P. 1
Did. Stiintelor Si Cun. Mediului

Did. Stiintelor Si Cun. Mediului

|Views: 929|Likes:
Published by Mitrache Carmen

More info:

Published by: Mitrache Carmen on Jun 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/04/2013

pdf

text

original

Introducere

Introducere
Cursul se adresează studenţilor care parcurg Programul universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural, în regim de studiu la distanţă. Cursul cuprinde patru unităţi de învăţare, fiecare finalizată cu o lucrare de verificare. Informaţia este structurată în două părţi importante: Ştiinţe şi cunoaşterea mediului (unităţile 1, 2 şi 3) care furnizează un bagaj informativ de bază din domeniul extrem de vast al ştiinţelor naturii şi Didactica ştiinţelor şi cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar care oferă variante de organizare a procesului de predare- învăţare în vederea realizării unui învăţământ de calitate în învăţământul primar şi preşcolar. Fiecare unitate de învăţare cuprinde:  conţinuturi esenţiale;  aplicaţii practice;  teste de autoevaluare;  lucrare de verificare. Conţinuturile din fiecare unitate de învăţare au fost organizate respectând principiile accesibilităţii, continuităţii şi sistematizării. Aplicaţiile practice propuse, posibil de realizat cu un minim de materiale uşor de procurat, vizează familiarizarea cu tehnicile de explorare/ experimentare specifice ştiinţelor naturii. Testele de autoevaluare urmăresc aplicarea cunoştinţelor însuşite şi generalizarea informaţiilor, fiind concepute în concordanţă cu obiectivele fiecărei unităţi de învăţare. Răspunsurile şi comentariile oferă studentului posibilitatea autoevaluării periodice. Lucrările de verificare se află la sfărşitul fiecărei unităţi de învăţare au cerinţe clare, îndrumări şi criterii de notare şi evaluare. Aceste lucrări se redactează pe suport de hârtie şi se transmit tutorelui pentru evaluare. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală, iar examenul o pondere de 50%. Pentru o învăţare eficientă, studenţii pot să utilizeze şi alte surse de informaţii recomandate la bibliografie (atlase botanice, zoologice, anatomice, enciclopedii, reviste de specialitate, Internet, etc.)

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Cuprinsul modulului ………………………………………………….. pagina I. Unitatea de învăţare Nr. 1- Fenomene fizice şi chimice 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1 1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor
1.2.1 Masa corpurilor 1.2.2 Volumul corpurilor 1.2.3 Densitatea corpurilor

1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare
1.3.1 Topirea. Solidificarea 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea 1.3.3 Circuitul apei în natură

1.4. Substanţe şi amestecuri 1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri
1.5.1 Decantarea 1.5.2 Filtrarea 1.5.3 Cristalizarea 1.5.4 Distilarea

1.6. Soluţii 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 1.8. Lucrarea de verificare 1 Bibliografie selectivă …………………………………………… II. Unitatea de învăţare Nr. 2- Plante 2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2 2.2. Organizarea unei plante cu flori 2.3. Rădăcina
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

2.4. Tulpina 2.5. Frunza 2.6. Funcţiile frunzei
2.6.1. Fotosinteza 2.6.2. Respiraţia 2.6.3. Transpiraţia

2.7. Floarea 2.8. Fructul şi sămânţa 2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante 2.10. Principalele grupe de plante 2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 2.12. Lucrarea de verificare 2 Bibliografie selectivă ……………………………………… III. Unitatea de învăţare Nr. 3- Animale 3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 3.2 Organizarea generală a unui mamifer 3.3 Funcţiile de relaţie
3.3.1 Mişcarea 3.3.2 Sensibilitatea

3.4 Funcţiile de nutriţie
3.4.1 Digestia 3.4.2 Respiraţia 3.4.3 Circulaţia 3.4.4 Excreţia

3.5 Funcţia de reproducere 3.6 Regnul animal- nevertebratele
Proiectul pentru Învăţământul Rural

5. Unitatea de învăţare Nr.7.5.5. Metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii 4.3.5.Introducere 3.2 Celenterate 3.3 Reptile 3.7. Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară 4.5 Mamifere 3. Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi clasa a II.6.1.1 Programa şcolară 4.6. 4. Lucrarea de verificare 3 Bibliografie selectivă ……………………………………… IV.Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar 4.7 Regnul animal.6. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 3.2 Amfibieni 3.7.a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III.2 Planificarea calendaristică 4. Obiectivele unităţii de învăţare 4 4.4.8.3 Viermi 3.6.9.5 Artropode 3.a şi a IV-a ) 4.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural .4 Moluşte 3.vertebrate 3.6 Echinoderme 3.6.2.7.1 Peşti 3. Proiectarea activităţii didactice 4.1 Spongieri 3.6.4 Păsări 3.7.

6.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.6.4 Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii 4.7 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 4.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar 4.Introducere 4.5.6.4 Elemente de proiectare a activităţii didactice 4.6.8 Lucrarea de verificare 4 Bibliografie selectivă ……………………………………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului 4.6.

1 FENOMENE FIZICE ŞI CHIMICE 1. studentul va fi capabil: • să explice fenomene/ procese fizice şi chimice prin utilizarea corectă a terminologiei de specialitate. • să utilizeze investigaţia şi experimentarea dirijată pentru evidenţierea şi explicarea unor fenomene şi procese fizice şi chimice. • să rezolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ. Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.Introducere Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare 1 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare.

Introducere

1.2.1 Masa corpurilor

Masa corpurilor

Un corp se află în repaus într- un interval de timp oarecare dacă, în orice moment din acel interval de timp, corpul ocupă aceeaşi poziţie faţă de un corp referinţă. Un corp se află în mişcare într- un interval de timp oarecare dacă, există momente diferite în acel interval de timp, în care corpul ocupă poziţii diferite faţă de corpul de referinţă. Pentru a pune în mişcare un corp, pentru a- i opri sau pentru a- i schimba traiectoria trebuie să acţionăm asupra lui. La orice acţiune exterioară care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă, corpul se opune, reacţionează. Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea în care traiectoria corpului este o linie dreaptă şi viteza este constantă. Inerţia este proprietatea unui corp de a- şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare, respectiv de a se opune la orice acţiune care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în care se află. Masa este mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp. Unitatea de masură este kilogramul. Determinarea masei corpurilor Instrumentul utilizat pentru măsurarea masei unui corp este cântarul de tip balanţă. Măsurarea masei cu ajutorul balanţei se numeşte cântărire. Aceasta constă în compararea masei unui corp cu mase marcate (corpuri cu mase cunoscute a căror valoare este înscrisă pe ele). Două corpuri sunt in echilibru pe talerele unei balanţe dacă au aceeaşi masă. Atenţie ! Nu confunda masa corpului cu greutatea lui. Greutatea unui corp reprezintă forţa cu care Pământul atrage acel corp.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Aplicatii practice
Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.

Experimentul 1.1 Materiale necesare: pahar cu apa Cum procedezi? -

Evidenţierea inerţiei corpurilor

deplasează paharul, pe masa pe lucru, pe direcţie orizontală; observă ce se întâmplă cu suprafaţa apei dacă măreşti sau micşorezi viteza de deplasare a paharului;

Ce observi ? Notează observaţiile tale, pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. Când punem paharul brusc în mişcare, apa se varsă în spate, în sensul opus mişcării, deoarece apa tinde să rămână pe loc, în repaus. Dacă oprim brusc paharul, apa se varsă în faţă, în sensul mişcării, deoarece apa tinde să- şi continuie mişcarea. În concluzie, corpurile se opun schimbării stării de mişcare.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

1.2.2 Volumul corpurilor
Fiecare corp ocupă un loc in spaţiu ce reprezintă volumul corpului respectiv. Unitatea de măsură pentru volum este m3 . În cazul corpurilor cu formă geometrică regulată, volumul se determină folosind diferite formule matematice (exemplu: volumul paralelipipedului, cubului, cilindrului, sferei). Volumul corpurilor cu formă neregulată se determină cu ajutorul cilindrului gradat, procedând astfel: - se introduce apă in cilindrul gradat şi se citeşte indicaţia de pe cilindru care reprezintă de fapt volumul apei din cilindru; - se introduce în cilindrul cu apă, corpul al cărui volum vrem să-l determinăm şi se citeşte noua gradaţie a cilindrului care reprezintă volumul apei din cilindru plus volumul corpului; - se scad cele două valori citite pe cilindru şi se determină volumul corpului din cilindru.

Aplicaţii practice

Experimentul 1.2

Determinarea volumului unui corp solid

Materiale necesare: cilindru gradat, apă, cartof Determină volumul unui cartof cu ajutorul cilindrului gradat folosind explicaţiile de mai sus. Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

3 Masa corpurilor Materiale necesare: 2 cuburi cu acelaşi volum din materiale diferite (lemn si plumb). adică 1 m3 de apă are masa de 1000 kg. Densitatea este definită prin raportul dintre masa unui corp si volumul acestuia.2. dacă un corp cu volumul de 1 m3 realizat în acea substanţă are masa de 1 kg.Introducere 1. Se noteaza cu ρ iar unitatile de masura sunt kg/m3 sau g/ cm3 .3 Densitatea corpurilor Aplicaţii practice Experimentul 1. Cum procedezi? măsoară masa celor doua corpuri cu ajutorul balantei sau a unui cântar cu arc Ce observi ? Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar. 1 kg/m3 este densitatea unei substante. Explicaţia constă în faptul ca particulele de plumb sunt mult mai apropiate unele de altele comparativ cu cele de lemn. Folosind tabelul din Figura 1. Spunem că densitatea plumbului este mai mare decât densitatea lemnului. Densitatea apei este de 1000 kg/m3. balanţă sau cântar cu arc. Densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp. Cântărind cele două cuburi ai descoperit ca masa cubului de plumb este mult mai mare decât masa cubului de lemn.1 poţi compara densităţile unor substanţe: Proiectul pentru Învăţământul Rural .

aurului şi mercurului. aluminiul şi sticla. Forţa arhimedică are direcţie verticală şi sensul de jos în sus. acţionează asupra unui corp scufundat în lichid se numeste forţă arhimedică. a căror masă trebuie să fie foarte mică. Datorită densităţii mari pe care o are. fierul.1 Plumbul are densitatea mai mare decât argintul. Rezultanta tuturor forţelor (de împingere) cu care lichidul. că un corp pare mai uşor în apă decât în aer. oţelul. dar mai mică decât densitatea platinei. că un corp din fier se scufundă în apă în timp ce un corp din lemn pluteşte pe suprafaţa apei. el este folosit pentru construirea aeronavelor. Pentru a scufunda o minge în apă trebuie să acţionezi asupra ei cu o forţă. 1. forţe de apăsare datorate presiunii hidrostatice.. plumbul este folosit ca material de protecţie împotriva radiaţiilor (materialele radioactive se transportă în containere speciale căptuşite cu plumb). Aluminiul are o densitate mică.Introducere Substanta Ulei alimentar Benzina Gheaţa Apa Lapte Sticla Aluminiu Otel Fier Argint Plumb Mercur Aur Platina Densitatea kg/ m3 800 800 917 1000 1030 2500 2700 7800 7880 10500 11350 13550 19310 21460 Fig. Un lichid exercită. În aliaje cu alte metale. pe suprafaţa corpurilor cu care este în contact. Plutire/ scufundare Proiectul pentru Învăţământul Rural . datorită presiunii hidrostatice. Atunci când este lăsată liberă mingea scufundată iese la suprafaţă. deci este foarte uşor. Plutirea şi scufundarea corpurilor Ai constatat. probabil.

În medicină.Introducere Punctul de aplicaţie al forţei arhimedice se numeşte centru de presiune. El coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este omogen si complet scufundat în lichid. Determinarea densităţii are aplicaţii în diferite domenii. o densitate mai mică a sângelui indică o anemie. Datorită formei lor care asigură dizlocuirea unui volum foarte mare de apă şi a prezenţei unui număr mare de spaţii pline cu aer. Deoarece densitatea sângelui creşte cu creşterea concentraţiei hematiilor. densitatea totală a acestor vapoare este mai mică decât densitatea apei. Toate corpurile sunt supuse gravitaţiei (forţei de atracţie a Pământului) şi atunci când sunt introduse în apă. se ridică datorită forţei arhimedice.. Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp. Vapoarele plutesc deşi sunt confecţionate din materiale a căror densitate este mult mai mare decât a apei. Un balon umplut cu hidrogen sau heliu (gaze mai puţin dense decât aerul) şi lăsat în aer. fiecare vapor are gradat pe suprafaţa laterală un semn care indica nivelul maxim de scufundare a vaporului încărcat (linia de încărcare.densimetru. Legea lui Arhimede este valabilă şi în gaze. În acest caz corpul pluteşte. Porţiunea scufundată dizlocuie un volum de lichid a cărui greutate este egală cu greutatea corpului. Legea lui Arhimede Aplicaţii practice Proiectul pentru Învăţământul Rural . de la verificarea calităţii laptelui. la verificarea stării acumulatorului unui autovehicul. Supraîncarcarea vapoarelor poate duce la scufundarea lor. la determinarea conţinutului de alcool al unei băuturi. măsurătorile de densitate permit determinarea stării fluidelor din corp (sângele şi urina). Pentru determinarea densităţii lichidelor se foloseşte un instrument special. Din această cauză. de la verificarea antigelului. Dacă greutatea corpului este mai mică decât forţa arhimedică corpul urcă la suprafaţă şi rămâne în echilibru fiind parţial scufundat. linia de plutire). Alte boli duc la eliminarea excesivă a sărurilor din organism şi pot fi depistate datorită creşterii densităţii urinei.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 1
1. Două corpuri cu volume egale au mase diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare ? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

2. Două corpuri cu mase egale au volume diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

3. Care dintre afirmaţiile urmatoare, referitoare la un lichid, sunt corecte? a. dublând masa lichidului, se dublează densitatea sa; b. densitatea lichidului nu depinde de masa sa; c. densitatea lichidului nu depinde de volumul său; d. dublând volumul lichidului, se dublează densitatea sa; e. dublând volumul lichidului, densitatea sa se micşorează de doua ori. 4. Citeşte cu atenţie afirmaţiile şi încercuieşte una din literele A (adevărat) sau F (fals): Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere a. plumbul are densitatea mai mare decât materialul plastic A/ F; b. un cm3 de lemn cântăreşte tot atât cât un cm3 de fier A/ F; c. densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp A/ F. Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

1.3 Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare

Stări de agregare

În natură, substanţele se află în diferite stări de agregare. Stările de agregare sunt: solidă, lichidă, gazoasă. Corpurile, în funcţie de starea de agregare în care se află au diferite proprietăţi: - solidele- au volum, au formă proprie, nu curg; - lichidele- au volum propriu, nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), curg; - gazele- nu au volum propriu (sunt expansibile), nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), sunt fluide. Aceste proprietăţi sunt datorate interacţiunilor dintre moleculele corpului (particule extrem de mici, care nu se văd cu ochiul liber). Un corp poate să existe în cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă. Uneori, el trece dintr- o stare de agregare în alta, adică îşi schimbă starea de agregare. Astfel, apa poate fi în stare de agregare: solidă (gheaţă), lichidă (apă) şi gazoasă (vapori de apă). Schimbarea stării de agregare a unui corp are loc prin schimb de căldură între corp şi mediul exterior.

1.3.1 Topirea. Solidificarea Trecerea unei substanţe din starea solidă în stare lichidă se numeşte topire (exemplu: trecerea naftalinei din starea solidă în starea lichidă, topirea gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorb căldură. Trecerea unei substanţe din starea lichidă în starea solidă se numeşte solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii. Pentru a se solidifica corpurile cedează căldură (exemplu: trecerea apei din stare lichidă în stare solidă- gheaţă, trecerea naftalinei din stare lichidă în stare solidă). Temperatura la care se topeşte sau se solidifică o substanţă se numeşte temperatură de topire sau de solidificare şi este o caracteristică a fiecărei substanţe:

Topire. Solidifiare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere - temperatura de topire (solidificare) a naftalinei- 800C; - temperatura de topire (solidificare) a gheţii- 00C. În timpul topirii (solidificării), volumul substanţei se modifică. De regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează prin solidificare. Excepţie face apa, la care volumul creşte prin solidificare. Această mărire a volumului apei prin solidificare provoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a oricăror instalaţii dacă nu sunt golite înainte ca temperatura să scadă sub 00C. În industrie, fenomenul de topire şi solidificare a metalelor este folosit la obţinerea prin turnare a unor piese. 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea Procesul de trecere a sunstanţelor din stare lichidă în stare de vapori se numeşte vaporizare. Vaporizarea care se produce la suprafaţa lichidului se numeşte evaporare. Vaporizarea în toată masa lichidului se numeşte fierbere. Prin fierbere apa trece în stare de vapori. Fiecare lichid fierbe la o anumită temperatură (apa la 100 0C, alcoolul la 780C). Unele lichide (acetonă, alcool) se evaporă repede la temperatura camerei şi se numesc volatile. Evaporarea se produce mai repede atunci când suprafaţa lichidului este mai mare (se evaporă mai repede alcoolul dintr- un vas întins faţă de alcoolul dintr- o eprubetă). Procesul de evaporare se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi (exemplu: vântul produce uscarea rufelor ude). Evaporarea este mai rapidă dacă temperatura mediului înconjurător este mai ridicată (evaporarea apei din lacuri, râuri, mări şi oceane este mai pronunţată în zilele călduroase). Vaporizarea este un proces ce are loc cu absorbţie de căldură. Procesul de trecere a unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare. Dacă în bucătărie fierbe apă într- un vas, pe geamul ferestrei se depune un strat subţire de lichid. Suflând pe un geam rece, pe lentilele ochelarilor sau pe oglindă acestea se aburesc. Vaporii de apă din aerul expirat se condensează pe obiecte transformându- se în lichid. Condensarea se produce cu cedare de căldură. Unele substanţe (iodul, naftalina, camforul) trec direct din stare solidă în stare gazoasă (au sublimat). Trecerea din stare solidă în stare gazoasă se numeşte sublimare. Fenomenul invers sublimării se numeşte desublimare şi reprezintă trecerea unei

Vaporizarea. Condensarea

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Apa rezultată din ploi sau topirea zăpezilor ajunge din nou în râuri.4 Evidenţirea stării gazoase Materiale necesare: eprubetă. tub deschis la ambele capete. Prin desublimarea dioxidului de carbon se obţine zăpada carbonică (artificială). aproximativ 450000. Vaporii de apă se ridică în aer şi formează norii. În fiecare an. vaporii de apă din atmosferă vin în contact cu corpurile mai reci. Precipitaţiile iau naştere prin condensarea vaporilor de apă atunci când întâlnesc straturi de aer mai reci. Aplicaţii practice Experimentul 1. Circuitul continuu pe care îl realizează apa în natură. 1. oceane sau pătrunde în pământ. În timpul nopţilor reci. picăturile de apă se transformă în cristale de gheaţă de diferite forme şi dimensiuni ce formează fulgii de zăpadă. Iarna. mărilor. oceanelor şi de la suprafaţa pământului sub formă de vapori.500000 km3 de apă se evaporă şi revin la suprafaţa pământului sub formă de precipitaţii.o stare de agregare în alta se numeşte circuitul apei în natură. Norii sunt purtaţi de vânt la diferite înălţimi.Introducere substanţe din stare gazoasă în stare solidă. apa trece dintr. repetă experimentul folosind un tub deschis la ambele capete. În concluzie. atunci când temperatura coboară sub 00C. Proiectul pentru Învăţământul Rural . în paharul cu apă. Dacă temperatura coboară sub 00C se formează bruma.3 Circuitul apei în natură În natură. Din nori cad pe pământ precipitaţii sub formă de ploaie sau zăpadă. se condensează în picături fine de apă şi formează roua. vas cu apă Cum procedezi? încearcă să introduci o eprubetă cu capătul deschis. Căldura soarelui evaporă apa de la suprafaţa lacurilor.o stare de agregare în alta datorită variaţiilor de temperatură din atmosferă. prin absorbţie sau cedare e căldură corpurile îşi pot schimba starea de agregare. mări. trecând dintr.

apa urcă în interiorul tubului. Aerul este un gaz.6 Evidenţirea vitezei de evaporare a lichidelor Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca toate gazele. Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. În cazul tubului deschis la ambele capete. ceară Cum procedezi? pune într.o eprubetă cristale de naftalină iar în altă eprubetă puţină ceară.5 Evidenţirea fenomenului de topire Materiale necesare: două eprubete. Experimentul 1. Notează observatiile pe spaţiile punctate. încălzeşte eprubetele la flacăra spirtierei şi măsoară timpul necesar pentru topirea conţinutului acestora. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Naftalina şi ceara se topesc în intervale de timp diferite deoarece căldura necesară topirii acestora este diferită. cleşte pentru eprubete. Apa a împins aerul în exteriorul tubului. spirtieră.Introducere Ce observi ? Explică. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Apa nu urcă în eprubetă pentru că deşi pare goală ea conţine de fapt aer. cristale de naftalină. aerul nu are formă proprie şi ia forma vasului în care se află. Experimentul 1.

de alcool şi de apă în cele trei vase identice. trei vase întinse (farfurii).Introducere Materiale necesare: trei eprubete. alcool. dar mai încet decât acetona. acetonă. Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. observă şi notează în cât timp se desfăşoară evaporarea. apă Cum procedezi? toarnă acelaşi volum (5 ml ≈o linguriţă) de acetonă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . repetă experimentul folosind eprubete. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatări Alcoolul se evaporă mai repede decât apa. Viteza de evaporare depinde de natura lichidului şi de suprafaţa liberă a lichidului (lichidul din farfurie se evaporă mai repede decât cel din eprubetă.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 2
I. Asociază ce se potriveşte: 1. Topirea 2. Condensarea 3. Solidificarea a. trecerea din stare lichidă în stare solidă b. trecerea din stare gazoasă în stare lichidă c. trecerea din stare solidă în stare lichidă d. trecerea din stare lichidă în stare gazoasă

……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… II. Răspunde la următoarele întrebări:

1. Pentru a proteja îmbrăcămintea de molii se pun în dulapuri cristale de naftalină. După un timp mai îndelungat deşi mirosul naftalinei se simte, naftalina a dispărut. Cum explici? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 2. De ce usucă mai repede rufele când bate vântul? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 3. De ce se sparge o sticlă plină cu apă dacă este pusă în congelator?

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. III. Explică circuitul apei în natură. Incadrează răspunsul în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

2.4Substanţe şi amestecuri
Tot ceea ce ne înconjoară este materie. Corpurile sunt porţiuni limitate de materie (exemplu: o piatră, apa dintr- un pahar, aerul dintr- un balon, etc). Formele heterogene de materie cu o compoziţie variată se numesc materiale (exemplu: lemn, sticlă, ciment). Formele omogene de materie cu o compoziţie constantă se numesc substanţe: (exemplu: oxigen, dioxid de carbon, azot, apă, aur, argint, etc). Substanţele sunt alcătuite din particule foarte mici, invizibile cu ochiul liber, numite molecule. Moleculele reprezintă o grupare de unul sau mai mulţi atomi. Atomii şi moleculele alcătuiesc toate corpurile care ne înconjoară şi au o caracteristică importantă şi anume aceea de a se afla într- o continuă mişcare întâmplătoare. Chiar şi moleculele unui corp solid se mişcă în permanenţă însă, deplasarea moleculelor se face pe distanţe atât de mici încât această mişcare nu poate fi observată. Aerul care ne înconjoară este şi el alcătuit din molecule (oxigen, azot) şi atomi (argon). Atomii şi moleculele din aer se mişcă cu viteze apreciabile dar nu se pot observa direct. Datorită mişcării lor neîncetate, moleculele unei substanţe pot pătrunde cu uşurinţă printre moleculele altei substanţe. Fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanţe printre moleculele altei substanţe se numeşte difuzie. Aşa se explică de ce în apropierea unei benzinării se simte în permanenţă mirosul caracteristic al benzinei. Difuzia este procesul prin care obţinem un ceai punând un plic de ceai într- o cană cu apă fierbinte. Factorii care influenţează difuzia sunt temperatura şi starea de agregare (vezi aplicaţiile practice).

Atomi Molecule Substanţe Materiale

Difuzie Aplicatii practice

Experimentul 1.7

Evidenţirea procesului de difuzie

Proiectul pentru Învăţământul Rural

8 Evidenţirea factorilor care influenţează difuzia (temperatura) Materiale necesare: pahar cu apă caldă. Cum procedezi? toarnă cu ajutorul pipetei câteva picături de cerneală în paharul cu apă rece şi apoi în paharul cu apă caldă.Introducere Materiale necesare: două sticluţe identice cu alcool şi ulei Cum procedezi? deschide în acelaşi timp cele două sticluţe şi depărtează. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Mirosul alcoolului ajunge până la tine relativ repede. cerneală. De ce? Notează observatiile pe spaţiile punctate. Ce simţi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. observă cum difuzează cerneala. notează observaţiile.te câţiva paşi de acestea. pe când mirosul de ulei nu se va simţi. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. pahar cu apă rece. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Proiectul pentru Învăţământul Rural . pipetă. în apa din fiecare pahar. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Experimentul 1.

oxidul de aluminiu este alcătuit din oxigen şi aluminiu).a colorat omogen. Substanţele pot fi simple (oxigen.amestecuri neomogene (au compoziţie diferită în masa lor şi proprietăţi diferite). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Amestecurile de substanţe se obţin prin punerea împreună a două sau mai multe substanţe (exemplu: aerul.amestecuri omogene (au în masa lor aceeaşi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi).oxidul de mercur este alcătuit din oxigen şi mercur. .a realizat omogen. apa minerală). pe când cerneala are nevoie de un timp pentru a se amesteca cu apa). carbon. mercur) şi compuse (sunt alcătuite din 2 sau mai multe substanţe. Amestecurile de substanţe se clasifică în: .Introducere Apa din paharul cu apă caldă s. Difuzia este influenţată de temperatură (procesul se desfăşoară mai repede la temperatură mai ridicată). Particulele unui gaz se mişcă mult mai repede decât particulele unui lichid (mirosul unui parfum sau al alcoolului se simt imediat. Şi starea de agregare influenţează procesul de difuzie. azot). hidrogen. pe când în apa rece difuzia nu s. Amestecuri În natură există substanţe pure a căror compoziţie rămâne neschimbată prin operaţii fizice (exemplu: oxigen.

Nisipul se depune pe fundul paharului.un amestec neomogen solid. apă. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă cu nisip este un amestec neomogen.9 Materiale necesare: pahar.5 Metode de separare a substanţelor din amestecuri 1. câteva minute.5. decantarea este folosită pentru obţinerea apei potabile din ape naturale.1 Decantarea Aplicatii practice Experimentul 1. Separarea nisipului de apă amestecă cu o baghetă de sticlă (poţi folosi şi un creion) Ce fel de amestec ai obţinut? Lasă amestecul în repaus. Decantarea Decantarea este metoda de separarea unui solid dintr. În practică. pentru purificarea sării extrase din salină sau pentru obţinerea aurului şi a argintului din minereu. deoarece are o densitate mai mare decât apa. în decantoare speciale. Această metodă de separare se foloseşte atunci când densitatea solidului este mai mare decât a lichidului. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate.lichid. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 1. nisip Cum procedezi? pune în pahar apă cu nisip.

Lichidul care trece prin hârtia de filtru se numeşte filtrat.Introducere 1. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate.5.un pahar cu apă.a separat apa.5.3 Cristalizarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . hârtie de filtru Filtrarea 1. apă.lichid. cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid.o pâlnie pune o hârtie de filtru.lichid.10 Cum procedezi? pune puţină pulbere de cărbune într. filtrarea este folosită pentru obţinerea apei potabile.2 Filtrarea Aplicatii practice Experimentul 1. pâlnie. Ca materiale filtrante se folosesc straturi succesive de pietriş şi nisip. Separarea pulberii de cărbune de apă Materiale necesare: 2 pahare. agită sau amestecă cu o baghetă amestecul. Filtrarea este metoda de separare a unui solid dintr. toarnă amestecul. Se utilizează când densitatea solidului este mai mică sau egală cu lichidului. În practică. Există şi filtre de aer folosite pentru purificarea aerului. într. pulbere de cărbune.un pahar. prin pâlnie.un amestec neomogen solid. Ce amestec ai obţinut? într. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă şi pulbere de cărbune este un amestec neomogen solid. Pulberea de cărbune se depune pe hârtia de filtru iar în pahar s.

bazalt). În practică.11 Extragerea sării din apa sărată Materiale necesare: capsulă de porţelan.4 Distilarea Distilarea este operaţia de separare a componenţilor dintr. sită de azbest. Cristalizarea poate avea loc în adâncul Pământului prin solidificarea magmei formându. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Prin încălzire până la fierbere apa se evaporă iar în capsulă rămâne sarea. Cristalizarea este operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină. omogene.5. Această metodă de separare este utilizată la obţinerea alcoolului şi în prelucrarea ţiţeiului în rafinării pentru obţinerea benzinei. apă.o capsulă de porţelan toarnă apă cu sare de bucătărie: încălzeşte capsula în care se află amestecul cu ajutorul spirtierei până la evaporarea completă a apei. Atenţie! Cristalizarea nu se foloseşte în cazul lichidelor inflamabile. trepied. Cristalizarea Distilarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . petrolului lampant şi a motorinei. În lipsa acestor materiale foloseşte o lingură metalică şi o spirtieră Cum procedezi? într.se roci magmatice (granit. 1. metoda cristalizării este folosită pentru obţinerea zahărului din trestia de zahăr şi pentru obţinerea sării de bucătărie din apa mării. cu formă geometrică definită. Cristalele sunt corpuri solide. sare de bucătărie. spirtieră. prin fierbere urmată de condensare.Introducere Aplicatii practice Experimentul 1.un amestec omogen de lichide.

între care nu se produc fenomene chimice se numesc soluţii. În funcţie de solubilitatea intr. 1. Când soluţia este formată din două lichide se consideră dizolvant. Exemplu: în soluţia de apă cu zahăr. Dizolvare Dizolvant Dizolvat Solubilitate Aplicatii practice Experimentul 1. amestecăm apa cu diverse substanţe solide.12 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (natura dizolvantului şi a dizolvatului) Materiale necesare: pahare transparente.un anumit solvent. sucurile concentrate de fructe. substanţele se clasifică în: substanţe solubile. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cum ar fi: zahărul. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii se numeşte dizolvare. benzina. Fenomenul în urma căruia o substanţă solidă. eterul.Introducere Perspective Alte metode de separare a substanţelor din amestecuri sunt magnetizarea şi electrizarea.6 Soluţii Amestecurile omogene fomate din două sau mai multe substanţe. lichide sau gazoase. O soluţie este formată din două componente: dizolvantul sau solventul (substanţa în care se face dizolvarea) şi dizolvatul sau solvatul (substanţa dizolvată). apa este dizolvantul iar zahărul este dizolvatul. substanţe greu solubile şi substanţe insolubile (sarea este solubilă în apă. acetonă.un pahar cu apă. nisipul este insolubil în apă). lac de unghii Cum procedezi? a) pune o picătură de lac de unghii într. oţetul. În acest mod se obţin soluţii. lichidul aflat în cantitate mai mare. apă. acetona. În majoritatea soluţiilor. dizolvantul este apa. Solubilitatea substanţelor este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului şi de temperatură. sarea de bucătărie. alcoolul. Proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă se numeşte solubilitate. dioxidul de carbon. Consultă bibliografia recomandată. Există şi alţi dizolvanţi: alcoolul. În fiecare zi.

adaugă în fiecare pahar câte o linguriţă de zahăr. Viteza de dizolvare creşte odată cu creşterea temperaturii.un pahar care conţine o cantitate mică de acetonă Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate.13 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (temperatura) Materiale necesare: 2 pahare transparente.un pahar apă caldă.o anumită cantitate de soluţie se numeşte concentraţie. iar în celălalt pahar un volum egal de apă rece. linguriţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Cristalele de zahăr se dizolvă mai repede în apa caldă. apă rece. Cantitatea de substanţă dizolvată într. apă caldă. Experimentul 1. zahăr. Solubilitatea substanţelor solide depinde de temperatură. După concentraţie soluţiile pot fi: soluţii diluate (conţin cantitate mică de substanţă dizolvată) şi soluţii concentrate (conţin o cantitate mare de substanţă dizolvată). Lacul de unghii nu se dizolvă în apă dar se dizolvă în acetonă. ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… Constatare Solubilitatea este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… b) pune o picătură de lac de unghii într. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. Cum procedezi? pune într.Introducere Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate.

Cantitatea de substanţă dizolvată în 100g soluţie se numeşte concentraţie procentuală. linguriţă Cum procedezi? într. Ce obsevi? adaugă din ce în ce mai mult zahăr în apă. Soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată la o anumită temperatură se numeşte soluţie saturată. apă. Soluţia care poate dizolva noi cantităţi de substanţă se numeşte soluţie nesaturată.14 Obţinerea unei soluţii concentrate Materiale necesare: pahar transparent. md= masa dizolvatului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (md × 100)/ ms Exemplu: 1.un pahar cu apă pune o linguriţă de zahăr. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Adăugând din ce în ce mai mult zahăr în apă. Care este concentraţia în procente a unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g sare de lămâie în 80g de apă? md = 20g m apei= 80g c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (20 × 100)/ (20+ 80) c= 20% 2. la un moment dat. Care este concentraţia în procente a soluţiei obţinută prin dizolvarea a 30g sodă caustică în 270g de apă? c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (30 × 100)/ (30+ 270) c= 10% Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Experimentul 1. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. acesta nu se mai dizolvă. zahăr. amestecă cu ajutorul linguriţei.

Testul de autoevaluare nr. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 3. Activitate experimentală Proiectul pentru Învăţământul Rural . …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 2. soluţia: a) se concentrează. Când ambele componente ale unei soluţii sunt în aceeaşi stare de agregare (lichid).33%. b) se diluează. masa soluţiei se exprimă în aceeaşi unitate de măsură (g. Notează observaţiile pe spatiile punctate. Notează observaţiile pe spatiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… II. se consideră solvent substanţa aflată în cantitate: a) mai mică. Concentraţia unei soluţii obţinute prin dizolvarea a 40g de sodă caustică în 260g de apă este: a) 20%. c) 10%.Introducere Atenţie! Masa dizolvatului. Vărsând o cantitate de soluţie dintr. c) rămâne la aceeaşi concentraţie. sare şi apă. Notează observaţiile pe spatiile punctate. Alege răspunsul corect: 1. b) 13.un pahar. Explică cum poţi separa un amestec de nisip. c) amestecuri neomogene. masa apei. b) mai mare. c) indiferent care dintre. kg. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 4. Soluţiile sunt: a) amestecuri omogene: b) substanţe pure. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… III. Notează observaţiile pe spatiile punctate. etc). 3 I. Notează observaţiile pe spatiile punctate.

c adevărat. Testul de autoevaluare nr. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin procesul de sublimare. 3. 2. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. 3a II. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. 4. a) b) c) Corpul cu masa mai mare are densitatea mai mare. Pune oul în apa sărată. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. Procesul de evaporare a apei se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi. 1c. poţi trece mai departe. ai nelămuriri sau ai greşit. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. În timplul procesului de solidificare a apei se produce o creştere a volumului III. poţi trece mai departe. Ce observi? Scoate oul din apă şi dizolvă în aceasta cât mai multă sare. 2b. 1. 3. Testul de autoevaluare nr. fals. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. 1 1. b Proiectul pentru Învăţământul Rural . adevărat Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr.. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. 1. 2 I. 3 I. b. 4. Corpul cu volumul mai mic are densitatea mai mare. vezi pagina ……….Introducere Umple un pahar pe trei sferturi cu apă şi pune înăuntru un ou întreg. ai nelămuriri sau ai greşit.

oul se va scufunda. se separă soluţia de apă cu sare de nisipul care se depune la fundul vasului.Introducere 1.33% II. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. Apa sărată are o densitate superioară celei a oului şi de aceea. Prin decantare. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. b c= (md × 100)/ ms md= masa dizolvantului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (40 × 100)/ (40+ 260) c= 13. poţi trece mai departe. Prin evaporarea apei se separă sarea. oul va pluti în apa sărată. Densitatea unui ou este puţin mai mare decât densitatea apei de la robinet. ai nelămuriri sau ai greşit. prin metoda cristalizării. c 3. b 2. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. Separarea se realizează în două etape. III.

proprietate unui corp de a. nu curg.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr.au volum propriu.trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare solidă.un amestec neomogen solidlichid.un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp. Topirea. Gazele. Solidele. Desublimarea. Volumul.metoda de separare a unui solid dintr. Vaporizarea. Proiectul pentru Învăţământul Rural .un corp scufundat într. Decantarea. nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află). Legea lui Arhimede.mărimea fizică definită prin raportul dintre masa unui corp şi volumul acestuia. Solidificarea.forţa cu care Pământul atrage un corp. au formă proprie. Condensarea. respectiv.nu au volum propriu. Densitatea.fenomenul de pătrundere a moleculelor unei subtanţe printre moleculele altei substanţe.spaţiul ocupat de un corp. Lichidele. de a se opune la orice acţiune care caută să.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă.şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare. Masa.i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectlinie în care se află.trecerea unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă. 1 Inerţia. nu au formă proprie.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare gazoasă. Difuzia. Sublimarea. Greutatea.mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp.trecerea unei substanţe din stare gazoasă în stare solidă. sunt fluide.au volum propriu. sunt fluide.trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare de vapori.

Concentraţie procentuală.operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină.un amestec omogen de lichide. Dizolvat (solvat). prin fierbere urmată de condensare.Introducere Filtrarea.substanţa în care se face dizolvarea.operaţia de separare a componentelor dintr.fenomenul prin care o substanţă solidă. Dizolvant (solvent).lichid cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid. Soluţie saturată. Solubilitatea.soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată.proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă. Distilarea. Cristalizarea. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii.metoda de separare a unui solid dintr. Proiectul pentru Învăţământul Rural .substanţa dizolvată. Dizolvarea.cantitatea de substanţă dizolvată in 100g soluţie. la o anumită temperatură.un amestec neomogen solid.

Dar dacă porneşte brusc. Din ce material este realizat corpul? Foloseşte tabelul de la pagina 9. Amestec de ploaie şi ninsoare care cade când temperatura aerului este aproximativ 00C c. Se formează în dimineţile răcoroase.8 Lucrarea de verificare 1 I. b. nivelul apei a urcat până în dreptul indicaţiei de 154 cm3 .un autobuz. Precipitaţie formată din cristale de gheaţă care se unesc în fulgi. când vaporii de apă se condensează foarte aproape de pământ.un cilindru gradat se află în dreptul indicaţiei de 150 cm3. Exerciţii şi probleme 2p (0. Uniţi ceea ce se potriveşte: 1p (0. Ce se întâmplă dacă autobuzul frânează brusc. în picioare. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin ………………………… III.Introducere 1. 4. II.25 × 4) 1. când picăturile de apă din ploaie sau din burniţă ingheţă în contact cu suprafaţa terestră formând un strat transparent de gheaţă. oceane şi de la suprafaţa solului se ridică în atmosferă prin ……………………… 2. Ploaia 2. Care este volumul unui corp din plumb. Completaţi spaţiile punctate cu noţiunile potrivite: 1p (0. Nivelul apei dintr. Trecerea unui corp din stare de vapori în stare lichidă se numeşte …………………. Poleiul 3. 2. e. Ninsoarea a. 3. d.50 × 4) 1. Precipitaţie lichidă formată din picături de apă. Prin introducerea unui corp cu masa de 31. Te afli într. Apa din râuri. care are masa de 452g şi densitatea de 11.2g. Lapoviţa 4. În straturile reci ale atmosferei picăturile de apă se transformă în fulgi de zăpadă prin ………………… 3.25 × 4) 1. Explică. Proiectul pentru Învăţământul Rural .3g/ cm3. Se formează în anotimpul rece. mări.

utilizarea unor surse suplimentare de informare IV. punctată şi va fi returnată. Criterii de evaluare şi notare - identificarea şi explicarea unor fenomene fizice şi chimice I-1p (0. utilizând corect terminologia adecvată. Alcătuiţi un eseu cu titlul “Apa în natură” după următorul plan: 5p stările de agregare ale apei. suport al vieţii. Eseul va avea maxim 3. transformări ale stărilor de agregare. etc). pagube produse de apă (inundaţii. Se acordă un punct din oficiu. rezolvarea de probleme: III. reviste.5p. Proiectul pentru Învăţământul Rural . biologie) şi formularea unor concluzii. circuitul apei în natură şi importanţa sa. Se acordă un punct din oficiu.50-4). Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală.1p (0.4 pagini. principalele tipuri de precipitaţii. Lucrarea de verificare 1 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea primei unităţi de învăţare. Care este concentraţia unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g de sodă caustică în 180g de apă? IV. chimie. va fi analizată. etc).Introducere 4.2p (0. importanţa apei (sursă de energie. Internet).25 × 4) şi II. Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi. reprezentarea schematică a circuitului apei în natură. realizarea unor conexiuni interdisciplinare (fizică.25 × 4). Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie.

A. 2000.a. manual pentru clasa a VI.Fizică. Ilarion Niculina. A. 2001. Huţanu Elena.Fizică manual pentru clasa a VIII a. Bogheanu Maria Magdalena.a experimente. clasa a IV. 2002. 2. Pacearcă Ştefan.a. pag.47. 2003.a. Turcitu Doina. Crocnan Daniel Ovidiu. Editura Cartea Universală. 4.Ştiinţe clasa a IV. cadre didactice şi părinţi. 1999. 3. R. Stroe Constantin.. clasa a III. evaluare. 47. 6. 5. Eitura Humanitas Educational. Editura Teora. Haralamb Dorel. Huţanu Elena. Corega. Stroe Felicia. Popescu Maria. Corega. 3.a. Crocnan Daniel Ovidiu. Editura Teora. Constantinescu Rodica. Haralamb Dorel. 7.a. Bucureşti. R. manual pentru clasa a VII.59. pag.a. C. Fizică. Pârâială Viorica. 2002.Luiza. 1998. Pârâială Dumitru. Editura Euristică. 7. Talpalaru Seryl.Manualul învăţătorului. Editura Didactică şi Pedagogică.Ştiinţe ale naturii. 8.Chimie. C. 22.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Filoti Carmen. Editura Radical. autoevaluare.27. Editura Corint.. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 9.25. Talpalaru Seryla VIII.. 2002. Iaşi. Pop Viorica.Ştiinţe ale naturii clasa a IV..46. pag.Manualul învăţătorului. auxiliar pentru elevi. pag. 2000. Fătu Sanda. 20. manual pentru clasa Proiectul pentru Învăţământul Rural .

• să descrie principalele caracteristici ale organelor plantelor utilizând un limbaj ştiinţific adecvat. 2 PLANTE 2. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente ale plantelor.Introducere Unitatea de învăţare Nr. precum şi funcţiile acestora. Proiectul pentru Învăţământul Rural . unitate. evoluţie.funcţie. • să analizeze relaţiile cauzale: structură.diversitate. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de plante. • să utilizeze investigaţia şi experimentul pentru evidenţierea şi explicarea funcţiilor organismelor vegetale. organism vegetalmediu. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 Pe parcurs şi la sfârşitul unităţii de învăţare.1.

spre deosebire de alte celule. Celula vegetală.ţesuturi de protecţie: acoperă diferite părţi ale plante şi le protejează împotriva factorilor de mediu. Membrana sau învelişul celulei are rol protector şi selectează substanţele ce intră sau ies în/ din celulă. parameci etc. frunza.Regnul Protista în care sunt încadrate organisme asemănătoare cu plantele (algele) şi organisme asemănătoare animalelor (euglenă. Organele plantelor sunt alcătuite din celule de forme şi mărimi diferite grupate în ţesuturi. Organizarea unei plante cu flori Lumea vie Lumea vie este alcătuită din 5 regnuri: . . În citoplasmă se află diferite componente celulare cu rol de captare a luminii (clorofila).Regnul Animal.). tulpina.Regnul Monera în care sunt încadrate bacteriile. .ţesuturi de conducere: asigură circulaţia sevei în corpul plantei. . Floarea reprezintă organul de înmulţire a plantei pentru că din flori se formează fructul şi seminţele. Nucleul controlează şi coordonează înmulţirea celulei. În celulă se desfăşoară toate procesele ce întreţin viaţa plantei. . . de producere. Plantele cu flori fac parte in Regnul Plante şi sunt considerate cele mai evoluate. Părţile componente ale celulei sunt: membrana. .ţesuturi asimilatoare: asigură captarea luminii solare şi prepararea hranei. de depozitare şi de eliminare a diferitelor substanţe. are un perete protector situat la exteriorul membranei celulare. citoplasma si nucleul. Părţile componente ale unei plante cu flori se numesc organe. tulpina şi frunzele asigură în principal hrănirea plantei şi se numesc organe vegetative. fructul şi sămânţa.Regnul Plante. a dăunătorilor. . Principalele tipuri de ţesuturi sunt: .2. Acestea sunt: rădăcina. Rădăcina. formează asociaţii de celule numite ţesuturi. Organizarea unei plante cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural . floarea.Regnul Fungi (ciuperci). structură şi funcţie. amibă. Mai multe celule care au aceeaşi formă.ţesuturi de susţinere: conferă rezistenţă şi elasticitate plantelor.Introducere 2. Celula vegetală este unitatea de bază structurala şi funcţională a plantei.

ţesuturi de creştere: asigură dezvoltarea plantelor (creşterea în înălţime.Introducere ţesuturi de depozitare: înmagazinează diferite substanţe de rezervă (amidon. Aceste tipuri de ţesuturi se regăsesc în structura organelor unei plante. Proiectul pentru Învăţământul Rural . grosime). uleiuri).

la care toate ramificaţiile au aceeaşi formă.1 – Tipuri de rădăcini Vârful rădăcinii prezintă mai multe zone: (fig. 2.2): . . .rădăcina pivotantă. sfeclă.1) . lalea). ridiche. numită rădăcina principală şi ramificaţii mai subţiri numite rădăcini secundare. la care rădăcina principală are formă de tăruş (fasole.2 – Vârful rădăcinii Funcţiile rădăcinii Rădăcina fixează planta în sol şi absoarbe apa cu sărurile minerale (seva brută).zona perişorilor absorbanţi (3). trifoi). . ce asigură creşterea în lungime a rădăcinii.scufia (1). un înveliş rezistent cu rol de protecţie.rădăcina lemnoasă prezentă la arbori şi arbuşti.zona netedă (2). morcov. 2. lungime şi grosime (cereale.firişoare subţiri cu rol în absorţia apei şi a sărurilor minerale din sol. . zona unde au căzut perii absorbanţi după 10. Rădăcinile au forme şi mărimi variate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Unele rădăcini depozitează substanţe de rezervă: morcov. . Rădăcina Rădăcina este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol. Fig.rădăcina fasciculată (firoasă). Fig.20 zile.Introducere 2. Majoritatea rădăcinilor au o porţiune centrală mai groasă.zona aspră (4). 2. Rădăcina Tipuri de rădăcini (fig. 2.3.

Introducere Testul de autoevaluare nr. 1 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . zona netedă c. zona perişorilor absorbanţi d. fasole. 4. rădăcina lemnoasă: …………………………………. 2. rădăcina firoasă: ……………………………………. Utilizează un atlas botanic pentru a observa diferite tipuri de rădăcini. Notează câteva exemple de plante care au: rădăcina pivotantă: …………………………………. zona aspră Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare se află la pagina …………. Scrie denumirea zonelor in vârful unei rădăcini. 1234- Fig. grâu. Subliniază plantele care au rădăcini modificate pentru depozitarea unor substanţe hrănitoare. ridiche.3 5. 3. scufie b. porumb. Notează organele unei plante cu flori : ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………… 2. Alege răspunsul corect.. sfeclă. ţelină. Rădăcina creşte în lungime prin: a.

l cu cel iniţial. Dacă repeţi experimentul folosind apă distilată nu vei obţine urme după evaporare deoarece apa distilată nu conţine săruri minerale. apă de la robinet. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Aplicatii practice Incearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. pipetă. citeşte rezultatele sau constatările. după 2.1 Cum procedezi ? Evidenţierea prezenţei sărurilor minerale în apă.un vas cu apă. Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Materiale necesare: plantă cu rădăcină. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate După evaporarea apei de la robinet sunt vizibile urme de săruri minerale. într.o lingură pune cu pipeta câteva picături de apă. spirtieră. ulei aşază planta cu rădăcină. vas de sticlă. într. analizează suprafaţa lingurii.2 Cum procedezi ? compară. peste care marchează nivelul apei din vas (cu ajutorul unui marker). Experimentul 2. Materiale necesare: lingură de metal. Experimentul 2. cu ajutorul spirtierei fierbe apă până la evaporarea completă.3 zile marchează din nou nivelul apei şi se adaugă o peliculă foarte fină de ulei. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii. Evidenţierea rolului rădăcinii în absorbţia apei.

în vasul 2. Experimentul 2. Rolul uleiului este de a împiedica evaporarea apei din vas. Evidenţierea absorţiei apei la nivelul zonei Materiale necesare: plantele de fasole încolţite (rădăciniţa să aibă 4.Introducere Ce reprezintă diferenţa de nivel ? Care este rolul uleiului ? Reprezentaţi schematic experimentul. iar vârful rădăcinii în apă. ulei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cum procedezi ? pune plantele de fasole în câte un vas de sticlă ce conţine apă şi ulei astfel încât: în vasul 1. zona perişorilor absorbanţi să se afle în apă. zona perişorilor absorbanţi să se afle în ulei.3 perişorilor absorbanţi.5 cm). …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate Planta la care zona perişorilor absorbanţi se află în ulei s. În concluzie.3 zile Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.a ofilit. apă. ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ………………………………………………………… Rezultate Diferenţa de nivel reprezintă apa absorbită de către rădăcină. observă plantele după 2. plantele absorb apa cu ajutorul perişorilor absorbanţi ai rădăcinii. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. vase de sticla (eprubete).

Astfel de tulpini au majoritatea plantelor ierboase (grâu. . Tulpina Tulpinile au forme variate în funcţie de mediul de viaţă al plantelor. pletoasă. crin).fasole. forma şi rolul pe care îl deţin în dezvoltarea ramurilor. a frunzelor şi a florilor. diferiţi după poziţia. volubile (cu ţesuturi de susţinere slab dezvoltate. conică. viţa de vie). liane) şi agăţătoare (cu frunze sau cu ramuri transformate în cârcei.Introducere 2.muguri foliari din care se formează frunzele. În alcătuirea plantei există celule specializate în conducerea apei şi a sărurilor minerale.muguri micşti care dau naştere atât la frunze cât şi la flori. O particularitate a tulpinii este prezenţa mugurilor.soarelui). axul coroanei şi ramuri principale. În absenţa frunzelor. După locul unde cresc. Ele sunt reprezentate de vasele lemnoase. Alte plante au tulpini târâtoare (căpşuni). între care nu există pereţi despărţitori.au adaptat la funcţii noi: tulpinile cactuşilor acumulează apă. Tulpinile subterane (subpământene) sunt reprezentate de: bulb (ceapă.muguri florali in care se formează florile. tulpinele sunt aeriene (ierboase. înmulţirea se realizează prin bulbi. lemnoase) şi subterane. Circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate prin plantă reprezintă funcţia de conducere a tulpinii. floarea. Arborii şi pomii fructiferi prezintă diferite forme ale coroanei: sferică. stânjenel). secundare şi de rod. puse cap la cap. . tubercul (cartof) şi rizom (ferigă. Tulpina lemnoasă a arborilor prezintă: trunchiul. Apa cu substanţele hrănitoare produse de frunze formează seva elaborată ce circulă prin vasele liberiene ale tulpinii spre toate celelalte organe ale plantei. tubercului sau rizomi şi se numeşte înmulţire vegetativă.mazăre. Categorii de muguri: . cilindrică. Prin vasele lemnoase circulă apa cu sărurile minerale care formează seva brută. aceste tulpini încărcate cu clorofilă asigură fotosinteza. . La unele plante. lalea. Tulpinile aerine ale unor plante s. ca şi majoritatea plantelor lemnoase (arbori şi arbuşti). În aceste tulpini subterane se depozitează substanţe de rezervă (hrănitoare). Cele mai multe plante au tulpini drepte (ortotrope) cu ţesuturi de susţinere bine dezvoltate. porumb. 4. Prin ţesuturile de Tulpina Funcţiile tulpinei Proiectul pentru Învăţământul Rural .muguri de creştere situaţi în vârful tulpinii. celule lungi.

tulpina asigură funcţia de susţinere a ramurilor. Tulpina plantei creşte în înălţime dar şi în grosime. Creşterea tulpinii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Culoarea inelelor lemnoase este diferită. inele înguste . florilor. cele care se formează primăvara sunt mai deschise la culoare comparativ cu cele de toamnă care sunt mai închise la culoare După grosimea inelelor de culoare deschisă pot fi apreciate condiţiile de mediu din anul respectiv (inele late .an secetos). Plantele lemnoase prezintă creşteri anuale sub formă de inele cu ajutorul cărora poate fi apreciată vârsta arborilor.Introducere susţinere pe care le conţine.an ploios. frunzelor. Astfel.

îngroşarea măduvei. Alege răspunsul corect. rădăcină modificată pentru depozitarea hranei. îngroşarea scoarţei. b. Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare se află la pagina …………… 2. d. c. 2 1.5. b. Alege răspunsul corect. stânjenelul. 5. bradul. A / F/ I d. d. F (fals). Asociază tipurile de tulpini cu plantele corespunzătoare. vasele lemnoase. Bulbul este: a. Alege răspunsul corect. tulpină agăţătoare cartof tulpină dreaptă porumb tubercul viţă de vie rizom ferigă tulpină volubilă fasole ceapă 2. tulpină subterană. Citeşte cu atenţie afirmaţiile. I (informaţii insuficiente) a. c. Tulpinele plantelor asigură conducerea sevei brute şi a sevei elaborate. vasele liberiene. A/F/I c. tulpină târâtoare. (Foloseşte la nevoie atlasul botanic). Tuberculii reprezintă rădăcinile modificate pentru depozitarea substantelor hrănitoare ale plantei. A/F/I b. Planta cu tulpină subterană este: a. Vasele lemnoase conduc seva brută. trandafirul. grâul. c. A / F/ I 3. Încercuieşte una din litere: A (adevărat). Frunza Proiectul pentru Învăţământul Rural . d. b. 4. Din mugurii micşti ai tulpinii se dezvoltă flori. rădăcină subterană.Introducere Testul de autoevaluare nr. Inelele anuale de creştere ale arborilor reprezintă: a.

frunza ovală (păr. b. la porumb).în formă de săgeată (săgeata apei). .5 c).în formă de inimă (muşcată). care înfăşoară o parte a tulpinii (la grâu. 2. În acest caz. limbul se leagă de tulpină prin teacă. pin). a b Fig. Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbului care poate fi lobată (fig.limb. 2.6).4) alcătuită in: .peţiol. c. La alte plante.4 Frunză de muşcată Alcătuirea externă a frunzei La unele plante.codiţa frunzei. frunza cordată. 2. peţiolul lipseşte. 2. Fig. Proiectul pentru Învăţământul Rural .5 a).teacă.în formă de ace lungi (brad. porumb). frunza liniară. întreagă (fig. frunza sagitală. iar limbul se leagă direct de tulpină (frunzele de mazăre). 2. . străbătută de o reţea de vase conducătoare care formează nervurile.5 b). frunza aciculară. Ea îşi are originea în frunzuliţele mugurelui foliar.partea lăţită a peţiolului cu care frunza se prinde de tulpină.Introducere Frunza este organul aerian la plantei ce creşte pe tulpină. frunza reniformă. 2. O frunză completă (fig.partea cea mai lată a frunzei. d.5 Marginea frunzei c Frunzele diferă şi după forma limbului (fig. pot lipsi şi teaca şi peţiolul. Există: a. molid.în formă de rinichi (pochivnic). 2.în formă de panglică (grâu. dinţată (fig. prun). e. f.

unele plante au limbul frunzelor alcătuit din mai multe foliole şi se numesc frunze compuse (fig. 2.7). Pe tulpină.8): în rozetă la baza tulpinii (a). limbul frunzei este format din două foiţe cu rol protector (epiderma superioară si epiderma inferioară) Proiectul pentru Învăţământul Rural . a Fig. opus (b) sau altern (c). Privit la microscop. condiţie esenţială pentru desfăşurarea fotosintezei. 2.7 Frunze compuse Dispoziţia frunzelor pe tulpină diferă de la o plantă la alta. 2.Introducere Fig.6 Frunze simple Frunze simple şi compuse Spre deosebire de plantele cu frunze simple. Fig. penată (salcâm) şi frunza palmată (castan). Frunzele se dispun astfel încât să primească o cantitate de lumină cât mai mare. respitaţie şi transpiraţie. 2. 2. frunzele pot fi dispuse (fig.8 b c Structura internă a frunzei Structura internă a frunzei este adaptată pentru îndeplinirea funcţiilor de fotosinteză. frunza trifoliată (la trifoi).9 Fig. 2.

Numărul stomatelor variază de la o plantă la alta între 100.Introducere între care se află mezofilul (miezul frunzei) ce conţine celule pline cu clorofilă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . O stomată este alcătuită din două celule de forma boabelor de fasole. Stomatele se închid şi se deschid în funcţie de factorii de mediu şi de nevoile plantei. Epiderma are ca formaţiuni carateristie stomatele prin are se realizează schimbul de gaze dintre plante şi mediul exterior şi eliminarea apei prin procesul de transpiraţie. aşezate faţă în faţă între care ramâne un orificiu prin care se realizează schimbul de gaze.1000 stomate/mm2 de frunză.

modul în care sunt aşezate frunzele pe tulpină. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. marginea limbului (întreagă. dinţată. 3 Observă frunzele următoarele plante: stejar.. Notează pentru fiecare frunză observaţiile tale legate de: . lombată. grâu şi pin. aspectul frunzei (neted.Introducere Testul de autoevaluare nr. păros.). forma frunzei.). Proiectul pentru Învăţământul Rural . alte observaţii. 3 se află la pagina ………. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare nr.. etc. Foloseşte material natural sau un atlas botanic. Notează observaţiile pe spaţiile punctate.tipul de frunză (frunză simplă/ frunză compusă). cerat. etc.

În urma procesului de de fotosinteză se eliberează oxigen (O2). plantele folosesc dioxidul de carbon din aerul atmosferic şi eliberează oxigen. tuberculi sau rizomi. Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie primă în procesul de fotosinteză. Fotosinteza Frunza este considerată un mare laborator al naturii în care se sintetizează hrana plantei. Seva brută ia calea vaselor lemnoase din rădăcină şi tulpină. Fotosinteza se desfăşoară în prezenţa luminii. lumina şi temperatura. Factorii care influenţează fotosinteza Proiectul pentru Învăţământul Rural . lumina este indispensabilă pentru formarea clorofilei. rapiţă. linte şi mazăre. Sărurile minerale din sol provin din descompunerea resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care ajunge în sol prin apele de ploaie şi zăpezi. În acelaşi timp. seminţe. grâul. În frunză. frunza sintetizează substanţe organice (glucide. ajunge în celulele din mezofilul (miezul) frunzei. apoi prin nervurile frunzei.Introducere 2. Schimburile de gaze se realizează prin stomatele de la nivelul frunzelor. O importantă sursă de proteine vegetale sunt boabe de fasole. intră prin stomate şi dioxidul de carbon (CO2). lipide) ce vor circula prin vasele conducătoare liberiene sub formă de sevă elaborată în totul corpul plantei. gaz indispensabil vieţii. zaharuri) depozitează cartoful. floareasoarelui. Substanţe grase (lipide) se depozitează în seminţele de nuc. ea absoarbe şi reţine radiaţiile solare luminoase care vor fi transformate în energie chimică necesară procesului de fotosinteză.1. Procesul de fotosinteză se intensifică o dată cu creşterea cantităţii de apă. O parte din substanţele organice produse se depozitează sub formă de rezerve nutritive în diferite părţi ale plantei: în frunze. Apa şi sărurile minerale absorbite din sol de către rădăcină. Din apă. sfecla. când apa este în exces. bulbi. fotosinteza se opreşte. Clorofila are un rol activ în procesul de fotosinteză. Substanţe dulci (amidon. Funcţiile frunzei Reţine ! În procesul de fotosinteză.5. cu ajutorul perişorilor absorbanţi ajung la frunză. proteine. Principalii factori care influenţează fotosinteza sunt apa. săruri minerale şi dioxid de carbon (CO2). soia.

haustori).pădurii (parazită pe rădăcinile arborilor din păduri).torţelul (parazit pe tulpinile de lucernă. O asfel de simbioză există între plantele leguminoase (trifoi) şi bacteriile fixatoare de azot care trăiesc pe rădăcinile acestor plante. creşte în intensitate până când temperatura atinge 20. iau o parte din substanţele organice necesare din alte plante. Plantele cu frunze verzi şi iarna (conifere. după care încetineşte treptat şi la 45. Plante parazite: . iar plantele leguminoase furnizează bacteriilor substanţe organice rezultate din fotosinteză. O asfel de plantă semiparazită este vâscul care preia substanţe hrănitoare din tulpina arborelui gazdă.muma.Introducere O altă sursă importantă de săruri minerale o reprezintă îngrăşămintele organice naturale (gunoiul de grajd) şi chimice (azotaţi. poartă denumirea de simbioză. deşi au clorofilă şi realizează fotosinteza. Plantele simbionte sunt un exemplu interesat de convieţuire între o plantă autotrofă şi un organism heterotrof. Alte plante. În concluzie. Din categoria plantelor heterotrofe fac parte plantele parazite. fosfaţi). Tipuri de nutriţie Proiectul pentru Învăţământul Rural . grâu) desfăşoară procesul de fotosinteză şi la temperaturi sub 00 C. fotosinteza se desfăşoară cu randament maxim în orele dimineţii şi spre amiază. Cunoaşterea modului în care temperatura influenţează fotosinteza are aplicaţii în agricultură pentru stabilirea datelor la care se realizează însămânţările la diferite plante de cultură.520 C se opreşte. trifoi. .250 C. Plantele parazite nu au clorofilă. se caracterizează prin lipsa frunzelor verzi şi prezenţa unor formaţiuni speciale pentru hrănire (rădăcini sugătoare. sulfaţi. Convieţuirea în avantajul ambelor organisme. azotul necesar procesului de fotosinteză. Astfel de plante sunt importante pentru agricultură deoarece îmbogăţesc solul în azot. Plantele semiparazite. trăiesc parazit pe alte plante. fiind lipsite de clorofilă.plante heterotrofe. Plantele verzi care îşi produc singure substanţele organice cu care se hrănesc se numesc plante autotrofe. nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi îşi procură substanţele organice gata preparate. fructe şi seminţe. semiparazite şi simbionte. Fotosinteza începe la lumină slabă ( o dată cu apariţia primelor raze solare şi creşte ca intensitate o dată cu creşterea intensităţii luminii. fotosinteza începe să scadă. Plantele parazite au un număr mare de flori. Fotosinteza începe la o temperatură de 00 C. viţă de vie). din mediul în care trăiesc. Dacă lumina este foarte intensă. Bacteriile pun la dispoziţia plantei leguminoase.

Prin procesul de transpiratie apare în plantă forţa de sucţiune (sugere) fără de care absorţia unor noi cantităţi de apă cu săruri minerale din sol. ziua şi noaptea. Procesul de respiraţie se desfăşoară în mod continuu. Procesul se desfăşoară în mod continuu.2. Ele utilizează oxigenul pentru arderea substanţelor organice la nivelul celular şi producerea energiei necesare pentru desfăşurarea tuturor proceselor: creştere.Introducere 2. planta utilizează numai o mică parte din energia solară pentru a o transforma în energie chimică. ca toate celelalte vieţuitoare. plantele elimină dioxidul de carbon.6. Acest lucru determină ridicarea temperaturii frunzelor şi duce la pierderea apei sub formă de vapori. Schimburile de gaze se realizează şi la nivelul respiraţiei. Plantele respiră prin toate organele. Transpiraţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . formarea fructelor. În urma procesului de respiraţie. plantele folosesc oxigenul din aer şi elimină dioxiul de carbon. prin stomate.3. Eliminarea apei se realizează prin stomate. nu ar fi posibilă. înflorire. 2. Transpiraţia În procesul de fotosinteză. au nevoie de oxigen. Respiraţia Reţine ! În procesul de respiraţie. Respiraţia Plantele. O parte importantă din această energie se transformă în căldură. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor. etc.6. Transpiraţia este procesul de eliminarea a apei sub formă de vapori. dar mai ales prin frunze.

. cerneală Cum procedezi? toarnă câteva picături de cerneală în vasul cu apă. benzina pătrunde în frunză şi apar pete de culoare închisă.5 Evidenţierea conducerii sevei brute prin tulpină şi frunze. Dacă stomatele sunt închise nu apare nici o modificare la nivelul frunzei.Introducere Aplicatii practice (fotosinteză.pune o picătură de benzină cu ajutorul pipetei. Ce observi ? Explica. Materiale necesare: plantule de fasole cu 2. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. realizează observaţii după 2 zile. 2. vas cu apă. (în locul plantelor de fasole poţi folosi ramuri de muşcată cu 2. Cum procedezi ? . Ce observi ? Explica. respiraţie. pune plantule de fasole în vasul cu apă colorată. Dacă stomatele sunt deschise. transpiraţie) Experimentul nr. Materiale necesare: frunza. benzină. pipetă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Experimentul 2. pe dosul frunzei.3 frunze. Rezultate şi constatări La nivelul frunzelor se află structuri specializate prin care se realizează schimburile de substanţe dintre plante şi mediu. 4 Evidenţierea gradului de deschidere al stomatelor. structuri ce se numesc stomate.3 frunze).

pune planta într. Materiale necesare: plantă acvatică (ciuma..Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………… Rezultate Apa colorată a urcat prin vasele conducătoare ale tulpinii. apoi prin nervuri şi a colorat frunzele. Producerea oxigenului demonstrează că în frunze se desfăşoară procesul de fotosinteză.apelor). ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. Ce observi ? Explică. Creşterea intensităţii luminii determină intensificarea fotosintezei (creşte numărul bulelor de gaz degajate). eprubete Cum procedezi ? secţionează oblic baza unei ramuri de ciuma. aşază eprubeta la lumină. repetă experimentul aşezând eprubeta la o distanţă de 20 cm faţă de becul unei veioze Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu partea secţionată orientată în sus.pădurilor. Rezultate Prin partea secţionată a tulpinii de ciuma.apelor ies bule de gaz (oxigen). 6 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de oxigen. Experimentul 2.o eprubetă cu apă. Plantele au nevoie de lumină pentru a realiza procesul de fotosinteză.

……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………….Introducere Experimentul 2. Ce observi ? Explică.un tubercul de cartof pune 2. Rezultate Frunza se colorează în albastru sau brun numai în porţiunile unde nu a fost acoperită de staniol ceea ce demonstrează că amidonul s. alcool etilic 96%. amidonului). staniol.3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa (Atentie ! Fierberea se realizează astfel: într.. pipetă. fixează pe ambele feţe ale unei frunze de muşcată o fâşie de staniol pentru a împiedica pătrunderea luminii în frunză (nu detaşa pe o secţiune dintr. se introduce un vas mai mic cu alcool etlic în care se pune frunza). iod. Materiale necesare: tubercul de cartof. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ghiveci cu muşcată.3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa pe o secţiune dintr.a format în frunză numai în portiunile expuse la lumină. decolorează frunza prin fierbere în apă şi alcool. toarnă câteva picături de iod pe frunza decolorată . frunza de plantă!!). detaşează frunza şi îndepărtează staniolul. expune planta la lumină timp de câteva ore.un tubercul de cartof pune 2.un vas cu apă. Cum procedezi ? amidonului). 7 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de amidon. Partea de frunză acoperită cu staniol nu se colorează (datorită absenţei luminii nu s-a desfăşurat fotosinteza şi nu s-a sintetizat amidon).

. Rezultate Lumânarea se stinge deoarece în borcan nu mai există oxigen care să întreţină arderea. Experimentul 2. Ce observi ? Explică.8 lumânare. seminţele au consumat tot oxigenul din borcan.Introducere Experimentul 2. Rezultate Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prin respiraţie.o pungă de plastic. în borcanul care se poate închide ermetic cu un capac introduci 20. după 2 zile. închide punga de plastic prin legare sau cu scotch timp de o oră. Ce observi ? Explică. borcan închis emetic. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. pungă de plastic fixează părţile aeriene ale plantei într. sârmă Cum procedezi ? - Evidenţierea respiraţiei prin consumul de oxigen. Materiale necesare: semiţe încolţite de grâu sau fasole. Materiale necesare: plantă în ghiveci.. deschide capacul şi introdu o lumânare aprinsă fixată la capătul unei sârme. 9 Cum procedezi ? Evidenţierea procesului de transpiraţie. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………….30 de seminţe încolţite.

Florile sunt aşezate pe tulpină. . .).ştiulete (porumb). Receptaculul este partea terminală. Totalitatea petalelor formează corola. Din flori se formează fructele şi seminţele. receptacul are formă de cilindru. mărimi şi culori diferite şi pot fi libere sau concrescute. 2.soarelui. muşeţel). Floarea Alcătuirea unei flori simple Fig.umbrelă (soc. cu rol de apărare a florii) şi petale divers colorate. Inflorescenţele au formă de : .disc (floarea. etc. Sepalele pot fi libere (neunite) sau concrescute (unite). Petalele au forme. Alcătuirea unei flori simple O floarea simplă este alcătuită din mai multe elemente.Introducere Pe punga din plastic apar picături de apă rezultate din condensarea vaporilor eliminaţi de plantă prin transpiraţie.mâţişori (mesteacăn). morcov). .spic (grâu. con. 2.7. Tot de receptacul se prind şi staminele.9 Floarea de măr Pe receptacul se prinde învelişul floral format din sepale (frunzuliţe verzi. pătlagină). . salcâm. Fiecare stamină are câte un filament în Proiectul pentru Învăţământul Rural . lăţită a peduncului pe care se prind celelalte componente ale florii. . organele de reproducere bărbăteşti. La floarea receptaculul are forma unei cupe (la alte flori. câte una (flori simple) sau sunt grupate mai multe la un loc formând inflorescenţe. viţă de vie). Totalitatea sepalelor formează caliciul floral. Floarea Floarea este organul de înmulţire a plantei.ciorchine (liliac. Pedunculul este codiţa florii.

el germinează. Polenizarea presupune transportul polenului unei flori spre pistilul alteia cu ajutorul vântului şi al insectelor (albine. Alcătuirea unei flori compuse De la floare la fruct Proiectul pentru Învăţământul Rural . unite în formă de tub. sunt petale unite între ele şi sunt sterile (din ele nu se formează seminţe). fluturi. stilul şi stigmatul se usucă şi cad. terminat printr. ovarul creşte.un ansamblu de flori. florile compuse au o altă structură. Ovarul conţine ovulele. Transformarea florii în fruct presupune două etape: polenizarea şi fecundaţia. Fiecare grăuncior de polen conţine două celule sexuale bărbăteşti. dintr. Fructele conţin seminţe care provin din ovulele fecundate.o umflătură. Nu toate florile prezintă această alcătuire.Introducere vârful căruia este fixată o umflătură plină cu granule de polen (anteră). petalele şi sepalele se veştejesc şi se scutură. Florile interne au petale mici. staminele şi pistilul. nu au decât elementele esenţiale ale florii. din ele se formează fructe şi seminţe. Celulele sexuale bărbăteşti. O asfel de floare este floarea. susţinute de un receptacul lăţit. în formă de disc. Florile de grâu sunt diferite de cea prezentată: sunt verzi. etc.soarelui alcătuită de fapt. Aceste flori tubulare sunt fertile.). stilul. producând tubul polinic care coboară prin stil şi ajunge în ovar. Acesta este procesul de fecundaţie care duce la formarea a două celule noi care vor da naştere seminţei. Când un grăuncior de polen cade pe stigmatul unei flori. Ovarul se prelungeşte cu un tub subţire. În centrul florii se află pistilul. prezente la capătul tubului polinic. Imediat după fecundaţie. care sunt celulele sexuale femeieşti. stigmatul. se îngroaşă şi se trasformă în fruct. Spre deosebire de florile simple. Receptaculul este înconjurat de frunze mici. Pistilul are formă de pară. fuzionează cu celulele sexuale femeiesti. Florile exterioare. grupate în spic. iar baza sa. umflată se numeşte ovar. de culoare verde. de culoare galbenă. organul de reproducere femeiesc. fără petale şi sepale.

19) prezintă un înveliş cu rol de protecţie. castraveţi. 2. Din seminţele cu două cotiledoane se dezvoltă plantele dicotiledonate. portocale. 2.tegument (1). gutui. Sămânţa de fasole (fig. • Fructele cărnoase au miezul bogat.fructe cărnoase. zemos în vitamine şi sustanţe hrănitoare. floareasoarelui) etc. iar substanţele grănitoare se găsesc în afara cotiledonului. . prune. Clasificarea fructelor: • Fructele uscate sunt tari şi lipsite de substanţe de rezervă. cireşe.un sâmbure (drupă): caise. Alte fructe uscate nu se deschid la maturitate: aluna. . După formă şi dimensiuni există o mare diversitate de seminţe. ghinda. pere. cu mai multe seminţe (bacă): roşii. seminţele sunt închise în fructe. cu o sămânţă închisă într.fructe cărnoase. . Din seminţele cu un cotiledon iau naştere plantele monodicotiledonate. embrionul are un singur cotiledon. salcâm) şi capsula (mac). Unele se deschid la maturitate eliberând seminţele: păstaia (fasole. două cotiledoane (2).fructe cărnoase multiple: zmeură. cariopsa (grâu. Din embrion se va dezvolta viitoarea plantă. căpşuni.10). piersici. ca urmare a procesului de fecundaţie şi are rol de protecţie a seminţei din care se va forma o noua plantă. struguri. . fragi.Introducere 2. Fructul şi sămânţa Fructul se formează din ovar.la formarea fructului participă. pe lângă ovar şi alte părţi ale florii.fructe cărnoase false (poamă) . La sămânţa de grâu (fig. Embrionul foloseşte rezervele de hrană din cotiledoane până la formarea primelor frunze. tulpiniţă (4) şi muguraş (5). La toate plantele cu flori.8.formaţiuni cărnoase în care se găsesc rezervele de hrană ale seminţei şi embrionul alcătuit din rădăciniţă (3). Fructul şi sămânţa Proiectul pentru Învăţământul Rural . de exemplu receptaculul: mere.

la starea activă de creştere.10 Bobul de fasole În condiţii favorabile. . Puterea de germinaţie depinde de substanţele hrănitoare înmagazinate în seminţe şi se realizează numai în prezenţa apei. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Fig. a oxigenului şi numai la o anumită temperatură. Germinţia seminţelor Reţine ! Germinaţia presupune toate procesele prin care trece embrionul din sămânţă.ruperea tegumentului şi apariţia rădăciniţei. . .formarea perişorilor absorbanţi şi transfomarea rădăciniţei în rădăcină.îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora. seminţele încolţesc (germinează) şi embrionul începe să se dezvolte şi se transformă în plantulă apoi în plantă adultă. . Etapele germinaţiei: .creşterea tupliniţei şi apariţia primelor frunze. de la starea de repaus. 2.uscarea cotiledonului.

formarea tulpinii. ……………………………. a. ……………………………… 4. ……………………………… 5. d. fecundaţia. Completează spaţiile libere cu denumirea părţilor componente ale unei seminţe de fasole. ……………………………. ……………………………. b. ……………………………… 2. Ce lipseşte din alcătuirea ei ? 1. formarea frunzelor..11 Bobul de fasole 2. Fig. sămânţa. 4 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ordonează stadiile de creştere şi de dezvoltare ale plantei: înflorire. ……………………………… f. ……………………………. ……………………………… g.Introducere Test de autoevaluare nr. ……………………………… 3. 2. c.. ……………………………. germinaţia. h. ……………………………… Fig.12 3. e. ordinea în care se dezvoltă planta. polenizare. Răspunsurile şi comentariile testului de autoevaluare se află la pagina …………. formarea rădăcinii.. 2. ……………………………. în casete. Scrie.

Introducere Aplicaţii practice (floare. imagini ale modelează toate componentele florii din plastilină.le. vată. asfel încât să obţii diferite flori. Experimentul 2.13 Observaţii asupra etapelor germinaţiei şi a factorilor care influenţează germinaţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . tulpiniţa şi muguraşul. grijă ca vata să se menţină permanent umedă. Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Se observă tegumentul de culoare albă care se desprinde acum cu uşurinţă. plaşetă pentru modelaj.5 seminţe de fasole. Materiale necesare: 4.12 Evidenţierea componentelor seminţei de fasole. fruct. Materiale necesare: plastilină de diferite culori. aranjează. cele două cotiledoane şi embrionul cu rădăciniţa. farfurioare. având după 2 zile observă cele două jumătăţi ale seminţei. sămânţă) Experimentul 2. pune la încolţit seminţele de fasole pe farfurioare.11 unor flori Cum procedezi ? Modelarea componentelor unei flori. Experimentul 2.

etc. la temperatura camerei. ghivece cu pământ. Cum procedezi ? • • • • • • • pune la încolţit seminţele şi urmăreşte zilnic transformările suferite în notează într. la întuneric (într.). ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. într.o fişă de observaţie toate transformările care au loc (apariţia observă ce se întâmplă cu seminţele dacă: sunt udate zilnic cu o cantitate mică de apă. fasole sau porumb. nu sunt udate deloc. Unele seminţe încolţesc şi la temperaturi mai scăzute (seminţele de grâu). sunt udate de trei ori pe zi cu o cantitate mare de apă.Introducere Materiale necesare: seminţe de grâu.. în condiţii de lumină.un loc friguros procesul de încolţire.o cutie). Lumina este necesară plantelor după apariţia primelor frunze. tulpinii. Rezultate Seminţele au nevoie de apă şi căldură pentru a încolţi. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. observă şi compară seminţele puse la încolţit: observă şi compară seminţele puse la încolţit: Notează observaţiile tale. rădăcinii. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Introducere 2. Mişcarea este o însuşire caracteristică întregii lumi vii. La unele plante. Încearcă şi tu acest lucru ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu forţa gravitaţională).noapte. Sensibilitatea şi mişcarea la plante Sensibilitatea şi mişcarea Sensibilitatea este însuşirea organismelor vegetale de a răspunde la acţiunea unor factori de mediu (lumină. Cea mai frecventă formă de răspuns a plantei este mişcarea.Mişcările autonome: mişcări de răsucire determinate de creşterea neuniformă a organelor plantelor întâlnite la plantele volubile şi agăţătoare (fasole. forţa de gravitaţie). viţă de vie). Fototropismul este mişcarea de orientare a organelor plantelor către lumină ( orientarea frunzelor spre lumină).9. deci se manifestă nu numai la animale ci şi la plante. Florile de regina. cercetătorii indieni au fost primii care au demonstrat că plantele iubesc muzica? Plantele supuse unui “tratament” muzical cresc mai repede şi sunt mai rezistente la boli.deschiderea florilor) în funcţie de temperatură. mazăre. se pare că mişcările sunt determinate de variaţii ale luminii cât şi ale temperaturii. Geotropismul este mişcarea de orientare a organelor plantei determinată de acţiunea forţei de gravitaţie (tulpinile cresc în sus. zorele. Mişcările plantelor sunt de fapt.Miscările induse (tropisme şi nastii): mişcări de orientare ale organelor plantelor determinate de acţiunea unor factori externi (lumină. rădăcinile în jos în acelaşi sens. Stiai că. Termonastiile sunt mişcări determinate de variaţia temperaturii (închiderea. temperatură.nopţii se deschid seara. . inflorescenţele de păpădie se deschid la lumină şi se închid la întuneric. În acest caz. iar dimineaţa se închid. temperatură). mişcări ale unor organe ale plantelor şi sunt reprezentate de: . în sens antigravitaţional. se întâlnesc mişcări determinate de alternanţa zi.

un vas cu apă la temperatura de 300C Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… pune aceeaşi floare într.au orientat către lumină.pune o floare de lalea într. .15 Materiale necesare: Cum procedezi ? Evidenţierea termonastiilor. Experimentul a evidenţiat mişcarea de orientare a plantelor către lumină adică fototropismul. Materiale necesare: plante în ghiveci (exemplu: muşcată) aşază ghivecele la fereastră timp de câteva zile ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Frunzele plantelor s.Introducere Aplicaţii practice (sensibilitatea şi mişcarea la plante) Experiment 2. Experiment 2.14 Cum procedezi ? Ce observi ? Evidenţierea fototropismului.un vas cu apă rece (2.3 cuburi de gheţă) Ce observi ? Proiectul pentru Învăţământul Rural .

13).13 Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Rădăcinile se orientează în jos. 2.un borcan. floarea se va deschide în câteva minute. 2. trecută în vasul cu apă rece se va închide. boabe de fasole încolţită (vezi fig. fixează pe o sugativă umedă. câteva aşază borcanul în poziţia laterală. în acelaşi sens cu forţa de gravitaţională. Mişcările determinate de variaţia temperaturii se numesc termonastii. Aceeaşi floare. observă cum se orientează rădăcinil.16 Evidenţierea fototropismului rădăcinii seminţei de fasole încolţite. Materiale necesare: borcane. după 2 zile. Experiment 2. Fig. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Introdusă în apă la temperatura de 300C. sugativă Cum procedezi ? într.

pune la încolţit seminţele de fasole. în ghivece. ghivece cu pământ Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Plantele de fasole şi.Introducere Experiment 2.17 Evidenţierea geotropismului tulpinii. aşază ghivecele în poziţie orizontală timp de 2. în sens antigravitaţional ajungând din poziţia orizontală.3 zile.au îndreptat tulpinile în sus. după răsărirea plantelor de fasole. Materiale necesare: seminţe de fasole. în cea verticală. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Corpul unei ferigi este alcătuit din rădăcină. Regnul Plante cuprinde: muşchii. Ferigiile nu au flori. Seminţele aflate în conuri femele nu sunt protejate de un înveliş. Muşchi Ferigi Fig. În regiunile temperate.10. gimnospermele şi angiospermele. astfel muşchii sunt consideraţi plante inferioare. Se înmulţesc prin sporii aflaţi pe dosul frunzelor. ferigile. Există conuri mascule şi conuri femele. Unele ferigi nu prezintă tulpină aeriană ci numai una subpământeană numită rizom. creşteau acum 400 de miloane de ani şi. Ferigile sunt plante foarte vechi.sămânţă). În regiunile tropicale. speciile gigantice alcătuiau adevărate păduri. în era primară. Au tulpină şi frunze dar nu au rădăcini adevărate. sperma. pe sol.Introducere 2. unele specii de ferigi au dimensiunile unui arbore (ferigi arborescente). Ele pot avea forme foarte variate. 2.descoperit. Strămoşii lor. adică plante cu sămânţa Conifere şi plante înrudite Proiectul pentru Învăţământul Rural . tulpină şi frunze străbătute de vase conducătoare. Principalele grupe de plante Plantele sunt organismele vii cel mai des întâlnite pe pământ. Cresc mai ales în locuri umede şi umbroase. însă toate conţin clorofilă datorită căreia îşi obţin singure hrana. Organele lor nu prezintă ţesuturi conducătoare. Muşchii sunt primele plante verzi de uscat. în păduri. stânci. scoarţa copacilor. coniferele sunt numite gimnosperme (gimnos. au dimensiuni mult mai reduse. Din acest motiv. ferigile. Sunt considerate primele plante superioare. prin procesul de fotosinteză. Ele se întâlnesc în regiunile cu umiditate mare.14 Feriga Coniferele îşi datorează numele faptului că organele lor de reproducere au formă de conuri.

cais.. Sub scoarţă. 2. măr).15 Plantele cu flori au apărut pe pământ acum mai bine de 100 de milioane de ani. Cele ale căror seminţe conţin un singur cotiledon se numesc monocotiledonate (vezi fructul şi sămânţa. molid. Fig. organ esenţial pntru înmulţirea plantelor. tulpini şi frunze ca şi ferigile şi coniferele. Au rădăcini. Frunzele coniferelor au îndeosebi formă de ace şi majoritatea speciilor (brad. Alte plante cu flori produc seminţe cu două cotiledoane şi se numesc dicotiledonate. ……. seminţele sunt închise în fruct. pag. trandafir. porumb). au structuri care secretă răşină. pin) le păstrează şi pe timpul iernii. se numesc angiosperme (angios.). arborii ce alcătuiesc pădurea (stejar. mur) fac parte din această categorie. crini. fag) dar şi un număr mare dearbuşti (măceş. La toate plantele cu flori. orhidee) dar şi despre unii arbori.15). 2. Plantele cu flori se clasifică în două grupe. cum sunt palmierii. sau despre plante ornamentale (lalele. de unde şi denumirea de răşinoase (fig. zmeur. Este vorba despre cereale (grâu. prun. Pomii fructiferi (cireş. spermasămânţă).Introducere neprotejată. dar ele se deosebesc vizibil de acestea prin prezenţa florilor.acoperit. Plantele cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural . De aceea.

plante ale căror seminţe conţin un singur cotiledon (rezerva nutritivă a seminţei). cu ajutorul oxigenului pentru obţinerea energiei. tulpina.plante ale căror seminţe au două cotiledoane. Sensibilitatea. 2 Celula vegetală. temperatură). produsă în frunză. Seva brută. Seva elaborată.organe care au rol în hrănirea plantelor (rădăcină. Dicotiledonate.organul de înmulţire al plantei. Fotosinteza. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Transpiraţia. Monocotiledonate.plante ale căror seminţe sunt închise în fruct. Respiraţia. în prezenţa luminii.plante ale căror seminţe nu sunt protejat de un înveliş.eliminarea apei din frunze.procesul de obţinere a substanţelor organice în frunză.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr.capacitatea plantelor de a reacţiona la diferiţi factori de mediu (lumină.soluţia de apă cu săruri minerale absorbită de plantă din sol. Gimposperme.asociere de celule cu acelaşi rol. sub formă de vapori. Floarea.unitatea de bază a plantelor. Organe vegetative.procesul de ardere a substanţelor organice în corpul plantei (la nivelul celular). Ţesutul. Angiosperme. frunzele).soluţia de apă cu substanţe organice.

Plantele ale căror rădăcini sunt modificate pentru a depozita substanţe hrănitoare sunt: ţelina. a.zona aspră. rizomferigă. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. c. tubercul.zona netedă. etc. ai nelămuriri sau ai greşit. b. stejar. 4. 3. Vârful rădăcinii prezintă: 1. fasole.porumb. fag.scufia. b. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. 4. 2.I (din muguri micşti se dezvoltă frunze şi flori). trandafir. lalea. 2 1. îţi recomand să revezi paginile corespunzătoare. tulpină volubilă. b. porumb. Plante cu rădăcina firoasă: grâu.fasole. Proiectul pentru Învăţământul Rural .A. Tulpina agăţătoare. ci tulpini subterane). 4.zona perişorilor absorbanţi. varză.Introducere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr.viţa de vie. usturoi.A. 5. Plante cu rădăcină pivotantă: mazăre.cartof. frunza) şi organul de înmulţire (floarea) din care se formează fructul şi seminţele. tulpină dreaptă. ridichea şi sfecla. Organele unei plante cu flori sunt: organele vegetative (rădăcina. 3. tulpina. d. ceapă. 3. 1 1.rizom. 2. 2. poţi trece mai departe. Testul de autoevaluare nr. măceş. Plante cu rădăcină lemnoasă: cireş.F (tuberculii nu sunt rădăcini.

Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. margini întregi. teacă. poţi trece mai departe.cartof. 2.viţa de vie. înflorire. c. 5. polenizare. d. Testul de autoevaluare nr.o teacă. alcătuită in limb şi teacă (lipseşte peţiolul). rizom.fasole. aspect cerat. germinaţie. tubercul.cotiledon. a.frunze simple.porumb. h. Testul de autoevaluare nr. 1. nervuri paralele. aspect lucios.rădăciniţă. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . Frunza de grâu. Frunza de pin. etc. 4. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. formarea frunzelor. f. sămânţa. ai nelămuriri sau ai greşit. tulpină volubilă. formarea rădăcinii. e. 3.frunză simplă alcătuită din limb. tulpină dreaptă.Introducere 5. dură. Tulpina agăţătoare. 2. g.tulpiniţă. poţi trece mai departe. 2 1 4 3 3.frunză simplă. b. fecundaţie.ferigă. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. etc. peţiol. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. formarea tulpinii. conţin răşină etc.muguraş.tegument. Lipseşte al doilea cotiledon. aciculare (formă de ace lungi). c. tăioasă. formă lobată. formă de panglică. aşezate câte două frunze într. 3 Frunza de stejar. 4 1.

petale.membrană. lumină. c. respiraţia. nucleu. tegument. îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. d. fixarea plantei. dreptă. Alegeţi varianta care nu denumeşte o funcţie a rădăcinii: a. 2 1. b. scufie. Alegeţi varianta care denumeşte procesul prin care plantele obţin energia necesară creşterii şi dezvoltării: a. cotiledon. nucleu. stamine. citoplasmă. peri absorbanţi.Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. d. ce ai observat. nervuri. ai nelămuriri sau ai greşit. absorbţia. 1p 1p 4. târâtoare. cum ai procedat. A Celulă Frunză Fruct Floare Rădăcină Sămânţa Fotosinteză Tulpină B Cireşe. b. peţiol. citoplasmă. agăţătoare. Prezentaţi un experiment pe care l. respiraţia. clorofilă. limb. fotosinteza. 2. Lucrare de verificare nr. 1p Exemplu: celulă. apă cu săruri minerale. 2p Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pentru fiecare noţiune din coloana A găsiţi 3 noţiuni potrivite în coloana B. transpiraţia. fotosinteza. alună. petale. Notează materialele de care ai avut nevoie. dioxid de carbon. 3.ai realizat din cele propuse la aplicaţiile practice. pară. absorţia. c. Menţionează dacă ai întâmpinat dificultăţi în realizarea experimentului şi care a fost natura acestora. membrană. cotiledon.

Eseul va avea maxim 3. Alcătuiţi un eseu cu titlul ”Funcţiile frunzei” după următorul plan: structura frunzei.1 punct. reviste.1p). tipuri de nutriţie.1 punct. 4. Se acordă un punct din oficiu. Lucrarea de verificare 2 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr. respiraţie şi transpiraţie.2 puncte. 2. 4p Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1. 2.4 pagini. importanţa proceselor de fotosinteză. Se acordă un punct din oficiu. 5.1 punct.4 puncte (utilizarea unor surse suplimentare de informaţii. Lucrările de verifiare au o pondere de 50% din nota finală. funcţiile frunzei. notată şi va fi returnată. Internet). Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi. 3. va fi finalizată. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 5.

829. 5. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Fiziologia plantelor. A. Editura Didactică şi Pedagogică. Gheţe M. 1982.VIII. 1996. 1983.. 9. Atlas botanic.28. 2002. Biologie.. Bucureşti. 8. pag. 3. Bucureşti. pag. 6. 7. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. 2004. R. 12.. pag. Ţibea F. Editura Sigma. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică.. Bucureşti. 4. Raianu O. Enciclopedia pentru tineri Larousse. Opriş T. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti... Metodica predării biologiei la clasele V. 1985. Editura Didactică şi Pedagogică.78. Trifu M. Editura Rao. Grosu M. 1997. 2. R.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Editura Didactică şi Pedagogică. Boldor O.. şi colaboratorii. Bios Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. Botanică.Lucrări practice. Atlas şcolar de biologie.32.A.. Todor V.Plante şi animale.. şi colaboratorii. Copil V.. Grinţescu I. Manual pentru clasa a V-a.

• să compare modalităţile de realizare a funcţiilor vitale fundamentale ale organismelor. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de animale. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Unitatea de învăţare Nr. evoluţia lumii vii. 3 ANIMALE 3. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente structurale ale sistemelor de organe la animale. evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii. • să descrie principalele caracteristici ale sistemelor de organe utilizând un limbaj specific adecvat.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. precum şi a funcţiilor acestora.

este alcătuit din celule nervoase (neuroni). Organele sunt alcătuite din tesuturi. respiraţia.are rol de susţinere şi de hrănire (însoţeşte ţesuturile epiteliale). Alte epitelii intră în alcătuirea unor glande.2 Organizarea generală a unui animal Organizarea general ăa unui Prezentarea organizării unui animal se va realiza la un mamifer la care întâlnim un maxim de complexitate. . Mamiferele sunt animale care nasc pui pe care-I hrănesc cu lapte secretat de mamele. Celula este unitatea de bază.asigură schimbul permanent de substanţe şi energie între organism şi mediul înconjurător.intră în alcătuirea muşchilor.funcţia de reproducere.ţesutul nervos.Introducere 3. circulaţia şi excreţia sunt funcţii de nutriţie. Organismul unui animal este alcătuit din sisteme adică din grupe de organe care îndeplinesc anumite funcţii.coordonează funcţionarea întregului organism. unele epitelii intră în alcătuirea unor organe de simţ.asigură perpetuarea speciei prin descendenţi. .mai multe celule cu formă şi structură asemănătoare.realizează legătura dintre organism şi mediul înconjurător asigurând integrarea organismului şi adaptarea sa la condiţiile de mediu. citoplasmă şi nucleu. Funcţiile organi smului animal Proiectul pentru Învăţământul Rural . În organism există patru tipuri fundamentale de ţesuturi: . . este capabil de contracţie permitând mişcări ale întregului organism sau ale organelor interne. structurală şi funcţională a oricărui animal alcătuită din membrană. .funcţiile de nutriţie. Funcţiile organismului animal Organismul animal îndeplineşte trei categorii de funcţii: .ţesutul epitelial.ţesutul conjunctiv.funcţiile de relaţie.ţesutul muscular. digestia.acoperă sau căptuşeşte organele corpului (pielea sau tegumentul). care îndeplinesc aceeaşi funcţie. . intră în alcătuirea sângelui şi a oaselor (ţesutul conjunctiv dur). mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie.

se prind de schelet (muşchii scheletici) şi determină mişcarea oaselor. Oasele sunt legate între ele prin articulaţii. oasele feţei (maxilar.muşchii trunchiului: muşchii toracelui. tendoanelor şi muşchilor. Mişcarea este însuşirea fundamentală a intregii lumi vii.muşchi striat de tip cardiac. Scheletul este alcătuit din : . are o structură asemănătoare muşchiului striat. stern. Principalele grupe de muşchi: . mişcarea se realizează cu ajutorul sistemului osos şi al sistemului muscular.2.Introducere 3.scheletul trunchiului: coloana vertebrală. . muşchii abdomenului . .muşchii capului . La mamifere.muşchi netezi. muşchii membrelor inferioare Mişcarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . coaste.muşchii membrelor: muşchii membrelor superioare. Oasele cresc în lungime şi în grosime. Muşchii se prind de oase prin tendoane. Oasele sunt ţinute într. Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor (scheletul).scheletul membrelor: oasele memebrelor anterioare şi posterioare.formează miocardul sau muşchiul inimii. Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea muşchilor din organism. nu sunt sub controlul conştient al creierului.muşchi striaţi.intră în alcătuirea organelor interne ale corpului. .o anumită poziţie şi puse in mişcare cu ajutorul ligamentelor.1 Mişcarea Mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie. . În organism există 3 tipuri de muşchi: .3 Funcţiile de relaţie 3.scheletul capului: cutia craniană. mandibulă etc.muşchii gâtului .). Toate acestea sunt conectate în aşa fel încât să permită oaselor să se mişte şi să execute mişcări variate. se contractă rapid (îşi scurtează lungimea) şi asigură postura normală a corpului se numesc striaţi datorită aspectului striat observabil la microscop.

.sidefie.umoarea apoasă (lichid aflat în camera interioară a ochiului. cu rol în hrănirea globului ocular.organul de simţ al văzului Ochii sunt aşezaţi în orbite şi sunt alcătuiţi din globul ocular şi structurile anexe(muşhii globului ocular. de miros etc. bogat vascularizată. aflată între cornee şi cristalin) .prezintă trei membrane (tunici) dispuse concentric. glandele lacrimale şi pleoapele). Globul ocular. de auz. Funcţiile de relaţie realizează legătura organismului cu mediul înconjurător. Mediile transparente ale globului ocular sunt: .corneea transparentă .sistem nervos central. . transparentă. . între cristalin şi retină) Sensibilitatea Sistemul osos Organele de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 3.tunica medie. limba şi pielea.cristalinul. în partea anterioară prezintă irisul (partea colorată care înconjoară pupila). prin intermediul creierului.sistem nervos periferic. se orientează şi se adaptează la conditţiile mediului inconjurător.2. opacă în partea anterioară prezintă corneea transparentă. Organismul primeşte informaţii din mediul înconjurător prin intermediul organelor de simţ.tunica externă. Ochiul.corpul vitros (substanţă cu consistenţă de gel. nasul.sclerotica: culoare alb. aflată în camera posterioară a ochiului. . Neuronii sunt legaţi între ei prin sinapse formând o reţea in tot corpul prin care circulă informaţiile. controlul mişcărilor şi reglarea tuturor funcţiilor organismului. Sistemul osos este alcătiut din: .tunica internă. Organele de simţ sunt: ochiul.2 Sensibilitatea Sensibilitatea este asigurată de către sistemul nervos şi organele de simţ.lentilă biconvexă . Sistemul nervos este esenţial pentru percepţia senzorială.retina: conţine celule sensibile la lumină care transmit mesaje spre creier prin intermediul nervului optic. Aceste informaţii sunt transformate în senzaţii de văz. urechea. În acest mod .format din encefal (creier) şi măduva spinării. animalul se deplasează.coroida: culoare neagră. Unitatea structurală şi funcţională a ţesutului nervos este celula nervoasă (neuronul).format din ganglioni nervoşi şi nervi.

pleoapele. informaţia despre poziţia corpului în spaţiu. numite papile.Introducere Structurile anexe ale globului ocular sunt: . Urechea medie.muşchii globului ocular. Celulele receptoare transformă vibraţiile în impulsuri nervoase şi le transmit prin nervii vertibulo.se află în vecinătatea ochilor şi produc fluidul ce menţine umed globul ocular.este formată din mai multe cavităţi ce alcătuiesc labirintul osos. Limba.este formată din pavilion şi conductul auditiv extern. Papilele conţin numeroşi muguri gustativi.organul de simţ pentru auz şi echilibru Urechea este formată din: Urechea externă.organ de simţ pentru miros Fosele nazale sunt căptuşite de mucoasa olfactivă care conţine receptori olfactivi ce detectează substanţele volatile din Organe de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural . amar.cohlear spre creier. conţine un lanţ de trei oscioare (ciocanul.glandele lacrimale.sunt căptuşite cu o membrană numită conjunctivă care produce un lichid care lubrifiază globul ocular. În capătul conductului auditiv extern se află timpanul. Senzaţiile gustative sunt complexe datorită combinării gusturilor primare. unde ia naştere senzaţia de auz. vestibul şi melc membranos. şi respectiv. Urechea internă. În labirintul osos se află labirintul membros alcătuit din 3 canale semicirculare.recepţionează diferite substanţe dizolvateîn salivă. acru şi sărat. Pe suprafaţa limbii sunt percepute gusturile primare: dulce.organul de simţ pentru gust Limba este un organ musculos ce prezintă pe suprafaţa sa proeminenţe mici.comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio (egalizează presiunea aerului de o parte şi de alta a timpanului. Urechea. . nicovala şi scăriţa) articulate între ele. care preiau vibraţiile sonore de la timpan şi le transmit spre urechea internă.controlează mişcările globului ocular în orbite. . Nasul. pleoapele apără ochiul de praful din aer. În canalele semicirculare şi vestibul se află receptorii pentru simţul echilibrului iar în melcul membranos se află receptorii pentru simţul auzului.

În plus pielea. are multiple funcţii. nutriţie şi reproducere. La aceste procese se adaugă rolul pe care îl au hormonii în reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la condiţiile de mediu. Sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine. Sistemul endrocrin Proiectul pentru Învăţământul Rural . glandele paratiroide. Glandele endocrine sunt o condiţie esenţială pentru asigurarea proceselor de creştere.organul pentru simţ tactil. numite hormoni. glandele suprarenale. care se varsă în sânge şi acţionează la distanţă stimulând sau inhibând activitatea altor organe sau ţesuturi. Impulsurile nervoase ajung în creier. Pielea. tiroida. unde sunt transformate în senzaţii olfactive. organe specializate în secreţia unor substanţe.Introducere aerul insiprat. glandele sexuale şi pancreasul endocrin. Principalele glande endocrine sunt: hipofiza. termic şi dureros Pielea conţine numeroşi receptori.

1 I.……………….. .……………………. .Introducere Testul de autoevaluare nr. . .. Alege răspunsurile corecte.……………….…………………….……………………. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Completează schema: de relatie .excreţia de reproducere III. 4. 3. Funcţiile organismului de ………………. . 1. Care dintre următoarele componente intră în alcătuirea celulei animale? a) membrană b) citoplasmă c) ţesut d) clorofilă e) nucleu II. 2. Alege răspunsurile corecte: Scheletul trunchiului este format din: a) coloana vertebrală b) oasele membrelor anterioare c) stern d) femur e) coaste Sistemul nervos central este format din: a) encefal b) nervi c) ganglioni d) măduva spinării e) articulaţii Tunicile globului ocular sunt: a) sclerotica b) cristalinul c) retina d) irisul e) coroida Receptorii pentru echilibru se află în: a) melcul membranos b) urechea medie c) canalele semicirculare d) vestibul e) timpan Răspunsuri şi comentarii se află la pagina ………….

intestin subţire. stomac. Nutrimentele trec în sânge care le transportă până la nivelul celulelor. Limba este un organ musculos cu rol în mestecarea alimentelor. sfărâmarea şi zdrobirea alimentelor. esofag. colon şi rect. alimentele se transformă în nutrimente (aminoacizi. faringe. Digestia se realizează de către sistemul digestiv. Intestinul subţire are rol în absorţia substanţelor nutritive din alimente. Prin digestie alimentele sunt transformate în substanţe solubile ce pot fi absorbite şi utilizate de organism. Cavitatea bucala are organe specializate: limba şi dinţii. pancreas. ficat. respiraţia. Resturile nedigerabile trec în intestinul gros. . La nivelul limbii se află receptorii pentru gust. înghiţire şi în vorbire. circulaţia şi excreţia. Stomacul depozitează şi lichefiază alimentele prin amestecarea acestora cu sucul gastric formând chimul gastric.3 Funcţiile de nutriţie Funcţiile de nutriţie sunt: digestia. Bila are rolul de a emulsiona grăsimile. În urma digestiei. intestin gros. Prezintă trei porţiuni: cecum.3. premolarii şi molarii. Stomacul este organul cavitar situat între esofag şi intestinul subţire. caninii (colţii). Tipurile de dinţi sunt: incisivii. Intestinul gros este situat în continuarea intestinului subţire.Introducere 3. acizi graşi şi glicerol şi monozaharide). Faringele este un tub la nivelul căruia se încrucişează calea digestivă cu cea respiratorie. În urma impregnării cu salivă se formează bolul alimentar care este înghiţit (deglutiţie). Dinţii sunt organe specializate pentru tăierea.glande anexe ale tubului digestiv: glande salivare. La nivelul intestinului gros se realizează absorbţia apei. alimentele sunt împiedicate să patrundă în calea respiratorie. III. În timpul înghiţirii. Chimul gastric care conţine acid clorhidric este neutralizat de sucul intestinal. Alimentele trec prin esofag şi ajung în stomac.1 Digestia Digestia reprezintă totalitatea transformărilor suferite de alimente de-a lungul tubului digestiv. Pe lângă procesele Digestia Tubul digestiv Proiectul pentru Învăţământul Rural . de bila (produsă de ficat) şi de sucul pancreatic ( produs de pancreas).tub digestiv: cavitate bucală. Sistemul digestiv este alcătuit din: .

faringele.traheea. 1. flora bacteriană a intestinului gros intervine în sinteza vitaminelor: B. . Pancreasul. Bronhiile principale pătrun îm plămâni şi se ramifică arborescent formând căile respiratorii intrapulmonare.produc saliva ce conţine o enzimă cu rol în digestia amidonului (se clasifică în glande salivare sublinguale.primul segment al căilor respiratorii prin care aerul atmosferic pătrunde în organism.3. Oxigenul luat de sânge este transportat la inimă şi de aici la celule. Respiraţia se realizează de către sistemul respirator.este cea mai mare glandă din organism. În urma acestor oxidări Proiectul pentru Învăţământul Rural . În inspiraţie aerul pătrunde în plamâni. Glande anexe III. . Aceste bronhiole prezintă o serie de structuri veziculare numite alveole pulmonare la nivelul cărora se realizează schimbul de gaze respiratorii. submaxilare şi parotide). contribuind la oxidarea unei părţi din substanţele organice prin care rezultă energia necesară organismului animal.2 Respiraţia Respiraţia reprezintă totalitatea proceselor biologice prin care organismele descompun substanţele organice.bronhiile. Sistemul respirator este alcătuit din căi respiratorii (extrapulmonare şi intrapulmonare) şi plămâni.locul unde se încrucişează calea respiratorie cu cea digestivă. .fosele nazale.produce sucul pancreatic cu rol în digestie.laringele. B6 si K. fără a împiedica înaintarea bolului alimentar prin esofag. B2. eliberând energia chimică stocată în acestea. produce bila (fierea) ce se acumulează în vezica biliară (rezervor de depozitare a bilei în timpul repausului digestiv).situat între faringe şi trahee are o funcţie respiratorie şi o funcţie fonatorie (producerea sunetelor).Introducere de fermentaţie şi de putrefacţie. Glandele anexe ale tubului digestiv Glandele salivare. Căile respiratorii sunt reprezentate de: Sistemul respira tor Căi respiratorii extrapul monare Căi respiratorii intrapulm onare .tub cartilaginos paralel cu esofagul şi adaptat pentru conducerea aerului. B1. . Ultimile ramificaţii ale bronhiilor se numesc bronhiole.formate din bifurcarea traheei: primele ramificaţii ale traheei se numesc bronhii principale. Sistemul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care efectuează schimbul de gaze intre organism şi mediu. Ficatul.

respiraţia cuprinde: . partea lichidă a sângelui îndeplineşte funţia de transport a substanţelor nutritive. cavitar tetracameral (2 atrii şi 2 ventricule) situat în cavitatea toracică. Cele 2 atrii sunt situate superior şi primesc sângele de la vene. Fiecare plămân este protejat de o membrană dublă extensibilă numită pleură. Plămânii 2. . În concluzie. Sângele este principalul lichid circulant din organismul mamiferelor.globulele roşii (eritocitele). . 3. Plasma. . Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă şi vase de sânge (artere.trombocitele (pachetele sangvine).3 Circulaţia Circulaţia este realizată de sistemul cardiovascular (inimă şi vase de sânge). Inima mamiferelor este un organ muscular.respiraţia externă.globulele albe (leucocitele). capilare).transportul gazelor respiratoriii ( O2 şi CO2) la celule/ de la celule. Plămânii sunt organele respiratorii pereche. situate în cavitatea toracica.conţin hemoglobina care asigură transportul gazelor respiratorii (oxigen şi dioxid de carbon). Lobul pulmonar este elementul anatomic şi funcţional al plămânului având în alcătuirea sa alveolele pulmonare la nivelul cărora se realizează schimburile de gaze. Sângele Inima Proiectul pentru Învăţământul Rural . a sărurilor minerale şi a apei).respiraţia celulară.3. .Introducere (arderi) rezultă şi dioxid de carbon pe care sângele îl transportă la plămâni.schimburile gazoase dintre organism şi mediu. Elemente figurate: .respiraţia internă.(inspiraţia. Plămânii sunt alcătuiţi din lobi şi lobuli pulmonari.sunt implicate în procesele de apărare contra agenţilor patogeni (imunitate) prin producerea de anticorpi sau fagocitoză (digeră microorganismele). expiraţia). Sângele este alcătuit din plasmă şi elemente figurate (celulele sângelui).procesele biologice de la nivel celular. iar din cel drept arterele pulmonare. de unde este eliminat prin expiraţie. Cele 2 ventricule cu pereţii mai groşi pompează sângele spre organe şi ţesuturi prin artere. Din ventriculul stâng pleacă artera aortă. vene.intervin în fenomenul de coagulare.

capilare) alcătuiesc o reţea prin care sângele circulă de la inimă către organele corpului (artere) şi de aici înapoi la inimă (vene). Sistemul excretor este format din rinichi şi căi urinare.piele.elimină substanţe nefolositoare sub formă de urină.elimină substanţele toxice prin procesul de transpiraţie. Rinichii sunt organe pereche situate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale.rinichi.în care sângele cu oxigen şi substanţe nutritive este pompat din inimă prin aortă până la ţesuturi.intestinul gros.circulaţia pulmonară (mica circulaţie). circulaţia sângelui este închisă (sângele circulă prin vase de sânge cu pereţii proprii) şi dublă (sângele trece de două ori prin inimă. . Au o culoare roşie-brună şi formă asemănătoare bobului de fasole. Sistemul excreto r Proiectul pentru Învăţământul Rural .4 Excreţia Excreţia. vezică urnară şi uretră).3. vene.eliminarea substanţelor nefolositoare din organism este realizată de: .plamâni.elimină prin expiraţie dioxid de carbon. Prin contracţie. Contracţiile inimii se numesc sistole iar relaxările de numesc diastole. Urina este eliminată prin căile urinare intrarenale şi extrarenale (uretere. la nivelul căruia se produce urina.Introducere Peretele inimii este alcătuit din trei straturi: epicard. miocard şi endocard. Fiecare rinichi conţine peste un milion de nefroni. Capilarele sunt vase de calibru foarte mic. . Vasele de sânge (artere. Vasele de sânge 3. Unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului este nefronul. formând marea şi mica circulaţie). În miocard se află un ţesut specializat format din celule miocardice modificate care asigură contracţiile inimii chiar şi atunci când inima este scoasă din corp (automatismul cardiac). . Miocardul sau muşchiul inimii este un tip special de ţesut striat. după schimbul de gaze de la nivelul ţesuturilor. la nivelul cărora se realizează schimburile între sânge şi ţesuturi. inima pompează sângele în cele două circulaţii: .elimină resturile nedigerate sub formă de materii fecale. . sângele cu dioxid de carbon se întoarce la inimă prin venele cave. după nivelul schimbului de gaze de la nivelul plămânilor sângele cu oxigen se întoarce la inimă prin venele pulmonare.în care sângele cu dioxid de carbon este transportat de la inimă la plămâni prin arterele pulmonare.circulaţia sistemică (marea circulaţie). La mamifere.

În cursul dezvoltării embrionare. organul prin care se realizează schimbul de substanţe dintre mamă şi embrionul în dezvoltare (mamifere placentare). organele reproducătoare secretă hormonii sexuali care asigură condiţiile propice reproducerii). Reproducerea sexuată implică participarea a doi indivizi de sexe diferite şi fecundaţia (toate mamiferele au fecundaţie internă). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Organele reproducătoare sunt reprezentate la masculi de testicule care produc spermatozoizi (celule reproducătoare bărbăteşti) iar la femele de ovare. În plus.Introducere 3. puii se nasc incomplet dezvoltaţi şi continuă dezvoltarea în marsupiul matern. Mamiferele se reproduc sexuat. care produc ovulele (celule reproducătoare femeieşti). mucoasa uterină a majorităţii mamiferelor contribuie la formarea placentei. Reproducerea este realizată de către sistemul reproducător. Mamiferele nasc direct pui (vivipare) cu excepţia mamiferelor inferioare care depun ouă (ovipare).5 Funcţia de reproducere Sistemul reprod ucător Reproducerea este funcţia prin care organismele dau naştere la urmaşi şi asigură perpetuarea speciilor. La mamiferele marsupiale. placenta este slab dezvoltată.

Introducere Testul de autoevaluare nr. Sistemul digestiv ……………. Alegeţi răspunsurile corecte: 1.cavitatea bucală 1. 2 I. trombocitele d) conţin hemoglobină e) produc anticorp Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………… Proiectul pentru Învăţământul Rural ... Asociază noţiunile: a) asigură imunitatea 1. Schimbul de gaze se face la nivelul: a) căilor respiratorii b) alveolelor pulmonare c) bronhiilor d) pleurei …………………………… 2. Notează componentele sistemelor digestiv şi respirator tub digestiv . globulele roşii b) intervin în coagularea sângelui 2. III. .glande salivare căi respiratorii 2. Sistemul respirator organe respiratorii ……………… II. Inima mamiferelor este alcătuită din: a) 2 atrii şi 1 ventricul b) 2 atrii şi 2 ventricule c) arteră aortă d) patru camere ……………………………. globulele albe c) transportă gazele respiratorii 3.

Regnul animal Spongieri (bureţi de apă) Fig. Nevertebratele sunt răspândite în toate mediile de viaţă atât pe pământ cât şi în apele dulci sau sărate. coralii.1 Spongierii (bureţii de apă) Spongierii sau bureţii de apă sunt nevertebrate inferioare cu o organizare simplă. moluştele sau insectele. Unele meduze sunt mici. Trăiesc fixaţi pe suporturi stâncoase fiind animale sedentare. Un curent de apă străbate în permanenţă porii spongierului ducând în interiorul animalului resturi de animale sau de plante cu care se hrăneşte şi oxigenul necesar respiraţiei. Meduzele sunt animale marine care plutesc duse de valurile mării. Meduzele se deplasează prin contracţii ale corpului. Formele cele mai variate se întâlnesc în mediul marin.2 Celenterate Din această grupă fac parte meduzele şi coralii. viermii. 3. Regnul animal este. meduzele.6.Introducere 3. Au formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini.6 Regnul animal. care trăiesc în ape dulci sau marine. Pe suprafaţa corpului se observă numeroşi pori. Tentaculele prezintă mii de celule urzicătoare cu care meduzele îşi paralizează Proiectul pentru Învăţământul Rural . Principalele grupe de nevertebrate 3. altele ajung la un diametru de un metru. Scheletul spongierilor este de natură minerală fiind format din carbonat de calciu (bureţi calcaroşi) fie din bioxid de siliciu (bureţi silicoşi) sau de natură organică format din spongină (buretele de baie pe care îl vedem în magazine este scheletul unui spongier de acest tip). Duc o viaţă solitară sau pot forma colonii. la rândul său este împărţit în 2 mari grupe: nevertebratele (animale lipsite de coloană vertebrală) şi vertebratele (animale care au coloană vertebrală). Datorită diversităţii lor este dificil să se identifice trăsături comune pentru toate aceste animale.6.NEVERTEBRATE Totalitatea speciilor de animale de pe glob formează regnul animal. Animalele nevertebrate reprezintă un grup foarte numeros (peste un milion de specii) care cuprinde animale care diferă foarte mult între ele precum spongierii.1 Burete marin 3.

6. viermii cilindrici şi viermii inelaţi. Aceste recife pot ajunge la sute de kilometrii lungime şi prezintă un mediu de viaţă pentru numeroase specii de animale. Meduzele şi coralii Fig. de formă alungită. oxiurul şi trichina (consumul cărnii infestate cu acest vierme poate fi periculos pentru om). Datorită formei. Din această grupă fac parte viermi paraziţi: limbricul.3 Viermi În această grupă sunt incluse animale cu corp moale. Tenia este un vierme lat parazit în corpul unui animal sau al omului. 3. Cel mai mare recif de corali este “Marea barieră de corali” situat la nord. de unde aspiră sângele. fără schelet.un corp cilindric alcătuit din mai multe inele identice (corp inelat). Proiectul pentru Învăţământul Rural Viermi Fig. Viermii laţi au corpul aplatizat sub forma unei frunze (viermi marini) sau a unei panglici (tenia). Din acest grup de viermi inelaţi fac parte râma şi lipitoarea. Acest grup cuprinde numeroşi viermi marini care trăiesc îngropaţi în mâl sau nisip. Ei se întâlnesc în special în apele calde ale Oceanului Pacific şi ale Oceanului Indian la adâncimi ce nu depăşesc niciodată 50 de metri. Este un parazit temporar care se hrăneşte cu sângele animalelor din apă.3 Râma . Lipitoarea este un vierme inelat care trăieşteîn lacuri. Veninul unor specii de meduze poate ucide un om în mai puţin de câteva minute. Viermii cilindrici se numesc astfel datorită formei cilindrice a corpului. bălţi şi mlaştini. Coralii trăiesc în mări şi oceane izolaţi sau în colonii. Prezintă un schelet calcaros ce susţine partea vie a animalului. Scheletele lor formează în timp recife de corali. Organele de înmulţire sunt foarte bine dezvolate şi aceste animale depun un foarte mare număr de ouă. Lipitoarea secretă o substanţă anticoagulantă numită hirudină. Ea are o ventuză bucală prevăzută cu trei piese cornoase care îi servesc la fixat şi la tăiat tegumentul animalelor acvatice. 3.est de Australia. culorii şi imobilităţii lor. pe care le înghite când îşi sapă galeriile în pământ. O colonie de corali este formată din milioane de indivizi. ei au fost multă vreme consideraţi plante. Viermii inelaţi se caracterizează printr. Râma se hrăneşte cu substanţe organice din sol.Introducere prada.2 Meduza 3. Reţine substanţele folositoare iar pământul este eliminat prin orificiul anal contribuind astfel la afânarea solului. Cele trei tipuri importante de viermi sunt: viermii plaţi.

Introducere Aplicatii practice Experimentul 1.a îmtâmplat în borcan după o săptămână Notează observaţiile tale în spaţiul rezervat. înveleşte vasul de jur îmrejur cu hârtie neagră astfel încât să nu pătrundă lumina.3 râme pentru a le instala în borcanul de sticlă pregătit. frunze uscate. alege 2. hârtie neagră. Proiectul pentru Învăţământul Rural . sapă pământul dintr. stropeşte zilnic pământul cu puţină apă şi hrăneşte râmele cu zarzavaturi tocate (morcov. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………….o grădină (de preferat după ploaie) şi vei decoperi râmele. Observaţii Râmele au săpat numeroase galerii în pământ. nisip. nisip şi deasupra.1 solului Evidenţierea rolului râmelor în afânarea Materiale necesare: un borcan mare de sticlă. Cele 3 straturi au fost amestecate (râmele sunt considerate “pluguri biologice” ce contribuie la afânarea solului. etc. stropeşte cu puţină apă pentru a umezi tot conţinutul vasului . Cum procedezi? umple borcanul de sticlă cu straturi alternative de pământ.). salată. un nou start de pământ. observă ce s. Numai după ce ai notat propriile observaţii citeşte mai departe. pământ. apă.

limaxul). în formă de talpă lăţită. Calmarii şi sepiile au zece: opt scurte şi două foarte lungi. Corpul este acoperit de o cochilie calcaroasă adesea răsucită în spirală. stridiile şi midiile. caracatiţă) piciorul se divide în două părţi: una anterioară înconjoară capul şi se prelungeşte cu multe braţe (tentacule) prevăzute cu ventuze. Unii trăiesc pe pământ (melcul de livadă. Caracatiţele au opt tentacule de aceeaşi lungime. La cefalopode (calmar.4 Melc Scoicile Cefalopodele Proiectul pentru Învăţământul Rural . masa viscerală (cuprinde organele interne) şi piciorul folosit pentru deplasare. Cefalopodele au o mare sensibilitate tactilă şi vizuală reuşind să distingă unele forme prin pipăit şi văz.o articulaţie prevăzută cu muşchi speciali astfel încât valvele pot fi perfect închise sau se pot deschide pentru a lăsa să treacă o parte din corp. Melcii se deplasează cu ajutorul piciorului foarte dezvoltat. musculos.6. 3. caracatiţa). Există şi scoici care se deplasează prin salturi succesive produse de închiderea bruscă a valvelor. Singurul cefalopod posesor de cochilie este Nautilus. Melcii acvatici respiră prin branhii iar speciile terestre respiră prin plămâni. cealaltă posterioară are formă de tub (pâlnie) şi serveşte la propulsarea animalului. În vârful tentaculelor lungi se află ochii. Moluştele sunt nevertebrate adaptate la mediul acvatic şi terestru. fixând animalul pe fundul apei. Cele două valve sunt legate între ele printr. Sunt animale exclusiv acvatice cu branhii în formă de lame. Unele cefalopode au o cochilie atrofiată. Limaxul nu are decât un rest de cochilie ascunsă sub tegument. Sunt animale active. de pradă. alţii în apa mărilor. La nivelul capului se află 2 perechi de tentacule. scoicile şi cefalopodele (sepia. Ventuzele de pe tentacule sunt folosite pentru prinderea prăzii. situată în grosimea tegumentului (osul de sepie). cochilia lipseşte. Piciorul musculos se înfinge în mâl. sepie. La caracatiţă.4 Moluşte Moluştele sunt animale cu corpul moale alcătuit din trei părţi: capul. Din grupul lamelibranhiatelor fac parte scoicile. Cochilia lor este formată din 2 valve de unde şi celălalt nume al lorbivalve. Din această grupă fac parte: melcii (gasteropodele). Fig.Introducere 3. Melcii Melcii Există în jur de 100000 de specii de melci. Aceste animale se deosebesc de celelalte moluşte deoarece sunt lipsite de cap.

6. spre deosebire de alte moluşte se deplasează relativ repede. Alţi acarieni trăiesc în pământ sau în praful din casă. când ajung la maturitate. adică posibilitatea lor de a lua culoarea mediului în care trăiesc.5 Artropode Din grupa artropodelor fac parte: păianjenii (arahnide).şi formeze un alt înveliş mai mare. În caz de pericol. care le propulsează în sens invers. fenomen ce poartă denumirea de năpârlire. acarieni) au corpul alcătuit din două părţi: cefalotorace şi abomen. miriapodele şi insectele.Introducere Chiar şi creierul este mai dezvoltat decât cel al altor nevertebrate şi. ele elimină un nor de cerneală. Plasele păianjenilor sunt folosite ca adăposturi. în jurul vârstei de 2. Scorpionii se recunosc după abdomenul segmentat. care este în legătură cu o pereche de glande ce secretă venin. identici cu adulţii. ele produc un jet puternic de apă printr. Un fenomen specific pentru cefalopode este faptul că se înmulţesc o singură dată. Speciile care trăiesc la adâncime mare au posibilitatea de a emite lumină cu ajutorul unor organe luminoase speciale fixate pe tentacule folosite ca mijloc de apărare. 2 fălci tăioase. Arahnidele (păianjeni. Înţepătura unor sorpioni din zona tropicală Păianjenii Scorpionii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Picioarele lor sunt articulate iar corpul este împărţit în segmente. Pentru a putea creşte artropodele trebuie să se deprindă din el şi să. La nivelul abdomenului se află orificiile prin care se elimină o substanţă cleioasă care în contact cu aerul se întăreşte formând firul de mătase din care păianjenii îşi ţes pânza. La nivelul cefalotoracelui se află ochii (4 perechi). Acarienii sunt arahnide minuscule. Femelele depun ouă pe care le acoperă cu un cocon de mătase. animale şi om (căpuşele. O armă de apărare eficientă a cefalopodelor este homocromia. Din aceste ouă apar păianjeni mici. pungi pentru ouă sau capcane pentru prinderea insectelor. 2 chelicere (apendice în formă de cleşte) şi 4 perechi de picioare cu gheare. 3. sarcoptul râiei). majoritatea parazite la plante. racii (crustacee).4 ani. Corpul lor este acoperit de un schelet extern (exoschelet).un orificiu aflat în partea anterioară a corpului. picioare sau mandibule) articulate şi mobile. Fiecare segment poartă câte o pereche de apendice (antene. scorpioni. Ultimul segment se termină cu un ac.

crustaceele năpârlesc de mai multe ori.000 de specii). raci. Abdomenul prezintă orificii mici. cu care înoată sau merg. În cursul vieţii. torace şi abdomen. crab.un sistem de tuburi cu rol în respiraţie numite trahee. Sunt animale active noaptea. ziua se ascund în locuri răcoroase. numite stigme. La unele specii (rac. în locuri umede (exemplu: urechelniţa). Miriapodele Miriapodele sunt artropode care au un număr mare de picioare. languste) sau în apă dulce (raci) şi respiră prin branhii. femelele îşi devorează masculul la numeroase specii de scorpioni.Introducere este mortală. Sunt singurele nevertebrate capabile să zboare. alcătuit din chitină. Prezintă 5 perechi de picioare articulate. Crustaceele superioare (crabi. ele trăiesc în pământ. După împerechere. Insectele constituie grupul cel mai numeros de animale (peste 1. Ele sunt adaptate la cele mai diverse condiţii de mediu. homar). Capul prevăzut cu doi ochi compuşi (alcătuiţi din mii de ochi simpli). Corpul insectelor este alcătuit din 3 părţi: cap. homari) au corpul alcătuit din 2 părţi: o parte anterioară numită cefalotorace şi o parte posterioară. metamorfoza (dezvoltarea larvei în animal adult). Majoritatea crustaceelor trăiesc în apele mărilor (crabi. Crustaceele au corpul acoperit cu o crustă alcătuită din chitină şi calcar. Există şi specii terestre care respiră prin organe asemănătoare unor plămâni.000. Crustacee Insectele Proiectul pentru Învăţământul Rural . Crustaceele prezintă două perechi de antene care servesc la perceperea vibraţiilor şi la menţinerea echilibrului lor. abdomenul. Toracele insectelor este format din trei segmente şi prezintă trei perechi de picioare articulate şi doua perechi de aripi. prima pereche de picioare prezintă cleşti. Ca toate artropodele. tipul aparatului bucal. creveţi. Clasificarea insectelor se realizează după trei criterii: forma şi dimensiunea aripilor. au picioare articulate şi corpul acoperit cu un înveliş mai mult sau mai puţin rigid. prin care aerul intră într. Corpul lor are o carapace transparentă. În general. Crustaceele inferioare ( dafniile sau “puricii de apă”) folosesc antenele ca nişte vâsle pentru înot în apa bălţilor sau iazurilor. două antene şi un aparat bucal de forme variate în funcţie de modul de hrănire.

. b. 3. c. . e. în special nectarul florilor. . . cealaltă pereche este redusă şi serveşte la menţinerea echilibrului în timpul zborului (balansiere).adult).au două perechi de aripi subţiri. f. chitinoase (elitre).trăiesc în grupuri mari (insecte sociale). acoperite cu solzi microscopici.au o singură pereche de aripi pentru zbor.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă. furnici .picioarele se termină cu perniţe moi care aderă pe suprafeţe netede sau lucioase. Fig.au două perechi de aripi mari.larvele se aseamănă cu adulţii. prind prada din zbor. egale ca lungime.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă.aparatul bucal este adaptat pentru supt şi lins.Introducere a. .larvă.pupă.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă.sunt răpitoare. Lăcuste. . prin frecarea unor părţi ale corpului. .au două perechi de aripi: prima pereche de aripi sunt tari. Albine.prezintă doi ochi compuşi de dimensiuni mari. adesea coloraţi.adult). care nu se pliază în lungul corpului.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză incompletă (ou. . .dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă.nimfă.5 Albina d.aparatul bucal este adaptat pentru supt (muscă) sau înţepat şi supt (ţânţari).omidă. . Fluturi ( lepidoptere) .emit sunete.au aripi care se pliază în evantai (în repaus). Muşte. . viespi. transparente. . Gândaci (coleoptere) . . ţânţari . Libelule . străbătute de nervuri.aparatul bucal este adaptat pentru tăiat şi mestecat. a doua pereche sunt aripi membranoase.există fluturi diurni (activi în timpul zilei) şi nocturni (activi în timpul nopţii).au aripi transparente. . greieri . . fără să aibă aripi.se deplasează în salturi.adult).aparatul bucal în formă de trompă le permite să aspire lichide. .nimfă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . .

ca spiţele unei roţi). Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 3.6 Echinoderme Sunt animale care trăiesc în mediul marin.6. crinii de mare. Au un schelet intern şi o simetrie radială (corpul este format din cinci părţi identice dispuse în jurul unui ax central. aricii de mare. Din acest grup fac parte stelele de mare.

………………. buretele de apă.. cărăbuş.exemple: scoici cefalopode – exemple: ARTROPODE . scorpion.exemple: ……………….exemple: …………. libelula. prezintă picior musculos.………………. cu rol în deplasare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Completează tabelul încadrând animalele următoare. tenia. steaua de mare. Completează schema: SPONGIERI . .……………. meduza. scoica.Introducere Testul de autoevaluare nr.exemple: …………. caracatiţă.exemple VIERMI . racul.. . Specia Melcul de livadă Grupa Mediul de sistematică viaţă moluşte terestru Caractere generale Corp acoperit de cochilie. .exemple: NEVERTEBRATE …………… . crevete. ţânţar. în grupa sistematică din care fac parte: melcul de livadă.exemple: ………………… . – exemple: insecte – exemple: ECHINODERME 2. coralul alb. albina. lipitoare...exemple: cilindrici . 3 1..

Completează în tabel caracterele generale ale animalelor nevertebrate. trunchi şi membre.vertebrate Sunt animalele cele mai evoluate. Clasificarea vertebratelor Vertebratele sunt împărţite în 5 clase: Peşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere Proiectul pentru Învăţământul Rural . Caractere generale Spongieri Celenterate Viermi Moluşte Artropode Echinoderme 3. aerian. adaptate la diferite moduri de locomoţie. Corpul este alcătuit la majoritatea din: cap. Numele lor este dat de existenţa unui schelet intern a cărui parte principală este coloana vertebrală.Introducere 3. acvatic şi subteran).7 Regnul animal. care populează toate mediile de viaţă (terestru.

păstrugă). Peşti osoşi.au schelet cartilaginos pe toată durata vieţii: rechinul. Unele specii mor după ce dau naştere puilor (anghile). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cum procedezi? spală bine vasul de sticlă. La rechini. şalăul. Peştii sunt de mai multe feluri: a. Majoritatea speciilor sunt ovipare. Rechinii nu au această vezică înotătoare.Introducere 3. pisica de mare.(fecundaţie externă). apoi masculul răspândeşte deasupra lor spermatozoizi (lapţii). păstrăvul. cu solzi. Se deplasează prin înot cu ajutorul înotătoarelor.vezica înotătoare (pungă plină cu aer) care îi ajută să urce şi să coboare în apă. la majoritatea speciilor. c. b. pietriş.1 Peşti Peştii sunt animale acvatice care respiră cu ajutorul branhiilor şi au corpul acoperit. Au un organ special. Sunt animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme). Peşti cartilaginoşi. plante acvatice.au schelet osos: ştiuca. crapul. fecundaţia este internă iar dezvoltarea embrionului se face în interiorul corpului (specii vivipare). etc.6 Şalău Aplicatii practice Realizarea unui acvariu Materiale necesare: un vas din sticlă. 3. bibanul. Peşti cartilaginoşi osoşi. nisetru.7. pune pe fundul său un strat gros ( cca 4 cm) alcătuit din nisip şi pietriş bine spălat. Femela elimină ovulele în apă (icrele). nisip. apă. Peşti Fig. adică puii se formează în ou.au schelet cartilaginos cu porţiuni osificate şi corpul acoperit de plăci osoase: (morun. vulpea de mare. peşti.

La majoritatea amfibienilor fecundaţia este externă şi dezvoltarea se realizează prin metamorfoză. hrăneşte peştişorii cu purici de baltă uscaţi pe care îi poţi achiziţiona de la magazinele specializate. acestea dispar şi se formează plămânii. turtită lateral. pe care le poţi culege de la marginea râurilor sau a bălţilor.la fiecare două zile. Apoi. fără picioare şi o coadă lungă. înconjurată de o înotătoare membranoasă. În zona tropicală trăiesc şi amfibieni fără picioare. brotăcelul). lasă apa. circa 48 de ore şi numai după aceea poţi introduce în acvariu peştişorii. Asemănarea mormolocilor cu peştii demonstrează înrudirea cu acest grup.2 Amfibieni Amfibienii sunt animale adaptate atât la mediul acvatic cât şi la cel terestru. 3. Mormolocii au respiraţie branhială (branhii externe şi branhii interne). Amfibieni Proiectul pentru Învăţământul Rural . alţii nu au coadă (broasca adultă. etc. Unii amfibieni au coadă (salamandra şi tritonul). comportament.evită să dai peştilor prea multă hrană şi înlătură resturile de mâncare cu o mică plasă. Corpul este împărţit în: cap. după umplere. trunchi şi membre (sunt animale tetrapode.7. fără a scoate peştii din vas. schimbă parţial apa din vasul de sticlă. vei putea face observaţii deosebit de valoroase asupra peştilor (morfologie externă.Introducere în acest strat de pietriş şi de nisip plantează câteva plante. Dacă ai destulă răbdare. Femela depune ouă în apă şi din ele ies larvele numite mormoloci care au corpul lung.au patru membre).) Sfaturi practice . umple vasul cu apă fără a împrăştia nisipul. adaptări la mediu. .

7.au plămânii care le permit să respire. şarpele cu clopoţei. Broaştele ţestoase . 3. . se deplasează cu multă agilitate. Fig.Introducere Respiraţia amibienilor este pulmonară. . .reptilele sunt ovipare (depun ouă). . guşterul. Multe dintre ele au dispărut (dinozaurii). Şopârlele . Amfibienii sun animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme). La “broaştele. au posibilitatea de a înghiţi prăzi întregi datorită unui os (osul pătrat) care se articulează mobil cu craniul. pitonul.au corpul cilindric.7 Broasca 3.are un cioc cornos lipsit de dinţi. Şerpii .au corpul alungit. înmulţirea se face fără metamorfoză. .temperatura corpului este variabilă. Au apărut acum 300 de milioane de ani.exemple: şarpele de casă (neveninos). de unde şi numele de târâtoare.exemple: ( şopârla cenuşie. .pielea se schimbă o singură dată în timpul vieţii.3 Reptile Reptilele sunt primele vertebrate complet adaptate la mediul terestru. cameleonul). puţine specii sunt vivipare (nasc pui). lipsit de membre. .ucigaşe” care trăiesc în America de Sud pielea secretă toxine foarte puternice. Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . îngroşată este acoperită de solzi cornoşi (în perioada de creştere. . b.fecundaţia este internă. vipera (veninoasă). Clasificarea reptilelor a. O serie de caracteristici fac din reptile un grup de animale bine adaptate la mediul teresctru: . ochii nu au pleoape. coadă lungă şi ascuţită care se poate rupe cu uşurinţă. . pielea este înlocuită prin fenomenul de năpârlire). . c.au corpul acoperit de o carapace alcătuită din solzi cornoşi (rol de protecţie). Rol în respiraţie are şi pielea bogat vascularizată şi umedă.au patru membre scurte dispuse lateral şi terminate cu degete cu gheare. şarpele boa.pielea uscată.majoritatea se deplasează prin târâre. iguane.

La majorotatea speciilor.exemple: crocodilul de Nil. multe păsări execută dansuri nupţiale înainte de împerechere.8 Crocodil 3.există ţestoase de apă dulce. . Membrele anterioare sunt transformate în aripi iar membrele posterioare sunt adaptate la diferite moduri de locomoţie (mers. Păsările nu au dinţi ci un cioc de natură cornoasă. Crocodilii .dinţii sunt înfipţi în alveole dentare.4 Păsări Sunt vertebrate superioare adaptate la zbor. Păsările sunt animale homeoterme (au temperatura corpului constantă). Cei doi plămâni sunt în legătură cu saci aerieni de la care pornesc ramificaţii care ajung la oase. aligatorul. acoperit de solzi şi o coadă puternică folosită atât drept cârmă cât şi ca vâslă. d.degetele membrelor posterioare sunt unite printr. sex chiar dacă ne referim la animale de aceeaşi specie. Culoarea penelor diferă în funcţie de vârstă. acarenate (lipseşte carena) 2. Corpul este acoperit cu pene. Sacii aerieni au rol de a regla respiraţia în timpul zborului şi de a micşora greutatea corpului. muşchii pectorali sunt bine dezvoltaţi şi fixaţi pe o prelungire a sternului numită carenă. urechile şi nările se inchid la intrarea în apă. curbat la păsările răpitoare). Clasificarea păsărilor Păsările sunt împărţite în două mari grupe: 1. 3. foarte dur. Înmulţirea păsărilor se realizează prin ouă pe care le clocesc în cuiburi. construite special. fulgi şi puf care protejează animalul de frig şi îl ajută să zboare. Scheletul păsărilor este alcătuit din oase pline cu aer (pneumatice). Pentru a pune aripile în mişcare.Introducere . ţestoase marine şi ţestoase de uscat. a cărui formă diferă în funcţie de hrana folosită (lung şi drept la păsările insectivore.o membrană interdigitală. Respiraţia este exclusiv pulmonară.au corpul alungit.reptile adaptate secundar la mediul acvatic. . În perioada de reproducere. . având corpul aerodinamic. puii sunt îngrijiţi de părinţi. Fig. carenate (carena este prezentă) Proiectul pentru Învăţământul Rural .7. . înot).

bâtlanul.păsările picioroange: barza. cocoşul de munte. Fig. Marsupiale 3. 3.9 Struţ 2. având corpul acoperit cu păr şi ţepi.păsărelele: rândunica.găinilor. cocorul. puternice şi musculoase care îi servesc la alergat. Aripile sunt scurte iar corpul greoi. cu oase pline cu măduvă. prepeliţa. De la strămoşii lor reptilieni. .o membrană înotătoare. . Mamiferele au pielea acoperită de peri care formează blana.au transformat în ţepi (la arici). Monotremele sunt cele mai primitive mamifere. În funcţie de modul de dezvoltare al puilor. 3. ciocârlia. Monoterme 2.păsările răpitoare de zi ( uliul. Struţul este o pasăre alergătoare cu picioare înalte. . Mamiferele îşi datorează numele faptului că femelele au mamele şi îşi hrănesc puii cu lapte. .păsările scurmătoare: găina.7. acvatic. Puii sunt hrăniţi cu lapte secretat de glandele mamare. se împart în 3 grupe: 1.8 Echidna Proiectul pentru Învăţământul Rural . fără dinţi. . Ornitorincul este un animal semiacvatic. Carenatele cuprind numeroase grupe de păsări: . Echidnele se aseamănă cu nişte arici.şi regleze temeperatura internă (homeoterme) ceea ce le permite să trăiască în toate zonele geografice şi în toate mediile de viaţă: terestru. privighetoarea. Acarenatele sunt reprezentate prin struţi. ca de raţă şi degetele unite printr.păsări înotătoare: gâsca. mamiferele sunt singurele animale capabile să. Placentare Monotremele 1. Marsupialele Fig. vrabia. Monotremele trăiesc numai în Australia şi Noua Guinee şi sunt reprezentate de ornitorinc şi ecohidnă. 2. şorecarul) şi păsările răpitoare de noapte (bufniţa. La unele animale aceşti peri s.păsări agăţătoare: ciocănitoarea. raţa. cu un cioc lăţit. aceste animale şi-au păstrat particularitatea de a epune două. aerian.5 Mamifere Sunt cele mai evoluate vertebrate. Alături de păsări. 3.Introducere 1. cucuveaua).

criteriu esenţial pentru identificarea principalelor categorii de placentare: . marsupialele numai sunt reprezentate decât de circa 250 de specii. cârtiţa.edentatele: sunt mamifere lipsite de dinţi (furnicarul) sau au dinţi slab dezvoltaţi pe care nu. emit ultrasunete şi le captează cu urechile prevăzute cu pavilioane. Caracteristic este faptul că la naştere. au oasele subţiri. majoritatea fiind întâlnite în Australia. . unele vânează solitar. hârciogul. chiţcanul). există lilieci “vampiri” care se hrănesc cu sângele altor mamifere. caninii lipsesc. sunt animale nocturne (active în timpul nopţii). Puii se nasc complet dezvoltaţi şi după naştere sunt hrăniţi cu laptele secretat de glandele mamare. Foarte numeroase acum 100 de milioane de ani. Placentarele Caracteristic pentru placentare este prezenţa placentei prin care embrionul este aprovizionat cu substanţe nutritive şi oxigen. opoposumul. popândăul.insectivorele: au talie mică. au dentiţie de tip rozător (incisivi lungi. numeroşi dinţi ascuţiţi conici cu care perforează învelişul chitinos al insectelor (ariciul. acoperită de o substanţă lipicioasă. veveriţa marsupială. . Prind prada cu limba lungă. carenă la nivelul sternului. . Rozătoare: veveriţa. prezintă un pliu tegumentar (membrană) care uneşte membrele anterioare cu laturile corpului.i folosesc (leneşul).rozătoarele: cele mai numeroase mamifere (cca 2000 de specii) adaptate la toate mediile de viaţă. şoareci. altele vânează în haite. şobolani. Multe din rozătoare au “buzunare bucale” folosite pentru stocarea hranei. lupul marsupial. 3.carnivorele: majoritatea animale de pradă cu dinţi adaptaţi corespunzător (canini ascuţiţi pentru a ucide şi sfâşia. unde se găsesc glandele mamare. Dinţii sunt diferenţiaţi şi specializaţi pentru un anumit regim alimentar. molarii au creste transversale). carnasiere puternice).chiropterele (liliecii): sunt singurele mamifere capabile să zboare. majoritatea speciilor sunt insectivore. cu creştere continuă.Introducere Din această grupă fac parte cangurul. etc. uşoare. membrele posterioare şi coadă. Marsupialele Fig. ursuleţul Koala. puiul este incomplet dezvoltat. primul deget al membrului anterior se termină cu o gheară care îi permite animalului să se agaţe.9 Cangur Placentarele 3. . simţurile Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. bot alungit. El îşi continuă dezvoltarea în marsupiu.

cerb. .ierbivorele: mamifere cu copite perechi (mistreţ. au o singură pereche de mamele. mistreţ). . . Reprezentanţi: foca. oaia) au stomac împărţit în patru camere (burduf. oaie. 4 1.pinipedele: carnivore acvatice. zebra. caşalotul. vulpea.cetaceele: mamifere exclusiv acvatice. cheag). Carnivore: lupul. corpul este fusiform. . delfinul. acoperit cu peri subţiri şi aspri. cu membrele transformate în înotătoare. pielea este groasă. nu au dinţi au însă lame cornoase numite fanoane. altele (vaca. coada cu 2 lobi orizontali formează o înotătoare.primatele: mamiferele cele mai evoluate. cu corpul acoperit de piele sub care se află un strat de grăsime foarte gros. etc). girafă) sau neperechi (cal. ursul brun. Reprezentanţi: balena. hipopotam. lipsită de păr. ciur. . Testul de autoevaluare nr.Introducere sunt bine dezvoltate şi mişcările agile.proboscidienii (elefanţii): mamifere ierbivore de talie mare cu degetele învelite în copite. respiraţie. pantera. înmulţire. Reprezentanţi: maimuţe cu coadă (cercopitecul) şi maimuţe fără coadă (gorila. adaptări. degetele sunt terminate cu unghii. Completează în tabel. au trompă cu multiple funcţii şi incisivi cu creştere continuă. Unele ierbivore au stomac simplu (hipopotam. cimpanzeul. foios. dentiţia este de tip omnivor. deoarece degetul mare al mâinii este opozabil celorlalte degete. Caractere generale Peşti Amfibieni Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . membrele anterioare transformate în lopeţi iar cele posterioare lipsesc. caracteristicile generale ale animalelor vertebrate (mediul de viaţă. creierul lor este mai dezvoltat decât al celorlalte mamifere. urangutanul). morsa. cămila. ochii sunt aşezaţi frontal. rinocer). vacă. leul.fildesii. sunt plantigrade (merg sprijinind pe sol întreaga mână sau întregul picior) şi pot apuca obiecte.

excreţia – sistem excretor . faringe. faringe.respiraţia – sistem respirator – căi respiratorii: fose nazale. vezică urinară. intestin subţire. Funcţiile de relaţie: .organe excretorii: rinichi căi urinare: uretere. laringe.tub digestiv: cavitatea bucală. vene. capilare . bronhii organe respiratorii: plămânii . Funcţia de reproducere – sistem reproducător II.mişcarea – realizată de sistemul osos şi sistemul muscular 2.Introducere Păsări Mamifere Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………. intestin gros glande anexe: glande salivare. Principalele grupe de animale Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sinteza unităţii de învăţare nr. pancreas . stomac. ficat.digestia – sistem digestiv . uretră 3.circulaţia – sistem circulator . Funcţia de nutriţie: .sensibilitatea – asigurată de sistemul nervos şi organele de simţ 1. Funcţiile organismului animal: . trahee. 3 I. esogfag.inimă vase de sânge: artere.

e de relatie .excreţia de reproducere Funcţiile organismului III. 1.Introducere Nevertebrate: spongieri. moluşte. b. 3. c. d Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. echinoderme Vertebrate: peşti. amfibieni.circulaţia . viermi.respiraţia . 2. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. poţi trece mai departe.sensibilitatea . e c. mamifere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. e a. 1 I. a. d a. celenterate. reptile.mişcarea de nutriţie . II. a. c. artropode. păsări.digestia .

trahee .plămânii II. 1.esofag . ai nelămuriri sau ai greşit. tub digestiv . Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. d III.intestin gros 1.glande salivare . e 3. b 2. a.laringe .ficat .Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. c. poţi trece mai departe.pancreas căi respiratorii .intestin subţire . 2 I. b. d 2. 1. Testul de autoevaluare nr. îţi recomand să revezi pagina corespunzătore.cavitate bucală . Sistemul respirator organe respiratorii .bronhii 2.fose nazale . îţi recomand să revezi pagina corespunzătore.faringe . Proiectul pentru Învăţământul Rural .stomac . Sistemul digestiv glande anexe . ai nelămuriri sau ai greşit.faringe .

exemple: melci lamelibrahiate . lipitoarea MOLUŞTE – gasteropode . libelula. caracatiţa ARTROPODE .exemple: oxiur.exemple: păienjeni.exemple: scoici cefalopode – exemple: sepia.exemple: bureţi de apă NEVERTEBRATE CELENTERATE – exemple: meduze.plaţi .Introducere Testul de autoevaluare nr. limbric inelaţi . . creveţi .insecte – exemple: albina. SPONGIERI . crabi.exemple: tenia cilindrici . corali VIERMI . cu 2 perechi de aripi cu Proiectul pentru Învăţământul Rural . homari.exemple: râma. Specia Melcul livadă Albina Grupa sistematică de Moluştegasteropode Artropodeaerian Mediul de viaţă terestru Caractere generale corp acoperit de cochilie. 3 1.prezintă un picior musculos cu rol în deplasare. furnica ECHINODERME 2. cărăbuşul.arahnide.animale sociale. scorpioni miriapode – exemple: urechelniţa crustacee – exemple: raci. .

Introducere
insecte nervuri; - aparat bucal adaptat pentru supt şi lins; Burete apă de Spongieri acvatic (ape dulci şi marine Racul Artropodecrustacee Acvatic/ terestru - dezvoltare prin metamorfoză completă. animale sedentare solitare şi coloniale; - schelet de natură minerală (de natură calcaroasă sau silicioasă) sau de natură organică, - corp acoperit cu o crustă alcătuită din cefalotorace şi abdomen; năpârlesc; Meduza Celenterate acvatic respiraţie branhială. - formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini; - se deplasează prin contracţii ale corpului; Ţânţar Artropodeinsecte aerian au celule urzicătoare. - animale cu o pereche de aripi pentru zbor şi o pereche de balansiere pentru echilibru; - aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt; Scoica Moluştelamelibranhiate acvatic dezvoltare prin metamorfoză completă. - corp acoperit de o cochilie alcătuită din 2 valve; sunt lipsite de cap; Lipitoarea Viermiinelat vierme acvatic (lacuri, mlaştini) Coralul alb Celenterate bălţi, au branhii în formă de lamele. - animal parazit temporar pe corpul animalelor acvatice; - se hrăneşte cu sângele animalelor parazitate;

secretă o substanţă anticoagulantă. acvatic (mări, animale solitare sau coloniale; oceane) - prezintă schelet calcaros - formează recifele de corali corp alcătuit din: abdomen prezintă ochi compuşi; respiraţie traheală; dezvoltare prin metamorfoză cap, torace,

Libelula

Artropodeinsecte

aerian

Crevete

Artropode-

acvatic

incompletă. - corp acoperit cu o crustă;

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere
crustacee - corp alcătuit din cefalotorace şi abdomen; - respiraţie branhială.

Atenţie !
• • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. 3. Vezi pagina ………

Testul de autoevaluare nr. 4
Caractere generale Reptile animale acvatice; forma corpului este hidrodinamică; corp acoperit cu solzi sau plăci osoase; respiraţie branhială; temperatura corpului este variabilă (poikiloterme); la majoritatea specilor, fecundaţia este externă. trăiesc în apă şi pe uscat; corp acoperit cu piele umedă, subţire, puternic vascularizată; respiraţie pulmonară şi cutanată (larvele respisă prin branhii externe); temperatura corpului este variabilă; dezvoltare prin metamorfoză. animale care trăiesc în mediul terestru (şerpi, şopârle) şi mediul acvatic (ţestoase marine, crocodili); corp acoperit cu solzi cornoşi; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este variabilă; înmulţire prin ouă animale adaptate la zbor; corp acoperit de pene, fulgi, puf; respiraţie pulmonară; oase pneumatice; temperatura corpului este constantă (homeoterme); înmulţirea prin ouă, pe care le clocesc animale adaptate la diferite medii (terestru, acvatic, aerian);

Peşti

Amfibieni

Păsări

Mamifere

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere corp acoperit cu păr; dinţi adaptaţi la modul de hrănire; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este constantă; nasc pui pe care îi hrănesc cu lapte produs de glandele mamare (monotremele se înmulţesc prin ouă, marsupialele nasc pui incomplet dezvoltaţi, placentarele au un organ special numit placentă.

Lucrarea de verificare nr. 3
1. Completaţi schema: de ………………… - sensibilitatea - …………………… de …………………. - ……………. - ……………... - ……………. - ………….. de …………………… (1 punct)

Funcţiile organismului

2. O persoană, după ce a suferit de otită a urechii drepte, în urma căreia s- a perforat timpanul, nu mai recepţionează semnalele sonore cu urechea respectivă. De ce? (1 punct) 3. Prezentaţi circulaţia sângelui în organism pornind de la interpretarea următoarelor scheme: (2 puncte) a) ventriculul stâng – artera aortă – organe ( O2) schimb de gaze b) ventricul drept – artera pulmonară - plămâni – vene pulmonare – atriu stâng – vene cave (CO2) – atriu drept

Proiectul pentru Învăţământul Rural

punctată şi va fi returnată.mica circulaţie 1 punct .marea circulaţie 1 punct . Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie.completarea corectă a schemei 1 punct 2. încadrând următoarele animale în grupa sistematică din care face parte: broasca de lac. furnica. 5 puncte identificarea rolului timpanului 0. vipera. crapul. . Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1. 5 puncte explicaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural . balena. (3 puncte) Specia Broasca de lac Animal vertebrat/ nevertebrat vertebrat Grupa sistematică amfibieni Mediu de viaţă Acvatic şi terestru ( O 2) 5. carbul. pinguinul. cangurul. Completaţi tabelul. Lucrarea de verificare nr. 2 puncte Se acordă un punct din oficiu. liliacul.alcătuirea urechii 0. 3 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr. . scorpionul. caracatiţa. Scrieţi cel puţin 10 informaţii de tipul “Ştiaţi că?” referitoare la animale (ca sursă de documentare foloseşte materialele indicate în bibliografie sau alte surse).Introducere (CO2) schimb de gaze 4. delfinul. 3 (Animale). va fi analizată. 3. crabul.

Editura Didactică şi Pedagogică. 2004 11. 1988 6. Regnul Animal). Cristescu D.A. Grosu M. Vodă Claudiu. Editura Didactică şi Pedagogică.. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală.Biologie. *** Arborele lumii 12. 2005 7..20 × 10) Se acordă un punct din oficiu.Biologia animală şi vegetală. Bucureşti. manual pentru clasa a IX-a. Gheţe M. Bucureşti. Florica. 1996 9. Grupul Editorial Rao. colaboratorii. R. Ţibea. Florica. 25 puncte pentru fiecare animal încadrat corespunzător) 5. Ariniş Ioana. Editura paralela 45. Bucureşti.Anatomia omului. Întrebări şi răspunsuri. Întrebări şi răspunsuri. 2 puncte (0..Plante şi animale. Grupul Editorial Rao.Aceste uimitoare plante şi animale. A. 2000 2.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”. 3 puncte (0.Introducere 4. 2006 3. Enciclopedia pentru tineri Larousse. 2005 8. ghid metodologic. Ariniş Ioana. Ţibea. Editura Rao. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ). 2004 10. Editura All. 2002 5.Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista. Piteşti.Ştiinţa în viaţa cotidiană. BIBLIOGRAFIE: 1. 2004 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Enciclopedia Rao. Bucureşti. *** MEC. Bucureşti. Enciclopedia Rao. Bucureşti.Atlas şcolar de biologie.A. Opriş Tudor.Natură şi animale. Editura Didactică şi Pedagogică.. Editura Ion Creangă.Cercetător la …. R. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. zece ani. Editura Aramis. R.. 2001 4..

Proiectul pentru Învăţământul Rural . • să elaboreze planificări calendaristice. studentul va fi capabil: • să definească metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii. Obiectivele unităţii de învăţare 4 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. • să descopere noile abordări din domeniul predării ştiinţelor naturii.Introducere Unitatea de învăţare Nr. • să identifice principalele particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară. 4 DIDACTICA ŞTIINŢELOR ŞI A CUNOAŞTERII MEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR 4.1.

1 Metodica cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii . spre) înseamnă “drum spre…”. În învăţământ. Editura Didactică şi pedagogică. Metoda este o cale de acţiune comună profesor.abordări teoretice- Metodica Etimologic. drum şi “metha”. care au ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ.către. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. provenit din grecescul methodos (“odos”. 270). Metodica este o “disciplină ştiinţifică.ca proces instructiv. “cale de urmat” în vederea aflării adevărului. metoda reprezintă o cale pe care cadrul didactic o urmează pentru a.cale.i face pe elevi să ajungă la realizarea obiectivelor propuse.Introducere • să proiecteze unităţi de învăţare şi activităţi/ lecţii. termenul de metodă.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ” (Dicţionar de pedagogie. componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice.elev prin care se realizează eficient instrucţia şi educaţia. 4. pag.

de spaţiu.Introducere În această categorie a metodicilor se încadrează şi metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii. Metodica predării “Cunoaşterii mediului/ Ştiinţelor naturii” trebuie să răspundă ca orice metodică. din intuitivă gândirea devine operaţională. La disciplina metodică. uneori superficială. Gândirea este predominant concretă dar este vorba de un concret mai puţin imediat. Şcoala contribuie atât la formarea şi educarea inteligenţei.2 Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară Elevul de vârstă şcolară mică se caracterizează printr.o deosebită receptivitate faţă de realitatea înconjurătoare.învăţare. Întregul proces de Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. mai detaşat de percepţia directă.evaluare la disciplina cunoaşterea mediului/ ştiinte ale naturii. studenţii care vor deveni cadre didactice în învăţământul preşcolar şi primar obţin informaţii cu privire la organizarea procesului de predare. 2) Care este conţinutul disciplinei? (ce urmează să înveţe elevii). de număr. Gândirea copilului se organizează în jurul câtorva noţiuni fundamentale de timp. cât şi a caracterului. de mişcare. dar percepţia sa este globală. la următoarele întrebări: 1) Care sunt obiectivele disciplinei? (în ce scop se învaţă?). Există posibilitatea asimilării unor cunoştinţe care depăşesc sfera manipulării practice sau a contactului nemijlocit cu obiectele şi fenomenele realităţii. 3) Cum se desfăşoară procesul de predare. de cauză. Complexitatea dezvoltării psihice a elevilor din ciclul primar conferă şcolii un rol special.învăţareevaluare? 4. În acest mod.

52.Introducere învăţământ trebuie să ţină seama de caracteristicile fizice. psihice şi sociale. R. la organizarea unor structuri mentale concrete care operează cu lungi serieri şi clasificări. centrat pe elev prezintă o serie de avantaje: • învăţarea este individualizată în funcţie de interesele şi nevoile celui care învaţă. a cunoaşterii sistematice a realităţii. Tot în perioada şcolară mică are loc o creştere simţitoare a caracterului explicit al înţelegerii. A. Între aceste caracteristici învăţarea prin acţiune constituie elementul principal. Curiozitatea se diversifică. Bucureşti. Spre deosebire de învăţământul tradiţional centrat pe materia de învăţat. • explorarea experimentală stă la baza procesului de învăţare.n minte. Cunoaşterea de către profesor a particularităţilor psihice ale copiilor reprezintă un punct de plecare pentru organizarea unui proces instructiv. În această perioadă şcolară se diferenţiază stilurile cognitive. adică modul în care elevii răspund varietăţii sarcinilor şi problemelor intelectuale.şi organiza atenţia voluntară ca expresie a cerinţei de a respecta şi îndeplinii un program impus de activitate. Atenţia se modifică din punct de vedere calitativ. Adevărata învăţare având loc în condiţiile activităţii proprii de gândire. Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid şi tendinţa de a da primul răspuns care le vine. Copiii cu stil cognitiv analitic pleacă în conceptualizare de la detalii iar cei cu stil tematic iau în considerare întregul. Micul şcolar se obişnuieşte treptat cu efortul de a.educativ de calitate. Acum se poate vorbi despre stadiul operaţiilor concrete caracterizat prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte (PopescuNeveanu. Perioada şcolară mică se caracterizează printr. Copiii reflexivi au nevoie de o perioadă de gândire.o permanentă solicitare a gândirii. de la intuiţia articulată. cât şi cea creatoare. Piaget considera că la 6.. Editura Didactică şi Pedagogică. învăţământul modern. este mai stabilă. fiind preocupaţi de calitatea răspunsului şi nu de rapiditatea cu care este oferit acesta.7 ani are loc trecerea de la gândirea intuitivă. • învăţarea este înlesnită prin identificarea unor pretexteproblemă motivante pentru elevi.a şcoli normale şi licee. mai flexibilă şi distructivă. pag.53).Psihologie. 1997. Caracteristice pentru această perioadă sunt modificările evidente ale potenţialului de activitate intelectuală şi formarea a numeroase categorii de noţiuni. manual pentru clasa a X. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Paul şi colaboratorii. se dezvoltă imaginaţiea reproductivă.

responsabilizarea şi motivarea elevilor pentru eficientizarea procesului de comunicare. 1 1. Testul de autoevaluare nr. Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos. orientează şi facilitează accesul elevilor la informaţii). • încurajarea iniţiativei elevilor. Enumeraţi cel puţin patru particularităţi ale copilului de vârstă şcolară. • realizarea de proiecte individuale sau de grup cu rolul de a dezvolta elevilor “deprinderi de proiect”. Definiţi metodica. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere • reconsiderarea rolului cadrului didactic (înlesneşte demersul didactic al elevului.

în acest fel o continuitate a obiectivelor Cunoaşterea mediului Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 4.3 Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi a II-a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III-a şi a IV-a) Disciplina “Cunoaşterea mediului” realizează o punte de legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţe şi disciplina “Ştiinte ale naturii” studiată în clasele a III-a şi a IV-a. Se asigură.

ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare”.Introducere ciclului de achiziţii fundamentale (grupa mare. Obiectivele acestei discipline nu vizează însuşirea de cunoştinţe. Un alt obiectiv major al disciplinei “Cunoaşterea mediului” îl reprezintă educaţia pentru sănătate a copiilor.7 ani) prima treaptă a cunoaşterii o constituie intuirea. Noile programe evidenţiază necesitatea pregătirii elevului nu ca pe un “om de ştiinţă” ci ca pe un “cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială”. În cazul şcolarului mic (6. a intuiţiei şi a imaginaţiei acestuia. Procesul de familiarizare cu mediul înconjurător începe din etapa preşcolară în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoştinţe despre lumea care îl inconjoară. • stimularea potenţialului creativ al copilului. clasa I şi clasa a IIa). ci dezvoltarea capacităţilor de observare. Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se desfăşoară în strânsă relaţie cu particularităţile psiho. Punctul de plecare îl reprezintă experienţa de viaţă a elevilor. Ştiinte ale naturii Conform notei de prezentare a programei disciplina de învăţământ “Ştiinţe ale naturii” vizează “observarea şi perceperea lumii în întregul său. Demersul didactic se deplasează de la “Ce se învaţă?” la “De ce se învaţă?”. a animalelor. pentru respectarea unor reguli de igienă individuală şi colectivă (igiena corporală. Cunoaşterea mediului îşi propune să înlesnească înţelegerea naturii prin participarea activă şi conşţientă a elevului la descoperirea şi redescoperirea fenomenelor şi proceselor naturale. Această deplasare asigură creşterea caracterului formativ al învăţarii şi are rolul de a stimula interesul pentru cunoaştere al copilului. explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. cu componentele. Prin predarea “Ştiinţelor naturii” nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi de informaţii ştiinţifice ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte. a obiectelor şi fenomenelor concrete. igiena clasei. igiena locuinţei.). adică observarea plantelor. etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural . procesele şi fenomenele caracteristice. nevoile lor reale de cunoaştere. ce vizează: • stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului apropiat.fizice ale şcolarului mic.

Proiectarea didactică presupune: Proiectul pentru Învăţământul Rural Etapele proiectării .Introducere 4. A proiecta înseamnă a elabora un plan de acţiune pentru organizarea şi desfăşurarea unei activităţi didactice.4 Proiectarea activităţii didactice Proiectarea didactică este o activitate de anticipare a etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a obiectivelor.

de oferta materială a şcolii. Lectura programei se realizează pe orizontală.4. Proiectarea unităţilor de învăţare 4. Clasa I. obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul mai multor ani de studiu.Introducere 1. Proiectarea lecţiilor 4.Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: Programe şcolare Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare. de pregătirea profesională a cadrului didactic. pornind de la obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă la conţinuturile şi activităţile de învăţare. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească gândirea independentă a cadrului didactic precum şi libertatea acestuia de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse. dar poate fi adaptată. Programa şcolară trebuie parcursă de toate cadrele didactice. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare. Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul. Personalizarea demersului didactic se realizează prin identificare aunităţilor de învăţare care grupează conţinuturile în mod eficient pentru realizarea obiectivelor. Obiectivele cadru. Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte.1 Programa şcolară Programa şcolară este un document care cuprinde obiectivele (ţintele de atins prin activitatea didactică). conţinuturile şi activităţile de învăţare. personalizată de către fiecare cadru didactic în funcţie de: cerinţele şi condiţiile fiecărei clase. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi semestriale 3. Studierea programelor şcolare 2.

clasa I • Elemente ale mediului social şi cultural: . 2.1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător . 3. fenomene din mediul înconjurător. pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător.Observarea unor plante/ unor animale din mediul apropiat al copilului şi/ sau de la colţul viu al clasei. 3.Obiective culturale din cartier. localitate. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. Dezvoltarea capacităţilor de observare.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător. Conţinuturile învăţării. 3.1 să utilizeze un limbaj specific ştiintelor naturii în descrierea unor vieţuitoare.Introducere 1. 1.2 să enumere caracteristici specifice ale unor vieţuitoare din mediul apropiat. programa cuprinde mai multe exemple de activităţi de învăţare. 3. 1. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici. localitate. 2.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului apropiat.Obiective sociale din cartier.1 să descrie caracteristici ale mediului social şi cultural. .6 să întocmească oral un program zilnic de activitate a şcolarului. 3.2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. • Plante şi animale: .4 să participe la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului. 2. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. 3.3 să observe şi să denumească fenomene din mediul înconjurător.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite.5 să precizeze câteva regului de igienă a corpului şi a alimentaţiei pe baza informaţiilor primite. Cunoaşterea. 3.

1 să utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii în descrierea unor vieţuitoare.a .3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător.Igiena corpului.Anotimpurile: denumire. Dezvoltarea capacităţilor de observare. 2. 1. .recunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cunoaşterea.2 să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoare din mediul apropiat. tunet. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător.Igiena alimentaţiei. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia.3 să observe şi să denumească efectele unor fenomene din natură asupra vieţuitoarelor 2. 3. . • Educaţie pentru sănătate: .1 să descrie caracteristici ale mediului natural.Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi animalelor. ninsoare.Fenomene ale naturii: ploaie.2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. * să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoarele din diferite zone geografice.Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: 1. fenomene din mediul înconjurător. .Introducere Recunoaşterea părţilor componente ale unei plante (ale corpului unui animal). 1. explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. 2. fulger. vânt. • Mediul înconjurător şi protejarea lui: . caracteristici. lunile anotimpurilor. • Fenomene ale naturii: . Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1.Contribuţia copiilor la protejarea mediului Clasa a II.Programul zilnic al şcolarului. .

Asemănări şi deosebiri între plante şi animale.Igiena clasei.4 să participe la acţiuni de îngrijire şi de protejare a mediului. 3. 3.Modificări în viaţa plantelor şi a animalelor determinate de succesiunea anotimpurilor.5 să enumere şi să descrie câteva acţiuni proprii pentru păstrarea igienei locuinţei şi a clasei.Protejarea mediului de către copii. Clasa a III-a – Ştiinţe ale naturii Obiectivele cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1. câmpii • Plante şi animale: .Activităţi ale omului specifice fiecărui anotimp. Conţinuturile învăţării. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii.Introducere 3. Pentru fiecare obiectiv de referinţă.clasa a II-a • Elemente ale mediului natural: .Acţiuni ale copiilor care dăunează mediului natural.Igiena locuinţei. . în mediul rural sau urban. • Mediul înconjurător şi protejarea lui: .1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător.*Asemănări şi deosebiri între unele plante şi animale din alte zone geografice. 3.Influenţa factorilor de mediu asupra plantelor şi a animalelor. 3.Forme de relief: munţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . .2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului înconjurător. . programa prezintă mai multe sugestii de activităţi de învăţare.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite. • Educaţie pentru sănatate: . . • Efectele unor fenomene ale naturii asupra vieţuitoarelor: . .

2 să ordoneze obiecte.6 *să confecţioneze jucării/ produse. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. imitând obiecte din mediul înconjurător 3. *Dizolvarea şi condiţii de creştere a vitezei de dizolvare. Conţinuturile învăţării. 2. dimensiune (lungimea ca rezultat al măsurării în unităţi standard. organisme. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. 2. utilizate în experimente.Introducere 2. culoare.identificare în funcţie de formă. Formă. programa prezintă sugestii de activităţi de învăţare. 2. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat. propice vietii.3 să comunice în forme diverse observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate.4 să aplice observaţia ca demers al cunoaşterii de tip ştiinţific. Stări de agregare (solid/ lichid/ gaz). 3.1 să conştientizeze efecte ale activităţii omului asupra mediului înconjurător. volumul (capacitatea) ca rezultat al măsurării/ comparării în unităţi nestandard).5 *să respecte regulile de comunicare şi comportament negociate. comparând rezultatele cu propriile estimări.clasa a III-a Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor 1. 4. 1. folosind instrumente şi procedee specifice.1 să indice asemănări şi deosebiri dintre corpuri pe baza unor observaţii proprii. decantare.2 să măsoare cu instrumente convenţionale şi neconvenţionale. *Amestecuri şi separarea amestecurilor prin filtrare. Fomarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii. 1. 2. volum. 2. de natură ştiinţifică. 2. 3.4 *să descrie proceduri simple. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. fenomene şi evenimente pe baza unor criterii date. 1.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru.1 să înregistreze în formă grafică observaţii ale unor fenomene şi procese din mediul înconjurător. în desfăşurarea activităţilor de grup.

Ştiinţe ale naturii Obiective cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1. 2. rinichi.întuneric. sămânţă. Transformări ale corpurilor şi materialelor 1.caracteristici generale. 7. insecte). schelet. condensare). • rolul componentelor observabile şi a unor organe interne la animale şi la om: cap. peşti.Introducere 5. anotimpurile).sursă de schimbări periodice în mediul înconjurător: lumină. căderile de apă. reptile.tipuri. zi.. Clasa a IV-a. 9. 6. 3. propice vieţii. 3. membre. tulpină. trunchi. 8. etc. Circuitul apei în natură. Corpuri cu viaţă şi fără viaţă: plante şi animale. Utilizări. sol. Surse de energie (vântul. soarele. 2. solidificare. Utilizări. 2. Rolul structurilor de bază ale organismelor vii • rolul componentelor observabile la plante: rădăcină.noapte. exerciţiul fizic. surse de căldură) asupra organismelor vii. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii. Transformări de stări de agregare (topire. solul. utilizări. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Consecinţe ale variaţiei factorilor de mediu (lumină. igienă personală. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii. Modalităţi de menţinere a stării de sănătate: dietă. materiale naturale şi prelucrate. folosind instrumente şi procedee specifice. hrana). aerul. *Reacţia la stimuli şi organele de simţ. fruct. Principalele grupe de animale (mamifere. organe de simţ. localizare. 3. frunză. apă. stomac. Protejarea mediului. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unei mediu natural echilibrat. arderea combustibililor. vieţuitoare dispărute şi pe cale de dispariţie. Surse de apă. Soarele. Deşeurile şi *reciclarea lor. aer. păsări. plămâni. vaporizare. Apa. Omul şi mediul 1. floare.

.4 *să formuleze ipoteze pe baza utilizării unor procedee de natură ştiinţifică. umbra. Magneţi.1 să interpreteze succesiunea unor fenomene şi procese din natură.2 *să aprecieze importanţa protejării propriului corp faţă de factori dăunători de mediu.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate. 2. 1.4 să aplice procedee de natură ştiinţifică în activitatea proprie. .3 să comunice în maniere diverse observaţii privind relaţiile dintre părţile componente ale unui sistem şi/ sau dintre sistemele studiate. dar de volume identice. .Surse de lumină.Introducere Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. 3.Echilibru şi cântărire (masa ca rezultat al cântăririi în unităţi standard): cântarul cu arc. *umiditate.1 să identifice relaţii între părţile componente ale unui sistem studiat.2 să descrie relaţii între sisteme din mediul înconjurător. multipli şi submultipli). 2. *vânt. culorile.1 să conştientizeze efecte ale mediului înconjurător asupra propriului organism.Proprietăţi ale metalelor şi utilizări ale acestora. Conţinuturile învăţării. 1.Comportamente de adaptare la plante şi animale: reacţii de apărare şi adaptare la lumină.5 *să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjurător. 2. prezentând adecvat rezultatele. 2. 2.Planetele sistemului solar.Volumul (capacitatea ca rezultat al măsurării în unităţi standard: litrul. . *Densitatea ca rezultat al comparării maselor unor corpuri confecţionate din materiale diferite. • Transformări ale corpurilor şi materialelor Proiectul pentru Învăţământul Rural .producerea curcubeului. Comportamentul luminii. vizibilitatea corpurilor. 1.clasa a IV-a • Caractertistici şi proprietăţi ale corpurilor .3 să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date. . Circuite electrice simple. *Plutirea corpurilor. 3. *frig. balanţa.

putrezirea. stabilirea tipurilor de activităţi: predare.4.a/ a IV-a. 7). Clasa ……………… Nr. pornind de la următoarele rubricaţii (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Relaţii de hrănire Resurse naturale: apă./ Tip de curriculum ………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural . soluri. 2. ore pe săpt. Profesor ………………. Elaborarea planificării calendaristice presupune: 1. minerale. moarte. specifice disciplinei. 4. lemn. combustibili. evaluare. *mările calde. Mişcare şi repaus Ciclul vieţii: naştere.învăţare. pădurea. recapitulare şi sistematizare. balta.2 Planificarea calendaristică Realizarea planificării calendaristice (anuală şi semestrială) este o operaţie de anticipare a activităţii didactice care presupune o viziune clară.. cunoaşterea obiectivelor cadru şi de referinţă. înmulţire. creştere şi dezvoltare. oameni). Cicluri de viaţă ale organismelor (plante. coacerea. Planificarea calendaristică se poate întocmi. *peştera. de ansamblu a obiectului de studiu. identificarea unităţilor de învăţare şi ordonarea lor în concordanţă cu logica internă a disciplinei. pag. forţe de împingere şi tragere). fluturi. roci. hrană. Planificarea calendaristică anuală şi semestrială Instituţia de învăţământ …………… Disciplina ……………………. Transformări ale materialelor în alte materiale cu proprietăţi diferite: ruginirea. arderea. Anul şcolar ……………….Introducere *Încălzire şi răcire. precizarea ritmului de parcurgere a materiei (timpul alocat fiecărei unităţi de învăţare). CNCGhid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. - 4. *oceanul. *delta. 3. Protejarea lor. căldura absorbită şi căldura cedată Forţe care determină mişcarea corpurilor (gravitaţia. cunoaşterea conţinuturilor.. alterarea. broaşte. realizarea asocierii dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi. • Omul şi mediul Medii de viaţă: grădina.

157 Disciplina Cunoaşterea mediului Institutor Maria Magdalena Boghianu Clasa I Nr.1.se indică prin titluri stabilite de către profesor.şi propune să ofere modele de planificări calendaristice.2. Planificare calendaristică Unitatea de Obiective Conţinuturi Nr. Planificările calendaristice propuse au rolul de a te familiariza cu tehnica elaborări acestor planificări. ore Săptămâna Observaţii Unităţile de învăţare.8 ore.2.Introducere Planificare calendaristică Unitatea de învăţare Obiective de referinţă Conţinuturi Nr. Săptămâna Obse Proiectul pentru Învăţământul Rural . nu trebuie să depăşească 7. Numărul de ore alocate fiecărei unităţi de învăţare se stabileşte de către profesor dar. Şcoala generală nr. 2. etc). ore. Atenţie! Prezentul curs nu.se trec numerele obiectivelor de referinţă din programa şcolară (1. Obiectivele de referinţă. în general. 1.1oră/ săpt.

1.  Observarea unor plante din mediul apropiat. 12.1. membre). 1. 15. 2. fulger. Calendarul naturii 1.1.2. 1. 11. 1. 26 noiembr.3.24 sept. 1.4. 2. lunile anotimpurilor. 1.1.   Educaţie pentru sănătate: . 1.3.  Fenomene ale naturii: . 20 mai Obse rvaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vreau să cresc sănătos Iarna.fenomene ale naturii: ploaie. 10.  Fenomene ale naturii. 1.2. ore 4 Săptămâna 29 aprilie 6.3 Observarea unor plante de la colţul viu al clasei.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unei plante (rădăcină. trunchi. 13. 2. 3. 25 febr. caracteristici învăţare ore rvaţii Spre şcoală 2 17.  Observarea unor animale din mediul apropiat al copilului. 29 oct.2.1. 1. 1. 1. 1. 28 ian.3. 1. 2.3 1. 2. 1. 17 dec. frunze. 2. 2.1. Nr. 22 aprilie Unitatea de învăţare Soseşte primăvara! Obiective de Conţinuturi referinţă 1.8 oct.2. 1. 2. 1. 22. 2.3 2 1. flori. 2.4 Elemente ale mediului social şi cultural: obiective sociale din cartier. 4 5 11.2. bucuria copiilor 3 15.2.4. 1. 18 martie 8.3.2.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unui animal (cap. 2. 3.1.4. 2.3 În lumea animalelor domestice 1.2.3 1. 2. 2. 2.4. 1.1. 2. 4 martie  10  În lumea plantelor 1.1. 19. 1.1.3. localitate. 18.1. 14.2. tulpină.igiena corpului Anotimpurile: denumire.2.1.Introducere de referinţă 1.3. fruct). vânt.4. 1. modificări în lumea vie şi 2.2. 1.2. obiective culturale din cartier.2.1.4. tunetrecunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice.1. 21. succesiunea lor.3.3.

animal (cap.Introducere activităţi ale oamenilor specifice fiecărui anotimp.  Recunoaşterea şi denumirea 1. Elaboraţi o planificare calendaristică anuală la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii. 2 27 mai 3 iunie 2.2.1. trunchi. membre). 1.4. Proiectul pentru Învăţământul Rural .2.3. 2. 2.1. 2 1.3 Animale sălbatice 1. părţilor componente ale unui 2. 1.3 Testul de autoevaluare nr.

4.Introducere Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos. învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural . având următoarele caracteristici: • Unitatea de în raport cu obiectivele de referinţă. 4.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Unitatea de învăţare este o structură didactică deschisă şi flexibilă. este coerentă • este unitară tematic.

În etapa de structurare se esenţializează şi se sistematizează observaţiile realizate de elevi. experimentare. exprimată printr. noţiuni. Rezolvarea acestor probleme presupune folosirea unor tehnici de lucru specifice ştiinţelor.a/ a IV-a. subordonează lecţia.Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. se finalizează prin evaluarea sumativă* (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În această etapă. pag. 12). structurare. explorarea experimentală stă la baza activităţii de învăţare. Cadrul didactic se abţine să definească termeni. Rolul său este de a orienta demersul de căutare fără să ofere soluţii prestabilite pe care elevii să le memoreze. cadrul didactic propune activităţi de învăţare variate care au rolul de a dirija învăţarea. Proiectul pentru Învăţământul Rural .: În ce scop voi face?face? Ce voi Cu ce voi face? Cum voi face? Cât s-a realizat? Identificarea Selectarea obiectivelor conţinuturilor Analiza resurselor Determinarea activităţilor de învăţare Stabilirea instrumentelor de evaluare - Organizarea demersului didactic corespunzător fiecărei unităţi de învăţare trebuie să ţină cont de parcurgerea secvenţelor de: familiarizare.Introducere • • • se desfăşoară continuu pe o perioadă de timp. În această etapă. să explice noul concept până când elevii nu au efectuat suficiente experimente. CNC. Etapa de familiarizare are ca scop acomodarea elevului cu noile conţinuturi prin intermediul unor situaţii problemă date spre rezolvare sau experimentare. comparare.i conduce pe elevi spre o structurare a noţiunilor. Rolul cadrului didactic este de a. 7. Sarcinile de lucru concepute gradat dau elevilor posibilitatea de a găsi soluţii prin efort propriu. aplicare. Un astfel de demers didactic dezvoltă la elev o atitudine reflexivă. a conceptelor cu care operează.un efort propriu de observare. pas cu pas. ca element operaţional.

24). Aplicaţiile propuse favorizează individualizarea învăţării şi oferă cadrului didactic un feed.. ore alocate ………………. pe aplicarea teoriei pentru rezolvarea unor situaţii particulare.Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. Clasa ……………. Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie: Proiectul unităţii de învăţare Disciplina …………………………. pag.a/ a IV-a. Unitatea de învăţare …………………… Nr. CNC.back eficient în ceea ce priveşte nivelul de formare a noţiunilor şi comptenţelor dobândite de elevi la un anumit moment (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Intervenţia cadrului didactic va fi centrată pe întărirea unor tehnici şi proceduri. Proiectul pentru Învăţământul Rural ..Introducere În etapa de aplicare se realizează consolidarea şi aprofundarea noilor concepte.

Proiectul unităţii de învăţare Disciplina Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Institutor Maria Magdalena Boghianu Unitatea de învăţare: Vieţuitorele şi mediul lor de viaţă Nr. etc. Activităţi de învăţare.Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activităţi de învăţare Resurse Evaluare Obs. resursele procedurale (metode de predare/ învăţare.se trec obiectivele de referinţă (ex. Obiective de referinţă.3.se notează resursele materiale necesare (materiale didactice. Atenţie! Prezentul curs nu. ore alocate 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . utilizând informaţia pe care o deţine). Conţinuturi. Resurse. 2. 1. Evaluare. mijloace de învăţământ). forme şi modalităţi de organizare a activităţii) şi resursele temporale (alocarea de timp).1.cuprinde menţiuni cu privire la tipul de instrumente de evaluare folosite (important este să fie evaluată nu cantitatea de informaţie stocată de elev ci mai ales ceea ce poate să facă.se notează activităţile propuse de programă sau alte activităţi de învăţare propuse de profesor.).şi propune să ofere modele de proiecte ale unităţilor de învăţare ci să ofere studenţilor posibilitatea de a “învăţa” tehnica proiectării.se detaliează conţinuturile din cadrul unităţii de învăţare.

1. creşterea şi dezvoltarea. inmulţirea. film didactic. Teste. hrănirea. fişe de evaluare 1 oră Evaluarea Observarea sistematică Probă scrisă Obs. Identificarea transformărilor ciclice ale vieţuitoarelor pe parcursul celor patru anotimpuri. ilustraţii cu plante şi animale în mediul lor de viaţă.1. 1. film didactic. umiditate. material biologic.1.1. temperatură. Observarea şi descrierea schimbărilor din natură pe parcusrul anotimpurilor.2. etc. 2. chestionare 1 oră Experimente care evidenţiază schimbul de gaze. animal) faţă de condiţiile necesare supravieţuirii: lumină. Determinarea experimentală a condiţiilor în care supravieţuiesc componentele lumii vii (plantă/ animal): Identificarea condiţiilor de mediu necesare supravieţuirii. diapozitive.2. hrănire.1. respiraţie.2. umiditate. Fişe pentru caracterizarea corpurilor Fişe cu desene pentru recunoaşterea părţilor componente ale unei plante/ ale unui animal 1 oră. vânt. 3. albume.3. 1. Comportamen te de supravieţuire la plante şi animale 1. reacţii la factorii de mediu.2 Înregistrarea în fişe de observaţii/ jurnal a transformărilor care se produc în natură pe parcursul anotimpurilor.3. a unui mamifer şi precizarea rolului acestora. Studiu de caz: pădurea (parcul. înmulţire) 1. reacţii la factorii de mediu. 2.3 Proba orală Probe practice Observarea sistematică Experiment Autoevaluare Referat Probe orale şi scrise Experiment Observarea sistematică Probă practică Procese care asigură supravieţuirea (sensibilitate. Demonstrarea experimentală şi observarea proceselor specifice vieţuitoarelor: schimbul de gaze. etc) de-a lungul unui an : album. inmulţirea.) favorabile şi nefavorabile vieţii. 2. 2.un mediu natural/ amenajat. fişe de activitate. Observarea şi descrierea unor comportamente ale vieţuitoarelor (plantă. Descrierea părţilor componente a unei plante. Investigaţii practice în Probă scrisă Autoevaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2.3.2 Reacţii de apărare şi adaptare la stimuli 1. creşterea şi dezvoltarea. hrană. Enumerarea însuşirilor specifice componentelor vii din mediul înconjurător. Truse de laborator. Experimente demonstrative cu plante/ animale în condiţii variabile de mediu (lumină. temperatură. Compararea condiţiilor din medii favorabile/ nefavorabile dezvoltării vieţii. livada.Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activitaţi de învăţare Recunoaşterea componentelor vii dintr. 1. hrănirea. Resurse Reactualizarea cunoştinţelor privind caracteristicile lumii vii prin observaţii în natură sau pe imagini. etc. vânt.

Experiment/ investigaţie Observare sistematică Probă orală Investigaţii Probă scrisă Proiectul pentru Învăţământul Rural . albume. atlase biologice 1 oră Experimente pentru punerea în evidenţă a mişcării plantelor. atlas botanic.2. fişe de evaluare. Demonstrarea mişcării tuturor vieţuitoarelor. Fişe de activitate. pădurea. Investigaţii directe în natură şi/ sau imagini privind caracteristici observabile (macroscopice.Introducere mediul înconjurătorexcursie didactică. filme. alte vieţuitoare. sunetele. Investigarea modalităţilor de deplasare a animalelor.3. fişe de evaluare 1 oră Experiment pentru demonstrarea reacţiilor vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatura. Compararea caracteristicilor morfologice ale vieţuitoarelor din acelaşi mediu de viaţă. 3. 2. pădurea. Film didactic. a unor medii de viaţă din pădure. sunete. etc.1. etc. Compararea diversităţii vieţuitoarelor din pădure. umiditatea. balta. lumina. morfologice) ale vieţuitoarelor din pădure.1 Descrierea componentelor şi particularităţilor unor medii de viaţă: grădina. fişe de observaţie 1 oră Observaţii în natură sau pe planşe. balta 1. umiditatea. truse de laborator. Recunoaşterea şi descrierea unor caracteristici specifice vieţuitoarelor dintr. grădină (observate direct în natură sau în imagini din albume. 1. diapozitive. baltă. etc. albume. fişe de lucru.un mediu terestru/ acvatic. lumina. etc.3. Fişe de activitate. Completarea de fişe de observaţie privind Investigaţie Probă practică Compararea modurilor de reacţie a vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatură. diapozitive. Construirea de acvarii/ terarii pentru investigarea comportamentelor de adaptare/ adaptare ale vieţuitoarelor. Material biologic viu. atlas zoologic. baltă. 1. fişe de evaluare 1 oră Investigarea unor reacţii de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu. Expriment/ investigaţie Recunoaşterea reacţiilor de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu Medii de viaţă: grădina.2. baltă. grădină. 2. grădină.

Dezbaterea cu tema “Efectele unui dăunător în medii naturale amenajate” în urma vizionării unui film didactic. Observaţii asupra unor plante cultivate în grădină utilizand material biologic natural. ierbarizat. animale 1 oră Probă practică Autoevaluare Proiect Probă orală Identificarea caracteristicilor prin care se deosebesc un mediu natural (pădurea) şi un mediu amenajat prin intervenţia omului (grădina). colecţii de plante.Introducere caracteristici observabile (macroscopice. Conversaţie euristică privind utilizările unor plante/ animale din mediul natural şi mediul amenajat de om. colecţii de plante. morfologice) ale vieţuitorelor din pădure. Proiectul pentru Învăţământul Rural . atlase. a unor vieţuitoare din pădure. baltă. Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului didactic. planşe.4 Proiectarea lecţiilor de cunoaşterea mediului/ ştiinţe ale naturii Lecţia reprezintă componenta operaţională a unităţii de învăţare. Identificarea importanţei practice a plantelor cultivate şi spontane Observare sistematică 4. animale 1 oră Alcătuirea de colecţii cu vieţuitoare din pădure. Fişe de observaţie. grădină. planşe. baltă. albume. Exerciţii de identificare pe planşe. grădină: insectare. planşe.4. naturalizări. etc. atlase. Alcătuirea unor proiecte privind intervenţia unor factori perturbatori în mediul înconjurător familiar. baltă. ierbare. albume. ierbare. Fişe de observaţie. grădină.

învăţarea prin descoperire. “a enumera”. etc. “având la dispoziţie”. “a valida”. 3. Elaborarea proiectului de lecţie Proiectarea lecţiei Proiectarea lecţiei Proiectul pentru Învăţământul Rural .stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea performanţei elevilor. de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de mijloacele de învăţământ existente. pe baza îmbinării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ folosite pentru realizarea obiectivelor propuse. “a completa”. “cu ajutorul”. Caracterul intuitiv al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii necesită folosirea unor metode centrate pe elev ca: experimentul. problematizarea. “a utiliza”.prezentarea situaţiei în care vor fi puşi elevii pentru a proba asimilarea comportamentelor (ex. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie. Predarea ştiinţelor are ca scop transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea elevilor în activităţi experimentale şi nu memorarea unor informaţii ştiinţifice. “a aplica”. 6.se realizează în funcţie de natura conţinutului şi de caracteristicile obiectivelor propuse. sprijinind eforturile de învăţare ale elevilor. absolut necesare pentru înţelegerea conţinuturilor. b) precizarea condiţiilor în care se va desfăşura acţiunea respectivă.învăţare. în calitate de instrumente de acţiune sau purtătoare de informaţie. “după prezentarea”) c) performanţa. “a analiza”. Stabilirea obiectivelor operaţionale Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei condiţii: a) descrierea comportamentului (observabil. 4. Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a priceperilor şi deprinderilor cu care se efectuează experinţe şi lucrări practice pentru că stimulează gândirea şi imaginaţia. 5.evaluare. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune identificarea elementelor fundamentale. 2. “a recunoaşte”. modelarea. intervin direct în procesul de instruire. în raport cu un anumit conţinut.Introducere Proiectarea lecţiei se realizează prin parcurgerea următoarelor etape: 1. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi conducerea procesului de predare. etc. Mijloacele de învăţământ. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi corelarea lor cu activităţile de învăţare şi conţinuturile. măsurabil) al elevului cu ajutorul verbelor “de acţiune”: “a identifica”. “a argumenta”. “a distinge”.

de autoreglare pe parcursul lecţiei. se utilizează diferite metode de proiecte de lecţie. În practică. Proiect de lecţie Aria curriculară: Matematică şi Ştiinţe Dispciplina: Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Unitatea de învăţare: Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor Subiectul lecţiei: Separarea substanţelor din amestecuri Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Proiectul de lecţie trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu asupra lecţiei. să fie flexibil lăsând posibilitatea de intervenţie. să fie simplu şi operaţional.

Metode şi procedee: experimentul. 1. conversaţia. jocul didactic. O4. baghetă. în echipă. a IV-a. pietriş. pe baza experienţelor realizate. • formarea deprinderilor de a realiza experienţe simple în scopul redescoperirii unor metode de separare a substanţelor din amestecuri. demonstraţia Mijloace de învăţământ: • apă. EDP. pâlnie. Bucureşti. 1. spirtieră.Ştiinţe. Daniel Ovidiu Crocnan. individual Material bibliografic: Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de Ştiinţe ale naturii la clasele a III-a. MEdC. crt.să identifice situaţii practice de folosire a acestor metode de separare (cel puţin un exemplu pentru fiecare metodă). O3. 2002 Nr. explicaţia. • fişe de lucru. problematizarea. în forme diverse.3 să comunice. Obiective de referinţă vizate: 2. făină. clasa a IV-a.să separe substanţele din amestecuri prin realizarea unor experimente simple. • identificarea modalităţilor concrete de utilizare în viaţa cotidiană a metodelor de separare a substanţelor din amestecuri. nisip. decantare. Forme de organizare: frontal. observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate Obiective operaţionale O1. • vase transparente.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru. 2001 Elena Huţanu. lingură. O2. CNC. cristalizare).Introducere Tipul lecţiei: formarea de priceperi şi deprinderi Scopuri: • utilizarea unor tehnici de separare a substanţelor din amestecuri (filtrare. ghidul învăţătorului. Bucureşti. Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Moment organizatoric Conţinutul învăţării Pregătirea elevilor pentru lecţie Pregătirea materialelor didactice Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . lapte. hârtie de filtru. munca independentă.să identifice cel puţin două metode de separare a substanţelor din amestecuri.să identifice cel puţin două stări de agregare ale corpurilor puse la dispoziţie.

Ce este dizolvarea? . Se scrie titlul lecţie pe tablă şi în caiete Experienţe 4. B. Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Evaluarea 5. Substanţă solubilă ……… Altă substanţă solubilă …… Dacă sarea şi zahărul s.au dizolvat în apă. 8. Captarea atenţiei Anunţarea temei şi a obiectivelor operaţionale Elevii realizează două amestecuri apă şi nisip. mirosul plăcut de ……. Întrebări de verificare a cunoştinţelor . 7. Corpurile sunt alcătuite din …………. crt. Verificarea cunoştinţelor anterioare A. spunem că apa este un ………… Când deschid o sticluţă.. O1 Dirijarea învăţării Experimentul nr. Are astfel loc fenomenul de …..Ce înţelegeţi prin dizolvant? Joc didactic Frontală Conversaţia 3. Rebus 1 SUBSTANŢE 2 DIZOLVARE 3 NISIP 4 SARE 5 ZAHĂR 6 DIZOLVANT 7 PARFUM 8 DIFUZIE 1.. 2.. Elevii descoperă titlul noii lecţii prin citirea cuvântului rezultat pe verticală. 4. 1 Se foloseşte amestecul de apă Problematizare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Descoperire Explicaţia Nr. 5.. Soluţiile se obţin în urma fenomenului de ……………… Substanţă insolubilă ……. se simte în întrega cameră.Introducere 2. Se anunţă obiectivele operaţionale. apă şi pietriş. 3. 6.

iar apa a curs în vas.un vas.un filtrufiltrare.Introducere şi nisip realizat în momentul de captare a atenţiei.un filtru a unei substanţe solide de lichidul în care este amestecată. Filtrarea. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării O2 O3 Descoperire Explicaţia Problematizare Descoperire O2 O3 O4 Nr. Se comunică faptul că au realizat o operaţie de separare a unei substanţe solide prin dintr. Se cere elevilor să agite amestecul cu bagheta. Se observă că în filtru a rămas nisipul. Se alege soluţia corectă: se aşază în pâlnie hârtia de filtru şi se răstoarnă treptat amestecul într. prepararea sucurilor din fructe proaspete. etc.operaţia de separare printr. Obiective operaţionale Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se solicită elevilor să precizeze în ce stare de agregare se află componentele amestecului? Se creează o situaţie problemă: “Cum puteţi separa substanţele din acest amestec cu materialele pe care le aveţi la dispoziţie?” Elevii realizează experienţe notează observaţiile în fişa de lucru şi prezintă diferite soluţii. separarea laptelui coagulat de zer. crt. prepararea cafelei la filtru. strecurarea supei. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Elevii notează în caiete această metodă de separare a substanţelor din amestecuri.

Se alege soluţia corectă: se lasă amestecul în stare de repaus. Cum puteţi separa cele două substanţe (apa şi pietrişul) având la dispoziţie doar un pahar? Elevii identifică diferite soluţii de rezolvare a problemei. Elevii notează în caiet această metodă de separare a substanţelor din amestecuri.un lichid a unei substanţe solide (care nu se dizolvă în lichidul respectiv). se toarnă apa în alt pahar.Introducere Experimentul nr. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Descoperire O2 O3 Nr. “Cum puteţi separa sarea din apă?” Eevii propun diferite metode de separare. etc. 2 Se foloseşte amestecul pietriş cu apă realizat anterior. separarea aurului şi argintului din minereuri în aparate speciale. Decantareaoperaţia de separare dintr. Se comunică elevilor faptul că au realizat o operaţie de decantaresepararea unei substanţe solide (care nu se dizolvă) dintr. 3 Se realizează un amestec de apă cu sare (soluţie). Obiective operaţionale Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . crt.o lingură de metal cu ajutorul flăcării unei spirtiere până când se evaporă toată apa. până când pietrişul se depune pe fundul paharului.un lichid. Se alege soluţia corectă: se încălzeşte amestecul într. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Elevii sunt solicitaţi să separe cele două substanţe după ce au agitat amestecul cu bagheta.) O2 O3 Problematizare Descoperire O2 O3 Explicaţia Problematizare Descoperire O4 Problematizare Demonstraţia Experimentul nr. numite decantoare.

individual).Introducere Elevii observă cristalele mici de sare care au rămas în lingură. Se explică faptul că s-a realizat o operaţie de cristalizare. Obţinerea perfomanţei Se cere elevilor să identifice metodele prin care se poate separa un amestec de nisip. etc. se separă apa cu sare de nisipul care se depune pe fundul vasului. sare şi apă.). Se precizează soluţia corectă: separarea se realizează în 2 etape (în prima etapă. prin cristalizare. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. asigurarea Se prezintă şi alte metode de transferului separare (magnetizarea. prin decantare. electrizarea). Tema pentru acasă. în a doua etapă. Se notează elevii. se obţine sarea sub formă de cristale în urma evaporării apei. Se organizează un joc didactic “Cine merge pe drumul cel bun către fântână?” Încheierea activităţii Se apreciază activitatea desfăşurată (colectiv. 157 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fabricarea zahărului în instalaţii speciale. Explicaţia O4 Problematizare Conversaţia Explicaţia Joc didactic Instructaj verbal Proiect de lecţie Şcoala generală nr. Intensificare Se citeşte lectura “Mineralele” din a retenţiei şi manual. Elevii notează în caiete metoda de separare a substantelor din amestecuri. Cristalizareaoperaţia de trecere a unei substanţe din soluţie din stare lichidă în stare solidă (cristale).

jocul de mişcare. jocul muzical. Manolescu Marin. Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învăţătorilor. Obiectivul se consideră realizat dacă toţi elevii identifică cel puţin o legătură între anotimpuri şi lumea vie. desene înfăţişând anotimpurile. desene referitoare la fenomenele observate pentru întocmirea calendarului naturii. . cutia poştaşului. O4: Să stabilească legături între lumea vie şi anotimpurile anului. pe grupe Bibliografie: 1. 2004 2. Universitatea Bucureşti.Curriculum pentru clasele I-II - Etape Obiective operaţion ale Activităţi de învăţare Strategii şi resurse Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . toamnă! Tipul lecţiei: lecţie de consolidare Scopul: dezvoltarea capacităţii de a observa mediul înconjurător dezvoltarea curiozităţii elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare Tema săptămânii „Animalele se pregătesc de iernat” Obiective operaţionale O1: Să recunoască pe baza imaginilor prezentate. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii recunosc principalele fenomene ale naturii.Metode şi procedee: observaţia. fructe etc . O5: Să manifeste o atitudine pozitivă faţă de mediul înconjurător. semne convenţionale confecţionate de elevi. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii numesc principalele fenomene ale naturii. jocul didactic. pe baza explicaţiilor primite. individual. conversaţia euristică. fenomene ale naturii caracteristice anotimpului toamna. plicuri.Material didactic: calendarul naturii. frunze uscate. Strategii didactice: . Editura Credis.Organizarea activităţii: frontal. O3: Să numească fenomene ale naturii.Introducere Clasa: I Învăţător: Maria Magdalena Bogheanu Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: Rămas bun. Curriculum pentru învăţământul primar. O2: Să utilizeze simboluri. Obiectivul se consideră realizat dacă cel puţin 17 elevi rezolvă corect toate cerinţele.

le vor introduce în plicuri şi le vor preda „poştaşului” Dezlegarea unor ghicitori Selectarea unor obiecte şi a unor simboluri care fac referire la anotimpul toamna (frunze. descriu în cuvinte proprii ce au observat) Completarea calendarului cu semnul convenţional corespunzător zilei Identificarea semnului convenţional potrivit Aşezarea semnului convenţional potrivit cu vremea de afară Caracteristici ale anotimpului studiat • O2 Verificarea însuşirii conţinuturilor anterioare O2 Conversaţia Activitate frontală (2') Calendarul naturii.Introducere Moment organizatoric Captarea atenţiei O1 Observarea transformărilor din natură Observaţia zilnică Observaţia. Dintre acestea. observă starea vremii. stropi de ploaie. cutia poştaşului • O1 O1 Fiecare elev va primi un desen (realizat de un alt coleg) care să înfăţişeze unul din anotimpurile anului. conversaţia Activitate frontală (2') Evaluare frontală I: observă şi descriu starea vremii la momentul respectiv Evaluare frontală I: identifică semnul convenţional corespunzător • Descrierea zilei (se deschid geamurile. vor motiva alegerea. plicuri. flori. desene care înfăţişează activitatea oamenilor. problematizare a Evaluare frontală I: dezleagă ghicitoarea I: Selectează obiecte şi simboluri care fac referire la anotimpul toamna Evaluare individuală I: răspund la întrebare Evaluare frontală I: numesc fenomene ale Proiectul pentru Învăţământul Rural . elevii se deplasează în dreptul ferestrelor. păsărele) Amenajarea clasei: „Colţul anotimpurilor” Evaluare individuală I: aleg desenul potrivit • • Joc: „Cine sunt” (6') Activitate pe perechi/grupe • O1 Transmiterea/ asimilarea noilor conţinuturi Identificarea acţiunii vântului asupra mediului înconjurător O3: • Discutarea unor aspecte legate de: alte fenomene ale naturii (ploaie. fructe. curcubeu etc) importanţa acestor elemente în Experienţă (Cum fac să se mişte o frunză aşezată pe bancă fără să o ating?) Conversaţia euristică. semne convenţionale confecţionate de elevi Joc: „Soseşte poştaşul!” (4') Desene înfăţişând anotimpurile. le vor selecta doar pe acelea care înfăţişează anotimpul toamna. ceaţă. nori. poartă discuţii între ei. ninsoare.

O5 Feed-back • • I: exprimă păreri personale Conversaţia Activitate frontală (10') Tema pentru acasă - 4. anotimpul roadelor. prezentarea produsului „Cărticica fructelor şi a legumelor”. ploaia udă pământul) O4: Fixareaschimbări în viaţa plantelor Legătura plante.5 Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Proiectul pentru Învăţământul Rural . celelalte anotimpuri. ocupaţii specifice anotimpului) Formularea şi exprimarea propriilor păreri Discutarea unor aspecte legate de: anotimpul care urmează. succesiunea lor. animale om şi anotimpul toamnă Activitate individuală (4') Conversaţia de verificare (4') Joc: „Formulează o întrebare” Activitate frontală (10') naturii I: formulează întrebări şi răspunsuri • - Discutarea unor aspecte legate de: Schimbări în viaţa copiilor (îmbrăcăminte jocuri.Introducere natură (vântul atrage norii.) Schimbări în viaţa oamenilor (îmbrăcăminte.

se conturează interesele şi se extind relaţiile interpersonale care asigură socializarea.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului Preşcolaritatea. curiozitatea.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar O componentă importantă a educaţiei copiilor preşcolari. investigare. socializarea copilului se realizează într.5 ani se adaptează cu mare uşurinţă mediului grădiniţei. Proiectul pentru Învăţământul Rural .o dezvoltare fizică şi psihică accentuată.5. auditivă.5. Maxima receptivitate faţă de tot ceea ce. În procesul cunoaşterii mediului înconjurător se dezvoltă spiritul de observaţie care contribuie la creşterea calităţii percepţiei. forma. esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor. o reprezintă cunoaşterea mediului.l înconjoară îi dezvoltă percepţia care devine un proces orientat cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare. cu un impact deosebit în dezvoltarea lor intelectuală. copilul primeşte informaţii despre însuşirile obiectelor şi fenomenelor din lumea înconjurătoare. În această perioadă.un ritm accelerat şi se instalează unele trăsături de personalitate. stadiul care se întinde între 3 şi 6/ 7 ani se caracterizează printr. se îmbogăţeşte sfera vieţii psihice a copilului. Prin intermediul senzaţiilor. mărimea obiectului. Preşcolarul de 4. Prin joc.Introducere 4. Curiozitatea vie şi permanentă a copilului îl îndeamnă spre cunoaştere. chinestezică. perioada imaginaţiei. 4. contactul direct cu obiectele dezvoltă şi perfecţionează sensibilitatea tuturor analizatorilor. În această perioadă se dezvoltă sensibilitatea vizuală. corecte şi coerente. greutatea lui. tactilă. a formării unei exprimări clare. Copilul percepe culoarea. Vârsta preşcolară este perioada celei mai intense receptivităţi. gustativă şi olfactivă. Participarea activă a copiilor în procesul de cunoaştere asigură dezvoltarea gândirii. fanteziei şi a jocului. a dezvoltării capacităţilor copiilor de a sesiza însuşirile caracteristice. Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător contribuie în mod deosebit la formarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre natură şi societate. Contactul direct cu lumea înconjurătoare constituie sursa cea mai importantă a îmbogăţirii şi activizării vocabularului.

dacă se face o memorare logică. La această vârstă. Randamentul memoriei creşte dacă volumul de cunoştinţe nu este prea mare. cântece. viu colorate. sub influenţa gândirii şi limbajului începe procesul organizării atenţiei voluntare. îndrumarea permanentă şi exprimarea clară.Introducere Gândirea preşcolarului fiind legată de prezenţa obiectelor. Preşcolarii pot evoca cu uşurinţă imaginea obiectelor. sunt stabilite trei obiective cadru. povestiri. • Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător. Strâns legat de evoluţia gândirii este limbajul care. preşcolarii pot confunda cu uşurinţă obiecte asemănătoare. de imagine are un caracter intuitiv. De aceea în procesul recunoaşterii şi reproducerii. se îmbogăţeşte cantitativ şi calitativ. jucăriilor frumoase. dacă materialul trezeşte copiilor emoţii şi sentimente. Generalizarea şi abstractizarea sunt încă slab dezvoltate. În această perioadă.i înlesnească munca de învăţare. plastic. concret.5. Nu atât însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală. Astfel. Memoria preşcolarilor se caracterizează prin mai multe particularităţi. atractive. Programa pentru învăţămăntul preşcolar prezintă obiectivele cadru. copiii memorează cu uşurinţă şi rapiditate diferite imagini. 4. Cunoaşterea acestor particularităţi ale preşcolarilor este primul pas în desfăşurarea unei activităţi de calitate. poezii dar durata de păstrare a informaţiilor este redusă. obiectivele de referinţă şi exemple de comportamente de care educatoare trebuie să ţină seama în desfăşurarea activităţilor de cunoaştere a mediului. Mijloacele care contribuie la dezvoltarea şi educarea atenţiei preşcolarilor sunt: fixarea sarcinilor. pe parcursul frecventării grădiniţei. ca parte integrantă a învăţământului preuniversitar. precizarea obiectivelor. şi anume: • Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător. ci mai ales achiziţionarea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale care să. are scopul de a oferi copiilor de vârstă preşcolară condiţiile necesare pentru o dezvoltare normală şi deplină. precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Grădiniţa de copii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . concret. O altă particularitate a memoriei este caracterul intuitiv. caldă şi expresivă.

combinare. ardere.să denumescă.să efectueze experinţe simple (dizolvare. .să enumere părţi componente ale corpului uman. să le descrie şi să le compare. Exemple de comportamente: . Obiectiv de referinţă: să exploreze şi să descrie verbal/ grafic obiecte.educative oferă şi exemple de comportamente ce trebuie urmărite la copiii de grădiniţă. plantelor.să observe şi să enumere modificări apărute în viaţa omului. sub influenţa factorilor de mediu.) folosindu. Pentru fiecare obiectiv de referinţă.să cunoască modul de producere a acestora şi efectele pe care le produc asupra mediului. Obiectiv de referinţă: să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (corpul uman. Exemple de comportamente: . Exemple de comportamente: .se instrumente diferite. istorice). . Proiectul pentru Învăţământul Rural . solidificare.să identifice formele de relief. Obiectiv de referinţă: să cunoască elemente ale mediului social şi cultural. .să recunoască fenomene ale naturii în momentul producerii lor.culturale. animale. . religioase. identifice elemente locale specifice (obiective socio. .să analizeze/ compare reacţii ale plantelor. economice. obiecte). Obiectiv de referinţă: să cunoască existenţa corpurilor cereşti.să descrie caracteristici ale mediului natural şi social. programa activităţilor instructiv. ale plantelor. evaporare. Exemple de comportamente: . a vehiculelor cosmice. în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.să observe pe o perioadă dată un proces (dezvoltarea unei plante. separare.să descopere elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simţ. fenomene. etc. . Obiectiv de referinţă: să recunoască anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător.să identifice caracteristicile anotimpurilor. animalelor. plutire.Introducere • Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului încojurător. fierbere. hrănirea unui animal). procese din mediul înconjurător. . animalelor şi omului în diferite situaţii. ale animalelor. colorare. plante. .

şi asume responsabilităţi de îngrijire şi ocrotire a mediului. Exemple de comportamente: .motrice şi fizice.să înţeleagă efectele secundare. ţinându. la acţiuni practice de ingrijire. ale activităţii omului asupra mediului. .să utilizeze în acţiuni simple.să respecte regulile de convieţuire socială. pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio.să denumească/ descrie. Obiectivele de referinţă care sunt urmărite în activităţile de cunoaşterea mediului vizează obiective ale educaţiei cognitive şi de limbaj. ale educaţiei afective. negative.să cunoască existenţa mai multor medii de viată şi factorii care le pot influenţa. ocrotire şi protejare a mediului. . aplicând cunoştinţele dobândite. . .să cunoască existenţa unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea. unelte de curăţare a mediului ambiant. Obiectiv de referinţă: să comunice impresii.să comunice în cadrul grupului rezultatele investigaţiilor. alături de adulţi.să participe.Introducere Exemple de comportamente: .să motiveze necesitatea protecţiei mediului de către om.se Proiectul pentru Învăţământul Rural . . ale educaţiei estetice. Exemple de comportamente: . idei pe baza observărilor efectuate. . se acordă o mare importanţă stabilirii şi selecţiei conţinuturilor activităţilor de cunoaşterea mediului. ale educaţiei pentru societate. sumar corpuri cereşti pe baza criteriilor perceptive.să cunoască regulile de protecţie a naturii şi să anticipeze pericolele încălcării lor. ale educaţiei psiho. .să. . utilizand un limbaj adecvat.să respecte reguli de igienă individuală şi colectivă. Obiectiv de referinţă: să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare. Exemple de comportamente: . Obiectiv de referinţă: să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătaţii şi protecţiei omului şi naturii. De aceea.să exprime descoperirile şi ideile sale.vizualului şi a cărţilor. .

• Activităţi specifice copilului în familie. asemănări. • Cosmosul. anotimp. în şcoală. lună. de animale. semnificaţia acestor activităţi. 2. Universul • Pământul. • Sentimente. în şcoală. • Elemente primare în natură: apa. 5. • Condiţiile de viaţă.Introducere seama de particularităţile de vârstă. în grădiniţă. comportamente pozitive individuale şi de grup faţă de natură. 4. încălţăminte. animale. • Manifestări afective. în grădiniţă. în societate. focul. protecţia mediului ecologic. de dezvoltarea psiho. • Îmbrăcăminte. animale. • Clasificare. grădiniţa şi şcoala • Denumire.). folosire. deosebiri). foloase şi pagube. de exemplu: după mediul geografic. religioase. • Comportamente civilizate. • Condiţii de dezvoltare a plantelor şi animalelor: îngrijire. etc.fizică a copiilor preşcolari. stele).culturale. plante. Conţinutul activităţilor de cunoaşterea mediului 1. de plante. deosebiri). 3. planeta oamenilor. de igienă personală şi colectivă. • Sentimente şi comportamente pozitive de ocrotire a vieţii pe pământ. 6. comportamnte morale. aerul. economice. • Adresa: topografia locului (recunoaşterea împrejurimilor). la locul de muncă. Familia. pământul. istorice. etnice). Drepturile copilului Proiectul pentru Învăţământul Rural . folosire. protecţia vieţii şi sănătăţii. comportamente pozitive individuale şi relaţii de grup în familie. aşezare geografică. obiective socio. fenomene (după criterii date. • Activitatea omului în familie. Localitatea natală şi ţara • Denumire. Natura (plante. asemănări. pozitive fată de oameni. corpuri cereşti (soare. de fenomene ale naturii. • Elemente locale specifice (de relief. fenomene ale naturii) • Înfăţişare (caracteristici. • Sentimente. Omul • Înfăţişare (caracteristici. • Comportamente şi sentimente de apartenenţă făţă de acestea.

realizează experienţe fizice.4 Proiectarea activităţilor de cunoaşterea mediului Prin activităţile de cunoaşterea mediului bine planificate. • Intuirea. evenimente. Elemente de fizică şi chimie • Plutirea şi scufundarea unor obiecte. la practicarea propriei religii şi limbi. pot fi studiate şi descoperi condiţiile de viaţă de care au nevoie acestea pentru a trăi. în oraşe sau sate. li se formează şi li se dezvoltă o atitudine corectă faţă de mediu. Indiferent de zona în care locuim. chimice pentru a avea revelaţia bucuriei de a descoperi prin efort propriu unele secrete ale naturii. măsurarea dimensiunii. Un întreg univers. • Dreptul de a creşte în siguranţă. la câmpie.Introducere • Dreptul de a fi protejat şi de a avea o familie. corpuri. • Mişcarea aerului în natură. educaţie şi instrucţie. Nu trebuie să mergem prea departe. • Transfomarea culorii unor lichide în amestec cu diferite substanţe (infuzie de ceai. limonadă. • Perceperea timpului şi a succesiunii diferitelor acţiuni. peste tot. sare). În proiectarea activităţilor se va ţine seama de nivelul grupei. copiii află date despre condiţiile de mediu (mai ales din zona geografică a localităţii) şi despre influenţa lor asupra vieţii plantelor şi animalelor. identifică fenomenele naturii. capacităţii/ volumului unor obiecte. încă necunoscut copiilor. • Transformarea alimentelor în procesul pregătirii hranei. sunt călăuziţi prin cosmos. etc. populată de plante şi tot felul de vieţuitoare. pot fi realizate observaţii directe pentru a cunoaşte o lume extraordinară. magnetizarea metalelor). la asistenţă medicală. se află la doi paşi. 7. în imediata noastră Proiectul pentru Învăţământul Rural . • Dreptul de a se forma în spiritul înţelegerii. • Dreptul copilului aparţinând grupului minoritar sau populaţiei indigene la propria cultură. 4. deal. • Determinarea greutăţii obiectelor prin cântărirea lor. la îngrijire. • Dreptul la o viaţă socială decentă. de a fi respectat pentru gândurile şi ideile sale. munte sau la malul mării.). • Dizolvarea unor substanţe în lichide (zahăr. de ecosistemele predominante în jurul localităţii şi de tipul acesteia. toleranţei şi păcii. • Atracţia unor obiecte (ex.5.

roşia. “Legumele şi sănătatea”. constituie un proces activ care implică o intensă activitate psihică a copilului. etc. Contactul cu obiectele şi fenomenele înconjurătoare crează ocazii favorabile pentru apariţia dorinţei copiilor de a cunoaşte. el învaţă să denumească corect legume ca: ridichea. plante. Familiarizarea preşcolarului mic cu mediul şi viaţa din jur. pere. Referitor la om. cunoaşte activitatea părinţilor sau a celor apropiaţi lui. La această grupă. Astfel. Lecturi după imagini: “Jocul copiilor iarna”. de părinţi de şi personalul din grădiniţă. La grupa mică copiii sunt familiarizaţi doar cu fiinţe. Dintre temele propuse pentru grupa mică menţionăm: Observări: Mărul. Ghiocelul. La grupa mijlocie. Pisica. “Povestea lui Moş Crăciun”. laleaua. fenomene ale naturii. obiecte uzuale ale lumii materiale. “La ce foloseşte” (recunoaşterea mobilierului. acasă şi la serviciu. stimulează curiozitatea şi interesul. margareta. “Fructele şi vitaminele”. Salata. copilul trebuie să. copiii capătă cunoştinţe depre munca oamenilor din Proiectul pentru Învăţământul Rural . preşcolarul mic îl percepe ca înfăţişare. Prezentându. Jianu.se cu precădere animale. Laleaua. Căţelul. cercul de cunoştinţe dobândite la grupa anterioară. Dacă temele mari planificate sunt cam aceleaşi pentru toate grupele din grădiniţă.şi însuşească denumirea corectă a acestora precum şi principalele acţiuni din activitatea îndeplinită de ei. căpşuni. Treptat se perfecţionează activitatea de percepere a realităţii şi formarea spiritului de observaţie. castravetele. cireşe. fructe: mere. Ursul. etc. flori: ghocelul. Discuţii libere: “Ce ştim despre …”. usturoiul. la fiecare grupă.Introducere apropiere: în propria cameră. ceapa. Ridichea. Crizantema. lucruri. etc.i. “Să îngrijim plantele”. ardeiul. Strugurele. “Spune ce face copilul”. se lărgeşte atât prin introducerea unor amănunte legate de activitatea părinţilor. Să ne îmbrăcăm corect”. conţinuturile sunt stabilite diferenţiat pentru fiecare grupa de vârstă. “Mănuşa”. Vulpea. în pădure. în parc. “Iarna în pădure” de E. Lecturi ale educatoarei: “Coada veveriţei” de E: Jianu. în jurul grădiniţei. Programa activităţilor instructiv. ocupaţii şi meserii apropiate de activitatea lor şi a adulţilor din familie şi grădiniţă. Băiatul şi fetiţa. etc. în grădina casei. a obiectelor de veselă). salata. crizantema. cât şi în legătură cu activitatea adulţilor din grădiniţă şi din afara grădiniţei.educative din grădiniţa de copii stabileşte doar o singură activitate obligatorie de cunoaşterea mediului pe săptămână. pe stradă. cu ajutorul experienţei senzoriale.

şi se îmbogăţesc cu noţiuni referitoare la înfăţişare. etc. modul de viaţă).3 carateristici.înţelegere se modifică treptat în favoarea celei din urmă. la îngrijirea lor. Pop. să clasifice după anumite criterii. plantat). Jocuri didactice: “Ştii când?” (clasificări de activităţi după anotimp). pe ogor. etc.Introducere magazinele apropiate. Din punct de vedere al conţinutului activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător. de pe şantierul de construcţie. În percepţia copiilor intervin o serie de progrese vizibile care fac posibilă trecerea de la diferenţierea însuşirilor contrastante la sesizarea unor deosebiri mai fine. secerat. vara). Cunoştinţele despre animale şi plante nu se limitează doar la recunoaşterea şi denumirea corectă a acestora ci şi la sesizarea a 2. Raportul cunoaştere. primăvara. a activităţilor ale adulţilor şi copiilor în diferite anotimpuri. Exemplu: Lecturi după imagini: “A sosit toamna” (iarna. despre unele aspecte ale muncii agricole (arat. “Munca oamenilor în grădină” (livadă. copiilor grupei mijlocii li se îmbogăţesc noţiunile despre fiinţe. “Ce mi-a povestit un greier mic” de M. Povestiri: “Povestea castanelor”. “Ce se potriveşte?” (anotimpuri). cât şi cu unele mijloace de transport. ocupaţii şi meserii. etc. măsuri de adaptare la schimbările din natură. lucruri. Jocuri didactice: “Cine a venit?” (animale. O dată cu îmbogăţirea experienţei senzoriale se crează la preşcolari premisele dezvoltării gândirii abstracte precum şi a diverselor operaţii ale acesteia.au introdus noţiuni referitoare la orientarea în timp (cunoaşterea şi înţelegerea succesiunii diferitelor momente ale zilei. Copiii încep să se familiarizeze cu unele obiecte şi unelte folosite de adulţi în timpul muncii. perceperea trecerii timpului şi precizarea reprezentărilor de Proiectul pentru Învăţământul Rural . la hrana specifică. “La fermă”. etc. copilul fiind capabil la sfârşitul grupei mijlocii să precizeze. necesitatea folosirii unor instrumente sau a unor norme de comportare. etc.). etc. fenomene ale naturii. Exemplu: Lectură după imagini: “Copiii îngrijesc plantele”. părţi componente. semănat. după anotimp). hrana lor. la adăpost sau locul unde cresc sau vieţuiesc. diferenţierea acestora. mijloace de transport. “În pădure”. “Să facem bugheţele de flori” (clasificarea florilor după culoare. Ca o noutate pentru această grupă. păsări. s. să exemplifice. Cunoştinţele despre anotimpuri se îmbogăţesc prin cunoaşterea fenomenelor caracteristice fiecărui anotimp. să exprime şi să explice cu cuvinte proprii însuşirile obiectului sau ale fiinţei observate.

2.necultivate: “Pădurea.). viitor. “Cine nu aparţine grupului”. Exemple de activităţi desfăşurate la grupa mare şi conţinuturile specifice cunoaşterii mediului înconjurător.cultivate: “Pomii fructiferi”.Introducere prezent. 3. alimentare.domestice: “Ferma de animale. ocupaţii şi meserii.ieri. îmbrăcăminte. “Animalele domestice şi puii lor”. capătă un rol tot mai important. obiecte de toaletă. La grupa mare.o locuinţă. hrană. Omul . Rezolvarea fişelor de muncă independentă devine tot mai eficientă pentru evaluarea cunoştinţelor copiilor. etc. Începând cu vârsta de 5 ani este deja consolidată coordonarea între mişcările mâinii şi ale ochiului în procesul de explorare şi cunoaştere a obiectului cercetat. “Încolţirea”. “Animalele din curtea bunicului”. etc. “Curiozităţi din lumea animalelor”. copiii grupelor mari îşi formează deprinderi igienice corporale. “Grădina zoologică”.înfăţişare: “Ce ştim despre corpul nostru”. “Germinaţia plantelor”. fenomene ale naturii. Plante . dobândesc capacitatea de a descrie fenomenele observate. “Spicul de grâu”. cum simţim”. pot efectua singuri experienţe simple (Apa şi transformările ei”. “De câte feluri sunt oamenii”. mijloace de locomoţie. Analiza şi sinteza sunt mai profunde şi realizate la un nivel superior celui atins în perioada anterioară. obiecte dintr. Copiii încep să facă diferenţieri din ce în ce mai nuanţate între obiecte şi însuşirile acestora.azi.mâine. “Înmugurirea şi înflorirea”.sălbatice: “Animale sălbatice din ţara noastră”. Noţiuni de fiinţe: 3. “Legume de toamnă”. . “Plante medicinale”. în succesiunea lor). Animale . conştientizează necesitatea de a respecta igiena personală în toate împrejurările de viaţă şi cunosc efectele negative rezultate din încălcarea acestor norme. învăţarea denumirii zilelor săptămânii. . “Ce simţim. lucruri. Proiectul pentru Învăţământul Rural . se aprofundează şi mai mult cunoştinţele dobândite în grupele anterioare. de a relata. trecut. În procesul de formare a noţiunilor despre om. “Plutirea obiectelor”. prietena noastră”. Începând cu această vârstă aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite. Se îmbogăţesc şi se sistematizează cunoştinţele copiilor referitoare la fiinţe.

“Când se întâmplă”. Bucureşti. Pământul şi alte corpuri cereşti: “Planeta pe care locuim”.).Metode orientative de lucru cu preşcolarii. “Focul şi efectele lui”. “În împărăţia apelor”. A proceda în acest fel însemnă a îmbunătăţii elementele învăţate anterior. “Micii chimişti”. “Cu păpusa la doctor”. “Cu ce călătorim”. “Ziua celor dragi”.cunoştinţe şi deprinderi igienice: “Curat şi sănătos”. trebuie astfel conceput încât să nu fie o repetare monotonă a sarcinilor. aer. “Plutirea şi scufundarea”. . “O călătorie cosmică”. Editura All Pedagogic. Conţinutul activităţilor cuprinse în planificarea instructiveducativă. “Ocrotirea vieţii pe pământ”.activităţi specifice: “Ce meserii cunoaştem?”. “Vehicule cosmice”. “Apa şi transformările ei”. . Medii de viaţă: “O plimbare la pădure”. “Din activitatea poliţistului” (doctorului.relaţia cu lumea înconjurătoare: “Aspecte din viaţa de familie”. “Poleiul”. focelemente ale vieţii”. “La bucătărie”. Noţiuni de fizică şi chimie/ experimente: “Apă. ducând la o înţelegere mai largă şi la transferul învăţării. Anotimpurile: “Viaţa în cele patru anotimpuri”. “Roata timpului”. “Ploaia”. “Curcubeul”. “De ce se schimbă vremea”. 1999) Proiectul pentru Învăţământul Rural . “Amestecarea şi separarea”. “Dizolvarea”. a completa progresiv tema. Fenomene ale naturii: “Ce ne povesteşte vântul”. Planificarea anuală orientativă cuprinzând domeniile specifice de cunoaştere (Elena Rafailă şi colaboratorii.Introducere . pe de o parte şi pe de altă parte. “Bruma”. etc. tâmplarului.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Familie.De acasă la grădiniţă Natura . grădiniţă . Evaluare iniţială Familie. . grădiniţă Familiarizarea cu personalul grădiniţei Natura Fructe de toamnă Natura Legume de toamnă Natura Flori Omul Înfăţişarea omului Omul Obiecte de toaletă şi uz personal Natura Animale domestice (pisica) Natura Animale sălbatice (ursul) Natura Caracteristicile iernii (început de iarnă) Localitatea natală Obiceiuri şi tradiţii de iarnă (vie Moş Crăciun) EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1.Animale sălbatice. Localitatea natală Cu ce putem călători Proiectul pentru Învăţământul Rural . flori . Natura Flori pentru mama 2. Cum mă îngrijesc? . grădiniţă E ziua mamei Natura Flori de primăvară Natura Aspecte de primăvară Localitatea natală Oraşul nostru.viaţa în timpul iernii Natura Fenomene specifice Natura Jocurile copiilor iarna Natura Pădurea şi animalele în timpul iernii Omul Munca în familie (activitatea omului) Familie. Cartierul în care locuiesc Natura Munci de primăvară (pe câmp) Natura Munci de primăvară (în grădină) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe uscat) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe apă) Natura Aspecte de vară (început de vară) Natura Fructe de vară (cireşe) Drepturile copilului Copilărie fericită (1 iunie) EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Natura II.Animale domestice 2.Cum arăt? (Înfăţişarea). Omul 3. grădiniţă Încăperile grădiniţei Familie.Introducere GRUPA MICĂ SEMES TRUL TEMA (săptămâna) SUBTEMA I. grădiniţă Familia mea Familie. fructe.Legume.

Omul Oraşul nostru în acest anotimp Localitatea natală Natura Munca oamenilor Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 3.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

ţara Mijloace de locomoţie şi transport Familie. şcoală meserii. TEMA (săptămâna) Evaluare iniţială Familie. Activitatea în familie şi societate (comportare. Natura Cartea cu animale (sălbatice. flori 2. grădiniţă. domestice. Omul Cine sunt? Cum mă îmbrac? (Despre sănătatea omului) Omul Despre prieteni Omul Meseriile omului Omul Accidente şi viaţa Familie. grădiniţă Comportarea şi activitatea în familie Omul E ziua mamei Natura Flori de primăvară pentru mama (ghiocelul şi vioreaua) Localitatea natală.mod de viaţă în anotimpul rece) 3. Călătorie în jurul pământului (despre oraş. Şcoala din apropierea grădiniţei şcoala Natura Flori Natura Legume specifice anotimpului Natura Fructe Drepturile copilului Viaţa copiilor din ţara noastră EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. fructe. prevenirea accidentelor) 2. grădiniţă Natura Natura Natura Natura Natura Natura Omul Omul Omul Natura Localitatea natală SUBTEMA II. ţară. grădiniţă. casa noastră dragă Fructe de toamnă Legume de toamnă Flori de toamnă Animale domestice Animale sălbatice Pădurea în acest anotimp Înfăţişarea omului Alimentele şi sănătatea Îmbrăcămintea şi încălţămintea Fenomene ale naturii Obiceiuri şi tradiţii de iarnă EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. ţara Pământ. Natura Masa cu legume. Grădiniţă. Familie. ţara Oraşul meu primăvara Localitatea natală Ţara mea Universul Pământul (Obiceiuri de Paşti) Localitatea natală. mijloace de transport) Universul Proiectul pentru Învăţământul Rural . Localitatea natală.Introducere GRUPA MARE SEMES TRUL I.

material demonstrativ: planşe. educarea dragostei faţă de natură. Proiectul pentru Învăţământul Rural . problematizarea. Obiective operaţionale Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii copiii vor fi capabili să: O1: Să recunoască ghiocelul şi vioreaua. alte flori de primăvară. Natura Când se întâmplă? (Anotimpuri. a spiritului de observaţie. tactilă. flori) Proiect de lecţie Grupa mare Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: “Ghiocelul şi vioreaua” Tipul lecţiei: observare Obiective generale: • • • • • însuşirea unor cunoştinţe ştiinţifice elementare despre plante de primăvară (ghiocel şi viorea). viorele. pe baza materialului pus la dispoziţie. generalizarea). plante. olfactivă). abstractizarea. îmbogăţirea vocabularului cu o serie de cuvinte noi: bulb. fructe. O2: Să indice părţile componente ale celor două plante pe baza materialului natural şi a planşelor. dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza. asemănări/ deosebiri. Strategii didactice: Metode şi procedee: observaţia. dezvoltarea acuităţii senzoriale (vizuală. O3: Să explice rolul fiecărei părţi componente. O4: Să identifice asemănări şi deosebiri între ghicel şi viorea în urma observării prin comparaţie acelor două plante. a dorinţei de a îngriji florile. conversaţia. tulpină aeriană. tulpină subpământeană. de a le folosi pentru înfrumuseţarea mediului ambiant.alcătuire externă. importanţă. explicaţia. Mijloace de învăţământ: material distributiv: ghiocei şi viorele (plante întregi) pentru fiecare copil. lădiţe cu pământ.legume. casetă muzicală. ghiocei. a atenţiei voluntare şi a unui limbaj adecvat. sinteza.Introducere 3. comparaţia. pe baza explicaţiilor educatoarei. demonstraţia. stabilind caracteristicile fiecărei plante.

Evaluare Captarea atenţiei Metode: conversaţia. Maria Comănescu. -prin tulpină apa şi substanţele Metode: observarea. casetofon. material natural Metode: conversaţia. Mijloace: casetă audio. audiţia. Bucureşti.Introducere Bibliografie: 1. Dintre acestea se remarcă ghiocelul şi vioreaua. Tulpina subpământeană În pământ plantele au o tulpină subpământeană: -bulb asemănător cepei. problematizarea. Mijloace: planşe. conversaţia. Etape Moment organizatoric Obie ctive Activităţi de învăţare Asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţii: aerisirea sălii de grupă. R. ghidul educatoarei.în el se află substanţe hrănitoare. Se anunţă tema şi obiectivele activităţii pe înţelesul copiilor: observarea unor plante care înfloresc primăvara (ghiocelul şi vioreaua). explicaţia. este subţire şi de culoare verde la ambele plante. -susţin planta şi absorb apa cu sărurile minerale din pământ. -bulbul este numit “cămara plantei”. alcătuit din frunze care se acoperă unele pe altele.. apoi se va trece la observarea părţilor componente ale celor două plante. Strategii şi resurse Metode: conversaţia. prin comparaţie. instructajul verbal.grupa pregătitoare. viorele) şi planşe. Se realizează prin audierea unei casete audio de conţine o “ceartă” între flori de primăvară.. Mica enciclopedie pentru prichindei. demonstraţia. Mijloace: material natural (ghiocei. pregătirea materialelor necesare. Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura RAO. albicioase care cresc în pământ. referitoare la frumuseţea. 4. Editura Didactică şi pedagogică. problematizarea. Tulpina aeriană -porneşte din bulb. 1. Rădăcina – la ambele plante : -firişoare subţiri. material natural. Doina Gheorghe. 1998 2. Evaluare frontală Anunţarea temei şi a obiectivelor Dirijarea învăţării Se va intui materialul.A. 3. Evaluare frontală O1 O2 Metode: observarea. conversaţia. parfumul şi culoarea acestora.Cunoaşterea mediului. ghioocei şi viorele.

-vioreaua are mai multe floricele mici formate din petale de culoare albastră. Frunzele -două frunze de culoare verde. Individuală demonstraţia. 4. -la ghiocel. Mediul de viaţă -cresc îndeosebi în pădure. problematizarea. 6.se realizează prin bulb. viorele) şi planşe. în vârful tulpinii aeriene se găseşte o frunză mică.backului Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . căldură şi apă. dar şi în grădini de flori.aici se pregăteşte hrana necesară plantei. explicaţia. iar pentru a creşte au nevoie de lumină. cu vârful ascuţit. -la viorea tulpina aeriană este învelită până la jumătate de două frunze lungi care se deschid. Copiii vor recapitula cele învăţate despre rădăcină şi cele două tipuri de tulpină. frontală O3 Metode: observarea. Floarea -ghiocelul are o singură floare. -miros specific. Înmulţirea plantelor . explicaţia. Mijloace: piese tip puzzle. conversaţia. explicaţia. Importanţa şi modul de îngrijire al celor două plante. formată din petale albe moi şi catifelate. -are forma de clopoţel. Metode: exerciţiul. -frunza este “bucătăria plantei”. Mijloace: material natural (ghiocei. Sinteza parţială. lungi şi ascuţite la vârf. 7. substanţe hrănitoare. ce protejează floarea. de primăvară. Evaluare frontală O4 Evaluare Frontală Fixarea cunoştinţelor şi realizarea feed. problematizarea. Mijloace: material natural (ghiocei. Sinteza parţială este realizată de copii pe baza celor învăţate despre floare.Introducere hrănitoare sunt transportate către frunze. conversaţia. -înfloresc primăvara devreme (plante de primăvară). Mijloace: material natural (ghiocei. Sinteza finală. demonstraţia. viorele) şi planşe. Are caracter aplicativ: copiii vor Metode: observarea. în vârful tulpinii. viorele) şi planşe. conversaţia. Este realizată de copii pe baza materialului ilustrativ. 5. din interior apare o codită spre vârful căreia apar florile. demonstraţia. -miros specific. O2 8. explicaţia.

2. Metodica este o disciplină ştiinţifică.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ. Copiii vor răsădi plantele cu rădăcină în lădiţe şi le vor îngriji. motivând alegerea diferitelor părţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere O4 Încheierea activităţii reconstitui cele două plante din materialul primit. Consultă paginile corespunzătoare.ca proces instructiv. Testul de autoevaluare nr. aşezarea şi succesiunea acestora. 2 Cursul conţine exemple de planificări anuale. care are ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ. Aprecieri referitoare la modul de desfăşurare a activităţii. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 1 1. componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice. Vezi paginile corespunzătoare.

50p.8. 5p Se acordă un punct din oficiu. - Proiectul pentru Învăţământul Rural . stabilirea corectă a obiectivelor operaţionale. .abordaţi forma de proiect care vă este accesibilă.1p. Sugestii: .Introducere 4. Lucrarea de verificare 4 1. Proiectaţi o unitate de învăţare la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii (învăţământ primar) Sau Elaboraţi o planificare semestrială şi săptămânală (învăţământ preşcolar) 4p Proiectaţi o activitate/ lecţie de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii.alegeţi tema specifică domniului preferat (învăţământ preşcolar sau primar). abordări personale. urmaţi paşii necesari pentru proiectarea unei activităţi/ lecţii.1p. structura lecţiei. alegerea metodelor de predare şi a unităţii de învăţare. Criterii de evaluare şi notare 4p 5p Se acordă un punct din oficiu.2.50p.0.

Comănescu. Daniel. Manualul învăţătorului. R. Ovidiu Crocnan. Bucureşti. R. 7. Alexandru. Ovidiu Crocnan..Ştiinţe. 2005. 2002. Gheorge. Bucureşti. Huţanu. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura All Pedagogic. Ghidul învăţătorului.a şi a IV-a. Tudor şi colaboratoriiTehnologia didactică şi a tipurilor de lecţie în învăţământul preuniversitar.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Craiova.Ştiinţe. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Daniel. Elena. Bucureşti. clasa a III-a. clasa a II-a.. Pavelea. A. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 2001. Maria. 2001.Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. 6. 1999. Editura Didactică şi Pedagogică. 2. 4. Editura Didactică şi Pedagogică. 1996. 5. Huţanu. R. Daniel. Rafailă şi colaboratorii. Elena. A.A. Bucureşti. clasa a IV-a. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura “Gheorghe Alexandru”. Androne. Bucureşti. Bucureşti. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul preuniversitarGhidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învăţătorilorcurriculum pentru clasele I şi a II-a.. Constanţa.Ştiinţe. Elena. 3. Manualul învăţătorului. 2003.

manual pentru clasa a VIIIa. Pop Viorica. 1998. pag.47. Corega. manual pentru clasa a VIa. 20.. Corega.27.Fizică. Bucureşti. Editura Teora. manual pentru clasa a VII. clasa a III. 3. Haralamb Dorel. 1999. 2001.Chimie.Fizică manual pentru clasa a VIII a. 6.a. 7. Huţanu ElenaManualul învăţătorului. 2. pag. 4759. clasa a IV.. Editura Corint. Stroe Constantin. 3. 2000.Introducere BIBLIOGRAFIE GENERALĂ: 1. Turcitu Doina. Talpalaru Seryl. C. Crocnan Daniel Ovidiu. Talpalaru Seryl. 2000.46. Crocnan Daniel Ovidiu. pag.a. Fătu Sanda. Editura Radical.Fizică.25. R. pag. C. Huţanu ElenaManualul învăţătorului.. A. 22.a. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Teora. Haralamb Dorel. Stroe Felicia. Editura Didactică şi Pedagogică. 4. 5.

1985. 1983. predării biologiei la clasele V. Editura Euristică. Lucrări şi practice. Todor V. pag. 7.a evaluare. Eitura Humanitas Educational. 2002. Boldor O. Bucureşti. şi colaboratorii.VIII. Constantinescu Rodica..A. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Filoti Carmen. R. 2002.29. Editura Metodica Didactică şi Pedagogică. Grosu M. 1982. Editura Sigma.Ştiinţe ale naturii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 9.. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Bucureşti.Introducere Editura Didactică şi Pedagogică. autoevaluare.. 1997. Enciclopedia 8. Trifu M..Ştiinţe clasa a IVa. Popescu Maria. Raianu O. Copil V. pag. 11. auxiliar pentru elevi.28. Editura Didactică şi Pedagogică.78.. Grinţescu I. Pârâială Viorica.Luiza. pag. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. pentru tineri LaroussePlante şi animale. Editura Cartea Universală. Maria Magdalena. 12. colaboratorii.Ştiinţe ale naturii clasa a IV. Editura Rao. A. Manual pentru clasa a V-a. 2002. Ilarion Niculina. R. Pacearcă Ştefan.. Biologie. 2002. 2003.. 1996. Bogheanu experimente. 14.32. cadre didactice şi părinţi. 10. 13. Bucureşti. Gheţe M. Iaşi. 15. 8. Pârâială Dumitru. Fiziologia plantelor12.. Botanică.

2005. 2006.. Enciclopedia pentru tineri LaroussePlante şi animale. 21. manual pentru clasa a IX-a. Bucureşti. Florica. 26. zece ani. Editura paralela 45. Bucureşti. Bucureşti. 20. *** Arborele lumii. 2004. Ţibea. Întrebări şi răspunsuri. Bucureşti. Bucureşti.. R.Natură şi animale. 2000.Atlas şcolar de biologieAnatomia omului.Cercetător la …. ghid metodologic. Editura Ion Creangă. Enciclopedia Rao. Enciclopedia Rao. Ariniş Ioana. Vodă Claudiu. Piteşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ţibea. 2001.Aceste uimitoare plante şi animale. R. 24. colaboratoriiBiologie. Editura Didactică şi Pedagogică. Grupul Editorial Rao. 23.Biologia animală şi vegetală. Editura All. 22. 2004. Întrebări şi răspunsuri. Atlas botanic. Cristescu D. 27. Bucureşti. 1996. Florica. 25. Grupul Editorial Rao. 1988. 19. Regnul Animal).Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista. Editura Aramis. Opriş Tudor. 17. Ariniş Ioana.Ştiinţa în viaţa cotidiană. A.Introducere 16.A. Editura Rao. 18.. Opriş T. 2005. Bios. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică.

30. Comănescu. Didactică Pedagogică. Bucureşti. Manualul şi învăţătorului. Craiova..A. 2001. Bucureşti. Bucureşti. Elena. Huţanu. Androne. Alexandru. Daniel. Ovidiu CrocnanŞtiinţe. Gheorge. 33. Daniel. 34. Bucureşti. clasa a II-a. clasa a IV-a. Huţanu. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ). Ovidiu CrocnanŞtiinţe. clasa a Editura III-a. 2004. Editura Didactică şi Pedagogică. ConstanţaŞtiinţe. Pavelea. 31. Daniel.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”. *** MEC. Elena. Consiliul Naţional pentru CurriculumGhid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III. R. 2003.a şi a IV-a. “Gheorghe Alexandru”. A. 2001. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul institutorilor/ preuniversitarînvăţătorilorGhidul curriculum programului de informare/ formare a pentru clasele I şi a II-a. 1996.Introducere 28. Ghidul învăţătorului. R. 29. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 32. 2005. Tudor şi colaboratoriiTehnologia în Editura didactică şi a tipurilor de lecţie învăţământul preuniversitar. Manualul Proiectul pentru Învăţământul Rural . Maria. Ministerul Educaţiei şi Cercetării..

Bucureşti.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. Editura All Pedagogic. 2002. Elena. Rafailă şi colaboratorii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. R. 1999..Introducere învăţătorului. A. 35. Editura Didactică şi Pedagogică.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->