlul “Apa în natură” după următorul plan: 5p stările de agregare ale apei. Criterii de evaluare şi notare - identificarea şi explicarea unor fenomene fizice şi chimice I-1p (0. biologie) şi formularea unor concluzii.2p (0. principalele tipuri de precipitaţii.

Haralamb Dorel. Editura Radical. autoevaluare. Haralamb Dorel.Ştiinţe ale naturii clasa a IV. C. Talpalaru Seryl. Bucureşti. clasa a IV. Crocnan Daniel Ovidiu. Stroe Constantin. 2002. 8. manual pentru clasa a VI. Pârâială Dumitru. 7. 22. clasa a III. 47.Chimie. A. evaluare. Editura Didactică şi Pedagogică. 1999. Talpalaru Seryla VIII. 7. Iaşi. Turcitu Doina.a. R. R. pag.59. 2000.a.Manualul învăţătorului.. Fătu Sanda. Huţanu Elena. 2002.Ştiinţe clasa a IV. Stroe Felicia. 3. manual pentru clasa Proiectul pentru Învăţământul Rural .Luiza. Editura Teora. 9. Huţanu Elena. 20. Popescu Maria. Fizică. auxiliar pentru elevi. Eitura Humanitas Educational. Filoti Carmen. C. Corega..a experimente. pag. 2002.a. Pârâială Viorica. Bogheanu Maria Magdalena. Crocnan Daniel Ovidiu. 1998. 4. 2000. Editura Didactică şi Pedagogică. pag.a.27. 2001. pag. Editura Cartea Universală. 2.a.Ştiinţe ale naturii.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Ilarion Niculina.Fizică manual pentru clasa a VIII a.. 5.25. Editura Euristică.a.Fizică. Bucureşti. manual pentru clasa a VII. 3.Manualul învăţătorului. 6. Editura Corint. A. Corega. Pacearcă Ştefan.47. Editura Teora. 2003.46. cadre didactice şi părinţi. Pop Viorica. Constantinescu Rodica..

1. 2 PLANTE 2. unitate.funcţie.diversitate. • să descrie principalele caracteristici ale organelor plantelor utilizând un limbaj ştiinţific adecvat. • să analizeze relaţiile cauzale: structură. evoluţie. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de plante. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 Pe parcurs şi la sfârşitul unităţii de învăţare. precum şi funcţiile acestora. • să utilizeze investigaţia şi experimentul pentru evidenţierea şi explicarea funcţiilor organismelor vegetale. organism vegetalmediu.Introducere Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente ale plantelor.

. amibă. Organele plantelor sunt alcătuite din celule de forme şi mărimi diferite grupate în ţesuturi. Organizarea unei plante cu flori Lumea vie Lumea vie este alcătuită din 5 regnuri: .Regnul Fungi (ciuperci). structură şi funcţie. Acestea sunt: rădăcina.Regnul Plante. spre deosebire de alte celule. .2.). Mai multe celule care au aceeaşi formă. Celula vegetală este unitatea de bază structurala şi funcţională a plantei.ţesuturi de protecţie: acoperă diferite părţi ale plante şi le protejează împotriva factorilor de mediu. . de producere. Membrana sau învelişul celulei are rol protector şi selectează substanţele ce intră sau ies în/ din celulă. Părţile componente ale unei plante cu flori se numesc organe.ţesuturi asimilatoare: asigură captarea luminii solare şi prepararea hranei. Rădăcina. a dăunătorilor. Floarea reprezintă organul de înmulţire a plantei pentru că din flori se formează fructul şi seminţele.Regnul Animal.Regnul Monera în care sunt încadrate bacteriile. Principalele tipuri de ţesuturi sunt: . frunza. Plantele cu flori fac parte in Regnul Plante şi sunt considerate cele mai evoluate. floarea.ţesuturi de conducere: asigură circulaţia sevei în corpul plantei. . de depozitare şi de eliminare a diferitelor substanţe. . are un perete protector situat la exteriorul membranei celulare. În celulă se desfăşoară toate procesele ce întreţin viaţa plantei.Introducere 2. . tulpina şi frunzele asigură în principal hrănirea plantei şi se numesc organe vegetative. citoplasma si nucleul. Organizarea unei plante cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural . tulpina. Celula vegetală. Părţile componente ale celulei sunt: membrana. . fructul şi sămânţa. În citoplasmă se află diferite componente celulare cu rol de captare a luminii (clorofila). formează asociaţii de celule numite ţesuturi. Nucleul controlează şi coordonează înmulţirea celulei.ţesuturi de susţinere: conferă rezistenţă şi elasticitate plantelor. parameci etc.Regnul Protista în care sunt încadrate organisme asemănătoare cu plantele (algele) şi organisme asemănătoare animalelor (euglenă.

uleiuri). ţesuturi de creştere: asigură dezvoltarea plantelor (creşterea în înălţime.Introducere ţesuturi de depozitare: înmagazinează diferite substanţe de rezervă (amidon. Aceste tipuri de ţesuturi se regăsesc în structura organelor unei plante. Proiectul pentru Învăţământul Rural . grosime).

lalea). un înveliş rezistent cu rol de protecţie.1) . Fig.rădăcina lemnoasă prezentă la arbori şi arbuşti. Majoritatea rădăcinilor au o porţiune centrală mai groasă.zona aspră (4). 2.2 – Vârful rădăcinii Funcţiile rădăcinii Rădăcina fixează planta în sol şi absoarbe apa cu sărurile minerale (seva brută). 2.2): . . zona unde au căzut perii absorbanţi după 10. morcov. . 2. la care rădăcina principală are formă de tăruş (fasole. Proiectul pentru Învăţământul Rural . trifoi). la care toate ramificaţiile au aceeaşi formă.zona netedă (2).zona perişorilor absorbanţi (3). ce asigură creşterea în lungime a rădăcinii. Fig. Unele rădăcini depozitează substanţe de rezervă: morcov. . .20 zile. Rădăcina Rădăcina este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol. ridiche.scufia (1).firişoare subţiri cu rol în absorţia apei şi a sărurilor minerale din sol.Introducere 2.1 – Tipuri de rădăcini Vârful rădăcinii prezintă mai multe zone: (fig.rădăcina fasciculată (firoasă). 2. lungime şi grosime (cereale. sfeclă.rădăcina pivotantă. Rădăcinile au forme şi mărimi variate. Rădăcina Tipuri de rădăcini (fig.3. . numită rădăcina principală şi ramificaţii mai subţiri numite rădăcini secundare.

fasole. zona perişorilor absorbanţi d. Rădăcina creşte în lungime prin: a. porumb. rădăcina firoasă: ……………………………………. scufie b. grâu. sfeclă. 1234- Fig. Alege răspunsul corect. zona aspră Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare se află la pagina …………. Scrie denumirea zonelor in vârful unei rădăcini. Proiectul pentru Învăţământul Rural .3 5. 4. 3. Subliniază plantele care au rădăcini modificate pentru depozitarea unor substanţe hrănitoare. ţelină. ridiche. Utilizează un atlas botanic pentru a observa diferite tipuri de rădăcini. Notează câteva exemple de plante care au: rădăcina pivotantă: …………………………………. 1 1. Notează organele unei plante cu flori : ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………… 2. rădăcina lemnoasă: ………………………………….Introducere Testul de autoevaluare nr.. zona netedă c. 2.

o lingură pune cu pipeta câteva picături de apă. Evidenţierea rolului rădăcinii în absorbţia apei. într. spirtieră. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate După evaporarea apei de la robinet sunt vizibile urme de săruri minerale. Materiale necesare: plantă cu rădăcină. peste care marchează nivelul apei din vas (cu ajutorul unui marker). Materiale necesare: lingură de metal.un vas cu apă. vas de sticlă. Dacă repeţi experimentul folosind apă distilată nu vei obţine urme după evaporare deoarece apa distilată nu conţine săruri minerale.Introducere Aplicatii practice Incearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ulei aşază planta cu rădăcină.2 Cum procedezi ? compară.l cu cel iniţial. Experimentul 2. Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate. într. pipetă. apă de la robinet. analizează suprafaţa lingurii. Experimentul 2.1 Cum procedezi ? Evidenţierea prezenţei sărurilor minerale în apă. cu ajutorul spirtierei fierbe apă până la evaporarea completă. citeşte rezultatele sau constatările.3 zile marchează din nou nivelul apei şi se adaugă o peliculă foarte fină de ulei. după 2.

observă plantele după 2.3 perişorilor absorbanţi. plantele absorb apa cu ajutorul perişorilor absorbanţi ai rădăcinii. în vasul 2. În concluzie. ulei.5 cm). zona perişorilor absorbanţi să se afle în apă. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. zona perişorilor absorbanţi să se afle în ulei. apă. vase de sticla (eprubete). Experimentul 2. Rolul uleiului este de a împiedica evaporarea apei din vas. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cum procedezi ? pune plantele de fasole în câte un vas de sticlă ce conţine apă şi ulei astfel încât: în vasul 1. ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ………………………………………………………… Rezultate Diferenţa de nivel reprezintă apa absorbită de către rădăcină.a ofilit.3 zile Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate. iar vârful rădăcinii în apă. Evidenţierea absorţiei apei la nivelul zonei Materiale necesare: plantele de fasole încolţite (rădăciniţa să aibă 4. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate Planta la care zona perişorilor absorbanţi se află în ulei s.Introducere Ce reprezintă diferenţa de nivel ? Care este rolul uleiului ? Reprezentaţi schematic experimentul.

a frunzelor şi a florilor.muguri foliari din care se formează frunzele. crin).muguri micşti care dau naştere atât la frunze cât şi la flori. forma şi rolul pe care îl deţin în dezvoltarea ramurilor. tulpinele sunt aeriene (ierboase. La unele plante. floarea. cilindrică. După locul unde cresc. înmulţirea se realizează prin bulbi.au adaptat la funcţii noi: tulpinile cactuşilor acumulează apă.fasole. lemnoase) şi subterane. viţa de vie). . volubile (cu ţesuturi de susţinere slab dezvoltate. Tulpina Tulpinile au forme variate în funcţie de mediul de viaţă al plantelor.mazăre.soarelui). Prin ţesuturile de Tulpina Funcţiile tulpinei Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tulpinile subterane (subpământene) sunt reprezentate de: bulb (ceapă. Circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate prin plantă reprezintă funcţia de conducere a tulpinii. puse cap la cap. Ele sunt reprezentate de vasele lemnoase. axul coroanei şi ramuri principale. . Tulpina lemnoasă a arborilor prezintă: trunchiul. pletoasă. O particularitate a tulpinii este prezenţa mugurilor. . lalea. tubercului sau rizomi şi se numeşte înmulţire vegetativă. În absenţa frunzelor. liane) şi agăţătoare (cu frunze sau cu ramuri transformate în cârcei. între care nu există pereţi despărţitori. Tulpinile aerine ale unor plante s. Alte plante au tulpini târâtoare (căpşuni). Categorii de muguri: . diferiţi după poziţia. Arborii şi pomii fructiferi prezintă diferite forme ale coroanei: sferică. ca şi majoritatea plantelor lemnoase (arbori şi arbuşti). stânjenel). Astfel de tulpini au majoritatea plantelor ierboase (grâu. conică. Prin vasele lemnoase circulă apa cu sărurile minerale care formează seva brută. Apa cu substanţele hrănitoare produse de frunze formează seva elaborată ce circulă prin vasele liberiene ale tulpinii spre toate celelalte organe ale plantei.muguri florali in care se formează florile. celule lungi. tubercul (cartof) şi rizom (ferigă. În alcătuirea plantei există celule specializate în conducerea apei şi a sărurilor minerale. secundare şi de rod. porumb. 4. Cele mai multe plante au tulpini drepte (ortotrope) cu ţesuturi de susţinere bine dezvoltate. aceste tulpini încărcate cu clorofilă asigură fotosinteza.muguri de creştere situaţi în vârful tulpinii.Introducere 2. În aceste tulpini subterane se depozitează substanţe de rezervă (hrănitoare).

Creşterea tulpinii Proiectul pentru Învăţământul Rural . florilor. tulpina asigură funcţia de susţinere a ramurilor.an secetos). Culoarea inelelor lemnoase este diferită. cele care se formează primăvara sunt mai deschise la culoare comparativ cu cele de toamnă care sunt mai închise la culoare După grosimea inelelor de culoare deschisă pot fi apreciate condiţiile de mediu din anul respectiv (inele late . Plantele lemnoase prezintă creşteri anuale sub formă de inele cu ajutorul cărora poate fi apreciată vârsta arborilor. Tulpina plantei creşte în înălţime dar şi în grosime. inele înguste .an ploios. Astfel. frunzelor.Introducere susţinere pe care le conţine.

tulpină târâtoare. d. c. Alege răspunsul corect. A/F/I c. c. trandafirul. A / F/ I 3. A / F/ I d. 5. Încercuieşte una din litere: A (adevărat). 4. c. tulpină agăţătoare cartof tulpină dreaptă porumb tubercul viţă de vie rizom ferigă tulpină volubilă fasole ceapă 2. d. 2 1. bradul.5. d. rădăcină modificată pentru depozitarea hranei. F (fals). Vasele lemnoase conduc seva brută. tulpină subterană. grâul. Alege răspunsul corect. I (informaţii insuficiente) a. Bulbul este: a. Frunza Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tuberculii reprezintă rădăcinile modificate pentru depozitarea substantelor hrănitoare ale plantei. b. vasele liberiene. Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare se află la pagina …………… 2. rădăcină subterană. Asociază tipurile de tulpini cu plantele corespunzătoare. îngroşarea scoarţei. stânjenelul. A/F/I b. îngroşarea măduvei. Citeşte cu atenţie afirmaţiile. Planta cu tulpină subterană este: a. b. Tulpinele plantelor asigură conducerea sevei brute şi a sevei elaborate. Din mugurii micşti ai tulpinii se dezvoltă flori. b.Introducere Testul de autoevaluare nr. vasele lemnoase. Alege răspunsul corect. (Foloseşte la nevoie atlasul botanic). Inelele anuale de creştere ale arborilor reprezintă: a.

Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbului care poate fi lobată (fig. 2. 2. 2. iar limbul se leagă direct de tulpină (frunzele de mazăre).codiţa frunzei. dinţată (fig. . Proiectul pentru Învăţământul Rural .limb.în formă de rinichi (pochivnic).partea cea mai lată a frunzei. frunza liniară. 2. d. limbul se leagă de tulpină prin teacă. frunza cordată. O frunză completă (fig. a b Fig.teacă.5 b). pin). care înfăşoară o parte a tulpinii (la grâu. f. molid.în formă de ace lungi (brad. frunza aciculară. Există: a.4) alcătuită in: . .5 a). La alte plante. În acest caz.4 Frunză de muşcată Alcătuirea externă a frunzei La unele plante. frunza reniformă. la porumb). 2.peţiol. întreagă (fig. străbătută de o reţea de vase conducătoare care formează nervurile.în formă de inimă (muşcată). 2. peţiolul lipseşte. frunza sagitală. prun).în formă de panglică (grâu. Ea îşi are originea în frunzuliţele mugurelui foliar.5 c). e.5 Marginea frunzei c Frunzele diferă şi după forma limbului (fig. frunza ovală (păr. pot lipsi şi teaca şi peţiolul.în formă de săgeată (săgeata apei).Introducere Frunza este organul aerian la plantei ce creşte pe tulpină. Fig. porumb). c. b. 2.6).partea lăţită a peţiolului cu care frunza se prinde de tulpină.

2. frunza trifoliată (la trifoi). limbul frunzei este format din două foiţe cu rol protector (epiderma superioară si epiderma inferioară) Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Privit la microscop.8): în rozetă la baza tulpinii (a).Introducere Fig.8 b c Structura internă a frunzei Structura internă a frunzei este adaptată pentru îndeplinirea funcţiilor de fotosinteză.6 Frunze simple Frunze simple şi compuse Spre deosebire de plantele cu frunze simple. 2. 2.7). Fig. opus (b) sau altern (c). 2.9 Fig. frunzele pot fi dispuse (fig. respitaţie şi transpiraţie. unele plante au limbul frunzelor alcătuit din mai multe foliole şi se numesc frunze compuse (fig. Frunzele se dispun astfel încât să primească o cantitate de lumină cât mai mare. a Fig. Pe tulpină. penată (salcâm) şi frunza palmată (castan). condiţie esenţială pentru desfăşurarea fotosintezei.7 Frunze compuse Dispoziţia frunzelor pe tulpină diferă de la o plantă la alta. 2.

Epiderma are ca formaţiuni carateristie stomatele prin are se realizează schimbul de gaze dintre plante şi mediul exterior şi eliminarea apei prin procesul de transpiraţie.1000 stomate/mm2 de frunză. aşezate faţă în faţă între care ramâne un orificiu prin care se realizează schimbul de gaze.Introducere între care se află mezofilul (miezul frunzei) ce conţine celule pline cu clorofilă. O stomată este alcătuită din două celule de forma boabelor de fasole. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Numărul stomatelor variază de la o plantă la alta între 100. Stomatele se închid şi se deschid în funcţie de factorii de mediu şi de nevoile plantei.

). grâu şi pin.tipul de frunză (frunză simplă/ frunză compusă). păros. alte observaţii. modul în care sunt aşezate frunzele pe tulpină. etc. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. dinţată.Introducere Testul de autoevaluare nr. marginea limbului (întreagă. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare nr. etc. forma frunzei.).. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Notează pentru fiecare frunză observaţiile tale legate de: . 3 se află la pagina ………. cerat. Foloseşte material natural sau un atlas botanic. lombată. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. 3 Observă frunzele următoarele plante: stejar.. aspectul frunzei (neted.

ajunge în celulele din mezofilul (miezul) frunzei. intră prin stomate şi dioxidul de carbon (CO2). gaz indispensabil vieţii. lipide) ce vor circula prin vasele conducătoare liberiene sub formă de sevă elaborată în totul corpul plantei. ea absoarbe şi reţine radiaţiile solare luminoase care vor fi transformate în energie chimică necesară procesului de fotosinteză. seminţe. proteine. tuberculi sau rizomi. Apa şi sărurile minerale absorbite din sol de către rădăcină. fotosinteza se opreşte. zaharuri) depozitează cartoful. Fotosinteza Frunza este considerată un mare laborator al naturii în care se sintetizează hrana plantei. lumina şi temperatura. lumina este indispensabilă pentru formarea clorofilei. când apa este în exces. Factorii care influenţează fotosinteza Proiectul pentru Învăţământul Rural . Substanţe dulci (amidon. O importantă sursă de proteine vegetale sunt boabe de fasole. În urma procesului de de fotosinteză se eliberează oxigen (O2). Din apă. floareasoarelui. Clorofila are un rol activ în procesul de fotosinteză. Sărurile minerale din sol provin din descompunerea resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care ajunge în sol prin apele de ploaie şi zăpezi. Principalii factori care influenţează fotosinteza sunt apa. O parte din substanţele organice produse se depozitează sub formă de rezerve nutritive în diferite părţi ale plantei: în frunze. cu ajutorul perişorilor absorbanţi ajung la frunză. rapiţă. linte şi mazăre. Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie primă în procesul de fotosinteză. apoi prin nervurile frunzei. În frunză. bulbi. Schimburile de gaze se realizează prin stomatele de la nivelul frunzelor.1. Substanţe grase (lipide) se depozitează în seminţele de nuc. Seva brută ia calea vaselor lemnoase din rădăcină şi tulpină. frunza sintetizează substanţe organice (glucide. Procesul de fotosinteză se intensifică o dată cu creşterea cantităţii de apă. Funcţiile frunzei Reţine ! În procesul de fotosinteză.5. Fotosinteza se desfăşoară în prezenţa luminii. grâul. În acelaşi timp. plantele folosesc dioxidul de carbon din aerul atmosferic şi eliberează oxigen.Introducere 2. soia. săruri minerale şi dioxid de carbon (CO2). sfecla.

trifoi.plante heterotrofe. Plante parazite: .muma.520 C se opreşte. Plantele cu frunze verzi şi iarna (conifere. fiind lipsite de clorofilă. fotosinteza se desfăşoară cu randament maxim în orele dimineţii şi spre amiază. O asfel de plantă semiparazită este vâscul care preia substanţe hrănitoare din tulpina arborelui gazdă. creşte în intensitate până când temperatura atinge 20.250 C. În concluzie. deşi au clorofilă şi realizează fotosinteza. fotosinteza începe să scadă. Plantele parazite au un număr mare de flori. Convieţuirea în avantajul ambelor organisme.haustori). trăiesc parazit pe alte plante. Alte plante. Plantele parazite nu au clorofilă. după care încetineşte treptat şi la 45.Introducere O altă sursă importantă de săruri minerale o reprezintă îngrăşămintele organice naturale (gunoiul de grajd) şi chimice (azotaţi. grâu) desfăşoară procesul de fotosinteză şi la temperaturi sub 00 C. iar plantele leguminoase furnizează bacteriilor substanţe organice rezultate din fotosinteză. Plantele verzi care îşi produc singure substanţele organice cu care se hrănesc se numesc plante autotrofe. Plantele simbionte sunt un exemplu interesat de convieţuire între o plantă autotrofă şi un organism heterotrof. viţă de vie). azotul necesar procesului de fotosinteză. O asfel de simbioză există între plantele leguminoase (trifoi) şi bacteriile fixatoare de azot care trăiesc pe rădăcinile acestor plante. fructe şi seminţe. sulfaţi. Tipuri de nutriţie Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dacă lumina este foarte intensă. Plantele semiparazite. poartă denumirea de simbioză.pădurii (parazită pe rădăcinile arborilor din păduri). Fotosinteza începe la lumină slabă ( o dată cu apariţia primelor raze solare şi creşte ca intensitate o dată cu creşterea intensităţii luminii. se caracterizează prin lipsa frunzelor verzi şi prezenţa unor formaţiuni speciale pentru hrănire (rădăcini sugătoare. din mediul în care trăiesc. . nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi îşi procură substanţele organice gata preparate. Fotosinteza începe la o temperatură de 00 C. Astfel de plante sunt importante pentru agricultură deoarece îmbogăţesc solul în azot. Din categoria plantelor heterotrofe fac parte plantele parazite. semiparazite şi simbionte. iau o parte din substanţele organice necesare din alte plante. Cunoaşterea modului în care temperatura influenţează fotosinteza are aplicaţii în agricultură pentru stabilirea datelor la care se realizează însămânţările la diferite plante de cultură.torţelul (parazit pe tulpinile de lucernă. Bacteriile pun la dispoziţia plantei leguminoase. fosfaţi).

Prin procesul de transpiratie apare în plantă forţa de sucţiune (sugere) fără de care absorţia unor noi cantităţi de apă cu săruri minerale din sol. dar mai ales prin frunze.2. ca toate celelalte vieţuitoare. Respiraţia Reţine ! În procesul de respiraţie. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor.6. etc. O parte importantă din această energie se transformă în căldură. Ele utilizează oxigenul pentru arderea substanţelor organice la nivelul celular şi producerea energiei necesare pentru desfăşurarea tuturor proceselor: creştere. Transpiraţia Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. Eliminarea apei se realizează prin stomate. nu ar fi posibilă.Introducere 2. Procesul de respiraţie se desfăşoară în mod continuu. Transpiraţia este procesul de eliminarea a apei sub formă de vapori. Transpiraţia În procesul de fotosinteză. prin stomate. formarea fructelor. plantele elimină dioxidul de carbon. Procesul se desfăşoară în mod continuu. Plantele respiră prin toate organele.3. plantele folosesc oxigenul din aer şi elimină dioxiul de carbon. ziua şi noaptea. Schimburile de gaze se realizează şi la nivelul respiraţiei. înflorire. În urma procesului de respiraţie. planta utilizează numai o mică parte din energia solară pentru a o transforma în energie chimică. 2. Acest lucru determină ridicarea temperaturii frunzelor şi duce la pierderea apei sub formă de vapori. au nevoie de oxigen. Respiraţia Plantele.

vas cu apă. Dacă stomatele sunt deschise.3 frunze). benzină. Materiale necesare: plantule de fasole cu 2.3 frunze.. pune plantule de fasole în vasul cu apă colorată. realizează observaţii după 2 zile. Ce observi ? Explica. 4 Evidenţierea gradului de deschidere al stomatelor. Cum procedezi ? . Proiectul pentru Învăţământul Rural . transpiraţie) Experimentul nr. Experimentul 2. pe dosul frunzei. Materiale necesare: frunza. 2.pune o picătură de benzină cu ajutorul pipetei. structuri ce se numesc stomate. pipetă. (în locul plantelor de fasole poţi folosi ramuri de muşcată cu 2. respiraţie. cerneală Cum procedezi? toarnă câteva picături de cerneală în vasul cu apă. Rezultate şi constatări La nivelul frunzelor se află structuri specializate prin care se realizează schimburile de substanţe dintre plante şi mediu. Dacă stomatele sunt închise nu apare nici o modificare la nivelul frunzei.Introducere Aplicatii practice (fotosinteză. Ce observi ? Explica. benzina pătrunde în frunză şi apar pete de culoare închisă. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………….5 Evidenţierea conducerii sevei brute prin tulpină şi frunze.

Materiale necesare: plantă acvatică (ciuma. Rezultate Prin partea secţionată a tulpinii de ciuma.o eprubetă cu apă.Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………… Rezultate Apa colorată a urcat prin vasele conducătoare ale tulpinii.. Experimentul 2.apelor ies bule de gaz (oxigen). apoi prin nervuri şi a colorat frunzele.apelor). repetă experimentul aşezând eprubeta la o distanţă de 20 cm faţă de becul unei veioze Proiectul pentru Învăţământul Rural . ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. pune planta într. Creşterea intensităţii luminii determină intensificarea fotosintezei (creşte numărul bulelor de gaz degajate). aşază eprubeta la lumină. cu partea secţionată orientată în sus. eprubete Cum procedezi ? secţionează oblic baza unei ramuri de ciuma.pădurilor. Ce observi ? Explică. Producerea oxigenului demonstrează că în frunze se desfăşoară procesul de fotosinteză. Plantele au nevoie de lumină pentru a realiza procesul de fotosinteză. 6 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de oxigen.

staniol. fixează pe ambele feţe ale unei frunze de muşcată o fâşie de staniol pentru a împiedica pătrunderea luminii în frunză (nu detaşa pe o secţiune dintr. frunza de plantă!!). se introduce un vas mai mic cu alcool etlic în care se pune frunza). amidonului). 7 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de amidon. alcool etilic 96%. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. Cum procedezi ? amidonului). pipetă..a format în frunză numai în portiunile expuse la lumină. Materiale necesare: tubercul de cartof.un vas cu apă.Introducere Experimentul 2. Partea de frunză acoperită cu staniol nu se colorează (datorită absenţei luminii nu s-a desfăşurat fotosinteza şi nu s-a sintetizat amidon). detaşează frunza şi îndepărtează staniolul. decolorează frunza prin fierbere în apă şi alcool. iod.3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa pe o secţiune dintr. toarnă câteva picături de iod pe frunza decolorată . Ce observi ? Explică.un tubercul de cartof pune 2.3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa (Atentie ! Fierberea se realizează astfel: într. expune planta la lumină timp de câteva ore.un tubercul de cartof pune 2. Rezultate Frunza se colorează în albastru sau brun numai în porţiunile unde nu a fost acoperită de staniol ceea ce demonstrează că amidonul s. ghiveci cu muşcată. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Experimentul 2. deschide capacul şi introdu o lumânare aprinsă fixată la capătul unei sârme. închide punga de plastic prin legare sau cu scotch timp de o oră.. Ce observi ? Explică. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. 9 Cum procedezi ? Evidenţierea procesului de transpiraţie. seminţele au consumat tot oxigenul din borcan. borcan închis emetic. Materiale necesare: plantă în ghiveci. Rezultate Lumânarea se stinge deoarece în borcan nu mai există oxigen care să întreţină arderea. în borcanul care se poate închide ermetic cu un capac introduci 20.. pungă de plastic fixează părţile aeriene ale plantei într. Ce observi ? Explică.30 de seminţe încolţite. după 2 zile.8 lumânare. Materiale necesare: semiţe încolţite de grâu sau fasole.o pungă de plastic.Introducere Experimentul 2. sârmă Cum procedezi ? - Evidenţierea respiraţiei prin consumul de oxigen. Prin respiraţie. Rezultate Proiectul pentru Învăţământul Rural . ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………….

Din flori se formează fructele şi seminţele. Petalele au forme.disc (floarea. pătlagină). salcâm. Florile sunt aşezate pe tulpină. Tot de receptacul se prind şi staminele.soarelui. etc. Floarea Alcătuirea unei flori simple Fig.umbrelă (soc.). lăţită a peduncului pe care se prind celelalte componente ale florii. muşeţel). Totalitatea petalelor formează corola. Pedunculul este codiţa florii. morcov). câte una (flori simple) sau sunt grupate mai multe la un loc formând inflorescenţe. .ciorchine (liliac. con. organele de reproducere bărbăteşti.ştiulete (porumb). . receptacul are formă de cilindru. . Fiecare stamină are câte un filament în Proiectul pentru Învăţământul Rural . Receptaculul este partea terminală. Floarea Floarea este organul de înmulţire a plantei. .7. cu rol de apărare a florii) şi petale divers colorate. Sepalele pot fi libere (neunite) sau concrescute (unite).9 Floarea de măr Pe receptacul se prinde învelişul floral format din sepale (frunzuliţe verzi. mărimi şi culori diferite şi pot fi libere sau concrescute. . Totalitatea sepalelor formează caliciul floral. Inflorescenţele au formă de : . 2. La floarea receptaculul are forma unei cupe (la alte flori.spic (grâu. 2. viţă de vie).mâţişori (mesteacăn). Alcătuirea unei flori simple O floarea simplă este alcătuită din mai multe elemente.Introducere Pe punga din plastic apar picături de apă rezultate din condensarea vaporilor eliminaţi de plantă prin transpiraţie.

Fructele conţin seminţe care provin din ovulele fecundate. susţinute de un receptacul lăţit. nu au decât elementele esenţiale ale florii. Aceste flori tubulare sunt fertile. Polenizarea presupune transportul polenului unei flori spre pistilul alteia cu ajutorul vântului şi al insectelor (albine. stilul şi stigmatul se usucă şi cad. din ele se formează fructe şi seminţe. se îngroaşă şi se trasformă în fruct. organul de reproducere femeiesc. Imediat după fecundaţie. Celulele sexuale bărbăteşti. Florile exterioare. etc.un ansamblu de flori. În centrul florii se află pistilul. ovarul creşte. Ovarul conţine ovulele. unite în formă de tub. florile compuse au o altă structură.). Când un grăuncior de polen cade pe stigmatul unei flori. Receptaculul este înconjurat de frunze mici. fuzionează cu celulele sexuale femeiesti. fluturi. Spre deosebire de florile simple. terminat printr. Ovarul se prelungeşte cu un tub subţire.o umflătură. Transformarea florii în fruct presupune două etape: polenizarea şi fecundaţia. care sunt celulele sexuale femeieşti.soarelui alcătuită de fapt. grupate în spic. Pistilul are formă de pară. de culoare galbenă. producând tubul polinic care coboară prin stil şi ajunge în ovar. sunt petale unite între ele şi sunt sterile (din ele nu se formează seminţe). Nu toate florile prezintă această alcătuire.Introducere vârful căruia este fixată o umflătură plină cu granule de polen (anteră). umflată se numeşte ovar. Acesta este procesul de fecundaţie care duce la formarea a două celule noi care vor da naştere seminţei. staminele şi pistilul. el germinează. stigmatul. în formă de disc. prezente la capătul tubului polinic. Florile de grâu sunt diferite de cea prezentată: sunt verzi. dintr. Fiecare grăuncior de polen conţine două celule sexuale bărbăteşti. Alcătuirea unei flori compuse De la floare la fruct Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar baza sa. petalele şi sepalele se veştejesc şi se scutură. stilul. Florile interne au petale mici. de culoare verde. O asfel de floare este floarea. fără petale şi sepale.

fructe cărnoase multiple: zmeură. embrionul are un singur cotiledon. .fructe cărnoase. struguri.la formarea fructului participă. • Fructele cărnoase au miezul bogat. ca urmare a procesului de fecundaţie şi are rol de protecţie a seminţei din care se va forma o noua plantă. . seminţele sunt închise în fructe. cu o sămânţă închisă într. floareasoarelui) etc. pe lângă ovar şi alte părţi ale florii. La toate plantele cu flori. Clasificarea fructelor: • Fructele uscate sunt tari şi lipsite de substanţe de rezervă. Alte fructe uscate nu se deschid la maturitate: aluna. prune. . cireşe.fructe cărnoase false (poamă) . .8. Embrionul foloseşte rezervele de hrană din cotiledoane până la formarea primelor frunze. Din seminţele cu un cotiledon iau naştere plantele monodicotiledonate. După formă şi dimensiuni există o mare diversitate de seminţe. iar substanţele grănitoare se găsesc în afara cotiledonului. castraveţi.Introducere 2.tegument (1). 2. salcâm) şi capsula (mac). cu mai multe seminţe (bacă): roşii. 2. cariopsa (grâu. Fructul şi sămânţa Proiectul pentru Învăţământul Rural . căpşuni. zemos în vitamine şi sustanţe hrănitoare.un sâmbure (drupă): caise. de exemplu receptaculul: mere. piersici. tulpiniţă (4) şi muguraş (5). Din seminţele cu două cotiledoane se dezvoltă plantele dicotiledonate. ghinda. La sămânţa de grâu (fig. gutui.formaţiuni cărnoase în care se găsesc rezervele de hrană ale seminţei şi embrionul alcătuit din rădăciniţă (3). fragi.10). Unele se deschid la maturitate eliberând seminţele: păstaia (fasole. portocale. Sămânţa de fasole (fig.fructe cărnoase. pere. două cotiledoane (2). Fructul şi sămânţa Fructul se formează din ovar. Din embrion se va dezvolta viitoarea plantă.19) prezintă un înveliş cu rol de protecţie.

la starea activă de creştere. Puterea de germinaţie depinde de substanţele hrănitoare înmagazinate în seminţe şi se realizează numai în prezenţa apei.uscarea cotiledonului. Etapele germinaţiei: .ruperea tegumentului şi apariţia rădăciniţei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Germinţia seminţelor Reţine ! Germinaţia presupune toate procesele prin care trece embrionul din sămânţă. . .îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora. a oxigenului şi numai la o anumită temperatură.creşterea tupliniţei şi apariţia primelor frunze. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. . 2.10 Bobul de fasole În condiţii favorabile.Introducere Fig. . seminţele încolţesc (germinează) şi embrionul începe să se dezvolte şi se transformă în plantulă apoi în plantă adultă.formarea perişorilor absorbanţi şi transfomarea rădăciniţei în rădăcină. de la starea de repaus.

. ……………………………… 4. ……………………………… 3. ……………………………… 2. fecundaţia. ordinea în care se dezvoltă planta. e. Ce lipseşte din alcătuirea ei ? 1. Răspunsurile şi comentariile testului de autoevaluare se află la pagina …………. d. ……………………………. ……………………………… Fig. h. 2. ……………………………. Fig. formarea rădăcinii. formarea frunzelor. ……………………………… g. sămânţa. 2. ……………………………… f. c. germinaţia. …………………………….12 3. a. polenizare. Ordonează stadiile de creştere şi de dezvoltare ale plantei: înflorire. ……………………………. 4 1.. ……………………………… 5. b. Completează spaţiile libere cu denumirea părţilor componente ale unei seminţe de fasole. ……………………………. formarea tulpinii.Introducere Test de autoevaluare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Scrie. …………………………….11 Bobul de fasole 2. în casete..

Introducere Aplicaţii practice (floare.12 Evidenţierea componentelor seminţei de fasole.5 seminţe de fasole. tulpiniţa şi muguraşul. imagini ale modelează toate componentele florii din plastilină. Experimentul 2. Materiale necesare: 4. grijă ca vata să se menţină permanent umedă. farfurioare. sămânţă) Experimentul 2. pune la încolţit seminţele de fasole pe farfurioare. asfel încât să obţii diferite flori.13 Observaţii asupra etapelor germinaţiei şi a factorilor care influenţează germinaţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . Experimentul 2. având după 2 zile observă cele două jumătăţi ale seminţei. aranjează.le. Materiale necesare: plastilină de diferite culori. Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Se observă tegumentul de culoare albă care se desprinde acum cu uşurinţă. fruct. cele două cotiledoane şi embrionul cu rădăciniţa. plaşetă pentru modelaj.11 unor flori Cum procedezi ? Modelarea componentelor unei flori. vată.

rădăcinii. sunt udate de trei ori pe zi cu o cantitate mare de apă.. la temperatura camerei. observă şi compară seminţele puse la încolţit: observă şi compară seminţele puse la încolţit: Notează observaţiile tale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . nu sunt udate deloc. Cum procedezi ? • • • • • • • pune la încolţit seminţele şi urmăreşte zilnic transformările suferite în notează într.o cutie). Unele seminţe încolţesc şi la temperaturi mai scăzute (seminţele de grâu). tulpinii. Lumina este necesară plantelor după apariţia primelor frunze.o fişă de observaţie toate transformările care au loc (apariţia observă ce se întâmplă cu seminţele dacă: sunt udate zilnic cu o cantitate mică de apă.). la întuneric (într. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. într. etc. Rezultate Seminţele au nevoie de apă şi căldură pentru a încolţi.Introducere Materiale necesare: seminţe de grâu. ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. în condiţii de lumină.un loc friguros procesul de încolţire. ghivece cu pământ. fasole sau porumb.

Încearcă şi tu acest lucru ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . cercetătorii indieni au fost primii care au demonstrat că plantele iubesc muzica? Plantele supuse unui “tratament” muzical cresc mai repede şi sunt mai rezistente la boli. se pare că mişcările sunt determinate de variaţii ale luminii cât şi ale temperaturii. Florile de regina. Geotropismul este mişcarea de orientare a organelor plantei determinată de acţiunea forţei de gravitaţie (tulpinile cresc în sus. în sens antigravitaţional. forţa de gravitaţie). Mişcarea este o însuşire caracteristică întregii lumi vii. cu forţa gravitaţională).Miscările induse (tropisme şi nastii): mişcări de orientare ale organelor plantelor determinate de acţiunea unor factori externi (lumină. mazăre. Termonastiile sunt mişcări determinate de variaţia temperaturii (închiderea. temperatură). viţă de vie). deci se manifestă nu numai la animale ci şi la plante.Introducere 2. În acest caz. rădăcinile în jos în acelaşi sens. . Stiai că.nopţii se deschid seara. iar dimineaţa se închid.9.noapte. se întâlnesc mişcări determinate de alternanţa zi. temperatură. La unele plante.deschiderea florilor) în funcţie de temperatură.Mişcările autonome: mişcări de răsucire determinate de creşterea neuniformă a organelor plantelor întâlnite la plantele volubile şi agăţătoare (fasole. Sensibilitatea şi mişcarea la plante Sensibilitatea şi mişcarea Sensibilitatea este însuşirea organismelor vegetale de a răspunde la acţiunea unor factori de mediu (lumină. Fototropismul este mişcarea de orientare a organelor plantelor către lumină ( orientarea frunzelor spre lumină). inflorescenţele de păpădie se deschid la lumină şi se închid la întuneric. mişcări ale unor organe ale plantelor şi sunt reprezentate de: . Mişcările plantelor sunt de fapt. zorele. Cea mai frecventă formă de răspuns a plantei este mişcarea.

14 Cum procedezi ? Ce observi ? Evidenţierea fototropismului.Introducere Aplicaţii practice (sensibilitatea şi mişcarea la plante) Experiment 2. .15 Materiale necesare: Cum procedezi ? Evidenţierea termonastiilor.pune o floare de lalea într. Experimentul a evidenţiat mişcarea de orientare a plantelor către lumină adică fototropismul. Experiment 2.au orientat către lumină.3 cuburi de gheţă) Ce observi ? Proiectul pentru Învăţământul Rural . Materiale necesare: plante în ghiveci (exemplu: muşcată) aşază ghivecele la fereastră timp de câteva zile ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Frunzele plantelor s.un vas cu apă rece (2.un vas cu apă la temperatura de 300C Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… pune aceeaşi floare într.

boabe de fasole încolţită (vezi fig.13). fixează pe o sugativă umedă. câteva aşază borcanul în poziţia laterală. după 2 zile. trecută în vasul cu apă rece se va închide. în acelaşi sens cu forţa de gravitaţională. 2. Experiment 2.16 Evidenţierea fototropismului rădăcinii seminţei de fasole încolţite. Fig.13 Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Rădăcinile se orientează în jos. sugativă Cum procedezi ? într. observă cum se orientează rădăcinil.un borcan. Mişcările determinate de variaţia temperaturii se numesc termonastii. floarea se va deschide în câteva minute.Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Introdusă în apă la temperatura de 300C. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aceeaşi floare. 2. Materiale necesare: borcane.

în ghivece. pune la încolţit seminţele de fasole. aşază ghivecele în poziţie orizontală timp de 2.3 zile. în cea verticală.Introducere Experiment 2.17 Evidenţierea geotropismului tulpinii. după răsărirea plantelor de fasole. Materiale necesare: seminţe de fasole. în sens antigravitaţional ajungând din poziţia orizontală. ghivece cu pământ Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Plantele de fasole şi. Proiectul pentru Învăţământul Rural .au îndreptat tulpinile în sus.

Ele pot avea forme foarte variate. Ferigiile nu au flori. Sunt considerate primele plante superioare. creşteau acum 400 de miloane de ani şi.sămânţă). Muşchii sunt primele plante verzi de uscat. Organele lor nu prezintă ţesuturi conducătoare. gimnospermele şi angiospermele. însă toate conţin clorofilă datorită căreia îşi obţin singure hrana. astfel muşchii sunt consideraţi plante inferioare.10. Principalele grupe de plante Plantele sunt organismele vii cel mai des întâlnite pe pământ. sperma. scoarţa copacilor. Au tulpină şi frunze dar nu au rădăcini adevărate. Muşchi Ferigi Fig. ferigile.descoperit. Unele ferigi nu prezintă tulpină aeriană ci numai una subpământeană numită rizom. tulpină şi frunze străbătute de vase conducătoare. în păduri. au dimensiuni mult mai reduse. speciile gigantice alcătuiau adevărate păduri. Cresc mai ales în locuri umede şi umbroase.14 Feriga Coniferele îşi datorează numele faptului că organele lor de reproducere au formă de conuri. în era primară. 2. În regiunile tropicale. pe sol. Regnul Plante cuprinde: muşchii. Se înmulţesc prin sporii aflaţi pe dosul frunzelor. În regiunile temperate. Ele se întâlnesc în regiunile cu umiditate mare. Ferigile sunt plante foarte vechi. stânci. prin procesul de fotosinteză. Din acest motiv. unele specii de ferigi au dimensiunile unui arbore (ferigi arborescente). Strămoşii lor. Corpul unei ferigi este alcătuit din rădăcină. Există conuri mascule şi conuri femele. adică plante cu sămânţa Conifere şi plante înrudite Proiectul pentru Învăţământul Rural . Seminţele aflate în conuri femele nu sunt protejate de un înveliş.Introducere 2. ferigile. coniferele sunt numite gimnosperme (gimnos.

molid. 2. fag) dar şi un număr mare dearbuşti (măceş. au structuri care secretă răşină. organ esenţial pntru înmulţirea plantelor. De aceea. arborii ce alcătuiesc pădurea (stejar. Plantele cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural .15 Plantele cu flori au apărut pe pământ acum mai bine de 100 de milioane de ani. 2. dar ele se deosebesc vizibil de acestea prin prezenţa florilor. Fig. se numesc angiosperme (angios. crini. spermasămânţă). Cele ale căror seminţe conţin un singur cotiledon se numesc monocotiledonate (vezi fructul şi sămânţa. Este vorba despre cereale (grâu. de unde şi denumirea de răşinoase (fig. Frunzele coniferelor au îndeosebi formă de ace şi majoritatea speciilor (brad. prun. tulpini şi frunze ca şi ferigile şi coniferele. La toate plantele cu flori. orhidee) dar şi despre unii arbori. pag.. seminţele sunt închise în fruct. măr).acoperit. trandafir. pin) le păstrează şi pe timpul iernii. cum sunt palmierii. Plantele cu flori se clasifică în două grupe. Alte plante cu flori produc seminţe cu două cotiledoane şi se numesc dicotiledonate.).Introducere neprotejată. mur) fac parte din această categorie. Au rădăcini. zmeur. cais. ……. Sub scoarţă. Pomii fructiferi (cireş. porumb).15). sau despre plante ornamentale (lalele.

plante ale căror seminţe conţin un singur cotiledon (rezerva nutritivă a seminţei). Angiosperme.plante ale căror seminţe au două cotiledoane. Organe vegetative. Seva brută. tulpina. frunzele).asociere de celule cu acelaşi rol.eliminarea apei din frunze. 2 Celula vegetală. Proiectul pentru Învăţământul Rural . temperatură).Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr.plante ale căror seminţe sunt închise în fruct.procesul de ardere a substanţelor organice în corpul plantei (la nivelul celular).soluţia de apă cu săruri minerale absorbită de plantă din sol. Fotosinteza. în prezenţa luminii. Sensibilitatea.soluţia de apă cu substanţe organice. sub formă de vapori.organe care au rol în hrănirea plantelor (rădăcină. Dicotiledonate. Ţesutul. Floarea.plante ale căror seminţe nu sunt protejat de un înveliş. Transpiraţia. Seva elaborată. Monocotiledonate.unitatea de bază a plantelor.procesul de obţinere a substanţelor organice în frunză. Gimposperme. Respiraţia.organul de înmulţire al plantei.capacitatea plantelor de a reacţiona la diferiţi factori de mediu (lumină. cu ajutorul oxigenului pentru obţinerea energiei. produsă în frunză.

b. etc. ceapă. măceş. poţi trece mai departe. 4. fasole. Plante cu rădăcină pivotantă: mazăre. frunza) şi organul de înmulţire (floarea) din care se formează fructul şi seminţele. 4.A. rizomferigă. b. Testul de autoevaluare nr.zona perişorilor absorbanţi. Plantele ale căror rădăcini sunt modificate pentru a depozita substanţe hrănitoare sunt: ţelina.Introducere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 4.viţa de vie. 1 1. îţi recomand să revezi paginile corespunzătoare. 5. Tulpina agăţătoare.rizom. usturoi. fag. 3. tulpină dreaptă. tulpina.I (din muguri micşti se dezvoltă frunze şi flori). ci tulpini subterane). Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor.zona aspră.A.scufia. 2. 3.F (tuberculii nu sunt rădăcini. Proiectul pentru Învăţământul Rural . tubercul. 3. ai nelămuriri sau ai greşit. trandafir. 2 1. 2. 2. Vârful rădăcinii prezintă: 1. stejar. Organele unei plante cu flori sunt: organele vegetative (rădăcina. lalea. a.cartof. Plante cu rădăcina firoasă: grâu.porumb.zona netedă.fasole. c. Plante cu rădăcină lemnoasă: cireş. porumb. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. varză. b. tulpină volubilă. d. ridichea şi sfecla.

5.muguraş.tegument. 2 1 4 3 3. nervuri paralele. tăioasă. g. formarea frunzelor. teacă. polenizare. c.rădăciniţă. Lipseşte al doilea cotiledon.viţa de vie. 4. ai nelămuriri sau ai greşit. e. formarea tulpinii. 3. f. rizom. d. germinaţie.frunză simplă. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . Testul de autoevaluare nr. Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. margini întregi.frunze simple. 4 1.frunză simplă alcătuită din limb. formarea rădăcinii. etc. 2. Frunza de pin. b.cartof. tulpină dreaptă. tubercul.tulpiniţă. h.porumb. formă de panglică. sămânţa. c. fecundaţie. poţi trece mai departe. 3 Frunza de stejar. Testul de autoevaluare nr.fasole.cotiledon. a. poţi trece mai departe. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. înflorire. Frunza de grâu. aciculare (formă de ace lungi). dură. 2. etc. tulpină volubilă. 1. alcătuită in limb şi teacă (lipseşte peţiolul).Introducere 5. Tulpina agăţătoare. formă lobată. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. conţin răşină etc. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare.o teacă.ferigă. peţiol. aspect lucios. aspect cerat. aşezate câte două frunze într.

membrană. citoplasmă. Prezentaţi un experiment pe care l. scufie. petale. ai nelămuriri sau ai greşit. clorofilă. A Celulă Frunză Fruct Floare Rădăcină Sămânţa Fotosinteză Tulpină B Cireşe. 2 1. Menţionează dacă ai întâmpinat dificultăţi în realizarea experimentului şi care a fost natura acestora. b. agăţătoare. Notează materialele de care ai avut nevoie. b. ce ai observat. lumină. membrană. 1p Exemplu: celulă. apă cu săruri minerale. nervuri. 1p 1p 4. târâtoare. 2.Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. dreptă. nucleu. alună. d. d. 3. respiraţia. citoplasmă. absorbţia. nucleu. Pentru fiecare noţiune din coloana A găsiţi 3 noţiuni potrivite în coloana B. cum ai procedat. Alegeţi varianta care denumeşte procesul prin care plantele obţin energia necesară creşterii şi dezvoltării: a. pară. Alegeţi varianta care nu denumeşte o funcţie a rădăcinii: a. fotosinteza. tegument. c.ai realizat din cele propuse la aplicaţiile practice. c. 2p Proiectul pentru Învăţământul Rural . peţiol. limb. absorţia. petale. fotosinteza. Lucrare de verificare nr. respiraţia. cotiledon. dioxid de carbon. cotiledon. îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. transpiraţia. peri absorbanţi. stamine. fixarea plantei.

Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi. Se acordă un punct din oficiu. 3. Eseul va avea maxim 3. Alcătuiţi un eseu cu titlul ”Funcţiile frunzei” după următorul plan: structura frunzei. 2.1 punct. reviste. 5. Internet). va fi finalizată.1p). 2. Lucrările de verifiare au o pondere de 50% din nota finală. notată şi va fi returnată. Se acordă un punct din oficiu. 4p Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1.1 punct. Proiectul pentru Învăţământul Rural .1 punct.Introducere 5. funcţiile frunzei.2 puncte. importanţa proceselor de fotosinteză. respiraţie şi transpiraţie. tipuri de nutriţie. 4.4 puncte (utilizarea unor surse suplimentare de informaţii. Lucrarea de verificare 2 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie.4 pagini.

pag. Bucureşti. 6.28. 3. Fiziologia plantelor. 2004. 1997. şi colaboratorii.. Copil V.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti.A. 1983. 829. Manual pentru clasa a V-a. 2002. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Rao. pag... 1982.. Grinţescu I.32. Trifu M. Gheţe M. Ţibea F. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Bios Proiectul pentru Învăţământul Rural . Botanică. Editura Didactică şi Pedagogică. 12.. Grosu M. Editura Didactică şi Pedagogică. Metodica predării biologiei la clasele V. Boldor O. Opriş T. Enciclopedia pentru tineri Larousse. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică.. 7.78.VIII. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Bucureşti. Todor V. 9.Plante şi animale.. pag. R. Bucureşti.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. 2.Lucrări practice. R. Editura Sigma. 5. 1985. Raianu O. 4. 8. A. Atlas şcolar de biologie. şi colaboratorii. Biologie.. Atlas botanic. 1996..

Proiectul pentru Învăţământul Rural . • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de animale. 3 ANIMALE 3. evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii. evoluţia lumii vii. precum şi a funcţiilor acestora. • să descrie principalele caracteristici ale sistemelor de organe utilizând un limbaj specific adecvat. • să compare modalităţile de realizare a funcţiilor vitale fundamentale ale organismelor.Introducere Unitatea de învăţare Nr.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente structurale ale sistemelor de organe la animale.

.asigură perpetuarea speciei prin descendenţi.coordonează funcţionarea întregului organism. . care îndeplinesc aceeaşi funcţie.funcţia de reproducere.ţesutul conjunctiv. .ţesutul epitelial. Funcţiile organi smului animal Proiectul pentru Învăţământul Rural . Funcţiile organismului animal Organismul animal îndeplineşte trei categorii de funcţii: .realizează legătura dintre organism şi mediul înconjurător asigurând integrarea organismului şi adaptarea sa la condiţiile de mediu.2 Organizarea generală a unui animal Organizarea general ăa unui Prezentarea organizării unui animal se va realiza la un mamifer la care întâlnim un maxim de complexitate.Introducere 3. Mamiferele sunt animale care nasc pui pe care-I hrănesc cu lapte secretat de mamele. este capabil de contracţie permitând mişcări ale întregului organism sau ale organelor interne.are rol de susţinere şi de hrănire (însoţeşte ţesuturile epiteliale). respiraţia. digestia. unele epitelii intră în alcătuirea unor organe de simţ.mai multe celule cu formă şi structură asemănătoare.acoperă sau căptuşeşte organele corpului (pielea sau tegumentul). Celula este unitatea de bază. intră în alcătuirea sângelui şi a oaselor (ţesutul conjunctiv dur). În organism există patru tipuri fundamentale de ţesuturi: . mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie.intră în alcătuirea muşchilor. .funcţiile de relaţie. .ţesutul muscular.ţesutul nervos. Alte epitelii intră în alcătuirea unor glande. citoplasmă şi nucleu. structurală şi funcţională a oricărui animal alcătuită din membrană.funcţiile de nutriţie. Organismul unui animal este alcătuit din sisteme adică din grupe de organe care îndeplinesc anumite funcţii.asigură schimbul permanent de substanţe şi energie între organism şi mediul înconjurător. circulaţia şi excreţia sunt funcţii de nutriţie. Organele sunt alcătuite din tesuturi. este alcătuit din celule nervoase (neuroni).

muşchii membrelor inferioare Mişcarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . În organism există 3 tipuri de muşchi: . Scheletul este alcătuit din : .intră în alcătuirea organelor interne ale corpului.muşchii membrelor: muşchii membrelor superioare.scheletul membrelor: oasele memebrelor anterioare şi posterioare. .scheletul capului: cutia craniană. coaste. Oasele sunt legate între ele prin articulaţii. nu sunt sub controlul conştient al creierului. oasele feţei (maxilar. Principalele grupe de muşchi: .).scheletul trunchiului: coloana vertebrală. Muşchii se prind de oase prin tendoane.muşchii trunchiului: muşchii toracelui. se contractă rapid (îşi scurtează lungimea) şi asigură postura normală a corpului se numesc striaţi datorită aspectului striat observabil la microscop. . Toate acestea sunt conectate în aşa fel încât să permită oaselor să se mişte şi să execute mişcări variate. Mişcarea este însuşirea fundamentală a intregii lumi vii.muşchii capului . tendoanelor şi muşchilor. are o structură asemănătoare muşchiului striat.o anumită poziţie şi puse in mişcare cu ajutorul ligamentelor. Oasele cresc în lungime şi în grosime.muşchi netezi.2. mişcarea se realizează cu ajutorul sistemului osos şi al sistemului muscular. stern. Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea muşchilor din organism.formează miocardul sau muşchiul inimii. Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor (scheletul). Oasele sunt ţinute într. . muşchii abdomenului . La mamifere. mandibulă etc.muşchi striat de tip cardiac. .3 Funcţiile de relaţie 3.muşchii gâtului .muşchi striaţi.Introducere 3.se prind de schelet (muşchii scheletici) şi determină mişcarea oaselor.1 Mişcarea Mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie.

Unitatea structurală şi funcţională a ţesutului nervos este celula nervoasă (neuronul). Organismul primeşte informaţii din mediul înconjurător prin intermediul organelor de simţ. de auz. . cu rol în hrănirea globului ocular. Organele de simţ sunt: ochiul. Ochiul. nasul.tunica medie. Aceste informaţii sunt transformate în senzaţii de văz. între cristalin şi retină) Sensibilitatea Sistemul osos Organele de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural .lentilă biconvexă .sistem nervos periferic. glandele lacrimale şi pleoapele). aflată în camera posterioară a ochiului. . în partea anterioară prezintă irisul (partea colorată care înconjoară pupila).sistem nervos central. limba şi pielea. Neuronii sunt legaţi între ei prin sinapse formând o reţea in tot corpul prin care circulă informaţiile. controlul mişcărilor şi reglarea tuturor funcţiilor organismului. bogat vascularizată.cristalinul.2 Sensibilitatea Sensibilitatea este asigurată de către sistemul nervos şi organele de simţ.umoarea apoasă (lichid aflat în camera interioară a ochiului.format din ganglioni nervoşi şi nervi. .tunica externă. Mediile transparente ale globului ocular sunt: .2. Funcţiile de relaţie realizează legătura organismului cu mediul înconjurător.coroida: culoare neagră.sclerotica: culoare alb.retina: conţine celule sensibile la lumină care transmit mesaje spre creier prin intermediul nervului optic. Sistemul osos este alcătiut din: . urechea. aflată între cornee şi cristalin) . transparentă. prin intermediul creierului. animalul se deplasează.organul de simţ al văzului Ochii sunt aşezaţi în orbite şi sunt alcătuiţi din globul ocular şi structurile anexe(muşhii globului ocular. . opacă în partea anterioară prezintă corneea transparentă. În acest mod . Globul ocular.sidefie. Sistemul nervos este esenţial pentru percepţia senzorială.prezintă trei membrane (tunici) dispuse concentric.tunica internă.corpul vitros (substanţă cu consistenţă de gel. de miros etc.format din encefal (creier) şi măduva spinării.Introducere 3. se orientează şi se adaptează la conditţiile mediului inconjurător.corneea transparentă .

controlează mişcările globului ocular în orbite. . nicovala şi scăriţa) articulate între ele.organ de simţ pentru miros Fosele nazale sunt căptuşite de mucoasa olfactivă care conţine receptori olfactivi ce detectează substanţele volatile din Organe de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural . Senzaţiile gustative sunt complexe datorită combinării gusturilor primare. Urechea. pleoapele apără ochiul de praful din aer.organul de simţ pentru auz şi echilibru Urechea este formată din: Urechea externă. Pe suprafaţa limbii sunt percepute gusturile primare: dulce. Celulele receptoare transformă vibraţiile în impulsuri nervoase şi le transmit prin nervii vertibulo. Limba. Urechea medie. şi respectiv.se află în vecinătatea ochilor şi produc fluidul ce menţine umed globul ocular.Introducere Structurile anexe ale globului ocular sunt: . În capătul conductului auditiv extern se află timpanul. informaţia despre poziţia corpului în spaţiu.muşchii globului ocular.sunt căptuşite cu o membrană numită conjunctivă care produce un lichid care lubrifiază globul ocular. amar. vestibul şi melc membranos. unde ia naştere senzaţia de auz. acru şi sărat.pleoapele.comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio (egalizează presiunea aerului de o parte şi de alta a timpanului.este formată din mai multe cavităţi ce alcătuiesc labirintul osos.este formată din pavilion şi conductul auditiv extern.recepţionează diferite substanţe dizolvateîn salivă. Urechea internă. numite papile.cohlear spre creier. Nasul. Papilele conţin numeroşi muguri gustativi. În canalele semicirculare şi vestibul se află receptorii pentru simţul echilibrului iar în melcul membranos se află receptorii pentru simţul auzului.glandele lacrimale. care preiau vibraţiile sonore de la timpan şi le transmit spre urechea internă.organul de simţ pentru gust Limba este un organ musculos ce prezintă pe suprafaţa sa proeminenţe mici. . În labirintul osos se află labirintul membros alcătuit din 3 canale semicirculare. conţine un lanţ de trei oscioare (ciocanul.

tiroida. Impulsurile nervoase ajung în creier. numite hormoni.organul pentru simţ tactil. termic şi dureros Pielea conţine numeroşi receptori. are multiple funcţii. În plus pielea. glandele suprarenale. Pielea. Principalele glande endocrine sunt: hipofiza. glandele paratiroide. Sistemul endrocrin Proiectul pentru Învăţământul Rural . La aceste procese se adaugă rolul pe care îl au hormonii în reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la condiţiile de mediu. unde sunt transformate în senzaţii olfactive.Introducere aerul insiprat. organe specializate în secreţia unor substanţe. Glandele endocrine sunt o condiţie esenţială pentru asigurarea proceselor de creştere. glandele sexuale şi pancreasul endocrin. nutriţie şi reproducere. care se varsă în sânge şi acţionează la distanţă stimulând sau inhibând activitatea altor organe sau ţesuturi. Sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine.

………………. . 1 I.……………………. Alege răspunsurile corecte.…………………….……………………. 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Testul de autoevaluare nr.. 4. .. Completează schema: de relatie .excreţia de reproducere III. Care dintre următoarele componente intră în alcătuirea celulei animale? a) membrană b) citoplasmă c) ţesut d) clorofilă e) nucleu II. 3. . Alege răspunsurile corecte: Scheletul trunchiului este format din: a) coloana vertebrală b) oasele membrelor anterioare c) stern d) femur e) coaste Sistemul nervos central este format din: a) encefal b) nervi c) ganglioni d) măduva spinării e) articulaţii Tunicile globului ocular sunt: a) sclerotica b) cristalinul c) retina d) irisul e) coroida Receptorii pentru echilibru se află în: a) melcul membranos b) urechea medie c) canalele semicirculare d) vestibul e) timpan Răspunsuri şi comentarii se află la pagina ………….………………. Funcţiile organismului de ………………. 2. . .

acizi graşi şi glicerol şi monozaharide). stomac.1 Digestia Digestia reprezintă totalitatea transformărilor suferite de alimente de-a lungul tubului digestiv.glande anexe ale tubului digestiv: glande salivare. respiraţia. ficat. colon şi rect. Alimentele trec prin esofag şi ajung în stomac.tub digestiv: cavitate bucală. sfărâmarea şi zdrobirea alimentelor. Stomacul este organul cavitar situat între esofag şi intestinul subţire. La nivelul limbii se află receptorii pentru gust. Bila are rolul de a emulsiona grăsimile. Resturile nedigerabile trec în intestinul gros. În timpul înghiţirii. Faringele este un tub la nivelul căruia se încrucişează calea digestivă cu cea respiratorie. Prezintă trei porţiuni: cecum. În urma digestiei. pancreas. Sistemul digestiv este alcătuit din: . Limba este un organ musculos cu rol în mestecarea alimentelor. Pe lângă procesele Digestia Tubul digestiv Proiectul pentru Învăţământul Rural . III. premolarii şi molarii.3. La nivelul intestinului gros se realizează absorbţia apei. Tipurile de dinţi sunt: incisivii. caninii (colţii). Digestia se realizează de către sistemul digestiv. Nutrimentele trec în sânge care le transportă până la nivelul celulelor. În urma impregnării cu salivă se formează bolul alimentar care este înghiţit (deglutiţie). intestin gros. alimentele se transformă în nutrimente (aminoacizi.Introducere 3.3 Funcţiile de nutriţie Funcţiile de nutriţie sunt: digestia. Dinţii sunt organe specializate pentru tăierea. Intestinul subţire are rol în absorţia substanţelor nutritive din alimente. Prin digestie alimentele sunt transformate în substanţe solubile ce pot fi absorbite şi utilizate de organism. . esofag. înghiţire şi în vorbire. Intestinul gros este situat în continuarea intestinului subţire. intestin subţire. alimentele sunt împiedicate să patrundă în calea respiratorie. Stomacul depozitează şi lichefiază alimentele prin amestecarea acestora cu sucul gastric formând chimul gastric. circulaţia şi excreţia. de bila (produsă de ficat) şi de sucul pancreatic ( produs de pancreas). Chimul gastric care conţine acid clorhidric este neutralizat de sucul intestinal. faringe. Cavitatea bucala are organe specializate: limba şi dinţii.

Sistemul respirator este alcătuit din căi respiratorii (extrapulmonare şi intrapulmonare) şi plămâni.situat între faringe şi trahee are o funcţie respiratorie şi o funcţie fonatorie (producerea sunetelor). fără a împiedica înaintarea bolului alimentar prin esofag. . .locul unde se încrucişează calea respiratorie cu cea digestivă. contribuind la oxidarea unei părţi din substanţele organice prin care rezultă energia necesară organismului animal.3.produce sucul pancreatic cu rol în digestie.fosele nazale. În urma acestor oxidări Proiectul pentru Învăţământul Rural . B6 si K.faringele.laringele. Căile respiratorii sunt reprezentate de: Sistemul respira tor Căi respiratorii extrapul monare Căi respiratorii intrapulm onare .2 Respiraţia Respiraţia reprezintă totalitatea proceselor biologice prin care organismele descompun substanţele organice. Ultimile ramificaţii ale bronhiilor se numesc bronhiole. Sistemul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care efectuează schimbul de gaze intre organism şi mediu. 1.bronhiile. Glande anexe III. Ficatul. submaxilare şi parotide).tub cartilaginos paralel cu esofagul şi adaptat pentru conducerea aerului. eliberând energia chimică stocată în acestea. flora bacteriană a intestinului gros intervine în sinteza vitaminelor: B. Respiraţia se realizează de către sistemul respirator.formate din bifurcarea traheei: primele ramificaţii ale traheei se numesc bronhii principale. Bronhiile principale pătrun îm plămâni şi se ramifică arborescent formând căile respiratorii intrapulmonare. Pancreasul.Introducere de fermentaţie şi de putrefacţie. În inspiraţie aerul pătrunde în plamâni.este cea mai mare glandă din organism.produc saliva ce conţine o enzimă cu rol în digestia amidonului (se clasifică în glande salivare sublinguale. Glandele anexe ale tubului digestiv Glandele salivare. . produce bila (fierea) ce se acumulează în vezica biliară (rezervor de depozitare a bilei în timpul repausului digestiv). B2.primul segment al căilor respiratorii prin care aerul atmosferic pătrunde în organism.traheea. Oxigenul luat de sânge este transportat la inimă şi de aici la celule. . B1. Aceste bronhiole prezintă o serie de structuri veziculare numite alveole pulmonare la nivelul cărora se realizează schimbul de gaze respiratorii.

Din ventriculul stâng pleacă artera aortă. respiraţia cuprinde: . Plămânii sunt alcătuiţi din lobi şi lobuli pulmonari. .intervin în fenomenul de coagulare.respiraţia celulară. . vene.respiraţia internă. Plasma. expiraţia). de unde este eliminat prin expiraţie.3. Cele 2 ventricule cu pereţii mai groşi pompează sângele spre organe şi ţesuturi prin artere. 3. situate în cavitatea toracica. Cele 2 atrii sunt situate superior şi primesc sângele de la vene. . Sângele Inima Proiectul pentru Învăţământul Rural . Plămânii sunt organele respiratorii pereche. iar din cel drept arterele pulmonare. Sângele este principalul lichid circulant din organismul mamiferelor.sunt implicate în procesele de apărare contra agenţilor patogeni (imunitate) prin producerea de anticorpi sau fagocitoză (digeră microorganismele). a sărurilor minerale şi a apei).Introducere (arderi) rezultă şi dioxid de carbon pe care sângele îl transportă la plămâni.(inspiraţia.globulele albe (leucocitele). cavitar tetracameral (2 atrii şi 2 ventricule) situat în cavitatea toracică.globulele roşii (eritocitele). partea lichidă a sângelui îndeplineşte funţia de transport a substanţelor nutritive.transportul gazelor respiratoriii ( O2 şi CO2) la celule/ de la celule. . Elemente figurate: .3 Circulaţia Circulaţia este realizată de sistemul cardiovascular (inimă şi vase de sânge). Lobul pulmonar este elementul anatomic şi funcţional al plămânului având în alcătuirea sa alveolele pulmonare la nivelul cărora se realizează schimburile de gaze. Plămânii 2.respiraţia externă. Sângele este alcătuit din plasmă şi elemente figurate (celulele sângelui).trombocitele (pachetele sangvine). În concluzie.schimburile gazoase dintre organism şi mediu. Fiecare plămân este protejat de o membrană dublă extensibilă numită pleură. Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă şi vase de sânge (artere.conţin hemoglobina care asigură transportul gazelor respiratorii (oxigen şi dioxid de carbon).procesele biologice de la nivel celular. capilare). Inima mamiferelor este un organ muscular.

sângele cu dioxid de carbon se întoarce la inimă prin venele cave.piele. În miocard se află un ţesut specializat format din celule miocardice modificate care asigură contracţiile inimii chiar şi atunci când inima este scoasă din corp (automatismul cardiac). Fiecare rinichi conţine peste un milion de nefroni.în care sângele cu oxigen şi substanţe nutritive este pompat din inimă prin aortă până la ţesuturi. Vasele de sânge (artere. Sistemul excretor este format din rinichi şi căi urinare. capilare) alcătuiesc o reţea prin care sângele circulă de la inimă către organele corpului (artere) şi de aici înapoi la inimă (vene).elimină prin expiraţie dioxid de carbon.3.circulaţia pulmonară (mica circulaţie).elimină substanţe nefolositoare sub formă de urină. Contracţiile inimii se numesc sistole iar relaxările de numesc diastole. la nivelul cărora se realizează schimburile între sânge şi ţesuturi.plamâni. vezică urnară şi uretră).eliminarea substanţelor nefolositoare din organism este realizată de: . miocard şi endocard. Capilarele sunt vase de calibru foarte mic. Rinichii sunt organe pereche situate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. după schimbul de gaze de la nivelul ţesuturilor. Au o culoare roşie-brună şi formă asemănătoare bobului de fasole. . Miocardul sau muşchiul inimii este un tip special de ţesut striat. La mamifere. inima pompează sângele în cele două circulaţii: . vene. Vasele de sânge 3. . la nivelul căruia se produce urina.în care sângele cu dioxid de carbon este transportat de la inimă la plămâni prin arterele pulmonare. . Prin contracţie.intestinul gros. după nivelul schimbului de gaze de la nivelul plămânilor sângele cu oxigen se întoarce la inimă prin venele pulmonare. circulaţia sângelui este închisă (sângele circulă prin vase de sânge cu pereţii proprii) şi dublă (sângele trece de două ori prin inimă. Unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului este nefronul. . formând marea şi mica circulaţie).4 Excreţia Excreţia. Sistemul excreto r Proiectul pentru Învăţământul Rural .elimină substanţele toxice prin procesul de transpiraţie.elimină resturile nedigerate sub formă de materii fecale.circulaţia sistemică (marea circulaţie).rinichi.Introducere Peretele inimii este alcătuit din trei straturi: epicard. Urina este eliminată prin căile urinare intrarenale şi extrarenale (uretere.

În cursul dezvoltării embrionare. puii se nasc incomplet dezvoltaţi şi continuă dezvoltarea în marsupiul matern. care produc ovulele (celule reproducătoare femeieşti). Mamiferele se reproduc sexuat. placenta este slab dezvoltată. mucoasa uterină a majorităţii mamiferelor contribuie la formarea placentei. Mamiferele nasc direct pui (vivipare) cu excepţia mamiferelor inferioare care depun ouă (ovipare). La mamiferele marsupiale. organele reproducătoare secretă hormonii sexuali care asigură condiţiile propice reproducerii). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reproducerea sexuată implică participarea a doi indivizi de sexe diferite şi fecundaţia (toate mamiferele au fecundaţie internă).5 Funcţia de reproducere Sistemul reprod ucător Reproducerea este funcţia prin care organismele dau naştere la urmaşi şi asigură perpetuarea speciilor. Reproducerea este realizată de către sistemul reproducător.Introducere 3. În plus. Organele reproducătoare sunt reprezentate la masculi de testicule care produc spermatozoizi (celule reproducătoare bărbăteşti) iar la femele de ovare. organul prin care se realizează schimbul de substanţe dintre mamă şi embrionul în dezvoltare (mamifere placentare).

2 I. .. Alegeţi răspunsurile corecte: 1.Introducere Testul de autoevaluare nr. Inima mamiferelor este alcătuită din: a) 2 atrii şi 1 ventricul b) 2 atrii şi 2 ventricule c) arteră aortă d) patru camere ……………………………. trombocitele d) conţin hemoglobină e) produc anticorp Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………… Proiectul pentru Învăţământul Rural . III. Schimbul de gaze se face la nivelul: a) căilor respiratorii b) alveolelor pulmonare c) bronhiilor d) pleurei …………………………… 2. Sistemul respirator organe respiratorii ……………… II. Asociază noţiunile: a) asigură imunitatea 1.. Sistemul digestiv ……………. Notează componentele sistemelor digestiv şi respirator tub digestiv . globulele albe c) transportă gazele respiratorii 3.glande salivare căi respiratorii 2. globulele roşii b) intervin în coagularea sângelui 2.cavitatea bucală 1.

6. Animalele nevertebrate reprezintă un grup foarte numeros (peste un milion de specii) care cuprinde animale care diferă foarte mult între ele precum spongierii. Au formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini. Regnul animal Spongieri (bureţi de apă) Fig. viermii.2 Celenterate Din această grupă fac parte meduzele şi coralii. Nevertebratele sunt răspândite în toate mediile de viaţă atât pe pământ cât şi în apele dulci sau sărate. Pe suprafaţa corpului se observă numeroşi pori. care trăiesc în ape dulci sau marine. 3. Duc o viaţă solitară sau pot forma colonii.1 Spongierii (bureţii de apă) Spongierii sau bureţii de apă sunt nevertebrate inferioare cu o organizare simplă. moluştele sau insectele. meduzele. Meduzele se deplasează prin contracţii ale corpului. Unele meduze sunt mici.NEVERTEBRATE Totalitatea speciilor de animale de pe glob formează regnul animal. Scheletul spongierilor este de natură minerală fiind format din carbonat de calciu (bureţi calcaroşi) fie din bioxid de siliciu (bureţi silicoşi) sau de natură organică format din spongină (buretele de baie pe care îl vedem în magazine este scheletul unui spongier de acest tip). Principalele grupe de nevertebrate 3. Tentaculele prezintă mii de celule urzicătoare cu care meduzele îşi paralizează Proiectul pentru Învăţământul Rural . Trăiesc fixaţi pe suporturi stâncoase fiind animale sedentare. altele ajung la un diametru de un metru. Meduzele sunt animale marine care plutesc duse de valurile mării. Regnul animal este. Formele cele mai variate se întâlnesc în mediul marin.6. Un curent de apă străbate în permanenţă porii spongierului ducând în interiorul animalului resturi de animale sau de plante cu care se hrăneşte şi oxigenul necesar respiraţiei. coralii.Introducere 3. Datorită diversităţii lor este dificil să se identifice trăsături comune pentru toate aceste animale.1 Burete marin 3. la rândul său este împărţit în 2 mari grupe: nevertebratele (animale lipsite de coloană vertebrală) şi vertebratele (animale care au coloană vertebrală).6 Regnul animal.

3. Din acest grup de viermi inelaţi fac parte râma şi lipitoarea. Proiectul pentru Învăţământul Rural Viermi Fig. Reţine substanţele folositoare iar pământul este eliminat prin orificiul anal contribuind astfel la afânarea solului. Acest grup cuprinde numeroşi viermi marini care trăiesc îngropaţi în mâl sau nisip.est de Australia. pe care le înghite când îşi sapă galeriile în pământ. O colonie de corali este formată din milioane de indivizi. Ei se întâlnesc în special în apele calde ale Oceanului Pacific şi ale Oceanului Indian la adâncimi ce nu depăşesc niciodată 50 de metri.un corp cilindric alcătuit din mai multe inele identice (corp inelat). fără schelet. de unde aspiră sângele. Viermii cilindrici se numesc astfel datorită formei cilindrice a corpului. Râma se hrăneşte cu substanţe organice din sol. ei au fost multă vreme consideraţi plante. bălţi şi mlaştini. 3. Organele de înmulţire sunt foarte bine dezvolate şi aceste animale depun un foarte mare număr de ouă. Tenia este un vierme lat parazit în corpul unui animal sau al omului. Cele trei tipuri importante de viermi sunt: viermii plaţi. Coralii trăiesc în mări şi oceane izolaţi sau în colonii.6. Prezintă un schelet calcaros ce susţine partea vie a animalului. Aceste recife pot ajunge la sute de kilometrii lungime şi prezintă un mediu de viaţă pentru numeroase specii de animale. Veninul unor specii de meduze poate ucide un om în mai puţin de câteva minute. culorii şi imobilităţii lor. Meduzele şi coralii Fig. Datorită formei.3 Viermi În această grupă sunt incluse animale cu corp moale. Lipitoarea este un vierme inelat care trăieşteîn lacuri. Scheletele lor formează în timp recife de corali. Lipitoarea secretă o substanţă anticoagulantă numită hirudină. Viermii laţi au corpul aplatizat sub forma unei frunze (viermi marini) sau a unei panglici (tenia).2 Meduza 3. viermii cilindrici şi viermii inelaţi. Este un parazit temporar care se hrăneşte cu sângele animalelor din apă.3 Râma . Cel mai mare recif de corali este “Marea barieră de corali” situat la nord. Din această grupă fac parte viermi paraziţi: limbricul. de formă alungită. oxiurul şi trichina (consumul cărnii infestate cu acest vierme poate fi periculos pentru om).Introducere prada. Viermii inelaţi se caracterizează printr. Ea are o ventuză bucală prevăzută cu trei piese cornoase care îi servesc la fixat şi la tăiat tegumentul animalelor acvatice.

Cele 3 straturi au fost amestecate (râmele sunt considerate “pluguri biologice” ce contribuie la afânarea solului. observă ce s. Proiectul pentru Învăţământul Rural .a îmtâmplat în borcan după o săptămână Notează observaţiile tale în spaţiul rezervat. etc. salată. frunze uscate. stropeşte zilnic pământul cu puţină apă şi hrăneşte râmele cu zarzavaturi tocate (morcov. hârtie neagră. sapă pământul dintr. înveleşte vasul de jur îmrejur cu hârtie neagră astfel încât să nu pătrundă lumina.).o grădină (de preferat după ploaie) şi vei decoperi râmele. stropeşte cu puţină apă pentru a umezi tot conţinutul vasului . nisip şi deasupra.Introducere Aplicatii practice Experimentul 1. alege 2. nisip.3 râme pentru a le instala în borcanul de sticlă pregătit. apă. Cum procedezi? umple borcanul de sticlă cu straturi alternative de pământ. un nou start de pământ. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. Observaţii Râmele au săpat numeroase galerii în pământ.1 solului Evidenţierea rolului râmelor în afânarea Materiale necesare: un borcan mare de sticlă. pământ. Numai după ce ai notat propriile observaţii citeşte mai departe.

situată în grosimea tegumentului (osul de sepie). stridiile şi midiile. Piciorul musculos se înfinge în mâl. Melcii Melcii Există în jur de 100000 de specii de melci. Caracatiţele au opt tentacule de aceeaşi lungime. cealaltă posterioară are formă de tub (pâlnie) şi serveşte la propulsarea animalului. Sunt animale active. Singurul cefalopod posesor de cochilie este Nautilus. Unii trăiesc pe pământ (melcul de livadă.4 Moluşte Moluştele sunt animale cu corpul moale alcătuit din trei părţi: capul. Sunt animale exclusiv acvatice cu branhii în formă de lame. Cefalopodele au o mare sensibilitate tactilă şi vizuală reuşind să distingă unele forme prin pipăit şi văz. Fig. limaxul).Introducere 3. Există şi scoici care se deplasează prin salturi succesive produse de închiderea bruscă a valvelor.4 Melc Scoicile Cefalopodele Proiectul pentru Învăţământul Rural . caracatiţă) piciorul se divide în două părţi: una anterioară înconjoară capul şi se prelungeşte cu multe braţe (tentacule) prevăzute cu ventuze. Unele cefalopode au o cochilie atrofiată. La cefalopode (calmar. scoicile şi cefalopodele (sepia. fixând animalul pe fundul apei. Moluştele sunt nevertebrate adaptate la mediul acvatic şi terestru. cochilia lipseşte. sepie. La caracatiţă. Din grupul lamelibranhiatelor fac parte scoicile. La nivelul capului se află 2 perechi de tentacule. Din această grupă fac parte: melcii (gasteropodele). masa viscerală (cuprinde organele interne) şi piciorul folosit pentru deplasare. Limaxul nu are decât un rest de cochilie ascunsă sub tegument.o articulaţie prevăzută cu muşchi speciali astfel încât valvele pot fi perfect închise sau se pot deschide pentru a lăsa să treacă o parte din corp. Aceste animale se deosebesc de celelalte moluşte deoarece sunt lipsite de cap. alţii în apa mărilor.6. Cochilia lor este formată din 2 valve de unde şi celălalt nume al lorbivalve. în formă de talpă lăţită. 3. de pradă. Cele două valve sunt legate între ele printr. Calmarii şi sepiile au zece: opt scurte şi două foarte lungi. caracatiţa). Melcii se deplasează cu ajutorul piciorului foarte dezvoltat. musculos. În vârful tentaculelor lungi se află ochii. Corpul este acoperit de o cochilie calcaroasă adesea răsucită în spirală. Melcii acvatici respiră prin branhii iar speciile terestre respiră prin plămâni. Ventuzele de pe tentacule sunt folosite pentru prinderea prăzii.

Un fenomen specific pentru cefalopode este faptul că se înmulţesc o singură dată. Arahnidele (păianjeni. în jurul vârstei de 2. Scorpionii se recunosc după abdomenul segmentat. racii (crustacee). picioare sau mandibule) articulate şi mobile. adică posibilitatea lor de a lua culoarea mediului în care trăiesc. sarcoptul râiei). Alţi acarieni trăiesc în pământ sau în praful din casă. animale şi om (căpuşele. 3. 2 chelicere (apendice în formă de cleşte) şi 4 perechi de picioare cu gheare. pungi pentru ouă sau capcane pentru prinderea insectelor. Fiecare segment poartă câte o pereche de apendice (antene. spre deosebire de alte moluşte se deplasează relativ repede. Speciile care trăiesc la adâncime mare au posibilitatea de a emite lumină cu ajutorul unor organe luminoase speciale fixate pe tentacule folosite ca mijloc de apărare. când ajung la maturitate. La nivelul cefalotoracelui se află ochii (4 perechi). Din aceste ouă apar păianjeni mici. În caz de pericol. Plasele păianjenilor sunt folosite ca adăposturi. ele elimină un nor de cerneală.un orificiu aflat în partea anterioară a corpului. miriapodele şi insectele. fenomen ce poartă denumirea de năpârlire. 2 fălci tăioase. care este în legătură cu o pereche de glande ce secretă venin. Înţepătura unor sorpioni din zona tropicală Păianjenii Scorpionii Proiectul pentru Învăţământul Rural . ele produc un jet puternic de apă printr. Ultimul segment se termină cu un ac. Pentru a putea creşte artropodele trebuie să se deprindă din el şi să. Femelele depun ouă pe care le acoperă cu un cocon de mătase. Picioarele lor sunt articulate iar corpul este împărţit în segmente. care le propulsează în sens invers.şi formeze un alt înveliş mai mare. Acarienii sunt arahnide minuscule. acarieni) au corpul alcătuit din două părţi: cefalotorace şi abomen. O armă de apărare eficientă a cefalopodelor este homocromia.Introducere Chiar şi creierul este mai dezvoltat decât cel al altor nevertebrate şi. La nivelul abdomenului se află orificiile prin care se elimină o substanţă cleioasă care în contact cu aerul se întăreşte formând firul de mătase din care păianjenii îşi ţes pânza. identici cu adulţii. majoritatea parazite la plante. scorpioni. Corpul lor este acoperit de un schelet extern (exoschelet).4 ani.6.5 Artropode Din grupa artropodelor fac parte: păianjenii (arahnide).

prin care aerul intră într. Capul prevăzut cu doi ochi compuşi (alcătuiţi din mii de ochi simpli). numite stigme. crab. au picioare articulate şi corpul acoperit cu un înveliş mai mult sau mai puţin rigid. crustaceele năpârlesc de mai multe ori. raci. abdomenul. Toracele insectelor este format din trei segmente şi prezintă trei perechi de picioare articulate şi doua perechi de aripi. Corpul insectelor este alcătuit din 3 părţi: cap. Crustacee Insectele Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere este mortală. După împerechere. Există şi specii terestre care respiră prin organe asemănătoare unor plămâni. Insectele constituie grupul cel mai numeros de animale (peste 1. Miriapodele Miriapodele sunt artropode care au un număr mare de picioare. La unele specii (rac. Corpul lor are o carapace transparentă. Crustaceele au corpul acoperit cu o crustă alcătuită din chitină şi calcar. Clasificarea insectelor se realizează după trei criterii: forma şi dimensiunea aripilor. Abdomenul prezintă orificii mici.000 de specii). în locuri umede (exemplu: urechelniţa). În general.000. tipul aparatului bucal. Ele sunt adaptate la cele mai diverse condiţii de mediu. Crustaceele superioare (crabi. homari) au corpul alcătuit din 2 părţi: o parte anterioară numită cefalotorace şi o parte posterioară. metamorfoza (dezvoltarea larvei în animal adult). cu care înoată sau merg. Prezintă 5 perechi de picioare articulate. ele trăiesc în pământ. Sunt singurele nevertebrate capabile să zboare. femelele îşi devorează masculul la numeroase specii de scorpioni. Crustaceele prezintă două perechi de antene care servesc la perceperea vibraţiilor şi la menţinerea echilibrului lor. Ca toate artropodele. În cursul vieţii. homar). alcătuit din chitină.un sistem de tuburi cu rol în respiraţie numite trahee. prima pereche de picioare prezintă cleşti. creveţi. ziua se ascund în locuri răcoroase. Majoritatea crustaceelor trăiesc în apele mărilor (crabi. Crustaceele inferioare ( dafniile sau “puricii de apă”) folosesc antenele ca nişte vâsle pentru înot în apa bălţilor sau iazurilor. Sunt animale active noaptea. torace şi abdomen. languste) sau în apă dulce (raci) şi respiră prin branhii. două antene şi un aparat bucal de forme variate în funcţie de modul de hrănire.

Fig.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă. furnici . . Proiectul pentru Învăţământul Rural .nimfă. transparente.larvă. .trăiesc în grupuri mari (insecte sociale).adult).5 Albina d. viespi. . e. .prezintă doi ochi compuşi de dimensiuni mari. . Libelule .dezvoltarea se realizează prin metamorfoză incompletă (ou. . prin frecarea unor părţi ale corpului. .au aripi care se pliază în evantai (în repaus). care nu se pliază în lungul corpului.Introducere a. 3. . . . Albine.omidă.au două perechi de aripi mari. greieri .dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă. Muşte. fără să aibă aripi.au două perechi de aripi subţiri. .aparatul bucal este adaptat pentru supt (muscă) sau înţepat şi supt (ţânţari). . c. cealaltă pereche este redusă şi serveşte la menţinerea echilibrului în timpul zborului (balansiere). .aparatul bucal este adaptat pentru tăiat şi mestecat.au aripi transparente. Gândaci (coleoptere) . a doua pereche sunt aripi membranoase.există fluturi diurni (activi în timpul zilei) şi nocturni (activi în timpul nopţii). ţânţari .dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă.au o singură pereche de aripi pentru zbor.picioarele se termină cu perniţe moi care aderă pe suprafeţe netede sau lucioase.aparatul bucal în formă de trompă le permite să aspire lichide. Fluturi ( lepidoptere) . chitinoase (elitre). în special nectarul florilor.aparatul bucal este adaptat pentru supt şi lins.se deplasează în salturi. prind prada din zbor.emit sunete. . egale ca lungime.adult).pupă. f.nimfă.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă. b. Lăcuste.au două perechi de aripi: prima pereche de aripi sunt tari.adult). acoperite cu solzi microscopici. . străbătute de nervuri. .sunt răpitoare.larvele se aseamănă cu adulţii. adesea coloraţi. .

aricii de mare. crinii de mare. Proiectul pentru Învăţământul Rural .6.6 Echinoderme Sunt animale care trăiesc în mediul marin. Din acest grup fac parte stelele de mare.Introducere 3. Au un schelet intern şi o simetrie radială (corpul este format din cinci părţi identice dispuse în jurul unui ax central.ca spiţele unei roţi).

exemple: scoici cefalopode – exemple: ARTROPODE ... racul.exemple: ………………… . cărăbuş. 3 1.………………. tenia. cu rol în deplasare Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Testul de autoevaluare nr.exemple: NEVERTEBRATE …………… .exemple: cilindrici .. . ţânţar. .. ..…………….exemple VIERMI . – exemple: insecte – exemple: ECHINODERME 2.………………. Completează schema: SPONGIERI . albina. crevete. lipitoare. scoica. buretele de apă.exemple: …………. Specia Melcul de livadă Grupa Mediul de sistematică viaţă moluşte terestru Caractere generale Corp acoperit de cochilie. caracatiţă. meduza. coralul alb.exemple: ………………. în grupa sistematică din care fac parte: melcul de livadă. libelula. prezintă picior musculos.exemple: …………. Completează tabelul încadrând animalele următoare. steaua de mare. scorpion.

7 Regnul animal. aerian. Corpul este alcătuit la majoritatea din: cap.Introducere 3. care populează toate mediile de viaţă (terestru. Completează în tabel caracterele generale ale animalelor nevertebrate. Numele lor este dat de existenţa unui schelet intern a cărui parte principală este coloana vertebrală.vertebrate Sunt animalele cele mai evoluate. acvatic şi subteran). adaptate la diferite moduri de locomoţie. Caractere generale Spongieri Celenterate Viermi Moluşte Artropode Echinoderme 3. trunchi şi membre. Clasificarea vertebratelor Vertebratele sunt împărţite în 5 clase: Peşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

peşti. b. păstrăvul.6 Şalău Aplicatii practice Realizarea unui acvariu Materiale necesare: un vas din sticlă. Peşti cartilaginoşi. c. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Peşti Fig. şalăul. Rechinii nu au această vezică înotătoare. Peşti cartilaginoşi osoşi.(fecundaţie externă). Peşti osoşi. nisetru. Cum procedezi? spală bine vasul de sticlă. vulpea de mare.au schelet cartilaginos cu porţiuni osificate şi corpul acoperit de plăci osoase: (morun.au schelet cartilaginos pe toată durata vieţii: rechinul. pisica de mare. la majoritatea speciilor. Au un organ special. apă. La rechini.Introducere 3. Se deplasează prin înot cu ajutorul înotătoarelor. păstrugă). cu solzi. Unele specii mor după ce dau naştere puilor (anghile). 3.7. Sunt animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme).au schelet osos: ştiuca.vezica înotătoare (pungă plină cu aer) care îi ajută să urce şi să coboare în apă. plante acvatice. crapul. Femela elimină ovulele în apă (icrele). etc. apoi masculul răspândeşte deasupra lor spermatozoizi (lapţii). Peştii sunt de mai multe feluri: a. bibanul. nisip. pietriş.1 Peşti Peştii sunt animale acvatice care respiră cu ajutorul branhiilor şi au corpul acoperit. pune pe fundul său un strat gros ( cca 4 cm) alcătuit din nisip şi pietriş bine spălat. adică puii se formează în ou. fecundaţia este internă iar dezvoltarea embrionului se face în interiorul corpului (specii vivipare). Majoritatea speciilor sunt ovipare.

după umplere. fără a scoate peştii din vas.evită să dai peştilor prea multă hrană şi înlătură resturile de mâncare cu o mică plasă. . hrăneşte peştişorii cu purici de baltă uscaţi pe care îi poţi achiziţiona de la magazinele specializate. Asemănarea mormolocilor cu peştii demonstrează înrudirea cu acest grup. Dacă ai destulă răbdare. brotăcelul).Introducere în acest strat de pietriş şi de nisip plantează câteva plante.au patru membre). Unii amfibieni au coadă (salamandra şi tritonul). acestea dispar şi se formează plămânii. comportament. turtită lateral.7. Amfibieni Proiectul pentru Învăţământul Rural . vei putea face observaţii deosebit de valoroase asupra peştilor (morfologie externă. trunchi şi membre (sunt animale tetrapode. etc. În zona tropicală trăiesc şi amfibieni fără picioare. pe care le poţi culege de la marginea râurilor sau a bălţilor. Apoi. fără picioare şi o coadă lungă. circa 48 de ore şi numai după aceea poţi introduce în acvariu peştişorii.2 Amfibieni Amfibienii sunt animale adaptate atât la mediul acvatic cât şi la cel terestru. înconjurată de o înotătoare membranoasă. alţii nu au coadă (broasca adultă. Mormolocii au respiraţie branhială (branhii externe şi branhii interne). 3. La majoritatea amfibienilor fecundaţia este externă şi dezvoltarea se realizează prin metamorfoză.) Sfaturi practice . lasă apa. schimbă parţial apa din vasul de sticlă. umple vasul cu apă fără a împrăştia nisipul. Corpul este împărţit în: cap.la fiecare două zile. adaptări la mediu. Femela depune ouă în apă şi din ele ies larvele numite mormoloci care au corpul lung.

lipsit de membre.7. . pielea este înlocuită prin fenomenul de năpârlire). La “broaştele. Fig. de unde şi numele de târâtoare.exemple: şarpele de casă (neveninos). se deplasează cu multă agilitate.au patru membre scurte dispuse lateral şi terminate cu degete cu gheare.au corpul alungit. guşterul. şarpele boa. Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . . 3. O serie de caracteristici fac din reptile un grup de animale bine adaptate la mediul teresctru: . Broaştele ţestoase . îngroşată este acoperită de solzi cornoşi (în perioada de creştere.au corpul cilindric.7 Broasca 3. şarpele cu clopoţei.reptilele sunt ovipare (depun ouă). înmulţirea se face fără metamorfoză. au posibilitatea de a înghiţi prăzi întregi datorită unui os (osul pătrat) care se articulează mobil cu craniul. Rol în respiraţie are şi pielea bogat vascularizată şi umedă. iguane. ochii nu au pleoape. Au apărut acum 300 de milioane de ani. Şerpii . b. . puţine specii sunt vivipare (nasc pui).3 Reptile Reptilele sunt primele vertebrate complet adaptate la mediul terestru. . Multe dintre ele au dispărut (dinozaurii). c. . vipera (veninoasă).pielea uscată. Şopârlele . . .exemple: ( şopârla cenuşie. pitonul. .are un cioc cornos lipsit de dinţi.au plămânii care le permit să respire. Clasificarea reptilelor a.au corpul acoperit de o carapace alcătuită din solzi cornoşi (rol de protecţie). cameleonul). coadă lungă şi ascuţită care se poate rupe cu uşurinţă.pielea se schimbă o singură dată în timpul vieţii. Amfibienii sun animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme).majoritatea se deplasează prin târâre. .Introducere Respiraţia amibienilor este pulmonară.fecundaţia este internă.ucigaşe” care trăiesc în America de Sud pielea secretă toxine foarte puternice. .temperatura corpului este variabilă.

Păsările nu au dinţi ci un cioc de natură cornoasă. sex chiar dacă ne referim la animale de aceeaşi specie.o membrană interdigitală. aligatorul. Înmulţirea păsărilor se realizează prin ouă pe care le clocesc în cuiburi. puii sunt îngrijiţi de părinţi. înot).8 Crocodil 3. ţestoase marine şi ţestoase de uscat.7. Culoarea penelor diferă în funcţie de vârstă.există ţestoase de apă dulce.reptile adaptate secundar la mediul acvatic. a cărui formă diferă în funcţie de hrana folosită (lung şi drept la păsările insectivore. Fig. d. urechile şi nările se inchid la intrarea în apă. acarenate (lipseşte carena) 2. 3. Corpul este acoperit cu pene. Cei doi plămâni sunt în legătură cu saci aerieni de la care pornesc ramificaţii care ajung la oase. curbat la păsările răpitoare). acoperit de solzi şi o coadă puternică folosită atât drept cârmă cât şi ca vâslă. Pentru a pune aripile în mişcare. multe păsări execută dansuri nupţiale înainte de împerechere.4 Păsări Sunt vertebrate superioare adaptate la zbor.degetele membrelor posterioare sunt unite printr. În perioada de reproducere. . Păsările sunt animale homeoterme (au temperatura corpului constantă).au corpul alungit. muşchii pectorali sunt bine dezvoltaţi şi fixaţi pe o prelungire a sternului numită carenă.dinţii sunt înfipţi în alveole dentare. Clasificarea păsărilor Păsările sunt împărţite în două mari grupe: 1. carenate (carena este prezentă) Proiectul pentru Învăţământul Rural . Crocodilii . Respiraţia este exclusiv pulmonară. Membrele anterioare sunt transformate în aripi iar membrele posterioare sunt adaptate la diferite moduri de locomoţie (mers. foarte dur. Sacii aerieni au rol de a regla respiraţia în timpul zborului şi de a micşora greutatea corpului.Introducere . construite special. având corpul aerodinamic. . . La majorotatea speciilor. fulgi şi puf care protejează animalul de frig şi îl ajută să zboare. Scheletul păsărilor este alcătuit din oase pline cu aer (pneumatice).exemple: crocodilul de Nil. .

prepeliţa. ciocârlia.o membrană înotătoare. fără dinţi. . 2. Carenatele cuprind numeroase grupe de păsări: . raţa.păsările picioroange: barza. având corpul acoperit cu păr şi ţepi. aceste animale şi-au păstrat particularitatea de a epune două.Introducere 1. .au transformat în ţepi (la arici). Acarenatele sunt reprezentate prin struţi. . 3.păsări înotătoare: gâsca. vrabia. cucuveaua). Ornitorincul este un animal semiacvatic. Marsupialele Fig. Monotremele trăiesc numai în Australia şi Noua Guinee şi sunt reprezentate de ornitorinc şi ecohidnă. Fig. . 3. În funcţie de modul de dezvoltare al puilor. Mamiferele îşi datorează numele faptului că femelele au mamele şi îşi hrănesc puii cu lapte. aerian. Aripile sunt scurte iar corpul greoi. Mamiferele au pielea acoperită de peri care formează blana. . Puii sunt hrăniţi cu lapte secretat de glandele mamare. La unele animale aceşti peri s. Marsupiale 3. Struţul este o pasăre alergătoare cu picioare înalte. acvatic. mamiferele sunt singurele animale capabile să. se împart în 3 grupe: 1.8 Echidna Proiectul pentru Învăţământul Rural . cocoşul de munte.păsări agăţătoare: ciocănitoarea. cu un cioc lăţit. ca de raţă şi degetele unite printr. cu oase pline cu măduvă.găinilor. Monoterme 2. De la strămoşii lor reptilieni. puternice şi musculoase care îi servesc la alergat.7. Monotremele sunt cele mai primitive mamifere. şorecarul) şi păsările răpitoare de noapte (bufniţa. bâtlanul. Alături de păsări. privighetoarea. Placentare Monotremele 1.păsărelele: rândunica. 3.şi regleze temeperatura internă (homeoterme) ceea ce le permite să trăiască în toate zonele geografice şi în toate mediile de viaţă: terestru.9 Struţ 2. Echidnele se aseamănă cu nişte arici.păsările răpitoare de zi ( uliul.5 Mamifere Sunt cele mai evoluate vertebrate. cocorul.păsările scurmătoare: găina.

. prezintă un pliu tegumentar (membrană) care uneşte membrele anterioare cu laturile corpului. ursuleţul Koala. simţurile Proiectul pentru Învăţământul Rural .i folosesc (leneşul). popândăul.chiropterele (liliecii): sunt singurele mamifere capabile să zboare. Multe din rozătoare au “buzunare bucale” folosite pentru stocarea hranei. uşoare. carenă la nivelul sternului. Rozătoare: veveriţa. Dinţii sunt diferenţiaţi şi specializaţi pentru un anumit regim alimentar. există lilieci “vampiri” care se hrănesc cu sângele altor mamifere. chiţcanul). criteriu esenţial pentru identificarea principalelor categorii de placentare: . majoritatea fiind întâlnite în Australia. hârciogul.Introducere Din această grupă fac parte cangurul. 3. Foarte numeroase acum 100 de milioane de ani. au oasele subţiri. şobolani. cu creştere continuă. Prind prada cu limba lungă. lupul marsupial. au dentiţie de tip rozător (incisivi lungi. etc. majoritatea speciilor sunt insectivore. altele vânează în haite. carnasiere puternice). bot alungit.rozătoarele: cele mai numeroase mamifere (cca 2000 de specii) adaptate la toate mediile de viaţă. molarii au creste transversale). membrele posterioare şi coadă. unde se găsesc glandele mamare. Placentarele Caracteristic pentru placentare este prezenţa placentei prin care embrionul este aprovizionat cu substanţe nutritive şi oxigen. opoposumul. . Puii se nasc complet dezvoltaţi şi după naştere sunt hrăniţi cu laptele secretat de glandele mamare. acoperită de o substanţă lipicioasă. puiul este incomplet dezvoltat. marsupialele numai sunt reprezentate decât de circa 250 de specii. Marsupialele Fig. veveriţa marsupială.9 Cangur Placentarele 3. sunt animale nocturne (active în timpul nopţii). .edentatele: sunt mamifere lipsite de dinţi (furnicarul) sau au dinţi slab dezvoltaţi pe care nu. cârtiţa. caninii lipsesc.insectivorele: au talie mică.carnivorele: majoritatea animale de pradă cu dinţi adaptaţi corespunzător (canini ascuţiţi pentru a ucide şi sfâşia. . şoareci. emit ultrasunete şi le captează cu urechile prevăzute cu pavilioane. etc. primul deget al membrului anterior se termină cu o gheară care îi permite animalului să se agaţe. numeroşi dinţi ascuţiţi conici cu care perforează învelişul chitinos al insectelor (ariciul. Caracteristic este faptul că la naştere. unele vânează solitar. El îşi continuă dezvoltarea în marsupiu.

caşalotul. leul. lipsită de păr. corpul este fusiform. hipopotam. mistreţ). urangutanul). Completează în tabel. membrele anterioare transformate în lopeţi iar cele posterioare lipsesc.Introducere sunt bine dezvoltate şi mişcările agile. Reprezentanţi: balena. Reprezentanţi: maimuţe cu coadă (cercopitecul) şi maimuţe fără coadă (gorila. coada cu 2 lobi orizontali formează o înotătoare.cetaceele: mamifere exclusiv acvatice. caracteristicile generale ale animalelor vertebrate (mediul de viaţă. pielea este groasă.primatele: mamiferele cele mai evoluate. zebra. .proboscidienii (elefanţii): mamifere ierbivore de talie mare cu degetele învelite în copite.pinipedele: carnivore acvatice. acoperit cu peri subţiri şi aspri. ochii sunt aşezaţi frontal. respiraţie. rinocer). girafă) sau neperechi (cal. morsa. cerb. cu corpul acoperit de piele sub care se află un strat de grăsime foarte gros. . dentiţia este de tip omnivor. 4 1. deoarece degetul mare al mâinii este opozabil celorlalte degete. . sunt plantigrade (merg sprijinind pe sol întreaga mână sau întregul picior) şi pot apuca obiecte.ierbivorele: mamifere cu copite perechi (mistreţ. cheag). au trompă cu multiple funcţii şi incisivi cu creştere continuă. delfinul. ciur. Testul de autoevaluare nr. oaie. foios. nu au dinţi au însă lame cornoase numite fanoane. etc). Carnivore: lupul. pantera. cimpanzeul. Caractere generale Peşti Amfibieni Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . oaia) au stomac împărţit în patru camere (burduf. vulpea. altele (vaca. degetele sunt terminate cu unghii. au o singură pereche de mamele. ursul brun. . înmulţire. cu membrele transformate în înotătoare. . Unele ierbivore au stomac simplu (hipopotam.fildesii. cămila. Reprezentanţi: foca. adaptări. vacă. creierul lor este mai dezvoltat decât al celorlalte mamifere.

respiraţia – sistem respirator – căi respiratorii: fose nazale.tub digestiv: cavitatea bucală. pancreas . Funcţia de nutriţie: . Sinteza unităţii de învăţare nr. uretră 3.sensibilitatea – asigurată de sistemul nervos şi organele de simţ 1. intestin subţire. Funcţiile organismului animal: . intestin gros glande anexe: glande salivare. 3 I. capilare . Funcţia de reproducere – sistem reproducător II.organe excretorii: rinichi căi urinare: uretere. stomac. vene.digestia – sistem digestiv . esogfag. ficat.mişcarea – realizată de sistemul osos şi sistemul muscular 2.inimă vase de sânge: artere. trahee. bronhii organe respiratorii: plămânii . laringe.circulaţia – sistem circulator . Principalele grupe de animale Proiectul pentru Învăţământul Rural . vezică urinară. faringe. Funcţiile de relaţie: .Introducere Păsări Mamifere Răspunsuri şi comentarii se află la pagina ………….excreţia – sistem excretor . faringe.

reptile. b. echinoderme Vertebrate: peşti. celenterate. 3. d a. a.mişcarea de nutriţie . II. amfibieni. c.sensibilitatea . păsări. e de relatie . 2. viermi. c. e c. e a. poţi trece mai departe.excreţia de reproducere Funcţiile organismului III. artropode. 4. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . moluşte. 1.digestia .circulaţia . a.Introducere Nevertebrate: spongieri.respiraţia . d Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. 1 I. mamifere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr.

îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. a.trahee . poţi trece mai departe. Proiectul pentru Învăţământul Rural .laringe .ficat .cavitate bucală . îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. ai nelămuriri sau ai greşit.pancreas căi respiratorii .faringe . b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările.Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor.stomac . b. 1. c. ai nelămuriri sau ai greşit. 2 I. tub digestiv . Sistemul respirator organe respiratorii . Testul de autoevaluare nr.faringe .fose nazale . Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. b 2. d III.esofag .intestin subţire .intestin gros 1.plămânii II. e 3. Sistemul digestiv glande anexe . d 2.bronhii 2. 1.glande salivare .

. . caracatiţa ARTROPODE . scorpioni miriapode – exemple: urechelniţa crustacee – exemple: raci. SPONGIERI .insecte – exemple: albina. corali VIERMI . lipitoarea MOLUŞTE – gasteropode .prezintă un picior musculos cu rol în deplasare.exemple: râma.plaţi .exemple: bureţi de apă NEVERTEBRATE CELENTERATE – exemple: meduze.arahnide.exemple: păienjeni. crabi.exemple: scoici cefalopode – exemple: sepia. furnica ECHINODERME 2. 3 1. creveţi . limbric inelaţi . cărăbuşul.Introducere Testul de autoevaluare nr. cu 2 perechi de aripi cu Proiectul pentru Învăţământul Rural .exemple: melci lamelibrahiate .animale sociale. homari.exemple: tenia cilindrici . Specia Melcul livadă Albina Grupa sistematică de Moluştegasteropode Artropodeaerian Mediul de viaţă terestru Caractere generale corp acoperit de cochilie. libelula.exemple: oxiur.

Introducere
insecte nervuri; - aparat bucal adaptat pentru supt şi lins; Burete apă de Spongieri acvatic (ape dulci şi marine Racul Artropodecrustacee Acvatic/ terestru - dezvoltare prin metamorfoză completă. animale sedentare solitare şi coloniale; - schelet de natură minerală (de natură calcaroasă sau silicioasă) sau de natură organică, - corp acoperit cu o crustă alcătuită din cefalotorace şi abdomen; năpârlesc; Meduza Celenterate acvatic respiraţie branhială. - formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini; - se deplasează prin contracţii ale corpului; Ţânţar Artropodeinsecte aerian au celule urzicătoare. - animale cu o pereche de aripi pentru zbor şi o pereche de balansiere pentru echilibru; - aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt; Scoica Moluştelamelibranhiate acvatic dezvoltare prin metamorfoză completă. - corp acoperit de o cochilie alcătuită din 2 valve; sunt lipsite de cap; Lipitoarea Viermiinelat vierme acvatic (lacuri, mlaştini) Coralul alb Celenterate bălţi, au branhii în formă de lamele. - animal parazit temporar pe corpul animalelor acvatice; - se hrăneşte cu sângele animalelor parazitate;

secretă o substanţă anticoagulantă. acvatic (mări, animale solitare sau coloniale; oceane) - prezintă schelet calcaros - formează recifele de corali corp alcătuit din: abdomen prezintă ochi compuşi; respiraţie traheală; dezvoltare prin metamorfoză cap, torace,

Libelula

Artropodeinsecte

aerian

Crevete

Artropode-

acvatic

incompletă. - corp acoperit cu o crustă;

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere
crustacee - corp alcătuit din cefalotorace şi abdomen; - respiraţie branhială.

Atenţie !
• • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. 3. Vezi pagina ………

Testul de autoevaluare nr. 4
Caractere generale Reptile animale acvatice; forma corpului este hidrodinamică; corp acoperit cu solzi sau plăci osoase; respiraţie branhială; temperatura corpului este variabilă (poikiloterme); la majoritatea specilor, fecundaţia este externă. trăiesc în apă şi pe uscat; corp acoperit cu piele umedă, subţire, puternic vascularizată; respiraţie pulmonară şi cutanată (larvele respisă prin branhii externe); temperatura corpului este variabilă; dezvoltare prin metamorfoză. animale care trăiesc în mediul terestru (şerpi, şopârle) şi mediul acvatic (ţestoase marine, crocodili); corp acoperit cu solzi cornoşi; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este variabilă; înmulţire prin ouă animale adaptate la zbor; corp acoperit de pene, fulgi, puf; respiraţie pulmonară; oase pneumatice; temperatura corpului este constantă (homeoterme); înmulţirea prin ouă, pe care le clocesc animale adaptate la diferite medii (terestru, acvatic, aerian);

Peşti

Amfibieni

Păsări

Mamifere

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere corp acoperit cu păr; dinţi adaptaţi la modul de hrănire; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este constantă; nasc pui pe care îi hrănesc cu lapte produs de glandele mamare (monotremele se înmulţesc prin ouă, marsupialele nasc pui incomplet dezvoltaţi, placentarele au un organ special numit placentă.

Lucrarea de verificare nr. 3
1. Completaţi schema: de ………………… - sensibilitatea - …………………… de …………………. - ……………. - ……………... - ……………. - ………….. de …………………… (1 punct)

Funcţiile organismului

2. O persoană, după ce a suferit de otită a urechii drepte, în urma căreia s- a perforat timpanul, nu mai recepţionează semnalele sonore cu urechea respectivă. De ce? (1 punct) 3. Prezentaţi circulaţia sângelui în organism pornind de la interpretarea următoarelor scheme: (2 puncte) a) ventriculul stâng – artera aortă – organe ( O2) schimb de gaze b) ventricul drept – artera pulmonară - plămâni – vene pulmonare – atriu stâng – vene cave (CO2) – atriu drept

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1. Scrieţi cel puţin 10 informaţii de tipul “Ştiaţi că?” referitoare la animale (ca sursă de documentare foloseşte materialele indicate în bibliografie sau alte surse). delfinul. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. furnica. crapul. scorpionul. 3. 2 puncte Se acordă un punct din oficiu. încadrând următoarele animale în grupa sistematică din care face parte: broasca de lac. carbul. balena. crabul. vipera. 3 (Animale).Introducere (CO2) schimb de gaze 4.mica circulaţie 1 punct .completarea corectă a schemei 1 punct 2. Completaţi tabelul. . (3 puncte) Specia Broasca de lac Animal vertebrat/ nevertebrat vertebrat Grupa sistematică amfibieni Mediu de viaţă Acvatic şi terestru ( O 2) 5. . caracatiţa. liliacul.alcătuirea urechii 0. 5 puncte explicaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural . punctată şi va fi returnată. cangurul.marea circulaţie 1 punct . va fi analizată. 5 puncte identificarea rolului timpanului 0. pinguinul. 3 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr. Lucrarea de verificare nr.

1996 9.Ştiinţa în viaţa cotidiană. Regnul Animal). 2005 7. R. Bucureşti. Piteşti. Editura All. Bucureşti. Ţibea.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”. Editura Didactică şi Pedagogică. 2 puncte (0. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ). manual pentru clasa a IX-a. Vodă Claudiu. Întrebări şi răspunsuri. 3 puncte (0. Bucureşti. Bucureşti.A. Grupul Editorial Rao..Cercetător la …. Bucureşti. Cristescu D. Florica. A. Editura Aramis. zece ani. 2006 3. Grosu M. Editura Didactică şi Pedagogică. ghid metodologic. 25 puncte pentru fiecare animal încadrat corespunzător) 5.. Gheţe M.Aceste uimitoare plante şi animale.Biologie. Ariniş Ioana. Opriş Tudor. 2005 8. Enciclopedia pentru tineri Larousse. Editura paralela 45. Enciclopedia Rao. 2004 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. Întrebări şi răspunsuri.Plante şi animale. 2000 2.Biologia animală şi vegetală. colaboratorii.A..Natură şi animale. Grupul Editorial Rao. *** MEC. *** Arborele lumii 12.Atlas şcolar de biologie. Ţibea. Florica. 2004 10. 2004 11. 2002 5. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală. Enciclopedia Rao. BIBLIOGRAFIE: 1.Anatomia omului. R.20 × 10) Se acordă un punct din oficiu. Editura Didactică şi Pedagogică..Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista.. R. Editura Ion Creangă. Editura Rao. 2001 4.Introducere 4. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Ariniş Ioana.. 1988 6.

studentul va fi capabil: • să definească metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii. • să descopere noile abordări din domeniul predării ştiinţelor naturii.1. 4 DIDACTICA ŞTIINŢELOR ŞI A CUNOAŞTERII MEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR 4. Proiectul pentru Învăţământul Rural . • să elaboreze planificări calendaristice.Introducere Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare 4 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. • să identifice principalele particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară.

componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice. Editura Didactică şi pedagogică. metoda reprezintă o cale pe care cadrul didactic o urmează pentru a.către. Bucureşti.abordări teoretice- Metodica Etimologic. pag.cale.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ” (Dicţionar de pedagogie.ca proces instructiv.Introducere • să proiecteze unităţi de învăţare şi activităţi/ lecţii. termenul de metodă. “cale de urmat” în vederea aflării adevărului. care au ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ.elev prin care se realizează eficient instrucţia şi educaţia. Metoda este o cale de acţiune comună profesor. provenit din grecescul methodos (“odos”. drum şi “metha”. În învăţământ. Metodica este o “disciplină ştiinţifică.1 Metodica cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii .i face pe elevi să ajungă la realizarea obiectivelor propuse. 270). 4. spre) înseamnă “drum spre…”. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

învăţare. Există posibilitatea asimilării unor cunoştinţe care depăşesc sfera manipulării practice sau a contactului nemijlocit cu obiectele şi fenomenele realităţii. uneori superficială. dar percepţia sa este globală. În acest mod. Gândirea copilului se organizează în jurul câtorva noţiuni fundamentale de timp. mai detaşat de percepţia directă. din intuitivă gândirea devine operaţională. 2) Care este conţinutul disciplinei? (ce urmează să înveţe elevii). de număr.2 Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară Elevul de vârstă şcolară mică se caracterizează printr.Introducere În această categorie a metodicilor se încadrează şi metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii.evaluare la disciplina cunoaşterea mediului/ ştiinte ale naturii.o deosebită receptivitate faţă de realitatea înconjurătoare. la următoarele întrebări: 1) Care sunt obiectivele disciplinei? (în ce scop se învaţă?). La disciplina metodică. Metodica predării “Cunoaşterii mediului/ Ştiinţelor naturii” trebuie să răspundă ca orice metodică. Şcoala contribuie atât la formarea şi educarea inteligenţei. Complexitatea dezvoltării psihice a elevilor din ciclul primar conferă şcolii un rol special.învăţareevaluare? 4. Întregul proces de Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. studenţii care vor deveni cadre didactice în învăţământul preşcolar şi primar obţin informaţii cu privire la organizarea procesului de predare. de spaţiu. 3) Cum se desfăşoară procesul de predare. de cauză. de mişcare. Gândirea este predominant concretă dar este vorba de un concret mai puţin imediat. cât şi a caracterului.

A. În această perioadă şcolară se diferenţiază stilurile cognitive.7 ani are loc trecerea de la gândirea intuitivă. Curiozitatea se diversifică. Bucureşti. centrat pe elev prezintă o serie de avantaje: • învăţarea este individualizată în funcţie de interesele şi nevoile celui care învaţă. Acum se poate vorbi despre stadiul operaţiilor concrete caracterizat prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte (PopescuNeveanu. Copiii reflexivi au nevoie de o perioadă de gândire.a şcoli normale şi licee. mai flexibilă şi distructivă. Piaget considera că la 6. Tot în perioada şcolară mică are loc o creştere simţitoare a caracterului explicit al înţelegerii.n minte. Perioada şcolară mică se caracterizează printr. fiind preocupaţi de calitatea răspunsului şi nu de rapiditatea cu care este oferit acesta. Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid şi tendinţa de a da primul răspuns care le vine. Atenţia se modifică din punct de vedere calitativ. adică modul în care elevii răspund varietăţii sarcinilor şi problemelor intelectuale.o permanentă solicitare a gândirii. la organizarea unor structuri mentale concrete care operează cu lungi serieri şi clasificări. Paul şi colaboratorii. Micul şcolar se obişnuieşte treptat cu efortul de a. pag.şi organiza atenţia voluntară ca expresie a cerinţei de a respecta şi îndeplinii un program impus de activitate. de la intuiţia articulată. 1997. învăţământul modern.Psihologie. 52. • învăţarea este înlesnită prin identificarea unor pretexteproblemă motivante pentru elevi. este mai stabilă. Copiii cu stil cognitiv analitic pleacă în conceptualizare de la detalii iar cei cu stil tematic iau în considerare întregul. psihice şi sociale. Caracteristice pentru această perioadă sunt modificările evidente ale potenţialului de activitate intelectuală şi formarea a numeroase categorii de noţiuni. cât şi cea creatoare. Editura Didactică şi Pedagogică.educativ de calitate. R. Între aceste caracteristici învăţarea prin acţiune constituie elementul principal. • explorarea experimentală stă la baza procesului de învăţare.. a cunoaşterii sistematice a realităţii.Introducere învăţământ trebuie să ţină seama de caracteristicile fizice. Adevărata învăţare având loc în condiţiile activităţii proprii de gândire. Cunoaşterea de către profesor a particularităţilor psihice ale copiilor reprezintă un punct de plecare pentru organizarea unui proces instructiv. se dezvoltă imaginaţiea reproductivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .53). manual pentru clasa a X. Spre deosebire de învăţământul tradiţional centrat pe materia de învăţat.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. • realizarea de proiecte individuale sau de grup cu rolul de a dezvolta elevilor “deprinderi de proiect”.Introducere • reconsiderarea rolului cadrului didactic (înlesneşte demersul didactic al elevului. responsabilizarea şi motivarea elevilor pentru eficientizarea procesului de comunicare. Testul de autoevaluare nr. Enumeraţi cel puţin patru particularităţi ale copilului de vârstă şcolară. • încurajarea iniţiativei elevilor. Definiţi metodica. orientează şi facilitează accesul elevilor la informaţii). 1 1. Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos.

Introducere 4. Se asigură. în acest fel o continuitate a obiectivelor Cunoaşterea mediului Proiectul pentru Învăţământul Rural .3 Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi a II-a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III-a şi a IV-a) Disciplina “Cunoaşterea mediului” realizează o punte de legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţe şi disciplina “Ştiinte ale naturii” studiată în clasele a III-a şi a IV-a.

Prin predarea “Ştiinţelor naturii” nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi de informaţii ştiinţifice ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte. Demersul didactic se deplasează de la “Ce se învaţă?” la “De ce se învaţă?”. a animalelor. În cazul şcolarului mic (6. Cunoaşterea mediului îşi propune să înlesnească înţelegerea naturii prin participarea activă şi conşţientă a elevului la descoperirea şi redescoperirea fenomenelor şi proceselor naturale. ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare”. igiena locuinţei. Această deplasare asigură creşterea caracterului formativ al învăţarii şi are rolul de a stimula interesul pentru cunoaştere al copilului. adică observarea plantelor. Obiectivele acestei discipline nu vizează însuşirea de cunoştinţe. ce vizează: • stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului apropiat. Punctul de plecare îl reprezintă experienţa de viaţă a elevilor.Introducere ciclului de achiziţii fundamentale (grupa mare. Noile programe evidenţiază necesitatea pregătirii elevului nu ca pe un “om de ştiinţă” ci ca pe un “cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială”. a intuiţiei şi a imaginaţiei acestuia. Ştiinte ale naturii Conform notei de prezentare a programei disciplina de învăţământ “Ştiinţe ale naturii” vizează “observarea şi perceperea lumii în întregul său. cu componentele.7 ani) prima treaptă a cunoaşterii o constituie intuirea. pentru respectarea unor reguli de igienă individuală şi colectivă (igiena corporală.fizice ale şcolarului mic. procesele şi fenomenele caracteristice. nevoile lor reale de cunoaştere.). Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se desfăşoară în strânsă relaţie cu particularităţile psiho. Un alt obiectiv major al disciplinei “Cunoaşterea mediului” îl reprezintă educaţia pentru sănătate a copiilor. Procesul de familiarizare cu mediul înconjurător începe din etapa preşcolară în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoştinţe despre lumea care îl inconjoară. clasa I şi clasa a IIa). explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. igiena clasei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ci dezvoltarea capacităţilor de observare. a obiectelor şi fenomenelor concrete. • stimularea potenţialului creativ al copilului. etc.

Proiectarea didactică presupune: Proiectul pentru Învăţământul Rural Etapele proiectării . A proiecta înseamnă a elabora un plan de acţiune pentru organizarea şi desfăşurarea unei activităţi didactice.Introducere 4.4 Proiectarea activităţii didactice Proiectarea didactică este o activitate de anticipare a etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a obiectivelor.

Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare. de oferta materială a şcolii. Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul. conţinuturile şi activităţile de învăţare. Personalizarea demersului didactic se realizează prin identificare aunităţilor de învăţare care grupează conţinuturile în mod eficient pentru realizarea obiectivelor.Introducere 1. etc. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi semestriale 3.1 Programa şcolară Programa şcolară este un document care cuprinde obiectivele (ţintele de atins prin activitatea didactică).4. dar poate fi adaptată. Proiectarea lecţiilor 4.Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: Programe şcolare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Programa şcolară trebuie parcursă de toate cadrele didactice. Lectura programei se realizează pe orizontală. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească gândirea independentă a cadrului didactic precum şi libertatea acestuia de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse. Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Studierea programelor şcolare 2. Obiectivele cadru. pornind de la obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă la conţinuturile şi activităţile de învăţare. personalizată de către fiecare cadru didactic în funcţie de: cerinţele şi condiţiile fiecărei clase. Clasa I. Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare. obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul mai multor ani de studiu. Proiectarea unităţilor de învăţare 4. de pregătirea profesională a cadrului didactic.

localitate.Obiective sociale din cartier. localitate. explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. programa cuprinde mai multe exemple de activităţi de învăţare. 3.clasa I • Elemente ale mediului social şi cultural: .4 să participe la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1.Introducere 1.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului apropiat. 1. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici.2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. 2. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. 3. 2. 3. 3.3 să observe şi să denumească fenomene din mediul înconjurător. 2.5 să precizeze câteva regului de igienă a corpului şi a alimentaţiei pe baza informaţiilor primite. 3.2 să enumere caracteristici specifice ale unor vieţuitoare din mediul apropiat.6 să întocmească oral un program zilnic de activitate a şcolarului.1 să utilizeze un limbaj specific ştiintelor naturii în descrierea unor vieţuitoare.1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător . fenomene din mediul înconjurător. Proiectul pentru Învăţământul Rural . pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător.1 să descrie caracteristici ale mediului social şi cultural.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite. 2. 3. .Observarea unor plante/ unor animale din mediul apropiat al copilului şi/ sau de la colţul viu al clasei. Conţinuturile învăţării. Dezvoltarea capacităţilor de observare. 1. 3. • Plante şi animale: . Cunoaşterea.Obiective culturale din cartier.

Igiena corpului.Contribuţia copiilor la protejarea mediului Clasa a II. caracteristici.1 să utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii în descrierea unor vieţuitoare. lunile anotimpurilor. fulger. 1. ninsoare. tunet.recunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. 3. 2. Dezvoltarea capacităţilor de observare. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. • Mediul înconjurător şi protejarea lui: .Fenomene ale naturii: ploaie.Anotimpurile: denumire.2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. 2. 1. vânt. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător. • Educaţie pentru sănătate: .Introducere Recunoaşterea părţilor componente ale unei plante (ale corpului unui animal). fenomene din mediul înconjurător. .3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător. . * să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoarele din diferite zone geografice. .Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi animalelor.Programul zilnic al şcolarului.Igiena alimentaţiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural .a . Cunoaşterea.3 să observe şi să denumească efectele unor fenomene din natură asupra vieţuitoarelor 2.Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: 1. • Fenomene ale naturii: . explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător.1 să descrie caracteristici ale mediului natural.2 să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoare din mediul apropiat. 2. .

Clasa a III-a – Ştiinţe ale naturii Obiectivele cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1.Asemănări şi deosebiri între plante şi animale. .Igiena clasei. . • Mediul înconjurător şi protejarea lui: .Influenţa factorilor de mediu asupra plantelor şi a animalelor. programa prezintă mai multe sugestii de activităţi de învăţare.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului înconjurător.Activităţi ale omului specifice fiecărui anotimp. Conţinuturile învăţării. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite. . în mediul rural sau urban.clasa a II-a • Elemente ale mediului natural: .Acţiuni ale copiilor care dăunează mediului natural. câmpii • Plante şi animale: . Proiectul pentru Învăţământul Rural . 3.4 să participe la acţiuni de îngrijire şi de protejare a mediului.Forme de relief: munţi.Introducere 3.Protejarea mediului de către copii.Modificări în viaţa plantelor şi a animalelor determinate de succesiunea anotimpurilor.5 să enumere şi să descrie câteva acţiuni proprii pentru păstrarea igienei locuinţei şi a clasei.*Asemănări şi deosebiri între unele plante şi animale din alte zone geografice. • Efectele unor fenomene ale naturii asupra vieţuitoarelor: . 3. . • Educaţie pentru sănatate: .1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător. 3.Igiena locuinţei. 3. .

1 să înregistreze în formă grafică observaţii ale unor fenomene şi procese din mediul înconjurător. organisme. 1. 2. 1.1 să conştientizeze efecte ale activităţii omului asupra mediului înconjurător. 2.4 *să descrie proceduri simple. Stări de agregare (solid/ lichid/ gaz). Formă.identificare în funcţie de formă. imitând obiecte din mediul înconjurător 3.2 să măsoare cu instrumente convenţionale şi neconvenţionale. folosind instrumente şi procedee specifice. 4. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat. fenomene şi evenimente pe baza unor criterii date.clasa a III-a Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor 1. în desfăşurarea activităţilor de grup. Fomarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii. 2. 2. *Amestecuri şi separarea amestecurilor prin filtrare. 3. comparând rezultatele cu propriile estimări. propice vietii.6 *să confecţioneze jucării/ produse. 2. *Dizolvarea şi condiţii de creştere a vitezei de dizolvare. programa prezintă sugestii de activităţi de învăţare. dimensiune (lungimea ca rezultat al măsurării în unităţi standard. de natură ştiinţifică. 2.Introducere 2. volum. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. 1.5 *să respecte regulile de comunicare şi comportament negociate. culoare.3 să comunice în forme diverse observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate. Conţinuturile învăţării. volumul (capacitatea) ca rezultat al măsurării/ comparării în unităţi nestandard).4 să aplice observaţia ca demers al cunoaşterii de tip ştiinţific. 2. decantare.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru.1 să indice asemănări şi deosebiri dintre corpuri pe baza unor observaţii proprii. utilizate în experimente. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. 3.2 să ordoneze obiecte. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

solidificare.noapte. reptile. Clasa a IV-a.Ştiinţe ale naturii Obiective cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1. păsări. igienă personală. exerciţiul fizic. Transformări ale corpurilor şi materialelor 1. sămânţă. peşti. arderea combustibililor.tipuri. 6. *Reacţia la stimuli şi organele de simţ. solul. Protejarea mediului. Surse de energie (vântul. • rolul componentelor observabile şi a unor organe interne la animale şi la om: cap. hrana). schelet. stomac. aer. Consecinţe ale variaţiei factorilor de mediu (lumină. anotimpurile). Modalităţi de menţinere a stării de sănătate: dietă. membre. Transformări de stări de agregare (topire. Utilizări. Surse de apă. 3. apă. Utilizări. Apa.sursă de schimbări periodice în mediul înconjurător: lumină. 7. aerul. insecte). Principalele grupe de animale (mamifere. tulpină. localizare. 2. Soarele. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unei mediu natural echilibrat. 9. propice vieţii. 2. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii. sol. floare.. surse de căldură) asupra organismelor vii. soarele. vaporizare. plămâni. condensare). Circuitul apei în natură. Deşeurile şi *reciclarea lor.caracteristici generale. materiale naturale şi prelucrate. 3. fruct. utilizări. etc. zi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Corpuri cu viaţă şi fără viaţă: plante şi animale. frunză. folosind instrumente şi procedee specifice. 8. căderile de apă. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii. 3. organe de simţ.întuneric.Introducere 5. Rolul structurilor de bază ale organismelor vii • rolul componentelor observabile la plante: rădăcină. rinichi. vieţuitoare dispărute şi pe cale de dispariţie. 2. Omul şi mediul 1. trunchi.

*vânt. 2.3 să comunice în maniere diverse observaţii privind relaţiile dintre părţile componente ale unui sistem şi/ sau dintre sistemele studiate.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate.Comportamente de adaptare la plante şi animale: reacţii de apărare şi adaptare la lumină.clasa a IV-a • Caractertistici şi proprietăţi ale corpurilor . dar de volume identice.3 să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date. umbra. *Plutirea corpurilor.Volumul (capacitatea ca rezultat al măsurării în unităţi standard: litrul.Proprietăţi ale metalelor şi utilizări ale acestora. . 2.1 să conştientizeze efecte ale mediului înconjurător asupra propriului organism.Introducere Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. multipli şi submultipli). *frig.Surse de lumină.4 *să formuleze ipoteze pe baza utilizării unor procedee de natură ştiinţifică. 1. balanţa. . *umiditate. culorile. 2.2 să descrie relaţii între sisteme din mediul înconjurător. 2.1 să identifice relaţii între părţile componente ale unui sistem studiat. • Transformări ale corpurilor şi materialelor Proiectul pentru Învăţământul Rural . . prezentând adecvat rezultatele.2 *să aprecieze importanţa protejării propriului corp faţă de factori dăunători de mediu.1 să interpreteze succesiunea unor fenomene şi procese din natură. 2.5 *să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjurător. . Conţinuturile învăţării.4 să aplice procedee de natură ştiinţifică în activitatea proprie. Magneţi.Planetele sistemului solar. 3.producerea curcubeului. . 1. 1.Echilibru şi cântărire (masa ca rezultat al cântăririi în unităţi standard): cântarul cu arc. Circuite electrice simple. 3. vizibilitatea corpurilor. Comportamentul luminii. *Densitatea ca rezultat al comparării maselor unor corpuri confecţionate din materiale diferite.

Introducere *Încălzire şi răcire. balta. căldura absorbită şi căldura cedată Forţe care determină mişcarea corpurilor (gravitaţia. Planificarea calendaristică se poate întocmi. Cicluri de viaţă ale organismelor (plante. soluri. 3..4.a/ a IV-a. broaşte. evaluare. coacerea. cunoaşterea obiectivelor cadru şi de referinţă.învăţare. oameni). creştere şi dezvoltare. - 4. Elaborarea planificării calendaristice presupune: 1. înmulţire. realizarea asocierii dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi. 7). Anul şcolar ………………. de ansamblu a obiectului de studiu./ Tip de curriculum ………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural . lemn. arderea.. minerale. identificarea unităţilor de învăţare şi ordonarea lor în concordanţă cu logica internă a disciplinei. putrezirea. combustibili. specifice disciplinei. moarte. 2. CNCGhid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. forţe de împingere şi tragere). Profesor ………………. roci. ore pe săpt.2 Planificarea calendaristică Realizarea planificării calendaristice (anuală şi semestrială) este o operaţie de anticipare a activităţii didactice care presupune o viziune clară. Clasa ……………… Nr. *oceanul. Protejarea lor. pădurea. recapitulare şi sistematizare. fluturi. pornind de la următoarele rubricaţii (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. precizarea ritmului de parcurgere a materiei (timpul alocat fiecărei unităţi de învăţare). hrană. *peştera. Transformări ale materialelor în alte materiale cu proprietăţi diferite: ruginirea. *delta. Planificarea calendaristică anuală şi semestrială Instituţia de învăţământ …………… Disciplina ……………………. alterarea. *mările calde. pag. • Omul şi mediul Medii de viaţă: grădina. stabilirea tipurilor de activităţi: predare. 4. cunoaşterea conţinuturilor. Mişcare şi repaus Ciclul vieţii: naştere. Relaţii de hrănire Resurse naturale: apă.

1. Numărul de ore alocate fiecărei unităţi de învăţare se stabileşte de către profesor dar. Planificare calendaristică Unitatea de Obiective Conţinuturi Nr.2. nu trebuie să depăşească 7.8 ore. 1. Şcoala generală nr. ore Săptămâna Observaţii Unităţile de învăţare.se trec numerele obiectivelor de referinţă din programa şcolară (1.1oră/ săpt. Planificările calendaristice propuse au rolul de a te familiariza cu tehnica elaborări acestor planificări. 157 Disciplina Cunoaşterea mediului Institutor Maria Magdalena Boghianu Clasa I Nr.şi propune să ofere modele de planificări calendaristice.Introducere Planificare calendaristică Unitatea de învăţare Obiective de referinţă Conţinuturi Nr.2. Obiectivele de referinţă. etc).se indică prin titluri stabilite de către profesor. Atenţie! Prezentul curs nu. ore. 2. în general. Săptămâna Obse Proiectul pentru Învăţământul Rural .

22.2. 12. 19. lunile anotimpurilor. 2.3.fenomene ale naturii: ploaie. 2.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unui animal (cap. 29 oct.4. 2. Nr.2. 1. 1. modificări în lumea vie şi 2. 1. succesiunea lor. 1. vânt. 22 aprilie Unitatea de învăţare Soseşte primăvara! Obiective de Conţinuturi referinţă 1. fulger. 1. 20 mai Obse rvaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4 5 11.1. 1.4.3 1. 18. 2.4. 1. 21. 15. 26 noiembr. 2.3 Observarea unor plante de la colţul viu al clasei.2.4.1. tulpină.2. 18 martie 8. 1.3.1.2. 4 martie  10  În lumea plantelor 1. 1.1.1.1. 11. 2.1. 3.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unei plante (rădăcină. tunetrecunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice.3. 13. 2. frunze.3.1. localitate.3 În lumea animalelor domestice 1. 1.1.  Observarea unor plante din mediul apropiat. 1. obiective culturale din cartier. 1.3 1.2.1.Introducere de referinţă 1. 1.3. 28 ian.3. 2. 1. 1. trunchi. ore 4 Săptămâna 29 aprilie 6. 2. bucuria copiilor 3 15. Calendarul naturii 1. caracteristici învăţare ore rvaţii Spre şcoală 2 17. 2. 2.3.2.1.4.2. 2.24 sept.1.igiena corpului Anotimpurile: denumire.2. 2.2. 25 febr.1. 1.  Observarea unor animale din mediul apropiat al copilului.4 Elemente ale mediului social şi cultural: obiective sociale din cartier. 2. 14.  Fenomene ale naturii. 1.8 oct.  Fenomene ale naturii: . 2.2. 10. 3. 1.4.3. flori. Vreau să cresc sănătos Iarna. 1. 1. membre).   Educaţie pentru sănătate: . 2. fruct).2. 17 dec.3 2 1. 1.2.

1.Introducere activităţi ale oamenilor specifice fiecărui anotimp. 2 1. părţilor componente ale unui 2. animal (cap. trunchi.3.1. 2 27 mai 3 iunie 2. 2.  Recunoaşterea şi denumirea 1. 2.2.2. Proiectul pentru Învăţământul Rural .3 Testul de autoevaluare nr.3 Animale sălbatice 1. membre). 1. Elaboraţi o planificare calendaristică anuală la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii.4. 1.

3 Proiectarea unităţilor de învăţare Unitatea de învăţare este o structură didactică deschisă şi flexibilă. 4. este coerentă • este unitară tematic. învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos. având următoarele caracteristici: • Unitatea de în raport cu obiectivele de referinţă.4.

Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. structurare. se finalizează prin evaluarea sumativă* (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. comparare. ca element operaţional. Rezolvarea acestor probleme presupune folosirea unor tehnici de lucru specifice ştiinţelor. CNC. În etapa de structurare se esenţializează şi se sistematizează observaţiile realizate de elevi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Rolul său este de a orienta demersul de căutare fără să ofere soluţii prestabilite pe care elevii să le memoreze. cadrul didactic propune activităţi de învăţare variate care au rolul de a dirija învăţarea. să explice noul concept până când elevii nu au efectuat suficiente experimente. 12). 7.Introducere • • • se desfăşoară continuu pe o perioadă de timp. pas cu pas. subordonează lecţia. aplicare. experimentare. explorarea experimentală stă la baza activităţii de învăţare. a conceptelor cu care operează. Cadrul didactic se abţine să definească termeni.un efort propriu de observare. În această etapă. pag.i conduce pe elevi spre o structurare a noţiunilor.: În ce scop voi face?face? Ce voi Cu ce voi face? Cum voi face? Cât s-a realizat? Identificarea Selectarea obiectivelor conţinuturilor Analiza resurselor Determinarea activităţilor de învăţare Stabilirea instrumentelor de evaluare - Organizarea demersului didactic corespunzător fiecărei unităţi de învăţare trebuie să ţină cont de parcurgerea secvenţelor de: familiarizare. Rolul cadrului didactic este de a. Un astfel de demers didactic dezvoltă la elev o atitudine reflexivă. exprimată printr. Sarcinile de lucru concepute gradat dau elevilor posibilitatea de a găsi soluţii prin efort propriu. În această etapă. Etapa de familiarizare are ca scop acomodarea elevului cu noile conţinuturi prin intermediul unor situaţii problemă date spre rezolvare sau experimentare. noţiuni.a/ a IV-a.

Intervenţia cadrului didactic va fi centrată pe întărirea unor tehnici şi proceduri. ore alocate ……………….Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. Proiectul pentru Învăţământul Rural .. pe aplicarea teoriei pentru rezolvarea unor situaţii particulare. Clasa ……………. Aplicaţiile propuse favorizează individualizarea învăţării şi oferă cadrului didactic un feed. 24). CNC.. Unitatea de învăţare …………………… Nr.back eficient în ceea ce priveşte nivelul de formare a noţiunilor şi comptenţelor dobândite de elevi la un anumit moment (Ministerul Educaţiei şi Cercetării.a/ a IV-a. Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie: Proiectul unităţii de învăţare Disciplina ………………………….Introducere În etapa de aplicare se realizează consolidarea şi aprofundarea noilor concepte. pag.

mijloace de învăţământ).se notează resursele materiale necesare (materiale didactice. Resurse.3.se detaliează conţinuturile din cadrul unităţii de învăţare. forme şi modalităţi de organizare a activităţii) şi resursele temporale (alocarea de timp).cuprinde menţiuni cu privire la tipul de instrumente de evaluare folosite (important este să fie evaluată nu cantitatea de informaţie stocată de elev ci mai ales ceea ce poate să facă. Evaluare.). Conţinuturi. Obiective de referinţă. Atenţie! Prezentul curs nu. Proiectul unităţii de învăţare Disciplina Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Institutor Maria Magdalena Boghianu Unitatea de învăţare: Vieţuitorele şi mediul lor de viaţă Nr. 2. Activităţi de învăţare. utilizând informaţia pe care o deţine). etc.Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activităţi de învăţare Resurse Evaluare Obs. resursele procedurale (metode de predare/ învăţare.şi propune să ofere modele de proiecte ale unităţilor de învăţare ci să ofere studenţilor posibilitatea de a “învăţa” tehnica proiectării. 1.se trec obiectivele de referinţă (ex. ore alocate 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.se notează activităţile propuse de programă sau alte activităţi de învăţare propuse de profesor.

2 Înregistrarea în fişe de observaţii/ jurnal a transformărilor care se produc în natură pe parcursul anotimpurilor. etc.Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activitaţi de învăţare Recunoaşterea componentelor vii dintr. hrănirea. 1. film didactic.3 Proba orală Probe practice Observarea sistematică Experiment Autoevaluare Referat Probe orale şi scrise Experiment Observarea sistematică Probă practică Procese care asigură supravieţuirea (sensibilitate. film didactic. 2. Determinarea experimentală a condiţiilor în care supravieţuiesc componentele lumii vii (plantă/ animal): Identificarea condiţiilor de mediu necesare supravieţuirii. vânt. Enumerarea însuşirilor specifice componentelor vii din mediul înconjurător. reacţii la factorii de mediu. hrană. creşterea şi dezvoltarea. înmulţire) 1. 2. material biologic.2 Reacţii de apărare şi adaptare la stimuli 1.3. diapozitive. a unui mamifer şi precizarea rolului acestora.1. 3. Comportamen te de supravieţuire la plante şi animale 1.1. vânt. Descrierea părţilor componente a unei plante.3. inmulţirea. umiditate.1.2. etc) de-a lungul unui an : album.) favorabile şi nefavorabile vieţii. Fişe pentru caracterizarea corpurilor Fişe cu desene pentru recunoaşterea părţilor componente ale unei plante/ ale unui animal 1 oră. Identificarea transformărilor ciclice ale vieţuitoarelor pe parcursul celor patru anotimpuri. 1. temperatură. Experimente demonstrative cu plante/ animale în condiţii variabile de mediu (lumină. temperatură. 1. albume.3. 1. Observarea şi descrierea unor comportamente ale vieţuitoarelor (plantă. ilustraţii cu plante şi animale în mediul lor de viaţă. umiditate. 2. Observarea şi descrierea schimbărilor din natură pe parcusrul anotimpurilor. fişe de activitate.2. Compararea condiţiilor din medii favorabile/ nefavorabile dezvoltării vieţii. Teste. inmulţirea. Investigaţii practice în Probă scrisă Autoevaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . Demonstrarea experimentală şi observarea proceselor specifice vieţuitoarelor: schimbul de gaze. respiraţie. hrănire. Studiu de caz: pădurea (parcul. animal) faţă de condiţiile necesare supravieţuirii: lumină.un mediu natural/ amenajat. chestionare 1 oră Experimente care evidenţiază schimbul de gaze. fişe de evaluare 1 oră Evaluarea Observarea sistematică Probă scrisă Obs. Resurse Reactualizarea cunoştinţelor privind caracteristicile lumii vii prin observaţii în natură sau pe imagini. Truse de laborator. 2. reacţii la factorii de mediu. creşterea şi dezvoltarea. hrănirea. 2. livada. etc.2.1.

Investigarea modalităţilor de deplasare a animalelor. etc. Construirea de acvarii/ terarii pentru investigarea comportamentelor de adaptare/ adaptare ale vieţuitoarelor. grădină (observate direct în natură sau în imagini din albume. grădină. 2.2. etc. 3. atlas botanic. albume. grădină. pădurea. Investigaţii directe în natură şi/ sau imagini privind caracteristici observabile (macroscopice. etc. atlas zoologic. balta 1. Film didactic. lumina. 2.1. Expriment/ investigaţie Recunoaşterea reacţiilor de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu Medii de viaţă: grădina. etc. morfologice) ale vieţuitoarelor din pădure. diapozitive. filme. Compararea caracteristicilor morfologice ale vieţuitoarelor din acelaşi mediu de viaţă. Completarea de fişe de observaţie privind Investigaţie Probă practică Compararea modurilor de reacţie a vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatură. Fişe de activitate. Fişe de activitate.un mediu terestru/ acvatic. a unor medii de viaţă din pădure. fişe de observaţie 1 oră Observaţii în natură sau pe planşe. albume. fişe de evaluare 1 oră Investigarea unor reacţii de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu. 1. 1. alte vieţuitoare. atlase biologice 1 oră Experimente pentru punerea în evidenţă a mişcării plantelor.Introducere mediul înconjurătorexcursie didactică. diapozitive. Compararea diversităţii vieţuitoarelor din pădure. umiditatea. Demonstrarea mişcării tuturor vieţuitoarelor. pădurea. balta.3.3. umiditatea. baltă.2. baltă. truse de laborator. fişe de evaluare 1 oră Experiment pentru demonstrarea reacţiilor vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatura. Recunoaşterea şi descrierea unor caracteristici specifice vieţuitoarelor dintr. Material biologic viu. baltă. fişe de lucru. lumina.1 Descrierea componentelor şi particularităţilor unor medii de viaţă: grădina. sunete. fişe de evaluare. sunetele. Experiment/ investigaţie Observare sistematică Probă orală Investigaţii Probă scrisă Proiectul pentru Învăţământul Rural .

baltă. grădină: insectare.4. Exerciţii de identificare pe planşe. grădină.4 Proiectarea lecţiilor de cunoaşterea mediului/ ştiinţe ale naturii Lecţia reprezintă componenta operaţională a unităţii de învăţare. animale 1 oră Alcătuirea de colecţii cu vieţuitoare din pădure. atlase. planşe. ierbare. Observaţii asupra unor plante cultivate în grădină utilizand material biologic natural. colecţii de plante. Fişe de observaţie. albume. Alcătuirea unor proiecte privind intervenţia unor factori perturbatori în mediul înconjurător familiar. animale 1 oră Probă practică Autoevaluare Proiect Probă orală Identificarea caracteristicilor prin care se deosebesc un mediu natural (pădurea) şi un mediu amenajat prin intervenţia omului (grădina). naturalizări. baltă. grădină. Dezbaterea cu tema “Efectele unui dăunător în medii naturale amenajate” în urma vizionării unui film didactic. Conversaţie euristică privind utilizările unor plante/ animale din mediul natural şi mediul amenajat de om. albume. Identificarea importanţei practice a plantelor cultivate şi spontane Observare sistematică 4. Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului didactic. colecţii de plante. Proiectul pentru Învăţământul Rural . a unor vieţuitoare din pădure. atlase. planşe. baltă.Introducere caracteristici observabile (macroscopice. etc. planşe. ierbare. ierbarizat. Fişe de observaţie. morfologice) ale vieţuitorelor din pădure.

modelarea. etc.evaluare. sprijinind eforturile de învăţare ale elevilor. problematizarea. măsurabil) al elevului cu ajutorul verbelor “de acţiune”: “a identifica”. “având la dispoziţie”. Elaborarea proiectului de lecţie Proiectarea lecţiei Proiectarea lecţiei Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe baza îmbinării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ folosite pentru realizarea obiectivelor propuse. 3. b) precizarea condiţiilor în care se va desfăşura acţiunea respectivă. “cu ajutorul”. Caracterul intuitiv al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii necesită folosirea unor metode centrate pe elev ca: experimentul.prezentarea situaţiei în care vor fi puşi elevii pentru a proba asimilarea comportamentelor (ex.Introducere Proiectarea lecţiei se realizează prin parcurgerea următoarelor etape: 1. Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a priceperilor şi deprinderilor cu care se efectuează experinţe şi lucrări practice pentru că stimulează gândirea şi imaginaţia. etc.stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea performanţei elevilor. “după prezentarea”) c) performanţa. 2. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi corelarea lor cu activităţile de învăţare şi conţinuturile. “a valida”. Predarea ştiinţelor are ca scop transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea elevilor în activităţi experimentale şi nu memorarea unor informaţii ştiinţifice. “a recunoaşte”. “a aplica”. “a enumera”. 4. de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de mijloacele de învăţământ existente. învăţarea prin descoperire. “a argumenta”.se realizează în funcţie de natura conţinutului şi de caracteristicile obiectivelor propuse. “a analiza”. în raport cu un anumit conţinut. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune identificarea elementelor fundamentale. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi conducerea procesului de predare. “a completa”. “a utiliza”. absolut necesare pentru înţelegerea conţinuturilor. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie. Mijloacele de învăţământ.învăţare. 6. Stabilirea obiectivelor operaţionale Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei condiţii: a) descrierea comportamentului (observabil. 5. “a distinge”. intervin direct în procesul de instruire. în calitate de instrumente de acţiune sau purtătoare de informaţie.

se utilizează diferite metode de proiecte de lecţie. Proiect de lecţie Aria curriculară: Matematică şi Ştiinţe Dispciplina: Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Unitatea de învăţare: Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor Subiectul lecţiei: Separarea substanţelor din amestecuri Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Proiectul de lecţie trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu asupra lecţiei. de autoreglare pe parcursul lecţiei. să fie flexibil lăsând posibilitatea de intervenţie. să fie simplu şi operaţional. În practică.

Metode şi procedee: experimentul. conversaţia. Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Moment organizatoric Conţinutul învăţării Pregătirea elevilor pentru lecţie Pregătirea materialelor didactice Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . nisip. în forme diverse. Obiective de referinţă vizate: 2. clasa a IV-a.să identifice cel puţin două metode de separare a substanţelor din amestecuri. • identificarea modalităţilor concrete de utilizare în viaţa cotidiană a metodelor de separare a substanţelor din amestecuri. 1. pietriş. • formarea deprinderilor de a realiza experienţe simple în scopul redescoperirii unor metode de separare a substanţelor din amestecuri. ghidul învăţătorului. • vase transparente.să separe substanţele din amestecuri prin realizarea unor experimente simple. individual Material bibliografic: Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de Ştiinţe ale naturii la clasele a III-a. explicaţia. decantare. făină. pâlnie. Daniel Ovidiu Crocnan. 2001 Elena Huţanu.Ştiinţe. • fişe de lucru. hârtie de filtru. EDP.Introducere Tipul lecţiei: formarea de priceperi şi deprinderi Scopuri: • utilizarea unor tehnici de separare a substanţelor din amestecuri (filtrare. problematizarea. Bucureşti. CNC. O3. observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate Obiective operaţionale O1.să identifice situaţii practice de folosire a acestor metode de separare (cel puţin un exemplu pentru fiecare metodă).3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru. Forme de organizare: frontal. O2. O4. lingură. 2002 Nr. pe baza experienţelor realizate. baghetă. spirtieră. crt.3 să comunice. a IV-a.să identifice cel puţin două stări de agregare ale corpurilor puse la dispoziţie. în echipă. 1. munca independentă. MEdC. lapte. jocul didactic. cristalizare). demonstraţia Mijloace de învăţământ: • apă. Bucureşti.

Soluţiile se obţin în urma fenomenului de ……………… Substanţă insolubilă …….Ce înţelegeţi prin dizolvant? Joc didactic Frontală Conversaţia 3. Întrebări de verificare a cunoştinţelor ..Introducere 2. Substanţă solubilă ……… Altă substanţă solubilă …… Dacă sarea şi zahărul s. crt. spunem că apa este un ………… Când deschid o sticluţă. 4... Verificarea cunoştinţelor anterioare A. apă şi pietriş. 2. 7. Rebus 1 SUBSTANŢE 2 DIZOLVARE 3 NISIP 4 SARE 5 ZAHĂR 6 DIZOLVANT 7 PARFUM 8 DIFUZIE 1. Se scrie titlul lecţie pe tablă şi în caiete Experienţe 4. 3. Corpurile sunt alcătuite din …………. 8.au dizolvat în apă. Captarea atenţiei Anunţarea temei şi a obiectivelor operaţionale Elevii realizează două amestecuri apă şi nisip. Elevii descoperă titlul noii lecţii prin citirea cuvântului rezultat pe verticală.. Are astfel loc fenomenul de …. se simte în întrega cameră. mirosul plăcut de ……. B. O1 Dirijarea învăţării Experimentul nr.Ce este dizolvarea? . Descoperire Explicaţia Nr. 5. Se anunţă obiectivele operaţionale. 6.. 1 Se foloseşte amestecul de apă Problematizare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Evaluarea 5.

Elevii notează în caiete această metodă de separare a substanţelor din amestecuri. Se cere elevilor să agite amestecul cu bagheta. separarea laptelui coagulat de zer. prepararea sucurilor din fructe proaspete. Se comunică faptul că au realizat o operaţie de separare a unei substanţe solide prin dintr. crt. Se observă că în filtru a rămas nisipul. prepararea cafelei la filtru. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării O2 O3 Descoperire Explicaţia Problematizare Descoperire O2 O3 O4 Nr.un filtrufiltrare. strecurarea supei. Filtrarea. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex.un vas.un filtru a unei substanţe solide de lichidul în care este amestecată. Obiective operaţionale Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .operaţia de separare printr. Se alege soluţia corectă: se aşază în pâlnie hârtia de filtru şi se răstoarnă treptat amestecul într. Se solicită elevilor să precizeze în ce stare de agregare se află componentele amestecului? Se creează o situaţie problemă: “Cum puteţi separa substanţele din acest amestec cu materialele pe care le aveţi la dispoziţie?” Elevii realizează experienţe notează observaţiile în fişa de lucru şi prezintă diferite soluţii.Introducere şi nisip realizat în momentul de captare a atenţiei. etc. iar apa a curs în vas.

“Cum puteţi separa sarea din apă?” Eevii propun diferite metode de separare. etc. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Descoperire O2 O3 Nr. Cum puteţi separa cele două substanţe (apa şi pietrişul) având la dispoziţie doar un pahar? Elevii identifică diferite soluţii de rezolvare a problemei.un lichid. 2 Se foloseşte amestecul pietriş cu apă realizat anterior.un lichid a unei substanţe solide (care nu se dizolvă în lichidul respectiv). se toarnă apa în alt pahar. separarea aurului şi argintului din minereuri în aparate speciale. până când pietrişul se depune pe fundul paharului. crt.) O2 O3 Problematizare Descoperire O2 O3 Explicaţia Problematizare Descoperire O4 Problematizare Demonstraţia Experimentul nr. Obiective operaţionale Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se comunică elevilor faptul că au realizat o operaţie de decantaresepararea unei substanţe solide (care nu se dizolvă) dintr. 3 Se realizează un amestec de apă cu sare (soluţie).Introducere Experimentul nr. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Se alege soluţia corectă: se lasă amestecul în stare de repaus. Se alege soluţia corectă: se încălzeşte amestecul într. numite decantoare. Elevii notează în caiet această metodă de separare a substanţelor din amestecuri. Elevii sunt solicitaţi să separe cele două substanţe după ce au agitat amestecul cu bagheta.o lingură de metal cu ajutorul flăcării unei spirtiere până când se evaporă toată apa. Decantareaoperaţia de separare dintr.

prin decantare. Obţinerea perfomanţei Se cere elevilor să identifice metodele prin care se poate separa un amestec de nisip. electrizarea). Se organizează un joc didactic “Cine merge pe drumul cel bun către fântână?” Încheierea activităţii Se apreciază activitatea desfăşurată (colectiv. asigurarea Se prezintă şi alte metode de transferului separare (magnetizarea. în a doua etapă. se separă apa cu sare de nisipul care se depune pe fundul vasului. prin cristalizare. Se precizează soluţia corectă: separarea se realizează în 2 etape (în prima etapă. etc. Cristalizareaoperaţia de trecere a unei substanţe din soluţie din stare lichidă în stare solidă (cristale). individual). Se notează elevii. fabricarea zahărului în instalaţii speciale. 157 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Tema pentru acasă. se obţine sarea sub formă de cristale în urma evaporării apei. sare şi apă.).Introducere Elevii observă cristalele mici de sare care au rămas în lingură. Explicaţia O4 Problematizare Conversaţia Explicaţia Joc didactic Instructaj verbal Proiect de lecţie Şcoala generală nr. Intensificare Se citeşte lectura “Mineralele” din a retenţiei şi manual. Se explică faptul că s-a realizat o operaţie de cristalizare. Elevii notează în caiete metoda de separare a substantelor din amestecuri.

fenomene ale naturii caracteristice anotimpului toamna. conversaţia euristică. O3: Să numească fenomene ale naturii. toamnă! Tipul lecţiei: lecţie de consolidare Scopul: dezvoltarea capacităţii de a observa mediul înconjurător dezvoltarea curiozităţii elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare Tema săptămânii „Animalele se pregătesc de iernat” Obiective operaţionale O1: Să recunoască pe baza imaginilor prezentate. O4: Să stabilească legături între lumea vie şi anotimpurile anului. Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învăţătorilor.Material didactic: calendarul naturii. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii numesc principalele fenomene ale naturii.Curriculum pentru clasele I-II - Etape Obiective operaţion ale Activităţi de învăţare Strategii şi resurse Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivul se consideră realizat dacă elevii recunosc principalele fenomene ale naturii. pe grupe Bibliografie: 1. pe baza explicaţiilor primite. jocul de mişcare. Obiectivul se consideră realizat dacă toţi elevii identifică cel puţin o legătură între anotimpuri şi lumea vie. Strategii didactice: . . O2: Să utilizeze simboluri. jocul muzical. O5: Să manifeste o atitudine pozitivă faţă de mediul înconjurător. 2004 2.Metode şi procedee: observaţia. Curriculum pentru învăţământul primar. Manolescu Marin. frunze uscate.Introducere Clasa: I Învăţător: Maria Magdalena Bogheanu Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: Rămas bun. semne convenţionale confecţionate de elevi. cutia poştaşului. fructe etc . jocul didactic. desene înfăţişând anotimpurile. desene referitoare la fenomenele observate pentru întocmirea calendarului naturii. individual. Editura Credis.Organizarea activităţii: frontal. plicuri. Obiectivul se consideră realizat dacă cel puţin 17 elevi rezolvă corect toate cerinţele. Universitatea Bucureşti.

curcubeu etc) importanţa acestor elemente în Experienţă (Cum fac să se mişte o frunză aşezată pe bancă fără să o ating?) Conversaţia euristică. elevii se deplasează în dreptul ferestrelor. desene care înfăţişează activitatea oamenilor. nori. vor motiva alegerea. problematizare a Evaluare frontală I: dezleagă ghicitoarea I: Selectează obiecte şi simboluri care fac referire la anotimpul toamna Evaluare individuală I: răspund la întrebare Evaluare frontală I: numesc fenomene ale Proiectul pentru Învăţământul Rural . le vor introduce în plicuri şi le vor preda „poştaşului” Dezlegarea unor ghicitori Selectarea unor obiecte şi a unor simboluri care fac referire la anotimpul toamna (frunze. ceaţă. fructe. semne convenţionale confecţionate de elevi Joc: „Soseşte poştaşul!” (4') Desene înfăţişând anotimpurile. conversaţia Activitate frontală (2') Evaluare frontală I: observă şi descriu starea vremii la momentul respectiv Evaluare frontală I: identifică semnul convenţional corespunzător • Descrierea zilei (se deschid geamurile. descriu în cuvinte proprii ce au observat) Completarea calendarului cu semnul convenţional corespunzător zilei Identificarea semnului convenţional potrivit Aşezarea semnului convenţional potrivit cu vremea de afară Caracteristici ale anotimpului studiat • O2 Verificarea însuşirii conţinuturilor anterioare O2 Conversaţia Activitate frontală (2') Calendarul naturii.Introducere Moment organizatoric Captarea atenţiei O1 Observarea transformărilor din natură Observaţia zilnică Observaţia. poartă discuţii între ei. Dintre acestea. flori. cutia poştaşului • O1 O1 Fiecare elev va primi un desen (realizat de un alt coleg) care să înfăţişeze unul din anotimpurile anului. stropi de ploaie. observă starea vremii. ninsoare. plicuri. le vor selecta doar pe acelea care înfăţişează anotimpul toamna. păsărele) Amenajarea clasei: „Colţul anotimpurilor” Evaluare individuală I: aleg desenul potrivit • • Joc: „Cine sunt” (6') Activitate pe perechi/grupe • O1 Transmiterea/ asimilarea noilor conţinuturi Identificarea acţiunii vântului asupra mediului înconjurător O3: • Discutarea unor aspecte legate de: alte fenomene ale naturii (ploaie.

anotimpul roadelor. ocupaţii specifice anotimpului) Formularea şi exprimarea propriilor păreri Discutarea unor aspecte legate de: anotimpul care urmează. prezentarea produsului „Cărticica fructelor şi a legumelor”. ploaia udă pământul) O4: Fixareaschimbări în viaţa plantelor Legătura plante. succesiunea lor.) Schimbări în viaţa oamenilor (îmbrăcăminte. O5 Feed-back • • I: exprimă păreri personale Conversaţia Activitate frontală (10') Tema pentru acasă - 4. animale om şi anotimpul toamnă Activitate individuală (4') Conversaţia de verificare (4') Joc: „Formulează o întrebare” Activitate frontală (10') naturii I: formulează întrebări şi răspunsuri • - Discutarea unor aspecte legate de: Schimbări în viaţa copiilor (îmbrăcăminte jocuri. celelalte anotimpuri.5 Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere natură (vântul atrage norii.

copilul primeşte informaţii despre însuşirile obiectelor şi fenomenelor din lumea înconjurătoare. Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător contribuie în mod deosebit la formarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre natură şi societate.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului Preşcolaritatea. corecte şi coerente. se conturează interesele şi se extind relaţiile interpersonale care asigură socializarea. socializarea copilului se realizează într.5. a formării unei exprimări clare. Prin intermediul senzaţiilor. mărimea obiectului. Preşcolarul de 4. greutatea lui. Curiozitatea vie şi permanentă a copilului îl îndeamnă spre cunoaştere. Copilul percepe culoarea. auditivă.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar O componentă importantă a educaţiei copiilor preşcolari. esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor. În această perioadă. Contactul direct cu lumea înconjurătoare constituie sursa cea mai importantă a îmbogăţirii şi activizării vocabularului. investigare. În această perioadă se dezvoltă sensibilitatea vizuală. În procesul cunoaşterii mediului înconjurător se dezvoltă spiritul de observaţie care contribuie la creşterea calităţii percepţiei. cu un impact deosebit în dezvoltarea lor intelectuală. curiozitatea. contactul direct cu obiectele dezvoltă şi perfecţionează sensibilitatea tuturor analizatorilor. perioada imaginaţiei.5 ani se adaptează cu mare uşurinţă mediului grădiniţei.Introducere 4. Vârsta preşcolară este perioada celei mai intense receptivităţi. 4. Participarea activă a copiilor în procesul de cunoaştere asigură dezvoltarea gândirii. Maxima receptivitate faţă de tot ceea ce.l înconjoară îi dezvoltă percepţia care devine un proces orientat cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare. stadiul care se întinde între 3 şi 6/ 7 ani se caracterizează printr. fanteziei şi a jocului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . o reprezintă cunoaşterea mediului. se îmbogăţeşte sfera vieţii psihice a copilului.5. tactilă. chinestezică.o dezvoltare fizică şi psihică accentuată. forma. gustativă şi olfactivă. Prin joc.un ritm accelerat şi se instalează unele trăsături de personalitate. a dezvoltării capacităţilor copiilor de a sesiza însuşirile caracteristice.

poezii dar durata de păstrare a informaţiilor este redusă. cântece.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Grădiniţa de copii. ci mai ales achiziţionarea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale care să. dacă materialul trezeşte copiilor emoţii şi sentimente. O altă particularitate a memoriei este caracterul intuitiv. În această perioadă. precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia. Astfel. sunt stabilite trei obiective cadru.Introducere Gândirea preşcolarului fiind legată de prezenţa obiectelor. De aceea în procesul recunoaşterii şi reproducerii. • Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător. preşcolarii pot confunda cu uşurinţă obiecte asemănătoare. viu colorate. Memoria preşcolarilor se caracterizează prin mai multe particularităţi. povestiri. de imagine are un caracter intuitiv. 4. atractive. ca parte integrantă a învăţământului preuniversitar. copiii memorează cu uşurinţă şi rapiditate diferite imagini. se îmbogăţeşte cantitativ şi calitativ. precizarea obiectivelor. Preşcolarii pot evoca cu uşurinţă imaginea obiectelor. caldă şi expresivă. dacă se face o memorare logică. obiectivele de referinţă şi exemple de comportamente de care educatoare trebuie să ţină seama în desfăşurarea activităţilor de cunoaştere a mediului. Strâns legat de evoluţia gândirii este limbajul care. plastic. Nu atât însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală. are scopul de a oferi copiilor de vârstă preşcolară condiţiile necesare pentru o dezvoltare normală şi deplină. Mijloacele care contribuie la dezvoltarea şi educarea atenţiei preşcolarilor sunt: fixarea sarcinilor. concret. concret. şi anume: • Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător.i înlesnească munca de învăţare. jucăriilor frumoase. Proiectul pentru Învăţământul Rural . La această vârstă. îndrumarea permanentă şi exprimarea clară. Cunoaşterea acestor particularităţi ale preşcolarilor este primul pas în desfăşurarea unei activităţi de calitate. Randamentul memoriei creşte dacă volumul de cunoştinţe nu este prea mare. sub influenţa gândirii şi limbajului începe procesul organizării atenţiei voluntare.5. pe parcursul frecventării grădiniţei. Generalizarea şi abstractizarea sunt încă slab dezvoltate. Programa pentru învăţămăntul preşcolar prezintă obiectivele cadru.

să enumere părţi componente ale corpului uman. . fenomene. Exemple de comportamente: . . obiecte).să identifice formele de relief.să cunoască modul de producere a acestora şi efectele pe care le produc asupra mediului.să efectueze experinţe simple (dizolvare. etc.să descopere elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simţ.se instrumente diferite.să analizeze/ compare reacţii ale plantelor.) folosindu. Obiectiv de referinţă: să cunoască existenţa corpurilor cereşti. Obiectiv de referinţă: să exploreze şi să descrie verbal/ grafic obiecte.să denumescă.educative oferă şi exemple de comportamente ce trebuie urmărite la copiii de grădiniţă. identifice elemente locale specifice (obiective socio. solidificare. Obiectiv de referinţă: să cunoască elemente ale mediului social şi cultural. animalelor şi omului în diferite situaţii. economice. fierbere. în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta. animale. .să recunoască fenomene ale naturii în momentul producerii lor. . să le descrie şi să le compare. plutire.să observe şi să enumere modificări apărute în viaţa omului.să observe pe o perioadă dată un proces (dezvoltarea unei plante. animalelor. colorare. Exemple de comportamente: . sub influenţa factorilor de mediu. Obiectiv de referinţă: să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (corpul uman. hrănirea unui animal). separare. . procese din mediul înconjurător. . plante. Pentru fiecare obiectiv de referinţă.Introducere • Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului încojurător. Exemple de comportamente: .să identifice caracteristicile anotimpurilor. religioase. plantelor. Exemple de comportamente: . . ardere. . ale animalelor. combinare.să descrie caracteristici ale mediului natural şi social. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ale plantelor. Obiectiv de referinţă: să recunoască anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător. programa activităţilor instructiv. istorice). evaporare. a vehiculelor cosmice.culturale.

negative.se Proiectul pentru Învăţământul Rural . alături de adulţi.să.să cunoască regulile de protecţie a naturii şi să anticipeze pericolele încălcării lor.să participe.şi asume responsabilităţi de îngrijire şi ocrotire a mediului. ţinându.să comunice în cadrul grupului rezultatele investigaţiilor.să respecte reguli de igienă individuală şi colectivă. . ale educaţiei psiho.Introducere Exemple de comportamente: . ale educaţiei pentru societate. ale educaţiei afective. se acordă o mare importanţă stabilirii şi selecţiei conţinuturilor activităţilor de cunoaşterea mediului.să înţeleagă efectele secundare. ocrotire şi protejare a mediului. . Obiectiv de referinţă: să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare. utilizand un limbaj adecvat.să exprime descoperirile şi ideile sale. Obiectiv de referinţă: să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătaţii şi protecţiei omului şi naturii. Obiectivele de referinţă care sunt urmărite în activităţile de cunoaşterea mediului vizează obiective ale educaţiei cognitive şi de limbaj.să denumească/ descrie. ale activităţii omului asupra mediului. . sumar corpuri cereşti pe baza criteriilor perceptive. Exemple de comportamente: .să cunoască existenţa mai multor medii de viată şi factorii care le pot influenţa. De aceea.vizualului şi a cărţilor. Obiectiv de referinţă: să comunice impresii.să cunoască existenţa unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea. . . Exemple de comportamente: . Exemple de comportamente: . .motrice şi fizice.să utilizeze în acţiuni simple. unelte de curăţare a mediului ambiant.să respecte regulile de convieţuire socială. la acţiuni practice de ingrijire. . . aplicând cunoştinţele dobândite.să motiveze necesitatea protecţiei mediului de către om. idei pe baza observărilor efectuate. pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio. . ale educaţiei estetice.

protecţia vieţii şi sănătăţii. protecţia mediului ecologic. • Comportamente şi sentimente de apartenenţă făţă de acestea. de dezvoltarea psiho. asemănări. 4. fenomene ale naturii) • Înfăţişare (caracteristici. • Îmbrăcăminte. corpuri cereşti (soare. folosire. 2. economice. de animale. • Activitatea omului în familie.). în şcoală.Introducere seama de particularităţile de vârstă. Drepturile copilului Proiectul pentru Învăţământul Rural . la locul de muncă. comportamnte morale. de igienă personală şi colectivă. 6. în grădiniţă. • Cosmosul. • Condiţiile de viaţă. în grădiniţă. folosire. de fenomene ale naturii. Localitatea natală şi ţara • Denumire. în societate. fenomene (după criterii date. etc. deosebiri). aşezare geografică. în şcoală. stele). planeta oamenilor. pozitive fată de oameni. animale. • Sentimente şi comportamente pozitive de ocrotire a vieţii pe pământ. Conţinutul activităţilor de cunoaşterea mediului 1. • Activităţi specifice copilului în familie. animale. aerul. încălţăminte. istorice. • Sentimente. foloase şi pagube. deosebiri). de exemplu: după mediul geografic. religioase. obiective socio. 3. comportamente pozitive individuale şi de grup faţă de natură. comportamente pozitive individuale şi relaţii de grup în familie. plante. focul. Universul • Pământul. • Elemente primare în natură: apa. • Adresa: topografia locului (recunoaşterea împrejurimilor). • Comportamente civilizate. etnice). • Sentimente. Natura (plante. Familia. de plante. • Condiţii de dezvoltare a plantelor şi animalelor: îngrijire. • Manifestări afective. pământul. Omul • Înfăţişare (caracteristici. 5. asemănări. • Clasificare. lună.culturale. anotimp.fizică a copiilor preşcolari. grădiniţa şi şcoala • Denumire. semnificaţia acestor activităţi. • Elemente locale specifice (de relief.

Nu trebuie să mergem prea departe. • Dizolvarea unor substanţe în lichide (zahăr. la asistenţă medicală. pot fi studiate şi descoperi condiţiile de viaţă de care au nevoie acestea pentru a trăi. munte sau la malul mării.Introducere • Dreptul de a fi protejat şi de a avea o familie. Indiferent de zona în care locuim. pot fi realizate observaţii directe pentru a cunoaşte o lume extraordinară. • Dreptul de a creşte în siguranţă. 7. de a fi respectat pentru gândurile şi ideile sale. copiii află date despre condiţiile de mediu (mai ales din zona geografică a localităţii) şi despre influenţa lor asupra vieţii plantelor şi animalelor. • Intuirea. măsurarea dimensiunii.5. magnetizarea metalelor). În proiectarea activităţilor se va ţine seama de nivelul grupei. încă necunoscut copiilor. deal. la practicarea propriei religii şi limbi. • Mişcarea aerului în natură. • Atracţia unor obiecte (ex. în oraşe sau sate. Un întreg univers. • Perceperea timpului şi a succesiunii diferitelor acţiuni. peste tot. • Dreptul de a se forma în spiritul înţelegerii. chimice pentru a avea revelaţia bucuriei de a descoperi prin efort propriu unele secrete ale naturii. educaţie şi instrucţie. sare). de ecosistemele predominante în jurul localităţii şi de tipul acesteia. etc. • Transformarea alimentelor în procesul pregătirii hranei. la îngrijire. limonadă. evenimente. • Dreptul la o viaţă socială decentă. sunt călăuziţi prin cosmos. toleranţei şi păcii. în imediata noastră Proiectul pentru Învăţământul Rural . la câmpie. • Transfomarea culorii unor lichide în amestec cu diferite substanţe (infuzie de ceai. 4.). populată de plante şi tot felul de vieţuitoare. identifică fenomenele naturii. li se formează şi li se dezvoltă o atitudine corectă faţă de mediu. Elemente de fizică şi chimie • Plutirea şi scufundarea unor obiecte. se află la doi paşi. • Determinarea greutăţii obiectelor prin cântărirea lor.4 Proiectarea activităţilor de cunoaşterea mediului Prin activităţile de cunoaşterea mediului bine planificate. corpuri. • Dreptul copilului aparţinând grupului minoritar sau populaţiei indigene la propria cultură. realizează experienţe fizice. capacităţii/ volumului unor obiecte.

Treptat se perfecţionează activitatea de percepere a realităţii şi formarea spiritului de observaţie. în grădina casei. Referitor la om. a obiectelor de veselă). Crizantema. etc. preşcolarul mic îl percepe ca înfăţişare. fenomene ale naturii. ocupaţii şi meserii apropiate de activitatea lor şi a adulţilor din familie şi grădiniţă. Discuţii libere: “Ce ştim despre …”. Ridichea. “La ce foloseşte” (recunoaşterea mobilierului. laleaua. Ghiocelul. La această grupă. cireşe. Ursul. Prezentându. Programa activităţilor instructiv. etc. copiii capătă cunoştinţe depre munca oamenilor din Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. “Legumele şi sănătatea”. Vulpea. cercul de cunoştinţe dobândite la grupa anterioară. Pisica. în pădure. Dacă temele mari planificate sunt cam aceleaşi pentru toate grupele din grădiniţă. cât şi în legătură cu activitatea adulţilor din grădiniţă şi din afara grădiniţei. Familiarizarea preşcolarului mic cu mediul şi viaţa din jur. obiecte uzuale ale lumii materiale.educative din grădiniţa de copii stabileşte doar o singură activitate obligatorie de cunoaşterea mediului pe săptămână. Lecturi după imagini: “Jocul copiilor iarna”. Strugurele. roşia. Contactul cu obiectele şi fenomenele înconjurătoare crează ocazii favorabile pentru apariţia dorinţei copiilor de a cunoaşte. căpşuni. lucruri. margareta. Salata. copilul trebuie să.se cu precădere animale. La grupa mijlocie. salata. “Fructele şi vitaminele”. se lărgeşte atât prin introducerea unor amănunte legate de activitatea părinţilor. ceapa. “Să îngrijim plantele”. etc. crizantema. Căţelul. de părinţi de şi personalul din grădiniţă. pe stradă. la fiecare grupă. Să ne îmbrăcăm corect”. Băiatul şi fetiţa. “Mănuşa”. constituie un proces activ care implică o intensă activitate psihică a copilului. “Povestea lui Moş Crăciun”.i. La grupa mică copiii sunt familiarizaţi doar cu fiinţe. în jurul grădiniţei. “Iarna în pădure” de E. ardeiul. acasă şi la serviciu. Dintre temele propuse pentru grupa mică menţionăm: Observări: Mărul. Astfel. Laleaua. în parc. conţinuturile sunt stabilite diferenţiat pentru fiecare grupa de vârstă. fructe: mere. Lecturi ale educatoarei: “Coada veveriţei” de E: Jianu. usturoiul. pere. castravetele.şi însuşească denumirea corectă a acestora precum şi principalele acţiuni din activitatea îndeplinită de ei. cu ajutorul experienţei senzoriale. el învaţă să denumească corect legume ca: ridichea. cunoaşte activitatea părinţilor sau a celor apropiaţi lui.Introducere apropiere: în propria cameră. “Spune ce face copilul”. plante. stimulează curiozitatea şi interesul. flori: ghocelul. Jianu.

a activităţilor ale adulţilor şi copiilor în diferite anotimpuri. şi se îmbogăţesc cu noţiuni referitoare la înfăţişare. modul de viaţă). Jocuri didactice: “Cine a venit?” (animale. Ca o noutate pentru această grupă.au introdus noţiuni referitoare la orientarea în timp (cunoaşterea şi înţelegerea succesiunii diferitelor momente ale zilei. plantat).). măsuri de adaptare la schimbările din natură. etc.Introducere magazinele apropiate. după anotimp). copilul fiind capabil la sfârşitul grupei mijlocii să precizeze. de pe şantierul de construcţie. Raportul cunoaştere. “Munca oamenilor în grădină” (livadă. etc. la adăpost sau locul unde cresc sau vieţuiesc. lucruri. “Să facem bugheţele de flori” (clasificarea florilor după culoare. păsări. “La fermă”. etc. diferenţierea acestora. perceperea trecerii timpului şi precizarea reprezentărilor de Proiectul pentru Învăţământul Rural . vara). Povestiri: “Povestea castanelor”. În percepţia copiilor intervin o serie de progrese vizibile care fac posibilă trecerea de la diferenţierea însuşirilor contrastante la sesizarea unor deosebiri mai fine. Cunoştinţele despre animale şi plante nu se limitează doar la recunoaşterea şi denumirea corectă a acestora ci şi la sesizarea a 2.3 carateristici. Exemplu: Lectură după imagini: “Copiii îngrijesc plantele”. despre unele aspecte ale muncii agricole (arat. copiilor grupei mijlocii li se îmbogăţesc noţiunile despre fiinţe. Jocuri didactice: “Ştii când?” (clasificări de activităţi după anotimp). etc. Copiii încep să se familiarizeze cu unele obiecte şi unelte folosite de adulţi în timpul muncii. mijloace de transport. semănat. secerat. pe ogor. cât şi cu unele mijloace de transport. Pop. părţi componente. etc. fenomene ale naturii. “Ce se potriveşte?” (anotimpuri). s. Exemplu: Lecturi după imagini: “A sosit toamna” (iarna. să exprime şi să explice cu cuvinte proprii însuşirile obiectului sau ale fiinţei observate. Cunoştinţele despre anotimpuri se îmbogăţesc prin cunoaşterea fenomenelor caracteristice fiecărui anotimp. necesitatea folosirii unor instrumente sau a unor norme de comportare.înţelegere se modifică treptat în favoarea celei din urmă. etc. la îngrijirea lor. “Ce mi-a povestit un greier mic” de M. să exemplifice. O dată cu îmbogăţirea experienţei senzoriale se crează la preşcolari premisele dezvoltării gândirii abstracte precum şi a diverselor operaţii ale acesteia. primăvara. Din punct de vedere al conţinutului activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător. hrana lor. să clasifice după anumite criterii. ocupaţii şi meserii. “În pădure”. la hrana specifică.

pot efectua singuri experienţe simple (Apa şi transformările ei”. capătă un rol tot mai important. “De câte feluri sunt oamenii”. etc. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural . hrană. alimentare. în succesiunea lor). “Animalele domestice şi puii lor”. obiecte de toaletă. lucruri.ieri. trecut.o locuinţă. “Plutirea obiectelor”. “Încolţirea”. “Grădina zoologică”. “Plante medicinale”. Începând cu această vârstă aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite. Omul . copiii grupelor mari îşi formează deprinderi igienice corporale.necultivate: “Pădurea. cum simţim”. Se îmbogăţesc şi se sistematizează cunoştinţele copiilor referitoare la fiinţe. “Curiozităţi din lumea animalelor”.Introducere prezent. La grupa mare. Rezolvarea fişelor de muncă independentă devine tot mai eficientă pentru evaluarea cunoştinţelor copiilor. obiecte dintr. . Analiza şi sinteza sunt mai profunde şi realizate la un nivel superior celui atins în perioada anterioară. etc.domestice: “Ferma de animale. “Cine nu aparţine grupului”. prietena noastră”. se aprofundează şi mai mult cunoştinţele dobândite în grupele anterioare. Noţiuni de fiinţe: 3. Plante . mijloace de locomoţie. Copiii încep să facă diferenţieri din ce în ce mai nuanţate între obiecte şi însuşirile acestora. Începând cu vârsta de 5 ani este deja consolidată coordonarea între mişcările mâinii şi ale ochiului în procesul de explorare şi cunoaştere a obiectului cercetat. de a relata. Exemple de activităţi desfăşurate la grupa mare şi conţinuturile specifice cunoaşterii mediului înconjurător. învăţarea denumirii zilelor săptămânii. În procesul de formare a noţiunilor despre om. Animale . “Legume de toamnă”.sălbatice: “Animale sălbatice din ţara noastră”. viitor. îmbrăcăminte. dobândesc capacitatea de a descrie fenomenele observate. “Spicul de grâu”. ocupaţii şi meserii. fenomene ale naturii. .azi.mâine. conştientizează necesitatea de a respecta igiena personală în toate împrejurările de viaţă şi cunosc efectele negative rezultate din încălcarea acestor norme.cultivate: “Pomii fructiferi”. “Animalele din curtea bunicului”. “Înmugurirea şi înflorirea”. “Ce simţim.).înfăţişare: “Ce ştim despre corpul nostru”. “Germinaţia plantelor”. 2.

“Amestecarea şi separarea”. Planificarea anuală orientativă cuprinzând domeniile specifice de cunoaştere (Elena Rafailă şi colaboratorii.cunoştinţe şi deprinderi igienice: “Curat şi sănătos”. “De ce se schimbă vremea”.relaţia cu lumea înconjurătoare: “Aspecte din viaţa de familie”. “Cu păpusa la doctor”. . Editura All Pedagogic. “Roata timpului”.Introducere .). aer. . etc. Bucureşti. Conţinutul activităţilor cuprinse în planificarea instructiveducativă. focelemente ale vieţii”.Metode orientative de lucru cu preşcolarii. tâmplarului. Medii de viaţă: “O plimbare la pădure”. “În împărăţia apelor”. “Plutirea şi scufundarea”. Noţiuni de fizică şi chimie/ experimente: “Apă. “Micii chimişti”. “Ploaia”. “Poleiul”. “Din activitatea poliţistului” (doctorului. “Curcubeul”. pe de o parte şi pe de altă parte. ducând la o înţelegere mai largă şi la transferul învăţării. Fenomene ale naturii: “Ce ne povesteşte vântul”. “Dizolvarea”. “Ziua celor dragi”.activităţi specifice: “Ce meserii cunoaştem?”. “La bucătărie”. “Vehicule cosmice”. trebuie astfel conceput încât să nu fie o repetare monotonă a sarcinilor. “Apa şi transformările ei”. A proceda în acest fel însemnă a îmbunătăţii elementele învăţate anterior. “Cu ce călătorim”. Pământul şi alte corpuri cereşti: “Planeta pe care locuim”. Anotimpurile: “Viaţa în cele patru anotimpuri”. a completa progresiv tema. 1999) Proiectul pentru Învăţământul Rural . “Când se întâmplă”. “O călătorie cosmică”. “Ocrotirea vieţii pe pământ”. “Bruma”. “Focul şi efectele lui”.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

fructe. Familie.Legume. grădiniţă .viaţa în timpul iernii Natura Fenomene specifice Natura Jocurile copiilor iarna Natura Pădurea şi animalele în timpul iernii Omul Munca în familie (activitatea omului) Familie. grădiniţă Familiarizarea cu personalul grădiniţei Natura Fructe de toamnă Natura Legume de toamnă Natura Flori Omul Înfăţişarea omului Omul Obiecte de toaletă şi uz personal Natura Animale domestice (pisica) Natura Animale sălbatice (ursul) Natura Caracteristicile iernii (început de iarnă) Localitatea natală Obiceiuri şi tradiţii de iarnă (vie Moş Crăciun) EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. . Localitatea natală Cu ce putem călători Proiectul pentru Învăţământul Rural . Evaluare iniţială Familie. flori . Natura Flori pentru mama 2.De acasă la grădiniţă Natura .Animale domestice 2.Cum arăt? (Înfăţişarea).Animale sălbatice. Cum mă îngrijesc? . grădiniţă Familia mea Familie. Omul 3. grădiniţă Încăperile grădiniţei Familie. Natura II.Introducere GRUPA MICĂ SEMES TRUL TEMA (săptămâna) SUBTEMA I. grădiniţă E ziua mamei Natura Flori de primăvară Natura Aspecte de primăvară Localitatea natală Oraşul nostru. Cartierul în care locuiesc Natura Munci de primăvară (pe câmp) Natura Munci de primăvară (în grădină) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe uscat) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe apă) Natura Aspecte de vară (început de vară) Natura Fructe de vară (cireşe) Drepturile copilului Copilărie fericită (1 iunie) EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1.

Omul Oraşul nostru în acest anotimp Localitatea natală Natura Munca oamenilor Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 3.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Familie. Călătorie în jurul pământului (despre oraş. Şcoala din apropierea grădiniţei şcoala Natura Flori Natura Legume specifice anotimpului Natura Fructe Drepturile copilului Viaţa copiilor din ţara noastră EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Omul Cine sunt? Cum mă îmbrac? (Despre sănătatea omului) Omul Despre prieteni Omul Meseriile omului Omul Accidente şi viaţa Familie.mod de viaţă în anotimpul rece) 3. grădiniţă. ţara Oraşul meu primăvara Localitatea natală Ţara mea Universul Pământul (Obiceiuri de Paşti) Localitatea natală.Introducere GRUPA MARE SEMES TRUL I. fructe. şcoală meserii. ţară. casa noastră dragă Fructe de toamnă Legume de toamnă Flori de toamnă Animale domestice Animale sălbatice Pădurea în acest anotimp Înfăţişarea omului Alimentele şi sănătatea Îmbrăcămintea şi încălţămintea Fenomene ale naturii Obiceiuri şi tradiţii de iarnă EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Localitatea natală. ţara Mijloace de locomoţie şi transport Familie. ţara Pământ. Activitatea în familie şi societate (comportare. Natura Masa cu legume. prevenirea accidentelor) 2. Grădiniţă. domestice. flori 2. grădiniţă. TEMA (săptămâna) Evaluare iniţială Familie. grădiniţă Natura Natura Natura Natura Natura Natura Omul Omul Omul Natura Localitatea natală SUBTEMA II. grădiniţă Comportarea şi activitatea în familie Omul E ziua mamei Natura Flori de primăvară pentru mama (ghiocelul şi vioreaua) Localitatea natală. Natura Cartea cu animale (sălbatice. mijloace de transport) Universul Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Proiectul pentru Învăţământul Rural . O4: Să identifice asemănări şi deosebiri între ghicel şi viorea în urma observării prin comparaţie acelor două plante. ghiocei. asemănări/ deosebiri. alte flori de primăvară. de a le folosi pentru înfrumuseţarea mediului ambiant. a dorinţei de a îngriji florile. Natura Când se întâmplă? (Anotimpuri. conversaţia. Mijloace de învăţământ: material distributiv: ghiocei şi viorele (plante întregi) pentru fiecare copil. olfactivă). importanţă. lădiţe cu pământ. educarea dragostei faţă de natură. tulpină subpământeană. pe baza materialului pus la dispoziţie. stabilind caracteristicile fiecărei plante. a atenţiei voluntare şi a unui limbaj adecvat. fructe. O3: Să explice rolul fiecărei părţi componente. O2: Să indice părţile componente ale celor două plante pe baza materialului natural şi a planşelor. îmbogăţirea vocabularului cu o serie de cuvinte noi: bulb.alcătuire externă. material demonstrativ: planşe. generalizarea). tactilă. problematizarea.legume.Introducere 3. pe baza explicaţiilor educatoarei. flori) Proiect de lecţie Grupa mare Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: “Ghiocelul şi vioreaua” Tipul lecţiei: observare Obiective generale: • • • • • însuşirea unor cunoştinţe ştiinţifice elementare despre plante de primăvară (ghiocel şi viorea). dezvoltarea acuităţii senzoriale (vizuală. dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza. comparaţia. casetă muzicală. plante. demonstraţia. tulpină aeriană. viorele. Strategii didactice: Metode şi procedee: observaţia. Obiective operaţionale Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii copiii vor fi capabili să: O1: Să recunoască ghiocelul şi vioreaua. sinteza. abstractizarea. explicaţia. a spiritului de observaţie.

Strategii şi resurse Metode: conversaţia. ghioocei şi viorele. referitoare la frumuseţea. Rădăcina – la ambele plante : -firişoare subţiri. -susţin planta şi absorb apa cu sărurile minerale din pământ. Etape Moment organizatoric Obie ctive Activităţi de învăţare Asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţii: aerisirea sălii de grupă. Tulpina subpământeană În pământ plantele au o tulpină subpământeană: -bulb asemănător cepei. Se realizează prin audierea unei casete audio de conţine o “ceartă” între flori de primăvară. material natural. Se anunţă tema şi obiectivele activităţii pe înţelesul copiilor: observarea unor plante care înfloresc primăvara (ghiocelul şi vioreaua).Cunoaşterea mediului. apoi se va trece la observarea părţilor componente ale celor două plante. conversaţia. demonstraţia. este subţire şi de culoare verde la ambele plante. Evaluare frontală O1 O2 Metode: observarea. Evaluare Captarea atenţiei Metode: conversaţia. Mijloace: casetă audio. Maria Comănescu. ghidul educatoarei. 1998 2.grupa pregătitoare. parfumul şi culoarea acestora. alcătuit din frunze care se acoperă unele pe altele.Introducere Bibliografie: 1. Editura Didactică şi pedagogică. Dintre acestea se remarcă ghiocelul şi vioreaua. instructajul verbal. Evaluare frontală Anunţarea temei şi a obiectivelor Dirijarea învăţării Se va intui materialul. Mica enciclopedie pentru prichindei. albicioase care cresc în pământ. 3. Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin comparaţie.A.în el se află substanţe hrănitoare. -bulbul este numit “cămara plantei”. 1. problematizarea. material natural Metode: conversaţia. problematizarea. 4. Mijloace: planşe. Editura RAO. viorele) şi planşe. explicaţia. audiţia. pregătirea materialelor necesare. R. casetofon. conversaţia. Mijloace: material natural (ghiocei... Bucureşti. Doina Gheorghe. -prin tulpină apa şi substanţele Metode: observarea. Tulpina aeriană -porneşte din bulb.

demonstraţia.se realizează prin bulb. explicaţia. dar şi în grădini de flori. Sinteza parţială este realizată de copii pe baza celor învăţate despre floare. 7. căldură şi apă. -are forma de clopoţel. Are caracter aplicativ: copiii vor Metode: observarea. formată din petale albe moi şi catifelate. substanţe hrănitoare. 4. Este realizată de copii pe baza materialului ilustrativ. din interior apare o codită spre vârful căreia apar florile. Mijloace: piese tip puzzle. explicaţia. problematizarea. frontală O3 Metode: observarea. 6. -frunza este “bucătăria plantei”. viorele) şi planşe. Importanţa şi modul de îngrijire al celor două plante. conversaţia. Individuală demonstraţia. -miros specific. conversaţia. viorele) şi planşe.aici se pregăteşte hrana necesară plantei. explicaţia. iar pentru a creşte au nevoie de lumină. -vioreaua are mai multe floricele mici formate din petale de culoare albastră. în vârful tulpinii aeriene se găseşte o frunză mică. explicaţia. O2 8. demonstraţia. Mijloace: material natural (ghiocei. Sinteza parţială. viorele) şi planşe. Copiii vor recapitula cele învăţate despre rădăcină şi cele două tipuri de tulpină. 5. ce protejează floarea. -miros specific. Mijloace: material natural (ghiocei. Metode: exerciţiul.Introducere hrănitoare sunt transportate către frunze.backului Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu vârful ascuţit. Mediul de viaţă -cresc îndeosebi în pădure. Floarea -ghiocelul are o singură floare. -la ghiocel. Înmulţirea plantelor . de primăvară. Mijloace: material natural (ghiocei. conversaţia. problematizarea. Sinteza finală. Frunzele -două frunze de culoare verde. Evaluare frontală O4 Evaluare Frontală Fixarea cunoştinţelor şi realizarea feed. -la viorea tulpina aeriană este învelită până la jumătate de două frunze lungi care se deschid. -înfloresc primăvara devreme (plante de primăvară). în vârful tulpinii. lungi şi ascuţite la vârf.

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 1 1. Aprecieri referitoare la modul de desfăşurare a activităţii. Copiii vor răsădi plantele cu rădăcină în lădiţe şi le vor îngriji. 2 Cursul conţine exemple de planificări anuale. Vezi paginile corespunzătoare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Consultă paginile corespunzătoare. motivând alegerea diferitelor părţi. 2. componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice.Introducere O4 Încheierea activităţii reconstitui cele două plante din materialul primit. care are ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ.ca proces instructiv. aşezarea şi succesiunea acestora. Testul de autoevaluare nr. Metodica este o disciplină ştiinţifică.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ.

50p. Lucrarea de verificare 4 1.Introducere 4. urmaţi paşii necesari pentru proiectarea unei activităţi/ lecţii. Proiectaţi o unitate de învăţare la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii (învăţământ primar) Sau Elaboraţi o planificare semestrială şi săptămânală (învăţământ preşcolar) 4p Proiectaţi o activitate/ lecţie de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii. . alegerea metodelor de predare şi a unităţii de învăţare. structura lecţiei. stabilirea corectă a obiectivelor operaţionale.1p.50p. Criterii de evaluare şi notare 4p 5p Se acordă un punct din oficiu.alegeţi tema specifică domniului preferat (învăţământ preşcolar sau primar). 5p Se acordă un punct din oficiu. - Proiectul pentru Învăţământul Rural .1p.2. Sugestii: . abordări personale.abordaţi forma de proiect care vă este accesibilă.0.8.

A. Ghidul învăţătorului. Editura “Gheorghe Alexandru”. Bucureşti.Ştiinţe. Maria. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Manualul învăţătorului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării.Ştiinţe. Editura Didactică şi Pedagogică. Rafailă şi colaboratorii. Bucureşti.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. Ovidiu Crocnan. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Elena. A. 2005. Comănescu. R. Daniel. Elena. Elena.. 2001.Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III. 3. Manualul învăţătorului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Pavelea. clasa a IV-a. 6. Daniel. clasa a II-a. Alexandru. R. Bucureşti. 1996. Constanţa. Editura All Pedagogic. Gheorge. R. Craiova. Bucureşti. Bucureşti. 2. Daniel. Ovidiu Crocnan..Ştiinţe.. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul preuniversitarGhidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învăţătorilorcurriculum pentru clasele I şi a II-a. clasa a III-a.a şi a IV-a. Editura Didactică şi Pedagogică.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. 7. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. 2001. Huţanu. 1999. 5. A. 2002. Androne. Huţanu. Tudor şi colaboratoriiTehnologia didactică şi a tipurilor de lecţie în învăţământul preuniversitar. 2003.

Bucureşti. 22.. A. 1998. manual pentru clasa a VIa. Corega. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1999. 7. Huţanu ElenaManualul învăţătorului. 20..Fizică manual pentru clasa a VIII a. 2.27. clasa a IV. Haralamb Dorel. manual pentru clasa a VII. 3. Stroe Constantin.Chimie. manual pentru clasa a VIIIa.Fizică. Corega. clasa a III.. 4. Huţanu ElenaManualul învăţătorului. C.a.a. 3. Editura Didactică şi Pedagogică.Fizică. Crocnan Daniel Ovidiu. pag. Turcitu Doina. pag.Introducere BIBLIOGRAFIE GENERALĂ: 1. Editura Teora.25. Haralamb Dorel.47.a. 6. R. Talpalaru Seryl. Pop Viorica. Editura Radical. Fătu Sanda. Talpalaru Seryl. 2000. Crocnan Daniel Ovidiu.46. C. pag. pag. 5. 2000. 4759. 2001. Editura Corint. Stroe Felicia. Editura Teora.

1983. Bucureşti. pag. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Cartea Universală. Copil V.Luiza. cadre didactice şi părinţi.VIII. Raianu O. Gheţe M. Fiziologia plantelor12. 2002.. pag.. Editura Metodica Didactică şi Pedagogică. Grinţescu I. Todor V.. predării biologiei la clasele V. 10. pentru tineri LaroussePlante şi animale. pag. Boldor O. 2002. Bucureşti. Bucureşti. 1982. Pârâială Viorica. colaboratorii. 1997. Pacearcă Ştefan. 1996. 11. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. 14. A. Filoti Carmen.a evaluare. R.28. Bucureşti. 13. Manual pentru clasa a V-a.Ştiinţe ale naturii clasa a IV. 9. Maria Magdalena. autoevaluare.Introducere Editura Didactică şi Pedagogică.29. 15. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Enciclopedia 8. Editura Sigma. 2002. şi colaboratorii. Editura Rao. Bucureşti.Ştiinţe ale naturii.Ştiinţe clasa a IVa. 1985. Grosu M. Editura Didactică şi Pedagogică. 2002. Editura Euristică... Bogheanu experimente.A. Biologie. Constantinescu Rodica. Pârâială Dumitru.78. Ilarion Niculina. Popescu Maria. 8. 2003. Botanică..32. 7. auxiliar pentru elevi. Trifu M.. R. Editura Didactică şi Pedagogică. Lucrări şi practice. Iaşi. Eitura Humanitas Educational. 12.

Cristescu D. Editura Rao. 24. Bios. 2005. Bucureşti. colaboratoriiBiologie. 2006. A.A. Editura Ion Creangă.Aceste uimitoare plante şi animale. 2004. Bucureşti.Cercetător la …. Ariniş Ioana. 2001. 22. Piteşti. Bucureşti. manual pentru clasa a IX-a. Grupul Editorial Rao.Introducere 16. 27. R.. Ţibea. *** Arborele lumii. 2000. Enciclopedia Rao. 2004.Ştiinţa în viaţa cotidiană. zece ani. R.Biologia animală şi vegetală. Editura Didactică şi Pedagogică.Natură şi animale. Editura Didactică şi Pedagogică. Enciclopedia pentru tineri LaroussePlante şi animale.. Grupul Editorial Rao. Opriş Tudor. 18. ghid metodologic. Bucureşti. 20. 17. Bucureşti. 23. Editura Aramis. Întrebări şi răspunsuri. 26. 1996. 21. Florica. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Enciclopedia Rao. Ţibea. Florica. Editura paralela 45. Opriş T. Editura Didactică şi Pedagogică.Atlas şcolar de biologieAnatomia omului. Bucureşti. 25. Ariniş Ioana. Editura All. 19. 1988.. 2005. Regnul Animal). Vodă Claudiu.Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista. Atlas botanic. Întrebări şi răspunsuri.

clasa a IV-a.Introducere 28. Didactică Pedagogică. 2001. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ). Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Gheorge. Manualul şi învăţătorului. Tudor şi colaboratoriiTehnologia în Editura didactică şi a tipurilor de lecţie învăţământul preuniversitar. clasa a II-a. 32. Craiova. Ovidiu CrocnanŞtiinţe. 34. 2001. Daniel. 2003. 1996. Elena. R. Ovidiu CrocnanŞtiinţe. A. 31. Huţanu. Maria. Manualul Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. “Gheorghe Alexandru”. Bucureşti. Consiliul Naţional pentru CurriculumGhid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III. Pavelea. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul institutorilor/ preuniversitarînvăţătorilorGhidul curriculum programului de informare/ formare a pentru clasele I şi a II-a. Elena. R. Daniel. Daniel. Alexandru. Ministerul Educaţiei şi Cercetării.a şi a IV-a. 30. Bucureşti. Androne. 33. ConstanţaŞtiinţe.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”.. 29. clasa a Editura III-a. 2005. Bucureşti. Ghidul învăţătorului.. 2004. Comănescu.A. *** MEC. Editura Didactică şi Pedagogică. Huţanu.

Editura All Pedagogic. R. 2002. A. Bucureşti. Bucureşti. Rafailă şi colaboratorii. Elena.. Editura Didactică şi Pedagogică. 35. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere învăţătorului.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. 1999.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful