Introducere

Introducere
Cursul se adresează studenţilor care parcurg Programul universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural, în regim de studiu la distanţă. Cursul cuprinde patru unităţi de învăţare, fiecare finalizată cu o lucrare de verificare. Informaţia este structurată în două părţi importante: Ştiinţe şi cunoaşterea mediului (unităţile 1, 2 şi 3) care furnizează un bagaj informativ de bază din domeniul extrem de vast al ştiinţelor naturii şi Didactica ştiinţelor şi cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar care oferă variante de organizare a procesului de predare- învăţare în vederea realizării unui învăţământ de calitate în învăţământul primar şi preşcolar. Fiecare unitate de învăţare cuprinde:  conţinuturi esenţiale;  aplicaţii practice;  teste de autoevaluare;  lucrare de verificare. Conţinuturile din fiecare unitate de învăţare au fost organizate respectând principiile accesibilităţii, continuităţii şi sistematizării. Aplicaţiile practice propuse, posibil de realizat cu un minim de materiale uşor de procurat, vizează familiarizarea cu tehnicile de explorare/ experimentare specifice ştiinţelor naturii. Testele de autoevaluare urmăresc aplicarea cunoştinţelor însuşite şi generalizarea informaţiilor, fiind concepute în concordanţă cu obiectivele fiecărei unităţi de învăţare. Răspunsurile şi comentariile oferă studentului posibilitatea autoevaluării periodice. Lucrările de verificare se află la sfărşitul fiecărei unităţi de învăţare au cerinţe clare, îndrumări şi criterii de notare şi evaluare. Aceste lucrări se redactează pe suport de hârtie şi se transmit tutorelui pentru evaluare. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală, iar examenul o pondere de 50%. Pentru o învăţare eficientă, studenţii pot să utilizeze şi alte surse de informaţii recomandate la bibliografie (atlase botanice, zoologice, anatomice, enciclopedii, reviste de specialitate, Internet, etc.)

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Cuprinsul modulului ………………………………………………….. pagina I. Unitatea de învăţare Nr. 1- Fenomene fizice şi chimice 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1 1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor
1.2.1 Masa corpurilor 1.2.2 Volumul corpurilor 1.2.3 Densitatea corpurilor

1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare
1.3.1 Topirea. Solidificarea 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea 1.3.3 Circuitul apei în natură

1.4. Substanţe şi amestecuri 1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri
1.5.1 Decantarea 1.5.2 Filtrarea 1.5.3 Cristalizarea 1.5.4 Distilarea

1.6. Soluţii 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 1.8. Lucrarea de verificare 1 Bibliografie selectivă …………………………………………… II. Unitatea de învăţare Nr. 2- Plante 2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2 2.2. Organizarea unei plante cu flori 2.3. Rădăcina
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

2.4. Tulpina 2.5. Frunza 2.6. Funcţiile frunzei
2.6.1. Fotosinteza 2.6.2. Respiraţia 2.6.3. Transpiraţia

2.7. Floarea 2.8. Fructul şi sămânţa 2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante 2.10. Principalele grupe de plante 2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 2.12. Lucrarea de verificare 2 Bibliografie selectivă ……………………………………… III. Unitatea de învăţare Nr. 3- Animale 3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 3.2 Organizarea generală a unui mamifer 3.3 Funcţiile de relaţie
3.3.1 Mişcarea 3.3.2 Sensibilitatea

3.4 Funcţiile de nutriţie
3.4.1 Digestia 3.4.2 Respiraţia 3.4.3 Circulaţia 3.4.4 Excreţia

3.5 Funcţia de reproducere 3.6 Regnul animal- nevertebratele
Proiectul pentru Învăţământul Rural

1 Peşti 3.6 Echinoderme 3.2 Celenterate 3.1 Programa şcolară 4.1 Spongieri 3.2 Amfibieni 3.vertebrate 3. Obiectivele unităţii de învăţare 4 4.5 Mamifere 3.5.5 Artropode 3.Introducere 3.7.6.5.3. Metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii 4.6. Proiectarea activităţii didactice 4. 4.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural .6.3 Viermi 3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 3.6.1.9.3 Reptile 3.4. Unitatea de învăţare Nr.4 Moluşte 3. Lucrarea de verificare 3 Bibliografie selectivă ……………………………………… IV.7.a şi a IV-a ) 4.6.5.a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III.2.4 Păsări 3.2 Planificarea calendaristică 4.7.7. Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară 4.6.7 Regnul animal. Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi clasa a II.5.8.7.Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar 4.

1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar 4.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului 4. Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.6.4 Elemente de proiectare a activităţii didactice 4.Introducere 4.6.6.7 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 4.6.4 Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii 4.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.5.6.8 Lucrarea de verificare 4 Bibliografie selectivă ……………………………………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural .

• să utilizeze investigaţia şi experimentarea dirijată pentru evidenţierea şi explicarea unor fenomene şi procese fizice şi chimice. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Unitatea de învăţare Nr. • să rezolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ. Obiectivele unităţii de învăţare 1 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. 1 FENOMENE FIZICE ŞI CHIMICE 1.1. studentul va fi capabil: • să explice fenomene/ procese fizice şi chimice prin utilizarea corectă a terminologiei de specialitate.

Introducere

1.2.1 Masa corpurilor

Masa corpurilor

Un corp se află în repaus într- un interval de timp oarecare dacă, în orice moment din acel interval de timp, corpul ocupă aceeaşi poziţie faţă de un corp referinţă. Un corp se află în mişcare într- un interval de timp oarecare dacă, există momente diferite în acel interval de timp, în care corpul ocupă poziţii diferite faţă de corpul de referinţă. Pentru a pune în mişcare un corp, pentru a- i opri sau pentru a- i schimba traiectoria trebuie să acţionăm asupra lui. La orice acţiune exterioară care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă, corpul se opune, reacţionează. Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea în care traiectoria corpului este o linie dreaptă şi viteza este constantă. Inerţia este proprietatea unui corp de a- şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare, respectiv de a se opune la orice acţiune care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în care se află. Masa este mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp. Unitatea de masură este kilogramul. Determinarea masei corpurilor Instrumentul utilizat pentru măsurarea masei unui corp este cântarul de tip balanţă. Măsurarea masei cu ajutorul balanţei se numeşte cântărire. Aceasta constă în compararea masei unui corp cu mase marcate (corpuri cu mase cunoscute a căror valoare este înscrisă pe ele). Două corpuri sunt in echilibru pe talerele unei balanţe dacă au aceeaşi masă. Atenţie ! Nu confunda masa corpului cu greutatea lui. Greutatea unui corp reprezintă forţa cu care Pământul atrage acel corp.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Aplicatii practice
Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.

Experimentul 1.1 Materiale necesare: pahar cu apa Cum procedezi? -

Evidenţierea inerţiei corpurilor

deplasează paharul, pe masa pe lucru, pe direcţie orizontală; observă ce se întâmplă cu suprafaţa apei dacă măreşti sau micşorezi viteza de deplasare a paharului;

Ce observi ? Notează observaţiile tale, pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. Când punem paharul brusc în mişcare, apa se varsă în spate, în sensul opus mişcării, deoarece apa tinde să rămână pe loc, în repaus. Dacă oprim brusc paharul, apa se varsă în faţă, în sensul mişcării, deoarece apa tinde să- şi continuie mişcarea. În concluzie, corpurile se opun schimbării stării de mişcare.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

1.2.2 Volumul corpurilor
Fiecare corp ocupă un loc in spaţiu ce reprezintă volumul corpului respectiv. Unitatea de măsură pentru volum este m3 . În cazul corpurilor cu formă geometrică regulată, volumul se determină folosind diferite formule matematice (exemplu: volumul paralelipipedului, cubului, cilindrului, sferei). Volumul corpurilor cu formă neregulată se determină cu ajutorul cilindrului gradat, procedând astfel: - se introduce apă in cilindrul gradat şi se citeşte indicaţia de pe cilindru care reprezintă de fapt volumul apei din cilindru; - se introduce în cilindrul cu apă, corpul al cărui volum vrem să-l determinăm şi se citeşte noua gradaţie a cilindrului care reprezintă volumul apei din cilindru plus volumul corpului; - se scad cele două valori citite pe cilindru şi se determină volumul corpului din cilindru.

Aplicaţii practice

Experimentul 1.2

Determinarea volumului unui corp solid

Materiale necesare: cilindru gradat, apă, cartof Determină volumul unui cartof cu ajutorul cilindrului gradat folosind explicaţiile de mai sus. Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Spunem că densitatea plumbului este mai mare decât densitatea lemnului. Folosind tabelul din Figura 1.1 poţi compara densităţile unor substanţe: Proiectul pentru Învăţământul Rural . Explicaţia constă în faptul ca particulele de plumb sunt mult mai apropiate unele de altele comparativ cu cele de lemn.Introducere 1. Cântărind cele două cuburi ai descoperit ca masa cubului de plumb este mult mai mare decât masa cubului de lemn. Densitatea este definită prin raportul dintre masa unui corp si volumul acestuia.3 Densitatea corpurilor Aplicaţii practice Experimentul 1.2. 1 kg/m3 este densitatea unei substante. adică 1 m3 de apă are masa de 1000 kg. balanţă sau cântar cu arc. Cum procedezi? măsoară masa celor doua corpuri cu ajutorul balantei sau a unui cântar cu arc Ce observi ? Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar. Se noteaza cu ρ iar unitatile de masura sunt kg/m3 sau g/ cm3 .3 Masa corpurilor Materiale necesare: 2 cuburi cu acelaşi volum din materiale diferite (lemn si plumb). Densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp. Densitatea apei este de 1000 kg/m3. dacă un corp cu volumul de 1 m3 realizat în acea substanţă are masa de 1 kg.

pe suprafaţa corpurilor cu care este în contact. forţe de apăsare datorate presiunii hidrostatice. că un corp pare mai uşor în apă decât în aer. Forţa arhimedică are direcţie verticală şi sensul de jos în sus. fierul. Rezultanta tuturor forţelor (de împingere) cu care lichidul.1 Plumbul are densitatea mai mare decât argintul. Datorită densităţii mari pe care o are. acţionează asupra unui corp scufundat în lichid se numeste forţă arhimedică. datorită presiunii hidrostatice. că un corp din fier se scufundă în apă în timp ce un corp din lemn pluteşte pe suprafaţa apei. Atunci când este lăsată liberă mingea scufundată iese la suprafaţă. aluminiul şi sticla. Plutire/ scufundare Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar mai mică decât densitatea platinei. aurului şi mercurului. Pentru a scufunda o minge în apă trebuie să acţionezi asupra ei cu o forţă. 1. Aluminiul are o densitate mică. În aliaje cu alte metale.. deci este foarte uşor. oţelul. Plutirea şi scufundarea corpurilor Ai constatat. Un lichid exercită. el este folosit pentru construirea aeronavelor. probabil. a căror masă trebuie să fie foarte mică. plumbul este folosit ca material de protecţie împotriva radiaţiilor (materialele radioactive se transportă în containere speciale căptuşite cu plumb).Introducere Substanta Ulei alimentar Benzina Gheaţa Apa Lapte Sticla Aluminiu Otel Fier Argint Plumb Mercur Aur Platina Densitatea kg/ m3 800 800 917 1000 1030 2500 2700 7800 7880 10500 11350 13550 19310 21460 Fig.

În medicină. se ridică datorită forţei arhimedice. Porţiunea scufundată dizlocuie un volum de lichid a cărui greutate este egală cu greutatea corpului. Pentru determinarea densităţii lichidelor se foloseşte un instrument special. În acest caz corpul pluteşte. la determinarea conţinutului de alcool al unei băuturi. Legea lui Arhimede Aplicaţii practice Proiectul pentru Învăţământul Rural . densitatea totală a acestor vapoare este mai mică decât densitatea apei. Dacă greutatea corpului este mai mică decât forţa arhimedică corpul urcă la suprafaţă şi rămâne în echilibru fiind parţial scufundat. Determinarea densităţii are aplicaţii în diferite domenii.Introducere Punctul de aplicaţie al forţei arhimedice se numeşte centru de presiune. Din această cauză.densimetru.. la verificarea stării acumulatorului unui autovehicul. Deoarece densitatea sângelui creşte cu creşterea concentraţiei hematiilor. fiecare vapor are gradat pe suprafaţa laterală un semn care indica nivelul maxim de scufundare a vaporului încărcat (linia de încărcare. Alte boli duc la eliminarea excesivă a sărurilor din organism şi pot fi depistate datorită creşterii densităţii urinei. de la verificarea antigelului. Un balon umplut cu hidrogen sau heliu (gaze mai puţin dense decât aerul) şi lăsat în aer. de la verificarea calităţii laptelui. Toate corpurile sunt supuse gravitaţiei (forţei de atracţie a Pământului) şi atunci când sunt introduse în apă. Vapoarele plutesc deşi sunt confecţionate din materiale a căror densitate este mult mai mare decât a apei. El coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este omogen si complet scufundat în lichid. o densitate mai mică a sângelui indică o anemie. Legea lui Arhimede este valabilă şi în gaze. Supraîncarcarea vapoarelor poate duce la scufundarea lor. Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp. Datorită formei lor care asigură dizlocuirea unui volum foarte mare de apă şi a prezenţei unui număr mare de spaţii pline cu aer. măsurătorile de densitate permit determinarea stării fluidelor din corp (sângele şi urina). linia de plutire).

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 1
1. Două corpuri cu volume egale au mase diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare ? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

2. Două corpuri cu mase egale au volume diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

3. Care dintre afirmaţiile urmatoare, referitoare la un lichid, sunt corecte? a. dublând masa lichidului, se dublează densitatea sa; b. densitatea lichidului nu depinde de masa sa; c. densitatea lichidului nu depinde de volumul său; d. dublând volumul lichidului, se dublează densitatea sa; e. dublând volumul lichidului, densitatea sa se micşorează de doua ori. 4. Citeşte cu atenţie afirmaţiile şi încercuieşte una din literele A (adevărat) sau F (fals): Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere a. plumbul are densitatea mai mare decât materialul plastic A/ F; b. un cm3 de lemn cântăreşte tot atât cât un cm3 de fier A/ F; c. densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp A/ F. Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

1.3 Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare

Stări de agregare

În natură, substanţele se află în diferite stări de agregare. Stările de agregare sunt: solidă, lichidă, gazoasă. Corpurile, în funcţie de starea de agregare în care se află au diferite proprietăţi: - solidele- au volum, au formă proprie, nu curg; - lichidele- au volum propriu, nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), curg; - gazele- nu au volum propriu (sunt expansibile), nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), sunt fluide. Aceste proprietăţi sunt datorate interacţiunilor dintre moleculele corpului (particule extrem de mici, care nu se văd cu ochiul liber). Un corp poate să existe în cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă. Uneori, el trece dintr- o stare de agregare în alta, adică îşi schimbă starea de agregare. Astfel, apa poate fi în stare de agregare: solidă (gheaţă), lichidă (apă) şi gazoasă (vapori de apă). Schimbarea stării de agregare a unui corp are loc prin schimb de căldură între corp şi mediul exterior.

1.3.1 Topirea. Solidificarea Trecerea unei substanţe din starea solidă în stare lichidă se numeşte topire (exemplu: trecerea naftalinei din starea solidă în starea lichidă, topirea gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorb căldură. Trecerea unei substanţe din starea lichidă în starea solidă se numeşte solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii. Pentru a se solidifica corpurile cedează căldură (exemplu: trecerea apei din stare lichidă în stare solidă- gheaţă, trecerea naftalinei din stare lichidă în stare solidă). Temperatura la care se topeşte sau se solidifică o substanţă se numeşte temperatură de topire sau de solidificare şi este o caracteristică a fiecărei substanţe:

Topire. Solidifiare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere - temperatura de topire (solidificare) a naftalinei- 800C; - temperatura de topire (solidificare) a gheţii- 00C. În timpul topirii (solidificării), volumul substanţei se modifică. De regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează prin solidificare. Excepţie face apa, la care volumul creşte prin solidificare. Această mărire a volumului apei prin solidificare provoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a oricăror instalaţii dacă nu sunt golite înainte ca temperatura să scadă sub 00C. În industrie, fenomenul de topire şi solidificare a metalelor este folosit la obţinerea prin turnare a unor piese. 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea Procesul de trecere a sunstanţelor din stare lichidă în stare de vapori se numeşte vaporizare. Vaporizarea care se produce la suprafaţa lichidului se numeşte evaporare. Vaporizarea în toată masa lichidului se numeşte fierbere. Prin fierbere apa trece în stare de vapori. Fiecare lichid fierbe la o anumită temperatură (apa la 100 0C, alcoolul la 780C). Unele lichide (acetonă, alcool) se evaporă repede la temperatura camerei şi se numesc volatile. Evaporarea se produce mai repede atunci când suprafaţa lichidului este mai mare (se evaporă mai repede alcoolul dintr- un vas întins faţă de alcoolul dintr- o eprubetă). Procesul de evaporare se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi (exemplu: vântul produce uscarea rufelor ude). Evaporarea este mai rapidă dacă temperatura mediului înconjurător este mai ridicată (evaporarea apei din lacuri, râuri, mări şi oceane este mai pronunţată în zilele călduroase). Vaporizarea este un proces ce are loc cu absorbţie de căldură. Procesul de trecere a unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare. Dacă în bucătărie fierbe apă într- un vas, pe geamul ferestrei se depune un strat subţire de lichid. Suflând pe un geam rece, pe lentilele ochelarilor sau pe oglindă acestea se aburesc. Vaporii de apă din aerul expirat se condensează pe obiecte transformându- se în lichid. Condensarea se produce cu cedare de căldură. Unele substanţe (iodul, naftalina, camforul) trec direct din stare solidă în stare gazoasă (au sublimat). Trecerea din stare solidă în stare gazoasă se numeşte sublimare. Fenomenul invers sublimării se numeşte desublimare şi reprezintă trecerea unei

Vaporizarea. Condensarea

Proiectul pentru Învăţământul Rural

3 Circuitul apei în natură În natură. Precipitaţiile iau naştere prin condensarea vaporilor de apă atunci când întâlnesc straturi de aer mai reci. În concluzie. Apa rezultată din ploi sau topirea zăpezilor ajunge din nou în râuri. Circuitul continuu pe care îl realizează apa în natură. oceane sau pătrunde în pământ. repetă experimentul folosind un tub deschis la ambele capete. se condensează în picături fine de apă şi formează roua. 1. În timpul nopţilor reci. apa trece dintr. Căldura soarelui evaporă apa de la suprafaţa lacurilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prin desublimarea dioxidului de carbon se obţine zăpada carbonică (artificială). În fiecare an. în paharul cu apă. picăturile de apă se transformă în cristale de gheaţă de diferite forme şi dimensiuni ce formează fulgii de zăpadă. mărilor. mări. vaporii de apă din atmosferă vin în contact cu corpurile mai reci. trecând dintr. Din nori cad pe pământ precipitaţii sub formă de ploaie sau zăpadă.4 Evidenţirea stării gazoase Materiale necesare: eprubetă. oceanelor şi de la suprafaţa pământului sub formă de vapori.500000 km3 de apă se evaporă şi revin la suprafaţa pământului sub formă de precipitaţii. atunci când temperatura coboară sub 00C. prin absorbţie sau cedare e căldură corpurile îşi pot schimba starea de agregare.o stare de agregare în alta datorită variaţiilor de temperatură din atmosferă. vas cu apă Cum procedezi? încearcă să introduci o eprubetă cu capătul deschis. Iarna. aproximativ 450000.Introducere substanţe din stare gazoasă în stare solidă. Aplicaţii practice Experimentul 1. tub deschis la ambele capete. Vaporii de apă se ridică în aer şi formează norii.o stare de agregare în alta se numeşte circuitul apei în natură. Norii sunt purtaţi de vânt la diferite înălţimi. Dacă temperatura coboară sub 00C se formează bruma.

Notează observatiile pe spaţiile punctate. ceară Cum procedezi? pune într. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Apa nu urcă în eprubetă pentru că deşi pare goală ea conţine de fapt aer. Ca toate gazele.o eprubetă cristale de naftalină iar în altă eprubetă puţină ceară. încălzeşte eprubetele la flacăra spirtierei şi măsoară timpul necesar pentru topirea conţinutului acestora. Aerul este un gaz. cristale de naftalină. Experimentul 1.5 Evidenţirea fenomenului de topire Materiale necesare: două eprubete. aerul nu are formă proprie şi ia forma vasului în care se află.6 Evidenţirea vitezei de evaporare a lichidelor Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Ce observi ? Explică. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Naftalina şi ceara se topesc în intervale de timp diferite deoarece căldura necesară topirii acestora este diferită. Experimentul 1. apa urcă în interiorul tubului. Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. spirtieră. Apa a împins aerul în exteriorul tubului. cleşte pentru eprubete. În cazul tubului deschis la ambele capete.

observă şi notează în cât timp se desfăşoară evaporarea. apă Cum procedezi? toarnă acelaşi volum (5 ml ≈o linguriţă) de acetonă. de alcool şi de apă în cele trei vase identice. dar mai încet decât acetona. Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. alcool. Viteza de evaporare depinde de natura lichidului şi de suprafaţa liberă a lichidului (lichidul din farfurie se evaporă mai repede decât cel din eprubetă.Introducere Materiale necesare: trei eprubete. trei vase întinse (farfurii). Proiectul pentru Învăţământul Rural . repetă experimentul folosind eprubete. acetonă. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatări Alcoolul se evaporă mai repede decât apa.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 2
I. Asociază ce se potriveşte: 1. Topirea 2. Condensarea 3. Solidificarea a. trecerea din stare lichidă în stare solidă b. trecerea din stare gazoasă în stare lichidă c. trecerea din stare solidă în stare lichidă d. trecerea din stare lichidă în stare gazoasă

……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… II. Răspunde la următoarele întrebări:

1. Pentru a proteja îmbrăcămintea de molii se pun în dulapuri cristale de naftalină. După un timp mai îndelungat deşi mirosul naftalinei se simte, naftalina a dispărut. Cum explici? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 2. De ce usucă mai repede rufele când bate vântul? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 3. De ce se sparge o sticlă plină cu apă dacă este pusă în congelator?

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. III. Explică circuitul apei în natură. Incadrează răspunsul în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

2.4Substanţe şi amestecuri
Tot ceea ce ne înconjoară este materie. Corpurile sunt porţiuni limitate de materie (exemplu: o piatră, apa dintr- un pahar, aerul dintr- un balon, etc). Formele heterogene de materie cu o compoziţie variată se numesc materiale (exemplu: lemn, sticlă, ciment). Formele omogene de materie cu o compoziţie constantă se numesc substanţe: (exemplu: oxigen, dioxid de carbon, azot, apă, aur, argint, etc). Substanţele sunt alcătuite din particule foarte mici, invizibile cu ochiul liber, numite molecule. Moleculele reprezintă o grupare de unul sau mai mulţi atomi. Atomii şi moleculele alcătuiesc toate corpurile care ne înconjoară şi au o caracteristică importantă şi anume aceea de a se afla într- o continuă mişcare întâmplătoare. Chiar şi moleculele unui corp solid se mişcă în permanenţă însă, deplasarea moleculelor se face pe distanţe atât de mici încât această mişcare nu poate fi observată. Aerul care ne înconjoară este şi el alcătuit din molecule (oxigen, azot) şi atomi (argon). Atomii şi moleculele din aer se mişcă cu viteze apreciabile dar nu se pot observa direct. Datorită mişcării lor neîncetate, moleculele unei substanţe pot pătrunde cu uşurinţă printre moleculele altei substanţe. Fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanţe printre moleculele altei substanţe se numeşte difuzie. Aşa se explică de ce în apropierea unei benzinării se simte în permanenţă mirosul caracteristic al benzinei. Difuzia este procesul prin care obţinem un ceai punând un plic de ceai într- o cană cu apă fierbinte. Factorii care influenţează difuzia sunt temperatura şi starea de agregare (vezi aplicaţiile practice).

Atomi Molecule Substanţe Materiale

Difuzie Aplicatii practice

Experimentul 1.7

Evidenţirea procesului de difuzie

Proiectul pentru Învăţământul Rural

cerneală. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate.Introducere Materiale necesare: două sticluţe identice cu alcool şi ulei Cum procedezi? deschide în acelaşi timp cele două sticluţe şi depărtează.8 Evidenţirea factorilor care influenţează difuzia (temperatura) Materiale necesare: pahar cu apă caldă. pipetă. pahar cu apă rece. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Proiectul pentru Învăţământul Rural . în apa din fiecare pahar. Ce simţi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Experimentul 1. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Mirosul alcoolului ajunge până la tine relativ repede. notează observaţiile. pe când mirosul de ulei nu se va simţi. De ce? Notează observatiile pe spaţiile punctate. Cum procedezi? toarnă cu ajutorul pipetei câteva picături de cerneală în paharul cu apă rece şi apoi în paharul cu apă caldă.te câţiva paşi de acestea. observă cum difuzează cerneala.

a colorat omogen. Amestecuri În natură există substanţe pure a căror compoziţie rămâne neschimbată prin operaţii fizice (exemplu: oxigen. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Amestecurile de substanţe se clasifică în: . hidrogen.amestecuri omogene (au în masa lor aceeaşi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi).Introducere Apa din paharul cu apă caldă s. apa minerală). oxidul de aluminiu este alcătuit din oxigen şi aluminiu). azot). pe când în apa rece difuzia nu s. Amestecurile de substanţe se obţin prin punerea împreună a două sau mai multe substanţe (exemplu: aerul. Substanţele pot fi simple (oxigen.amestecuri neomogene (au compoziţie diferită în masa lor şi proprietăţi diferite). carbon. Şi starea de agregare influenţează procesul de difuzie.a realizat omogen. . Difuzia este influenţată de temperatură (procesul se desfăşoară mai repede la temperatură mai ridicată). Particulele unui gaz se mişcă mult mai repede decât particulele unui lichid (mirosul unui parfum sau al alcoolului se simt imediat.oxidul de mercur este alcătuit din oxigen şi mercur. mercur) şi compuse (sunt alcătuite din 2 sau mai multe substanţe. pe când cerneala are nevoie de un timp pentru a se amesteca cu apa).

un amestec neomogen solid. pentru purificarea sării extrase din salină sau pentru obţinerea aurului şi a argintului din minereu. în decantoare speciale. Proiectul pentru Învăţământul Rural .5 Metode de separare a substanţelor din amestecuri 1.9 Materiale necesare: pahar.5. Separarea nisipului de apă amestecă cu o baghetă de sticlă (poţi folosi şi un creion) Ce fel de amestec ai obţinut? Lasă amestecul în repaus. câteva minute. apă.Introducere 1. nisip Cum procedezi? pune în pahar apă cu nisip. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. Decantarea Decantarea este metoda de separarea unui solid dintr. deoarece are o densitate mai mare decât apa. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă cu nisip este un amestec neomogen. decantarea este folosită pentru obţinerea apei potabile din ape naturale. Nisipul se depune pe fundul paharului.lichid.1 Decantarea Aplicatii practice Experimentul 1. Această metodă de separare se foloseşte atunci când densitatea solidului este mai mare decât a lichidului. În practică.

Separarea pulberii de cărbune de apă Materiale necesare: 2 pahare. apă.lichid. Se utilizează când densitatea solidului este mai mică sau egală cu lichidului. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă şi pulbere de cărbune este un amestec neomogen solid. Ce amestec ai obţinut? într.a separat apa. agită sau amestecă cu o baghetă amestecul.2 Filtrarea Aplicatii practice Experimentul 1. Ca materiale filtrante se folosesc straturi succesive de pietriş şi nisip. prin pâlnie.5. hârtie de filtru Filtrarea 1. pâlnie.10 Cum procedezi? pune puţină pulbere de cărbune într. Lichidul care trece prin hârtia de filtru se numeşte filtrat. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate.lichid.3 Cristalizarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .o pâlnie pune o hârtie de filtru. toarnă amestecul. într.un pahar. cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid. Există şi filtre de aer folosite pentru purificarea aerului.Introducere 1. pulbere de cărbune. În practică.un amestec neomogen solid. Filtrarea este metoda de separare a unui solid dintr.un pahar cu apă. filtrarea este folosită pentru obţinerea apei potabile.5. Pulberea de cărbune se depune pe hârtia de filtru iar în pahar s.

Cristalele sunt corpuri solide. În lipsa acestor materiale foloseşte o lingură metalică şi o spirtieră Cum procedezi? într.5. Cristalizarea poate avea loc în adâncul Pământului prin solidificarea magmei formându. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Prin încălzire până la fierbere apa se evaporă iar în capsulă rămâne sarea. petrolului lampant şi a motorinei. bazalt). sită de azbest. spirtieră. trepied. 1. Cristalizarea Distilarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . omogene.un amestec omogen de lichide. prin fierbere urmată de condensare. cu formă geometrică definită. Această metodă de separare este utilizată la obţinerea alcoolului şi în prelucrarea ţiţeiului în rafinării pentru obţinerea benzinei.se roci magmatice (granit.4 Distilarea Distilarea este operaţia de separare a componenţilor dintr.o capsulă de porţelan toarnă apă cu sare de bucătărie: încălzeşte capsula în care se află amestecul cu ajutorul spirtierei până la evaporarea completă a apei. Cristalizarea este operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină. apă. sare de bucătărie.Introducere Aplicatii practice Experimentul 1. Atenţie! Cristalizarea nu se foloseşte în cazul lichidelor inflamabile.11 Extragerea sării din apa sărată Materiale necesare: capsulă de porţelan. metoda cristalizării este folosită pentru obţinerea zahărului din trestia de zahăr şi pentru obţinerea sării de bucătărie din apa mării. În practică.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . apă.un anumit solvent. acetonă. dizolvantul este apa. dioxidul de carbon. eterul.6 Soluţii Amestecurile omogene fomate din două sau mai multe substanţe. Solubilitatea substanţelor este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului şi de temperatură. sarea de bucătărie. nisipul este insolubil în apă). Proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă se numeşte solubilitate. Consultă bibliografia recomandată.un pahar cu apă. În funcţie de solubilitatea intr. alcoolul. lac de unghii Cum procedezi? a) pune o picătură de lac de unghii într. sucurile concentrate de fructe. În acest mod se obţin soluţii. cum ar fi: zahărul. Dizolvare Dizolvant Dizolvat Solubilitate Aplicatii practice Experimentul 1. benzina. lichide sau gazoase. 1. Fenomenul în urma căruia o substanţă solidă. acetona. oţetul.Introducere Perspective Alte metode de separare a substanţelor din amestecuri sunt magnetizarea şi electrizarea. lichidul aflat în cantitate mai mare. amestecăm apa cu diverse substanţe solide. apa este dizolvantul iar zahărul este dizolvatul. În fiecare zi. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii se numeşte dizolvare. Există şi alţi dizolvanţi: alcoolul. În majoritatea soluţiilor. între care nu se produc fenomene chimice se numesc soluţii.12 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (natura dizolvantului şi a dizolvatului) Materiale necesare: pahare transparente. substanţe greu solubile şi substanţe insolubile (sarea este solubilă în apă. Când soluţia este formată din două lichide se consideră dizolvant. O soluţie este formată din două componente: dizolvantul sau solventul (substanţa în care se face dizolvarea) şi dizolvatul sau solvatul (substanţa dizolvată). Exemplu: în soluţia de apă cu zahăr. substanţele se clasifică în: substanţe solubile.

iar în celălalt pahar un volum egal de apă rece. Lacul de unghii nu se dizolvă în apă dar se dizolvă în acetonă. Solubilitatea substanţelor solide depinde de temperatură. Cum procedezi? pune într.un pahar care conţine o cantitate mică de acetonă Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Cristalele de zahăr se dizolvă mai repede în apa caldă.Introducere Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate. zahăr. Viteza de dizolvare creşte odată cu creşterea temperaturii. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… b) pune o picătură de lac de unghii într.o anumită cantitate de soluţie se numeşte concentraţie. Experimentul 1. ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… Constatare Solubilitatea este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului.un pahar apă caldă.13 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (temperatura) Materiale necesare: 2 pahare transparente. apă rece. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cantitatea de substanţă dizolvată într. apă caldă. adaugă în fiecare pahar câte o linguriţă de zahăr. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. După concentraţie soluţiile pot fi: soluţii diluate (conţin cantitate mică de substanţă dizolvată) şi soluţii concentrate (conţin o cantitate mare de substanţă dizolvată). linguriţă.

…………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Adăugând din ce în ce mai mult zahăr în apă. amestecă cu ajutorul linguriţei. acesta nu se mai dizolvă. Ce obsevi? adaugă din ce în ce mai mult zahăr în apă. apă. zahăr. la un moment dat. Care este concentraţia în procente a soluţiei obţinută prin dizolvarea a 30g sodă caustică în 270g de apă? c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (30 × 100)/ (30+ 270) c= 10% Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Experimentul 1. md= masa dizolvatului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (md × 100)/ ms Exemplu: 1. Soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată la o anumită temperatură se numeşte soluţie saturată. Cantitatea de substanţă dizolvată în 100g soluţie se numeşte concentraţie procentuală.14 Obţinerea unei soluţii concentrate Materiale necesare: pahar transparent. linguriţă Cum procedezi? într.un pahar cu apă pune o linguriţă de zahăr. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. Soluţia care poate dizolva noi cantităţi de substanţă se numeşte soluţie nesaturată. Care este concentraţia în procente a unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g sare de lămâie în 80g de apă? md = 20g m apei= 80g c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (20 × 100)/ (20+ 80) c= 20% 2.

Notează observaţiile pe spatiile punctate. Vărsând o cantitate de soluţie dintr. Notează observaţiile pe spatiile punctate. c) amestecuri neomogene. masa soluţiei se exprimă în aceeaşi unitate de măsură (g. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 2. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… II. masa apei. kg. c) 10%. b) se diluează. c) rămâne la aceeaşi concentraţie. Testul de autoevaluare nr. Soluţiile sunt: a) amestecuri omogene: b) substanţe pure.Introducere Atenţie! Masa dizolvatului. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… III. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 4. Notează observaţiile pe spatiile punctate. 3 I. c) indiferent care dintre.un pahar. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 3. se consideră solvent substanţa aflată în cantitate: a) mai mică. Explică cum poţi separa un amestec de nisip. Concentraţia unei soluţii obţinute prin dizolvarea a 40g de sodă caustică în 260g de apă este: a) 20%. Notează observaţiile pe spatiile punctate. sare şi apă.33%. b) mai mare. Notează observaţiile pe spatiile punctate. b) 13. Când ambele componente ale unei soluţii sunt în aceeaşi stare de agregare (lichid). Activitate experimentală Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc). Alege răspunsul corect: 1. soluţia: a) se concentrează.

În timplul procesului de solidificare a apei se produce o creştere a volumului III. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. ai nelămuriri sau ai greşit. a) b) c) Corpul cu masa mai mare are densitatea mai mare. 2 I. ai nelămuriri sau ai greşit. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. poţi trece mai departe. vezi pagina ………. fals. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin procesul de sublimare. 1. c adevărat. 4. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. 3. Testul de autoevaluare nr. adevărat Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările.. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. poţi trece mai departe.Introducere Umple un pahar pe trei sferturi cu apă şi pune înăuntru un ou întreg. Pune oul în apa sărată. 1 1. Procesul de evaporare a apei se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi. b Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ce observi? Scoate oul din apă şi dizolvă în aceasta cât mai multă sare. 2b. b. Corpul cu volumul mai mic are densitatea mai mare. 4. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. 3. 2. 1. 1c. 3a II. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. 3 I. Testul de autoevaluare nr.

b 2.Introducere 1. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor.33% II. c 3. Densitatea unui ou este puţin mai mare decât densitatea apei de la robinet. Apa sărată are o densitate superioară celei a oului şi de aceea. ai nelămuriri sau ai greşit. Prin evaporarea apei se separă sarea. Prin decantare. prin metoda cristalizării. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. oul va pluti în apa sărată. Separarea se realizează în două etape. oul se va scufunda. se separă soluţia de apă cu sare de nisipul care se depune la fundul vasului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . III. poţi trece mai departe. b c= (md × 100)/ ms md= masa dizolvantului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (40 × 100)/ (40+ 260) c= 13. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare.

trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare solidă. Sublimarea.spaţiul ocupat de un corp.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă. Condensarea. respectiv.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare gazoasă.şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare. Gazele. Legea lui Arhimede.trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare de vapori. 1 Inerţia.trecerea unei substanţe din stare gazoasă în stare solidă.au volum propriu.forţa cu care Pământul atrage un corp.proprietate unui corp de a.metoda de separare a unui solid dintr. au formă proprie. sunt fluide. Proiectul pentru Învăţământul Rural . nu au formă proprie. Solidele. Masa.au volum propriu.trecerea unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă. Difuzia.mărimea fizică definită prin raportul dintre masa unui corp şi volumul acestuia. Volumul. Topirea. Solidificarea.un amestec neomogen solidlichid. sunt fluide. Densitatea.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr. Greutatea. Desublimarea.nu au volum propriu.i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectlinie în care se află. Vaporizarea. Decantarea.mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp.fenomenul de pătrundere a moleculelor unei subtanţe printre moleculele altei substanţe. nu curg.un corp scufundat într. nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află).un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp. de a se opune la orice acţiune care caută să. Lichidele.

soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată. Dizolvarea. Solubilitatea. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii.proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă. Dizolvant (solvent). Concentraţie procentuală.substanţa dizolvată.lichid cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid.metoda de separare a unui solid dintr.Introducere Filtrarea.operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină.cantitatea de substanţă dizolvată in 100g soluţie. la o anumită temperatură.substanţa în care se face dizolvarea.fenomenul prin care o substanţă solidă.un amestec omogen de lichide. Cristalizarea. Soluţie saturată.operaţia de separare a componentelor dintr. prin fierbere urmată de condensare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Distilarea.un amestec neomogen solid. Dizolvat (solvat).

II. mări. Uniţi ceea ce se potriveşte: 1p (0. Poleiul 3. Dar dacă porneşte brusc. 4. Prin introducerea unui corp cu masa de 31. nivelul apei a urcat până în dreptul indicaţiei de 154 cm3 .un autobuz. când picăturile de apă din ploaie sau din burniţă ingheţă în contact cu suprafaţa terestră formând un strat transparent de gheaţă. Nivelul apei dintr. Trecerea unui corp din stare de vapori în stare lichidă se numeşte …………………. 3. în picioare. Ploaia 2. Ce se întâmplă dacă autobuzul frânează brusc. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin ………………………… III. d. Te afli într.3g/ cm3. Exerciţii şi probleme 2p (0. Lapoviţa 4. Completaţi spaţiile punctate cu noţiunile potrivite: 1p (0. Ninsoarea a. Care este volumul unui corp din plumb. Se formează în dimineţile răcoroase.2g. Apa din râuri.25 × 4) 1. e. Precipitaţie formată din cristale de gheaţă care se unesc în fulgi. Amestec de ploaie şi ninsoare care cade când temperatura aerului este aproximativ 00C c. Explică. Din ce material este realizat corpul? Foloseşte tabelul de la pagina 9. În straturile reci ale atmosferei picăturile de apă se transformă în fulgi de zăpadă prin ………………… 3.8 Lucrarea de verificare 1 I. oceane şi de la suprafaţa solului se ridică în atmosferă prin ……………………… 2.50 × 4) 1. b. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Precipitaţie lichidă formată din picături de apă. care are masa de 452g şi densitatea de 11. când vaporii de apă se condensează foarte aproape de pământ.un cilindru gradat se află în dreptul indicaţiei de 150 cm3.25 × 4) 1.Introducere 1. Se formează în anotimpul rece. 2.

Lucrarea de verificare 1 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea primei unităţi de învăţare. utilizând corect terminologia adecvată. Se acordă un punct din oficiu. rezolvarea de probleme: III. reprezentarea schematică a circuitului apei în natură.50-4). suport al vieţii. importanţa apei (sursă de energie. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 4. utilizarea unor surse suplimentare de informare IV. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală.2p (0. principalele tipuri de precipitaţii. pagube produse de apă (inundaţii.4 pagini. reviste. Alcătuiţi un eseu cu titlul “Apa în natură” după următorul plan: 5p stările de agregare ale apei. realizarea unor conexiuni interdisciplinare (fizică. etc).25 × 4). punctată şi va fi returnată. transformări ale stărilor de agregare. Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi. Criterii de evaluare şi notare - identificarea şi explicarea unor fenomene fizice şi chimice I-1p (0. Se acordă un punct din oficiu. va fi analizată. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. Internet). etc). circuitul apei în natură şi importanţa sa.5p.25 × 4) şi II. biologie) şi formularea unor concluzii. Eseul va avea maxim 3.1p (0. chimie. Care este concentraţia unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g de sodă caustică în 180g de apă? IV.

evaluare. C. 2002. Huţanu Elena.a. Pop Viorica. 2. 3. auxiliar pentru elevi. Constantinescu Rodica. Stroe Constantin. Eitura Humanitas Educational.Chimie.Manualul învăţătorului. 2001. Ilarion Niculina. Bucureşti. Pârâială Dumitru.a. A. Turcitu Doina. pag.Fizică.27. Talpalaru Seryla VIII. 6. clasa a III. Filoti Carmen. 5.a. Corega.Ştiinţe ale naturii. 4. pag. pag. Editura Teora. Editura Teora. 2002... Pacearcă Ştefan.Manualul învăţătorului. Editura Corint. 7. Fizică. Haralamb Dorel. R. 7. 8. Pârâială Viorica. A.Ştiinţe ale naturii clasa a IV. manual pentru clasa Proiectul pentru Învăţământul Rural . C.. autoevaluare.. Editura Radical.47.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Editura Euristică. 2000. 20.a. Bogheanu Maria Magdalena. 1999. 3.Ştiinţe clasa a IV.46. Crocnan Daniel Ovidiu. clasa a IV. Talpalaru Seryl. 1998. 22. 9. manual pentru clasa a VII. 2003.59. cadre didactice şi părinţi. 2000. 2002. Popescu Maria. manual pentru clasa a VI.a. Corega.a experimente. Haralamb Dorel. 47.a. Fătu Sanda.25. Iaşi.Luiza. Stroe Felicia. Editura Cartea Universală. Huţanu Elena.Fizică manual pentru clasa a VIII a. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. R. pag. Editura Didactică şi Pedagogică. Crocnan Daniel Ovidiu.

• să descrie principalele caracteristici ale organelor plantelor utilizând un limbaj ştiinţific adecvat. • să utilizeze investigaţia şi experimentul pentru evidenţierea şi explicarea funcţiilor organismelor vegetale.1. • să analizeze relaţiile cauzale: structură.Introducere Unitatea de învăţare Nr. precum şi funcţiile acestora. evoluţie. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de plante. organism vegetalmediu. Obiectivele unităţii de învăţare nr.diversitate. 2 Pe parcurs şi la sfârşitul unităţii de învăţare.funcţie. unitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 PLANTE 2. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente ale plantelor.

Principalele tipuri de ţesuturi sunt: .Regnul Protista în care sunt încadrate organisme asemănătoare cu plantele (algele) şi organisme asemănătoare animalelor (euglenă. . . de producere. citoplasma si nucleul.Regnul Plante. frunza. Acestea sunt: rădăcina. a dăunătorilor. Părţile componente ale unei plante cu flori se numesc organe. Organele plantelor sunt alcătuite din celule de forme şi mărimi diferite grupate în ţesuturi.Regnul Monera în care sunt încadrate bacteriile.Regnul Fungi (ciuperci).).ţesuturi de conducere: asigură circulaţia sevei în corpul plantei. formează asociaţii de celule numite ţesuturi.2. Celula vegetală este unitatea de bază structurala şi funcţională a plantei. amibă. . tulpina şi frunzele asigură în principal hrănirea plantei şi se numesc organe vegetative. Organizarea unei plante cu flori Lumea vie Lumea vie este alcătuită din 5 regnuri: . . Celula vegetală. tulpina.Regnul Animal. Organizarea unei plante cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural . În citoplasmă se află diferite componente celulare cu rol de captare a luminii (clorofila). structură şi funcţie. de depozitare şi de eliminare a diferitelor substanţe. Nucleul controlează şi coordonează înmulţirea celulei.ţesuturi de protecţie: acoperă diferite părţi ale plante şi le protejează împotriva factorilor de mediu. Membrana sau învelişul celulei are rol protector şi selectează substanţele ce intră sau ies în/ din celulă. Rădăcina. Floarea reprezintă organul de înmulţire a plantei pentru că din flori se formează fructul şi seminţele.ţesuturi de susţinere: conferă rezistenţă şi elasticitate plantelor. Plantele cu flori fac parte in Regnul Plante şi sunt considerate cele mai evoluate.ţesuturi asimilatoare: asigură captarea luminii solare şi prepararea hranei. . Mai multe celule care au aceeaşi formă. are un perete protector situat la exteriorul membranei celulare. floarea. parameci etc. . fructul şi sămânţa. spre deosebire de alte celule. Părţile componente ale celulei sunt: membrana.Introducere 2. În celulă se desfăşoară toate procesele ce întreţin viaţa plantei. .

uleiuri). ţesuturi de creştere: asigură dezvoltarea plantelor (creşterea în înălţime.Introducere ţesuturi de depozitare: înmagazinează diferite substanţe de rezervă (amidon. grosime). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aceste tipuri de ţesuturi se regăsesc în structura organelor unei plante.

la care rădăcina principală are formă de tăruş (fasole. 2.rădăcina lemnoasă prezentă la arbori şi arbuşti.3.rădăcina pivotantă. Rădăcina Tipuri de rădăcini (fig.scufia (1). un înveliş rezistent cu rol de protecţie.2): .zona perişorilor absorbanţi (3). .rădăcina fasciculată (firoasă). zona unde au căzut perii absorbanţi după 10. 2. . 2. trifoi). sfeclă. Majoritatea rădăcinilor au o porţiune centrală mai groasă. . la care toate ramificaţiile au aceeaşi formă. morcov. . Rădăcina Rădăcina este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol.Introducere 2.1) . Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Fig. lungime şi grosime (cereale. . ridiche. numită rădăcina principală şi ramificaţii mai subţiri numite rădăcini secundare. Rădăcinile au forme şi mărimi variate.zona aspră (4). Unele rădăcini depozitează substanţe de rezervă: morcov.20 zile.1 – Tipuri de rădăcini Vârful rădăcinii prezintă mai multe zone: (fig. Fig.2 – Vârful rădăcinii Funcţiile rădăcinii Rădăcina fixează planta în sol şi absoarbe apa cu sărurile minerale (seva brută). lalea).firişoare subţiri cu rol în absorţia apei şi a sărurilor minerale din sol.zona netedă (2). ce asigură creşterea în lungime a rădăcinii.

1 1. Subliniază plantele care au rădăcini modificate pentru depozitarea unor substanţe hrănitoare. rădăcina lemnoasă: …………………………………. Notează organele unei plante cu flori : ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………… 2.3 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1234- Fig. Rădăcina creşte în lungime prin: a. ridiche. porumb. 3. zona netedă c. fasole. zona aspră Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare se află la pagina …………. 4. sfeclă. grâu. zona perişorilor absorbanţi d. ţelină. Notează câteva exemple de plante care au: rădăcina pivotantă: …………………………………. Utilizează un atlas botanic pentru a observa diferite tipuri de rădăcini. rădăcina firoasă: …………………………………….. 2. scufie b. Alege răspunsul corect. Scrie denumirea zonelor in vârful unei rădăcini.Introducere Testul de autoevaluare nr.

Materiale necesare: plantă cu rădăcină. Experimentul 2. peste care marchează nivelul apei din vas (cu ajutorul unui marker). vas de sticlă. Evidenţierea rolului rădăcinii în absorbţia apei. apă de la robinet. citeşte rezultatele sau constatările. cu ajutorul spirtierei fierbe apă până la evaporarea completă. Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.l cu cel iniţial. Experimentul 2. analizează suprafaţa lingurii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ulei aşază planta cu rădăcină. spirtieră. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate După evaporarea apei de la robinet sunt vizibile urme de săruri minerale.o lingură pune cu pipeta câteva picături de apă.un vas cu apă. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii. Materiale necesare: lingură de metal. într.1 Cum procedezi ? Evidenţierea prezenţei sărurilor minerale în apă.3 zile marchează din nou nivelul apei şi se adaugă o peliculă foarte fină de ulei. după 2. pipetă.Introducere Aplicatii practice Incearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Dacă repeţi experimentul folosind apă distilată nu vei obţine urme după evaporare deoarece apa distilată nu conţine săruri minerale. într.2 Cum procedezi ? compară.

zona perişorilor absorbanţi să se afle în apă. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Evidenţierea absorţiei apei la nivelul zonei Materiale necesare: plantele de fasole încolţite (rădăciniţa să aibă 4. Rolul uleiului este de a împiedica evaporarea apei din vas. în vasul 2.3 perişorilor absorbanţi.Introducere Ce reprezintă diferenţa de nivel ? Care este rolul uleiului ? Reprezentaţi schematic experimentul.5 cm). Experimentul 2. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate Planta la care zona perişorilor absorbanţi se află în ulei s. ulei. observă plantele după 2. zona perişorilor absorbanţi să se afle în ulei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ………………………………………………………… Rezultate Diferenţa de nivel reprezintă apa absorbită de către rădăcină. apă. În concluzie. Cum procedezi ? pune plantele de fasole în câte un vas de sticlă ce conţine apă şi ulei astfel încât: în vasul 1.a ofilit. plantele absorb apa cu ajutorul perişorilor absorbanţi ai rădăcinii. vase de sticla (eprubete).3 zile Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate. iar vârful rădăcinii în apă.

În alcătuirea plantei există celule specializate în conducerea apei şi a sărurilor minerale. cilindrică. tubercul (cartof) şi rizom (ferigă.muguri foliari din care se formează frunzele.Introducere 2.mazăre. O particularitate a tulpinii este prezenţa mugurilor. lalea. În aceste tulpini subterane se depozitează substanţe de rezervă (hrănitoare). Prin vasele lemnoase circulă apa cu sărurile minerale care formează seva brută. . Apa cu substanţele hrănitoare produse de frunze formează seva elaborată ce circulă prin vasele liberiene ale tulpinii spre toate celelalte organe ale plantei. a frunzelor şi a florilor. diferiţi după poziţia. Ele sunt reprezentate de vasele lemnoase. puse cap la cap. 4. Arborii şi pomii fructiferi prezintă diferite forme ale coroanei: sferică. aceste tulpini încărcate cu clorofilă asigură fotosinteza. tulpinele sunt aeriene (ierboase. pletoasă. forma şi rolul pe care îl deţin în dezvoltarea ramurilor. Astfel de tulpini au majoritatea plantelor ierboase (grâu.au adaptat la funcţii noi: tulpinile cactuşilor acumulează apă. liane) şi agăţătoare (cu frunze sau cu ramuri transformate în cârcei. înmulţirea se realizează prin bulbi. Tulpinile subterane (subpământene) sunt reprezentate de: bulb (ceapă. stânjenel).muguri florali in care se formează florile. În absenţa frunzelor. Alte plante au tulpini târâtoare (căpşuni). lemnoase) şi subterane. secundare şi de rod. axul coroanei şi ramuri principale. . Tulpinile aerine ale unor plante s. floarea. crin). volubile (cu ţesuturi de susţinere slab dezvoltate.soarelui). Cele mai multe plante au tulpini drepte (ortotrope) cu ţesuturi de susţinere bine dezvoltate. Tulpina Tulpinile au forme variate în funcţie de mediul de viaţă al plantelor. Circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate prin plantă reprezintă funcţia de conducere a tulpinii.fasole. Tulpina lemnoasă a arborilor prezintă: trunchiul. între care nu există pereţi despărţitori. tubercului sau rizomi şi se numeşte înmulţire vegetativă.muguri de creştere situaţi în vârful tulpinii. ca şi majoritatea plantelor lemnoase (arbori şi arbuşti). Prin ţesuturile de Tulpina Funcţiile tulpinei Proiectul pentru Învăţământul Rural . La unele plante. . Categorii de muguri: . porumb. După locul unde cresc. conică.muguri micşti care dau naştere atât la frunze cât şi la flori. celule lungi. viţa de vie).

Introducere susţinere pe care le conţine. Plantele lemnoase prezintă creşteri anuale sub formă de inele cu ajutorul cărora poate fi apreciată vârsta arborilor.an ploios. Creşterea tulpinii Proiectul pentru Învăţământul Rural . cele care se formează primăvara sunt mai deschise la culoare comparativ cu cele de toamnă care sunt mai închise la culoare După grosimea inelelor de culoare deschisă pot fi apreciate condiţiile de mediu din anul respectiv (inele late .an secetos). florilor. frunzelor. Tulpina plantei creşte în înălţime dar şi în grosime. inele înguste . Culoarea inelelor lemnoase este diferită. tulpina asigură funcţia de susţinere a ramurilor. Astfel.

(Foloseşte la nevoie atlasul botanic). Bulbul este: a. tulpină târâtoare. Planta cu tulpină subterană este: a. Încercuieşte una din litere: A (adevărat). b. rădăcină subterană. stânjenelul. Inelele anuale de creştere ale arborilor reprezintă: a. c. d. Alege răspunsul corect. A/F/I b. 5. d. Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare se află la pagina …………… 2. Frunza Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vasele lemnoase conduc seva brută. Asociază tipurile de tulpini cu plantele corespunzătoare. bradul. c.5. Citeşte cu atenţie afirmaţiile. A / F/ I 3. grâul. trandafirul. îngroşarea scoarţei. c. Alege răspunsul corect. Din mugurii micşti ai tulpinii se dezvoltă flori. vasele liberiene. b. tulpină subterană. d. Alege răspunsul corect. b. A/F/I c. Tulpinele plantelor asigură conducerea sevei brute şi a sevei elaborate. A / F/ I d.Introducere Testul de autoevaluare nr. I (informaţii insuficiente) a. F (fals). Tuberculii reprezintă rădăcinile modificate pentru depozitarea substantelor hrănitoare ale plantei. 4. rădăcină modificată pentru depozitarea hranei. 2 1. îngroşarea măduvei. tulpină agăţătoare cartof tulpină dreaptă porumb tubercul viţă de vie rizom ferigă tulpină volubilă fasole ceapă 2. vasele lemnoase.

în formă de panglică (grâu. f. care înfăşoară o parte a tulpinii (la grâu. d. 2.peţiol.5 Marginea frunzei c Frunzele diferă şi după forma limbului (fig. 2. La alte plante. a b Fig. e. Fig. Ea îşi are originea în frunzuliţele mugurelui foliar. Proiectul pentru Învăţământul Rural . frunza ovală (păr. frunza cordată. 2. 2.în formă de ace lungi (brad. limbul se leagă de tulpină prin teacă. molid. Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbului care poate fi lobată (fig. c. iar limbul se leagă direct de tulpină (frunzele de mazăre). frunza sagitală.în formă de săgeată (săgeata apei). b. frunza aciculară. .codiţa frunzei. 2. În acest caz.în formă de inimă (muşcată). străbătută de o reţea de vase conducătoare care formează nervurile.partea lăţită a peţiolului cu care frunza se prinde de tulpină.4 Frunză de muşcată Alcătuirea externă a frunzei La unele plante. pot lipsi şi teaca şi peţiolul. întreagă (fig. O frunză completă (fig.5 c).Introducere Frunza este organul aerian la plantei ce creşte pe tulpină. la porumb).în formă de rinichi (pochivnic). dinţată (fig. 2. 2.6).teacă. .limb. pin).5 a). porumb). peţiolul lipseşte. Există: a.4) alcătuită in: . frunza liniară. frunza reniformă.partea cea mai lată a frunzei. prun).5 b).

8): în rozetă la baza tulpinii (a). opus (b) sau altern (c). frunzele pot fi dispuse (fig.8 b c Structura internă a frunzei Structura internă a frunzei este adaptată pentru îndeplinirea funcţiilor de fotosinteză.6 Frunze simple Frunze simple şi compuse Spre deosebire de plantele cu frunze simple.7 Frunze compuse Dispoziţia frunzelor pe tulpină diferă de la o plantă la alta. Fig.7). condiţie esenţială pentru desfăşurarea fotosintezei.Introducere Fig. 2. frunza trifoliată (la trifoi). 2. penată (salcâm) şi frunza palmată (castan). Pe tulpină. respitaţie şi transpiraţie. 2. 2. Privit la microscop. 2. Frunzele se dispun astfel încât să primească o cantitate de lumină cât mai mare. unele plante au limbul frunzelor alcătuit din mai multe foliole şi se numesc frunze compuse (fig. limbul frunzei este format din două foiţe cu rol protector (epiderma superioară si epiderma inferioară) Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2.9 Fig. a Fig.

aşezate faţă în faţă între care ramâne un orificiu prin care se realizează schimbul de gaze. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Numărul stomatelor variază de la o plantă la alta între 100.1000 stomate/mm2 de frunză. Epiderma are ca formaţiuni carateristie stomatele prin are se realizează schimbul de gaze dintre plante şi mediul exterior şi eliminarea apei prin procesul de transpiraţie. Stomatele se închid şi se deschid în funcţie de factorii de mediu şi de nevoile plantei.Introducere între care se află mezofilul (miezul frunzei) ce conţine celule pline cu clorofilă. O stomată este alcătuită din două celule de forma boabelor de fasole.

etc. 3 Observă frunzele următoarele plante: stejar. forma frunzei. modul în care sunt aşezate frunzele pe tulpină. 3 se află la pagina ………. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare nr. etc.tipul de frunză (frunză simplă/ frunză compusă). lombată. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Foloseşte material natural sau un atlas botanic. dinţată. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. grâu şi pin. alte observaţii. Notează pentru fiecare frunză observaţiile tale legate de: ..).Introducere Testul de autoevaluare nr. marginea limbului (întreagă.). cerat.. păros. aspectul frunzei (neted.

lipide) ce vor circula prin vasele conducătoare liberiene sub formă de sevă elaborată în totul corpul plantei. frunza sintetizează substanţe organice (glucide. cu ajutorul perişorilor absorbanţi ajung la frunză. sfecla. soia. Funcţiile frunzei Reţine ! În procesul de fotosinteză. zaharuri) depozitează cartoful. intră prin stomate şi dioxidul de carbon (CO2). gaz indispensabil vieţii. Apa şi sărurile minerale absorbite din sol de către rădăcină. floareasoarelui. ea absoarbe şi reţine radiaţiile solare luminoase care vor fi transformate în energie chimică necesară procesului de fotosinteză. Schimburile de gaze se realizează prin stomatele de la nivelul frunzelor. Substanţe dulci (amidon.5.Introducere 2. rapiţă. tuberculi sau rizomi. Sărurile minerale din sol provin din descompunerea resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care ajunge în sol prin apele de ploaie şi zăpezi. grâul. apoi prin nervurile frunzei. Principalii factori care influenţează fotosinteza sunt apa. Factorii care influenţează fotosinteza Proiectul pentru Învăţământul Rural . lumina este indispensabilă pentru formarea clorofilei. Clorofila are un rol activ în procesul de fotosinteză.1. Seva brută ia calea vaselor lemnoase din rădăcină şi tulpină. bulbi. În urma procesului de de fotosinteză se eliberează oxigen (O2). Fotosinteza Frunza este considerată un mare laborator al naturii în care se sintetizează hrana plantei. În frunză. proteine. Fotosinteza se desfăşoară în prezenţa luminii. plantele folosesc dioxidul de carbon din aerul atmosferic şi eliberează oxigen. seminţe. Din apă. lumina şi temperatura. Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie primă în procesul de fotosinteză. O importantă sursă de proteine vegetale sunt boabe de fasole. săruri minerale şi dioxid de carbon (CO2). O parte din substanţele organice produse se depozitează sub formă de rezerve nutritive în diferite părţi ale plantei: în frunze. când apa este în exces. fotosinteza se opreşte. Procesul de fotosinteză se intensifică o dată cu creşterea cantităţii de apă. În acelaşi timp. ajunge în celulele din mezofilul (miezul) frunzei. linte şi mazăre. Substanţe grase (lipide) se depozitează în seminţele de nuc.

viţă de vie). Plantele cu frunze verzi şi iarna (conifere.250 C. deşi au clorofilă şi realizează fotosinteza. O asfel de plantă semiparazită este vâscul care preia substanţe hrănitoare din tulpina arborelui gazdă.520 C se opreşte. fosfaţi). fructe şi seminţe. O asfel de simbioză există între plantele leguminoase (trifoi) şi bacteriile fixatoare de azot care trăiesc pe rădăcinile acestor plante. trăiesc parazit pe alte plante.plante heterotrofe.haustori). Cunoaşterea modului în care temperatura influenţează fotosinteza are aplicaţii în agricultură pentru stabilirea datelor la care se realizează însămânţările la diferite plante de cultură. iar plantele leguminoase furnizează bacteriilor substanţe organice rezultate din fotosinteză. poartă denumirea de simbioză.pădurii (parazită pe rădăcinile arborilor din păduri). fotosinteza începe să scadă. după care încetineşte treptat şi la 45.Introducere O altă sursă importantă de săruri minerale o reprezintă îngrăşămintele organice naturale (gunoiul de grajd) şi chimice (azotaţi. nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi îşi procură substanţele organice gata preparate. Fotosinteza începe la o temperatură de 00 C. Plantele parazite nu au clorofilă. sulfaţi.torţelul (parazit pe tulpinile de lucernă. Astfel de plante sunt importante pentru agricultură deoarece îmbogăţesc solul în azot. trifoi. din mediul în care trăiesc. fotosinteza se desfăşoară cu randament maxim în orele dimineţii şi spre amiază. Plantele semiparazite. fiind lipsite de clorofilă. grâu) desfăşoară procesul de fotosinteză şi la temperaturi sub 00 C. În concluzie. Dacă lumina este foarte intensă. azotul necesar procesului de fotosinteză. Din categoria plantelor heterotrofe fac parte plantele parazite. Alte plante. Plantele simbionte sunt un exemplu interesat de convieţuire între o plantă autotrofă şi un organism heterotrof. . iau o parte din substanţele organice necesare din alte plante. Plantele verzi care îşi produc singure substanţele organice cu care se hrănesc se numesc plante autotrofe. Convieţuirea în avantajul ambelor organisme. Tipuri de nutriţie Proiectul pentru Învăţământul Rural . se caracterizează prin lipsa frunzelor verzi şi prezenţa unor formaţiuni speciale pentru hrănire (rădăcini sugătoare.muma. semiparazite şi simbionte. Bacteriile pun la dispoziţia plantei leguminoase. Plante parazite: . Fotosinteza începe la lumină slabă ( o dată cu apariţia primelor raze solare şi creşte ca intensitate o dată cu creşterea intensităţii luminii. Plantele parazite au un număr mare de flori. creşte în intensitate până când temperatura atinge 20.

Transpiraţia În procesul de fotosinteză. prin stomate. nu ar fi posibilă. Respiraţia Reţine ! În procesul de respiraţie. etc. ziua şi noaptea. înflorire. Procesul se desfăşoară în mod continuu. dar mai ales prin frunze. plantele folosesc oxigenul din aer şi elimină dioxiul de carbon.3.6. ca toate celelalte vieţuitoare. planta utilizează numai o mică parte din energia solară pentru a o transforma în energie chimică. Schimburile de gaze se realizează şi la nivelul respiraţiei. au nevoie de oxigen. Acest lucru determină ridicarea temperaturii frunzelor şi duce la pierderea apei sub formă de vapori.2. Prin procesul de transpiratie apare în plantă forţa de sucţiune (sugere) fără de care absorţia unor noi cantităţi de apă cu săruri minerale din sol. O parte importantă din această energie se transformă în căldură.6. Ele utilizează oxigenul pentru arderea substanţelor organice la nivelul celular şi producerea energiei necesare pentru desfăşurarea tuturor proceselor: creştere.Introducere 2. Plantele respiră prin toate organele. Respiraţia Plantele. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor. plantele elimină dioxidul de carbon. Procesul de respiraţie se desfăşoară în mod continuu. Transpiraţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . formarea fructelor. Eliminarea apei se realizează prin stomate. Transpiraţia este procesul de eliminarea a apei sub formă de vapori. În urma procesului de respiraţie. 2.

pune plantule de fasole în vasul cu apă colorată. Ce observi ? Explica.3 frunze. pipetă. benzina pătrunde în frunză şi apar pete de culoare închisă. pe dosul frunzei. (în locul plantelor de fasole poţi folosi ramuri de muşcată cu 2. Experimentul 2. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. transpiraţie) Experimentul nr. benzină.pune o picătură de benzină cu ajutorul pipetei.5 Evidenţierea conducerii sevei brute prin tulpină şi frunze.Introducere Aplicatii practice (fotosinteză. Dacă stomatele sunt închise nu apare nici o modificare la nivelul frunzei.. Materiale necesare: frunza. Rezultate şi constatări La nivelul frunzelor se află structuri specializate prin care se realizează schimburile de substanţe dintre plante şi mediu. Materiale necesare: plantule de fasole cu 2. structuri ce se numesc stomate. Cum procedezi ? .3 frunze). cerneală Cum procedezi? toarnă câteva picături de cerneală în vasul cu apă. Dacă stomatele sunt deschise. vas cu apă. 2. Ce observi ? Explica. Proiectul pentru Învăţământul Rural . realizează observaţii după 2 zile. respiraţie. 4 Evidenţierea gradului de deschidere al stomatelor.

Experimentul 2. pune planta într.apelor ies bule de gaz (oxigen). ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………….. Ce observi ? Explică.apelor). Creşterea intensităţii luminii determină intensificarea fotosintezei (creşte numărul bulelor de gaz degajate). eprubete Cum procedezi ? secţionează oblic baza unei ramuri de ciuma. Materiale necesare: plantă acvatică (ciuma. aşază eprubeta la lumină.o eprubetă cu apă.Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………… Rezultate Apa colorată a urcat prin vasele conducătoare ale tulpinii. cu partea secţionată orientată în sus.pădurilor. Producerea oxigenului demonstrează că în frunze se desfăşoară procesul de fotosinteză. repetă experimentul aşezând eprubeta la o distanţă de 20 cm faţă de becul unei veioze Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de oxigen. apoi prin nervuri şi a colorat frunzele. Rezultate Prin partea secţionată a tulpinii de ciuma. Plantele au nevoie de lumină pentru a realiza procesul de fotosinteză.

Ce observi ? Explică.a format în frunză numai în portiunile expuse la lumină. 7 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de amidon. expune planta la lumină timp de câteva ore. Materiale necesare: tubercul de cartof.3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa (Atentie ! Fierberea se realizează astfel: într.Introducere Experimentul 2.un tubercul de cartof pune 2. Cum procedezi ? amidonului). Rezultate Frunza se colorează în albastru sau brun numai în porţiunile unde nu a fost acoperită de staniol ceea ce demonstrează că amidonul s. staniol. Proiectul pentru Învăţământul Rural . fixează pe ambele feţe ale unei frunze de muşcată o fâşie de staniol pentru a împiedica pătrunderea luminii în frunză (nu detaşa pe o secţiune dintr.3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa pe o secţiune dintr.un vas cu apă. amidonului). toarnă câteva picături de iod pe frunza decolorată . ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. decolorează frunza prin fierbere în apă şi alcool. frunza de plantă!!). se introduce un vas mai mic cu alcool etlic în care se pune frunza). pipetă. iod.un tubercul de cartof pune 2. Partea de frunză acoperită cu staniol nu se colorează (datorită absenţei luminii nu s-a desfăşurat fotosinteza şi nu s-a sintetizat amidon). detaşează frunza şi îndepărtează staniolul.. alcool etilic 96%. ghiveci cu muşcată.

Ce observi ? Explică. pungă de plastic fixează părţile aeriene ale plantei într. închide punga de plastic prin legare sau cu scotch timp de o oră. Rezultate Lumânarea se stinge deoarece în borcan nu mai există oxigen care să întreţină arderea. Materiale necesare: plantă în ghiveci. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………….8 lumânare. Prin respiraţie. în borcanul care se poate închide ermetic cu un capac introduci 20.. Experimentul 2.. Rezultate Proiectul pentru Învăţământul Rural .30 de seminţe încolţite. deschide capacul şi introdu o lumânare aprinsă fixată la capătul unei sârme.Introducere Experimentul 2. 9 Cum procedezi ? Evidenţierea procesului de transpiraţie. Materiale necesare: semiţe încolţite de grâu sau fasole. borcan închis emetic. seminţele au consumat tot oxigenul din borcan.o pungă de plastic. sârmă Cum procedezi ? - Evidenţierea respiraţiei prin consumul de oxigen. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. Ce observi ? Explică. după 2 zile.

lăţită a peduncului pe care se prind celelalte componente ale florii.umbrelă (soc.soarelui. Floarea Alcătuirea unei flori simple Fig. etc. viţă de vie). Totalitatea petalelor formează corola. receptacul are formă de cilindru. . câte una (flori simple) sau sunt grupate mai multe la un loc formând inflorescenţe.9 Floarea de măr Pe receptacul se prinde învelişul floral format din sepale (frunzuliţe verzi. Sepalele pot fi libere (neunite) sau concrescute (unite). . Receptaculul este partea terminală.mâţişori (mesteacăn). Din flori se formează fructele şi seminţele. salcâm. Petalele au forme. cu rol de apărare a florii) şi petale divers colorate. pătlagină). morcov). Tot de receptacul se prind şi staminele. Floarea Floarea este organul de înmulţire a plantei. 2.7. . Inflorescenţele au formă de : . Florile sunt aşezate pe tulpină. Totalitatea sepalelor formează caliciul floral. La floarea receptaculul are forma unei cupe (la alte flori. mărimi şi culori diferite şi pot fi libere sau concrescute. con. .Introducere Pe punga din plastic apar picături de apă rezultate din condensarea vaporilor eliminaţi de plantă prin transpiraţie. organele de reproducere bărbăteşti.spic (grâu. . Pedunculul este codiţa florii. Alcătuirea unei flori simple O floarea simplă este alcătuită din mai multe elemente. Fiecare stamină are câte un filament în Proiectul pentru Învăţământul Rural .).disc (floarea. 2.ciorchine (liliac.ştiulete (porumb). muşeţel).

Transformarea florii în fruct presupune două etape: polenizarea şi fecundaţia. staminele şi pistilul. din ele se formează fructe şi seminţe. ovarul creşte. Florile exterioare. umflată se numeşte ovar. unite în formă de tub.soarelui alcătuită de fapt. stigmatul. susţinute de un receptacul lăţit. nu au decât elementele esenţiale ale florii. producând tubul polinic care coboară prin stil şi ajunge în ovar. de culoare galbenă. organul de reproducere femeiesc.Introducere vârful căruia este fixată o umflătură plină cu granule de polen (anteră). Acesta este procesul de fecundaţie care duce la formarea a două celule noi care vor da naştere seminţei. Polenizarea presupune transportul polenului unei flori spre pistilul alteia cu ajutorul vântului şi al insectelor (albine. Pistilul are formă de pară. în formă de disc.). Nu toate florile prezintă această alcătuire. Aceste flori tubulare sunt fertile. Imediat după fecundaţie. terminat printr. Fiecare grăuncior de polen conţine două celule sexuale bărbăteşti. sunt petale unite între ele şi sunt sterile (din ele nu se formează seminţe).un ansamblu de flori. de culoare verde. Spre deosebire de florile simple. Celulele sexuale bărbăteşti. Ovarul se prelungeşte cu un tub subţire. Florile interne au petale mici. Receptaculul este înconjurat de frunze mici. prezente la capătul tubului polinic. etc. grupate în spic. O asfel de floare este floarea. el germinează. stilul. stilul şi stigmatul se usucă şi cad. Florile de grâu sunt diferite de cea prezentată: sunt verzi. fără petale şi sepale. Alcătuirea unei flori compuse De la floare la fruct Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ovarul conţine ovulele. iar baza sa. În centrul florii se află pistilul. florile compuse au o altă structură. care sunt celulele sexuale femeieşti.o umflătură. fuzionează cu celulele sexuale femeiesti. petalele şi sepalele se veştejesc şi se scutură. fluturi. Fructele conţin seminţe care provin din ovulele fecundate. Când un grăuncior de polen cade pe stigmatul unei flori. se îngroaşă şi se trasformă în fruct. dintr.

cariopsa (grâu. cu mai multe seminţe (bacă): roşii. embrionul are un singur cotiledon. . de exemplu receptaculul: mere.fructe cărnoase multiple: zmeură. . Alte fructe uscate nu se deschid la maturitate: aluna. zemos în vitamine şi sustanţe hrănitoare.fructe cărnoase. gutui. ca urmare a procesului de fecundaţie şi are rol de protecţie a seminţei din care se va forma o noua plantă. Embrionul foloseşte rezervele de hrană din cotiledoane până la formarea primelor frunze. Din seminţele cu un cotiledon iau naştere plantele monodicotiledonate. castraveţi. Sămânţa de fasole (fig.la formarea fructului participă.8.formaţiuni cărnoase în care se găsesc rezervele de hrană ale seminţei şi embrionul alcătuit din rădăciniţă (3). La toate plantele cu flori.19) prezintă un înveliş cu rol de protecţie. iar substanţele grănitoare se găsesc în afara cotiledonului. Clasificarea fructelor: • Fructele uscate sunt tari şi lipsite de substanţe de rezervă. Fructul şi sămânţa Proiectul pentru Învăţământul Rural .fructe cărnoase.un sâmbure (drupă): caise. 2. cu o sămânţă închisă într. floareasoarelui) etc. căpşuni. Unele se deschid la maturitate eliberând seminţele: păstaia (fasole. Din seminţele cu două cotiledoane se dezvoltă plantele dicotiledonate. • Fructele cărnoase au miezul bogat. . seminţele sunt închise în fructe. portocale. cireşe. pe lângă ovar şi alte părţi ale florii. două cotiledoane (2). tulpiniţă (4) şi muguraş (5). prune. piersici. . După formă şi dimensiuni există o mare diversitate de seminţe. ghinda.tegument (1). struguri.fructe cărnoase false (poamă) .10). salcâm) şi capsula (mac).Introducere 2. pere. fragi. Fructul şi sămânţa Fructul se formează din ovar. La sămânţa de grâu (fig. Din embrion se va dezvolta viitoarea plantă. 2.

formarea perişorilor absorbanţi şi transfomarea rădăciniţei în rădăcină. .creşterea tupliniţei şi apariţia primelor frunze. Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. . seminţele încolţesc (germinează) şi embrionul începe să se dezvolte şi se transformă în plantulă apoi în plantă adultă. de la starea de repaus. 2.10 Bobul de fasole În condiţii favorabile.uscarea cotiledonului. .îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora.Introducere Fig. Etapele germinaţiei: . Puterea de germinaţie depinde de substanţele hrănitoare înmagazinate în seminţe şi se realizează numai în prezenţa apei.ruperea tegumentului şi apariţia rădăciniţei. la starea activă de creştere. a oxigenului şi numai la o anumită temperatură. Germinţia seminţelor Reţine ! Germinaţia presupune toate procesele prin care trece embrionul din sămânţă.

c. 4 1. ……………………………. ……………………………… 3.. ……………………………… f. b. ……………………………… 4. în casete. ……………………………… 5. formarea rădăcinii. d. ……………………………. Răspunsurile şi comentariile testului de autoevaluare se află la pagina …………. Fig. formarea tulpinii. e. Ce lipseşte din alcătuirea ei ? 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . polenizare.11 Bobul de fasole 2.Introducere Test de autoevaluare nr. ……………………………. h.. Completează spaţiile libere cu denumirea părţilor componente ale unei seminţe de fasole. a. ……………………………… 2.. sămânţa. 2. ordinea în care se dezvoltă planta. ……………………………… Fig. Scrie. ……………………………. ……………………………. ……………………………. fecundaţia.12 3. ……………………………… g. germinaţia. formarea frunzelor. 2. Ordonează stadiile de creştere şi de dezvoltare ale plantei: înflorire.

13 Observaţii asupra etapelor germinaţiei şi a factorilor care influenţează germinaţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . imagini ale modelează toate componentele florii din plastilină. cele două cotiledoane şi embrionul cu rădăciniţa.12 Evidenţierea componentelor seminţei de fasole.5 seminţe de fasole. tulpiniţa şi muguraşul. fruct.11 unor flori Cum procedezi ? Modelarea componentelor unei flori. Experimentul 2. pune la încolţit seminţele de fasole pe farfurioare. vată. Materiale necesare: plastilină de diferite culori. aranjează. grijă ca vata să se menţină permanent umedă. Experimentul 2. plaşetă pentru modelaj.Introducere Aplicaţii practice (floare. asfel încât să obţii diferite flori. Materiale necesare: 4. sămânţă) Experimentul 2.le. Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Se observă tegumentul de culoare albă care se desprinde acum cu uşurinţă. farfurioare. având după 2 zile observă cele două jumătăţi ale seminţei.

). nu sunt udate deloc. sunt udate de trei ori pe zi cu o cantitate mare de apă. într. rădăcinii.. Lumina este necesară plantelor după apariţia primelor frunze. etc. Cum procedezi ? • • • • • • • pune la încolţit seminţele şi urmăreşte zilnic transformările suferite în notează într. tulpinii. la temperatura camerei. în condiţii de lumină. la întuneric (într.o cutie).o fişă de observaţie toate transformările care au loc (apariţia observă ce se întâmplă cu seminţele dacă: sunt udate zilnic cu o cantitate mică de apă. fasole sau porumb. Rezultate Seminţele au nevoie de apă şi căldură pentru a încolţi. observă şi compară seminţele puse la încolţit: observă şi compară seminţele puse la încolţit: Notează observaţiile tale. Unele seminţe încolţesc şi la temperaturi mai scăzute (seminţele de grâu).Introducere Materiale necesare: seminţe de grâu.un loc friguros procesul de încolţire. ghivece cu pământ. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………….

inflorescenţele de păpădie se deschid la lumină şi se închid la întuneric. temperatură.Mişcările autonome: mişcări de răsucire determinate de creşterea neuniformă a organelor plantelor întâlnite la plantele volubile şi agăţătoare (fasole. Mişcările plantelor sunt de fapt. deci se manifestă nu numai la animale ci şi la plante. Fototropismul este mişcarea de orientare a organelor plantelor către lumină ( orientarea frunzelor spre lumină). forţa de gravitaţie). Cea mai frecventă formă de răspuns a plantei este mişcarea. În acest caz.9. se pare că mişcările sunt determinate de variaţii ale luminii cât şi ale temperaturii. temperatură). Stiai că. se întâlnesc mişcări determinate de alternanţa zi.Introducere 2. Mişcarea este o însuşire caracteristică întregii lumi vii. Termonastiile sunt mişcări determinate de variaţia temperaturii (închiderea. La unele plante. Sensibilitatea şi mişcarea la plante Sensibilitatea şi mişcarea Sensibilitatea este însuşirea organismelor vegetale de a răspunde la acţiunea unor factori de mediu (lumină. rădăcinile în jos în acelaşi sens. . mişcări ale unor organe ale plantelor şi sunt reprezentate de: . Geotropismul este mişcarea de orientare a organelor plantei determinată de acţiunea forţei de gravitaţie (tulpinile cresc în sus. mazăre. Florile de regina.deschiderea florilor) în funcţie de temperatură. în sens antigravitaţional.noapte.nopţii se deschid seara. Încearcă şi tu acest lucru ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu forţa gravitaţională).Miscările induse (tropisme şi nastii): mişcări de orientare ale organelor plantelor determinate de acţiunea unor factori externi (lumină. iar dimineaţa se închid. viţă de vie). zorele. cercetătorii indieni au fost primii care au demonstrat că plantele iubesc muzica? Plantele supuse unui “tratament” muzical cresc mai repede şi sunt mai rezistente la boli.

Experiment 2.un vas cu apă rece (2.Introducere Aplicaţii practice (sensibilitatea şi mişcarea la plante) Experiment 2. Materiale necesare: plante în ghiveci (exemplu: muşcată) aşază ghivecele la fereastră timp de câteva zile ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Frunzele plantelor s.3 cuburi de gheţă) Ce observi ? Proiectul pentru Învăţământul Rural .pune o floare de lalea într.14 Cum procedezi ? Ce observi ? Evidenţierea fototropismului. Experimentul a evidenţiat mişcarea de orientare a plantelor către lumină adică fototropismul.un vas cu apă la temperatura de 300C Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… pune aceeaşi floare într. .au orientat către lumină.15 Materiale necesare: Cum procedezi ? Evidenţierea termonastiilor.

13). Experiment 2. Fig. trecută în vasul cu apă rece se va închide. după 2 zile. fixează pe o sugativă umedă. boabe de fasole încolţită (vezi fig.16 Evidenţierea fototropismului rădăcinii seminţei de fasole încolţite. sugativă Cum procedezi ? într. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aceeaşi floare. câteva aşază borcanul în poziţia laterală. floarea se va deschide în câteva minute. observă cum se orientează rădăcinil.Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Introdusă în apă la temperatura de 300C. Mişcările determinate de variaţia temperaturii se numesc termonastii. 2. Materiale necesare: borcane.un borcan.13 Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Rădăcinile se orientează în jos. în acelaşi sens cu forţa de gravitaţională.

Introducere Experiment 2. Materiale necesare: seminţe de fasole.17 Evidenţierea geotropismului tulpinii. în sens antigravitaţional ajungând din poziţia orizontală. ghivece cu pământ Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Plantele de fasole şi. în cea verticală. pune la încolţit seminţele de fasole. în ghivece. Proiectul pentru Învăţământul Rural .3 zile. aşază ghivecele în poziţie orizontală timp de 2.au îndreptat tulpinile în sus. după răsărirea plantelor de fasole.

pe sol. în păduri.14 Feriga Coniferele îşi datorează numele faptului că organele lor de reproducere au formă de conuri. Corpul unei ferigi este alcătuit din rădăcină. gimnospermele şi angiospermele.10. scoarţa copacilor. Ferigiile nu au flori. adică plante cu sămânţa Conifere şi plante înrudite Proiectul pentru Învăţământul Rural . Principalele grupe de plante Plantele sunt organismele vii cel mai des întâlnite pe pământ. Muşchi Ferigi Fig. coniferele sunt numite gimnosperme (gimnos. Ele se întâlnesc în regiunile cu umiditate mare. unele specii de ferigi au dimensiunile unui arbore (ferigi arborescente). În regiunile tropicale. ferigile. Cresc mai ales în locuri umede şi umbroase. Muşchii sunt primele plante verzi de uscat. Organele lor nu prezintă ţesuturi conducătoare. Ferigile sunt plante foarte vechi. stânci. Există conuri mascule şi conuri femele. Strămoşii lor. Ele pot avea forme foarte variate. însă toate conţin clorofilă datorită căreia îşi obţin singure hrana. în era primară. Au tulpină şi frunze dar nu au rădăcini adevărate.descoperit. În regiunile temperate. speciile gigantice alcătuiau adevărate păduri. au dimensiuni mult mai reduse. Sunt considerate primele plante superioare. Unele ferigi nu prezintă tulpină aeriană ci numai una subpământeană numită rizom. Din acest motiv. ferigile. Seminţele aflate în conuri femele nu sunt protejate de un înveliş. Regnul Plante cuprinde: muşchii. sperma. astfel muşchii sunt consideraţi plante inferioare. 2. Se înmulţesc prin sporii aflaţi pe dosul frunzelor. prin procesul de fotosinteză.Introducere 2. tulpină şi frunze străbătute de vase conducătoare.sămânţă). creşteau acum 400 de miloane de ani şi.

. Au rădăcini. La toate plantele cu flori. Cele ale căror seminţe conţin un singur cotiledon se numesc monocotiledonate (vezi fructul şi sămânţa. organ esenţial pntru înmulţirea plantelor. Pomii fructiferi (cireş.acoperit. tulpini şi frunze ca şi ferigile şi coniferele. măr). 2. cais. orhidee) dar şi despre unii arbori. mur) fac parte din această categorie. Frunzele coniferelor au îndeosebi formă de ace şi majoritatea speciilor (brad. spermasămânţă). trandafir. arborii ce alcătuiesc pădurea (stejar. pag. Sub scoarţă. sau despre plante ornamentale (lalele. seminţele sunt închise în fruct. Este vorba despre cereale (grâu. porumb). Fig. fag) dar şi un număr mare dearbuşti (măceş. crini.15). dar ele se deosebesc vizibil de acestea prin prezenţa florilor. 2. ……. cum sunt palmierii. Plantele cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural .15 Plantele cu flori au apărut pe pământ acum mai bine de 100 de milioane de ani. Alte plante cu flori produc seminţe cu două cotiledoane şi se numesc dicotiledonate.). de unde şi denumirea de răşinoase (fig. molid. au structuri care secretă răşină. prun.Introducere neprotejată. De aceea. zmeur. Plantele cu flori se clasifică în două grupe. pin) le păstrează şi pe timpul iernii. se numesc angiosperme (angios.

plante ale căror seminţe sunt închise în fruct. Angiosperme. tulpina. cu ajutorul oxigenului pentru obţinerea energiei. Gimposperme. Seva elaborată. Organe vegetative. temperatură). frunzele). Monocotiledonate. în prezenţa luminii.plante ale căror seminţe au două cotiledoane.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr. Dicotiledonate. Floarea. Fotosinteza. produsă în frunză. sub formă de vapori.soluţia de apă cu substanţe organice. Respiraţia. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Transpiraţia.organe care au rol în hrănirea plantelor (rădăcină. 2 Celula vegetală.asociere de celule cu acelaşi rol. Ţesutul.eliminarea apei din frunze.procesul de obţinere a substanţelor organice în frunză.capacitatea plantelor de a reacţiona la diferiţi factori de mediu (lumină. Sensibilitatea.plante ale căror seminţe conţin un singur cotiledon (rezerva nutritivă a seminţei).procesul de ardere a substanţelor organice în corpul plantei (la nivelul celular).unitatea de bază a plantelor.plante ale căror seminţe nu sunt protejat de un înveliş.soluţia de apă cu săruri minerale absorbită de plantă din sol. Seva brută.organul de înmulţire al plantei.

Plante cu rădăcină lemnoasă: cireş. c.cartof.porumb.rizom.zona perişorilor absorbanţi. fag. rizomferigă. stejar. frunza) şi organul de înmulţire (floarea) din care se formează fructul şi seminţele. etc. 2. 4. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. ci tulpini subterane). b. Tulpina agăţătoare.Introducere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Plantele ale căror rădăcini sunt modificate pentru a depozita substanţe hrănitoare sunt: ţelina. lalea. ai nelămuriri sau ai greşit. tulpină volubilă. d. b.zona aspră.fasole. 2 1. Plante cu rădăcina firoasă: grâu. 3.scufia. măceş. poţi trece mai departe.A. ceapă.F (tuberculii nu sunt rădăcini. 4. b. Plante cu rădăcină pivotantă: mazăre. 2. Organele unei plante cu flori sunt: organele vegetative (rădăcina.A. 2. îţi recomand să revezi paginile corespunzătoare. fasole. varză. 4.viţa de vie. 3. tulpină dreaptă. ridichea şi sfecla. tubercul.zona netedă. 5.I (din muguri micşti se dezvoltă frunze şi flori). 3. 1 1. porumb. tulpina. a. usturoi. trandafir. Vârful rădăcinii prezintă: 1. Testul de autoevaluare nr.

2. d. alcătuită in limb şi teacă (lipseşte peţiolul). g. germinaţie. a.tegument. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. c. 2 1 4 3 3. 4. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. e. poţi trece mai departe. aşezate câte două frunze într. teacă. formarea rădăcinii. 3. 3 Frunza de stejar. Lipseşte al doilea cotiledon. formarea tulpinii. dură. nervuri paralele. Tulpina agăţătoare. 1.fasole. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. tulpină volubilă. Frunza de pin. aciculare (formă de ace lungi). formă lobată. Testul de autoevaluare nr. aspect lucios. f.cotiledon.frunze simple. b.Introducere 5. 4 1.muguraş.cartof.viţa de vie. h.frunză simplă. rizom. peţiol.rădăciniţă. 2.frunză simplă alcătuită din limb. Frunza de grâu.ferigă. c. Testul de autoevaluare nr. 5. conţin răşină etc. polenizare. formă de panglică. înflorire. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările.o teacă.porumb. aspect cerat. sămânţa.tulpiniţă. poţi trece mai departe. margini întregi. tulpină dreaptă. etc. fecundaţie. etc. formarea frunzelor. ai nelămuriri sau ai greşit. tăioasă. tubercul.

citoplasmă.Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. c. Alegeţi varianta care denumeşte procesul prin care plantele obţin energia necesară creşterii şi dezvoltării: a. nervuri. dioxid de carbon. Lucrare de verificare nr. 2p Proiectul pentru Învăţământul Rural . cotiledon. Menţionează dacă ai întâmpinat dificultăţi în realizarea experimentului şi care a fost natura acestora. îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. târâtoare. transpiraţia. 1p 1p 4. 2. peri absorbanţi. cotiledon. 2 1. 1p Exemplu: celulă. fixarea plantei. citoplasmă. agăţătoare. nucleu. fotosinteza. Notează materialele de care ai avut nevoie. clorofilă. d. pară. scufie. petale. limb. respiraţia. ce ai observat. alună. Alegeţi varianta care nu denumeşte o funcţie a rădăcinii: a. c. absorţia. fotosinteza. lumină. respiraţia.membrană.ai realizat din cele propuse la aplicaţiile practice. cum ai procedat. Prezentaţi un experiment pe care l. d. ai nelămuriri sau ai greşit. b. A Celulă Frunză Fruct Floare Rădăcină Sămânţa Fotosinteză Tulpină B Cireşe. absorbţia. Pentru fiecare noţiune din coloana A găsiţi 3 noţiuni potrivite în coloana B. stamine. nucleu. membrană. 3. petale. tegument. b. peţiol. apă cu săruri minerale. dreptă.

Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. notată şi va fi returnată.1 punct. Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi. Se acordă un punct din oficiu.Introducere 5. Alcătuiţi un eseu cu titlul ”Funcţiile frunzei” după următorul plan: structura frunzei.1p). Lucrările de verifiare au o pondere de 50% din nota finală. Se acordă un punct din oficiu. funcţiile frunzei. 2. 5. Internet). tipuri de nutriţie. va fi finalizată.2 puncte. 3. respiraţie şi transpiraţie. 2. importanţa proceselor de fotosinteză.1 punct.4 puncte (utilizarea unor surse suplimentare de informaţii. Eseul va avea maxim 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural . reviste. Lucrarea de verificare 2 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr.4 pagini.1 punct. 4. 4p Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1.

Opriş T. Bucureşti. 8. Botanică.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1.VIII. 1997.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. 6. şi colaboratorii. Editura Sigma.. Metodica predării biologiei la clasele V. 2002. Biologie.Plante şi animale. Bucureşti.. pag..78. 2004. Editura Didactică şi Pedagogică. 5. 1982. Bucureşti. Manual pentru clasa a V-a.32. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 7. 1985. Boldor O. A. Copil V. 829. şi colaboratorii. Trifu M. R. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. 1983. 2.. 9. Bucureşti. 4. Grinţescu I. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.Lucrări practice. 1996. Editura Didactică şi Pedagogică.. pag.. R. Bios Proiectul pentru Învăţământul Rural .A. Fiziologia plantelor. Ţibea F.28. Todor V. Editura Rao. Raianu O. pag. 3. Atlas şcolar de biologie. Atlas botanic.. Editura Didactică şi Pedagogică. Enciclopedia pentru tineri Larousse. 12.. Gheţe M. Grosu M.

Introducere Unitatea de învăţare Nr. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de animale. precum şi a funcţiilor acestora.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente structurale ale sistemelor de organe la animale. evoluţia lumii vii. evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii. 3 ANIMALE 3. • să compare modalităţile de realizare a funcţiilor vitale fundamentale ale organismelor. • să descrie principalele caracteristici ale sistemelor de organe utilizând un limbaj specific adecvat.

. Celula este unitatea de bază. care îndeplinesc aceeaşi funcţie.intră în alcătuirea muşchilor.acoperă sau căptuşeşte organele corpului (pielea sau tegumentul).funcţia de reproducere. respiraţia. . este capabil de contracţie permitând mişcări ale întregului organism sau ale organelor interne. Organele sunt alcătuite din tesuturi.are rol de susţinere şi de hrănire (însoţeşte ţesuturile epiteliale).2 Organizarea generală a unui animal Organizarea general ăa unui Prezentarea organizării unui animal se va realiza la un mamifer la care întâlnim un maxim de complexitate. Mamiferele sunt animale care nasc pui pe care-I hrănesc cu lapte secretat de mamele.funcţiile de nutriţie. digestia. Organismul unui animal este alcătuit din sisteme adică din grupe de organe care îndeplinesc anumite funcţii.coordonează funcţionarea întregului organism. Alte epitelii intră în alcătuirea unor glande.realizează legătura dintre organism şi mediul înconjurător asigurând integrarea organismului şi adaptarea sa la condiţiile de mediu.ţesutul conjunctiv.ţesutul muscular. .ţesutul epitelial. intră în alcătuirea sângelui şi a oaselor (ţesutul conjunctiv dur). Funcţiile organismului animal Organismul animal îndeplineşte trei categorii de funcţii: . mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie.Introducere 3. În organism există patru tipuri fundamentale de ţesuturi: . structurală şi funcţională a oricărui animal alcătuită din membrană.asigură schimbul permanent de substanţe şi energie între organism şi mediul înconjurător. unele epitelii intră în alcătuirea unor organe de simţ. circulaţia şi excreţia sunt funcţii de nutriţie.mai multe celule cu formă şi structură asemănătoare. Funcţiile organi smului animal Proiectul pentru Învăţământul Rural . citoplasmă şi nucleu.ţesutul nervos.asigură perpetuarea speciei prin descendenţi. . este alcătuit din celule nervoase (neuroni). .funcţiile de relaţie.

coaste. Oasele sunt ţinute într. Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea muşchilor din organism.muşchii membrelor: muşchii membrelor superioare.formează miocardul sau muşchiul inimii. Oasele cresc în lungime şi în grosime.muşchi striat de tip cardiac.Introducere 3. Muşchii se prind de oase prin tendoane.).intră în alcătuirea organelor interne ale corpului. Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor (scheletul).scheletul trunchiului: coloana vertebrală. tendoanelor şi muşchilor.muşchi striaţi. oasele feţei (maxilar. mandibulă etc. muşchii membrelor inferioare Mişcarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .scheletul membrelor: oasele memebrelor anterioare şi posterioare. Oasele sunt legate între ele prin articulaţii. . Principalele grupe de muşchi: . Toate acestea sunt conectate în aşa fel încât să permită oaselor să se mişte şi să execute mişcări variate.o anumită poziţie şi puse in mişcare cu ajutorul ligamentelor. . are o structură asemănătoare muşchiului striat. muşchii abdomenului .muşchi netezi. mişcarea se realizează cu ajutorul sistemului osos şi al sistemului muscular. La mamifere.1 Mişcarea Mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie. .2. se contractă rapid (îşi scurtează lungimea) şi asigură postura normală a corpului se numesc striaţi datorită aspectului striat observabil la microscop. Mişcarea este însuşirea fundamentală a intregii lumi vii. Scheletul este alcătuit din : .muşchii capului .muşchii gâtului .muşchii trunchiului: muşchii toracelui.3 Funcţiile de relaţie 3. .scheletul capului: cutia craniană.se prind de schelet (muşchii scheletici) şi determină mişcarea oaselor. În organism există 3 tipuri de muşchi: . stern. nu sunt sub controlul conştient al creierului.

Ochiul. prin intermediul creierului.umoarea apoasă (lichid aflat în camera interioară a ochiului. animalul se deplasează. nasul. limba şi pielea. se orientează şi se adaptează la conditţiile mediului inconjurător. Sistemul osos este alcătiut din: .cristalinul. aflată în camera posterioară a ochiului. .organul de simţ al văzului Ochii sunt aşezaţi în orbite şi sunt alcătuiţi din globul ocular şi structurile anexe(muşhii globului ocular. între cristalin şi retină) Sensibilitatea Sistemul osos Organele de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural . de auz. .Introducere 3. aflată între cornee şi cristalin) . Unitatea structurală şi funcţională a ţesutului nervos este celula nervoasă (neuronul).2 Sensibilitatea Sensibilitatea este asigurată de către sistemul nervos şi organele de simţ. urechea.retina: conţine celule sensibile la lumină care transmit mesaje spre creier prin intermediul nervului optic. Neuronii sunt legaţi între ei prin sinapse formând o reţea in tot corpul prin care circulă informaţiile. cu rol în hrănirea globului ocular.corneea transparentă . În acest mod .format din encefal (creier) şi măduva spinării.sistem nervos periferic. glandele lacrimale şi pleoapele).corpul vitros (substanţă cu consistenţă de gel. . în partea anterioară prezintă irisul (partea colorată care înconjoară pupila). opacă în partea anterioară prezintă corneea transparentă.sidefie.prezintă trei membrane (tunici) dispuse concentric. .format din ganglioni nervoşi şi nervi. Mediile transparente ale globului ocular sunt: . Globul ocular. de miros etc.sclerotica: culoare alb.sistem nervos central. controlul mişcărilor şi reglarea tuturor funcţiilor organismului. bogat vascularizată. Aceste informaţii sunt transformate în senzaţii de văz.2. Organele de simţ sunt: ochiul. Organismul primeşte informaţii din mediul înconjurător prin intermediul organelor de simţ.lentilă biconvexă .tunica externă. Sistemul nervos este esenţial pentru percepţia senzorială. Funcţiile de relaţie realizează legătura organismului cu mediul înconjurător. transparentă.tunica internă.coroida: culoare neagră.tunica medie.

unde ia naştere senzaţia de auz. conţine un lanţ de trei oscioare (ciocanul.Introducere Structurile anexe ale globului ocular sunt: .muşchii globului ocular. În canalele semicirculare şi vestibul se află receptorii pentru simţul echilibrului iar în melcul membranos se află receptorii pentru simţul auzului. şi respectiv. Senzaţiile gustative sunt complexe datorită combinării gusturilor primare. informaţia despre poziţia corpului în spaţiu.este formată din mai multe cavităţi ce alcătuiesc labirintul osos.glandele lacrimale. acru şi sărat.se află în vecinătatea ochilor şi produc fluidul ce menţine umed globul ocular. Urechea medie. amar. .sunt căptuşite cu o membrană numită conjunctivă care produce un lichid care lubrifiază globul ocular.cohlear spre creier. Urechea. Celulele receptoare transformă vibraţiile în impulsuri nervoase şi le transmit prin nervii vertibulo. numite papile.recepţionează diferite substanţe dizolvateîn salivă. În capătul conductului auditiv extern se află timpanul.este formată din pavilion şi conductul auditiv extern. .pleoapele. nicovala şi scăriţa) articulate între ele. Limba. Pe suprafaţa limbii sunt percepute gusturile primare: dulce.organul de simţ pentru gust Limba este un organ musculos ce prezintă pe suprafaţa sa proeminenţe mici.controlează mişcările globului ocular în orbite. Papilele conţin numeroşi muguri gustativi.comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio (egalizează presiunea aerului de o parte şi de alta a timpanului. pleoapele apără ochiul de praful din aer. care preiau vibraţiile sonore de la timpan şi le transmit spre urechea internă. Urechea internă. Nasul. vestibul şi melc membranos.organ de simţ pentru miros Fosele nazale sunt căptuşite de mucoasa olfactivă care conţine receptori olfactivi ce detectează substanţele volatile din Organe de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural .organul de simţ pentru auz şi echilibru Urechea este formată din: Urechea externă. În labirintul osos se află labirintul membros alcătuit din 3 canale semicirculare.

unde sunt transformate în senzaţii olfactive. glandele suprarenale. Sistemul endrocrin Proiectul pentru Învăţământul Rural . La aceste procese se adaugă rolul pe care îl au hormonii în reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la condiţiile de mediu. Sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine. Glandele endocrine sunt o condiţie esenţială pentru asigurarea proceselor de creştere. care se varsă în sânge şi acţionează la distanţă stimulând sau inhibând activitatea altor organe sau ţesuturi. Impulsurile nervoase ajung în creier. glandele paratiroide. Principalele glande endocrine sunt: hipofiza. organe specializate în secreţia unor substanţe. are multiple funcţii. Pielea. În plus pielea. termic şi dureros Pielea conţine numeroşi receptori. tiroida. glandele sexuale şi pancreasul endocrin.Introducere aerul insiprat. numite hormoni. nutriţie şi reproducere.organul pentru simţ tactil.

………………. Alege răspunsurile corecte.excreţia de reproducere III. 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .……………………. Alege răspunsurile corecte: Scheletul trunchiului este format din: a) coloana vertebrală b) oasele membrelor anterioare c) stern d) femur e) coaste Sistemul nervos central este format din: a) encefal b) nervi c) ganglioni d) măduva spinării e) articulaţii Tunicile globului ocular sunt: a) sclerotica b) cristalinul c) retina d) irisul e) coroida Receptorii pentru echilibru se află în: a) melcul membranos b) urechea medie c) canalele semicirculare d) vestibul e) timpan Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………. . Completează schema: de relatie . Care dintre următoarele componente intră în alcătuirea celulei animale? a) membrană b) citoplasmă c) ţesut d) clorofilă e) nucleu II. . 3.……………….. .Introducere Testul de autoevaluare nr. .……………………. . 4. 1 I.……………………. 2. Funcţiile organismului de ………………..

În urma impregnării cu salivă se formează bolul alimentar care este înghiţit (deglutiţie). pancreas. Tipurile de dinţi sunt: incisivii. intestin subţire. colon şi rect. Intestinul subţire are rol în absorţia substanţelor nutritive din alimente. Sistemul digestiv este alcătuit din: . Stomacul este organul cavitar situat între esofag şi intestinul subţire. de bila (produsă de ficat) şi de sucul pancreatic ( produs de pancreas). ficat. . Dinţii sunt organe specializate pentru tăierea. înghiţire şi în vorbire. circulaţia şi excreţia. Resturile nedigerabile trec în intestinul gros. La nivelul intestinului gros se realizează absorbţia apei. Prin digestie alimentele sunt transformate în substanţe solubile ce pot fi absorbite şi utilizate de organism. acizi graşi şi glicerol şi monozaharide). alimentele sunt împiedicate să patrundă în calea respiratorie. Limba este un organ musculos cu rol în mestecarea alimentelor. intestin gros.tub digestiv: cavitate bucală. Bila are rolul de a emulsiona grăsimile. Chimul gastric care conţine acid clorhidric este neutralizat de sucul intestinal. faringe. premolarii şi molarii.Introducere 3. Prezintă trei porţiuni: cecum. III. Digestia se realizează de către sistemul digestiv.3 Funcţiile de nutriţie Funcţiile de nutriţie sunt: digestia.1 Digestia Digestia reprezintă totalitatea transformărilor suferite de alimente de-a lungul tubului digestiv.glande anexe ale tubului digestiv: glande salivare. Cavitatea bucala are organe specializate: limba şi dinţii. Stomacul depozitează şi lichefiază alimentele prin amestecarea acestora cu sucul gastric formând chimul gastric. caninii (colţii). respiraţia. Intestinul gros este situat în continuarea intestinului subţire. Alimentele trec prin esofag şi ajung în stomac. Nutrimentele trec în sânge care le transportă până la nivelul celulelor. Pe lângă procesele Digestia Tubul digestiv Proiectul pentru Învăţământul Rural . sfărâmarea şi zdrobirea alimentelor. alimentele se transformă în nutrimente (aminoacizi. esofag.3. Faringele este un tub la nivelul căruia se încrucişează calea digestivă cu cea respiratorie. stomac. În urma digestiei. La nivelul limbii se află receptorii pentru gust. În timpul înghiţirii.

B1. Respiraţia se realizează de către sistemul respirator. . .tub cartilaginos paralel cu esofagul şi adaptat pentru conducerea aerului.Introducere de fermentaţie şi de putrefacţie. În inspiraţie aerul pătrunde în plamâni.2 Respiraţia Respiraţia reprezintă totalitatea proceselor biologice prin care organismele descompun substanţele organice. submaxilare şi parotide). În urma acestor oxidări Proiectul pentru Învăţământul Rural . produce bila (fierea) ce se acumulează în vezica biliară (rezervor de depozitare a bilei în timpul repausului digestiv). flora bacteriană a intestinului gros intervine în sinteza vitaminelor: B. Glandele anexe ale tubului digestiv Glandele salivare.primul segment al căilor respiratorii prin care aerul atmosferic pătrunde în organism. Ultimile ramificaţii ale bronhiilor se numesc bronhiole. Oxigenul luat de sânge este transportat la inimă şi de aici la celule. eliberând energia chimică stocată în acestea.situat între faringe şi trahee are o funcţie respiratorie şi o funcţie fonatorie (producerea sunetelor).produc saliva ce conţine o enzimă cu rol în digestia amidonului (se clasifică în glande salivare sublinguale.faringele. B2. .locul unde se încrucişează calea respiratorie cu cea digestivă.laringele.formate din bifurcarea traheei: primele ramificaţii ale traheei se numesc bronhii principale. Sistemul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care efectuează schimbul de gaze intre organism şi mediu.fosele nazale.bronhiile.produce sucul pancreatic cu rol în digestie. 1. Bronhiile principale pătrun îm plămâni şi se ramifică arborescent formând căile respiratorii intrapulmonare. B6 si K. . Pancreasul.3.traheea. Căile respiratorii sunt reprezentate de: Sistemul respira tor Căi respiratorii extrapul monare Căi respiratorii intrapulm onare . Sistemul respirator este alcătuit din căi respiratorii (extrapulmonare şi intrapulmonare) şi plămâni. contribuind la oxidarea unei părţi din substanţele organice prin care rezultă energia necesară organismului animal. Aceste bronhiole prezintă o serie de structuri veziculare numite alveole pulmonare la nivelul cărora se realizează schimbul de gaze respiratorii. fără a împiedica înaintarea bolului alimentar prin esofag. Glande anexe III.este cea mai mare glandă din organism. Ficatul.

respiraţia cuprinde: .3.transportul gazelor respiratoriii ( O2 şi CO2) la celule/ de la celule.globulele albe (leucocitele).(inspiraţia. Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă şi vase de sânge (artere.sunt implicate în procesele de apărare contra agenţilor patogeni (imunitate) prin producerea de anticorpi sau fagocitoză (digeră microorganismele). Sângele este principalul lichid circulant din organismul mamiferelor. Plămânii sunt organele respiratorii pereche. situate în cavitatea toracica. . .Introducere (arderi) rezultă şi dioxid de carbon pe care sângele îl transportă la plămâni. vene. . Elemente figurate: . Plămânii 2. Cele 2 ventricule cu pereţii mai groşi pompează sângele spre organe şi ţesuturi prin artere.procesele biologice de la nivel celular. 3. Lobul pulmonar este elementul anatomic şi funcţional al plămânului având în alcătuirea sa alveolele pulmonare la nivelul cărora se realizează schimburile de gaze.conţin hemoglobina care asigură transportul gazelor respiratorii (oxigen şi dioxid de carbon).respiraţia externă.intervin în fenomenul de coagulare. capilare).respiraţia celulară. Plasma. Din ventriculul stâng pleacă artera aortă. cavitar tetracameral (2 atrii şi 2 ventricule) situat în cavitatea toracică.trombocitele (pachetele sangvine). Sângele este alcătuit din plasmă şi elemente figurate (celulele sângelui). expiraţia).schimburile gazoase dintre organism şi mediu.respiraţia internă. de unde este eliminat prin expiraţie. În concluzie. a sărurilor minerale şi a apei). partea lichidă a sângelui îndeplineşte funţia de transport a substanţelor nutritive. iar din cel drept arterele pulmonare. Cele 2 atrii sunt situate superior şi primesc sângele de la vene.globulele roşii (eritocitele). Plămânii sunt alcătuiţi din lobi şi lobuli pulmonari. Fiecare plămân este protejat de o membrană dublă extensibilă numită pleură.3 Circulaţia Circulaţia este realizată de sistemul cardiovascular (inimă şi vase de sânge). Inima mamiferelor este un organ muscular. Sângele Inima Proiectul pentru Învăţământul Rural . .

Sistemul excreto r Proiectul pentru Învăţământul Rural . circulaţia sângelui este închisă (sângele circulă prin vase de sânge cu pereţii proprii) şi dublă (sângele trece de două ori prin inimă. după nivelul schimbului de gaze de la nivelul plămânilor sângele cu oxigen se întoarce la inimă prin venele pulmonare. vene. Urina este eliminată prin căile urinare intrarenale şi extrarenale (uretere.circulaţia pulmonară (mica circulaţie). vezică urnară şi uretră).în care sângele cu dioxid de carbon este transportat de la inimă la plămâni prin arterele pulmonare.intestinul gros. Vasele de sânge (artere. . Sistemul excretor este format din rinichi şi căi urinare.piele.în care sângele cu oxigen şi substanţe nutritive este pompat din inimă prin aortă până la ţesuturi.elimină prin expiraţie dioxid de carbon. Contracţiile inimii se numesc sistole iar relaxările de numesc diastole.elimină substanţe nefolositoare sub formă de urină. . Miocardul sau muşchiul inimii este un tip special de ţesut striat. .plamâni. Au o culoare roşie-brună şi formă asemănătoare bobului de fasole.elimină resturile nedigerate sub formă de materii fecale. La mamifere.3. formând marea şi mica circulaţie). În miocard se află un ţesut specializat format din celule miocardice modificate care asigură contracţiile inimii chiar şi atunci când inima este scoasă din corp (automatismul cardiac). inima pompează sângele în cele două circulaţii: . sângele cu dioxid de carbon se întoarce la inimă prin venele cave. Vasele de sânge 3. . Unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului este nefronul. Capilarele sunt vase de calibru foarte mic. la nivelul căruia se produce urina. capilare) alcătuiesc o reţea prin care sângele circulă de la inimă către organele corpului (artere) şi de aici înapoi la inimă (vene). după schimbul de gaze de la nivelul ţesuturilor.Introducere Peretele inimii este alcătuit din trei straturi: epicard.eliminarea substanţelor nefolositoare din organism este realizată de: .rinichi. Fiecare rinichi conţine peste un milion de nefroni.circulaţia sistemică (marea circulaţie).4 Excreţia Excreţia. Rinichii sunt organe pereche situate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. la nivelul cărora se realizează schimburile între sânge şi ţesuturi.elimină substanţele toxice prin procesul de transpiraţie. miocard şi endocard. Prin contracţie.

mucoasa uterină a majorităţii mamiferelor contribuie la formarea placentei. Reproducerea este realizată de către sistemul reproducător. Mamiferele nasc direct pui (vivipare) cu excepţia mamiferelor inferioare care depun ouă (ovipare). placenta este slab dezvoltată. Mamiferele se reproduc sexuat. care produc ovulele (celule reproducătoare femeieşti). În plus. puii se nasc incomplet dezvoltaţi şi continuă dezvoltarea în marsupiul matern. În cursul dezvoltării embrionare.Introducere 3. organele reproducătoare secretă hormonii sexuali care asigură condiţiile propice reproducerii). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Organele reproducătoare sunt reprezentate la masculi de testicule care produc spermatozoizi (celule reproducătoare bărbăteşti) iar la femele de ovare. Reproducerea sexuată implică participarea a doi indivizi de sexe diferite şi fecundaţia (toate mamiferele au fecundaţie internă). La mamiferele marsupiale.5 Funcţia de reproducere Sistemul reprod ucător Reproducerea este funcţia prin care organismele dau naştere la urmaşi şi asigură perpetuarea speciilor. organul prin care se realizează schimbul de substanţe dintre mamă şi embrionul în dezvoltare (mamifere placentare).

Notează componentele sistemelor digestiv şi respirator tub digestiv . Alegeţi răspunsurile corecte: 1.cavitatea bucală 1. 2 I. III. Sistemul digestiv ……………. Sistemul respirator organe respiratorii ……………… II.. .Introducere Testul de autoevaluare nr. Schimbul de gaze se face la nivelul: a) căilor respiratorii b) alveolelor pulmonare c) bronhiilor d) pleurei …………………………… 2. Inima mamiferelor este alcătuită din: a) 2 atrii şi 1 ventricul b) 2 atrii şi 2 ventricule c) arteră aortă d) patru camere ……………………………. trombocitele d) conţin hemoglobină e) produc anticorp Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………… Proiectul pentru Învăţământul Rural .glande salivare căi respiratorii 2.. Asociază noţiunile: a) asigură imunitatea 1. globulele albe c) transportă gazele respiratorii 3. globulele roşii b) intervin în coagularea sângelui 2.

Scheletul spongierilor este de natură minerală fiind format din carbonat de calciu (bureţi calcaroşi) fie din bioxid de siliciu (bureţi silicoşi) sau de natură organică format din spongină (buretele de baie pe care îl vedem în magazine este scheletul unui spongier de acest tip). care trăiesc în ape dulci sau marine. Principalele grupe de nevertebrate 3. la rândul său este împărţit în 2 mari grupe: nevertebratele (animale lipsite de coloană vertebrală) şi vertebratele (animale care au coloană vertebrală). 3. Regnul animal Spongieri (bureţi de apă) Fig. viermii. Meduzele se deplasează prin contracţii ale corpului. Nevertebratele sunt răspândite în toate mediile de viaţă atât pe pământ cât şi în apele dulci sau sărate.6. Pe suprafaţa corpului se observă numeroşi pori.6.NEVERTEBRATE Totalitatea speciilor de animale de pe glob formează regnul animal. Formele cele mai variate se întâlnesc în mediul marin. Au formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini.1 Spongierii (bureţii de apă) Spongierii sau bureţii de apă sunt nevertebrate inferioare cu o organizare simplă. Animalele nevertebrate reprezintă un grup foarte numeros (peste un milion de specii) care cuprinde animale care diferă foarte mult între ele precum spongierii. Datorită diversităţii lor este dificil să se identifice trăsături comune pentru toate aceste animale.2 Celenterate Din această grupă fac parte meduzele şi coralii.6 Regnul animal. Meduzele sunt animale marine care plutesc duse de valurile mării.Introducere 3. Regnul animal este. Unele meduze sunt mici. moluştele sau insectele. altele ajung la un diametru de un metru.1 Burete marin 3. coralii. meduzele. Tentaculele prezintă mii de celule urzicătoare cu care meduzele îşi paralizează Proiectul pentru Învăţământul Rural . Duc o viaţă solitară sau pot forma colonii. Un curent de apă străbate în permanenţă porii spongierului ducând în interiorul animalului resturi de animale sau de plante cu care se hrăneşte şi oxigenul necesar respiraţiei. Trăiesc fixaţi pe suporturi stâncoase fiind animale sedentare.

est de Australia. Organele de înmulţire sunt foarte bine dezvolate şi aceste animale depun un foarte mare număr de ouă. Viermii laţi au corpul aplatizat sub forma unei frunze (viermi marini) sau a unei panglici (tenia). oxiurul şi trichina (consumul cărnii infestate cu acest vierme poate fi periculos pentru om). Ei se întâlnesc în special în apele calde ale Oceanului Pacific şi ale Oceanului Indian la adâncimi ce nu depăşesc niciodată 50 de metri.Introducere prada. viermii cilindrici şi viermii inelaţi. Lipitoarea este un vierme inelat care trăieşteîn lacuri. O colonie de corali este formată din milioane de indivizi. ei au fost multă vreme consideraţi plante. fără schelet. Aceste recife pot ajunge la sute de kilometrii lungime şi prezintă un mediu de viaţă pentru numeroase specii de animale.2 Meduza 3. Reţine substanţele folositoare iar pământul este eliminat prin orificiul anal contribuind astfel la afânarea solului. Scheletele lor formează în timp recife de corali. Prezintă un schelet calcaros ce susţine partea vie a animalului. Meduzele şi coralii Fig.3 Viermi În această grupă sunt incluse animale cu corp moale. Datorită formei. de formă alungită. de unde aspiră sângele. Râma se hrăneşte cu substanţe organice din sol. Acest grup cuprinde numeroşi viermi marini care trăiesc îngropaţi în mâl sau nisip. Lipitoarea secretă o substanţă anticoagulantă numită hirudină. Tenia este un vierme lat parazit în corpul unui animal sau al omului.un corp cilindric alcătuit din mai multe inele identice (corp inelat). Viermii cilindrici se numesc astfel datorită formei cilindrice a corpului. Cel mai mare recif de corali este “Marea barieră de corali” situat la nord. Proiectul pentru Învăţământul Rural Viermi Fig. Din această grupă fac parte viermi paraziţi: limbricul. pe care le înghite când îşi sapă galeriile în pământ. Cele trei tipuri importante de viermi sunt: viermii plaţi. bălţi şi mlaştini. 3. Din acest grup de viermi inelaţi fac parte râma şi lipitoarea. Viermii inelaţi se caracterizează printr.3 Râma . 3. Ea are o ventuză bucală prevăzută cu trei piese cornoase care îi servesc la fixat şi la tăiat tegumentul animalelor acvatice. Este un parazit temporar care se hrăneşte cu sângele animalelor din apă. culorii şi imobilităţii lor. Coralii trăiesc în mări şi oceane izolaţi sau în colonii. Veninul unor specii de meduze poate ucide un om în mai puţin de câteva minute.6.

Observaţii Râmele au săpat numeroase galerii în pământ. nisip şi deasupra. hârtie neagră. observă ce s. frunze uscate. Numai după ce ai notat propriile observaţii citeşte mai departe. etc. stropeşte zilnic pământul cu puţină apă şi hrăneşte râmele cu zarzavaturi tocate (morcov.). Cum procedezi? umple borcanul de sticlă cu straturi alternative de pământ. pământ. stropeşte cu puţină apă pentru a umezi tot conţinutul vasului .1 solului Evidenţierea rolului râmelor în afânarea Materiale necesare: un borcan mare de sticlă.3 râme pentru a le instala în borcanul de sticlă pregătit.o grădină (de preferat după ploaie) şi vei decoperi râmele. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Aplicatii practice Experimentul 1. apă. alege 2. înveleşte vasul de jur îmrejur cu hârtie neagră astfel încât să nu pătrundă lumina. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. salată. un nou start de pământ. sapă pământul dintr. nisip.a îmtâmplat în borcan după o săptămână Notează observaţiile tale în spaţiul rezervat. Cele 3 straturi au fost amestecate (râmele sunt considerate “pluguri biologice” ce contribuie la afânarea solului.

4 Melc Scoicile Cefalopodele Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. fixând animalul pe fundul apei. Există şi scoici care se deplasează prin salturi succesive produse de închiderea bruscă a valvelor. Din această grupă fac parte: melcii (gasteropodele). Melcii acvatici respiră prin branhii iar speciile terestre respiră prin plămâni. Sunt animale active. Sunt animale exclusiv acvatice cu branhii în formă de lame. Limaxul nu are decât un rest de cochilie ascunsă sub tegument. masa viscerală (cuprinde organele interne) şi piciorul folosit pentru deplasare. Caracatiţele au opt tentacule de aceeaşi lungime. La cefalopode (calmar. Unii trăiesc pe pământ (melcul de livadă. La caracatiţă. Ventuzele de pe tentacule sunt folosite pentru prinderea prăzii.Introducere 3. 3. Moluştele sunt nevertebrate adaptate la mediul acvatic şi terestru. caracatiţă) piciorul se divide în două părţi: una anterioară înconjoară capul şi se prelungeşte cu multe braţe (tentacule) prevăzute cu ventuze. cealaltă posterioară are formă de tub (pâlnie) şi serveşte la propulsarea animalului. caracatiţa). situată în grosimea tegumentului (osul de sepie). Melcii se deplasează cu ajutorul piciorului foarte dezvoltat. În vârful tentaculelor lungi se află ochii. limaxul). Cefalopodele au o mare sensibilitate tactilă şi vizuală reuşind să distingă unele forme prin pipăit şi văz. cochilia lipseşte. Melcii Melcii Există în jur de 100000 de specii de melci. sepie. Calmarii şi sepiile au zece: opt scurte şi două foarte lungi.4 Moluşte Moluştele sunt animale cu corpul moale alcătuit din trei părţi: capul. La nivelul capului se află 2 perechi de tentacule. Cochilia lor este formată din 2 valve de unde şi celălalt nume al lorbivalve. Fig. Unele cefalopode au o cochilie atrofiată. alţii în apa mărilor. Singurul cefalopod posesor de cochilie este Nautilus. musculos. Aceste animale se deosebesc de celelalte moluşte deoarece sunt lipsite de cap. Din grupul lamelibranhiatelor fac parte scoicile. de pradă. în formă de talpă lăţită. stridiile şi midiile. Cele două valve sunt legate între ele printr. Corpul este acoperit de o cochilie calcaroasă adesea răsucită în spirală.o articulaţie prevăzută cu muşchi speciali astfel încât valvele pot fi perfect închise sau se pot deschide pentru a lăsa să treacă o parte din corp. scoicile şi cefalopodele (sepia. Piciorul musculos se înfinge în mâl.

fenomen ce poartă denumirea de năpârlire. Corpul lor este acoperit de un schelet extern (exoschelet). În caz de pericol. sarcoptul râiei). Arahnidele (păianjeni. Înţepătura unor sorpioni din zona tropicală Păianjenii Scorpionii Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 chelicere (apendice în formă de cleşte) şi 4 perechi de picioare cu gheare. când ajung la maturitate.6. 3. Ultimul segment se termină cu un ac.şi formeze un alt înveliş mai mare. Picioarele lor sunt articulate iar corpul este împărţit în segmente. care le propulsează în sens invers. Din aceste ouă apar păianjeni mici. Un fenomen specific pentru cefalopode este faptul că se înmulţesc o singură dată. care este în legătură cu o pereche de glande ce secretă venin. Speciile care trăiesc la adâncime mare au posibilitatea de a emite lumină cu ajutorul unor organe luminoase speciale fixate pe tentacule folosite ca mijloc de apărare.un orificiu aflat în partea anterioară a corpului. acarieni) au corpul alcătuit din două părţi: cefalotorace şi abomen. racii (crustacee). Femelele depun ouă pe care le acoperă cu un cocon de mătase.4 ani. O armă de apărare eficientă a cefalopodelor este homocromia. ele elimină un nor de cerneală. picioare sau mandibule) articulate şi mobile. scorpioni. adică posibilitatea lor de a lua culoarea mediului în care trăiesc. Fiecare segment poartă câte o pereche de apendice (antene. pungi pentru ouă sau capcane pentru prinderea insectelor. 2 fălci tăioase. Scorpionii se recunosc după abdomenul segmentat. Acarienii sunt arahnide minuscule. Plasele păianjenilor sunt folosite ca adăposturi. identici cu adulţii. în jurul vârstei de 2. miriapodele şi insectele. majoritatea parazite la plante. La nivelul cefalotoracelui se află ochii (4 perechi). spre deosebire de alte moluşte se deplasează relativ repede. Alţi acarieni trăiesc în pământ sau în praful din casă.Introducere Chiar şi creierul este mai dezvoltat decât cel al altor nevertebrate şi. ele produc un jet puternic de apă printr. La nivelul abdomenului se află orificiile prin care se elimină o substanţă cleioasă care în contact cu aerul se întăreşte formând firul de mătase din care păianjenii îşi ţes pânza. animale şi om (căpuşele. Pentru a putea creşte artropodele trebuie să se deprindă din el şi să.5 Artropode Din grupa artropodelor fac parte: păianjenii (arahnide).

După împerechere. În cursul vieţii. ele trăiesc în pământ. languste) sau în apă dulce (raci) şi respiră prin branhii. Sunt animale active noaptea. Ca toate artropodele. abdomenul. Există şi specii terestre care respiră prin organe asemănătoare unor plămâni. au picioare articulate şi corpul acoperit cu un înveliş mai mult sau mai puţin rigid. Ele sunt adaptate la cele mai diverse condiţii de mediu. metamorfoza (dezvoltarea larvei în animal adult). ziua se ascund în locuri răcoroase.000 de specii). două antene şi un aparat bucal de forme variate în funcţie de modul de hrănire. homari) au corpul alcătuit din 2 părţi: o parte anterioară numită cefalotorace şi o parte posterioară. prima pereche de picioare prezintă cleşti. tipul aparatului bucal. Miriapodele Miriapodele sunt artropode care au un număr mare de picioare. raci. Toracele insectelor este format din trei segmente şi prezintă trei perechi de picioare articulate şi doua perechi de aripi. Crustaceele prezintă două perechi de antene care servesc la perceperea vibraţiilor şi la menţinerea echilibrului lor. femelele îşi devorează masculul la numeroase specii de scorpioni. cu care înoată sau merg. Corpul lor are o carapace transparentă. Crustacee Insectele Proiectul pentru Învăţământul Rural . Crustaceele inferioare ( dafniile sau “puricii de apă”) folosesc antenele ca nişte vâsle pentru înot în apa bălţilor sau iazurilor.un sistem de tuburi cu rol în respiraţie numite trahee. torace şi abdomen. Crustaceele superioare (crabi. crustaceele năpârlesc de mai multe ori. homar). în locuri umede (exemplu: urechelniţa). numite stigme. Majoritatea crustaceelor trăiesc în apele mărilor (crabi. Prezintă 5 perechi de picioare articulate. În general. alcătuit din chitină. Corpul insectelor este alcătuit din 3 părţi: cap. creveţi. prin care aerul intră într. Abdomenul prezintă orificii mici.000. Crustaceele au corpul acoperit cu o crustă alcătuită din chitină şi calcar. Sunt singurele nevertebrate capabile să zboare. Clasificarea insectelor se realizează după trei criterii: forma şi dimensiunea aripilor. Insectele constituie grupul cel mai numeros de animale (peste 1.Introducere este mortală. Capul prevăzut cu doi ochi compuşi (alcătuiţi din mii de ochi simpli). La unele specii (rac. crab.

f.adult).se deplasează în salturi. .larvele se aseamănă cu adulţii.aparatul bucal în formă de trompă le permite să aspire lichide. .au o singură pereche de aripi pentru zbor. . . acoperite cu solzi microscopici. b.emit sunete. Muşte.au aripi care se pliază în evantai (în repaus).nimfă. cealaltă pereche este redusă şi serveşte la menţinerea echilibrului în timpul zborului (balansiere).dezvoltarea se realizează prin metamorfoză incompletă (ou.trăiesc în grupuri mari (insecte sociale).dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă. Fig. . care nu se pliază în lungul corpului. chitinoase (elitre). .au două perechi de aripi subţiri.pupă. străbătute de nervuri.adult). Albine. . fără să aibă aripi. viespi.5 Albina d. . prin frecarea unor părţi ale corpului.larvă.sunt răpitoare.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă.aparatul bucal este adaptat pentru tăiat şi mestecat. 3. . c. ţânţari .au două perechi de aripi: prima pereche de aripi sunt tari. în special nectarul florilor. . a doua pereche sunt aripi membranoase. .au două perechi de aripi mari.Introducere a. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Libelule . e. Fluturi ( lepidoptere) . prind prada din zbor.adult).aparatul bucal este adaptat pentru supt (muscă) sau înţepat şi supt (ţânţari). .aparatul bucal este adaptat pentru supt şi lins.nimfă. transparente. egale ca lungime. .există fluturi diurni (activi în timpul zilei) şi nocturni (activi în timpul nopţii). .picioarele se termină cu perniţe moi care aderă pe suprafeţe netede sau lucioase.au aripi transparente.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă. greieri . Gândaci (coleoptere) . . Lăcuste. . adesea coloraţi.prezintă doi ochi compuşi de dimensiuni mari.omidă.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă. furnici . .

6.Introducere 3. Au un schelet intern şi o simetrie radială (corpul este format din cinci părţi identice dispuse în jurul unui ax central. Proiectul pentru Învăţământul Rural .ca spiţele unei roţi). aricii de mare. Din acest grup fac parte stelele de mare.6 Echinoderme Sunt animale care trăiesc în mediul marin. crinii de mare.

Completează schema: SPONGIERI . scoica. steaua de mare.……………….exemple: …………. coralul alb. racul.exemple: ………………. .. meduza. libelula. prezintă picior musculos. Completează tabelul încadrând animalele următoare... albina.. cărăbuş. – exemple: insecte – exemple: ECHINODERME 2. buretele de apă. Specia Melcul de livadă Grupa Mediul de sistematică viaţă moluşte terestru Caractere generale Corp acoperit de cochilie.………………. crevete. 3 1. în grupa sistematică din care fac parte: melcul de livadă..exemple: ………………… . caracatiţă. scorpion.…………….exemple: scoici cefalopode – exemple: ARTROPODE . .exemple: ………….exemple VIERMI .exemple: NEVERTEBRATE …………… . . cu rol în deplasare Proiectul pentru Învăţământul Rural . lipitoare. tenia.exemple: cilindrici . ţânţar.Introducere Testul de autoevaluare nr.

care populează toate mediile de viaţă (terestru. acvatic şi subteran). aerian.7 Regnul animal. Corpul este alcătuit la majoritatea din: cap. adaptate la diferite moduri de locomoţie. Numele lor este dat de existenţa unui schelet intern a cărui parte principală este coloana vertebrală. Caractere generale Spongieri Celenterate Viermi Moluşte Artropode Echinoderme 3. Completează în tabel caracterele generale ale animalelor nevertebrate.Introducere 3.vertebrate Sunt animalele cele mai evoluate. Clasificarea vertebratelor Vertebratele sunt împărţite în 5 clase: Peşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere Proiectul pentru Învăţământul Rural . trunchi şi membre.

Unele specii mor după ce dau naştere puilor (anghile). şalăul. Peştii sunt de mai multe feluri: a. Cum procedezi? spală bine vasul de sticlă. crapul. pune pe fundul său un strat gros ( cca 4 cm) alcătuit din nisip şi pietriş bine spălat. pisica de mare. c. peşti. păstrugă). plante acvatice. apoi masculul răspândeşte deasupra lor spermatozoizi (lapţii). nisip.7.Introducere 3. Rechinii nu au această vezică înotătoare. Sunt animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme). bibanul. Majoritatea speciilor sunt ovipare. Au un organ special.au schelet cartilaginos cu porţiuni osificate şi corpul acoperit de plăci osoase: (morun. cu solzi.(fecundaţie externă). păstrăvul. b.au schelet osos: ştiuca. vulpea de mare. 3.1 Peşti Peştii sunt animale acvatice care respiră cu ajutorul branhiilor şi au corpul acoperit. Peşti cartilaginoşi. Peşti osoşi.6 Şalău Aplicatii practice Realizarea unui acvariu Materiale necesare: un vas din sticlă. Peşti Fig. adică puii se formează în ou. La rechini. etc. fecundaţia este internă iar dezvoltarea embrionului se face în interiorul corpului (specii vivipare). la majoritatea speciilor.vezica înotătoare (pungă plină cu aer) care îi ajută să urce şi să coboare în apă. nisetru. apă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Femela elimină ovulele în apă (icrele). Peşti cartilaginoşi osoşi. Se deplasează prin înot cu ajutorul înotătoarelor. pietriş.au schelet cartilaginos pe toată durata vieţii: rechinul.

Femela depune ouă în apă şi din ele ies larvele numite mormoloci care au corpul lung.2 Amfibieni Amfibienii sunt animale adaptate atât la mediul acvatic cât şi la cel terestru. lasă apa. 3. alţii nu au coadă (broasca adultă. Amfibieni Proiectul pentru Învăţământul Rural . Unii amfibieni au coadă (salamandra şi tritonul). trunchi şi membre (sunt animale tetrapode. Apoi.la fiecare două zile. În zona tropicală trăiesc şi amfibieni fără picioare.Introducere în acest strat de pietriş şi de nisip plantează câteva plante. vei putea face observaţii deosebit de valoroase asupra peştilor (morfologie externă. după umplere. fără a scoate peştii din vas. fără picioare şi o coadă lungă.evită să dai peştilor prea multă hrană şi înlătură resturile de mâncare cu o mică plasă.7.) Sfaturi practice . înconjurată de o înotătoare membranoasă. Dacă ai destulă răbdare. comportament. adaptări la mediu.au patru membre). turtită lateral. circa 48 de ore şi numai după aceea poţi introduce în acvariu peştişorii. Asemănarea mormolocilor cu peştii demonstrează înrudirea cu acest grup. Mormolocii au respiraţie branhială (branhii externe şi branhii interne). umple vasul cu apă fără a împrăştia nisipul. brotăcelul). Corpul este împărţit în: cap. . etc. schimbă parţial apa din vasul de sticlă. La majoritatea amfibienilor fecundaţia este externă şi dezvoltarea se realizează prin metamorfoză. pe care le poţi culege de la marginea râurilor sau a bălţilor. acestea dispar şi se formează plămânii. hrăneşte peştişorii cu purici de baltă uscaţi pe care îi poţi achiziţiona de la magazinele specializate.

.Introducere Respiraţia amibienilor este pulmonară. iguane.exemple: şarpele de casă (neveninos).pielea se schimbă o singură dată în timpul vieţii.pielea uscată.au corpul cilindric. Clasificarea reptilelor a. b. Broaştele ţestoase . . Fig. vipera (veninoasă).reptilele sunt ovipare (depun ouă).au patru membre scurte dispuse lateral şi terminate cu degete cu gheare. Rol în respiraţie are şi pielea bogat vascularizată şi umedă. pielea este înlocuită prin fenomenul de năpârlire). 3. guşterul. Au apărut acum 300 de milioane de ani. lipsit de membre.ucigaşe” care trăiesc în America de Sud pielea secretă toxine foarte puternice. . au posibilitatea de a înghiţi prăzi întregi datorită unui os (osul pătrat) care se articulează mobil cu craniul. pitonul.exemple: ( şopârla cenuşie. La “broaştele. Amfibienii sun animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme).are un cioc cornos lipsit de dinţi. puţine specii sunt vivipare (nasc pui). Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . .temperatura corpului este variabilă. şarpele boa. de unde şi numele de târâtoare. coadă lungă şi ascuţită care se poate rupe cu uşurinţă. .7. ochii nu au pleoape. înmulţirea se face fără metamorfoză. O serie de caracteristici fac din reptile un grup de animale bine adaptate la mediul teresctru: .7 Broasca 3. c.3 Reptile Reptilele sunt primele vertebrate complet adaptate la mediul terestru. cameleonul).majoritatea se deplasează prin târâre.fecundaţia este internă. . şarpele cu clopoţei. se deplasează cu multă agilitate. .au corpul acoperit de o carapace alcătuită din solzi cornoşi (rol de protecţie). Şopârlele . Şerpii . Multe dintre ele au dispărut (dinozaurii). .au plămânii care le permit să respire. . . îngroşată este acoperită de solzi cornoşi (în perioada de creştere.au corpul alungit.

reptile adaptate secundar la mediul acvatic. muşchii pectorali sunt bine dezvoltaţi şi fixaţi pe o prelungire a sternului numită carenă.dinţii sunt înfipţi în alveole dentare. Păsările sunt animale homeoterme (au temperatura corpului constantă). Scheletul păsărilor este alcătuit din oase pline cu aer (pneumatice). urechile şi nările se inchid la intrarea în apă. La majorotatea speciilor. aligatorul. Sacii aerieni au rol de a regla respiraţia în timpul zborului şi de a micşora greutatea corpului. Culoarea penelor diferă în funcţie de vârstă.8 Crocodil 3. curbat la păsările răpitoare). Fig. Clasificarea păsărilor Păsările sunt împărţite în două mari grupe: 1. . acarenate (lipseşte carena) 2. sex chiar dacă ne referim la animale de aceeaşi specie. ţestoase marine şi ţestoase de uscat.4 Păsări Sunt vertebrate superioare adaptate la zbor. construite special. d. fulgi şi puf care protejează animalul de frig şi îl ajută să zboare. Membrele anterioare sunt transformate în aripi iar membrele posterioare sunt adaptate la diferite moduri de locomoţie (mers. 3.7. foarte dur. . În perioada de reproducere. Corpul este acoperit cu pene. Păsările nu au dinţi ci un cioc de natură cornoasă. Înmulţirea păsărilor se realizează prin ouă pe care le clocesc în cuiburi. .există ţestoase de apă dulce.Introducere . Cei doi plămâni sunt în legătură cu saci aerieni de la care pornesc ramificaţii care ajung la oase. multe păsări execută dansuri nupţiale înainte de împerechere.degetele membrelor posterioare sunt unite printr. carenate (carena este prezentă) Proiectul pentru Învăţământul Rural . acoperit de solzi şi o coadă puternică folosită atât drept cârmă cât şi ca vâslă.o membrană interdigitală. Pentru a pune aripile în mişcare. înot). a cărui formă diferă în funcţie de hrana folosită (lung şi drept la păsările insectivore. . puii sunt îngrijiţi de părinţi.au corpul alungit. Crocodilii .exemple: crocodilul de Nil. având corpul aerodinamic. Respiraţia este exclusiv pulmonară.

şi regleze temeperatura internă (homeoterme) ceea ce le permite să trăiască în toate zonele geografice şi în toate mediile de viaţă: terestru. . Marsupiale 3.au transformat în ţepi (la arici). . cucuveaua). Fig. aerian. . Echidnele se aseamănă cu nişte arici. Alături de păsări. 3.păsările picioroange: barza. Ornitorincul este un animal semiacvatic. Marsupialele Fig. La unele animale aceşti peri s. ca de raţă şi degetele unite printr. cu oase pline cu măduvă. De la strămoşii lor reptilieni. 2. bâtlanul. Aripile sunt scurte iar corpul greoi.9 Struţ 2. se împart în 3 grupe: 1. puternice şi musculoase care îi servesc la alergat.8 Echidna Proiectul pentru Învăţământul Rural . ciocârlia. cu un cioc lăţit. Placentare Monotremele 1.Introducere 1. Monotremele trăiesc numai în Australia şi Noua Guinee şi sunt reprezentate de ornitorinc şi ecohidnă. cocoşul de munte. Struţul este o pasăre alergătoare cu picioare înalte. mamiferele sunt singurele animale capabile să. prepeliţa. privighetoarea. şorecarul) şi păsările răpitoare de noapte (bufniţa. cocorul. raţa. Mamiferele îşi datorează numele faptului că femelele au mamele şi îşi hrănesc puii cu lapte.o membrană înotătoare.păsări agăţătoare: ciocănitoarea. fără dinţi. În funcţie de modul de dezvoltare al puilor. Acarenatele sunt reprezentate prin struţi. vrabia.păsările răpitoare de zi ( uliul. Mamiferele au pielea acoperită de peri care formează blana.găinilor. .7. Carenatele cuprind numeroase grupe de păsări: .păsările scurmătoare: găina.păsărelele: rândunica. Puii sunt hrăniţi cu lapte secretat de glandele mamare. Monoterme 2. acvatic.păsări înotătoare: gâsca. Monotremele sunt cele mai primitive mamifere. aceste animale şi-au păstrat particularitatea de a epune două. .5 Mamifere Sunt cele mai evoluate vertebrate. având corpul acoperit cu păr şi ţepi. 3. 3.

Prind prada cu limba lungă.edentatele: sunt mamifere lipsite de dinţi (furnicarul) sau au dinţi slab dezvoltaţi pe care nu. Foarte numeroase acum 100 de milioane de ani. au oasele subţiri. Dinţii sunt diferenţiaţi şi specializaţi pentru un anumit regim alimentar. . etc. puiul este incomplet dezvoltat.insectivorele: au talie mică. şobolani. primul deget al membrului anterior se termină cu o gheară care îi permite animalului să se agaţe. hârciogul. Rozătoare: veveriţa. opoposumul. unele vânează solitar. etc. Puii se nasc complet dezvoltaţi şi după naştere sunt hrăniţi cu laptele secretat de glandele mamare.i folosesc (leneşul). numeroşi dinţi ascuţiţi conici cu care perforează învelişul chitinos al insectelor (ariciul. Marsupialele Fig. majoritatea fiind întâlnite în Australia. criteriu esenţial pentru identificarea principalelor categorii de placentare: . molarii au creste transversale). ursuleţul Koala. cârtiţa. şoareci. 3. Caracteristic este faptul că la naştere. marsupialele numai sunt reprezentate decât de circa 250 de specii. majoritatea speciilor sunt insectivore. prezintă un pliu tegumentar (membrană) care uneşte membrele anterioare cu laturile corpului. există lilieci “vampiri” care se hrănesc cu sângele altor mamifere. El îşi continuă dezvoltarea în marsupiu. carnasiere puternice). popândăul. emit ultrasunete şi le captează cu urechile prevăzute cu pavilioane. membrele posterioare şi coadă. acoperită de o substanţă lipicioasă. lupul marsupial.rozătoarele: cele mai numeroase mamifere (cca 2000 de specii) adaptate la toate mediile de viaţă. sunt animale nocturne (active în timpul nopţii). au dentiţie de tip rozător (incisivi lungi. chiţcanul). carenă la nivelul sternului.chiropterele (liliecii): sunt singurele mamifere capabile să zboare. Placentarele Caracteristic pentru placentare este prezenţa placentei prin care embrionul este aprovizionat cu substanţe nutritive şi oxigen.carnivorele: majoritatea animale de pradă cu dinţi adaptaţi corespunzător (canini ascuţiţi pentru a ucide şi sfâşia. Multe din rozătoare au “buzunare bucale” folosite pentru stocarea hranei. caninii lipsesc. simţurile Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Din această grupă fac parte cangurul.9 Cangur Placentarele 3. cu creştere continuă. bot alungit. . . uşoare. . veveriţa marsupială. altele vânează în haite. unde se găsesc glandele mamare.

foios. au trompă cu multiple funcţii şi incisivi cu creştere continuă. Completează în tabel.ierbivorele: mamifere cu copite perechi (mistreţ. delfinul. leul. 4 1.pinipedele: carnivore acvatice. cerb. Testul de autoevaluare nr. caşalotul. rinocer). deoarece degetul mare al mâinii este opozabil celorlalte degete. girafă) sau neperechi (cal. înmulţire. mistreţ).cetaceele: mamifere exclusiv acvatice. altele (vaca. degetele sunt terminate cu unghii. Carnivore: lupul. zebra. respiraţie. pantera. corpul este fusiform. vulpea. Caractere generale Peşti Amfibieni Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reprezentanţi: balena. cu corpul acoperit de piele sub care se află un strat de grăsime foarte gros. cu membrele transformate în înotătoare. cheag). acoperit cu peri subţiri şi aspri. Reprezentanţi: foca. cămila. coada cu 2 lobi orizontali formează o înotătoare. Reprezentanţi: maimuţe cu coadă (cercopitecul) şi maimuţe fără coadă (gorila. caracteristicile generale ale animalelor vertebrate (mediul de viaţă.fildesii. pielea este groasă. membrele anterioare transformate în lopeţi iar cele posterioare lipsesc. morsa. hipopotam. etc). nu au dinţi au însă lame cornoase numite fanoane. adaptări.primatele: mamiferele cele mai evoluate. ursul brun. ciur. . creierul lor este mai dezvoltat decât al celorlalte mamifere. oaie. Unele ierbivore au stomac simplu (hipopotam.proboscidienii (elefanţii): mamifere ierbivore de talie mare cu degetele învelite în copite.Introducere sunt bine dezvoltate şi mişcările agile. oaia) au stomac împărţit în patru camere (burduf. . . sunt plantigrade (merg sprijinind pe sol întreaga mână sau întregul picior) şi pot apuca obiecte. . vacă. . au o singură pereche de mamele. dentiţia este de tip omnivor. cimpanzeul. ochii sunt aşezaţi frontal. urangutanul). lipsită de păr.

mişcarea – realizată de sistemul osos şi sistemul muscular 2. bronhii organe respiratorii: plămânii . Funcţia de nutriţie: . Principalele grupe de animale Proiectul pentru Învăţământul Rural . uretră 3.digestia – sistem digestiv . esogfag. intestin gros glande anexe: glande salivare. laringe. ficat. capilare .inimă vase de sânge: artere. pancreas . 3 I.Introducere Păsări Mamifere Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………. faringe. vene. stomac. trahee. faringe. vezică urinară. Sinteza unităţii de învăţare nr. intestin subţire. Funcţiile organismului animal: .respiraţia – sistem respirator – căi respiratorii: fose nazale.organe excretorii: rinichi căi urinare: uretere.tub digestiv: cavitatea bucală. Funcţia de reproducere – sistem reproducător II. Funcţiile de relaţie: .sensibilitatea – asigurată de sistemul nervos şi organele de simţ 1.excreţia – sistem excretor .circulaţia – sistem circulator .

d Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. 1 I.respiraţia .digestia . artropode. amfibieni. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . poţi trece mai departe. mamifere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. e de relatie . II. b. moluşte. a.Introducere Nevertebrate: spongieri. echinoderme Vertebrate: peşti.circulaţia .mişcarea de nutriţie . c.sensibilitatea .excreţia de reproducere Funcţiile organismului III. 4. celenterate. 3. d a. e a. a. reptile. 1. 2. păsări. viermi. c. e c.

faringe .laringe . îţi recomand să revezi pagina corespunzătore.ficat . poţi trece mai departe. Sistemul respirator organe respiratorii . îţi recomand să revezi pagina corespunzătore.esofag .bronhii 2.intestin gros 1. d 2.pancreas căi respiratorii . b. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. ai nelămuriri sau ai greşit.Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. 1. 1.faringe . 2 I.cavitate bucală . d III. e 3.intestin subţire . tub digestiv .plămânii II. b 2. Testul de autoevaluare nr. Sistemul digestiv glande anexe .trahee . ai nelămuriri sau ai greşit. a. c.glande salivare .fose nazale .stomac .

animale sociale.exemple: păienjeni. . libelula. caracatiţa ARTROPODE .exemple: tenia cilindrici . Specia Melcul livadă Albina Grupa sistematică de Moluştegasteropode Artropodeaerian Mediul de viaţă terestru Caractere generale corp acoperit de cochilie. creveţi . cu 2 perechi de aripi cu Proiectul pentru Învăţământul Rural .exemple: râma.insecte – exemple: albina. scorpioni miriapode – exemple: urechelniţa crustacee – exemple: raci. 3 1.plaţi . furnica ECHINODERME 2.arahnide. SPONGIERI . limbric inelaţi . .Introducere Testul de autoevaluare nr. crabi. corali VIERMI .prezintă un picior musculos cu rol în deplasare.exemple: melci lamelibrahiate .exemple: bureţi de apă NEVERTEBRATE CELENTERATE – exemple: meduze.exemple: scoici cefalopode – exemple: sepia. cărăbuşul. homari.exemple: oxiur. lipitoarea MOLUŞTE – gasteropode .

Introducere
insecte nervuri; - aparat bucal adaptat pentru supt şi lins; Burete apă de Spongieri acvatic (ape dulci şi marine Racul Artropodecrustacee Acvatic/ terestru - dezvoltare prin metamorfoză completă. animale sedentare solitare şi coloniale; - schelet de natură minerală (de natură calcaroasă sau silicioasă) sau de natură organică, - corp acoperit cu o crustă alcătuită din cefalotorace şi abdomen; năpârlesc; Meduza Celenterate acvatic respiraţie branhială. - formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini; - se deplasează prin contracţii ale corpului; Ţânţar Artropodeinsecte aerian au celule urzicătoare. - animale cu o pereche de aripi pentru zbor şi o pereche de balansiere pentru echilibru; - aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt; Scoica Moluştelamelibranhiate acvatic dezvoltare prin metamorfoză completă. - corp acoperit de o cochilie alcătuită din 2 valve; sunt lipsite de cap; Lipitoarea Viermiinelat vierme acvatic (lacuri, mlaştini) Coralul alb Celenterate bălţi, au branhii în formă de lamele. - animal parazit temporar pe corpul animalelor acvatice; - se hrăneşte cu sângele animalelor parazitate;

secretă o substanţă anticoagulantă. acvatic (mări, animale solitare sau coloniale; oceane) - prezintă schelet calcaros - formează recifele de corali corp alcătuit din: abdomen prezintă ochi compuşi; respiraţie traheală; dezvoltare prin metamorfoză cap, torace,

Libelula

Artropodeinsecte

aerian

Crevete

Artropode-

acvatic

incompletă. - corp acoperit cu o crustă;

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere
crustacee - corp alcătuit din cefalotorace şi abdomen; - respiraţie branhială.

Atenţie !
• • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. 3. Vezi pagina ………

Testul de autoevaluare nr. 4
Caractere generale Reptile animale acvatice; forma corpului este hidrodinamică; corp acoperit cu solzi sau plăci osoase; respiraţie branhială; temperatura corpului este variabilă (poikiloterme); la majoritatea specilor, fecundaţia este externă. trăiesc în apă şi pe uscat; corp acoperit cu piele umedă, subţire, puternic vascularizată; respiraţie pulmonară şi cutanată (larvele respisă prin branhii externe); temperatura corpului este variabilă; dezvoltare prin metamorfoză. animale care trăiesc în mediul terestru (şerpi, şopârle) şi mediul acvatic (ţestoase marine, crocodili); corp acoperit cu solzi cornoşi; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este variabilă; înmulţire prin ouă animale adaptate la zbor; corp acoperit de pene, fulgi, puf; respiraţie pulmonară; oase pneumatice; temperatura corpului este constantă (homeoterme); înmulţirea prin ouă, pe care le clocesc animale adaptate la diferite medii (terestru, acvatic, aerian);

Peşti

Amfibieni

Păsări

Mamifere

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere corp acoperit cu păr; dinţi adaptaţi la modul de hrănire; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este constantă; nasc pui pe care îi hrănesc cu lapte produs de glandele mamare (monotremele se înmulţesc prin ouă, marsupialele nasc pui incomplet dezvoltaţi, placentarele au un organ special numit placentă.

Lucrarea de verificare nr. 3
1. Completaţi schema: de ………………… - sensibilitatea - …………………… de …………………. - ……………. - ……………... - ……………. - ………….. de …………………… (1 punct)

Funcţiile organismului

2. O persoană, după ce a suferit de otită a urechii drepte, în urma căreia s- a perforat timpanul, nu mai recepţionează semnalele sonore cu urechea respectivă. De ce? (1 punct) 3. Prezentaţi circulaţia sângelui în organism pornind de la interpretarea următoarelor scheme: (2 puncte) a) ventriculul stâng – artera aortă – organe ( O2) schimb de gaze b) ventricul drept – artera pulmonară - plămâni – vene pulmonare – atriu stâng – vene cave (CO2) – atriu drept

Proiectul pentru Învăţământul Rural

5 puncte identificarea rolului timpanului 0.alcătuirea urechii 0. 3. (3 puncte) Specia Broasca de lac Animal vertebrat/ nevertebrat vertebrat Grupa sistematică amfibieni Mediu de viaţă Acvatic şi terestru ( O 2) 5. Scrieţi cel puţin 10 informaţii de tipul “Ştiaţi că?” referitoare la animale (ca sursă de documentare foloseşte materialele indicate în bibliografie sau alte surse). . Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1. pinguinul. punctată şi va fi returnată. încadrând următoarele animale în grupa sistematică din care face parte: broasca de lac. 3 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr. furnica. va fi analizată. Completaţi tabelul. Lucrarea de verificare nr. scorpionul.marea circulaţie 1 punct . liliacul.Introducere (CO2) schimb de gaze 4. 5 puncte explicaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural . delfinul. . cangurul. crabul. vipera. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. crapul. 3 (Animale). balena. 2 puncte Se acordă un punct din oficiu. carbul.mica circulaţie 1 punct . caracatiţa.completarea corectă a schemei 1 punct 2.

Anatomia omului.Cercetător la …. 1988 6. colaboratorii.20 × 10) Se acordă un punct din oficiu. Editura All. Grosu M. Editura Rao. Enciclopedia pentru tineri Larousse. Editura Aramis. 2004 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Piteşti.A. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Grupul Editorial Rao. 2002 5. Ţibea.Plante şi animale. *** Arborele lumii 12. Enciclopedia Rao. 2 puncte (0.Introducere 4. Bucureşti. Întrebări şi răspunsuri.Atlas şcolar de biologie. Gheţe M. Bucureşti. Florica. Editura paralela 45. Ariniş Ioana. Enciclopedia Rao. Bucureşti. Florica.. 2005 8.Biologie. 2006 3. Întrebări şi răspunsuri. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală. 3 puncte (0. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. Ariniş Ioana. ghid metodologic. 2000 2. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ).. R..Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista. Editura Didactică şi Pedagogică. 25 puncte pentru fiecare animal încadrat corespunzător) 5. 2004 11. Vodă Claudiu. 2001 4.Aceste uimitoare plante şi animale.Natură şi animale.Biologia animală şi vegetală. Bucureşti. A. R. 2004 10.Ştiinţa în viaţa cotidiană. manual pentru clasa a IX-a. 2005 7.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”. Opriş Tudor. Editura Ion Creangă. BIBLIOGRAFIE: 1. *** MEC. Ţibea. 1996 9. Bucureşti. zece ani. R. Grupul Editorial Rao..A. Cristescu D. Bucureşti.. Regnul Animal)..

Obiectivele unităţii de învăţare 4 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. 4 DIDACTICA ŞTIINŢELOR ŞI A CUNOAŞTERII MEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR 4.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . studentul va fi capabil: • să definească metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii. • să descopere noile abordări din domeniul predării ştiinţelor naturii.Introducere Unitatea de învăţare Nr. • să elaboreze planificări calendaristice. • să identifice principalele particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară.

care au ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ. metoda reprezintă o cale pe care cadrul didactic o urmează pentru a. termenul de metodă. componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice. Bucureşti.elev prin care se realizează eficient instrucţia şi educaţia. spre) înseamnă “drum spre…”.către. 270). 4. Proiectul pentru Învăţământul Rural .ca proces instructiv. drum şi “metha”.cale.i face pe elevi să ajungă la realizarea obiectivelor propuse. pag.1 Metodica cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii . Editura Didactică şi pedagogică.abordări teoretice- Metodica Etimologic. Metodica este o “disciplină ştiinţifică.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ” (Dicţionar de pedagogie. Metoda este o cale de acţiune comună profesor. “cale de urmat” în vederea aflării adevărului. provenit din grecescul methodos (“odos”. În învăţământ.Introducere • să proiecteze unităţi de învăţare şi activităţi/ lecţii.

evaluare la disciplina cunoaşterea mediului/ ştiinte ale naturii.învăţareevaluare? 4. cât şi a caracterului. uneori superficială.o deosebită receptivitate faţă de realitatea înconjurătoare. Gândirea copilului se organizează în jurul câtorva noţiuni fundamentale de timp. 2) Care este conţinutul disciplinei? (ce urmează să înveţe elevii). Gândirea este predominant concretă dar este vorba de un concret mai puţin imediat. de cauză. etc. studenţii care vor deveni cadre didactice în învăţământul preşcolar şi primar obţin informaţii cu privire la organizarea procesului de predare.învăţare. la următoarele întrebări: 1) Care sunt obiectivele disciplinei? (în ce scop se învaţă?). Întregul proces de Proiectul pentru Învăţământul Rural . mai detaşat de percepţia directă.2 Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară Elevul de vârstă şcolară mică se caracterizează printr. de mişcare.Introducere În această categorie a metodicilor se încadrează şi metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii. La disciplina metodică. În acest mod. dar percepţia sa este globală. Există posibilitatea asimilării unor cunoştinţe care depăşesc sfera manipulării practice sau a contactului nemijlocit cu obiectele şi fenomenele realităţii. de număr. Complexitatea dezvoltării psihice a elevilor din ciclul primar conferă şcolii un rol special. de spaţiu. 3) Cum se desfăşoară procesul de predare. din intuitivă gândirea devine operaţională. Metodica predării “Cunoaşterii mediului/ Ştiinţelor naturii” trebuie să răspundă ca orice metodică. Şcoala contribuie atât la formarea şi educarea inteligenţei.

Micul şcolar se obişnuieşte treptat cu efortul de a. pag. de la intuiţia articulată. manual pentru clasa a X. Cunoaşterea de către profesor a particularităţilor psihice ale copiilor reprezintă un punct de plecare pentru organizarea unui proces instructiv.. Copiii reflexivi au nevoie de o perioadă de gândire.53). • învăţarea este înlesnită prin identificarea unor pretexteproblemă motivante pentru elevi. fiind preocupaţi de calitatea răspunsului şi nu de rapiditatea cu care este oferit acesta. Paul şi colaboratorii. • explorarea experimentală stă la baza procesului de învăţare. cât şi cea creatoare.a şcoli normale şi licee.Introducere învăţământ trebuie să ţină seama de caracteristicile fizice.Psihologie.7 ani are loc trecerea de la gândirea intuitivă.şi organiza atenţia voluntară ca expresie a cerinţei de a respecta şi îndeplinii un program impus de activitate. A. Atenţia se modifică din punct de vedere calitativ. Caracteristice pentru această perioadă sunt modificările evidente ale potenţialului de activitate intelectuală şi formarea a numeroase categorii de noţiuni. Tot în perioada şcolară mică are loc o creştere simţitoare a caracterului explicit al înţelegerii. Copiii cu stil cognitiv analitic pleacă în conceptualizare de la detalii iar cei cu stil tematic iau în considerare întregul. Piaget considera că la 6.n minte.o permanentă solicitare a gândirii. Adevărata învăţare având loc în condiţiile activităţii proprii de gândire. se dezvoltă imaginaţiea reproductivă. R. Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid şi tendinţa de a da primul răspuns care le vine. Acum se poate vorbi despre stadiul operaţiilor concrete caracterizat prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte (PopescuNeveanu. Între aceste caracteristici învăţarea prin acţiune constituie elementul principal. învăţământul modern. a cunoaşterii sistematice a realităţii. Perioada şcolară mică se caracterizează printr. centrat pe elev prezintă o serie de avantaje: • învăţarea este individualizată în funcţie de interesele şi nevoile celui care învaţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. mai flexibilă şi distructivă. Curiozitatea se diversifică. 52.educativ de calitate. Spre deosebire de învăţământul tradiţional centrat pe materia de învăţat. 1997. la organizarea unor structuri mentale concrete care operează cu lungi serieri şi clasificări. În această perioadă şcolară se diferenţiază stilurile cognitive. psihice şi sociale. este mai stabilă. Editura Didactică şi Pedagogică. adică modul în care elevii răspund varietăţii sarcinilor şi problemelor intelectuale.

1 1. Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos. orientează şi facilitează accesul elevilor la informaţii). Testul de autoevaluare nr. responsabilizarea şi motivarea elevilor pentru eficientizarea procesului de comunicare. 2. Definiţi metodica. Enumeraţi cel puţin patru particularităţi ale copilului de vârstă şcolară.Introducere • reconsiderarea rolului cadrului didactic (înlesneşte demersul didactic al elevului. • încurajarea iniţiativei elevilor. • realizarea de proiecte individuale sau de grup cu rolul de a dezvolta elevilor “deprinderi de proiect”. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

3 Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi a II-a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III-a şi a IV-a) Disciplina “Cunoaşterea mediului” realizează o punte de legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţe şi disciplina “Ştiinte ale naturii” studiată în clasele a III-a şi a IV-a. Se asigură. în acest fel o continuitate a obiectivelor Cunoaşterea mediului Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 4.

ci dezvoltarea capacităţilor de observare. Un alt obiectiv major al disciplinei “Cunoaşterea mediului” îl reprezintă educaţia pentru sănătate a copiilor. a animalelor.Introducere ciclului de achiziţii fundamentale (grupa mare. Obiectivele acestei discipline nu vizează însuşirea de cunoştinţe. cu componentele. igiena clasei. nevoile lor reale de cunoaştere. Această deplasare asigură creşterea caracterului formativ al învăţarii şi are rolul de a stimula interesul pentru cunoaştere al copilului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ştiinte ale naturii Conform notei de prezentare a programei disciplina de învăţământ “Ştiinţe ale naturii” vizează “observarea şi perceperea lumii în întregul său. a obiectelor şi fenomenelor concrete. Demersul didactic se deplasează de la “Ce se învaţă?” la “De ce se învaţă?”. etc. explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. Prin predarea “Ştiinţelor naturii” nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi de informaţii ştiinţifice ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte.7 ani) prima treaptă a cunoaşterii o constituie intuirea. a intuiţiei şi a imaginaţiei acestuia. clasa I şi clasa a IIa).fizice ale şcolarului mic. Punctul de plecare îl reprezintă experienţa de viaţă a elevilor. Noile programe evidenţiază necesitatea pregătirii elevului nu ca pe un “om de ştiinţă” ci ca pe un “cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială”. pentru respectarea unor reguli de igienă individuală şi colectivă (igiena corporală. ce vizează: • stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului apropiat.). adică observarea plantelor. Cunoaşterea mediului îşi propune să înlesnească înţelegerea naturii prin participarea activă şi conşţientă a elevului la descoperirea şi redescoperirea fenomenelor şi proceselor naturale. Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se desfăşoară în strânsă relaţie cu particularităţile psiho. igiena locuinţei. ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare”. Procesul de familiarizare cu mediul înconjurător începe din etapa preşcolară în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoştinţe despre lumea care îl inconjoară. În cazul şcolarului mic (6. • stimularea potenţialului creativ al copilului. procesele şi fenomenele caracteristice.

Introducere 4. Proiectarea didactică presupune: Proiectul pentru Învăţământul Rural Etapele proiectării . A proiecta înseamnă a elabora un plan de acţiune pentru organizarea şi desfăşurarea unei activităţi didactice.4 Proiectarea activităţii didactice Proiectarea didactică este o activitate de anticipare a etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a obiectivelor.

Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: Programe şcolare Proiectul pentru Învăţământul Rural . personalizată de către fiecare cadru didactic în funcţie de: cerinţele şi condiţiile fiecărei clase. de pregătirea profesională a cadrului didactic. Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare. Proiectarea unităţilor de învăţare 4. Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Programa şcolară trebuie parcursă de toate cadrele didactice.Introducere 1. Studierea programelor şcolare 2.1 Programa şcolară Programa şcolară este un document care cuprinde obiectivele (ţintele de atins prin activitatea didactică).4. pornind de la obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă la conţinuturile şi activităţile de învăţare. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi semestriale 3. de oferta materială a şcolii. conţinuturile şi activităţile de învăţare. Clasa I. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare. Personalizarea demersului didactic se realizează prin identificare aunităţilor de învăţare care grupează conţinuturile în mod eficient pentru realizarea obiectivelor. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească gândirea independentă a cadrului didactic precum şi libertatea acestuia de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse. Proiectarea lecţiilor 4. Obiectivele cadru. Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul. etc. dar poate fi adaptată. Lectura programei se realizează pe orizontală. obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul mai multor ani de studiu.

clasa I • Elemente ale mediului social şi cultural: . explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. 2. 2. localitate. 1. 3. programa cuprinde mai multe exemple de activităţi de învăţare. 3.Obiective sociale din cartier.2 să enumere caracteristici specifice ale unor vieţuitoare din mediul apropiat. • Plante şi animale: . 3. 3.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător. 3.1 să descrie caracteristici ale mediului social şi cultural. Cunoaşterea. 2. Dezvoltarea capacităţilor de observare.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului apropiat. Pentru fiecare obiectiv de referinţă.1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător .3 să observe şi să denumească fenomene din mediul înconjurător.6 să întocmească oral un program zilnic de activitate a şcolarului. 2. pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător.4 să participe la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului.Obiective culturale din cartier. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici. .1 să utilizeze un limbaj specific ştiintelor naturii în descrierea unor vieţuitoare.Introducere 1. 3. localitate. Conţinuturile învăţării. 3.5 să precizeze câteva regului de igienă a corpului şi a alimentaţiei pe baza informaţiilor primite. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite.Observarea unor plante/ unor animale din mediul apropiat al copilului şi/ sau de la colţul viu al clasei. Proiectul pentru Învăţământul Rural .2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. fenomene din mediul înconjurător. 1.

fenomene din mediul înconjurător. .Introducere Recunoaşterea părţilor componente ale unei plante (ale corpului unui animal).1 să descrie caracteristici ale mediului natural.Programul zilnic al şcolarului. Dezvoltarea capacităţilor de observare.Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: 1.Igiena corpului.a . înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător.Anotimpurile: denumire. • Fenomene ale naturii: . caracteristici. 1. lunile anotimpurilor. 2. 2. 1.Igiena alimentaţiei.recunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice. * să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoarele din diferite zone geografice. 3. . fulger. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. • Mediul înconjurător şi protejarea lui: .3 să observe şi să denumească efectele unor fenomene din natură asupra vieţuitoarelor 2. • Educaţie pentru sănătate: .Contribuţia copiilor la protejarea mediului Clasa a II. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. vânt.Fenomene ale naturii: ploaie. . explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1.2 să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoare din mediul apropiat. .3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător.Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi animalelor.2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. ninsoare. tunet.1 să utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii în descrierea unor vieţuitoare. Cunoaşterea.

• Mediul înconjurător şi protejarea lui: . Pentru fiecare obiectiv de referinţă.Igiena locuinţei. . 3.Forme de relief: munţi.Introducere 3. • Educaţie pentru sănatate: .Asemănări şi deosebiri între plante şi animale.Influenţa factorilor de mediu asupra plantelor şi a animalelor.4 să participe la acţiuni de îngrijire şi de protejare a mediului.Activităţi ale omului specifice fiecărui anotimp. Proiectul pentru Învăţământul Rural .5 să enumere şi să descrie câteva acţiuni proprii pentru păstrarea igienei locuinţei şi a clasei.1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător. Conţinuturile învăţării.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite.clasa a II-a • Elemente ale mediului natural: .*Asemănări şi deosebiri între unele plante şi animale din alte zone geografice. . . 3. 3. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii. în mediul rural sau urban. 3.Protejarea mediului de către copii.Modificări în viaţa plantelor şi a animalelor determinate de succesiunea anotimpurilor.Acţiuni ale copiilor care dăunează mediului natural. . . Clasa a III-a – Ştiinţe ale naturii Obiectivele cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1. programa prezintă mai multe sugestii de activităţi de învăţare.Igiena clasei. • Efectele unor fenomene ale naturii asupra vieţuitoarelor: . câmpii • Plante şi animale: .2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului înconjurător.

2.3 să comunice în forme diverse observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate. organisme. 1. fenomene şi evenimente pe baza unor criterii date. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. decantare. 2. programa prezintă sugestii de activităţi de învăţare. *Amestecuri şi separarea amestecurilor prin filtrare.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru. 1. Conţinuturile învăţării. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. Fomarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii.1 să conştientizeze efecte ale activităţii omului asupra mediului înconjurător. 3. 2.1 să înregistreze în formă grafică observaţii ale unor fenomene şi procese din mediul înconjurător. 1.4 *să descrie proceduri simple. 2. volumul (capacitatea) ca rezultat al măsurării/ comparării în unităţi nestandard). 3. Formă. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat.clasa a III-a Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor 1. de natură ştiinţifică. 2. *Dizolvarea şi condiţii de creştere a vitezei de dizolvare.Introducere 2.identificare în funcţie de formă. 4. utilizate în experimente.6 *să confecţioneze jucării/ produse. dimensiune (lungimea ca rezultat al măsurării în unităţi standard. culoare. Stări de agregare (solid/ lichid/ gaz). propice vietii. imitând obiecte din mediul înconjurător 3.2 să ordoneze obiecte.5 *să respecte regulile de comunicare şi comportament negociate. Proiectul pentru Învăţământul Rural .4 să aplice observaţia ca demers al cunoaşterii de tip ştiinţific. volum. 2. folosind instrumente şi procedee specifice. comparând rezultatele cu propriile estimări. în desfăşurarea activităţilor de grup.1 să indice asemănări şi deosebiri dintre corpuri pe baza unor observaţii proprii.2 să măsoare cu instrumente convenţionale şi neconvenţionale. 2.

arderea combustibililor. anotimpurile). Soarele. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unei mediu natural echilibrat. Omul şi mediul 1.întuneric. peşti.Introducere 5. 6. hrana). sămânţă. Corpuri cu viaţă şi fără viaţă: plante şi animale. Transformări ale corpurilor şi materialelor 1. reptile. fruct.. 7. 2. surse de căldură) asupra organismelor vii. solidificare. 3. Deşeurile şi *reciclarea lor. schelet. Utilizări. exerciţiul fizic. Circuitul apei în natură. propice vieţii. Rolul structurilor de bază ale organismelor vii • rolul componentelor observabile la plante: rădăcină. etc. apă. condensare). Clasa a IV-a. localizare. tulpină.noapte. *Reacţia la stimuli şi organele de simţ. organe de simţ. Consecinţe ale variaţiei factorilor de mediu (lumină. trunchi.sursă de schimbări periodice în mediul înconjurător: lumină. 9. zi. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii. vaporizare. frunză. Surse de apă. sol. 3. soarele. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii. căderile de apă. plămâni. vieţuitoare dispărute şi pe cale de dispariţie. igienă personală. utilizări. • rolul componentelor observabile şi a unor organe interne la animale şi la om: cap. floare. solul. stomac. materiale naturale şi prelucrate. Utilizări. aer. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 3. 2. aerul. Principalele grupe de animale (mamifere.tipuri. Transformări de stări de agregare (topire. Surse de energie (vântul. rinichi. 8. păsări. insecte). Apa. folosind instrumente şi procedee specifice. Protejarea mediului.Ştiinţe ale naturii Obiective cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1.caracteristici generale. Modalităţi de menţinere a stării de sănătate: dietă. membre.

2. 1.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate. Circuite electrice simple. *Plutirea corpurilor. multipli şi submultipli). 2.5 *să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjurător. *Densitatea ca rezultat al comparării maselor unor corpuri confecţionate din materiale diferite. *umiditate.Planetele sistemului solar.clasa a IV-a • Caractertistici şi proprietăţi ale corpurilor . dar de volume identice. . 1. prezentând adecvat rezultatele. . 2.Proprietăţi ale metalelor şi utilizări ale acestora. Magneţi.Volumul (capacitatea ca rezultat al măsurării în unităţi standard: litrul. umbra. .Echilibru şi cântărire (masa ca rezultat al cântăririi în unităţi standard): cântarul cu arc. *frig. .Comportamente de adaptare la plante şi animale: reacţii de apărare şi adaptare la lumină.1 să interpreteze succesiunea unor fenomene şi procese din natură. Comportamentul luminii. 3. 3.producerea curcubeului. 1.2 să descrie relaţii între sisteme din mediul înconjurător.4 să aplice procedee de natură ştiinţifică în activitatea proprie.1 să identifice relaţii între părţile componente ale unui sistem studiat. vizibilitatea corpurilor. 2.3 să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date.2 *să aprecieze importanţa protejării propriului corp faţă de factori dăunători de mediu. • Transformări ale corpurilor şi materialelor Proiectul pentru Învăţământul Rural .1 să conştientizeze efecte ale mediului înconjurător asupra propriului organism. 2. .Introducere Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. balanţa.4 *să formuleze ipoteze pe baza utilizării unor procedee de natură ştiinţifică. culorile.3 să comunice în maniere diverse observaţii privind relaţiile dintre părţile componente ale unui sistem şi/ sau dintre sistemele studiate.Surse de lumină. *vânt. Conţinuturile învăţării.

pădurea. oameni). lemn.2 Planificarea calendaristică Realizarea planificării calendaristice (anuală şi semestrială) este o operaţie de anticipare a activităţii didactice care presupune o viziune clară.. • Omul şi mediul Medii de viaţă: grădina. 7).Introducere *Încălzire şi răcire. recapitulare şi sistematizare. Planificarea calendaristică se poate întocmi. pag. Planificarea calendaristică anuală şi semestrială Instituţia de învăţământ …………… Disciplina ……………………. Anul şcolar ………………. de ansamblu a obiectului de studiu.. balta./ Tip de curriculum ………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural . *delta. evaluare. roci.a/ a IV-a. pornind de la următoarele rubricaţii (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 4. *mările calde. hrană. fluturi. *peştera. *oceanul. căldura absorbită şi căldura cedată Forţe care determină mişcarea corpurilor (gravitaţia. Relaţii de hrănire Resurse naturale: apă. stabilirea tipurilor de activităţi: predare. alterarea. 2. Profesor ………………. realizarea asocierii dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi. broaşte. Protejarea lor.4. cunoaşterea conţinuturilor.învăţare. Elaborarea planificării calendaristice presupune: 1. - 4. Cicluri de viaţă ale organismelor (plante. cunoaşterea obiectivelor cadru şi de referinţă. coacerea. specifice disciplinei. 3. putrezirea. identificarea unităţilor de învăţare şi ordonarea lor în concordanţă cu logica internă a disciplinei. CNCGhid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. ore pe săpt. combustibili. Mişcare şi repaus Ciclul vieţii: naştere. arderea. moarte. creştere şi dezvoltare. Transformări ale materialelor în alte materiale cu proprietăţi diferite: ruginirea. înmulţire. forţe de împingere şi tragere). Clasa ……………… Nr. minerale. soluri. precizarea ritmului de parcurgere a materiei (timpul alocat fiecărei unităţi de învăţare).

ore. Săptămâna Obse Proiectul pentru Învăţământul Rural . 157 Disciplina Cunoaşterea mediului Institutor Maria Magdalena Boghianu Clasa I Nr.1oră/ săpt. Planificare calendaristică Unitatea de Obiective Conţinuturi Nr.2. în general. etc).1. Şcoala generală nr.Introducere Planificare calendaristică Unitatea de învăţare Obiective de referinţă Conţinuturi Nr. nu trebuie să depăşească 7. Numărul de ore alocate fiecărei unităţi de învăţare se stabileşte de către profesor dar.se trec numerele obiectivelor de referinţă din programa şcolară (1. 2. ore Săptămâna Observaţii Unităţile de învăţare. Atenţie! Prezentul curs nu. 1. Planificările calendaristice propuse au rolul de a te familiariza cu tehnica elaborări acestor planificări.se indică prin titluri stabilite de către profesor.2.şi propune să ofere modele de planificări calendaristice.8 ore. Obiectivele de referinţă.

2.2. Vreau să cresc sănătos Iarna. 21. modificări în lumea vie şi 2. 1. 1. caracteristici învăţare ore rvaţii Spre şcoală 2 17. localitate.3. 22. ore 4 Săptămâna 29 aprilie 6.1.3 1. 2.2.2. 18.2.1. 2. 4 martie  10  În lumea plantelor 1.1. frunze. trunchi.3.1. 2. 1. 1.1. 1.igiena corpului Anotimpurile: denumire.3 2 1. fruct).4.1. bucuria copiilor 3 15.3. 1. Calendarul naturii 1. 2. 2. lunile anotimpurilor. 17 dec. tulpină.3.Introducere de referinţă 1.3 În lumea animalelor domestice 1. 1.3.1.3. 28 ian. 2.  Observarea unor plante din mediul apropiat.  Fenomene ale naturii: . 10. 1. obiective culturale din cartier. 20 mai Obse rvaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2.1. 12. 1. 14.3 Observarea unor plante de la colţul viu al clasei. flori.2. 1. 1. 25 febr. 13.2.4. 2. 1.  Fenomene ale naturii. 1. 3. 11.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unei plante (rădăcină. 26 noiembr. 22 aprilie Unitatea de învăţare Soseşte primăvara! Obiective de Conţinuturi referinţă 1.2.2. 1.2. 2.1. 4 5 11.2.4. 15.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unui animal (cap. 1.1. 1.1. 1.24 sept.3 1. 2.1. succesiunea lor. vânt. 2. 1. 1.4. fulger.4. 2.4 Elemente ale mediului social şi cultural: obiective sociale din cartier.8 oct. 2. membre).fenomene ale naturii: ploaie.1. 18 martie 8.  Observarea unor animale din mediul apropiat al copilului. 2.2. 29 oct.4.3. 1.3.2. 2. 1. 19.2. tunetrecunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice. Nr. 3.   Educaţie pentru sănătate: .

membre). 1. 2 1. trunchi. 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .  Recunoaşterea şi denumirea 1.3 Animale sălbatice 1.3.3 Testul de autoevaluare nr.2. animal (cap. 2.Introducere activităţi ale oamenilor specifice fiecărui anotimp. 2 27 mai 3 iunie 2.1.1.4. părţilor componente ale unui 2. 2. Elaboraţi o planificare calendaristică anuală la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii.2.

având următoarele caracteristici: • Unitatea de în raport cu obiectivele de referinţă.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Unitatea de învăţare este o structură didactică deschisă şi flexibilă.Introducere Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos.4. învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. este coerentă • este unitară tematic.

aplicare. exprimată printr. Un astfel de demers didactic dezvoltă la elev o atitudine reflexivă. Sarcinile de lucru concepute gradat dau elevilor posibilitatea de a găsi soluţii prin efort propriu.a/ a IV-a.Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. experimentare. Etapa de familiarizare are ca scop acomodarea elevului cu noile conţinuturi prin intermediul unor situaţii problemă date spre rezolvare sau experimentare.un efort propriu de observare. a conceptelor cu care operează. ca element operaţional. să explice noul concept până când elevii nu au efectuat suficiente experimente. se finalizează prin evaluarea sumativă* (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În această etapă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . pas cu pas. 12). În etapa de structurare se esenţializează şi se sistematizează observaţiile realizate de elevi. Rolul său este de a orienta demersul de căutare fără să ofere soluţii prestabilite pe care elevii să le memoreze. Rolul cadrului didactic este de a. explorarea experimentală stă la baza activităţii de învăţare.Introducere • • • se desfăşoară continuu pe o perioadă de timp. În această etapă. 7. cadrul didactic propune activităţi de învăţare variate care au rolul de a dirija învăţarea. pag.: În ce scop voi face?face? Ce voi Cu ce voi face? Cum voi face? Cât s-a realizat? Identificarea Selectarea obiectivelor conţinuturilor Analiza resurselor Determinarea activităţilor de învăţare Stabilirea instrumentelor de evaluare - Organizarea demersului didactic corespunzător fiecărei unităţi de învăţare trebuie să ţină cont de parcurgerea secvenţelor de: familiarizare. noţiuni. structurare. CNC. subordonează lecţia. Rezolvarea acestor probleme presupune folosirea unor tehnici de lucru specifice ştiinţelor.i conduce pe elevi spre o structurare a noţiunilor. comparare. Cadrul didactic se abţine să definească termeni.

24). pag. CNC. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Intervenţia cadrului didactic va fi centrată pe întărirea unor tehnici şi proceduri.. Aplicaţiile propuse favorizează individualizarea învăţării şi oferă cadrului didactic un feed..Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. ore alocate ………………. pe aplicarea teoriei pentru rezolvarea unor situaţii particulare. Clasa ……………. Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie: Proiectul unităţii de învăţare Disciplina ………………………….Introducere În etapa de aplicare se realizează consolidarea şi aprofundarea noilor concepte.back eficient în ceea ce priveşte nivelul de formare a noţiunilor şi comptenţelor dobândite de elevi la un anumit moment (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Unitatea de învăţare …………………… Nr.a/ a IV-a.

şi propune să ofere modele de proiecte ale unităţilor de învăţare ci să ofere studenţilor posibilitatea de a “învăţa” tehnica proiectării. ore alocate 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mijloace de învăţământ). Obiective de referinţă. Conţinuturi.). 2. Evaluare. Resurse. Activităţi de învăţare.se notează resursele materiale necesare (materiale didactice. forme şi modalităţi de organizare a activităţii) şi resursele temporale (alocarea de timp).Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activităţi de învăţare Resurse Evaluare Obs. 1.se detaliează conţinuturile din cadrul unităţii de învăţare. utilizând informaţia pe care o deţine).se trec obiectivele de referinţă (ex.1. etc. Proiectul unităţii de învăţare Disciplina Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Institutor Maria Magdalena Boghianu Unitatea de învăţare: Vieţuitorele şi mediul lor de viaţă Nr. resursele procedurale (metode de predare/ învăţare.se notează activităţile propuse de programă sau alte activităţi de învăţare propuse de profesor.3. Atenţie! Prezentul curs nu.cuprinde menţiuni cu privire la tipul de instrumente de evaluare folosite (important este să fie evaluată nu cantitatea de informaţie stocată de elev ci mai ales ceea ce poate să facă.

2 Înregistrarea în fişe de observaţii/ jurnal a transformărilor care se produc în natură pe parcursul anotimpurilor. 3. temperatură. 2. 2.1.2. 1. Observarea şi descrierea unor comportamente ale vieţuitoarelor (plantă. vânt. etc) de-a lungul unui an : album. Descrierea părţilor componente a unei plante. film didactic. hrănire. inmulţirea. 2. Experimente demonstrative cu plante/ animale în condiţii variabile de mediu (lumină. Compararea condiţiilor din medii favorabile/ nefavorabile dezvoltării vieţii. creşterea şi dezvoltarea.2. material biologic. diapozitive. albume.) favorabile şi nefavorabile vieţii. 1. fişe de activitate. chestionare 1 oră Experimente care evidenţiază schimbul de gaze. inmulţirea. 2. Comportamen te de supravieţuire la plante şi animale 1. Investigaţii practice în Probă scrisă Autoevaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .2 Reacţii de apărare şi adaptare la stimuli 1. Truse de laborator. animal) faţă de condiţiile necesare supravieţuirii: lumină. 1.Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activitaţi de învăţare Recunoaşterea componentelor vii dintr.3 Proba orală Probe practice Observarea sistematică Experiment Autoevaluare Referat Probe orale şi scrise Experiment Observarea sistematică Probă practică Procese care asigură supravieţuirea (sensibilitate. ilustraţii cu plante şi animale în mediul lor de viaţă. temperatură. vânt. fişe de evaluare 1 oră Evaluarea Observarea sistematică Probă scrisă Obs.1. Determinarea experimentală a condiţiilor în care supravieţuiesc componentele lumii vii (plantă/ animal): Identificarea condiţiilor de mediu necesare supravieţuirii.3.2. film didactic. Identificarea transformărilor ciclice ale vieţuitoarelor pe parcursul celor patru anotimpuri.1. 2. creşterea şi dezvoltarea. Demonstrarea experimentală şi observarea proceselor specifice vieţuitoarelor: schimbul de gaze.1. reacţii la factorii de mediu. Resurse Reactualizarea cunoştinţelor privind caracteristicile lumii vii prin observaţii în natură sau pe imagini. hrănirea. respiraţie. a unui mamifer şi precizarea rolului acestora.un mediu natural/ amenajat. etc. reacţii la factorii de mediu. înmulţire) 1. etc. hrană. Enumerarea însuşirilor specifice componentelor vii din mediul înconjurător.3. umiditate. hrănirea. Fişe pentru caracterizarea corpurilor Fişe cu desene pentru recunoaşterea părţilor componente ale unei plante/ ale unui animal 1 oră. livada. Teste. umiditate. 1. Observarea şi descrierea schimbărilor din natură pe parcusrul anotimpurilor.3. Studiu de caz: pădurea (parcul.

balta 1. 2. Compararea diversităţii vieţuitoarelor din pădure. 1.3. Recunoaşterea şi descrierea unor caracteristici specifice vieţuitoarelor dintr. baltă. baltă.1 Descrierea componentelor şi particularităţilor unor medii de viaţă: grădina.2. 3. fişe de lucru. fişe de evaluare. Completarea de fişe de observaţie privind Investigaţie Probă practică Compararea modurilor de reacţie a vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatură. a unor medii de viaţă din pădure. sunetele. atlas botanic.3. diapozitive. pădurea. umiditatea. Construirea de acvarii/ terarii pentru investigarea comportamentelor de adaptare/ adaptare ale vieţuitoarelor. Investigaţii directe în natură şi/ sau imagini privind caracteristici observabile (macroscopice. balta. albume.un mediu terestru/ acvatic. morfologice) ale vieţuitoarelor din pădure. sunete. fişe de evaluare 1 oră Experiment pentru demonstrarea reacţiilor vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatura. Fişe de activitate. baltă. lumina. diapozitive. Compararea caracteristicilor morfologice ale vieţuitoarelor din acelaşi mediu de viaţă. etc. Fişe de activitate. grădină (observate direct în natură sau în imagini din albume. albume. Material biologic viu. alte vieţuitoare. filme. Experiment/ investigaţie Observare sistematică Probă orală Investigaţii Probă scrisă Proiectul pentru Învăţământul Rural . grădină. etc. 1. grădină. atlas zoologic. pădurea. umiditatea. Demonstrarea mişcării tuturor vieţuitoarelor.Introducere mediul înconjurătorexcursie didactică. Investigarea modalităţilor de deplasare a animalelor. fişe de observaţie 1 oră Observaţii în natură sau pe planşe. 2.1. atlase biologice 1 oră Experimente pentru punerea în evidenţă a mişcării plantelor. Expriment/ investigaţie Recunoaşterea reacţiilor de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu Medii de viaţă: grădina. fişe de evaluare 1 oră Investigarea unor reacţii de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu. etc.2. Film didactic. lumina. etc. truse de laborator.

grădină. ierbare. Fişe de observaţie. Proiectul pentru Învăţământul Rural . planşe. albume. baltă. ierbarizat.4. Alcătuirea unor proiecte privind intervenţia unor factori perturbatori în mediul înconjurător familiar. planşe. grădină. baltă. animale 1 oră Probă practică Autoevaluare Proiect Probă orală Identificarea caracteristicilor prin care se deosebesc un mediu natural (pădurea) şi un mediu amenajat prin intervenţia omului (grădina). atlase. Dezbaterea cu tema “Efectele unui dăunător în medii naturale amenajate” în urma vizionării unui film didactic.4 Proiectarea lecţiilor de cunoaşterea mediului/ ştiinţe ale naturii Lecţia reprezintă componenta operaţională a unităţii de învăţare. animale 1 oră Alcătuirea de colecţii cu vieţuitoare din pădure. morfologice) ale vieţuitorelor din pădure. Exerciţii de identificare pe planşe. albume. colecţii de plante. Observaţii asupra unor plante cultivate în grădină utilizand material biologic natural. baltă. Identificarea importanţei practice a plantelor cultivate şi spontane Observare sistematică 4.Introducere caracteristici observabile (macroscopice. Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului didactic. colecţii de plante. Conversaţie euristică privind utilizările unor plante/ animale din mediul natural şi mediul amenajat de om. Fişe de observaţie. grădină: insectare. a unor vieţuitoare din pădure. planşe. naturalizări. ierbare. etc. atlase.

sprijinind eforturile de învăţare ale elevilor. în raport cu un anumit conţinut. Stabilirea obiectivelor operaţionale Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei condiţii: a) descrierea comportamentului (observabil. Predarea ştiinţelor are ca scop transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea elevilor în activităţi experimentale şi nu memorarea unor informaţii ştiinţifice.stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea performanţei elevilor. problematizarea. “având la dispoziţie”. “a argumenta”. în calitate de instrumente de acţiune sau purtătoare de informaţie. “a aplica”.se realizează în funcţie de natura conţinutului şi de caracteristicile obiectivelor propuse. “a utiliza”. Caracterul intuitiv al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii necesită folosirea unor metode centrate pe elev ca: experimentul. Elaborarea proiectului de lecţie Proiectarea lecţiei Proiectarea lecţiei Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a priceperilor şi deprinderilor cu care se efectuează experinţe şi lucrări practice pentru că stimulează gândirea şi imaginaţia. “a distinge”. etc. “a valida”. “a recunoaşte”. “a completa”. 5. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi corelarea lor cu activităţile de învăţare şi conţinuturile.prezentarea situaţiei în care vor fi puşi elevii pentru a proba asimilarea comportamentelor (ex. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi conducerea procesului de predare. 3. modelarea.Introducere Proiectarea lecţiei se realizează prin parcurgerea următoarelor etape: 1. etc. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie. de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de mijloacele de învăţământ existente. “cu ajutorul”. absolut necesare pentru înţelegerea conţinuturilor. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune identificarea elementelor fundamentale. b) precizarea condiţiilor în care se va desfăşura acţiunea respectivă. Mijloacele de învăţământ.învăţare. 6.evaluare. 2. “după prezentarea”) c) performanţa. intervin direct în procesul de instruire. învăţarea prin descoperire. “a analiza”. măsurabil) al elevului cu ajutorul verbelor “de acţiune”: “a identifica”. pe baza îmbinării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ folosite pentru realizarea obiectivelor propuse. “a enumera”.

să fie simplu şi operaţional. În practică. să fie flexibil lăsând posibilitatea de intervenţie. de autoreglare pe parcursul lecţiei. Proiect de lecţie Aria curriculară: Matematică şi Ştiinţe Dispciplina: Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Unitatea de învăţare: Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor Subiectul lecţiei: Separarea substanţelor din amestecuri Proiectul pentru Învăţământul Rural . se utilizează diferite metode de proiecte de lecţie.Introducere Proiectul de lecţie trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu asupra lecţiei.

Ştiinţe. Bucureşti. 1. lapte. spirtieră. 2001 Elena Huţanu. • identificarea modalităţilor concrete de utilizare în viaţa cotidiană a metodelor de separare a substanţelor din amestecuri. explicaţia. cristalizare). • formarea deprinderilor de a realiza experienţe simple în scopul redescoperirii unor metode de separare a substanţelor din amestecuri. MEdC. jocul didactic.să identifice cel puţin două stări de agregare ale corpurilor puse la dispoziţie. în forme diverse. observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate Obiective operaţionale O1. decantare.să identifice situaţii practice de folosire a acestor metode de separare (cel puţin un exemplu pentru fiecare metodă). Forme de organizare: frontal. baghetă. O3. în echipă.Introducere Tipul lecţiei: formarea de priceperi şi deprinderi Scopuri: • utilizarea unor tehnici de separare a substanţelor din amestecuri (filtrare. crt. lingură. Bucureşti. munca independentă. O2. pietriş.să identifice cel puţin două metode de separare a substanţelor din amestecuri.3 să comunice. 1. făină. individual Material bibliografic: Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de Ştiinţe ale naturii la clasele a III-a. a IV-a. Daniel Ovidiu Crocnan. Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Moment organizatoric Conţinutul învăţării Pregătirea elevilor pentru lecţie Pregătirea materialelor didactice Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . • vase transparente. EDP. conversaţia. • fişe de lucru.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru. Obiective de referinţă vizate: 2. ghidul învăţătorului. problematizarea. nisip. Metode şi procedee: experimentul. pâlnie. demonstraţia Mijloace de învăţământ: • apă. CNC.să separe substanţele din amestecuri prin realizarea unor experimente simple. pe baza experienţelor realizate. hârtie de filtru. O4. 2002 Nr. clasa a IV-a.

Rebus 1 SUBSTANŢE 2 DIZOLVARE 3 NISIP 4 SARE 5 ZAHĂR 6 DIZOLVANT 7 PARFUM 8 DIFUZIE 1. Corpurile sunt alcătuite din …………. 6. crt... spunem că apa este un ………… Când deschid o sticluţă.Ce este dizolvarea? . 1 Se foloseşte amestecul de apă Problematizare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Evaluarea 5. Are astfel loc fenomenul de …. 5. 8. 2. Captarea atenţiei Anunţarea temei şi a obiectivelor operaţionale Elevii realizează două amestecuri apă şi nisip. Substanţă solubilă ……… Altă substanţă solubilă …… Dacă sarea şi zahărul s. Se scrie titlul lecţie pe tablă şi în caiete Experienţe 4. 3. O1 Dirijarea învăţării Experimentul nr. Soluţiile se obţin în urma fenomenului de ……………… Substanţă insolubilă ……. Elevii descoperă titlul noii lecţii prin citirea cuvântului rezultat pe verticală. B. Verificarea cunoştinţelor anterioare A. se simte în întrega cameră..au dizolvat în apă.. Întrebări de verificare a cunoştinţelor .. apă şi pietriş. 7. mirosul plăcut de …….Ce înţelegeţi prin dizolvant? Joc didactic Frontală Conversaţia 3.Introducere 2. 4. Se anunţă obiectivele operaţionale. Descoperire Explicaţia Nr.

prepararea cafelei la filtru. strecurarea supei. Elevii notează în caiete această metodă de separare a substanţelor din amestecuri. prepararea sucurilor din fructe proaspete. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării O2 O3 Descoperire Explicaţia Problematizare Descoperire O2 O3 O4 Nr. Obiective operaţionale Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . separarea laptelui coagulat de zer.Introducere şi nisip realizat în momentul de captare a atenţiei. etc.un filtrufiltrare.un vas. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. iar apa a curs în vas. Se comunică faptul că au realizat o operaţie de separare a unei substanţe solide prin dintr. Se solicită elevilor să precizeze în ce stare de agregare se află componentele amestecului? Se creează o situaţie problemă: “Cum puteţi separa substanţele din acest amestec cu materialele pe care le aveţi la dispoziţie?” Elevii realizează experienţe notează observaţiile în fişa de lucru şi prezintă diferite soluţii. Filtrarea.operaţia de separare printr. crt. Se cere elevilor să agite amestecul cu bagheta.un filtru a unei substanţe solide de lichidul în care este amestecată. Se observă că în filtru a rămas nisipul. Se alege soluţia corectă: se aşază în pâlnie hârtia de filtru şi se răstoarnă treptat amestecul într.

până când pietrişul se depune pe fundul paharului.) O2 O3 Problematizare Descoperire O2 O3 Explicaţia Problematizare Descoperire O4 Problematizare Demonstraţia Experimentul nr. Elevii notează în caiet această metodă de separare a substanţelor din amestecuri.un lichid a unei substanţe solide (care nu se dizolvă în lichidul respectiv). Decantareaoperaţia de separare dintr. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Descoperire O2 O3 Nr.Introducere Experimentul nr. Se alege soluţia corectă: se încălzeşte amestecul într. Obiective operaţionale Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . “Cum puteţi separa sarea din apă?” Eevii propun diferite metode de separare. se toarnă apa în alt pahar. separarea aurului şi argintului din minereuri în aparate speciale. crt.un lichid. 3 Se realizează un amestec de apă cu sare (soluţie). etc. 2 Se foloseşte amestecul pietriş cu apă realizat anterior.o lingură de metal cu ajutorul flăcării unei spirtiere până când se evaporă toată apa. Cum puteţi separa cele două substanţe (apa şi pietrişul) având la dispoziţie doar un pahar? Elevii identifică diferite soluţii de rezolvare a problemei. numite decantoare. Se comunică elevilor faptul că au realizat o operaţie de decantaresepararea unei substanţe solide (care nu se dizolvă) dintr. Elevii sunt solicitaţi să separe cele două substanţe după ce au agitat amestecul cu bagheta. Se alege soluţia corectă: se lasă amestecul în stare de repaus.

individual). Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Se precizează soluţia corectă: separarea se realizează în 2 etape (în prima etapă. 157 Proiectul pentru Învăţământul Rural . se separă apa cu sare de nisipul care se depune pe fundul vasului. Explicaţia O4 Problematizare Conversaţia Explicaţia Joc didactic Instructaj verbal Proiect de lecţie Şcoala generală nr. Obţinerea perfomanţei Se cere elevilor să identifice metodele prin care se poate separa un amestec de nisip.). sare şi apă. Se notează elevii. Elevii notează în caiete metoda de separare a substantelor din amestecuri. electrizarea). asigurarea Se prezintă şi alte metode de transferului separare (magnetizarea. prin decantare. Tema pentru acasă. fabricarea zahărului în instalaţii speciale. Cristalizareaoperaţia de trecere a unei substanţe din soluţie din stare lichidă în stare solidă (cristale). Se explică faptul că s-a realizat o operaţie de cristalizare. în a doua etapă. se obţine sarea sub formă de cristale în urma evaporării apei. prin cristalizare. Intensificare Se citeşte lectura “Mineralele” din a retenţiei şi manual.Introducere Elevii observă cristalele mici de sare care au rămas în lingură. Se organizează un joc didactic “Cine merge pe drumul cel bun către fântână?” Încheierea activităţii Se apreciază activitatea desfăşurată (colectiv. etc.

O5: Să manifeste o atitudine pozitivă faţă de mediul înconjurător. pe baza explicaţiilor primite. cutia poştaşului. Curriculum pentru învăţământul primar. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii numesc principalele fenomene ale naturii.Metode şi procedee: observaţia.Material didactic: calendarul naturii. jocul didactic. plicuri. conversaţia euristică. Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învăţătorilor. . 2004 2.Organizarea activităţii: frontal. Universitatea Bucureşti. fructe etc . O4: Să stabilească legături între lumea vie şi anotimpurile anului. desene referitoare la fenomenele observate pentru întocmirea calendarului naturii. fenomene ale naturii caracteristice anotimpului toamna.Introducere Clasa: I Învăţător: Maria Magdalena Bogheanu Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: Rămas bun. jocul muzical. desene înfăţişând anotimpurile. individual. O2: Să utilizeze simboluri.Curriculum pentru clasele I-II - Etape Obiective operaţion ale Activităţi de învăţare Strategii şi resurse Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Manolescu Marin. frunze uscate. Obiectivul se consideră realizat dacă toţi elevii identifică cel puţin o legătură între anotimpuri şi lumea vie. O3: Să numească fenomene ale naturii. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii recunosc principalele fenomene ale naturii. semne convenţionale confecţionate de elevi. Strategii didactice: . Obiectivul se consideră realizat dacă cel puţin 17 elevi rezolvă corect toate cerinţele. toamnă! Tipul lecţiei: lecţie de consolidare Scopul: dezvoltarea capacităţii de a observa mediul înconjurător dezvoltarea curiozităţii elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare Tema săptămânii „Animalele se pregătesc de iernat” Obiective operaţionale O1: Să recunoască pe baza imaginilor prezentate. jocul de mişcare. pe grupe Bibliografie: 1. Editura Credis.

ninsoare. fructe. Dintre acestea.Introducere Moment organizatoric Captarea atenţiei O1 Observarea transformărilor din natură Observaţia zilnică Observaţia. descriu în cuvinte proprii ce au observat) Completarea calendarului cu semnul convenţional corespunzător zilei Identificarea semnului convenţional potrivit Aşezarea semnului convenţional potrivit cu vremea de afară Caracteristici ale anotimpului studiat • O2 Verificarea însuşirii conţinuturilor anterioare O2 Conversaţia Activitate frontală (2') Calendarul naturii. plicuri. problematizare a Evaluare frontală I: dezleagă ghicitoarea I: Selectează obiecte şi simboluri care fac referire la anotimpul toamna Evaluare individuală I: răspund la întrebare Evaluare frontală I: numesc fenomene ale Proiectul pentru Învăţământul Rural . observă starea vremii. cutia poştaşului • O1 O1 Fiecare elev va primi un desen (realizat de un alt coleg) care să înfăţişeze unul din anotimpurile anului. elevii se deplasează în dreptul ferestrelor. curcubeu etc) importanţa acestor elemente în Experienţă (Cum fac să se mişte o frunză aşezată pe bancă fără să o ating?) Conversaţia euristică. poartă discuţii între ei. le vor introduce în plicuri şi le vor preda „poştaşului” Dezlegarea unor ghicitori Selectarea unor obiecte şi a unor simboluri care fac referire la anotimpul toamna (frunze. conversaţia Activitate frontală (2') Evaluare frontală I: observă şi descriu starea vremii la momentul respectiv Evaluare frontală I: identifică semnul convenţional corespunzător • Descrierea zilei (se deschid geamurile. semne convenţionale confecţionate de elevi Joc: „Soseşte poştaşul!” (4') Desene înfăţişând anotimpurile. desene care înfăţişează activitatea oamenilor. le vor selecta doar pe acelea care înfăţişează anotimpul toamna. stropi de ploaie. vor motiva alegerea. nori. păsărele) Amenajarea clasei: „Colţul anotimpurilor” Evaluare individuală I: aleg desenul potrivit • • Joc: „Cine sunt” (6') Activitate pe perechi/grupe • O1 Transmiterea/ asimilarea noilor conţinuturi Identificarea acţiunii vântului asupra mediului înconjurător O3: • Discutarea unor aspecte legate de: alte fenomene ale naturii (ploaie. ceaţă. flori.

celelalte anotimpuri.Introducere natură (vântul atrage norii.5 Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Proiectul pentru Învăţământul Rural . prezentarea produsului „Cărticica fructelor şi a legumelor”.) Schimbări în viaţa oamenilor (îmbrăcăminte. animale om şi anotimpul toamnă Activitate individuală (4') Conversaţia de verificare (4') Joc: „Formulează o întrebare” Activitate frontală (10') naturii I: formulează întrebări şi răspunsuri • - Discutarea unor aspecte legate de: Schimbări în viaţa copiilor (îmbrăcăminte jocuri. O5 Feed-back • • I: exprimă păreri personale Conversaţia Activitate frontală (10') Tema pentru acasă - 4. ocupaţii specifice anotimpului) Formularea şi exprimarea propriilor păreri Discutarea unor aspecte legate de: anotimpul care urmează. ploaia udă pământul) O4: Fixareaschimbări în viaţa plantelor Legătura plante. anotimpul roadelor. succesiunea lor.

corecte şi coerente. Vârsta preşcolară este perioada celei mai intense receptivităţi. esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor. Preşcolarul de 4. În această perioadă. a dezvoltării capacităţilor copiilor de a sesiza însuşirile caracteristice.l înconjoară îi dezvoltă percepţia care devine un proces orientat cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare. forma. perioada imaginaţiei. Participarea activă a copiilor în procesul de cunoaştere asigură dezvoltarea gândirii. contactul direct cu obiectele dezvoltă şi perfecţionează sensibilitatea tuturor analizatorilor. fanteziei şi a jocului.5.un ritm accelerat şi se instalează unele trăsături de personalitate. În procesul cunoaşterii mediului înconjurător se dezvoltă spiritul de observaţie care contribuie la creşterea calităţii percepţiei. mărimea obiectului. Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător contribuie în mod deosebit la formarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre natură şi societate. Prin joc. curiozitatea. o reprezintă cunoaşterea mediului. auditivă.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului Preşcolaritatea. a formării unei exprimări clare. În această perioadă se dezvoltă sensibilitatea vizuală. Proiectul pentru Învăţământul Rural . chinestezică.o dezvoltare fizică şi psihică accentuată.5. greutatea lui.5 ani se adaptează cu mare uşurinţă mediului grădiniţei. 4. Copilul percepe culoarea. Maxima receptivitate faţă de tot ceea ce. se îmbogăţeşte sfera vieţii psihice a copilului. socializarea copilului se realizează într. investigare.Introducere 4. tactilă. se conturează interesele şi se extind relaţiile interpersonale care asigură socializarea. stadiul care se întinde între 3 şi 6/ 7 ani se caracterizează printr. gustativă şi olfactivă. Contactul direct cu lumea înconjurătoare constituie sursa cea mai importantă a îmbogăţirii şi activizării vocabularului.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar O componentă importantă a educaţiei copiilor preşcolari. Curiozitatea vie şi permanentă a copilului îl îndeamnă spre cunoaştere. cu un impact deosebit în dezvoltarea lor intelectuală. copilul primeşte informaţii despre însuşirile obiectelor şi fenomenelor din lumea înconjurătoare. Prin intermediul senzaţiilor.

copiii memorează cu uşurinţă şi rapiditate diferite imagini. 4. povestiri. Programa pentru învăţămăntul preşcolar prezintă obiectivele cadru. dacă se face o memorare logică. La această vârstă.5. caldă şi expresivă. de imagine are un caracter intuitiv. Preşcolarii pot evoca cu uşurinţă imaginea obiectelor. viu colorate. se îmbogăţeşte cantitativ şi calitativ. dacă materialul trezeşte copiilor emoţii şi sentimente.Introducere Gândirea preşcolarului fiind legată de prezenţa obiectelor. Mijloacele care contribuie la dezvoltarea şi educarea atenţiei preşcolarilor sunt: fixarea sarcinilor. concret. sunt stabilite trei obiective cadru. ca parte integrantă a învăţământului preuniversitar. • Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător. ci mai ales achiziţionarea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale care să. îndrumarea permanentă şi exprimarea clară.i înlesnească munca de învăţare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Generalizarea şi abstractizarea sunt încă slab dezvoltate. preşcolarii pot confunda cu uşurinţă obiecte asemănătoare. Randamentul memoriei creşte dacă volumul de cunoştinţe nu este prea mare. precizarea obiectivelor. Nu atât însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală. poezii dar durata de păstrare a informaţiilor este redusă. concret. şi anume: • Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător. Strâns legat de evoluţia gândirii este limbajul care. obiectivele de referinţă şi exemple de comportamente de care educatoare trebuie să ţină seama în desfăşurarea activităţilor de cunoaştere a mediului. pe parcursul frecventării grădiniţei. precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia. sub influenţa gândirii şi limbajului începe procesul organizării atenţiei voluntare. O altă particularitate a memoriei este caracterul intuitiv. De aceea în procesul recunoaşterii şi reproducerii. atractive.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Grădiniţa de copii. Memoria preşcolarilor se caracterizează prin mai multe particularităţi. cântece. plastic. În această perioadă. Astfel. jucăriilor frumoase. are scopul de a oferi copiilor de vârstă preşcolară condiţiile necesare pentru o dezvoltare normală şi deplină. Cunoaşterea acestor particularităţi ale preşcolarilor este primul pas în desfăşurarea unei activităţi de calitate.

fierbere. fenomene.se instrumente diferite. Obiectiv de referinţă: să cunoască existenţa corpurilor cereşti. Obiectiv de referinţă: să exploreze şi să descrie verbal/ grafic obiecte. procese din mediul înconjurător. . plante. hrănirea unui animal). istorice). sub influenţa factorilor de mediu. animalelor. religioase. identifice elemente locale specifice (obiective socio. Exemple de comportamente: . obiecte).să cunoască modul de producere a acestora şi efectele pe care le produc asupra mediului. Exemple de comportamente: . Exemple de comportamente: . animale.să enumere părţi componente ale corpului uman. . .educative oferă şi exemple de comportamente ce trebuie urmărite la copiii de grădiniţă.să efectueze experinţe simple (dizolvare. solidificare. . .să denumescă. animalelor şi omului în diferite situaţii.să descopere elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simţ. separare.) folosindu. ardere. economice. Proiectul pentru Învăţământul Rural .să analizeze/ compare reacţii ale plantelor. Obiectiv de referinţă: să cunoască elemente ale mediului social şi cultural.să observe şi să enumere modificări apărute în viaţa omului. plutire.să recunoască fenomene ale naturii în momentul producerii lor.să descrie caracteristici ale mediului natural şi social. Exemple de comportamente: . colorare.culturale. combinare. Obiectiv de referinţă: să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (corpul uman. evaporare. .să observe pe o perioadă dată un proces (dezvoltarea unei plante. să le descrie şi să le compare. ale plantelor.să identifice caracteristicile anotimpurilor. a vehiculelor cosmice. plantelor. ale animalelor.să identifice formele de relief. programa activităţilor instructiv. în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta. .Introducere • Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului încojurător. . Pentru fiecare obiectiv de referinţă. Obiectiv de referinţă: să recunoască anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător. etc.

utilizand un limbaj adecvat.să comunice în cadrul grupului rezultatele investigaţiilor. ale educaţiei psiho. .Introducere Exemple de comportamente: . idei pe baza observărilor efectuate. Exemple de comportamente: . ale activităţii omului asupra mediului.vizualului şi a cărţilor.se Proiectul pentru Învăţământul Rural . Exemple de comportamente: . ale educaţiei pentru societate.să respecte regulile de convieţuire socială.să participe.să cunoască existenţa mai multor medii de viată şi factorii care le pot influenţa. Obiectivele de referinţă care sunt urmărite în activităţile de cunoaşterea mediului vizează obiective ale educaţiei cognitive şi de limbaj.să motiveze necesitatea protecţiei mediului de către om. ocrotire şi protejare a mediului. . sumar corpuri cereşti pe baza criteriilor perceptive. Exemple de comportamente: . . . .să cunoască existenţa unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea. ţinându.să respecte reguli de igienă individuală şi colectivă. . De aceea.să utilizeze în acţiuni simple. la acţiuni practice de ingrijire.să exprime descoperirile şi ideile sale.să. Obiectiv de referinţă: să comunice impresii. . Obiectiv de referinţă: să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare. ale educaţiei afective. aplicând cunoştinţele dobândite. alături de adulţi. Obiectiv de referinţă: să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătaţii şi protecţiei omului şi naturii.şi asume responsabilităţi de îngrijire şi ocrotire a mediului. unelte de curăţare a mediului ambiant. se acordă o mare importanţă stabilirii şi selecţiei conţinuturilor activităţilor de cunoaşterea mediului.motrice şi fizice. negative. ale educaţiei estetice. .să înţeleagă efectele secundare.să cunoască regulile de protecţie a naturii şi să anticipeze pericolele încălcării lor. .să denumească/ descrie. pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio.

religioase. în societate. asemănări. Localitatea natală şi ţara • Denumire. • Manifestări afective. la locul de muncă. economice. de fenomene ale naturii. • Condiţiile de viaţă. fenomene (după criterii date. • Clasificare.). • Îmbrăcăminte. • Comportamente civilizate. stele). obiective socio. • Activităţi specifice copilului în familie. foloase şi pagube. • Comportamente şi sentimente de apartenenţă făţă de acestea. Drepturile copilului Proiectul pentru Învăţământul Rural .culturale. comportamente pozitive individuale şi de grup faţă de natură. în şcoală.Introducere seama de particularităţile de vârstă. 4. focul. aerul. pozitive fată de oameni. 3. • Condiţii de dezvoltare a plantelor şi animalelor: îngrijire. • Sentimente. protecţia vieţii şi sănătăţii. • Adresa: topografia locului (recunoaşterea împrejurimilor). în grădiniţă. folosire. Omul • Înfăţişare (caracteristici. Familia. de plante. • Sentimente şi comportamente pozitive de ocrotire a vieţii pe pământ. protecţia mediului ecologic. • Sentimente. folosire. istorice. deosebiri). plante. pământul. semnificaţia acestor activităţi. asemănări. • Cosmosul. Universul • Pământul. de exemplu: după mediul geografic. • Elemente locale specifice (de relief. Natura (plante. Conţinutul activităţilor de cunoaşterea mediului 1. 6. de igienă personală şi colectivă. în şcoală. • Activitatea omului în familie. corpuri cereşti (soare. comportamnte morale. grădiniţa şi şcoala • Denumire. aşezare geografică. încălţăminte. anotimp. în grădiniţă. lună. etc.fizică a copiilor preşcolari. 5. animale. de dezvoltarea psiho. comportamente pozitive individuale şi relaţii de grup în familie. animale. de animale. 2. fenomene ale naturii) • Înfăţişare (caracteristici. etnice). • Elemente primare în natură: apa. planeta oamenilor. deosebiri).

de ecosistemele predominante în jurul localităţii şi de tipul acesteia. deal. se află la doi paşi. la practicarea propriei religii şi limbi. În proiectarea activităţilor se va ţine seama de nivelul grupei. • Dreptul de a creşte în siguranţă. de a fi respectat pentru gândurile şi ideile sale. toleranţei şi păcii. Un întreg univers. identifică fenomenele naturii. li se formează şi li se dezvoltă o atitudine corectă faţă de mediu. corpuri. • Dreptul de a se forma în spiritul înţelegerii. limonadă. pot fi studiate şi descoperi condiţiile de viaţă de care au nevoie acestea pentru a trăi. • Transfomarea culorii unor lichide în amestec cu diferite substanţe (infuzie de ceai. • Mişcarea aerului în natură. Nu trebuie să mergem prea departe. • Dreptul copilului aparţinând grupului minoritar sau populaţiei indigene la propria cultură. educaţie şi instrucţie. capacităţii/ volumului unor obiecte. copiii află date despre condiţiile de mediu (mai ales din zona geografică a localităţii) şi despre influenţa lor asupra vieţii plantelor şi animalelor. chimice pentru a avea revelaţia bucuriei de a descoperi prin efort propriu unele secrete ale naturii. populată de plante şi tot felul de vieţuitoare. măsurarea dimensiunii. realizează experienţe fizice. 4.4 Proiectarea activităţilor de cunoaşterea mediului Prin activităţile de cunoaşterea mediului bine planificate. • Intuirea. sunt călăuziţi prin cosmos. peste tot. la asistenţă medicală.). încă necunoscut copiilor. evenimente. • Dreptul la o viaţă socială decentă. în oraşe sau sate. Elemente de fizică şi chimie • Plutirea şi scufundarea unor obiecte. Indiferent de zona în care locuim. în imediata noastră Proiectul pentru Învăţământul Rural . • Transformarea alimentelor în procesul pregătirii hranei. • Determinarea greutăţii obiectelor prin cântărirea lor.5. magnetizarea metalelor). la câmpie. munte sau la malul mării. 7. sare). • Atracţia unor obiecte (ex. • Perceperea timpului şi a succesiunii diferitelor acţiuni. pot fi realizate observaţii directe pentru a cunoaşte o lume extraordinară. etc.Introducere • Dreptul de a fi protejat şi de a avea o familie. la îngrijire. • Dizolvarea unor substanţe în lichide (zahăr.

“Iarna în pădure” de E. căpşuni. etc. cât şi în legătură cu activitatea adulţilor din grădiniţă şi din afara grădiniţei. Pisica. Ridichea.Introducere apropiere: în propria cameră. Băiatul şi fetiţa. la fiecare grupă. Căţelul. etc. “La ce foloseşte” (recunoaşterea mobilierului. Astfel. “Povestea lui Moş Crăciun”. salata.şi însuşească denumirea corectă a acestora precum şi principalele acţiuni din activitatea îndeplinită de ei. cu ajutorul experienţei senzoriale. cercul de cunoştinţe dobândite la grupa anterioară. pere. Programa activităţilor instructiv. copiii capătă cunoştinţe depre munca oamenilor din Proiectul pentru Învăţământul Rural . în jurul grădiniţei. Strugurele. laleaua. Referitor la om. Lecturi ale educatoarei: “Coada veveriţei” de E: Jianu. lucruri. Să ne îmbrăcăm corect”. “Mănuşa”. fructe: mere. Vulpea. Treptat se perfecţionează activitatea de percepere a realităţii şi formarea spiritului de observaţie. se lărgeşte atât prin introducerea unor amănunte legate de activitatea părinţilor. “Spune ce face copilul”. Prezentându. Dacă temele mari planificate sunt cam aceleaşi pentru toate grupele din grădiniţă. ocupaţii şi meserii apropiate de activitatea lor şi a adulţilor din familie şi grădiniţă. La această grupă. etc. Familiarizarea preşcolarului mic cu mediul şi viaţa din jur. stimulează curiozitatea şi interesul. a obiectelor de veselă). în pădure. usturoiul. fenomene ale naturii. în parc. cireşe.i. ceapa. Lecturi după imagini: “Jocul copiilor iarna”. pe stradă.educative din grădiniţa de copii stabileşte doar o singură activitate obligatorie de cunoaşterea mediului pe săptămână. castravetele. Dintre temele propuse pentru grupa mică menţionăm: Observări: Mărul. “Fructele şi vitaminele”. ardeiul. “Să îngrijim plantele”. Laleaua. Crizantema. margareta. cunoaşte activitatea părinţilor sau a celor apropiaţi lui. Discuţii libere: “Ce ştim despre …”. Ursul.se cu precădere animale. crizantema. plante. de părinţi de şi personalul din grădiniţă. acasă şi la serviciu. La grupa mijlocie. în grădina casei. roşia. Ghiocelul. preşcolarul mic îl percepe ca înfăţişare. etc. flori: ghocelul. obiecte uzuale ale lumii materiale. conţinuturile sunt stabilite diferenţiat pentru fiecare grupa de vârstă. constituie un proces activ care implică o intensă activitate psihică a copilului. el învaţă să denumească corect legume ca: ridichea. Salata. copilul trebuie să. La grupa mică copiii sunt familiarizaţi doar cu fiinţe. Contactul cu obiectele şi fenomenele înconjurătoare crează ocazii favorabile pentru apariţia dorinţei copiilor de a cunoaşte. “Legumele şi sănătatea”. Jianu.

la adăpost sau locul unde cresc sau vieţuiesc. etc. despre unele aspecte ale muncii agricole (arat. diferenţierea acestora. semănat. “Ce se potriveşte?” (anotimpuri). ocupaţii şi meserii. şi se îmbogăţesc cu noţiuni referitoare la înfăţişare. lucruri. În percepţia copiilor intervin o serie de progrese vizibile care fac posibilă trecerea de la diferenţierea însuşirilor contrastante la sesizarea unor deosebiri mai fine. pe ogor. la îngrijirea lor. măsuri de adaptare la schimbările din natură. Jocuri didactice: “Cine a venit?” (animale. copilul fiind capabil la sfârşitul grupei mijlocii să precizeze. Povestiri: “Povestea castanelor”. Exemplu: Lecturi după imagini: “A sosit toamna” (iarna. să exemplifice. Raportul cunoaştere.Introducere magazinele apropiate. etc. modul de viaţă). plantat). necesitatea folosirii unor instrumente sau a unor norme de comportare. Exemplu: Lectură după imagini: “Copiii îngrijesc plantele”. păsări. primăvara. de pe şantierul de construcţie. copiilor grupei mijlocii li se îmbogăţesc noţiunile despre fiinţe. “La fermă”. etc. Cunoştinţele despre anotimpuri se îmbogăţesc prin cunoaşterea fenomenelor caracteristice fiecărui anotimp. hrana lor. O dată cu îmbogăţirea experienţei senzoriale se crează la preşcolari premisele dezvoltării gândirii abstracte precum şi a diverselor operaţii ale acesteia. “În pădure”.înţelegere se modifică treptat în favoarea celei din urmă. “Munca oamenilor în grădină” (livadă. fenomene ale naturii. Din punct de vedere al conţinutului activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător.au introdus noţiuni referitoare la orientarea în timp (cunoaşterea şi înţelegerea succesiunii diferitelor momente ale zilei.3 carateristici. secerat. să exprime şi să explice cu cuvinte proprii însuşirile obiectului sau ale fiinţei observate. părţi componente. perceperea trecerii timpului şi precizarea reprezentărilor de Proiectul pentru Învăţământul Rural .). să clasifice după anumite criterii. Cunoştinţele despre animale şi plante nu se limitează doar la recunoaşterea şi denumirea corectă a acestora ci şi la sesizarea a 2. a activităţilor ale adulţilor şi copiilor în diferite anotimpuri. Jocuri didactice: “Ştii când?” (clasificări de activităţi după anotimp). vara). etc. Ca o noutate pentru această grupă. “Ce mi-a povestit un greier mic” de M. cât şi cu unele mijloace de transport. etc. la hrana specifică. Copiii încep să se familiarizeze cu unele obiecte şi unelte folosite de adulţi în timpul muncii. mijloace de transport. după anotimp). s. etc. Pop. “Să facem bugheţele de flori” (clasificarea florilor după culoare.

Se îmbogăţesc şi se sistematizează cunoştinţele copiilor referitoare la fiinţe. etc.o locuinţă.înfăţişare: “Ce ştim despre corpul nostru”. . “Curiozităţi din lumea animalelor”. 3. obiecte de toaletă. lucruri. Analiza şi sinteza sunt mai profunde şi realizate la un nivel superior celui atins în perioada anterioară. În procesul de formare a noţiunilor despre om. pot efectua singuri experienţe simple (Apa şi transformările ei”. . Exemple de activităţi desfăşurate la grupa mare şi conţinuturile specifice cunoaşterii mediului înconjurător.Introducere prezent. La grupa mare.azi. “Animalele din curtea bunicului”. Începând cu această vârstă aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite. alimentare. copiii grupelor mari îşi formează deprinderi igienice corporale.ieri. “Încolţirea”. viitor. “Grădina zoologică”. ocupaţii şi meserii. “Germinaţia plantelor”. Începând cu vârsta de 5 ani este deja consolidată coordonarea între mişcările mâinii şi ale ochiului în procesul de explorare şi cunoaştere a obiectului cercetat. “Animalele domestice şi puii lor”. mijloace de locomoţie.necultivate: “Pădurea. “Spicul de grâu”. “Plante medicinale”. “Legume de toamnă”. hrană. Rezolvarea fişelor de muncă independentă devine tot mai eficientă pentru evaluarea cunoştinţelor copiilor. “Cine nu aparţine grupului”. fenomene ale naturii. de a relata. în succesiunea lor). “Plutirea obiectelor”. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. “Înmugurirea şi înflorirea”. trecut. prietena noastră”. Plante .cultivate: “Pomii fructiferi”.). Animale . îmbrăcăminte.sălbatice: “Animale sălbatice din ţara noastră”.mâine. obiecte dintr. Copiii încep să facă diferenţieri din ce în ce mai nuanţate între obiecte şi însuşirile acestora. capătă un rol tot mai important. etc. “Ce simţim.domestice: “Ferma de animale. conştientizează necesitatea de a respecta igiena personală în toate împrejurările de viaţă şi cunosc efectele negative rezultate din încălcarea acestor norme. învăţarea denumirii zilelor săptămânii. se aprofundează şi mai mult cunoştinţele dobândite în grupele anterioare. “De câte feluri sunt oamenii”. dobândesc capacitatea de a descrie fenomenele observate. Noţiuni de fiinţe: 3. cum simţim”. Omul .

). “În împărăţia apelor”. aer. “De ce se schimbă vremea”. . “Amestecarea şi separarea”.relaţia cu lumea înconjurătoare: “Aspecte din viaţa de familie”. focelemente ale vieţii”. “Apa şi transformările ei”. Fenomene ale naturii: “Ce ne povesteşte vântul”. “Poleiul”. “Dizolvarea”. 1999) Proiectul pentru Învăţământul Rural . “Când se întâmplă”. A proceda în acest fel însemnă a îmbunătăţii elementele învăţate anterior. Noţiuni de fizică şi chimie/ experimente: “Apă. Medii de viaţă: “O plimbare la pădure”. “Roata timpului”. “Bruma”. a completa progresiv tema. “Ziua celor dragi”. Planificarea anuală orientativă cuprinzând domeniile specifice de cunoaştere (Elena Rafailă şi colaboratorii. Bucureşti. Anotimpurile: “Viaţa în cele patru anotimpuri”.cunoştinţe şi deprinderi igienice: “Curat şi sănătos”. “Cu ce călătorim”. “Vehicule cosmice”. “Plutirea şi scufundarea”. “Focul şi efectele lui”. “Cu păpusa la doctor”. etc. ducând la o înţelegere mai largă şi la transferul învăţării. Editura All Pedagogic. Pământul şi alte corpuri cereşti: “Planeta pe care locuim”. “Ploaia”. trebuie astfel conceput încât să nu fie o repetare monotonă a sarcinilor. . “Ocrotirea vieţii pe pământ”. “Din activitatea poliţistului” (doctorului.Introducere . “La bucătărie”. “Curcubeul”. Conţinutul activităţilor cuprinse în planificarea instructiveducativă. tâmplarului. “Micii chimişti”.activităţi specifice: “Ce meserii cunoaştem?”.Metode orientative de lucru cu preşcolarii. pe de o parte şi pe de altă parte. “O călătorie cosmică”.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Natura II. Localitatea natală Cu ce putem călători Proiectul pentru Învăţământul Rural . Evaluare iniţială Familie. Omul 3. Cartierul în care locuiesc Natura Munci de primăvară (pe câmp) Natura Munci de primăvară (în grădină) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe uscat) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe apă) Natura Aspecte de vară (început de vară) Natura Fructe de vară (cireşe) Drepturile copilului Copilărie fericită (1 iunie) EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Familie. grădiniţă E ziua mamei Natura Flori de primăvară Natura Aspecte de primăvară Localitatea natală Oraşul nostru. grădiniţă Încăperile grădiniţei Familie.Cum arăt? (Înfăţişarea). grădiniţă . Natura Flori pentru mama 2. . grădiniţă Familia mea Familie.Legume.Animale domestice 2. flori . fructe.De acasă la grădiniţă Natura . grădiniţă Familiarizarea cu personalul grădiniţei Natura Fructe de toamnă Natura Legume de toamnă Natura Flori Omul Înfăţişarea omului Omul Obiecte de toaletă şi uz personal Natura Animale domestice (pisica) Natura Animale sălbatice (ursul) Natura Caracteristicile iernii (început de iarnă) Localitatea natală Obiceiuri şi tradiţii de iarnă (vie Moş Crăciun) EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1.Introducere GRUPA MICĂ SEMES TRUL TEMA (săptămâna) SUBTEMA I.viaţa în timpul iernii Natura Fenomene specifice Natura Jocurile copiilor iarna Natura Pădurea şi animalele în timpul iernii Omul Munca în familie (activitatea omului) Familie.Animale sălbatice. Cum mă îngrijesc? .

Omul Oraşul nostru în acest anotimp Localitatea natală Natura Munca oamenilor Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 3.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

mijloace de transport) Universul Proiectul pentru Învăţământul Rural . grădiniţă Natura Natura Natura Natura Natura Natura Omul Omul Omul Natura Localitatea natală SUBTEMA II. ţara Pământ. Grădiniţă.Introducere GRUPA MARE SEMES TRUL I. Natura Masa cu legume. fructe. TEMA (săptămâna) Evaluare iniţială Familie. domestice. ţară. Activitatea în familie şi societate (comportare.mod de viaţă în anotimpul rece) 3. şcoală meserii. ţara Oraşul meu primăvara Localitatea natală Ţara mea Universul Pământul (Obiceiuri de Paşti) Localitatea natală. ţara Mijloace de locomoţie şi transport Familie. grădiniţă. Şcoala din apropierea grădiniţei şcoala Natura Flori Natura Legume specifice anotimpului Natura Fructe Drepturile copilului Viaţa copiilor din ţara noastră EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. prevenirea accidentelor) 2. Natura Cartea cu animale (sălbatice. flori 2. grădiniţă. Localitatea natală. Omul Cine sunt? Cum mă îmbrac? (Despre sănătatea omului) Omul Despre prieteni Omul Meseriile omului Omul Accidente şi viaţa Familie. Familie. casa noastră dragă Fructe de toamnă Legume de toamnă Flori de toamnă Animale domestice Animale sălbatice Pădurea în acest anotimp Înfăţişarea omului Alimentele şi sănătatea Îmbrăcămintea şi încălţămintea Fenomene ale naturii Obiceiuri şi tradiţii de iarnă EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. Călătorie în jurul pământului (despre oraş. grădiniţă Comportarea şi activitatea în familie Omul E ziua mamei Natura Flori de primăvară pentru mama (ghiocelul şi vioreaua) Localitatea natală.

lădiţe cu pământ. Strategii didactice: Metode şi procedee: observaţia. importanţă. stabilind caracteristicile fiecărei plante. generalizarea).alcătuire externă. plante.Introducere 3. dezvoltarea acuităţii senzoriale (vizuală.legume. educarea dragostei faţă de natură. demonstraţia. O4: Să identifice asemănări şi deosebiri între ghicel şi viorea în urma observării prin comparaţie acelor două plante. explicaţia. Proiectul pentru Învăţământul Rural . a spiritului de observaţie. viorele. material demonstrativ: planşe. fructe. comparaţia. a dorinţei de a îngriji florile. tulpină aeriană. pe baza materialului pus la dispoziţie. a atenţiei voluntare şi a unui limbaj adecvat. dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza. tactilă. asemănări/ deosebiri. abstractizarea. Natura Când se întâmplă? (Anotimpuri. de a le folosi pentru înfrumuseţarea mediului ambiant. casetă muzicală. pe baza explicaţiilor educatoarei. ghiocei. Mijloace de învăţământ: material distributiv: ghiocei şi viorele (plante întregi) pentru fiecare copil. O2: Să indice părţile componente ale celor două plante pe baza materialului natural şi a planşelor. alte flori de primăvară. îmbogăţirea vocabularului cu o serie de cuvinte noi: bulb. problematizarea. olfactivă). O3: Să explice rolul fiecărei părţi componente. flori) Proiect de lecţie Grupa mare Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: “Ghiocelul şi vioreaua” Tipul lecţiei: observare Obiective generale: • • • • • însuşirea unor cunoştinţe ştiinţifice elementare despre plante de primăvară (ghiocel şi viorea). tulpină subpământeană. Obiective operaţionale Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii copiii vor fi capabili să: O1: Să recunoască ghiocelul şi vioreaua. sinteza. conversaţia.

1998 2.. apoi se va trece la observarea părţilor componente ale celor două plante. ghioocei şi viorele. 4. Se anunţă tema şi obiectivele activităţii pe înţelesul copiilor: observarea unor plante care înfloresc primăvara (ghiocelul şi vioreaua). explicaţia. pregătirea materialelor necesare. Tulpina subpământeană În pământ plantele au o tulpină subpământeană: -bulb asemănător cepei. Se realizează prin audierea unei casete audio de conţine o “ceartă” între flori de primăvară. Doina Gheorghe. referitoare la frumuseţea. audiţia. parfumul şi culoarea acestora. material natural Metode: conversaţia.Cunoaşterea mediului. Rădăcina – la ambele plante : -firişoare subţiri. Etape Moment organizatoric Obie ctive Activităţi de învăţare Asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţii: aerisirea sălii de grupă. Evaluare frontală Anunţarea temei şi a obiectivelor Dirijarea învăţării Se va intui materialul. albicioase care cresc în pământ. Mica enciclopedie pentru prichindei. 1. ghidul educatoarei. Evaluare frontală O1 O2 Metode: observarea. Mijloace: planşe. Tulpina aeriană -porneşte din bulb. este subţire şi de culoare verde la ambele plante. Editura Didactică şi pedagogică. Editura RAO. 3.în el se află substanţe hrănitoare. demonstraţia. Strategii şi resurse Metode: conversaţia. conversaţia. -bulbul este numit “cămara plantei”. Mijloace: casetă audio. Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Maria Comănescu. Mijloace: material natural (ghiocei. alcătuit din frunze care se acoperă unele pe altele. material natural. Bucureşti.A.. viorele) şi planşe.grupa pregătitoare. Dintre acestea se remarcă ghiocelul şi vioreaua. problematizarea. -susţin planta şi absorb apa cu sărurile minerale din pământ. -prin tulpină apa şi substanţele Metode: observarea. R. conversaţia. problematizarea. casetofon. Evaluare Captarea atenţiei Metode: conversaţia. instructajul verbal.Introducere Bibliografie: 1. prin comparaţie.

frontală O3 Metode: observarea. în vârful tulpinii aeriene se găseşte o frunză mică.aici se pregăteşte hrana necesară plantei. -înfloresc primăvara devreme (plante de primăvară). conversaţia. dar şi în grădini de flori. Este realizată de copii pe baza materialului ilustrativ. Mijloace: material natural (ghiocei. viorele) şi planşe. conversaţia. în vârful tulpinii. 7. Mijloace: material natural (ghiocei. -frunza este “bucătăria plantei”. Frunzele -două frunze de culoare verde. 5. lungi şi ascuţite la vârf. -vioreaua are mai multe floricele mici formate din petale de culoare albastră. explicaţia. problematizarea. -are forma de clopoţel. -la ghiocel. Floarea -ghiocelul are o singură floare. explicaţia. Mijloace: piese tip puzzle. conversaţia. cu vârful ascuţit. -miros specific. Mediul de viaţă -cresc îndeosebi în pădure. Metode: exerciţiul. Sinteza parţială.se realizează prin bulb. demonstraţia. -la viorea tulpina aeriană este învelită până la jumătate de două frunze lungi care se deschid. iar pentru a creşte au nevoie de lumină. de primăvară. problematizarea. explicaţia. viorele) şi planşe. demonstraţia. Înmulţirea plantelor .backului Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . căldură şi apă. substanţe hrănitoare. Sinteza finală. 4. Are caracter aplicativ: copiii vor Metode: observarea. din interior apare o codită spre vârful căreia apar florile. Importanţa şi modul de îngrijire al celor două plante. Evaluare frontală O4 Evaluare Frontală Fixarea cunoştinţelor şi realizarea feed. Sinteza parţială este realizată de copii pe baza celor învăţate despre floare. O2 8.Introducere hrănitoare sunt transportate către frunze. ce protejează floarea. formată din petale albe moi şi catifelate. Mijloace: material natural (ghiocei. -miros specific. explicaţia. viorele) şi planşe. Individuală demonstraţia. 6. Copiii vor recapitula cele învăţate despre rădăcină şi cele două tipuri de tulpină.

Testul de autoevaluare nr. Metodica este o disciplină ştiinţifică. Vezi paginile corespunzătoare. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr.ca proces instructiv.Introducere O4 Încheierea activităţii reconstitui cele două plante din materialul primit. 2 Cursul conţine exemple de planificări anuale.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ. care are ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ. Copiii vor răsădi plantele cu rădăcină în lădiţe şi le vor îngriji. motivând alegerea diferitelor părţi. componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice. 1 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . aşezarea şi succesiunea acestora. 2. Aprecieri referitoare la modul de desfăşurare a activităţii. Consultă paginile corespunzătoare.

abordaţi forma de proiect care vă este accesibilă.1p.8. Lucrarea de verificare 4 1.1p. Criterii de evaluare şi notare 4p 5p Se acordă un punct din oficiu. stabilirea corectă a obiectivelor operaţionale. Proiectaţi o unitate de învăţare la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii (învăţământ primar) Sau Elaboraţi o planificare semestrială şi săptămânală (învăţământ preşcolar) 4p Proiectaţi o activitate/ lecţie de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii. Sugestii: .Introducere 4.2. urmaţi paşii necesari pentru proiectarea unei activităţi/ lecţii. - Proiectul pentru Învăţământul Rural .alegeţi tema specifică domniului preferat (învăţământ preşcolar sau primar).50p. alegerea metodelor de predare şi a unităţii de învăţare. abordări personale.0.50p. 5p Se acordă un punct din oficiu. . structura lecţiei.

Ghidul învăţătorului. Bucureşti. clasa a IV-a. Bucureşti. Elena. 2005. Gheorge. Elena. Ovidiu Crocnan. Huţanu. Constanţa. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul preuniversitarGhidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învăţătorilorcurriculum pentru clasele I şi a II-a. 2001.Ştiinţe. Daniel. Androne. Huţanu.a şi a IV-a.A. R. Editura Didactică şi Pedagogică.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. 5.Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III. Editura All Pedagogic. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Rafailă şi colaboratorii.. clasa a II-a. Editura Didactică şi Pedagogică. Manualul învăţătorului. Alexandru.Ştiinţe. A. 2. 1999. R. Bucureşti. Bucureşti. Elena. 2003.. 7.Ştiinţe. Bucureşti. 2002. 6. Bucureşti.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. Editura “Gheorghe Alexandru”. Craiova.. Pavelea. Ovidiu Crocnan. Daniel. Daniel. Tudor şi colaboratoriiTehnologia didactică şi a tipurilor de lecţie în învăţământul preuniversitar. Manualul învăţătorului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. 2001. Maria. A. 3. 1996. Comănescu. R. clasa a III-a. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Editura Didactică şi Pedagogică.

pag. Pop Viorica. Corega. 1998.. pag. manual pentru clasa a VIa. Fătu Sanda. pag. 3. 2. Stroe Felicia. 6. Corega. 4759. Huţanu ElenaManualul învăţătorului.a.Introducere BIBLIOGRAFIE GENERALĂ: 1.Fizică manual pentru clasa a VIII a. Editura Radical.. 5.Fizică. 7. Editura Corint. manual pentru clasa a VII.47. Crocnan Daniel Ovidiu. clasa a IV. 2001. Stroe Constantin. C. manual pentru clasa a VIIIa. 22. Crocnan Daniel Ovidiu. 1999. clasa a III. Editura Didactică şi Pedagogică.46. 20.. Talpalaru Seryl. pag. 4.Fizică. Talpalaru Seryl. Haralamb Dorel. Haralamb Dorel. R. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Turcitu Doina. 2000.Chimie.a.25. 3. Huţanu ElenaManualul învăţătorului. A. C.a. Editura Teora. 2000. Editura Teora. Bucureşti.27.

2002. Editura Euristică. şi colaboratorii. 1997. 1996. Botanică. Grosu M. pag. Maria Magdalena.VIII. Editura Didactică şi Pedagogică. Pârâială Viorica. Bucureşti. Ilarion Niculina. 9. 2002. Manual pentru clasa a V-a. R. Lucrări şi practice. cadre didactice şi părinţi. Biologie. Filoti Carmen.28.29.78.. 2002. Eitura Humanitas Educational. Iaşi.A. 2002. 12. 2003.Ştiinţe ale naturii. Pacearcă Ştefan. 14..Introducere Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. predării biologiei la clasele V. Grinţescu I. 1982. Editura Cartea Universală. Editura Didactică şi Pedagogică. pentru tineri LaroussePlante şi animale. Trifu M. pag. Editura Rao. Editura Sigma. R. 1985.. 11. Bucureşti... Popescu Maria. 13.. 8. Bucureşti. Editura Metodica Didactică şi Pedagogică.32. 15. Pârâială Dumitru.Ştiinţe clasa a IVa. Gheţe M. Bogheanu experimente. colaboratorii. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Enciclopedia 8. auxiliar pentru elevi. 1983. Copil V.a evaluare. Fiziologia plantelor12. Raianu O. pag. Todor V. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. autoevaluare. Constantinescu Rodica..Luiza.Ştiinţe ale naturii clasa a IV. A. 10.. 7. Boldor O.

ghid metodologic. Enciclopedia Rao. Bucureşti. Editura Aramis. 19.. 20. R. Florica.Ştiinţa în viaţa cotidiană. Enciclopedia pentru tineri LaroussePlante şi animale.Cercetător la …. Opriş Tudor. Editura All. 1996. A. Întrebări şi răspunsuri. 2004.Aceste uimitoare plante şi animale. Editura Didactică şi Pedagogică. Cristescu D. Bucureşti. Bucureşti. Florica. 27. 17. *** Arborele lumii. Ţibea. Editura paralela 45.Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista.. Bios. 21. Bucureşti. Enciclopedia Rao. 18. 2004. zece ani. manual pentru clasa a IX-a. Ariniş Ioana.. Ariniş Ioana. 22. 25. Opriş T.Biologia animală şi vegetală. Atlas botanic.A. 2005.Natură şi animale.Atlas şcolar de biologieAnatomia omului. Editura Didactică şi Pedagogică. colaboratoriiBiologie. Editura Rao. Editura Didactică şi Pedagogică. Grupul Editorial Rao. 2006. 1988. 24. 2001. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Piteşti. Grupul Editorial Rao. Bucureşti. Vodă Claudiu. Regnul Animal). 2000. 23. Întrebări şi răspunsuri.Introducere 16. 26. R. Editura Ion Creangă. Ţibea. 2005.

Gheorge. clasa a Editura III-a. 33. Bucureşti. A. Maria. 31. Manualul şi învăţătorului. clasa a II-a. ConstanţaŞtiinţe. 2005.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”. 2001. Didactică Pedagogică. 32. Elena.. 2003.Introducere 28. Daniel. Craiova. Comănescu. Ghidul învăţătorului. Daniel. “Gheorghe Alexandru”. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ). R. 2001. Bucureşti. Huţanu. Elena. 1996. Ovidiu CrocnanŞtiinţe. 30. Alexandru. Androne. Daniel.a şi a IV-a. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 34. 29. Manualul Proiectul pentru Învăţământul Rural . R. Ovidiu CrocnanŞtiinţe.A. Bucureşti. 2004. Tudor şi colaboratoriiTehnologia în Editura didactică şi a tipurilor de lecţie învăţământul preuniversitar. Consiliul Naţional pentru CurriculumGhid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III. Editura Didactică şi Pedagogică. Pavelea.. Bucureşti. clasa a IV-a. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul institutorilor/ preuniversitarînvăţătorilorGhidul curriculum programului de informare/ formare a pentru clasele I şi a II-a. *** MEC. Huţanu.

Elena. Bucureşti. Editura All Pedagogic. Rafailă şi colaboratorii. A.. 1999.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 35. Proiectul pentru Învăţământul Rural . R.Introducere învăţătorului. 2002.