Introducere

Introducere
Cursul se adresează studenţilor care parcurg Programul universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural, în regim de studiu la distanţă. Cursul cuprinde patru unităţi de învăţare, fiecare finalizată cu o lucrare de verificare. Informaţia este structurată în două părţi importante: Ştiinţe şi cunoaşterea mediului (unităţile 1, 2 şi 3) care furnizează un bagaj informativ de bază din domeniul extrem de vast al ştiinţelor naturii şi Didactica ştiinţelor şi cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar care oferă variante de organizare a procesului de predare- învăţare în vederea realizării unui învăţământ de calitate în învăţământul primar şi preşcolar. Fiecare unitate de învăţare cuprinde:  conţinuturi esenţiale;  aplicaţii practice;  teste de autoevaluare;  lucrare de verificare. Conţinuturile din fiecare unitate de învăţare au fost organizate respectând principiile accesibilităţii, continuităţii şi sistematizării. Aplicaţiile practice propuse, posibil de realizat cu un minim de materiale uşor de procurat, vizează familiarizarea cu tehnicile de explorare/ experimentare specifice ştiinţelor naturii. Testele de autoevaluare urmăresc aplicarea cunoştinţelor însuşite şi generalizarea informaţiilor, fiind concepute în concordanţă cu obiectivele fiecărei unităţi de învăţare. Răspunsurile şi comentariile oferă studentului posibilitatea autoevaluării periodice. Lucrările de verificare se află la sfărşitul fiecărei unităţi de învăţare au cerinţe clare, îndrumări şi criterii de notare şi evaluare. Aceste lucrări se redactează pe suport de hârtie şi se transmit tutorelui pentru evaluare. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală, iar examenul o pondere de 50%. Pentru o învăţare eficientă, studenţii pot să utilizeze şi alte surse de informaţii recomandate la bibliografie (atlase botanice, zoologice, anatomice, enciclopedii, reviste de specialitate, Internet, etc.)

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Cuprinsul modulului ………………………………………………….. pagina I. Unitatea de învăţare Nr. 1- Fenomene fizice şi chimice 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1 1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor
1.2.1 Masa corpurilor 1.2.2 Volumul corpurilor 1.2.3 Densitatea corpurilor

1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare
1.3.1 Topirea. Solidificarea 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea 1.3.3 Circuitul apei în natură

1.4. Substanţe şi amestecuri 1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri
1.5.1 Decantarea 1.5.2 Filtrarea 1.5.3 Cristalizarea 1.5.4 Distilarea

1.6. Soluţii 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 1.8. Lucrarea de verificare 1 Bibliografie selectivă …………………………………………… II. Unitatea de învăţare Nr. 2- Plante 2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2 2.2. Organizarea unei plante cu flori 2.3. Rădăcina
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

2.4. Tulpina 2.5. Frunza 2.6. Funcţiile frunzei
2.6.1. Fotosinteza 2.6.2. Respiraţia 2.6.3. Transpiraţia

2.7. Floarea 2.8. Fructul şi sămânţa 2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante 2.10. Principalele grupe de plante 2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 2.12. Lucrarea de verificare 2 Bibliografie selectivă ……………………………………… III. Unitatea de învăţare Nr. 3- Animale 3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 3.2 Organizarea generală a unui mamifer 3.3 Funcţiile de relaţie
3.3.1 Mişcarea 3.3.2 Sensibilitatea

3.4 Funcţiile de nutriţie
3.4.1 Digestia 3.4.2 Respiraţia 3.4.3 Circulaţia 3.4.4 Excreţia

3.5 Funcţia de reproducere 3.6 Regnul animal- nevertebratele
Proiectul pentru Învăţământul Rural

2 Amfibieni 3.9.1.6. Unitatea de învăţare Nr.4.4 Moluşte 3. Lucrarea de verificare 3 Bibliografie selectivă ……………………………………… IV.5 Artropode 3. Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi clasa a II.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural .5 Mamifere 3.4 Păsări 3.7.1 Spongieri 3.5.7.6 Echinoderme 3. Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară 4.2. Metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii 4.6.2 Celenterate 3.3 Reptile 3. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse 3.6.3 Viermi 3. Proiectarea activităţii didactice 4. Obiectivele unităţii de învăţare 4 4.6.5.1 Programa şcolară 4. 4.a şi a IV-a ) 4.Introducere 3.Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar 4.6.7.5.6.5.7.2 Planificarea calendaristică 4.a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III.7 Regnul animal.8.3.7.1 Peşti 3.vertebrate 3.

6. Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.8 Lucrarea de verificare 4 Bibliografie selectivă ……………………………………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural .3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar 4.6.4 Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii 4.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar 4.7 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 4.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului 4.6.6.5.6.Introducere 4.4 Elemente de proiectare a activităţii didactice 4.

1 FENOMENE FIZICE ŞI CHIMICE 1. • să utilizeze investigaţia şi experimentarea dirijată pentru evidenţierea şi explicarea unor fenomene şi procese fizice şi chimice. • să rezolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ.1. studentul va fi capabil: • să explice fenomene/ procese fizice şi chimice prin utilizarea corectă a terminologiei de specialitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare 1 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare.Introducere Unitatea de învăţare Nr.

Introducere

1.2.1 Masa corpurilor

Masa corpurilor

Un corp se află în repaus într- un interval de timp oarecare dacă, în orice moment din acel interval de timp, corpul ocupă aceeaşi poziţie faţă de un corp referinţă. Un corp se află în mişcare într- un interval de timp oarecare dacă, există momente diferite în acel interval de timp, în care corpul ocupă poziţii diferite faţă de corpul de referinţă. Pentru a pune în mişcare un corp, pentru a- i opri sau pentru a- i schimba traiectoria trebuie să acţionăm asupra lui. La orice acţiune exterioară care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă, corpul se opune, reacţionează. Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea în care traiectoria corpului este o linie dreaptă şi viteza este constantă. Inerţia este proprietatea unui corp de a- şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare, respectiv de a se opune la orice acţiune care caută să- i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în care se află. Masa este mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp. Unitatea de masură este kilogramul. Determinarea masei corpurilor Instrumentul utilizat pentru măsurarea masei unui corp este cântarul de tip balanţă. Măsurarea masei cu ajutorul balanţei se numeşte cântărire. Aceasta constă în compararea masei unui corp cu mase marcate (corpuri cu mase cunoscute a căror valoare este înscrisă pe ele). Două corpuri sunt in echilibru pe talerele unei balanţe dacă au aceeaşi masă. Atenţie ! Nu confunda masa corpului cu greutatea lui. Greutatea unui corp reprezintă forţa cu care Pământul atrage acel corp.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Aplicatii practice
Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.

Experimentul 1.1 Materiale necesare: pahar cu apa Cum procedezi? -

Evidenţierea inerţiei corpurilor

deplasează paharul, pe masa pe lucru, pe direcţie orizontală; observă ce se întâmplă cu suprafaţa apei dacă măreşti sau micşorezi viteza de deplasare a paharului;

Ce observi ? Notează observaţiile tale, pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………. Când punem paharul brusc în mişcare, apa se varsă în spate, în sensul opus mişcării, deoarece apa tinde să rămână pe loc, în repaus. Dacă oprim brusc paharul, apa se varsă în faţă, în sensul mişcării, deoarece apa tinde să- şi continuie mişcarea. În concluzie, corpurile se opun schimbării stării de mişcare.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

1.2.2 Volumul corpurilor
Fiecare corp ocupă un loc in spaţiu ce reprezintă volumul corpului respectiv. Unitatea de măsură pentru volum este m3 . În cazul corpurilor cu formă geometrică regulată, volumul se determină folosind diferite formule matematice (exemplu: volumul paralelipipedului, cubului, cilindrului, sferei). Volumul corpurilor cu formă neregulată se determină cu ajutorul cilindrului gradat, procedând astfel: - se introduce apă in cilindrul gradat şi se citeşte indicaţia de pe cilindru care reprezintă de fapt volumul apei din cilindru; - se introduce în cilindrul cu apă, corpul al cărui volum vrem să-l determinăm şi se citeşte noua gradaţie a cilindrului care reprezintă volumul apei din cilindru plus volumul corpului; - se scad cele două valori citite pe cilindru şi se determină volumul corpului din cilindru.

Aplicaţii practice

Experimentul 1.2

Determinarea volumului unui corp solid

Materiale necesare: cilindru gradat, apă, cartof Determină volumul unui cartof cu ajutorul cilindrului gradat folosind explicaţiile de mai sus. Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

2. dacă un corp cu volumul de 1 m3 realizat în acea substanţă are masa de 1 kg. adică 1 m3 de apă are masa de 1000 kg. Densitatea este definită prin raportul dintre masa unui corp si volumul acestuia. 1 kg/m3 este densitatea unei substante.1 poţi compara densităţile unor substanţe: Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se noteaza cu ρ iar unitatile de masura sunt kg/m3 sau g/ cm3 . balanţă sau cântar cu arc. Densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp. Cum procedezi? măsoară masa celor doua corpuri cu ajutorul balantei sau a unui cântar cu arc Ce observi ? Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar. Spunem că densitatea plumbului este mai mare decât densitatea lemnului. Cântărind cele două cuburi ai descoperit ca masa cubului de plumb este mult mai mare decât masa cubului de lemn. Folosind tabelul din Figura 1.3 Densitatea corpurilor Aplicaţii practice Experimentul 1.Introducere 1. Densitatea apei este de 1000 kg/m3. Explicaţia constă în faptul ca particulele de plumb sunt mult mai apropiate unele de altele comparativ cu cele de lemn.3 Masa corpurilor Materiale necesare: 2 cuburi cu acelaşi volum din materiale diferite (lemn si plumb).

deci este foarte uşor. fierul. Un lichid exercită. Plutire/ scufundare Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Substanta Ulei alimentar Benzina Gheaţa Apa Lapte Sticla Aluminiu Otel Fier Argint Plumb Mercur Aur Platina Densitatea kg/ m3 800 800 917 1000 1030 2500 2700 7800 7880 10500 11350 13550 19310 21460 Fig. că un corp pare mai uşor în apă decât în aer. Rezultanta tuturor forţelor (de împingere) cu care lichidul. acţionează asupra unui corp scufundat în lichid se numeste forţă arhimedică. forţe de apăsare datorate presiunii hidrostatice. pe suprafaţa corpurilor cu care este în contact. Aluminiul are o densitate mică.1 Plumbul are densitatea mai mare decât argintul. Datorită densităţii mari pe care o are. că un corp din fier se scufundă în apă în timp ce un corp din lemn pluteşte pe suprafaţa apei.. aluminiul şi sticla. aurului şi mercurului. Forţa arhimedică are direcţie verticală şi sensul de jos în sus. datorită presiunii hidrostatice. În aliaje cu alte metale. probabil. Atunci când este lăsată liberă mingea scufundată iese la suprafaţă. Pentru a scufunda o minge în apă trebuie să acţionezi asupra ei cu o forţă. a căror masă trebuie să fie foarte mică. dar mai mică decât densitatea platinei. el este folosit pentru construirea aeronavelor. oţelul. Plutirea şi scufundarea corpurilor Ai constatat. 1. plumbul este folosit ca material de protecţie împotriva radiaţiilor (materialele radioactive se transportă în containere speciale căptuşite cu plumb).

. linia de plutire). Toate corpurile sunt supuse gravitaţiei (forţei de atracţie a Pământului) şi atunci când sunt introduse în apă. Din această cauză. de la verificarea calităţii laptelui. Legea lui Arhimede este valabilă şi în gaze. El coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este omogen si complet scufundat în lichid. Determinarea densităţii are aplicaţii în diferite domenii. se ridică datorită forţei arhimedice. În acest caz corpul pluteşte. Pentru determinarea densităţii lichidelor se foloseşte un instrument special. o densitate mai mică a sângelui indică o anemie.densimetru. Alte boli duc la eliminarea excesivă a sărurilor din organism şi pot fi depistate datorită creşterii densităţii urinei. Supraîncarcarea vapoarelor poate duce la scufundarea lor. Datorită formei lor care asigură dizlocuirea unui volum foarte mare de apă şi a prezenţei unui număr mare de spaţii pline cu aer. Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp. măsurătorile de densitate permit determinarea stării fluidelor din corp (sângele şi urina). Deoarece densitatea sângelui creşte cu creşterea concentraţiei hematiilor. fiecare vapor are gradat pe suprafaţa laterală un semn care indica nivelul maxim de scufundare a vaporului încărcat (linia de încărcare. Vapoarele plutesc deşi sunt confecţionate din materiale a căror densitate este mult mai mare decât a apei. de la verificarea antigelului.Introducere Punctul de aplicaţie al forţei arhimedice se numeşte centru de presiune. la determinarea conţinutului de alcool al unei băuturi. Porţiunea scufundată dizlocuie un volum de lichid a cărui greutate este egală cu greutatea corpului. În medicină. densitatea totală a acestor vapoare este mai mică decât densitatea apei. Un balon umplut cu hidrogen sau heliu (gaze mai puţin dense decât aerul) şi lăsat în aer. Legea lui Arhimede Aplicaţii practice Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dacă greutatea corpului este mai mică decât forţa arhimedică corpul urcă la suprafaţă şi rămâne în echilibru fiind parţial scufundat. la verificarea stării acumulatorului unui autovehicul.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 1
1. Două corpuri cu volume egale au mase diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare ? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

2. Două corpuri cu mase egale au volume diferite. Care dintre ele are densitatea mai mare? Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

3. Care dintre afirmaţiile urmatoare, referitoare la un lichid, sunt corecte? a. dublând masa lichidului, se dublează densitatea sa; b. densitatea lichidului nu depinde de masa sa; c. densitatea lichidului nu depinde de volumul său; d. dublând volumul lichidului, se dublează densitatea sa; e. dublând volumul lichidului, densitatea sa se micşorează de doua ori. 4. Citeşte cu atenţie afirmaţiile şi încercuieşte una din literele A (adevărat) sau F (fals): Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere a. plumbul are densitatea mai mare decât materialul plastic A/ F; b. un cm3 de lemn cântăreşte tot atât cât un cm3 de fier A/ F; c. densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care este alcătuit un corp A/ F. Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

1.3 Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare

Stări de agregare

În natură, substanţele se află în diferite stări de agregare. Stările de agregare sunt: solidă, lichidă, gazoasă. Corpurile, în funcţie de starea de agregare în care se află au diferite proprietăţi: - solidele- au volum, au formă proprie, nu curg; - lichidele- au volum propriu, nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), curg; - gazele- nu au volum propriu (sunt expansibile), nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află), sunt fluide. Aceste proprietăţi sunt datorate interacţiunilor dintre moleculele corpului (particule extrem de mici, care nu se văd cu ochiul liber). Un corp poate să existe în cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă. Uneori, el trece dintr- o stare de agregare în alta, adică îşi schimbă starea de agregare. Astfel, apa poate fi în stare de agregare: solidă (gheaţă), lichidă (apă) şi gazoasă (vapori de apă). Schimbarea stării de agregare a unui corp are loc prin schimb de căldură între corp şi mediul exterior.

1.3.1 Topirea. Solidificarea Trecerea unei substanţe din starea solidă în stare lichidă se numeşte topire (exemplu: trecerea naftalinei din starea solidă în starea lichidă, topirea gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorb căldură. Trecerea unei substanţe din starea lichidă în starea solidă se numeşte solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii. Pentru a se solidifica corpurile cedează căldură (exemplu: trecerea apei din stare lichidă în stare solidă- gheaţă, trecerea naftalinei din stare lichidă în stare solidă). Temperatura la care se topeşte sau se solidifică o substanţă se numeşte temperatură de topire sau de solidificare şi este o caracteristică a fiecărei substanţe:

Topire. Solidifiare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere - temperatura de topire (solidificare) a naftalinei- 800C; - temperatura de topire (solidificare) a gheţii- 00C. În timpul topirii (solidificării), volumul substanţei se modifică. De regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează prin solidificare. Excepţie face apa, la care volumul creşte prin solidificare. Această mărire a volumului apei prin solidificare provoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a oricăror instalaţii dacă nu sunt golite înainte ca temperatura să scadă sub 00C. În industrie, fenomenul de topire şi solidificare a metalelor este folosit la obţinerea prin turnare a unor piese. 1.3.2 Vaporizarea. Condensarea Procesul de trecere a sunstanţelor din stare lichidă în stare de vapori se numeşte vaporizare. Vaporizarea care se produce la suprafaţa lichidului se numeşte evaporare. Vaporizarea în toată masa lichidului se numeşte fierbere. Prin fierbere apa trece în stare de vapori. Fiecare lichid fierbe la o anumită temperatură (apa la 100 0C, alcoolul la 780C). Unele lichide (acetonă, alcool) se evaporă repede la temperatura camerei şi se numesc volatile. Evaporarea se produce mai repede atunci când suprafaţa lichidului este mai mare (se evaporă mai repede alcoolul dintr- un vas întins faţă de alcoolul dintr- o eprubetă). Procesul de evaporare se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi (exemplu: vântul produce uscarea rufelor ude). Evaporarea este mai rapidă dacă temperatura mediului înconjurător este mai ridicată (evaporarea apei din lacuri, râuri, mări şi oceane este mai pronunţată în zilele călduroase). Vaporizarea este un proces ce are loc cu absorbţie de căldură. Procesul de trecere a unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare. Dacă în bucătărie fierbe apă într- un vas, pe geamul ferestrei se depune un strat subţire de lichid. Suflând pe un geam rece, pe lentilele ochelarilor sau pe oglindă acestea se aburesc. Vaporii de apă din aerul expirat se condensează pe obiecte transformându- se în lichid. Condensarea se produce cu cedare de căldură. Unele substanţe (iodul, naftalina, camforul) trec direct din stare solidă în stare gazoasă (au sublimat). Trecerea din stare solidă în stare gazoasă se numeşte sublimare. Fenomenul invers sublimării se numeşte desublimare şi reprezintă trecerea unei

Vaporizarea. Condensarea

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Circuitul continuu pe care îl realizează apa în natură. mări. vaporii de apă din atmosferă vin în contact cu corpurile mai reci.o stare de agregare în alta datorită variaţiilor de temperatură din atmosferă. trecând dintr. Precipitaţiile iau naştere prin condensarea vaporilor de apă atunci când întâlnesc straturi de aer mai reci. mărilor. picăturile de apă se transformă în cristale de gheaţă de diferite forme şi dimensiuni ce formează fulgii de zăpadă. apa trece dintr.500000 km3 de apă se evaporă şi revin la suprafaţa pământului sub formă de precipitaţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . vas cu apă Cum procedezi? încearcă să introduci o eprubetă cu capătul deschis.4 Evidenţirea stării gazoase Materiale necesare: eprubetă. Apa rezultată din ploi sau topirea zăpezilor ajunge din nou în râuri. atunci când temperatura coboară sub 00C. repetă experimentul folosind un tub deschis la ambele capete. în paharul cu apă. prin absorbţie sau cedare e căldură corpurile îşi pot schimba starea de agregare. În fiecare an. Aplicaţii practice Experimentul 1. Vaporii de apă se ridică în aer şi formează norii. Căldura soarelui evaporă apa de la suprafaţa lacurilor. oceanelor şi de la suprafaţa pământului sub formă de vapori. Din nori cad pe pământ precipitaţii sub formă de ploaie sau zăpadă.3 Circuitul apei în natură În natură. Iarna. Norii sunt purtaţi de vânt la diferite înălţimi. tub deschis la ambele capete. se condensează în picături fine de apă şi formează roua. În timpul nopţilor reci.Introducere substanţe din stare gazoasă în stare solidă.o stare de agregare în alta se numeşte circuitul apei în natură. 1. aproximativ 450000. oceane sau pătrunde în pământ. Dacă temperatura coboară sub 00C se formează bruma. Prin desublimarea dioxidului de carbon se obţine zăpada carbonică (artificială). În concluzie.

cristale de naftalină.o eprubetă cristale de naftalină iar în altă eprubetă puţină ceară. Ca toate gazele. Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. ceară Cum procedezi? pune într. cleşte pentru eprubete. aerul nu are formă proprie şi ia forma vasului în care se află.5 Evidenţirea fenomenului de topire Materiale necesare: două eprubete. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Apa nu urcă în eprubetă pentru că deşi pare goală ea conţine de fapt aer. Notează observatiile pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Naftalina şi ceara se topesc în intervale de timp diferite deoarece căldura necesară topirii acestora este diferită. apa urcă în interiorul tubului.Introducere Ce observi ? Explică. În cazul tubului deschis la ambele capete. Experimentul 1. Aerul este un gaz. Apa a împins aerul în exteriorul tubului.6 Evidenţirea vitezei de evaporare a lichidelor Proiectul pentru Învăţământul Rural . încălzeşte eprubetele la flacăra spirtierei şi măsoară timpul necesar pentru topirea conţinutului acestora. Experimentul 1. spirtieră.

Viteza de evaporare depinde de natura lichidului şi de suprafaţa liberă a lichidului (lichidul din farfurie se evaporă mai repede decât cel din eprubetă. repetă experimentul folosind eprubete. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatări Alcoolul se evaporă mai repede decât apa. apă Cum procedezi? toarnă acelaşi volum (5 ml ≈o linguriţă) de acetonă. acetonă. alcool.Introducere Materiale necesare: trei eprubete. de alcool şi de apă în cele trei vase identice. Ce observi ? Notează observatiile pe spaţiile punctate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar mai încet decât acetona. trei vase întinse (farfurii). observă şi notează în cât timp se desfăşoară evaporarea.

Introducere

Testul de autoevaluare nr. 2
I. Asociază ce se potriveşte: 1. Topirea 2. Condensarea 3. Solidificarea a. trecerea din stare lichidă în stare solidă b. trecerea din stare gazoasă în stare lichidă c. trecerea din stare solidă în stare lichidă d. trecerea din stare lichidă în stare gazoasă

……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… II. Răspunde la următoarele întrebări:

1. Pentru a proteja îmbrăcămintea de molii se pun în dulapuri cristale de naftalină. După un timp mai îndelungat deşi mirosul naftalinei se simte, naftalina a dispărut. Cum explici? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 2. De ce usucă mai repede rufele când bate vântul? …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. 3. De ce se sparge o sticlă plină cu apă dacă este pusă în congelator?

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. III. Explică circuitul apei în natură. Incadrează răspunsul în spaţiul delimitat de chenar.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere

Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 27.

2.4Substanţe şi amestecuri
Tot ceea ce ne înconjoară este materie. Corpurile sunt porţiuni limitate de materie (exemplu: o piatră, apa dintr- un pahar, aerul dintr- un balon, etc). Formele heterogene de materie cu o compoziţie variată se numesc materiale (exemplu: lemn, sticlă, ciment). Formele omogene de materie cu o compoziţie constantă se numesc substanţe: (exemplu: oxigen, dioxid de carbon, azot, apă, aur, argint, etc). Substanţele sunt alcătuite din particule foarte mici, invizibile cu ochiul liber, numite molecule. Moleculele reprezintă o grupare de unul sau mai mulţi atomi. Atomii şi moleculele alcătuiesc toate corpurile care ne înconjoară şi au o caracteristică importantă şi anume aceea de a se afla într- o continuă mişcare întâmplătoare. Chiar şi moleculele unui corp solid se mişcă în permanenţă însă, deplasarea moleculelor se face pe distanţe atât de mici încât această mişcare nu poate fi observată. Aerul care ne înconjoară este şi el alcătuit din molecule (oxigen, azot) şi atomi (argon). Atomii şi moleculele din aer se mişcă cu viteze apreciabile dar nu se pot observa direct. Datorită mişcării lor neîncetate, moleculele unei substanţe pot pătrunde cu uşurinţă printre moleculele altei substanţe. Fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanţe printre moleculele altei substanţe se numeşte difuzie. Aşa se explică de ce în apropierea unei benzinării se simte în permanenţă mirosul caracteristic al benzinei. Difuzia este procesul prin care obţinem un ceai punând un plic de ceai într- o cană cu apă fierbinte. Factorii care influenţează difuzia sunt temperatura şi starea de agregare (vezi aplicaţiile practice).

Atomi Molecule Substanţe Materiale

Difuzie Aplicatii practice

Experimentul 1.7

Evidenţirea procesului de difuzie

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. observă cum difuzează cerneala. în apa din fiecare pahar. Cum procedezi? toarnă cu ajutorul pipetei câteva picături de cerneală în paharul cu apă rece şi apoi în paharul cu apă caldă. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Experimentul 1. pipetă. cerneală. pahar cu apă rece. notează observaţiile. pe când mirosul de ulei nu se va simţi. De ce? Notează observatiile pe spaţiile punctate.Introducere Materiale necesare: două sticluţe identice cu alcool şi ulei Cum procedezi? deschide în acelaşi timp cele două sticluţe şi depărtează.te câţiva paşi de acestea. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ce simţi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Mirosul alcoolului ajunge până la tine relativ repede.8 Evidenţirea factorilor care influenţează difuzia (temperatura) Materiale necesare: pahar cu apă caldă.

apa minerală).oxidul de mercur este alcătuit din oxigen şi mercur. hidrogen. Amestecuri În natură există substanţe pure a căror compoziţie rămâne neschimbată prin operaţii fizice (exemplu: oxigen. pe când în apa rece difuzia nu s.a colorat omogen. mercur) şi compuse (sunt alcătuite din 2 sau mai multe substanţe. . oxidul de aluminiu este alcătuit din oxigen şi aluminiu). Difuzia este influenţată de temperatură (procesul se desfăşoară mai repede la temperatură mai ridicată). Amestecurile de substanţe se obţin prin punerea împreună a două sau mai multe substanţe (exemplu: aerul. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Şi starea de agregare influenţează procesul de difuzie. Particulele unui gaz se mişcă mult mai repede decât particulele unui lichid (mirosul unui parfum sau al alcoolului se simt imediat. Substanţele pot fi simple (oxigen.Introducere Apa din paharul cu apă caldă s.a realizat omogen.amestecuri neomogene (au compoziţie diferită în masa lor şi proprietăţi diferite). azot). Amestecurile de substanţe se clasifică în: . carbon.amestecuri omogene (au în masa lor aceeaşi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi). pe când cerneala are nevoie de un timp pentru a se amesteca cu apa).

5. în decantoare speciale.1 Decantarea Aplicatii practice Experimentul 1.lichid. decantarea este folosită pentru obţinerea apei potabile din ape naturale. apă. câteva minute. deoarece are o densitate mai mare decât apa. Această metodă de separare se foloseşte atunci când densitatea solidului este mai mare decât a lichidului. Decantarea Decantarea este metoda de separarea unui solid dintr. pentru purificarea sării extrase din salină sau pentru obţinerea aurului şi a argintului din minereu. Proiectul pentru Învăţământul Rural . nisip Cum procedezi? pune în pahar apă cu nisip. Separarea nisipului de apă amestecă cu o baghetă de sticlă (poţi folosi şi un creion) Ce fel de amestec ai obţinut? Lasă amestecul în repaus. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate.9 Materiale necesare: pahar.un amestec neomogen solid.Introducere 1. În practică. Nisipul se depune pe fundul paharului.5 Metode de separare a substanţelor din amestecuri 1. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă cu nisip este un amestec neomogen.

pulbere de cărbune. În practică. Filtrarea este metoda de separare a unui solid dintr.2 Filtrarea Aplicatii practice Experimentul 1.un amestec neomogen solid. agită sau amestecă cu o baghetă amestecul. Separarea pulberii de cărbune de apă Materiale necesare: 2 pahare. cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid.a separat apa.10 Cum procedezi? pune puţină pulbere de cărbune într. într. hârtie de filtru Filtrarea 1.un pahar.o pâlnie pune o hârtie de filtru. Se utilizează când densitatea solidului este mai mică sau egală cu lichidului.5. pâlnie. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Constatare Amestecul de apă şi pulbere de cărbune este un amestec neomogen solid.Introducere 1. toarnă amestecul. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate. apă. Există şi filtre de aer folosite pentru purificarea aerului.lichid.5. Lichidul care trece prin hârtia de filtru se numeşte filtrat.un pahar cu apă.3 Cristalizarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .lichid. filtrarea este folosită pentru obţinerea apei potabile. prin pâlnie. Pulberea de cărbune se depune pe hârtia de filtru iar în pahar s. Ce amestec ai obţinut? într. Ca materiale filtrante se folosesc straturi succesive de pietriş şi nisip.

sare de bucătărie. metoda cristalizării este folosită pentru obţinerea zahărului din trestia de zahăr şi pentru obţinerea sării de bucătărie din apa mării. Cristalizarea este operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină. bazalt). Atenţie! Cristalizarea nu se foloseşte în cazul lichidelor inflamabile.o capsulă de porţelan toarnă apă cu sare de bucătărie: încălzeşte capsula în care se află amestecul cu ajutorul spirtierei până la evaporarea completă a apei.11 Extragerea sării din apa sărată Materiale necesare: capsulă de porţelan. omogene. Cristalele sunt corpuri solide.un amestec omogen de lichide. sită de azbest. cu formă geometrică definită. Ce observi? Notează observatiile pe spaţiile punctate …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Prin încălzire până la fierbere apa se evaporă iar în capsulă rămâne sarea. Această metodă de separare este utilizată la obţinerea alcoolului şi în prelucrarea ţiţeiului în rafinării pentru obţinerea benzinei. În lipsa acestor materiale foloseşte o lingură metalică şi o spirtieră Cum procedezi? într. spirtieră. Cristalizarea poate avea loc în adâncul Pământului prin solidificarea magmei formându.se roci magmatice (granit. În practică.4 Distilarea Distilarea este operaţia de separare a componenţilor dintr.Introducere Aplicatii practice Experimentul 1. trepied.5. prin fierbere urmată de condensare. apă. petrolului lampant şi a motorinei. 1. Cristalizarea Distilarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Fenomenul în urma căruia o substanţă solidă. Dizolvare Dizolvant Dizolvat Solubilitate Aplicatii practice Experimentul 1. O soluţie este formată din două componente: dizolvantul sau solventul (substanţa în care se face dizolvarea) şi dizolvatul sau solvatul (substanţa dizolvată). În majoritatea soluţiilor. Există şi alţi dizolvanţi: alcoolul.Introducere Perspective Alte metode de separare a substanţelor din amestecuri sunt magnetizarea şi electrizarea. În funcţie de solubilitatea intr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . sarea de bucătărie. Solubilitatea substanţelor este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului şi de temperatură. oţetul. Proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă se numeşte solubilitate. lichide sau gazoase. alcoolul. eterul.6 Soluţii Amestecurile omogene fomate din două sau mai multe substanţe. substanţe greu solubile şi substanţe insolubile (sarea este solubilă în apă.un pahar cu apă. 1. Consultă bibliografia recomandată. lac de unghii Cum procedezi? a) pune o picătură de lac de unghii într. nisipul este insolubil în apă).12 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (natura dizolvantului şi a dizolvatului) Materiale necesare: pahare transparente. Când soluţia este formată din două lichide se consideră dizolvant. În acest mod se obţin soluţii.un anumit solvent. dioxidul de carbon. Exemplu: în soluţia de apă cu zahăr. sucurile concentrate de fructe. apă. cum ar fi: zahărul. apa este dizolvantul iar zahărul este dizolvatul. acetona. dizolvantul este apa. În fiecare zi. benzina. acetonă. amestecăm apa cu diverse substanţe solide. între care nu se produc fenomene chimice se numesc soluţii. substanţele se clasifică în: substanţe solubile. lichidul aflat în cantitate mai mare. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii se numeşte dizolvare.

apă rece. adaugă în fiecare pahar câte o linguriţă de zahăr.13 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (temperatura) Materiale necesare: 2 pahare transparente. apă caldă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cum procedezi? pune într. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Cristalele de zahăr se dizolvă mai repede în apa caldă. linguriţă. După concentraţie soluţiile pot fi: soluţii diluate (conţin cantitate mică de substanţă dizolvată) şi soluţii concentrate (conţin o cantitate mare de substanţă dizolvată). zahăr. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate.Introducere Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate.o anumită cantitate de soluţie se numeşte concentraţie. Cantitatea de substanţă dizolvată într. Lacul de unghii nu se dizolvă în apă dar se dizolvă în acetonă. Viteza de dizolvare creşte odată cu creşterea temperaturii. iar în celălalt pahar un volum egal de apă rece. ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… Constatare Solubilitatea este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului.un pahar care conţine o cantitate mică de acetonă Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiile punctate. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… b) pune o picătură de lac de unghii într.un pahar apă caldă. Solubilitatea substanţelor solide depinde de temperatură. Experimentul 1.

un pahar cu apă pune o linguriţă de zahăr. la un moment dat. Soluţia care poate dizolva noi cantităţi de substanţă se numeşte soluţie nesaturată. apă. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Constatare Adăugând din ce în ce mai mult zahăr în apă.14 Obţinerea unei soluţii concentrate Materiale necesare: pahar transparent. amestecă cu ajutorul linguriţei. Care este concentraţia în procente a soluţiei obţinută prin dizolvarea a 30g sodă caustică în 270g de apă? c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (30 × 100)/ (30+ 270) c= 10% Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cantitatea de substanţă dizolvată în 100g soluţie se numeşte concentraţie procentuală. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. Ce obsevi? adaugă din ce în ce mai mult zahăr în apă. md= masa dizolvatului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (md × 100)/ ms Exemplu: 1. zahăr. Soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată la o anumită temperatură se numeşte soluţie saturată. Care este concentraţia în procente a unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g sare de lămâie în 80g de apă? md = 20g m apei= 80g c= (md × 100)/ ms ms= md + m apei c= (20 × 100)/ (20+ 80) c= 20% 2. acesta nu se mai dizolvă. linguriţă Cum procedezi? într.Introducere Experimentul 1.

sare şi apă. Vărsând o cantitate de soluţie dintr. se consideră solvent substanţa aflată în cantitate: a) mai mică. Alege răspunsul corect: 1. Testul de autoevaluare nr. Activitate experimentală Proiectul pentru Învăţământul Rural .un pahar. b) 13. c) indiferent care dintre. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… II. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 4. Notează observaţiile pe spatiile punctate. b) se diluează. Notează observaţiile pe spatiile punctate. etc). Concentraţia unei soluţii obţinute prin dizolvarea a 40g de sodă caustică în 260g de apă este: a) 20%. 3 I. soluţia: a) se concentrează. Explică cum poţi separa un amestec de nisip. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 2. c) amestecuri neomogene.33%. kg. Notează observaţiile pe spatiile punctate. masa apei.Introducere Atenţie! Masa dizolvatului. masa soluţiei se exprimă în aceeaşi unitate de măsură (g. c) rămâne la aceeaşi concentraţie. c) 10%. Când ambele componente ale unei soluţii sunt în aceeaşi stare de agregare (lichid). …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… 3. b) mai mare. Soluţiile sunt: a) amestecuri omogene: b) substanţe pure. Notează observaţiile pe spatiile punctate. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… III. Notează observaţiile pe spatiile punctate.

Procesul de evaporare a apei se produce mai repede atunci când există deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi. 1. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin procesul de sublimare. Ce observi? Notează observaţiile pe spatiile punctate. b. a) b) c) Corpul cu masa mai mare are densitatea mai mare. 1 1.. 4. Testul de autoevaluare nr. fals. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. 3.Introducere Umple un pahar pe trei sferturi cu apă şi pune înăuntru un ou întreg. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. adevărat Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. ai nelămuriri sau ai greşit. 3a II. vezi pagina ………. 3 I. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. 2 I. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. Testul de autoevaluare nr. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. c adevărat. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. 3. 2. 1c. 4. poţi trece mai departe. 1. Pune oul în apa sărată. 2b. poţi trece mai departe. ai nelămuriri sau ai greşit. Ce observi? Scoate oul din apă şi dizolvă în aceasta cât mai multă sare. Corpul cu volumul mai mic are densitatea mai mare. b Proiectul pentru Învăţământul Rural . În timplul procesului de solidificare a apei se produce o creştere a volumului III.

Prin decantare.Introducere 1. Apa sărată are o densitate superioară celei a oului şi de aceea. Separarea se realizează în două etape. oul se va scufunda. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prin evaporarea apei se separă sarea. ai nelămuriri sau ai greşit. poţi trece mai departe. b c= (md × 100)/ ms md= masa dizolvantului ms= masa soluţiei md+ m apei= masa soluţiei c= (40 × 100)/ (40+ 260) c= 13. oul va pluti în apa sărată. prin metoda cristalizării. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. b 2. c 3. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. se separă soluţia de apă cu sare de nisipul care se depune la fundul vasului. Densitatea unui ou este puţin mai mare decât densitatea apei de la robinet. III.33% II.

Vaporizarea. sunt fluide. Volumul.un lichid este împins de jos în sus cu o forţă verticală numeric egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp.mărimea fizică definită prin raportul dintre masa unui corp şi volumul acestuia. respectiv.i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectlinie în care se află. Greutatea.au volum propriu.un corp scufundat într.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr.şi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilor exterioare. au formă proprie.trecerea unei substanţe din stare de vapori în stare lichidă. Densitatea. Solidele. de a se opune la orice acţiune care caută să. nu curg.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă.trecerea unei substanţe din stare gazoasă în stare solidă.forţa cu care Pământul atrage un corp. Gazele. nu au formă proprie (iau forma incintei în care se află).metoda de separare a unui solid dintr.proprietate unui corp de a. Solidificarea.un amestec neomogen solidlichid. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Desublimarea.mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp. Sublimarea.trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare solidă. 1 Inerţia. nu au formă proprie. Decantarea.fenomenul de pătrundere a moleculelor unei subtanţe printre moleculele altei substanţe. Topirea.trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare de vapori.spaţiul ocupat de un corp. Condensarea. Masa. sunt fluide. Difuzia.trecerea unei substanţe din stare solidă în stare gazoasă.au volum propriu. Legea lui Arhimede.nu au volum propriu. Lichidele.

Dizolvarea. Distilarea.substanţa dizolvată.fenomenul prin care o substanţă solidă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată.proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă.lichid cu ajutorul unui filtru permeabil numai pentru lichid.metoda de separare a unui solid dintr. Dizolvat (solvat).operaţia de separare a componentelor dintr.substanţa în care se face dizolvarea. Cristalizarea.un amestec neomogen solid. Dizolvant (solvent). Concentraţie procentuală. lichidă sau gazoasă se răspândeşte printre particulele altei substanţe rezultând soluţii. la o anumită temperatură. Soluţie saturată. prin fierbere urmată de condensare.un amestec omogen de lichide.operaţia de trecere a unei substanţe solide din soluţie în stare cristalină.Introducere Filtrarea. Solubilitatea.cantitatea de substanţă dizolvată in 100g soluţie.

Amestec de ploaie şi ninsoare care cade când temperatura aerului este aproximativ 00C c.Introducere 1. 2. Apa din râuri. e. Din ce material este realizat corpul? Foloseşte tabelul de la pagina 9. Nivelul apei dintr.8 Lucrarea de verificare 1 I. Exerciţii şi probleme 2p (0. oceane şi de la suprafaţa solului se ridică în atmosferă prin ……………………… 2. Trecerea unui corp din stare de vapori în stare lichidă se numeşte ………………….un cilindru gradat se află în dreptul indicaţiei de 150 cm3. Proiectul pentru Învăţământul Rural .un autobuz. Se formează în anotimpul rece. Care este volumul unui corp din plumb. Precipitaţie lichidă formată din picături de apă. când vaporii de apă se condensează foarte aproape de pământ. Precipitaţie formată din cristale de gheaţă care se unesc în fulgi. Explică. care are masa de 452g şi densitatea de 11. Se formează în dimineţile răcoroase. II.50 × 4) 1. d. în picioare. Ninsoarea a. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin ………………………… III.25 × 4) 1.25 × 4) 1. când picăturile de apă din ploaie sau din burniţă ingheţă în contact cu suprafaţa terestră formând un strat transparent de gheaţă. 3. Prin introducerea unui corp cu masa de 31. mări. Ploaia 2. Poleiul 3. Uniţi ceea ce se potriveşte: 1p (0. Completaţi spaţiile punctate cu noţiunile potrivite: 1p (0. Te afli într.2g. nivelul apei a urcat până în dreptul indicaţiei de 154 cm3 .3g/ cm3. 4. Ce se întâmplă dacă autobuzul frânează brusc. Dar dacă porneşte brusc. Lapoviţa 4. În straturile reci ale atmosferei picăturile de apă se transformă în fulgi de zăpadă prin ………………… 3. b.

1p (0. principalele tipuri de precipitaţii.2p (0. Eseul va avea maxim 3. transformări ale stărilor de agregare. biologie) şi formularea unor concluzii. Se acordă un punct din oficiu. Lucrarea de verificare 1 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea primei unităţi de învăţare. etc). Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală. reviste.25 × 4). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi.5p. pagube produse de apă (inundaţii. Se acordă un punct din oficiu. chimie. punctată şi va fi returnată. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. va fi analizată. etc). utilizând corect terminologia adecvată.4 pagini. Internet). Alcătuiţi un eseu cu titlul “Apa în natură” după următorul plan: 5p stările de agregare ale apei. realizarea unor conexiuni interdisciplinare (fizică.Introducere 4. reprezentarea schematică a circuitului apei în natură. importanţa apei (sursă de energie. Care este concentraţia unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g de sodă caustică în 180g de apă? IV.25 × 4) şi II. utilizarea unor surse suplimentare de informare IV. suport al vieţii. Criterii de evaluare şi notare - identificarea şi explicarea unor fenomene fizice şi chimice I-1p (0.50-4). rezolvarea de probleme: III. circuitul apei în natură şi importanţa sa.

Editura Corint. Editura Teora. 2000.Ştiinţe clasa a IV.a. pag. Huţanu Elena. Corega.Chimie. 2002.27. Editura Didactică şi Pedagogică.46. clasa a III. A.a. R. 6. 8. C. Bucureşti.a.. Corega.25. 9. Editura Cartea Universală.Ştiinţe ale naturii. Fizică. 2002.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Ilarion Niculina.a experimente. 1998. Stroe Felicia.a..a. Editura Radical. manual pentru clasa a VII. auxiliar pentru elevi. pag. Stroe Constantin. Turcitu Doina. Popescu Maria. Editura Didactică şi Pedagogică. 3. 5. C. Crocnan Daniel Ovidiu.Manualul învăţătorului. Editura Euristică. evaluare. Haralamb Dorel. manual pentru clasa a VI.59. Bogheanu Maria Magdalena. Huţanu Elena.Fizică manual pentru clasa a VIII a. 3. Iaşi. autoevaluare. clasa a IV.Manualul învăţătorului. 2001. Bucureşti. Haralamb Dorel.a. Talpalaru Seryl.47. R. pag. 7. 47. Pârâială Viorica. 22. A. Editura Teora.. Fătu Sanda. 2000. 2. Crocnan Daniel Ovidiu. 4. 20. Pacearcă Ştefan. Pop Viorica. 7..Ştiinţe ale naturii clasa a IV. 2002. Constantinescu Rodica. Talpalaru Seryla VIII. manual pentru clasa Proiectul pentru Învăţământul Rural .Fizică. pag. Filoti Carmen. 2003.Luiza. cadre didactice şi părinţi. Pârâială Dumitru. 1999. Eitura Humanitas Educational.

2 Pe parcurs şi la sfârşitul unităţii de învăţare. evoluţie. precum şi funcţiile acestora. Proiectul pentru Învăţământul Rural . organism vegetalmediu. unitate. • să analizeze relaţiile cauzale: structură. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de plante.Introducere Unitatea de învăţare Nr.1. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente ale plantelor. Obiectivele unităţii de învăţare nr.funcţie. • să utilizeze investigaţia şi experimentul pentru evidenţierea şi explicarea funcţiilor organismelor vegetale. 2 PLANTE 2. • să descrie principalele caracteristici ale organelor plantelor utilizând un limbaj ştiinţific adecvat.diversitate.

Membrana sau învelişul celulei are rol protector şi selectează substanţele ce intră sau ies în/ din celulă. de producere. . parameci etc.Regnul Animal. Rădăcina. Floarea reprezintă organul de înmulţire a plantei pentru că din flori se formează fructul şi seminţele. structură şi funcţie. . Plantele cu flori fac parte in Regnul Plante şi sunt considerate cele mai evoluate. În citoplasmă se află diferite componente celulare cu rol de captare a luminii (clorofila). Părţile componente ale unei plante cu flori se numesc organe. Principalele tipuri de ţesuturi sunt: .ţesuturi de conducere: asigură circulaţia sevei în corpul plantei. În celulă se desfăşoară toate procesele ce întreţin viaţa plantei. . fructul şi sămânţa.Introducere 2. citoplasma si nucleul. tulpina. .ţesuturi de susţinere: conferă rezistenţă şi elasticitate plantelor. . amibă. floarea. Organizarea unei plante cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nucleul controlează şi coordonează înmulţirea celulei.Regnul Monera în care sunt încadrate bacteriile. are un perete protector situat la exteriorul membranei celulare. Părţile componente ale celulei sunt: membrana. . Organizarea unei plante cu flori Lumea vie Lumea vie este alcătuită din 5 regnuri: . Celula vegetală.ţesuturi asimilatoare: asigură captarea luminii solare şi prepararea hranei.Regnul Fungi (ciuperci).).Regnul Plante. Acestea sunt: rădăcina. tulpina şi frunzele asigură în principal hrănirea plantei şi se numesc organe vegetative. spre deosebire de alte celule. de depozitare şi de eliminare a diferitelor substanţe.2. Mai multe celule care au aceeaşi formă.ţesuturi de protecţie: acoperă diferite părţi ale plante şi le protejează împotriva factorilor de mediu. Organele plantelor sunt alcătuite din celule de forme şi mărimi diferite grupate în ţesuturi. a dăunătorilor. formează asociaţii de celule numite ţesuturi.Regnul Protista în care sunt încadrate organisme asemănătoare cu plantele (algele) şi organisme asemănătoare animalelor (euglenă. Celula vegetală este unitatea de bază structurala şi funcţională a plantei. . frunza.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . ţesuturi de creştere: asigură dezvoltarea plantelor (creşterea în înălţime. grosime). uleiuri).Introducere ţesuturi de depozitare: înmagazinează diferite substanţe de rezervă (amidon. Aceste tipuri de ţesuturi se regăsesc în structura organelor unei plante.

morcov. .2 – Vârful rădăcinii Funcţiile rădăcinii Rădăcina fixează planta în sol şi absoarbe apa cu sărurile minerale (seva brută). lungime şi grosime (cereale.scufia (1). Unele rădăcini depozitează substanţe de rezervă: morcov. Rădăcina Tipuri de rădăcini (fig.zona perişorilor absorbanţi (3). . zona unde au căzut perii absorbanţi după 10. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2.Introducere 2. . 2.20 zile.rădăcina fasciculată (firoasă). numită rădăcina principală şi ramificaţii mai subţiri numite rădăcini secundare.rădăcina pivotantă. ce asigură creşterea în lungime a rădăcinii. Fig. 2. . . Rădăcinile au forme şi mărimi variate.zona netedă (2). lalea). ridiche. la care toate ramificaţiile au aceeaşi formă. un înveliş rezistent cu rol de protecţie.firişoare subţiri cu rol în absorţia apei şi a sărurilor minerale din sol.1 – Tipuri de rădăcini Vârful rădăcinii prezintă mai multe zone: (fig. la care rădăcina principală are formă de tăruş (fasole. Rădăcina Rădăcina este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol. sfeclă. Fig.zona aspră (4). Majoritatea rădăcinilor au o porţiune centrală mai groasă.rădăcina lemnoasă prezentă la arbori şi arbuşti.1) . 2.2): .3. trifoi).

scufie b. Utilizează un atlas botanic pentru a observa diferite tipuri de rădăcini.Introducere Testul de autoevaluare nr. zona aspră Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare se află la pagina …………. rădăcina lemnoasă: …………………………………. zona netedă c. 1234- Fig.. Subliniază plantele care au rădăcini modificate pentru depozitarea unor substanţe hrănitoare. Scrie denumirea zonelor in vârful unei rădăcini. rădăcina firoasă: ……………………………………. Notează organele unei plante cu flori : ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………… 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alege răspunsul corect. zona perişorilor absorbanţi d. 1 1. 3. Notează câteva exemple de plante care au: rădăcina pivotantă: …………………………………. sfeclă. 2. ţelină. ridiche. fasole.3 5. porumb. 4. Rădăcina creşte în lungime prin: a. grâu.

cu ajutorul spirtierei fierbe apă până la evaporarea completă. Dacă repeţi experimentul folosind apă distilată nu vei obţine urme după evaporare deoarece apa distilată nu conţine săruri minerale. Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate. într.o lingură pune cu pipeta câteva picături de apă. citeşte rezultatele sau constatările. analizează suprafaţa lingurii. vas de sticlă. apă de la robinet. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate După evaporarea apei de la robinet sunt vizibile urme de săruri minerale.un vas cu apă. Experimentul 2. Numai după ce ai notat propriile tale observaţii.3 zile marchează din nou nivelul apei şi se adaugă o peliculă foarte fină de ulei. pipetă. Materiale necesare: lingură de metal. Proiectul pentru Învăţământul Rural . într. Experimentul 2. spirtieră. peste care marchează nivelul apei din vas (cu ajutorul unui marker).Introducere Aplicatii practice Incearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse.l cu cel iniţial.1 Cum procedezi ? Evidenţierea prezenţei sărurilor minerale în apă. ulei aşază planta cu rădăcină. după 2. Evidenţierea rolului rădăcinii în absorbţia apei. Materiale necesare: plantă cu rădăcină.2 Cum procedezi ? compară.

zona perişorilor absorbanţi să se afle în ulei. în vasul 2. zona perişorilor absorbanţi să se afle în apă.3 zile Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Proiectul pentru Învăţământul Rural .a ofilit.Introducere Ce reprezintă diferenţa de nivel ? Care este rolul uleiului ? Reprezentaţi schematic experimentul. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. Evidenţierea absorţiei apei la nivelul zonei Materiale necesare: plantele de fasole încolţite (rădăciniţa să aibă 4. apă. plantele absorb apa cu ajutorul perişorilor absorbanţi ai rădăcinii. vase de sticla (eprubete). ……………………………………………………………… ……………………………………………………………… ………………………………………………………… Rezultate Diferenţa de nivel reprezintă apa absorbită de către rădăcină. În concluzie.3 perişorilor absorbanţi.5 cm). Cum procedezi ? pune plantele de fasole în câte un vas de sticlă ce conţine apă şi ulei astfel încât: în vasul 1. observă plantele după 2. Experimentul 2. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… Rezultate Planta la care zona perişorilor absorbanţi se află în ulei s. Rolul uleiului este de a împiedica evaporarea apei din vas. ulei. iar vârful rădăcinii în apă.

Prin vasele lemnoase circulă apa cu sărurile minerale care formează seva brută.muguri florali in care se formează florile. tubercul (cartof) şi rizom (ferigă. . Circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate prin plantă reprezintă funcţia de conducere a tulpinii. . 4. Prin ţesuturile de Tulpina Funcţiile tulpinei Proiectul pentru Învăţământul Rural . crin).Introducere 2. Tulpinile aerine ale unor plante s.muguri foliari din care se formează frunzele. tulpinele sunt aeriene (ierboase. înmulţirea se realizează prin bulbi. .muguri de creştere situaţi în vârful tulpinii. O particularitate a tulpinii este prezenţa mugurilor. aceste tulpini încărcate cu clorofilă asigură fotosinteza.mazăre. Apa cu substanţele hrănitoare produse de frunze formează seva elaborată ce circulă prin vasele liberiene ale tulpinii spre toate celelalte organe ale plantei. La unele plante. Tulpina Tulpinile au forme variate în funcţie de mediul de viaţă al plantelor. pletoasă. Arborii şi pomii fructiferi prezintă diferite forme ale coroanei: sferică. tubercului sau rizomi şi se numeşte înmulţire vegetativă. După locul unde cresc. În aceste tulpini subterane se depozitează substanţe de rezervă (hrănitoare). axul coroanei şi ramuri principale. Ele sunt reprezentate de vasele lemnoase. ca şi majoritatea plantelor lemnoase (arbori şi arbuşti). celule lungi.fasole. puse cap la cap. diferiţi după poziţia. viţa de vie). volubile (cu ţesuturi de susţinere slab dezvoltate. În absenţa frunzelor. În alcătuirea plantei există celule specializate în conducerea apei şi a sărurilor minerale. forma şi rolul pe care îl deţin în dezvoltarea ramurilor.muguri micşti care dau naştere atât la frunze cât şi la flori.au adaptat la funcţii noi: tulpinile cactuşilor acumulează apă. a frunzelor şi a florilor.soarelui). Tulpinile subterane (subpământene) sunt reprezentate de: bulb (ceapă. floarea. secundare şi de rod. conică. cilindrică. Cele mai multe plante au tulpini drepte (ortotrope) cu ţesuturi de susţinere bine dezvoltate. lemnoase) şi subterane. Astfel de tulpini au majoritatea plantelor ierboase (grâu. porumb. între care nu există pereţi despărţitori. liane) şi agăţătoare (cu frunze sau cu ramuri transformate în cârcei. stânjenel). Categorii de muguri: . Alte plante au tulpini târâtoare (căpşuni). lalea. Tulpina lemnoasă a arborilor prezintă: trunchiul.

frunzelor. Plantele lemnoase prezintă creşteri anuale sub formă de inele cu ajutorul cărora poate fi apreciată vârsta arborilor.an secetos).an ploios. cele care se formează primăvara sunt mai deschise la culoare comparativ cu cele de toamnă care sunt mai închise la culoare După grosimea inelelor de culoare deschisă pot fi apreciate condiţiile de mediu din anul respectiv (inele late . Creşterea tulpinii Proiectul pentru Învăţământul Rural . tulpina asigură funcţia de susţinere a ramurilor. Culoarea inelelor lemnoase este diferită. Astfel. Tulpina plantei creşte în înălţime dar şi în grosime.Introducere susţinere pe care le conţine. inele înguste . florilor.

b. Inelele anuale de creştere ale arborilor reprezintă: a. trandafirul. d. grâul. tulpină subterană. Asociază tipurile de tulpini cu plantele corespunzătoare. c. Vasele lemnoase conduc seva brută. Din mugurii micşti ai tulpinii se dezvoltă flori. c. d. c. îngroşarea măduvei. 5. Bulbul este: a. vasele liberiene. A/F/I b. tulpină agăţătoare cartof tulpină dreaptă porumb tubercul viţă de vie rizom ferigă tulpină volubilă fasole ceapă 2. Frunza Proiectul pentru Învăţământul Rural . A / F/ I 3. Încercuieşte una din litere: A (adevărat). d. 2 1. Citeşte cu atenţie afirmaţiile. Tulpinele plantelor asigură conducerea sevei brute şi a sevei elaborate. stânjenelul. A/F/I c. I (informaţii insuficiente) a. (Foloseşte la nevoie atlasul botanic). b. 4. Alege răspunsul corect. Tuberculii reprezintă rădăcinile modificate pentru depozitarea substantelor hrănitoare ale plantei. vasele lemnoase. Alege răspunsul corect.Introducere Testul de autoevaluare nr. A / F/ I d. rădăcină subterană. Alege răspunsul corect. rădăcină modificată pentru depozitarea hranei. Planta cu tulpină subterană este: a. b. îngroşarea scoarţei.5. bradul. tulpină târâtoare. Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare se află la pagina …………… 2. F (fals).

codiţa frunzei. . e. întreagă (fig. 2. care înfăşoară o parte a tulpinii (la grâu. frunza ovală (păr. 2. frunza sagitală. iar limbul se leagă direct de tulpină (frunzele de mazăre).în formă de săgeată (săgeata apei). În acest caz. 2. frunza cordată.teacă. d.4 Frunză de muşcată Alcătuirea externă a frunzei La unele plante. . prun).în formă de inimă (muşcată). Există: a.5 c).6). pin).partea cea mai lată a frunzei.în formă de ace lungi (brad.în formă de rinichi (pochivnic). c. molid. Fig.Introducere Frunza este organul aerian la plantei ce creşte pe tulpină. O frunză completă (fig. pot lipsi şi teaca şi peţiolul. limbul se leagă de tulpină prin teacă.limb. la porumb).în formă de panglică (grâu.5 b). f.4) alcătuită in: . 2. frunza aciculară. peţiolul lipseşte. La alte plante. străbătută de o reţea de vase conducătoare care formează nervurile.5 Marginea frunzei c Frunzele diferă şi după forma limbului (fig. 2. 2.partea lăţită a peţiolului cu care frunza se prinde de tulpină. frunza reniformă. a b Fig. frunza liniară.5 a). Ea îşi are originea în frunzuliţele mugurelui foliar. porumb). dinţată (fig. 2. b.peţiol. Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbului care poate fi lobată (fig. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

8 b c Structura internă a frunzei Structura internă a frunzei este adaptată pentru îndeplinirea funcţiilor de fotosinteză. opus (b) sau altern (c). unele plante au limbul frunzelor alcătuit din mai multe foliole şi se numesc frunze compuse (fig. frunzele pot fi dispuse (fig. 2. a Fig.6 Frunze simple Frunze simple şi compuse Spre deosebire de plantele cu frunze simple. respitaţie şi transpiraţie. 2. 2.9 Fig. condiţie esenţială pentru desfăşurarea fotosintezei. Privit la microscop. penată (salcâm) şi frunza palmată (castan).Introducere Fig. 2. 2. 2. Pe tulpină. frunza trifoliată (la trifoi). limbul frunzei este format din două foiţe cu rol protector (epiderma superioară si epiderma inferioară) Proiectul pentru Învăţământul Rural .8): în rozetă la baza tulpinii (a).7).7 Frunze compuse Dispoziţia frunzelor pe tulpină diferă de la o plantă la alta. Frunzele se dispun astfel încât să primească o cantitate de lumină cât mai mare. Fig.

Epiderma are ca formaţiuni carateristie stomatele prin are se realizează schimbul de gaze dintre plante şi mediul exterior şi eliminarea apei prin procesul de transpiraţie. Numărul stomatelor variază de la o plantă la alta între 100. O stomată este alcătuită din două celule de forma boabelor de fasole. aşezate faţă în faţă între care ramâne un orificiu prin care se realizează schimbul de gaze.1000 stomate/mm2 de frunză.Introducere între care se află mezofilul (miezul frunzei) ce conţine celule pline cu clorofilă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Stomatele se închid şi se deschid în funcţie de factorii de mediu şi de nevoile plantei.

tipul de frunză (frunză simplă/ frunză compusă). ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. Foloseşte material natural sau un atlas botanic. alte observaţii. cerat. Notează pentru fiecare frunză observaţiile tale legate de: . modul în care sunt aşezate frunzele pe tulpină.. lombată. etc.. dinţată. 3 Observă frunzele următoarele plante: stejar. etc. aspectul frunzei (neted.). grâu şi pin. Notează observaţiile pe spaţiile punctate. marginea limbului (întreagă.Introducere Testul de autoevaluare nr. forma frunzei. 3 se află la pagina ………. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare nr.). Proiectul pentru Învăţământul Rural . păros.

Sărurile minerale din sol provin din descompunerea resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care ajunge în sol prin apele de ploaie şi zăpezi. frunza sintetizează substanţe organice (glucide. rapiţă. proteine. apoi prin nervurile frunzei. Principalii factori care influenţează fotosinteza sunt apa. când apa este în exces. Din apă. zaharuri) depozitează cartoful. lumina este indispensabilă pentru formarea clorofilei. ea absoarbe şi reţine radiaţiile solare luminoase care vor fi transformate în energie chimică necesară procesului de fotosinteză. Fotosinteza se desfăşoară în prezenţa luminii. În urma procesului de de fotosinteză se eliberează oxigen (O2). În frunză. lipide) ce vor circula prin vasele conducătoare liberiene sub formă de sevă elaborată în totul corpul plantei. tuberculi sau rizomi. Schimburile de gaze se realizează prin stomatele de la nivelul frunzelor. cu ajutorul perişorilor absorbanţi ajung la frunză. În acelaşi timp.Introducere 2. grâul. bulbi. fotosinteza se opreşte. ajunge în celulele din mezofilul (miezul) frunzei. Apa şi sărurile minerale absorbite din sol de către rădăcină. Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie primă în procesul de fotosinteză. O importantă sursă de proteine vegetale sunt boabe de fasole. Seva brută ia calea vaselor lemnoase din rădăcină şi tulpină. Clorofila are un rol activ în procesul de fotosinteză. seminţe. plantele folosesc dioxidul de carbon din aerul atmosferic şi eliberează oxigen. Substanţe grase (lipide) se depozitează în seminţele de nuc. Factorii care influenţează fotosinteza Proiectul pentru Învăţământul Rural . intră prin stomate şi dioxidul de carbon (CO2). gaz indispensabil vieţii.5. Procesul de fotosinteză se intensifică o dată cu creşterea cantităţii de apă. floareasoarelui. lumina şi temperatura. sfecla. linte şi mazăre. Substanţe dulci (amidon. Funcţiile frunzei Reţine ! În procesul de fotosinteză. săruri minerale şi dioxid de carbon (CO2). soia. Fotosinteza Frunza este considerată un mare laborator al naturii în care se sintetizează hrana plantei.1. O parte din substanţele organice produse se depozitează sub formă de rezerve nutritive în diferite părţi ale plantei: în frunze.

trăiesc parazit pe alte plante. nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi îşi procură substanţele organice gata preparate. Cunoaşterea modului în care temperatura influenţează fotosinteza are aplicaţii în agricultură pentru stabilirea datelor la care se realizează însămânţările la diferite plante de cultură. Convieţuirea în avantajul ambelor organisme. iau o parte din substanţele organice necesare din alte plante. azotul necesar procesului de fotosinteză. Fotosinteza începe la lumină slabă ( o dată cu apariţia primelor raze solare şi creşte ca intensitate o dată cu creşterea intensităţii luminii. Din categoria plantelor heterotrofe fac parte plantele parazite. poartă denumirea de simbioză. Plantele verzi care îşi produc singure substanţele organice cu care se hrănesc se numesc plante autotrofe.pădurii (parazită pe rădăcinile arborilor din păduri). grâu) desfăşoară procesul de fotosinteză şi la temperaturi sub 00 C. Dacă lumina este foarte intensă. trifoi.torţelul (parazit pe tulpinile de lucernă. fructe şi seminţe. Fotosinteza începe la o temperatură de 00 C. fosfaţi). se caracterizează prin lipsa frunzelor verzi şi prezenţa unor formaţiuni speciale pentru hrănire (rădăcini sugătoare.haustori).muma. Bacteriile pun la dispoziţia plantei leguminoase. Astfel de plante sunt importante pentru agricultură deoarece îmbogăţesc solul în azot.250 C. O asfel de simbioză există între plantele leguminoase (trifoi) şi bacteriile fixatoare de azot care trăiesc pe rădăcinile acestor plante. Plantele cu frunze verzi şi iarna (conifere. Plantele simbionte sunt un exemplu interesat de convieţuire între o plantă autotrofă şi un organism heterotrof. Plantele parazite nu au clorofilă. după care încetineşte treptat şi la 45.Introducere O altă sursă importantă de săruri minerale o reprezintă îngrăşămintele organice naturale (gunoiul de grajd) şi chimice (azotaţi. Plante parazite: .plante heterotrofe. Tipuri de nutriţie Proiectul pentru Învăţământul Rural . creşte în intensitate până când temperatura atinge 20. O asfel de plantă semiparazită este vâscul care preia substanţe hrănitoare din tulpina arborelui gazdă. fotosinteza se desfăşoară cu randament maxim în orele dimineţii şi spre amiază. fotosinteza începe să scadă. viţă de vie). semiparazite şi simbionte. În concluzie. Alte plante. iar plantele leguminoase furnizează bacteriilor substanţe organice rezultate din fotosinteză.520 C se opreşte. Plantele semiparazite. fiind lipsite de clorofilă. din mediul în care trăiesc. sulfaţi. . Plantele parazite au un număr mare de flori. deşi au clorofilă şi realizează fotosinteza.

2. Transpiraţia În procesul de fotosinteză. formarea fructelor. Prin procesul de transpiratie apare în plantă forţa de sucţiune (sugere) fără de care absorţia unor noi cantităţi de apă cu săruri minerale din sol. plantele folosesc oxigenul din aer şi elimină dioxiul de carbon. 2. înflorire. Transpiraţia este procesul de eliminarea a apei sub formă de vapori. au nevoie de oxigen. Respiraţia Reţine ! În procesul de respiraţie. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor. plantele elimină dioxidul de carbon. prin stomate. ziua şi noaptea.3.Introducere 2. În urma procesului de respiraţie. planta utilizează numai o mică parte din energia solară pentru a o transforma în energie chimică. Plantele respiră prin toate organele. Ele utilizează oxigenul pentru arderea substanţelor organice la nivelul celular şi producerea energiei necesare pentru desfăşurarea tuturor proceselor: creştere. Eliminarea apei se realizează prin stomate. ca toate celelalte vieţuitoare. Schimburile de gaze se realizează şi la nivelul respiraţiei. Procesul de respiraţie se desfăşoară în mod continuu. Respiraţia Plantele. Acest lucru determină ridicarea temperaturii frunzelor şi duce la pierderea apei sub formă de vapori. dar mai ales prin frunze. Procesul se desfăşoară în mod continuu.6. etc.6. Transpiraţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . O parte importantă din această energie se transformă în căldură. nu ar fi posibilă.

Materiale necesare: plantule de fasole cu 2. (în locul plantelor de fasole poţi folosi ramuri de muşcată cu 2. benzina pătrunde în frunză şi apar pete de culoare închisă.3 frunze. structuri ce se numesc stomate.3 frunze).Introducere Aplicatii practice (fotosinteză. Experimentul 2. pe dosul frunzei. cerneală Cum procedezi? toarnă câteva picături de cerneală în vasul cu apă. Dacă stomatele sunt închise nu apare nici o modificare la nivelul frunzei. pipetă. 4 Evidenţierea gradului de deschidere al stomatelor.5 Evidenţierea conducerii sevei brute prin tulpină şi frunze. Proiectul pentru Învăţământul Rural . realizează observaţii după 2 zile. pune plantule de fasole în vasul cu apă colorată. Rezultate şi constatări La nivelul frunzelor se află structuri specializate prin care se realizează schimburile de substanţe dintre plante şi mediu. Dacă stomatele sunt deschise.pune o picătură de benzină cu ajutorul pipetei. Cum procedezi ? . Materiale necesare: frunza.. vas cu apă. benzină. transpiraţie) Experimentul nr. Ce observi ? Explica. respiraţie. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. 2. Ce observi ? Explica.

6 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de oxigen. Ce observi ? Explică. cu partea secţionată orientată în sus. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………….apelor). pune planta într. Materiale necesare: plantă acvatică (ciuma.pădurilor. Experimentul 2.o eprubetă cu apă. Creşterea intensităţii luminii determină intensificarea fotosintezei (creşte numărul bulelor de gaz degajate). apoi prin nervuri şi a colorat frunzele. Rezultate Prin partea secţionată a tulpinii de ciuma.apelor ies bule de gaz (oxigen).. Plantele au nevoie de lumină pentru a realiza procesul de fotosinteză.Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………… Rezultate Apa colorată a urcat prin vasele conducătoare ale tulpinii. aşază eprubeta la lumină. eprubete Cum procedezi ? secţionează oblic baza unei ramuri de ciuma. Producerea oxigenului demonstrează că în frunze se desfăşoară procesul de fotosinteză. repetă experimentul aşezând eprubeta la o distanţă de 20 cm faţă de becul unei veioze Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Cum procedezi ? amidonului).Introducere Experimentul 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . fixează pe ambele feţe ale unei frunze de muşcată o fâşie de staniol pentru a împiedica pătrunderea luminii în frunză (nu detaşa pe o secţiune dintr. frunza de plantă!!).. Materiale necesare: tubercul de cartof. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. Partea de frunză acoperită cu staniol nu se colorează (datorită absenţei luminii nu s-a desfăşurat fotosinteza şi nu s-a sintetizat amidon). amidonului).3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa pe o secţiune dintr. Ce observi ? Explică. ghiveci cu muşcată. staniol. pipetă. expune planta la lumină timp de câteva ore. alcool etilic 96%.un vas cu apă.3 picături de iod (apare o coloraţie albastră care demonstrează prezenţa (Atentie ! Fierberea se realizează astfel: într. 7 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de amidon. decolorează frunza prin fierbere în apă şi alcool. iod.a format în frunză numai în portiunile expuse la lumină.un tubercul de cartof pune 2. se introduce un vas mai mic cu alcool etlic în care se pune frunza). detaşează frunza şi îndepărtează staniolul.un tubercul de cartof pune 2. Rezultate Frunza se colorează în albastru sau brun numai în porţiunile unde nu a fost acoperită de staniol ceea ce demonstrează că amidonul s. toarnă câteva picături de iod pe frunza decolorată .

Experimentul 2. pungă de plastic fixează părţile aeriene ale plantei într. Rezultate Lumânarea se stinge deoarece în borcan nu mai există oxigen care să întreţină arderea. Materiale necesare: plantă în ghiveci. deschide capacul şi introdu o lumânare aprinsă fixată la capătul unei sârme. sârmă Cum procedezi ? - Evidenţierea respiraţiei prin consumul de oxigen. închide punga de plastic prin legare sau cu scotch timp de o oră. Ce observi ? Explică.Introducere Experimentul 2. Prin respiraţie. în borcanul care se poate închide ermetic cu un capac introduci 20. Rezultate Proiectul pentru Învăţământul Rural . ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………..8 lumânare. seminţele au consumat tot oxigenul din borcan.o pungă de plastic.30 de seminţe încolţite.. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………. borcan închis emetic. 9 Cum procedezi ? Evidenţierea procesului de transpiraţie. Materiale necesare: semiţe încolţite de grâu sau fasole. după 2 zile. Ce observi ? Explică.

Floarea Alcătuirea unei flori simple Fig.9 Floarea de măr Pe receptacul se prinde învelişul floral format din sepale (frunzuliţe verzi. Fiecare stamină are câte un filament în Proiectul pentru Învăţământul Rural . mărimi şi culori diferite şi pot fi libere sau concrescute. Floarea Floarea este organul de înmulţire a plantei.disc (floarea. Totalitatea petalelor formează corola. etc. Alcătuirea unei flori simple O floarea simplă este alcătuită din mai multe elemente. 2. receptacul are formă de cilindru. 2. . câte una (flori simple) sau sunt grupate mai multe la un loc formând inflorescenţe. salcâm. Florile sunt aşezate pe tulpină.mâţişori (mesteacăn). Petalele au forme. Receptaculul este partea terminală.ştiulete (porumb).Introducere Pe punga din plastic apar picături de apă rezultate din condensarea vaporilor eliminaţi de plantă prin transpiraţie. pătlagină). con. muşeţel). . Din flori se formează fructele şi seminţele. morcov). Pedunculul este codiţa florii.). . La floarea receptaculul are forma unei cupe (la alte flori. viţă de vie). cu rol de apărare a florii) şi petale divers colorate. Totalitatea sepalelor formează caliciul floral. Sepalele pot fi libere (neunite) sau concrescute (unite). Tot de receptacul se prind şi staminele.soarelui. . Inflorescenţele au formă de : . organele de reproducere bărbăteşti.ciorchine (liliac. .7. lăţită a peduncului pe care se prind celelalte componente ale florii.umbrelă (soc.spic (grâu.

se îngroaşă şi se trasformă în fruct. producând tubul polinic care coboară prin stil şi ajunge în ovar. Fiecare grăuncior de polen conţine două celule sexuale bărbăteşti. în formă de disc.). iar baza sa. florile compuse au o altă structură. terminat printr. Când un grăuncior de polen cade pe stigmatul unei flori. Imediat după fecundaţie. prezente la capătul tubului polinic. petalele şi sepalele se veştejesc şi se scutură. de culoare verde. organul de reproducere femeiesc.Introducere vârful căruia este fixată o umflătură plină cu granule de polen (anteră). Ovarul conţine ovulele. stigmatul. grupate în spic. Receptaculul este înconjurat de frunze mici. Florile de grâu sunt diferite de cea prezentată: sunt verzi. fără petale şi sepale.soarelui alcătuită de fapt.un ansamblu de flori. unite în formă de tub. Spre deosebire de florile simple. dintr. Celulele sexuale bărbăteşti. el germinează. Polenizarea presupune transportul polenului unei flori spre pistilul alteia cu ajutorul vântului şi al insectelor (albine. Transformarea florii în fruct presupune două etape: polenizarea şi fecundaţia. fluturi. de culoare galbenă. umflată se numeşte ovar. sunt petale unite între ele şi sunt sterile (din ele nu se formează seminţe). O asfel de floare este floarea. Pistilul are formă de pară. susţinute de un receptacul lăţit. care sunt celulele sexuale femeieşti. stilul şi stigmatul se usucă şi cad. ovarul creşte. fuzionează cu celulele sexuale femeiesti. Alcătuirea unei flori compuse De la floare la fruct Proiectul pentru Învăţământul Rural . stilul. Nu toate florile prezintă această alcătuire. Fructele conţin seminţe care provin din ovulele fecundate. Florile interne au petale mici. staminele şi pistilul. Acesta este procesul de fecundaţie care duce la formarea a două celule noi care vor da naştere seminţei. nu au decât elementele esenţiale ale florii. Florile exterioare. În centrul florii se află pistilul. din ele se formează fructe şi seminţe. Aceste flori tubulare sunt fertile. Ovarul se prelungeşte cu un tub subţire.o umflătură. etc.

După formă şi dimensiuni există o mare diversitate de seminţe. căpşuni.19) prezintă un înveliş cu rol de protecţie. . prune. cu o sămânţă închisă într.fructe cărnoase false (poamă) .fructe cărnoase multiple: zmeură. struguri. Unele se deschid la maturitate eliberând seminţele: păstaia (fasole. floareasoarelui) etc. 2. Din embrion se va dezvolta viitoarea plantă. seminţele sunt închise în fructe. Din seminţele cu un cotiledon iau naştere plantele monodicotiledonate. . Sămânţa de fasole (fig.fructe cărnoase. cariopsa (grâu. ghinda.Introducere 2. Clasificarea fructelor: • Fructele uscate sunt tari şi lipsite de substanţe de rezervă. salcâm) şi capsula (mac). La sămânţa de grâu (fig. două cotiledoane (2). pere. .fructe cărnoase.8.la formarea fructului participă. cireşe.un sâmbure (drupă): caise. castraveţi. 2. embrionul are un singur cotiledon. fragi. piersici. pe lângă ovar şi alte părţi ale florii. de exemplu receptaculul: mere. gutui. Fructul şi sămânţa Fructul se formează din ovar. cu mai multe seminţe (bacă): roşii. zemos în vitamine şi sustanţe hrănitoare. • Fructele cărnoase au miezul bogat. La toate plantele cu flori.10). Din seminţele cu două cotiledoane se dezvoltă plantele dicotiledonate. tulpiniţă (4) şi muguraş (5). Fructul şi sămânţa Proiectul pentru Învăţământul Rural . ca urmare a procesului de fecundaţie şi are rol de protecţie a seminţei din care se va forma o noua plantă. . Alte fructe uscate nu se deschid la maturitate: aluna. iar substanţele grănitoare se găsesc în afara cotiledonului.tegument (1).formaţiuni cărnoase în care se găsesc rezervele de hrană ale seminţei şi embrionul alcătuit din rădăciniţă (3). portocale. Embrionul foloseşte rezervele de hrană din cotiledoane până la formarea primelor frunze.

. . a oxigenului şi numai la o anumită temperatură. la starea activă de creştere. Germinţia seminţelor Reţine ! Germinaţia presupune toate procesele prin care trece embrionul din sămânţă. Puterea de germinaţie depinde de substanţele hrănitoare înmagazinate în seminţe şi se realizează numai în prezenţa apei. Etapele germinaţiei: . seminţele încolţesc (germinează) şi embrionul începe să se dezvolte şi se transformă în plantulă apoi în plantă adultă. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi.10 Bobul de fasole În condiţii favorabile. .îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora.formarea perişorilor absorbanţi şi transfomarea rădăciniţei în rădăcină.creşterea tupliniţei şi apariţia primelor frunze.Introducere Fig. .uscarea cotiledonului. 2.ruperea tegumentului şi apariţia rădăciniţei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . de la starea de repaus.

Răspunsurile şi comentariile testului de autoevaluare se află la pagina …………. Fig. ……………………………… 3. h. ……………………………… 4.Introducere Test de autoevaluare nr. germinaţia. fecundaţia. ……………………………. Ce lipseşte din alcătuirea ei ? 1. ……………………………… 5. ……………………………. formarea tulpinii. c. ……………………………… Fig. b. în casete.. formarea rădăcinii.12 3. ……………………………. Scrie. e. 2. ……………………………… g.. 4 1.11 Bobul de fasole 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ……………………………… f. a. d.. 2. sămânţa. ……………………………… 2. polenizare. ordinea în care se dezvoltă planta. ……………………………. ……………………………. formarea frunzelor. Ordonează stadiile de creştere şi de dezvoltare ale plantei: înflorire. Completează spaţiile libere cu denumirea părţilor componente ale unei seminţe de fasole. …………………………….

11 unor flori Cum procedezi ? Modelarea componentelor unei flori. vată. Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Se observă tegumentul de culoare albă care se desprinde acum cu uşurinţă.Introducere Aplicaţii practice (floare. sămânţă) Experimentul 2.12 Evidenţierea componentelor seminţei de fasole. pune la încolţit seminţele de fasole pe farfurioare. având după 2 zile observă cele două jumătăţi ale seminţei. cele două cotiledoane şi embrionul cu rădăciniţa.13 Observaţii asupra etapelor germinaţiei şi a factorilor care influenţează germinaţia Proiectul pentru Învăţământul Rural . tulpiniţa şi muguraşul. Experimentul 2. imagini ale modelează toate componentele florii din plastilină. plaşetă pentru modelaj. asfel încât să obţii diferite flori. Materiale necesare: 4.le. Experimentul 2. aranjează. grijă ca vata să se menţină permanent umedă. Materiale necesare: plastilină de diferite culori. farfurioare. fruct.5 seminţe de fasole.

nu sunt udate deloc.. la temperatura camerei. într.o fişă de observaţie toate transformările care au loc (apariţia observă ce se întâmplă cu seminţele dacă: sunt udate zilnic cu o cantitate mică de apă.Introducere Materiale necesare: seminţe de grâu. rădăcinii. Lumina este necesară plantelor după apariţia primelor frunze. ghivece cu pământ.un loc friguros procesul de încolţire. fasole sau porumb. Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi. tulpinii. Cum procedezi ? • • • • • • • pune la încolţit seminţele şi urmăreşte zilnic transformările suferite în notează într. sunt udate de trei ori pe zi cu o cantitate mare de apă.o cutie). etc. Rezultate Seminţele au nevoie de apă şi căldură pentru a încolţi. observă şi compară seminţele puse la încolţit: observă şi compară seminţele puse la încolţit: Notează observaţiile tale. ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. Unele seminţe încolţesc şi la temperaturi mai scăzute (seminţele de grâu). în condiţii de lumină.). Proiectul pentru Învăţământul Rural . la întuneric (într.

Cea mai frecventă formă de răspuns a plantei este mişcarea. iar dimineaţa se închid. Fototropismul este mişcarea de orientare a organelor plantelor către lumină ( orientarea frunzelor spre lumină). temperatură.Mişcările autonome: mişcări de răsucire determinate de creşterea neuniformă a organelor plantelor întâlnite la plantele volubile şi agăţătoare (fasole. Mişcarea este o însuşire caracteristică întregii lumi vii. inflorescenţele de păpădie se deschid la lumină şi se închid la întuneric. În acest caz. temperatură). zorele. Geotropismul este mişcarea de orientare a organelor plantei determinată de acţiunea forţei de gravitaţie (tulpinile cresc în sus. cu forţa gravitaţională). rădăcinile în jos în acelaşi sens. . Încearcă şi tu acest lucru ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . se întâlnesc mişcări determinate de alternanţa zi.Introducere 2. Mişcările plantelor sunt de fapt. Sensibilitatea şi mişcarea la plante Sensibilitatea şi mişcarea Sensibilitatea este însuşirea organismelor vegetale de a răspunde la acţiunea unor factori de mediu (lumină. cercetătorii indieni au fost primii care au demonstrat că plantele iubesc muzica? Plantele supuse unui “tratament” muzical cresc mai repede şi sunt mai rezistente la boli. în sens antigravitaţional. mazăre. Termonastiile sunt mişcări determinate de variaţia temperaturii (închiderea. Florile de regina.noapte. La unele plante.nopţii se deschid seara. mişcări ale unor organe ale plantelor şi sunt reprezentate de: . forţa de gravitaţie).9.Miscările induse (tropisme şi nastii): mişcări de orientare ale organelor plantelor determinate de acţiunea unor factori externi (lumină.deschiderea florilor) în funcţie de temperatură. se pare că mişcările sunt determinate de variaţii ale luminii cât şi ale temperaturii. deci se manifestă nu numai la animale ci şi la plante. viţă de vie). Stiai că.

3 cuburi de gheţă) Ce observi ? Proiectul pentru Învăţământul Rural . Experimentul a evidenţiat mişcarea de orientare a plantelor către lumină adică fototropismul.Introducere Aplicaţii practice (sensibilitatea şi mişcarea la plante) Experiment 2. .au orientat către lumină. Experiment 2.15 Materiale necesare: Cum procedezi ? Evidenţierea termonastiilor.un vas cu apă rece (2.un vas cu apă la temperatura de 300C Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… pune aceeaşi floare într.14 Cum procedezi ? Ce observi ? Evidenţierea fototropismului. Materiale necesare: plante în ghiveci (exemplu: muşcată) aşază ghivecele la fereastră timp de câteva zile ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Rezultate Frunzele plantelor s.pune o floare de lalea într.

Mişcările determinate de variaţia temperaturii se numesc termonastii.Introducere ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Introdusă în apă la temperatura de 300C. sugativă Cum procedezi ? într.13). trecută în vasul cu apă rece se va închide. după 2 zile. fixează pe o sugativă umedă. Fig.16 Evidenţierea fototropismului rădăcinii seminţei de fasole încolţite. 2. Experiment 2. 2. boabe de fasole încolţită (vezi fig.un borcan. în acelaşi sens cu forţa de gravitaţională. floarea se va deschide în câteva minute.13 Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Rădăcinile se orientează în jos. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Materiale necesare: borcane. Aceeaşi floare. câteva aşază borcanul în poziţia laterală. observă cum se orientează rădăcinil.

Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Experiment 2. după răsărirea plantelor de fasole. aşază ghivecele în poziţie orizontală timp de 2. în ghivece.17 Evidenţierea geotropismului tulpinii. pune la încolţit seminţele de fasole.3 zile. ghivece cu pământ Cum procedezi ? Ce observi ? ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… Rezultate Plantele de fasole şi. în sens antigravitaţional ajungând din poziţia orizontală. Materiale necesare: seminţe de fasole.au îndreptat tulpinile în sus. în cea verticală.

În regiunile tropicale. ferigile. Se înmulţesc prin sporii aflaţi pe dosul frunzelor. Există conuri mascule şi conuri femele. creşteau acum 400 de miloane de ani şi.descoperit. Ele pot avea forme foarte variate. Muşchii sunt primele plante verzi de uscat.14 Feriga Coniferele îşi datorează numele faptului că organele lor de reproducere au formă de conuri. Sunt considerate primele plante superioare. Cresc mai ales în locuri umede şi umbroase. În regiunile temperate. Muşchi Ferigi Fig. însă toate conţin clorofilă datorită căreia îşi obţin singure hrana. Corpul unei ferigi este alcătuit din rădăcină. Strămoşii lor. pe sol. 2. au dimensiuni mult mai reduse.10. ferigile. stânci.Introducere 2. Din acest motiv. coniferele sunt numite gimnosperme (gimnos.sămânţă). în păduri. Ferigiile nu au flori. adică plante cu sămânţa Conifere şi plante înrudite Proiectul pentru Învăţământul Rural . Au tulpină şi frunze dar nu au rădăcini adevărate. tulpină şi frunze străbătute de vase conducătoare. Principalele grupe de plante Plantele sunt organismele vii cel mai des întâlnite pe pământ. speciile gigantice alcătuiau adevărate păduri. sperma. gimnospermele şi angiospermele. Ele se întâlnesc în regiunile cu umiditate mare. Organele lor nu prezintă ţesuturi conducătoare. unele specii de ferigi au dimensiunile unui arbore (ferigi arborescente). Ferigile sunt plante foarte vechi. Regnul Plante cuprinde: muşchii. prin procesul de fotosinteză. în era primară. Seminţele aflate în conuri femele nu sunt protejate de un înveliş. scoarţa copacilor. astfel muşchii sunt consideraţi plante inferioare. Unele ferigi nu prezintă tulpină aeriană ci numai una subpământeană numită rizom.

fag) dar şi un număr mare dearbuşti (măceş. arborii ce alcătuiesc pădurea (stejar. Au rădăcini. se numesc angiosperme (angios. sau despre plante ornamentale (lalele. Plantele cu flori Proiectul pentru Învăţământul Rural .acoperit. ……. porumb). Sub scoarţă. cais. Frunzele coniferelor au îndeosebi formă de ace şi majoritatea speciilor (brad. zmeur. organ esenţial pntru înmulţirea plantelor. De aceea. Plantele cu flori se clasifică în două grupe.15).15 Plantele cu flori au apărut pe pământ acum mai bine de 100 de milioane de ani..). de unde şi denumirea de răşinoase (fig. pag. molid. mur) fac parte din această categorie. Este vorba despre cereale (grâu. trandafir. seminţele sunt închise în fruct. dar ele se deosebesc vizibil de acestea prin prezenţa florilor. 2. au structuri care secretă răşină. Fig. Pomii fructiferi (cireş. La toate plantele cu flori. Cele ale căror seminţe conţin un singur cotiledon se numesc monocotiledonate (vezi fructul şi sămânţa. pin) le păstrează şi pe timpul iernii.Introducere neprotejată. cum sunt palmierii. crini. tulpini şi frunze ca şi ferigile şi coniferele. Alte plante cu flori produc seminţe cu două cotiledoane şi se numesc dicotiledonate. 2. măr). orhidee) dar şi despre unii arbori. prun. spermasămânţă).

Seva elaborată. produsă în frunză. Transpiraţia.plante ale căror seminţe conţin un singur cotiledon (rezerva nutritivă a seminţei). Sensibilitatea. Angiosperme.organe care au rol în hrănirea plantelor (rădăcină.soluţia de apă cu substanţe organice.capacitatea plantelor de a reacţiona la diferiţi factori de mediu (lumină.asociere de celule cu acelaşi rol. 2 Celula vegetală. Proiectul pentru Învăţământul Rural .organul de înmulţire al plantei.Introducere Sinteza unităţii de învăţare nr. Respiraţia.unitatea de bază a plantelor.eliminarea apei din frunze. Gimposperme. Floarea. temperatură).procesul de ardere a substanţelor organice în corpul plantei (la nivelul celular).plante ale căror seminţe au două cotiledoane. tulpina. Fotosinteza. Seva brută.plante ale căror seminţe sunt închise în fruct. în prezenţa luminii.procesul de obţinere a substanţelor organice în frunză. Dicotiledonate. sub formă de vapori. Organe vegetative. Monocotiledonate. cu ajutorul oxigenului pentru obţinerea energiei. Ţesutul.plante ale căror seminţe nu sunt protejat de un înveliş.soluţia de apă cu săruri minerale absorbită de plantă din sol. frunzele).

d. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. măceş.A. ci tulpini subterane). Plante cu rădăcină pivotantă: mazăre.zona aspră. ceapă.zona netedă. c. Plantele ale căror rădăcini sunt modificate pentru a depozita substanţe hrănitoare sunt: ţelina. stejar. etc. 2. b. rizomferigă. fasole. Tulpina agăţătoare. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. Plante cu rădăcină lemnoasă: cireş. 2.porumb. Plante cu rădăcina firoasă: grâu.viţa de vie. 3.zona perişorilor absorbanţi. fag. frunza) şi organul de înmulţire (floarea) din care se formează fructul şi seminţele. 3. ridichea şi sfecla.A. b. 5. a. Organele unei plante cu flori sunt: organele vegetative (rădăcina. tulpină volubilă.F (tuberculii nu sunt rădăcini. b.I (din muguri micşti se dezvoltă frunze şi flori). 1 1.fasole. varză. usturoi. tulpină dreaptă.rizom. tubercul. tulpina. trandafir. 2. poţi trece mai departe. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Testul de autoevaluare nr. 3. 4.scufia. ai nelămuriri sau ai greşit. Vârful rădăcinii prezintă: 1.Introducere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. 4. lalea.cartof. 4. 2 1. îţi recomand să revezi paginile corespunzătoare. porumb.

fecundaţie. c.frunză simplă. c. tulpină dreaptă. 2 1 4 3 3. nervuri paralele. formarea tulpinii. 3. formă lobată. Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . germinaţie. ai nelămuriri sau ai greşit. dură.tulpiniţă. polenizare. aspect cerat. Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. Frunza de grâu.Introducere 5.muguraş. conţin răşină etc.tegument. margini întregi. formarea rădăcinii.rădăciniţă.ferigă. tăioasă. Tulpina agăţătoare. Testul de autoevaluare nr.cartof. Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. tubercul. etc. aciculare (formă de ace lungi). 2. h.fasole. peţiol. Testul de autoevaluare nr.o teacă.cotiledon. alcătuită in limb şi teacă (lipseşte peţiolul).porumb. Lipseşte al doilea cotiledon. formarea frunzelor. 4 1. Frunza de pin. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. b. f. d.frunze simple. teacă. 1. aşezate câte două frunze într.viţa de vie. rizom. 4. a. înflorire. poţi trece mai departe. aspect lucios. 3 Frunza de stejar. etc. 2. sămânţa. g. e. îţi recomand să revezi pagina corespunzătoare. formă de panglică. 5.frunză simplă alcătuită din limb. tulpină volubilă. poţi trece mai departe.

absorţia. cotiledon. Notează materialele de care ai avut nevoie. scufie. stamine. c. d. nucleu. A Celulă Frunză Fruct Floare Rădăcină Sămânţa Fotosinteză Tulpină B Cireşe. limb. b.Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. Menţionează dacă ai întâmpinat dificultăţi în realizarea experimentului şi care a fost natura acestora. Pentru fiecare noţiune din coloana A găsiţi 3 noţiuni potrivite în coloana B. ce ai observat. târâtoare. d. 2 1. absorbţia. cum ai procedat. fotosinteza. 2p Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alegeţi varianta care nu denumeşte o funcţie a rădăcinii: a. cotiledon. 1p Exemplu: celulă. 1p 1p 4. fotosinteza. nervuri. fixarea plantei. pară. Lucrare de verificare nr. agăţătoare. transpiraţia. Alegeţi varianta care denumeşte procesul prin care plantele obţin energia necesară creşterii şi dezvoltării: a. 2. dioxid de carbon. petale. alună. tegument. lumină.ai realizat din cele propuse la aplicaţiile practice. nucleu. citoplasmă. 3.membrană. Prezentaţi un experiment pe care l. dreptă. respiraţia. respiraţia. îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. b. citoplasmă. c. membrană. apă cu săruri minerale. ai nelămuriri sau ai greşit. peţiol. petale. clorofilă. peri absorbanţi.

4.4 pagini. 4p Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1. reviste. 3.1 punct. notată şi va fi returnată.1 punct. Se acordă un punct din oficiu. Alcătuiţi un eseu cu titlul ”Funcţiile frunzei” după următorul plan: structura frunzei. 2.1 punct. Poţi folosi surse suplimentare de informaţii (cărţi.Introducere 5. respiraţie şi transpiraţie. funcţiile frunzei. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie.1p). 5. Se acordă un punct din oficiu. va fi finalizată.4 puncte (utilizarea unor surse suplimentare de informaţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . importanţa proceselor de fotosinteză. Lucrările de verifiare au o pondere de 50% din nota finală. 2. Lucrarea de verificare 2 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr. tipuri de nutriţie.2 puncte. Eseul va avea maxim 3. Internet).

1997..Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Trifu M. Raianu O. Editura Didactică şi Pedagogică. Grinţescu I. 5. Opriş T. 2004.32. 1983. Manual pentru clasa a V-a.. şi colaboratorii. Bucureşti. 1985.VIII.Plante şi animale. Bucureşti..28. pag. Bucureşti. Editura Sigma.. 1996. 829.. 8. Bucureşti. Atlas şcolar de biologie. Bucureşti.78. Todor V. Metodica predării biologiei la clasele V. 4. Bios Proiectul pentru Învăţământul Rural . 3.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1982. Bucureşti.. Editura Didactică şi Pedagogică. 2. Editura Rao. Fiziologia plantelor. Ţibea F.A... Enciclopedia pentru tineri Larousse. Copil V. 12. Editura Didactică şi Pedagogică.. Grosu M. Biologie. Boldor O. R. Atlas botanic. R. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. 9. pag. şi colaboratorii. 2002. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică. 6. pag. A. 7. Gheţe M.Lucrări practice. Botanică.

• să compare modalităţile de realizare a funcţiilor vitale fundamentale ale organismelor. studentul va fi capabil: • să identifice principalele componente structurale ale sistemelor de organe la animale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii. evoluţia lumii vii. • să descrie principalele caracteristici ale sistemelor de organe utilizând un limbaj specific adecvat.Introducere Unitatea de învăţare Nr. • să precizeze caracterele generale ale principalelor grupe de animale.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. precum şi a funcţiilor acestora. 3 ANIMALE 3.

asigură perpetuarea speciei prin descendenţi.are rol de susţinere şi de hrănire (însoţeşte ţesuturile epiteliale). Organismul unui animal este alcătuit din sisteme adică din grupe de organe care îndeplinesc anumite funcţii.funcţiile de nutriţie. care îndeplinesc aceeaşi funcţie.funcţiile de relaţie. este capabil de contracţie permitând mişcări ale întregului organism sau ale organelor interne. În organism există patru tipuri fundamentale de ţesuturi: . . . Funcţiile organismului animal Organismul animal îndeplineşte trei categorii de funcţii: . .Introducere 3. . este alcătuit din celule nervoase (neuroni). . digestia. intră în alcătuirea sângelui şi a oaselor (ţesutul conjunctiv dur).mai multe celule cu formă şi structură asemănătoare. Funcţiile organi smului animal Proiectul pentru Învăţământul Rural .asigură schimbul permanent de substanţe şi energie între organism şi mediul înconjurător.2 Organizarea generală a unui animal Organizarea general ăa unui Prezentarea organizării unui animal se va realiza la un mamifer la care întâlnim un maxim de complexitate.coordonează funcţionarea întregului organism.acoperă sau căptuşeşte organele corpului (pielea sau tegumentul). mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie. Celula este unitatea de bază.ţesutul conjunctiv.ţesutul nervos. Mamiferele sunt animale care nasc pui pe care-I hrănesc cu lapte secretat de mamele. structurală şi funcţională a oricărui animal alcătuită din membrană.ţesutul muscular. Alte epitelii intră în alcătuirea unor glande. citoplasmă şi nucleu. unele epitelii intră în alcătuirea unor organe de simţ. respiraţia.intră în alcătuirea muşchilor. Organele sunt alcătuite din tesuturi. circulaţia şi excreţia sunt funcţii de nutriţie.funcţia de reproducere.realizează legătura dintre organism şi mediul înconjurător asigurând integrarea organismului şi adaptarea sa la condiţiile de mediu.ţesutul epitelial.

Introducere 3. se contractă rapid (îşi scurtează lungimea) şi asigură postura normală a corpului se numesc striaţi datorită aspectului striat observabil la microscop. .muşchii capului . muşchii abdomenului . Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea muşchilor din organism. nu sunt sub controlul conştient al creierului. Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor (scheletul). muşchii membrelor inferioare Mişcarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mişcarea este însuşirea fundamentală a intregii lumi vii.intră în alcătuirea organelor interne ale corpului. În organism există 3 tipuri de muşchi: .muşchi netezi.muşchii gâtului . oasele feţei (maxilar. tendoanelor şi muşchilor. are o structură asemănătoare muşchiului striat. Principalele grupe de muşchi: .formează miocardul sau muşchiul inimii. Oasele sunt legate între ele prin articulaţii. Muşchii se prind de oase prin tendoane.3 Funcţiile de relaţie 3.se prind de schelet (muşchii scheletici) şi determină mişcarea oaselor.muşchi striat de tip cardiac. . Oasele sunt ţinute într.scheletul capului: cutia craniană. . Toate acestea sunt conectate în aşa fel încât să permită oaselor să se mişte şi să execute mişcări variate.muşchi striaţi.scheletul trunchiului: coloana vertebrală. mandibulă etc.muşchii trunchiului: muşchii toracelui.scheletul membrelor: oasele memebrelor anterioare şi posterioare. La mamifere.muşchii membrelor: muşchii membrelor superioare.2.1 Mişcarea Mişcarea şi sensibilitatea sunt funcţii de relaţie. Oasele cresc în lungime şi în grosime. mişcarea se realizează cu ajutorul sistemului osos şi al sistemului muscular. . coaste.o anumită poziţie şi puse in mişcare cu ajutorul ligamentelor. Scheletul este alcătuit din : . stern.).

prin intermediul creierului. nasul. Sistemul nervos este esenţial pentru percepţia senzorială. în partea anterioară prezintă irisul (partea colorată care înconjoară pupila).tunica externă. controlul mişcărilor şi reglarea tuturor funcţiilor organismului. Neuronii sunt legaţi între ei prin sinapse formând o reţea in tot corpul prin care circulă informaţiile. limba şi pielea. aflată în camera posterioară a ochiului.2 Sensibilitatea Sensibilitatea este asigurată de către sistemul nervos şi organele de simţ.umoarea apoasă (lichid aflat în camera interioară a ochiului.corneea transparentă .retina: conţine celule sensibile la lumină care transmit mesaje spre creier prin intermediul nervului optic.corpul vitros (substanţă cu consistenţă de gel.organul de simţ al văzului Ochii sunt aşezaţi în orbite şi sunt alcătuiţi din globul ocular şi structurile anexe(muşhii globului ocular. glandele lacrimale şi pleoapele). animalul se deplasează. bogat vascularizată. În acest mod . se orientează şi se adaptează la conditţiile mediului inconjurător. . cu rol în hrănirea globului ocular.sistem nervos central.format din ganglioni nervoşi şi nervi. de miros etc.Introducere 3. opacă în partea anterioară prezintă corneea transparentă. Globul ocular. transparentă. Unitatea structurală şi funcţională a ţesutului nervos este celula nervoasă (neuronul).lentilă biconvexă . Ochiul.tunica medie.format din encefal (creier) şi măduva spinării.sidefie.cristalinul. Organele de simţ sunt: ochiul. .tunica internă. Sistemul osos este alcătiut din: .sclerotica: culoare alb.coroida: culoare neagră. . Mediile transparente ale globului ocular sunt: .2. Aceste informaţii sunt transformate în senzaţii de văz. . între cristalin şi retină) Sensibilitatea Sistemul osos Organele de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural . Organismul primeşte informaţii din mediul înconjurător prin intermediul organelor de simţ. urechea.prezintă trei membrane (tunici) dispuse concentric. aflată între cornee şi cristalin) . Funcţiile de relaţie realizează legătura organismului cu mediul înconjurător. de auz.sistem nervos periferic.

acru şi sărat.se află în vecinătatea ochilor şi produc fluidul ce menţine umed globul ocular. Urechea internă. Urechea. . Nasul.pleoapele.glandele lacrimale. amar. . În canalele semicirculare şi vestibul se află receptorii pentru simţul echilibrului iar în melcul membranos se află receptorii pentru simţul auzului. unde ia naştere senzaţia de auz.organ de simţ pentru miros Fosele nazale sunt căptuşite de mucoasa olfactivă care conţine receptori olfactivi ce detectează substanţele volatile din Organe de simţ Proiectul pentru Învăţământul Rural .este formată din pavilion şi conductul auditiv extern. care preiau vibraţiile sonore de la timpan şi le transmit spre urechea internă.comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio (egalizează presiunea aerului de o parte şi de alta a timpanului.organul de simţ pentru gust Limba este un organ musculos ce prezintă pe suprafaţa sa proeminenţe mici. informaţia despre poziţia corpului în spaţiu.Introducere Structurile anexe ale globului ocular sunt: . În capătul conductului auditiv extern se află timpanul. pleoapele apără ochiul de praful din aer. vestibul şi melc membranos. Papilele conţin numeroşi muguri gustativi. Pe suprafaţa limbii sunt percepute gusturile primare: dulce.sunt căptuşite cu o membrană numită conjunctivă care produce un lichid care lubrifiază globul ocular. Limba.recepţionează diferite substanţe dizolvateîn salivă. În labirintul osos se află labirintul membros alcătuit din 3 canale semicirculare.cohlear spre creier.controlează mişcările globului ocular în orbite. Celulele receptoare transformă vibraţiile în impulsuri nervoase şi le transmit prin nervii vertibulo. şi respectiv.muşchii globului ocular.organul de simţ pentru auz şi echilibru Urechea este formată din: Urechea externă.este formată din mai multe cavităţi ce alcătuiesc labirintul osos. conţine un lanţ de trei oscioare (ciocanul. Senzaţiile gustative sunt complexe datorită combinării gusturilor primare. nicovala şi scăriţa) articulate între ele. numite papile. Urechea medie.

Sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine. unde sunt transformate în senzaţii olfactive. are multiple funcţii. organe specializate în secreţia unor substanţe. În plus pielea.organul pentru simţ tactil. numite hormoni. care se varsă în sânge şi acţionează la distanţă stimulând sau inhibând activitatea altor organe sau ţesuturi. glandele paratiroide. Glandele endocrine sunt o condiţie esenţială pentru asigurarea proceselor de creştere. tiroida. Pielea. Sistemul endrocrin Proiectul pentru Învăţământul Rural . termic şi dureros Pielea conţine numeroşi receptori. Principalele glande endocrine sunt: hipofiza. glandele sexuale şi pancreasul endocrin. glandele suprarenale.Introducere aerul insiprat. nutriţie şi reproducere. Impulsurile nervoase ajung în creier. La aceste procese se adaugă rolul pe care îl au hormonii în reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la condiţiile de mediu.

2.………………. Care dintre următoarele componente intră în alcătuirea celulei animale? a) membrană b) citoplasmă c) ţesut d) clorofilă e) nucleu II. . Funcţiile organismului de ………………. .. .Introducere Testul de autoevaluare nr. ..………………. Completează schema: de relatie . 1 I.…………………….……………………. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 3.excreţia de reproducere III. Alege răspunsurile corecte. 1. . 4.……………………. Alege răspunsurile corecte: Scheletul trunchiului este format din: a) coloana vertebrală b) oasele membrelor anterioare c) stern d) femur e) coaste Sistemul nervos central este format din: a) encefal b) nervi c) ganglioni d) măduva spinării e) articulaţii Tunicile globului ocular sunt: a) sclerotica b) cristalinul c) retina d) irisul e) coroida Receptorii pentru echilibru se află în: a) melcul membranos b) urechea medie c) canalele semicirculare d) vestibul e) timpan Răspunsuri şi comentarii se află la pagina ………….

sfărâmarea şi zdrobirea alimentelor. ficat. Digestia se realizează de către sistemul digestiv.Introducere 3. Intestinul gros este situat în continuarea intestinului subţire. Pe lângă procesele Digestia Tubul digestiv Proiectul pentru Învăţământul Rural . alimentele sunt împiedicate să patrundă în calea respiratorie. Stomacul este organul cavitar situat între esofag şi intestinul subţire. Intestinul subţire are rol în absorţia substanţelor nutritive din alimente.3. Limba este un organ musculos cu rol în mestecarea alimentelor. În urma digestiei.3 Funcţiile de nutriţie Funcţiile de nutriţie sunt: digestia. Sistemul digestiv este alcătuit din: . alimentele se transformă în nutrimente (aminoacizi. Cavitatea bucala are organe specializate: limba şi dinţii. . acizi graşi şi glicerol şi monozaharide). Chimul gastric care conţine acid clorhidric este neutralizat de sucul intestinal. înghiţire şi în vorbire. circulaţia şi excreţia. Prezintă trei porţiuni: cecum. Prin digestie alimentele sunt transformate în substanţe solubile ce pot fi absorbite şi utilizate de organism.glande anexe ale tubului digestiv: glande salivare. de bila (produsă de ficat) şi de sucul pancreatic ( produs de pancreas).tub digestiv: cavitate bucală. Bila are rolul de a emulsiona grăsimile. Tipurile de dinţi sunt: incisivii. În urma impregnării cu salivă se formează bolul alimentar care este înghiţit (deglutiţie). Resturile nedigerabile trec în intestinul gros. În timpul înghiţirii. La nivelul limbii se află receptorii pentru gust. caninii (colţii). respiraţia. Alimentele trec prin esofag şi ajung în stomac.1 Digestia Digestia reprezintă totalitatea transformărilor suferite de alimente de-a lungul tubului digestiv. intestin subţire. colon şi rect. III. Nutrimentele trec în sânge care le transportă până la nivelul celulelor. premolarii şi molarii. intestin gros. esofag. La nivelul intestinului gros se realizează absorbţia apei. Faringele este un tub la nivelul căruia se încrucişează calea digestivă cu cea respiratorie. Dinţii sunt organe specializate pentru tăierea. pancreas. faringe. Stomacul depozitează şi lichefiază alimentele prin amestecarea acestora cu sucul gastric formând chimul gastric. stomac.

bronhiile. Ficatul. . .laringele. Respiraţia se realizează de către sistemul respirator. Aceste bronhiole prezintă o serie de structuri veziculare numite alveole pulmonare la nivelul cărora se realizează schimbul de gaze respiratorii.fosele nazale.formate din bifurcarea traheei: primele ramificaţii ale traheei se numesc bronhii principale.situat între faringe şi trahee are o funcţie respiratorie şi o funcţie fonatorie (producerea sunetelor). Glandele anexe ale tubului digestiv Glandele salivare.produce sucul pancreatic cu rol în digestie. Ultimile ramificaţii ale bronhiilor se numesc bronhiole.2 Respiraţia Respiraţia reprezintă totalitatea proceselor biologice prin care organismele descompun substanţele organice.faringele. fără a împiedica înaintarea bolului alimentar prin esofag.primul segment al căilor respiratorii prin care aerul atmosferic pătrunde în organism. Sistemul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care efectuează schimbul de gaze intre organism şi mediu.3. submaxilare şi parotide). .traheea. În inspiraţie aerul pătrunde în plamâni.Introducere de fermentaţie şi de putrefacţie. produce bila (fierea) ce se acumulează în vezica biliară (rezervor de depozitare a bilei în timpul repausului digestiv). Pancreasul.este cea mai mare glandă din organism. B2.locul unde se încrucişează calea respiratorie cu cea digestivă.tub cartilaginos paralel cu esofagul şi adaptat pentru conducerea aerului. Căile respiratorii sunt reprezentate de: Sistemul respira tor Căi respiratorii extrapul monare Căi respiratorii intrapulm onare .produc saliva ce conţine o enzimă cu rol în digestia amidonului (se clasifică în glande salivare sublinguale. B1. Bronhiile principale pătrun îm plămâni şi se ramifică arborescent formând căile respiratorii intrapulmonare. 1. Sistemul respirator este alcătuit din căi respiratorii (extrapulmonare şi intrapulmonare) şi plămâni. Oxigenul luat de sânge este transportat la inimă şi de aici la celule. eliberând energia chimică stocată în acestea. flora bacteriană a intestinului gros intervine în sinteza vitaminelor: B. Glande anexe III. . contribuind la oxidarea unei părţi din substanţele organice prin care rezultă energia necesară organismului animal. B6 si K. În urma acestor oxidări Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Sângele este principalul lichid circulant din organismul mamiferelor. de unde este eliminat prin expiraţie.Introducere (arderi) rezultă şi dioxid de carbon pe care sângele îl transportă la plămâni. Plămânii sunt alcătuiţi din lobi şi lobuli pulmonari. capilare). Plasma.intervin în fenomenul de coagulare. Cele 2 ventricule cu pereţii mai groşi pompează sângele spre organe şi ţesuturi prin artere. respiraţia cuprinde: . Fiecare plămân este protejat de o membrană dublă extensibilă numită pleură.sunt implicate în procesele de apărare contra agenţilor patogeni (imunitate) prin producerea de anticorpi sau fagocitoză (digeră microorganismele).trombocitele (pachetele sangvine). iar din cel drept arterele pulmonare. Cele 2 atrii sunt situate superior şi primesc sângele de la vene.3. 3. . Plămânii 2. Inima mamiferelor este un organ muscular. cavitar tetracameral (2 atrii şi 2 ventricule) situat în cavitatea toracică.3 Circulaţia Circulaţia este realizată de sistemul cardiovascular (inimă şi vase de sânge). .procesele biologice de la nivel celular. Din ventriculul stâng pleacă artera aortă. a sărurilor minerale şi a apei). situate în cavitatea toracica. Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă şi vase de sânge (artere.conţin hemoglobina care asigură transportul gazelor respiratorii (oxigen şi dioxid de carbon). Elemente figurate: . vene. expiraţia).(inspiraţia. Sângele Inima Proiectul pentru Învăţământul Rural .globulele albe (leucocitele). partea lichidă a sângelui îndeplineşte funţia de transport a substanţelor nutritive. Sângele este alcătuit din plasmă şi elemente figurate (celulele sângelui).globulele roşii (eritocitele). În concluzie. Lobul pulmonar este elementul anatomic şi funcţional al plămânului având în alcătuirea sa alveolele pulmonare la nivelul cărora se realizează schimburile de gaze. .respiraţia celulară. Plămânii sunt organele respiratorii pereche.transportul gazelor respiratoriii ( O2 şi CO2) la celule/ de la celule.schimburile gazoase dintre organism şi mediu.respiraţia externă. .respiraţia internă.

Introducere Peretele inimii este alcătuit din trei straturi: epicard. . după nivelul schimbului de gaze de la nivelul plămânilor sângele cu oxigen se întoarce la inimă prin venele pulmonare.elimină substanţele toxice prin procesul de transpiraţie. Unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului este nefronul. circulaţia sângelui este închisă (sângele circulă prin vase de sânge cu pereţii proprii) şi dublă (sângele trece de două ori prin inimă.intestinul gros.3. Contracţiile inimii se numesc sistole iar relaxările de numesc diastole. formând marea şi mica circulaţie). capilare) alcătuiesc o reţea prin care sângele circulă de la inimă către organele corpului (artere) şi de aici înapoi la inimă (vene). Sistemul excreto r Proiectul pentru Învăţământul Rural . după schimbul de gaze de la nivelul ţesuturilor. . Au o culoare roşie-brună şi formă asemănătoare bobului de fasole.rinichi.elimină substanţe nefolositoare sub formă de urină.în care sângele cu oxigen şi substanţe nutritive este pompat din inimă prin aortă până la ţesuturi. Rinichii sunt organe pereche situate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. inima pompează sângele în cele două circulaţii: .elimină prin expiraţie dioxid de carbon.eliminarea substanţelor nefolositoare din organism este realizată de: .elimină resturile nedigerate sub formă de materii fecale.circulaţia sistemică (marea circulaţie). Fiecare rinichi conţine peste un milion de nefroni. vene. Sistemul excretor este format din rinichi şi căi urinare. la nivelul cărora se realizează schimburile între sânge şi ţesuturi. . Urina este eliminată prin căile urinare intrarenale şi extrarenale (uretere. Vasele de sânge (artere. . Capilarele sunt vase de calibru foarte mic. vezică urnară şi uretră). miocard şi endocard. sângele cu dioxid de carbon se întoarce la inimă prin venele cave. La mamifere.plamâni. Miocardul sau muşchiul inimii este un tip special de ţesut striat. Prin contracţie. În miocard se află un ţesut specializat format din celule miocardice modificate care asigură contracţiile inimii chiar şi atunci când inima este scoasă din corp (automatismul cardiac).4 Excreţia Excreţia.piele. la nivelul căruia se produce urina.în care sângele cu dioxid de carbon este transportat de la inimă la plămâni prin arterele pulmonare.circulaţia pulmonară (mica circulaţie). Vasele de sânge 3.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . puii se nasc incomplet dezvoltaţi şi continuă dezvoltarea în marsupiul matern. În cursul dezvoltării embrionare. Mamiferele nasc direct pui (vivipare) cu excepţia mamiferelor inferioare care depun ouă (ovipare). Reproducerea sexuată implică participarea a doi indivizi de sexe diferite şi fecundaţia (toate mamiferele au fecundaţie internă). care produc ovulele (celule reproducătoare femeieşti). organele reproducătoare secretă hormonii sexuali care asigură condiţiile propice reproducerii). organul prin care se realizează schimbul de substanţe dintre mamă şi embrionul în dezvoltare (mamifere placentare). La mamiferele marsupiale. Mamiferele se reproduc sexuat. mucoasa uterină a majorităţii mamiferelor contribuie la formarea placentei.5 Funcţia de reproducere Sistemul reprod ucător Reproducerea este funcţia prin care organismele dau naştere la urmaşi şi asigură perpetuarea speciilor. În plus. Reproducerea este realizată de către sistemul reproducător.Introducere 3. Organele reproducătoare sunt reprezentate la masculi de testicule care produc spermatozoizi (celule reproducătoare bărbăteşti) iar la femele de ovare. placenta este slab dezvoltată.

. Notează componentele sistemelor digestiv şi respirator tub digestiv .. 2 I. III. Inima mamiferelor este alcătuită din: a) 2 atrii şi 1 ventricul b) 2 atrii şi 2 ventricule c) arteră aortă d) patru camere …………………………….cavitatea bucală 1. Alegeţi răspunsurile corecte: 1. . Schimbul de gaze se face la nivelul: a) căilor respiratorii b) alveolelor pulmonare c) bronhiilor d) pleurei …………………………… 2.Introducere Testul de autoevaluare nr. Sistemul respirator organe respiratorii ……………… II. globulele albe c) transportă gazele respiratorii 3. globulele roşii b) intervin în coagularea sângelui 2. trombocitele d) conţin hemoglobină e) produc anticorp Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………… Proiectul pentru Învăţământul Rural .glande salivare căi respiratorii 2. Asociază noţiunile: a) asigură imunitatea 1. Sistemul digestiv …………….

Pe suprafaţa corpului se observă numeroşi pori. altele ajung la un diametru de un metru. 3. viermii. Regnul animal Spongieri (bureţi de apă) Fig.Introducere 3. Tentaculele prezintă mii de celule urzicătoare cu care meduzele îşi paralizează Proiectul pentru Învăţământul Rural .1 Spongierii (bureţii de apă) Spongierii sau bureţii de apă sunt nevertebrate inferioare cu o organizare simplă. Animalele nevertebrate reprezintă un grup foarte numeros (peste un milion de specii) care cuprinde animale care diferă foarte mult între ele precum spongierii. Un curent de apă străbate în permanenţă porii spongierului ducând în interiorul animalului resturi de animale sau de plante cu care se hrăneşte şi oxigenul necesar respiraţiei.2 Celenterate Din această grupă fac parte meduzele şi coralii. moluştele sau insectele. Meduzele se deplasează prin contracţii ale corpului. coralii. la rândul său este împărţit în 2 mari grupe: nevertebratele (animale lipsite de coloană vertebrală) şi vertebratele (animale care au coloană vertebrală). Nevertebratele sunt răspândite în toate mediile de viaţă atât pe pământ cât şi în apele dulci sau sărate. meduzele. Scheletul spongierilor este de natură minerală fiind format din carbonat de calciu (bureţi calcaroşi) fie din bioxid de siliciu (bureţi silicoşi) sau de natură organică format din spongină (buretele de baie pe care îl vedem în magazine este scheletul unui spongier de acest tip). Unele meduze sunt mici. Formele cele mai variate se întâlnesc în mediul marin.6 Regnul animal.6.NEVERTEBRATE Totalitatea speciilor de animale de pe glob formează regnul animal. Meduzele sunt animale marine care plutesc duse de valurile mării. care trăiesc în ape dulci sau marine. Au formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini. Trăiesc fixaţi pe suporturi stâncoase fiind animale sedentare.1 Burete marin 3.6. Duc o viaţă solitară sau pot forma colonii. Principalele grupe de nevertebrate 3. Regnul animal este. Datorită diversităţii lor este dificil să se identifice trăsături comune pentru toate aceste animale.

Introducere prada. pe care le înghite când îşi sapă galeriile în pământ. Tenia este un vierme lat parazit în corpul unui animal sau al omului.6. Cele trei tipuri importante de viermi sunt: viermii plaţi. Aceste recife pot ajunge la sute de kilometrii lungime şi prezintă un mediu de viaţă pentru numeroase specii de animale. Este un parazit temporar care se hrăneşte cu sângele animalelor din apă. Veninul unor specii de meduze poate ucide un om în mai puţin de câteva minute. Cel mai mare recif de corali este “Marea barieră de corali” situat la nord. Ea are o ventuză bucală prevăzută cu trei piese cornoase care îi servesc la fixat şi la tăiat tegumentul animalelor acvatice. Proiectul pentru Învăţământul Rural Viermi Fig. Coralii trăiesc în mări şi oceane izolaţi sau în colonii. Din această grupă fac parte viermi paraziţi: limbricul.un corp cilindric alcătuit din mai multe inele identice (corp inelat). Ei se întâlnesc în special în apele calde ale Oceanului Pacific şi ale Oceanului Indian la adâncimi ce nu depăşesc niciodată 50 de metri.2 Meduza 3. 3. Viermii cilindrici se numesc astfel datorită formei cilindrice a corpului. Prezintă un schelet calcaros ce susţine partea vie a animalului. Viermii laţi au corpul aplatizat sub forma unei frunze (viermi marini) sau a unei panglici (tenia). Datorită formei.est de Australia. Râma se hrăneşte cu substanţe organice din sol. culorii şi imobilităţii lor. ei au fost multă vreme consideraţi plante. Lipitoarea este un vierme inelat care trăieşteîn lacuri. oxiurul şi trichina (consumul cărnii infestate cu acest vierme poate fi periculos pentru om). de formă alungită. bălţi şi mlaştini. Din acest grup de viermi inelaţi fac parte râma şi lipitoarea. Lipitoarea secretă o substanţă anticoagulantă numită hirudină.3 Viermi În această grupă sunt incluse animale cu corp moale. de unde aspiră sângele. Viermii inelaţi se caracterizează printr. Acest grup cuprinde numeroşi viermi marini care trăiesc îngropaţi în mâl sau nisip. viermii cilindrici şi viermii inelaţi. 3. Meduzele şi coralii Fig. Organele de înmulţire sunt foarte bine dezvolate şi aceste animale depun un foarte mare număr de ouă. O colonie de corali este formată din milioane de indivizi.3 Râma . fără schelet. Scheletele lor formează în timp recife de corali. Reţine substanţele folositoare iar pământul este eliminat prin orificiul anal contribuind astfel la afânarea solului.

hârtie neagră. alege 2. stropeşte zilnic pământul cu puţină apă şi hrăneşte râmele cu zarzavaturi tocate (morcov.a îmtâmplat în borcan după o săptămână Notează observaţiile tale în spaţiul rezervat.Introducere Aplicatii practice Experimentul 1. Observaţii Râmele au săpat numeroase galerii în pământ. stropeşte cu puţină apă pentru a umezi tot conţinutul vasului .o grădină (de preferat după ploaie) şi vei decoperi râmele. frunze uscate. Cele 3 straturi au fost amestecate (râmele sunt considerate “pluguri biologice” ce contribuie la afânarea solului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. înveleşte vasul de jur îmrejur cu hârtie neagră astfel încât să nu pătrundă lumina. pământ. nisip şi deasupra. …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………….).1 solului Evidenţierea rolului râmelor în afânarea Materiale necesare: un borcan mare de sticlă. sapă pământul dintr. nisip.3 râme pentru a le instala în borcanul de sticlă pregătit. observă ce s. un nou start de pământ. apă. salată. Cum procedezi? umple borcanul de sticlă cu straturi alternative de pământ. Numai după ce ai notat propriile observaţii citeşte mai departe.

Caracatiţele au opt tentacule de aceeaşi lungime. Moluştele sunt nevertebrate adaptate la mediul acvatic şi terestru. masa viscerală (cuprinde organele interne) şi piciorul folosit pentru deplasare. Corpul este acoperit de o cochilie calcaroasă adesea răsucită în spirală. Cefalopodele au o mare sensibilitate tactilă şi vizuală reuşind să distingă unele forme prin pipăit şi văz. caracatiţa). limaxul). sepie. 3. de pradă. Sunt animale exclusiv acvatice cu branhii în formă de lame. musculos. Melcii se deplasează cu ajutorul piciorului foarte dezvoltat. scoicile şi cefalopodele (sepia. În vârful tentaculelor lungi se află ochii. La cefalopode (calmar. Cochilia lor este formată din 2 valve de unde şi celălalt nume al lorbivalve. Există şi scoici care se deplasează prin salturi succesive produse de închiderea bruscă a valvelor. Calmarii şi sepiile au zece: opt scurte şi două foarte lungi. Fig. stridiile şi midiile. cochilia lipseşte. caracatiţă) piciorul se divide în două părţi: una anterioară înconjoară capul şi se prelungeşte cu multe braţe (tentacule) prevăzute cu ventuze. Melcii acvatici respiră prin branhii iar speciile terestre respiră prin plămâni. Sunt animale active. Din această grupă fac parte: melcii (gasteropodele). La caracatiţă. Unele cefalopode au o cochilie atrofiată. fixând animalul pe fundul apei. Din grupul lamelibranhiatelor fac parte scoicile.4 Melc Scoicile Cefalopodele Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. Limaxul nu are decât un rest de cochilie ascunsă sub tegument. Cele două valve sunt legate între ele printr. Aceste animale se deosebesc de celelalte moluşte deoarece sunt lipsite de cap.Introducere 3. Unii trăiesc pe pământ (melcul de livadă. cealaltă posterioară are formă de tub (pâlnie) şi serveşte la propulsarea animalului. alţii în apa mărilor. Piciorul musculos se înfinge în mâl. La nivelul capului se află 2 perechi de tentacule. Ventuzele de pe tentacule sunt folosite pentru prinderea prăzii.o articulaţie prevăzută cu muşchi speciali astfel încât valvele pot fi perfect închise sau se pot deschide pentru a lăsa să treacă o parte din corp. situată în grosimea tegumentului (osul de sepie). Melcii Melcii Există în jur de 100000 de specii de melci. în formă de talpă lăţită.4 Moluşte Moluştele sunt animale cu corpul moale alcătuit din trei părţi: capul. Singurul cefalopod posesor de cochilie este Nautilus.

2 chelicere (apendice în formă de cleşte) şi 4 perechi de picioare cu gheare. majoritatea parazite la plante. La nivelul cefalotoracelui se află ochii (4 perechi). Acarienii sunt arahnide minuscule. Un fenomen specific pentru cefalopode este faptul că se înmulţesc o singură dată. picioare sau mandibule) articulate şi mobile. 2 fălci tăioase. pungi pentru ouă sau capcane pentru prinderea insectelor. Plasele păianjenilor sunt folosite ca adăposturi. acarieni) au corpul alcătuit din două părţi: cefalotorace şi abomen. ele elimină un nor de cerneală. Corpul lor este acoperit de un schelet extern (exoschelet). ele produc un jet puternic de apă printr. Ultimul segment se termină cu un ac. Speciile care trăiesc la adâncime mare au posibilitatea de a emite lumină cu ajutorul unor organe luminoase speciale fixate pe tentacule folosite ca mijloc de apărare. fenomen ce poartă denumirea de năpârlire. În caz de pericol.4 ani. animale şi om (căpuşele. Alţi acarieni trăiesc în pământ sau în praful din casă. scorpioni.5 Artropode Din grupa artropodelor fac parte: păianjenii (arahnide). Înţepătura unor sorpioni din zona tropicală Păianjenii Scorpionii Proiectul pentru Învăţământul Rural . care le propulsează în sens invers. adică posibilitatea lor de a lua culoarea mediului în care trăiesc. spre deosebire de alte moluşte se deplasează relativ repede.6.Introducere Chiar şi creierul este mai dezvoltat decât cel al altor nevertebrate şi. Fiecare segment poartă câte o pereche de apendice (antene. identici cu adulţii. Femelele depun ouă pe care le acoperă cu un cocon de mătase. Scorpionii se recunosc după abdomenul segmentat. Picioarele lor sunt articulate iar corpul este împărţit în segmente.şi formeze un alt înveliş mai mare. racii (crustacee). 3. care este în legătură cu o pereche de glande ce secretă venin. în jurul vârstei de 2. Pentru a putea creşte artropodele trebuie să se deprindă din el şi să. sarcoptul râiei).un orificiu aflat în partea anterioară a corpului. Arahnidele (păianjeni. O armă de apărare eficientă a cefalopodelor este homocromia. când ajung la maturitate. miriapodele şi insectele. Din aceste ouă apar păianjeni mici. La nivelul abdomenului se află orificiile prin care se elimină o substanţă cleioasă care în contact cu aerul se întăreşte formând firul de mătase din care păianjenii îşi ţes pânza.

Abdomenul prezintă orificii mici. Prezintă 5 perechi de picioare articulate. alcătuit din chitină. Clasificarea insectelor se realizează după trei criterii: forma şi dimensiunea aripilor. ziua se ascund în locuri răcoroase. Majoritatea crustaceelor trăiesc în apele mărilor (crabi. Crustaceele au corpul acoperit cu o crustă alcătuită din chitină şi calcar. crab.000. două antene şi un aparat bucal de forme variate în funcţie de modul de hrănire. Există şi specii terestre care respiră prin organe asemănătoare unor plămâni. femelele îşi devorează masculul la numeroase specii de scorpioni. metamorfoza (dezvoltarea larvei în animal adult). languste) sau în apă dulce (raci) şi respiră prin branhii. Ele sunt adaptate la cele mai diverse condiţii de mediu. prin care aerul intră într. Ca toate artropodele. ele trăiesc în pământ. Crustacee Insectele Proiectul pentru Învăţământul Rural . homari) au corpul alcătuit din 2 părţi: o parte anterioară numită cefalotorace şi o parte posterioară. torace şi abdomen. prima pereche de picioare prezintă cleşti. Crustaceele prezintă două perechi de antene care servesc la perceperea vibraţiilor şi la menţinerea echilibrului lor. creveţi. homar). Miriapodele Miriapodele sunt artropode care au un număr mare de picioare. Capul prevăzut cu doi ochi compuşi (alcătuiţi din mii de ochi simpli). În cursul vieţii.Introducere este mortală. Corpul lor are o carapace transparentă. În general. Sunt singurele nevertebrate capabile să zboare. crustaceele năpârlesc de mai multe ori. Sunt animale active noaptea. abdomenul. Corpul insectelor este alcătuit din 3 părţi: cap. Toracele insectelor este format din trei segmente şi prezintă trei perechi de picioare articulate şi doua perechi de aripi. Insectele constituie grupul cel mai numeros de animale (peste 1. tipul aparatului bucal. cu care înoată sau merg. numite stigme.000 de specii). în locuri umede (exemplu: urechelniţa). După împerechere. Crustaceele inferioare ( dafniile sau “puricii de apă”) folosesc antenele ca nişte vâsle pentru înot în apa bălţilor sau iazurilor.un sistem de tuburi cu rol în respiraţie numite trahee. raci. au picioare articulate şi corpul acoperit cu un înveliş mai mult sau mai puţin rigid. La unele specii (rac. Crustaceele superioare (crabi.

. 3. străbătute de nervuri.au două perechi de aripi: prima pereche de aripi sunt tari. . Fluturi ( lepidoptere) . Gândaci (coleoptere) .dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă. cealaltă pereche este redusă şi serveşte la menţinerea echilibrului în timpul zborului (balansiere).dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă.sunt răpitoare. . . Proiectul pentru Învăţământul Rural .nimfă. . fără să aibă aripi. . prin frecarea unor părţi ale corpului. . Albine.larvă. e.picioarele se termină cu perniţe moi care aderă pe suprafeţe netede sau lucioase.prezintă doi ochi compuşi de dimensiuni mari. chitinoase (elitre). c. .adult). greieri . .aparatul bucal este adaptat pentru supt (muscă) sau înţepat şi supt (ţânţari). .există fluturi diurni (activi în timpul zilei) şi nocturni (activi în timpul nopţii). Muşte. b.aparatul bucal este adaptat pentru tăiat şi mestecat. egale ca lungime. f. adesea coloraţi. Fig.se deplasează în salturi.omidă. .Introducere a. viespi.au aripi transparente.aparatul bucal în formă de trompă le permite să aspire lichide. .au o singură pereche de aripi pentru zbor.au două perechi de aripi subţiri.nimfă. prind prada din zbor.emit sunete.au două perechi de aripi mari.adult). Libelule . care nu se pliază în lungul corpului.larvele se aseamănă cu adulţii. furnici .au aripi care se pliază în evantai (în repaus).dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă. . transparente. . . acoperite cu solzi microscopici.5 Albina d. . Lăcuste. a doua pereche sunt aripi membranoase. ţânţari .adult).dezvoltarea se realizează prin metamorfoză incompletă (ou. .trăiesc în grupuri mari (insecte sociale).pupă.dezvoltarea se realizează prin metamorfoză completă (oularvă. în special nectarul florilor.aparatul bucal este adaptat pentru supt şi lins.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din acest grup fac parte stelele de mare.6 Echinoderme Sunt animale care trăiesc în mediul marin.Introducere 3. aricii de mare.ca spiţele unei roţi). crinii de mare. Au un schelet intern şi o simetrie radială (corpul este format din cinci părţi identice dispuse în jurul unui ax central.6.

.exemple: scoici cefalopode – exemple: ARTROPODE .exemple: …………. Completează schema: SPONGIERI . . albina. racul.Introducere Testul de autoevaluare nr. scorpion.………………. steaua de mare. buretele de apă. 3 1.. . libelula. scoica...exemple: ……………….. prezintă picior musculos. meduza.……………. Specia Melcul de livadă Grupa Mediul de sistematică viaţă moluşte terestru Caractere generale Corp acoperit de cochilie. Completează tabelul încadrând animalele următoare.. în grupa sistematică din care fac parte: melcul de livadă. tenia.exemple: ………………… .………………. cu rol în deplasare Proiectul pentru Învăţământul Rural .exemple: …………. – exemple: insecte – exemple: ECHINODERME 2. cărăbuş. lipitoare.exemple: NEVERTEBRATE …………… . ţânţar. coralul alb.exemple VIERMI . crevete.exemple: cilindrici . caracatiţă.

adaptate la diferite moduri de locomoţie.7 Regnul animal. trunchi şi membre. care populează toate mediile de viaţă (terestru.vertebrate Sunt animalele cele mai evoluate. Completează în tabel caracterele generale ale animalelor nevertebrate. Corpul este alcătuit la majoritatea din: cap. aerian.Introducere 3. acvatic şi subteran). Clasificarea vertebratelor Vertebratele sunt împărţite în 5 clase: Peşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere Proiectul pentru Învăţământul Rural . Numele lor este dat de existenţa unui schelet intern a cărui parte principală este coloana vertebrală. Caractere generale Spongieri Celenterate Viermi Moluşte Artropode Echinoderme 3.

Se deplasează prin înot cu ajutorul înotătoarelor. Au un organ special. Peşti cartilaginoşi. Peştii sunt de mai multe feluri: a. Peşti osoşi. bibanul. Peşti cartilaginoşi osoşi. cu solzi.Introducere 3. Sunt animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme).6 Şalău Aplicatii practice Realizarea unui acvariu Materiale necesare: un vas din sticlă. la majoritatea speciilor.7. pisica de mare. nisip. adică puii se formează în ou. pune pe fundul său un strat gros ( cca 4 cm) alcătuit din nisip şi pietriş bine spălat. pietriş. vulpea de mare.1 Peşti Peştii sunt animale acvatice care respiră cu ajutorul branhiilor şi au corpul acoperit. păstrăvul.au schelet cartilaginos pe toată durata vieţii: rechinul. Rechinii nu au această vezică înotătoare.(fecundaţie externă).au schelet osos: ştiuca. fecundaţia este internă iar dezvoltarea embrionului se face în interiorul corpului (specii vivipare). Femela elimină ovulele în apă (icrele). apă. apoi masculul răspândeşte deasupra lor spermatozoizi (lapţii).vezica înotătoare (pungă plină cu aer) care îi ajută să urce şi să coboare în apă. peşti. La rechini. Peşti Fig. crapul. nisetru. 3. şalăul. Majoritatea speciilor sunt ovipare. Proiectul pentru Învăţământul Rural .au schelet cartilaginos cu porţiuni osificate şi corpul acoperit de plăci osoase: (morun. păstrugă). Unele specii mor după ce dau naştere puilor (anghile). etc. plante acvatice. c. b. Cum procedezi? spală bine vasul de sticlă.

. turtită lateral. Apoi.la fiecare două zile.evită să dai peştilor prea multă hrană şi înlătură resturile de mâncare cu o mică plasă. Femela depune ouă în apă şi din ele ies larvele numite mormoloci care au corpul lung. Dacă ai destulă răbdare. lasă apa. după umplere. circa 48 de ore şi numai după aceea poţi introduce în acvariu peştişorii. hrăneşte peştişorii cu purici de baltă uscaţi pe care îi poţi achiziţiona de la magazinele specializate. La majoritatea amfibienilor fecundaţia este externă şi dezvoltarea se realizează prin metamorfoză. adaptări la mediu. fără picioare şi o coadă lungă. Corpul este împărţit în: cap.7. brotăcelul).2 Amfibieni Amfibienii sunt animale adaptate atât la mediul acvatic cât şi la cel terestru. trunchi şi membre (sunt animale tetrapode. Asemănarea mormolocilor cu peştii demonstrează înrudirea cu acest grup. fără a scoate peştii din vas. schimbă parţial apa din vasul de sticlă. etc. înconjurată de o înotătoare membranoasă. 3. pe care le poţi culege de la marginea râurilor sau a bălţilor. comportament. Amfibieni Proiectul pentru Învăţământul Rural . În zona tropicală trăiesc şi amfibieni fără picioare. Unii amfibieni au coadă (salamandra şi tritonul).au patru membre). umple vasul cu apă fără a împrăştia nisipul.) Sfaturi practice . vei putea face observaţii deosebit de valoroase asupra peştilor (morfologie externă.Introducere în acest strat de pietriş şi de nisip plantează câteva plante. Mormolocii au respiraţie branhială (branhii externe şi branhii interne). alţii nu au coadă (broasca adultă. acestea dispar şi se formează plămânii.

au posibilitatea de a înghiţi prăzi întregi datorită unui os (osul pătrat) care se articulează mobil cu craniul. iguane. . şarpele cu clopoţei. . O serie de caracteristici fac din reptile un grup de animale bine adaptate la mediul teresctru: .temperatura corpului este variabilă.3 Reptile Reptilele sunt primele vertebrate complet adaptate la mediul terestru.au plămânii care le permit să respire. lipsit de membre. ochii nu au pleoape. . guşterul.au corpul cilindric. cameleonul).au corpul alungit. La “broaştele. . Multe dintre ele au dispărut (dinozaurii).exemple: ( şopârla cenuşie. Au apărut acum 300 de milioane de ani. . . de unde şi numele de târâtoare.exemple: şarpele de casă (neveninos).fecundaţia este internă. îngroşată este acoperită de solzi cornoşi (în perioada de creştere. . Broaştele ţestoase . Clasificarea reptilelor a. . Fig. vipera (veninoasă).are un cioc cornos lipsit de dinţi. Şerpii . coadă lungă şi ascuţită care se poate rupe cu uşurinţă.majoritatea se deplasează prin târâre.7. Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . înmulţirea se face fără metamorfoză. puţine specii sunt vivipare (nasc pui). Amfibienii sun animale cu temperatura corpului variabilă (poikiloterme). . pitonul.7 Broasca 3.au patru membre scurte dispuse lateral şi terminate cu degete cu gheare. Şopârlele . b. 3.pielea se schimbă o singură dată în timpul vieţii.au corpul acoperit de o carapace alcătuită din solzi cornoşi (rol de protecţie).reptilele sunt ovipare (depun ouă).Introducere Respiraţia amibienilor este pulmonară. c. şarpele boa. .ucigaşe” care trăiesc în America de Sud pielea secretă toxine foarte puternice. Rol în respiraţie are şi pielea bogat vascularizată şi umedă. se deplasează cu multă agilitate.pielea uscată. pielea este înlocuită prin fenomenul de năpârlire).

ţestoase marine şi ţestoase de uscat. Clasificarea păsărilor Păsările sunt împărţite în două mari grupe: 1. Respiraţia este exclusiv pulmonară.Introducere . .există ţestoase de apă dulce. Pentru a pune aripile în mişcare. Păsările nu au dinţi ci un cioc de natură cornoasă.dinţii sunt înfipţi în alveole dentare. Scheletul păsărilor este alcătuit din oase pline cu aer (pneumatice). înot). foarte dur. Păsările sunt animale homeoterme (au temperatura corpului constantă). acoperit de solzi şi o coadă puternică folosită atât drept cârmă cât şi ca vâslă. Culoarea penelor diferă în funcţie de vârstă. carenate (carena este prezentă) Proiectul pentru Învăţământul Rural . urechile şi nările se inchid la intrarea în apă. Cei doi plămâni sunt în legătură cu saci aerieni de la care pornesc ramificaţii care ajung la oase. muşchii pectorali sunt bine dezvoltaţi şi fixaţi pe o prelungire a sternului numită carenă.8 Crocodil 3.au corpul alungit. . sex chiar dacă ne referim la animale de aceeaşi specie. având corpul aerodinamic. Corpul este acoperit cu pene. acarenate (lipseşte carena) 2.exemple: crocodilul de Nil.7. construite special. Membrele anterioare sunt transformate în aripi iar membrele posterioare sunt adaptate la diferite moduri de locomoţie (mers. . Fig. a cărui formă diferă în funcţie de hrana folosită (lung şi drept la păsările insectivore. În perioada de reproducere. Crocodilii . puii sunt îngrijiţi de părinţi. 3. multe păsări execută dansuri nupţiale înainte de împerechere.reptile adaptate secundar la mediul acvatic.4 Păsări Sunt vertebrate superioare adaptate la zbor. La majorotatea speciilor. aligatorul. fulgi şi puf care protejează animalul de frig şi îl ajută să zboare. curbat la păsările răpitoare). . Înmulţirea păsărilor se realizează prin ouă pe care le clocesc în cuiburi. Sacii aerieni au rol de a regla respiraţia în timpul zborului şi de a micşora greutatea corpului.degetele membrelor posterioare sunt unite printr.o membrană interdigitală. d.

Acarenatele sunt reprezentate prin struţi.şi regleze temeperatura internă (homeoterme) ceea ce le permite să trăiască în toate zonele geografice şi în toate mediile de viaţă: terestru. . şorecarul) şi păsările răpitoare de noapte (bufniţa. ca de raţă şi degetele unite printr.o membrană înotătoare. aceste animale şi-au păstrat particularitatea de a epune două. prepeliţa. Placentare Monotremele 1. având corpul acoperit cu păr şi ţepi. puternice şi musculoase care îi servesc la alergat. Aripile sunt scurte iar corpul greoi. . . 3. Mamiferele îşi datorează numele faptului că femelele au mamele şi îşi hrănesc puii cu lapte.găinilor.5 Mamifere Sunt cele mai evoluate vertebrate. Marsupialele Fig. privighetoarea. În funcţie de modul de dezvoltare al puilor. Monotremele trăiesc numai în Australia şi Noua Guinee şi sunt reprezentate de ornitorinc şi ecohidnă.9 Struţ 2. Alături de păsări. .8 Echidna Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu un cioc lăţit.Introducere 1. cu oase pline cu măduvă. se împart în 3 grupe: 1. Fig.păsările picioroange: barza. cucuveaua). Puii sunt hrăniţi cu lapte secretat de glandele mamare. La unele animale aceşti peri s. Monotremele sunt cele mai primitive mamifere. 3. cocorul. fără dinţi. 2. Struţul este o pasăre alergătoare cu picioare înalte.au transformat în ţepi (la arici). Mamiferele au pielea acoperită de peri care formează blana.7. . De la strămoşii lor reptilieni.păsările răpitoare de zi ( uliul. acvatic.păsărelele: rândunica. Echidnele se aseamănă cu nişte arici. Monoterme 2. Carenatele cuprind numeroase grupe de păsări: . 3.păsările scurmătoare: găina. Marsupiale 3. vrabia. bâtlanul. mamiferele sunt singurele animale capabile să.păsări înotătoare: gâsca. cocoşul de munte. raţa. Ornitorincul este un animal semiacvatic. ciocârlia. aerian.păsări agăţătoare: ciocănitoarea.

3. Rozătoare: veveriţa. hârciogul.Introducere Din această grupă fac parte cangurul. carnasiere puternice). carenă la nivelul sternului. au oasele subţiri. . Marsupialele Fig. au dentiţie de tip rozător (incisivi lungi. simţurile Proiectul pentru Învăţământul Rural . Placentarele Caracteristic pentru placentare este prezenţa placentei prin care embrionul este aprovizionat cu substanţe nutritive şi oxigen. Puii se nasc complet dezvoltaţi şi după naştere sunt hrăniţi cu laptele secretat de glandele mamare. unele vânează solitar. unde se găsesc glandele mamare. caninii lipsesc.9 Cangur Placentarele 3. etc. bot alungit. primul deget al membrului anterior se termină cu o gheară care îi permite animalului să se agaţe. Caracteristic este faptul că la naştere. Multe din rozătoare au “buzunare bucale” folosite pentru stocarea hranei. majoritatea fiind întâlnite în Australia. acoperită de o substanţă lipicioasă. puiul este incomplet dezvoltat. numeroşi dinţi ascuţiţi conici cu care perforează învelişul chitinos al insectelor (ariciul. cârtiţa. . ursuleţul Koala.chiropterele (liliecii): sunt singurele mamifere capabile să zboare. criteriu esenţial pentru identificarea principalelor categorii de placentare: . şoareci.insectivorele: au talie mică. molarii au creste transversale).rozătoarele: cele mai numeroase mamifere (cca 2000 de specii) adaptate la toate mediile de viaţă. etc. şobolani. lupul marsupial. marsupialele numai sunt reprezentate decât de circa 250 de specii. . Dinţii sunt diferenţiaţi şi specializaţi pentru un anumit regim alimentar. veveriţa marsupială. uşoare. membrele posterioare şi coadă. Foarte numeroase acum 100 de milioane de ani. sunt animale nocturne (active în timpul nopţii). majoritatea speciilor sunt insectivore. popândăul. există lilieci “vampiri” care se hrănesc cu sângele altor mamifere.i folosesc (leneşul). El îşi continuă dezvoltarea în marsupiu. altele vânează în haite. Prind prada cu limba lungă. chiţcanul). cu creştere continuă.edentatele: sunt mamifere lipsite de dinţi (furnicarul) sau au dinţi slab dezvoltaţi pe care nu. emit ultrasunete şi le captează cu urechile prevăzute cu pavilioane.carnivorele: majoritatea animale de pradă cu dinţi adaptaţi corespunzător (canini ascuţiţi pentru a ucide şi sfâşia. opoposumul. . prezintă un pliu tegumentar (membrană) care uneşte membrele anterioare cu laturile corpului.

respiraţie. zebra. vacă.Introducere sunt bine dezvoltate şi mişcările agile. creierul lor este mai dezvoltat decât al celorlalte mamifere. cămila. Caractere generale Peşti Amfibieni Reptile Proiectul pentru Învăţământul Rural . au o singură pereche de mamele.pinipedele: carnivore acvatice. urangutanul). sunt plantigrade (merg sprijinind pe sol întreaga mână sau întregul picior) şi pot apuca obiecte. rinocer).ierbivorele: mamifere cu copite perechi (mistreţ.cetaceele: mamifere exclusiv acvatice. leul. Carnivore: lupul. Unele ierbivore au stomac simplu (hipopotam. Completează în tabel. dentiţia este de tip omnivor. ochii sunt aşezaţi frontal. deoarece degetul mare al mâinii este opozabil celorlalte degete. Reprezentanţi: maimuţe cu coadă (cercopitecul) şi maimuţe fără coadă (gorila. altele (vaca. vulpea. nu au dinţi au însă lame cornoase numite fanoane. foios. mistreţ). adaptări. cheag). membrele anterioare transformate în lopeţi iar cele posterioare lipsesc. cu membrele transformate în înotătoare. acoperit cu peri subţiri şi aspri. ursul brun. pantera. morsa. corpul este fusiform. degetele sunt terminate cu unghii. cu corpul acoperit de piele sub care se află un strat de grăsime foarte gros. 4 1. înmulţire. girafă) sau neperechi (cal. hipopotam. Testul de autoevaluare nr. coada cu 2 lobi orizontali formează o înotătoare. . oaia) au stomac împărţit în patru camere (burduf. cerb. au trompă cu multiple funcţii şi incisivi cu creştere continuă. caracteristicile generale ale animalelor vertebrate (mediul de viaţă. lipsită de păr. ciur. . Reprezentanţi: foca. pielea este groasă. caşalotul. etc). oaie. .primatele: mamiferele cele mai evoluate. cimpanzeul. .fildesii. delfinul. Reprezentanţi: balena. .proboscidienii (elefanţii): mamifere ierbivore de talie mare cu degetele învelite în copite.

trahee.sensibilitatea – asigurată de sistemul nervos şi organele de simţ 1. Funcţia de nutriţie: . pancreas .digestia – sistem digestiv . vezică urinară.inimă vase de sânge: artere.organe excretorii: rinichi căi urinare: uretere. Principalele grupe de animale Proiectul pentru Învăţământul Rural .excreţia – sistem excretor . Funcţia de reproducere – sistem reproducător II. bronhii organe respiratorii: plămânii .circulaţia – sistem circulator . esogfag.mişcarea – realizată de sistemul osos şi sistemul muscular 2. faringe. 3 I.respiraţia – sistem respirator – căi respiratorii: fose nazale. Funcţiile de relaţie: . intestin subţire. vene.tub digestiv: cavitatea bucală. uretră 3. capilare . ficat. Funcţiile organismului animal: .Introducere Păsări Mamifere Răspunsuri şi comentarii se află la pagina …………. faringe. laringe. stomac. intestin gros glande anexe: glande salivare. Sinteza unităţii de învăţare nr.

d Atenţie ! • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. reptile.circulaţia .digestia .respiraţia . Felicitări ! Proiectul pentru Învăţământul Rural . e a. 1 I. e c. d a. c. 2. a. celenterate.Introducere Nevertebrate: spongieri. e de relatie . a. c. 1. amfibieni.mişcarea de nutriţie .sensibilitatea . artropode. moluşte. b. mamifere Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. poţi trece mai departe.excreţia de reproducere Funcţiile organismului III. II. 4. 3. echinoderme Vertebrate: peşti. păsări. viermi.

tub digestiv . 1.laringe . îţi recomand să revezi pagina corespunzătore.faringe .faringe .fose nazale .Introducere • Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor. d 2. b Atenţie ! • • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările. b. poţi trece mai departe. ai nelămuriri sau ai greşit.ficat .trahee . Sistemul respirator organe respiratorii . c.cavitate bucală . ai nelămuriri sau ai greşit. Sistemul digestiv glande anexe .bronhii 2.glande salivare . b 2. 1. îţi recomand să revezi pagina corespunzătore.intestin gros 1.pancreas căi respiratorii .intestin subţire . Testul de autoevaluare nr. d III.plămânii II. 2 I.esofag . Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor.stomac . a. e 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Introducere Testul de autoevaluare nr. . SPONGIERI . 3 1. furnica ECHINODERME 2.prezintă un picior musculos cu rol în deplasare.exemple: scoici cefalopode – exemple: sepia.exemple: păienjeni. corali VIERMI .exemple: tenia cilindrici . cu 2 perechi de aripi cu Proiectul pentru Învăţământul Rural . creveţi . crabi. homari.arahnide. limbric inelaţi .exemple: râma.exemple: bureţi de apă NEVERTEBRATE CELENTERATE – exemple: meduze.insecte – exemple: albina. lipitoarea MOLUŞTE – gasteropode . cărăbuşul. .exemple: melci lamelibrahiate .plaţi . libelula.exemple: oxiur.animale sociale. scorpioni miriapode – exemple: urechelniţa crustacee – exemple: raci. caracatiţa ARTROPODE . Specia Melcul livadă Albina Grupa sistematică de Moluştegasteropode Artropodeaerian Mediul de viaţă terestru Caractere generale corp acoperit de cochilie.

Introducere
insecte nervuri; - aparat bucal adaptat pentru supt şi lins; Burete apă de Spongieri acvatic (ape dulci şi marine Racul Artropodecrustacee Acvatic/ terestru - dezvoltare prin metamorfoză completă. animale sedentare solitare şi coloniale; - schelet de natură minerală (de natură calcaroasă sau silicioasă) sau de natură organică, - corp acoperit cu o crustă alcătuită din cefalotorace şi abdomen; năpârlesc; Meduza Celenterate acvatic respiraţie branhială. - formă de umbrelă deschisă cu tentacule pe margini; - se deplasează prin contracţii ale corpului; Ţânţar Artropodeinsecte aerian au celule urzicătoare. - animale cu o pereche de aripi pentru zbor şi o pereche de balansiere pentru echilibru; - aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt; Scoica Moluştelamelibranhiate acvatic dezvoltare prin metamorfoză completă. - corp acoperit de o cochilie alcătuită din 2 valve; sunt lipsite de cap; Lipitoarea Viermiinelat vierme acvatic (lacuri, mlaştini) Coralul alb Celenterate bălţi, au branhii în formă de lamele. - animal parazit temporar pe corpul animalelor acvatice; - se hrăneşte cu sângele animalelor parazitate;

secretă o substanţă anticoagulantă. acvatic (mări, animale solitare sau coloniale; oceane) - prezintă schelet calcaros - formează recifele de corali corp alcătuit din: abdomen prezintă ochi compuşi; respiraţie traheală; dezvoltare prin metamorfoză cap, torace,

Libelula

Artropodeinsecte

aerian

Crevete

Artropode-

acvatic

incompletă. - corp acoperit cu o crustă;

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere
crustacee - corp alcătuit din cefalotorace şi abdomen; - respiraţie branhială.

Atenţie !
• • Dacă ai răspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări ! Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, îţi recomand să revezi pagina corespunzătore. 3. Vezi pagina ………

Testul de autoevaluare nr. 4
Caractere generale Reptile animale acvatice; forma corpului este hidrodinamică; corp acoperit cu solzi sau plăci osoase; respiraţie branhială; temperatura corpului este variabilă (poikiloterme); la majoritatea specilor, fecundaţia este externă. trăiesc în apă şi pe uscat; corp acoperit cu piele umedă, subţire, puternic vascularizată; respiraţie pulmonară şi cutanată (larvele respisă prin branhii externe); temperatura corpului este variabilă; dezvoltare prin metamorfoză. animale care trăiesc în mediul terestru (şerpi, şopârle) şi mediul acvatic (ţestoase marine, crocodili); corp acoperit cu solzi cornoşi; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este variabilă; înmulţire prin ouă animale adaptate la zbor; corp acoperit de pene, fulgi, puf; respiraţie pulmonară; oase pneumatice; temperatura corpului este constantă (homeoterme); înmulţirea prin ouă, pe care le clocesc animale adaptate la diferite medii (terestru, acvatic, aerian);

Peşti

Amfibieni

Păsări

Mamifere

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere corp acoperit cu păr; dinţi adaptaţi la modul de hrănire; respiraţie pulmonară; temperatura corpului este constantă; nasc pui pe care îi hrănesc cu lapte produs de glandele mamare (monotremele se înmulţesc prin ouă, marsupialele nasc pui incomplet dezvoltaţi, placentarele au un organ special numit placentă.

Lucrarea de verificare nr. 3
1. Completaţi schema: de ………………… - sensibilitatea - …………………… de …………………. - ……………. - ……………... - ……………. - ………….. de …………………… (1 punct)

Funcţiile organismului

2. O persoană, după ce a suferit de otită a urechii drepte, în urma căreia s- a perforat timpanul, nu mai recepţionează semnalele sonore cu urechea respectivă. De ce? (1 punct) 3. Prezentaţi circulaţia sângelui în organism pornind de la interpretarea următoarelor scheme: (2 puncte) a) ventriculul stâng – artera aortă – organe ( O2) schimb de gaze b) ventricul drept – artera pulmonară - plămâni – vene pulmonare – atriu stâng – vene cave (CO2) – atriu drept

Proiectul pentru Învăţământul Rural

scorpionul. 5 puncte identificarea rolului timpanului 0. . Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport de hârtie. 2 puncte Se acordă un punct din oficiu. carbul. crapul. cangurul. pinguinul. Criterii de evaluare şi notare Punctajul acordat: 1. 3.marea circulaţie 1 punct . 3 (Animale). 5 puncte explicaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural .alcătuirea urechii 0. furnica. Lucrarea de verificare nr.Introducere (CO2) schimb de gaze 4. balena. (3 puncte) Specia Broasca de lac Animal vertebrat/ nevertebrat vertebrat Grupa sistematică amfibieni Mediu de viaţă Acvatic şi terestru ( O 2) 5. va fi analizată. crabul. caracatiţa. .completarea corectă a schemei 1 punct 2. încadrând următoarele animale în grupa sistematică din care face parte: broasca de lac. liliacul. delfinul. Completaţi tabelul. Scrieţi cel puţin 10 informaţii de tipul “Ştiaţi că?” referitoare la animale (ca sursă de documentare foloseşte materialele indicate în bibliografie sau alte surse). punctată şi va fi returnată.mica circulaţie 1 punct . vipera. 3 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătire după parcurgerea unităţii de învăţare nr.

Ţibea. Grosu M. *** MEC..Cercetător la …. Florica. 2001 4.Natură şi animale. Ariniş Ioana.Ştiinţa în viaţa cotidiană. Întrebări şi răspunsuri.. 2004 10. Bucureşti.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”. 3 puncte (0.A. Enciclopedia Rao. 2005 7. Grupul Editorial Rao. Editura Aramis. manual pentru clasa a IX-a. Grupul Editorial Rao. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică.Atlas şcolar de biologie. R.. R. Bucureşti. 2004 11. Regnul Animal). Enciclopedia Rao. R. Editura Didactică şi Pedagogică.. *** Arborele lumii 12. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ).. Enciclopedia pentru tineri Larousse.Aceste uimitoare plante şi animale. Editura Ion Creangă. 2004 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cristescu D. Piteşti.Biologie. colaboratorii. Ariniş Ioana. 2005 8. 2 puncte (0. Întrebări şi răspunsuri. 2000 2.Anatomia omului. Ţibea.Plante şi animale. 1996 9. ghid metodologic. Editura paralela 45. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Editura Rao. 2006 3. zece ani. 25 puncte pentru fiecare animal încadrat corespunzător) 5.A.Introducere 4. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE: 1. Gheţe M. A. Florica. Bucureşti. Vodă Claudiu. 1988 6.Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista..Biologia animală şi vegetală.20 × 10) Se acordă un punct din oficiu. Opriş Tudor. Bucureşti. Lucrările de verificare au o pondere de 50% din nota finală. 2002 5. Editura All.

4 DIDACTICA ŞTIINŢELOR ŞI A CUNOAŞTERII MEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR 4. • să identifice principalele particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară. Obiectivele unităţii de învăţare 4 Pe parcursul şi la sfârşitul unităţii de învăţare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . • să elaboreze planificări calendaristice. • să descopere noile abordări din domeniul predării ştiinţelor naturii.Introducere Unitatea de învăţare Nr. studentul va fi capabil: • să definească metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii.1.

“cale de urmat” în vederea aflării adevărului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . care au ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ. Editura Didactică şi pedagogică.către. drum şi “metha”.1 Metodica cunoaşterii mediului/ ştiinţelor naturii . Metodica este o “disciplină ştiinţifică. În învăţământ. 270). termenul de metodă. Bucureşti.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ” (Dicţionar de pedagogie. provenit din grecescul methodos (“odos”. 4. metoda reprezintă o cale pe care cadrul didactic o urmează pentru a. Metoda este o cale de acţiune comună profesor.i face pe elevi să ajungă la realizarea obiectivelor propuse.Introducere • să proiecteze unităţi de învăţare şi activităţi/ lecţii. pag. componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice.cale.elev prin care se realizează eficient instrucţia şi educaţia. spre) înseamnă “drum spre…”.ca proces instructiv.abordări teoretice- Metodica Etimologic.

de spaţiu. etc. Complexitatea dezvoltării psihice a elevilor din ciclul primar conferă şcolii un rol special. de mişcare. La disciplina metodică.Introducere În această categorie a metodicilor se încadrează şi metodica predării cunoaşterii mediului/ ştiintelor naturii. dar percepţia sa este globală.învăţare. Gândirea este predominant concretă dar este vorba de un concret mai puţin imediat. Metodica predării “Cunoaşterii mediului/ Ştiinţelor naturii” trebuie să răspundă ca orice metodică. de cauză. din intuitivă gândirea devine operaţională. studenţii care vor deveni cadre didactice în învăţământul preşcolar şi primar obţin informaţii cu privire la organizarea procesului de predare. mai detaşat de percepţia directă.învăţareevaluare? 4. cât şi a caracterului. uneori superficială.o deosebită receptivitate faţă de realitatea înconjurătoare. de număr.2 Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă şcolară Elevul de vârstă şcolară mică se caracterizează printr. În acest mod. la următoarele întrebări: 1) Care sunt obiectivele disciplinei? (în ce scop se învaţă?). Şcoala contribuie atât la formarea şi educarea inteligenţei. Există posibilitatea asimilării unor cunoştinţe care depăşesc sfera manipulării practice sau a contactului nemijlocit cu obiectele şi fenomenele realităţii.evaluare la disciplina cunoaşterea mediului/ ştiinte ale naturii. Gândirea copilului se organizează în jurul câtorva noţiuni fundamentale de timp. 3) Cum se desfăşoară procesul de predare. 2) Care este conţinutul disciplinei? (ce urmează să înveţe elevii). Întregul proces de Proiectul pentru Învăţământul Rural .

educativ de calitate. În această perioadă şcolară se diferenţiază stilurile cognitive. adică modul în care elevii răspund varietăţii sarcinilor şi problemelor intelectuale. Spre deosebire de învăţământul tradiţional centrat pe materia de învăţat.53).Introducere învăţământ trebuie să ţină seama de caracteristicile fizice.şi organiza atenţia voluntară ca expresie a cerinţei de a respecta şi îndeplinii un program impus de activitate. Paul şi colaboratorii. • învăţarea este înlesnită prin identificarea unor pretexteproblemă motivante pentru elevi. a cunoaşterii sistematice a realităţii. Acum se poate vorbi despre stadiul operaţiilor concrete caracterizat prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte (PopescuNeveanu. de la intuiţia articulată. la organizarea unor structuri mentale concrete care operează cu lungi serieri şi clasificări. se dezvoltă imaginaţiea reproductivă. 1997. 52.o permanentă solicitare a gândirii. Curiozitatea se diversifică. Între aceste caracteristici învăţarea prin acţiune constituie elementul principal. manual pentru clasa a X. Piaget considera că la 6. A. cât şi cea creatoare. Cunoaşterea de către profesor a particularităţilor psihice ale copiilor reprezintă un punct de plecare pentru organizarea unui proces instructiv. pag. este mai stabilă. învăţământul modern. Atenţia se modifică din punct de vedere calitativ. Editura Didactică şi Pedagogică. • explorarea experimentală stă la baza procesului de învăţare. mai flexibilă şi distructivă. Perioada şcolară mică se caracterizează printr.Psihologie. Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid şi tendinţa de a da primul răspuns care le vine. centrat pe elev prezintă o serie de avantaje: • învăţarea este individualizată în funcţie de interesele şi nevoile celui care învaţă. Bucureşti.n minte. Adevărata învăţare având loc în condiţiile activităţii proprii de gândire. fiind preocupaţi de calitatea răspunsului şi nu de rapiditatea cu care este oferit acesta.a şcoli normale şi licee. Micul şcolar se obişnuieşte treptat cu efortul de a.. psihice şi sociale. Tot în perioada şcolară mică are loc o creştere simţitoare a caracterului explicit al înţelegerii. R.7 ani are loc trecerea de la gândirea intuitivă. Copiii cu stil cognitiv analitic pleacă în conceptualizare de la detalii iar cei cu stil tematic iau în considerare întregul. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Caracteristice pentru această perioadă sunt modificările evidente ale potenţialului de activitate intelectuală şi formarea a numeroase categorii de noţiuni. Copiii reflexivi au nevoie de o perioadă de gândire.

Enumeraţi cel puţin patru particularităţi ale copilului de vârstă şcolară. Proiectul pentru Învăţământul Rural . orientează şi facilitează accesul elevilor la informaţii). Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos. Definiţi metodica.Introducere • reconsiderarea rolului cadrului didactic (înlesneşte demersul didactic al elevului. Testul de autoevaluare nr. responsabilizarea şi motivarea elevilor pentru eficientizarea procesului de comunicare. 2. 1 1. • încurajarea iniţiativei elevilor. • realizarea de proiecte individuale sau de grup cu rolul de a dezvolta elevilor “deprinderi de proiect”.

Se asigură.3 Prezentarea generală a disciplinelor Cunoaşterea mediului (clasa I şi a II-a) şi Ştiinţe ale naturii (clasa a III-a şi a IV-a) Disciplina “Cunoaşterea mediului” realizează o punte de legătură între elementele de cunoaştere a mediului acumulate de copii în grădiniţe şi disciplina “Ştiinte ale naturii” studiată în clasele a III-a şi a IV-a.Introducere 4. în acest fel o continuitate a obiectivelor Cunoaşterea mediului Proiectul pentru Învăţământul Rural .

a obiectelor şi fenomenelor concrete. ce vizează: • stimularea copilului în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului apropiat.fizice ale şcolarului mic. În cazul şcolarului mic (6. Un alt obiectiv major al disciplinei “Cunoaşterea mediului” îl reprezintă educaţia pentru sănătate a copiilor. Noile programe evidenţiază necesitatea pregătirii elevului nu ca pe un “om de ştiinţă” ci ca pe un “cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială”.). clasa I şi clasa a IIa). procesele şi fenomenele caracteristice. • stimularea potenţialului creativ al copilului. Prin predarea “Ştiinţelor naturii” nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi de informaţii ştiinţifice ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte. Obiectivele acestei discipline nu vizează însuşirea de cunoştinţe. Cunoaşterea mediului îşi propune să înlesnească înţelegerea naturii prin participarea activă şi conşţientă a elevului la descoperirea şi redescoperirea fenomenelor şi proceselor naturale. pentru respectarea unor reguli de igienă individuală şi colectivă (igiena corporală. igiena clasei.Introducere ciclului de achiziţii fundamentale (grupa mare. Demersul didactic se deplasează de la “Ce se învaţă?” la “De ce se învaţă?”.7 ani) prima treaptă a cunoaşterii o constituie intuirea. adică observarea plantelor. Punctul de plecare îl reprezintă experienţa de viaţă a elevilor. Procesul de cunoaştere a mediului înconjurător se desfăşoară în strânsă relaţie cu particularităţile psiho. a animalelor. Ştiinte ale naturii Conform notei de prezentare a programei disciplina de învăţământ “Ştiinţe ale naturii” vizează “observarea şi perceperea lumii în întregul său. explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. nevoile lor reale de cunoaştere. Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. cu componentele. Procesul de familiarizare cu mediul înconjurător începe din etapa preşcolară în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoştinţe despre lumea care îl inconjoară. igiena locuinţei. Această deplasare asigură creşterea caracterului formativ al învăţarii şi are rolul de a stimula interesul pentru cunoaştere al copilului. ci dezvoltarea capacităţilor de observare. ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare”. a intuiţiei şi a imaginaţiei acestuia.

Proiectarea didactică presupune: Proiectul pentru Învăţământul Rural Etapele proiectării .4 Proiectarea activităţii didactice Proiectarea didactică este o activitate de anticipare a etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a obiectivelor. A proiecta înseamnă a elabora un plan de acţiune pentru organizarea şi desfăşurarea unei activităţi didactice.Introducere 4.

pornind de la obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă la conţinuturile şi activităţile de învăţare. Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească gândirea independentă a cadrului didactic precum şi libertatea acestuia de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse. Lectura programei se realizează pe orizontală. de oferta materială a şcolii.Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: Programe şcolare Proiectul pentru Învăţământul Rural . Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare. de pregătirea profesională a cadrului didactic. Proiectarea unităţilor de învăţare 4. etc. Obiectivele cadru. conţinuturile şi activităţile de învăţare.4. Studierea programelor şcolare 2. personalizată de către fiecare cadru didactic în funcţie de: cerinţele şi condiţiile fiecărei clase. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi semestriale 3. obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul mai multor ani de studiu. Personalizarea demersului didactic se realizează prin identificare aunităţilor de învăţare care grupează conţinuturile în mod eficient pentru realizarea obiectivelor.1 Programa şcolară Programa şcolară este un document care cuprinde obiectivele (ţintele de atins prin activitatea didactică). Clasa I. Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare. Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Programa şcolară trebuie parcursă de toate cadrele didactice.Introducere 1. dar poate fi adaptată. Proiectarea lecţiilor 4.

Obiective culturale din cartier. Cunoaşterea.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului apropiat.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite. . 2.6 să întocmească oral un program zilnic de activitate a şcolarului. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. 3. fenomene din mediul înconjurător.1 să utilizeze un limbaj specific ştiintelor naturii în descrierea unor vieţuitoare. 3. 3. localitate. 3.clasa I • Elemente ale mediului social şi cultural: .3 să observe şi să denumească fenomene din mediul înconjurător.4 să participe la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului. pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 1. 3. 3. localitate.Observarea unor plante/ unor animale din mediul apropiat al copilului şi/ sau de la colţul viu al clasei. 1. Dezvoltarea capacităţilor de observare.2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate.1 să descrie caracteristici ale mediului social şi cultural.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător. explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. 3. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. programa cuprinde mai multe exemple de activităţi de învăţare. 1.Obiective sociale din cartier. Conţinuturile învăţării.2 să enumere caracteristici specifice ale unor vieţuitoare din mediul apropiat. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici. 2. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. 2. 2.1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător .5 să precizeze câteva regului de igienă a corpului şi a alimentaţiei pe baza informaţiilor primite. • Plante şi animale: .

2 să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoare din mediul apropiat.Fenomene ale naturii: ploaie.Programul zilnic al şcolarului. înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător.Contribuţia copiilor la protejarea mediului Clasa a II. 2.a . • Mediul înconjurător şi protejarea lui: . Dezvoltarea capacităţilor de observare. . explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător. • Fenomene ale naturii: . 3.Igiena corpului. Cunoaşterea. fulger.Igiena alimentaţiei.1 să descrie caracteristici ale mediului natural. 1. 1. fenomene din mediul înconjurător. lunile anotimpurilor. • Educaţie pentru sănătate: .1 să utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii în descrierea unor vieţuitoare. caracteristici. .Introducere Recunoaşterea părţilor componente ale unei plante (ale corpului unui animal). 2.Anotimpurile: denumire. tunet. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Cunoaşterea mediului Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului: 1. .2 să formuleze întrebări în legătură cu fenomenele observate. * să identifice asemănări şi deosebiri între vieţuitoarele din diferite zone geografice.3 să observe şi să denumească efectele unor fenomene din natură asupra vieţuitoarelor 2.3 să utilizeze simboluri şi informaţii referitoare la fenomene observate în mediul înconjurător. vânt. 2.recunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice.Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi animalelor. . Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. ninsoare.

*Asemănări şi deosebiri între unele plante şi animale din alte zone geografice. . Clasa a III-a – Ştiinţe ale naturii Obiectivele cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. 3. . • Mediul înconjurător şi protejarea lui: .1 să manifeste interes pentru cunoaşterea mediului înconjurător.Igiena locuinţei.4 să participe la acţiuni de îngrijire şi de protejare a mediului. • Efectele unor fenomene ale naturii asupra vieţuitoarelor: . câmpii • Plante şi animale: . .Forme de relief: munţi.Acţiuni ale copiilor care dăunează mediului natural.clasa a II-a • Elemente ale mediului natural: . . 3. programa prezintă mai multe sugestii de activităţi de învăţare.Protejarea mediului de către copii. • Educaţie pentru sănatate: .Activităţi ale omului specifice fiecărui anotimp.3 să motiveze protecţia mediului înconjurător pe baza informaţiilor primite.Introducere 3.Modificări în viaţa plantelor şi a animalelor determinate de succesiunea anotimpurilor.2 să conştientizeze influenţa activităţii copilului asupra mediului înconjurător.Igiena clasei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Conţinuturile învăţării.5 să enumere şi să descrie câteva acţiuni proprii pentru păstrarea igienei locuinţei şi a clasei. 3. 3.Asemănări şi deosebiri între plante şi animale.Influenţa factorilor de mediu asupra plantelor şi a animalelor. în mediul rural sau urban. . Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii.

4 *să descrie proceduri simple.1 să înregistreze în formă grafică observaţii ale unor fenomene şi procese din mediul înconjurător. decantare.2 să măsoare cu instrumente convenţionale şi neconvenţionale. Formă. *Dizolvarea şi condiţii de creştere a vitezei de dizolvare.1 să indice asemănări şi deosebiri dintre corpuri pe baza unor observaţii proprii.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru.2 să ordoneze obiecte. utilizate în experimente. Pentru fiecare obiectiv de referinţă. programa prezintă sugestii de activităţi de învăţare. volumul (capacitatea) ca rezultat al măsurării/ comparării în unităţi nestandard). 1. *Amestecuri şi separarea amestecurilor prin filtrare. propice vietii.6 *să confecţioneze jucării/ produse. Conţinuturile învăţării. Fomarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii. 3. 3.clasa a III-a Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor 1. de natură ştiinţifică. 1. 1. 2. în desfăşurarea activităţilor de grup. organisme. imitând obiecte din mediul înconjurător 3. Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. 2. volum. 4.Introducere 2. culoare. comparând rezultatele cu propriile estimări. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat. 2. fenomene şi evenimente pe baza unor criterii date.identificare în funcţie de formă. Stări de agregare (solid/ lichid/ gaz).1 să conştientizeze efecte ale activităţii omului asupra mediului înconjurător. 2. 2.3 să comunice în forme diverse observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate.5 *să respecte regulile de comunicare şi comportament negociate.4 să aplice observaţia ca demers al cunoaşterii de tip ştiinţific. folosind instrumente şi procedee specifice. 2. dimensiune (lungimea ca rezultat al măsurării în unităţi standard.

6.Ştiinţe ale naturii Obiective cadru ale disciplinei Ştiinţe ale naturii: 1. Consecinţe ale variaţiei factorilor de mediu (lumină. folosind instrumente şi procedee specifice. floare. Protejarea mediului. • rolul componentelor observabile şi a unor organe interne la animale şi la om: cap. 8. hrana). rinichi. localizare.noapte. schelet.. fruct. Apa. 2. propice vieţii. zi. surse de căldură) asupra organismelor vii.tipuri. căderile de apă. păsări. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii. stomac. utilizări. etc. sămânţă. *Reacţia la stimuli şi organele de simţ. Deşeurile şi *reciclarea lor. plămâni. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Principalele grupe de animale (mamifere. arderea combustibililor. Circuitul apei în natură. solul. materiale naturale şi prelucrate. membre. trunchi. anotimpurile).caracteristici generale. peşti. Transformări de stări de agregare (topire. solidificare. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare/ investigare a realităţii.sursă de schimbări periodice în mediul înconjurător: lumină. 3. 3. insecte). exerciţiul fizic. 3. 7. aer.întuneric. Soarele. Rolul structurilor de bază ale organismelor vii • rolul componentelor observabile la plante: rădăcină. apă. igienă personală.Introducere 5. sol. tulpină. Utilizări. soarele. Transformări ale corpurilor şi materialelor 1. organe de simţ. 2. reptile. Surse de apă. aerul. 9. vaporizare. Omul şi mediul 1. Utilizări. Clasa a IV-a. 2. condensare). Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unei mediu natural echilibrat. vieţuitoare dispărute şi pe cale de dispariţie. Corpuri cu viaţă şi fără viaţă: plante şi animale. Surse de energie (vântul. Modalităţi de menţinere a stării de sănătate: dietă. frunză.

3 să comunice în maniere diverse observaţii privind relaţiile dintre părţile componente ale unui sistem şi/ sau dintre sistemele studiate.Echilibru şi cântărire (masa ca rezultat al cântăririi în unităţi standard): cântarul cu arc. *frig. culorile. 2.1 să conştientizeze efecte ale mediului înconjurător asupra propriului organism. Conţinuturile învăţării. . prezentând adecvat rezultatele. Circuite electrice simple.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate.Proprietăţi ale metalelor şi utilizări ale acestora. . • Transformări ale corpurilor şi materialelor Proiectul pentru Învăţământul Rural .Comportamente de adaptare la plante şi animale: reacţii de apărare şi adaptare la lumină. 3. 3. 1.Volumul (capacitatea ca rezultat al măsurării în unităţi standard: litrul. 1.Planetele sistemului solar.4 *să formuleze ipoteze pe baza utilizării unor procedee de natură ştiinţifică. 2. *Plutirea corpurilor.Introducere Exemple de obiective de referinţă specifice fiecărui obiectiv cadru: 1.3 să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date.1 să interpreteze succesiunea unor fenomene şi procese din natură. vizibilitatea corpurilor. 2. . . *umiditate. dar de volume identice. *Densitatea ca rezultat al comparării maselor unor corpuri confecţionate din materiale diferite.2 să descrie relaţii între sisteme din mediul înconjurător. 2.clasa a IV-a • Caractertistici şi proprietăţi ale corpurilor . Comportamentul luminii. .5 *să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjurător. Magneţi. multipli şi submultipli). 1.4 să aplice procedee de natură ştiinţifică în activitatea proprie.Surse de lumină. umbra. 2.producerea curcubeului. balanţa.1 să identifice relaţii între părţile componente ale unui sistem studiat. *vânt.2 *să aprecieze importanţa protejării propriului corp faţă de factori dăunători de mediu.

Introducere *Încălzire şi răcire. *delta. pag. moarte. pădurea. *oceanul. lemn./ Tip de curriculum ………………… Proiectul pentru Învăţământul Rural . putrezirea. Cicluri de viaţă ale organismelor (plante. cunoaşterea conţinuturilor. specifice disciplinei. 7). broaşte. balta. înmulţire. Transformări ale materialelor în alte materiale cu proprietăţi diferite: ruginirea. fluturi. ore pe săpt. căldura absorbită şi căldura cedată Forţe care determină mişcarea corpurilor (gravitaţia. soluri. Mişcare şi repaus Ciclul vieţii: naştere.2 Planificarea calendaristică Realizarea planificării calendaristice (anuală şi semestrială) este o operaţie de anticipare a activităţii didactice care presupune o viziune clară. de ansamblu a obiectului de studiu. pornind de la următoarele rubricaţii (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. combustibili. forţe de împingere şi tragere). minerale. *mările calde. creştere şi dezvoltare. Elaborarea planificării calendaristice presupune: 1. Protejarea lor. oameni). Profesor ……………….învăţare. Clasa ……………… Nr. 2. realizarea asocierii dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi. stabilirea tipurilor de activităţi: predare. Planificarea calendaristică anuală şi semestrială Instituţia de învăţământ …………… Disciplina ……………………. - 4. coacerea. hrană. • Omul şi mediul Medii de viaţă: grădina. alterarea. roci.a/ a IV-a. *peştera.. Relaţii de hrănire Resurse naturale: apă. precizarea ritmului de parcurgere a materiei (timpul alocat fiecărei unităţi de învăţare). evaluare. cunoaşterea obiectivelor cadru şi de referinţă.. arderea. CNCGhid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. identificarea unităţilor de învăţare şi ordonarea lor în concordanţă cu logica internă a disciplinei. Planificarea calendaristică se poate întocmi. Anul şcolar ………………. recapitulare şi sistematizare. 4.4. 3.

şi propune să ofere modele de planificări calendaristice.se trec numerele obiectivelor de referinţă din programa şcolară (1. ore Săptămâna Observaţii Unităţile de învăţare. Planificările calendaristice propuse au rolul de a te familiariza cu tehnica elaborări acestor planificări. 1.8 ore. Planificare calendaristică Unitatea de Obiective Conţinuturi Nr. etc). Şcoala generală nr.1. Obiectivele de referinţă.2. Atenţie! Prezentul curs nu. Numărul de ore alocate fiecărei unităţi de învăţare se stabileşte de către profesor dar. 157 Disciplina Cunoaşterea mediului Institutor Maria Magdalena Boghianu Clasa I Nr. 2. ore.se indică prin titluri stabilite de către profesor. în general.1oră/ săpt. Săptămâna Obse Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere Planificare calendaristică Unitatea de învăţare Obiective de referinţă Conţinuturi Nr.2. nu trebuie să depăşească 7.

vânt. 2.igiena corpului Anotimpurile: denumire. 1. fulger.  Fenomene ale naturii. 1. membre). 1. 3. 2.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unui animal (cap.1.2. 1. 21. 1.4.3. 1.2. 2. 1.2. localitate.1. 26 noiembr.3 În lumea animalelor domestice 1.1. 1. fruct).3 Observarea unor plante de la colţul viu al clasei. 15.1.2. 1.   Educaţie pentru sănătate: .Introducere de referinţă 1. 2.2.3.1. 10. 2.  Recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unei plante (rădăcină.1. 14. 4 martie  10  În lumea plantelor 1.24 sept. Calendarul naturii 1. 18 martie 8. 1. 1. modificări în lumea vie şi 2.3 1. 22. 2.  Fenomene ale naturii: . Vreau să cresc sănătos Iarna. 2. 1. 1.2.4.3 1.fenomene ale naturii: ploaie. trunchi. tunetrecunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice. 2. 28 ian.3. 25 febr. 1. 29 oct.1. 13.1.3. 4 5 11.1. obiective culturale din cartier.2.4. 19. 2. 17 dec.  Observarea unor animale din mediul apropiat al copilului.2.2. 18. 2. 1. 1. 1. 2. 3. 1.3 2 1.2.1. 2. succesiunea lor.3.4 Elemente ale mediului social şi cultural: obiective sociale din cartier.4. lunile anotimpurilor.1.4. 20 mai Obse rvaţii Proiectul pentru Învăţământul Rural .4.3. Nr. caracteristici învăţare ore rvaţii Spre şcoală 2 17. 1. 1. 2.  Observarea unor plante din mediul apropiat.2. 1. 22 aprilie Unitatea de învăţare Soseşte primăvara! Obiective de Conţinuturi referinţă 1. 2. 12. 2. bucuria copiilor 3 15. 2. flori. frunze.3. ore 4 Săptămâna 29 aprilie 6.3. 11.1.1.2.2.8 oct. tulpină.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1.3 Animale sălbatice 1.4. 2. membre). 2 27 mai 3 iunie 2. Elaboraţi o planificare calendaristică anuală la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii.  Recunoaşterea şi denumirea 1.3.2. 2.2. părţilor componente ale unui 2. animal (cap.1.1. 2 1. 1.Introducere activităţi ale oamenilor specifice fiecărui anotimp. trunchi.3 Testul de autoevaluare nr.

este coerentă • este unitară tematic. având următoarele caracteristici: • Unitatea de în raport cu obiectivele de referinţă.3 Proiectarea unităţilor de învăţare Unitatea de învăţare este o structură didactică deschisă şi flexibilă.Introducere Răspunsul va fi redactat în spaţiul de mai jos.4. învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4.

În această etapă. CNC. În etapa de structurare se esenţializează şi se sistematizează observaţiile realizate de elevi. să explice noul concept până când elevii nu au efectuat suficiente experimente.Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III. Etapa de familiarizare are ca scop acomodarea elevului cu noile conţinuturi prin intermediul unor situaţii problemă date spre rezolvare sau experimentare.Introducere • • • se desfăşoară continuu pe o perioadă de timp. Rolul cadrului didactic este de a. exprimată printr. structurare. a conceptelor cu care operează. 7. comparare.un efort propriu de observare. se finalizează prin evaluarea sumativă* (Ministerul Educaţiei şi Cercetării.: În ce scop voi face?face? Ce voi Cu ce voi face? Cum voi face? Cât s-a realizat? Identificarea Selectarea obiectivelor conţinuturilor Analiza resurselor Determinarea activităţilor de învăţare Stabilirea instrumentelor de evaluare - Organizarea demersului didactic corespunzător fiecărei unităţi de învăţare trebuie să ţină cont de parcurgerea secvenţelor de: familiarizare. experimentare. Sarcinile de lucru concepute gradat dau elevilor posibilitatea de a găsi soluţii prin efort propriu. 12). pas cu pas. Rolul său este de a orienta demersul de căutare fără să ofere soluţii prestabilite pe care elevii să le memoreze. ca element operaţional. Un astfel de demers didactic dezvoltă la elev o atitudine reflexivă.i conduce pe elevi spre o structurare a noţiunilor. aplicare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . pag. explorarea experimentală stă la baza activităţii de învăţare. Rezolvarea acestor probleme presupune folosirea unor tehnici de lucru specifice ştiinţelor. cadrul didactic propune activităţi de învăţare variate care au rolul de a dirija învăţarea. subordonează lecţia. noţiuni. În această etapă.a/ a IV-a. Cadrul didactic se abţine să definească termeni.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . pag.a/ a IV-a. Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie: Proiectul unităţii de învăţare Disciplina ………………………….Ghid metodologic de aplicare a programei de Ştiinţe ale naturii la clasele a III... ore alocate ………………. pe aplicarea teoriei pentru rezolvarea unor situaţii particulare. Clasa ……………. Intervenţia cadrului didactic va fi centrată pe întărirea unor tehnici şi proceduri. 24). CNC.Introducere În etapa de aplicare se realizează consolidarea şi aprofundarea noilor concepte.back eficient în ceea ce priveşte nivelul de formare a noţiunilor şi comptenţelor dobândite de elevi la un anumit moment (Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Unitatea de învăţare …………………… Nr. Aplicaţiile propuse favorizează individualizarea învăţării şi oferă cadrului didactic un feed.

Evaluare.se notează activităţile propuse de programă sau alte activităţi de învăţare propuse de profesor. 1. ore alocate 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural .se trec obiectivele de referinţă (ex.Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activităţi de învăţare Resurse Evaluare Obs. mijloace de învăţământ). Conţinuturi. resursele procedurale (metode de predare/ învăţare.1.). forme şi modalităţi de organizare a activităţii) şi resursele temporale (alocarea de timp). Activităţi de învăţare. Proiectul unităţii de învăţare Disciplina Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Institutor Maria Magdalena Boghianu Unitatea de învăţare: Vieţuitorele şi mediul lor de viaţă Nr. utilizând informaţia pe care o deţine). etc.şi propune să ofere modele de proiecte ale unităţilor de învăţare ci să ofere studenţilor posibilitatea de a “învăţa” tehnica proiectării. Obiective de referinţă.se notează resursele materiale necesare (materiale didactice.se detaliează conţinuturile din cadrul unităţii de învăţare. Resurse.3. 2. Atenţie! Prezentul curs nu.cuprinde menţiuni cu privire la tipul de instrumente de evaluare folosite (important este să fie evaluată nu cantitatea de informaţie stocată de elev ci mai ales ceea ce poate să facă.

3. Observarea şi descrierea unor comportamente ale vieţuitoarelor (plantă. film didactic. 1. reacţii la factorii de mediu. hrănirea. Fişe pentru caracterizarea corpurilor Fişe cu desene pentru recunoaşterea părţilor componente ale unei plante/ ale unui animal 1 oră. etc) de-a lungul unui an : album. umiditate. Comportamen te de supravieţuire la plante şi animale 1. 3. hrănirea. etc. înmulţire) 1. reacţii la factorii de mediu. livada. creşterea şi dezvoltarea.1. ilustraţii cu plante şi animale în mediul lor de viaţă. Compararea condiţiilor din medii favorabile/ nefavorabile dezvoltării vieţii. vânt.3. film didactic. Demonstrarea experimentală şi observarea proceselor specifice vieţuitoarelor: schimbul de gaze. temperatură. umiditate.Introducere Conţinuturi (detalieri) Obiective de referinţă Activitaţi de învăţare Recunoaşterea componentelor vii dintr.1. Experimente demonstrative cu plante/ animale în condiţii variabile de mediu (lumină. Teste. Descrierea părţilor componente a unei plante. 2. 1.3. 1. inmulţirea.un mediu natural/ amenajat. Studiu de caz: pădurea (parcul.2 Înregistrarea în fişe de observaţii/ jurnal a transformărilor care se produc în natură pe parcursul anotimpurilor. Truse de laborator. temperatură. Identificarea transformărilor ciclice ale vieţuitoarelor pe parcursul celor patru anotimpuri. hrană. etc. material biologic. respiraţie. Enumerarea însuşirilor specifice componentelor vii din mediul înconjurător.2. inmulţirea. creşterea şi dezvoltarea.2 Reacţii de apărare şi adaptare la stimuli 1. Resurse Reactualizarea cunoştinţelor privind caracteristicile lumii vii prin observaţii în natură sau pe imagini.1. Investigaţii practice în Probă scrisă Autoevaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . chestionare 1 oră Experimente care evidenţiază schimbul de gaze. fişe de activitate.2. Observarea şi descrierea schimbărilor din natură pe parcusrul anotimpurilor. 2. 2.) favorabile şi nefavorabile vieţii. a unui mamifer şi precizarea rolului acestora. vânt.1. 2. 2. Determinarea experimentală a condiţiilor în care supravieţuiesc componentele lumii vii (plantă/ animal): Identificarea condiţiilor de mediu necesare supravieţuirii. hrănire. fişe de evaluare 1 oră Evaluarea Observarea sistematică Probă scrisă Obs. 1.2. diapozitive. animal) faţă de condiţiile necesare supravieţuirii: lumină. albume.3 Proba orală Probe practice Observarea sistematică Experiment Autoevaluare Referat Probe orale şi scrise Experiment Observarea sistematică Probă practică Procese care asigură supravieţuirea (sensibilitate.

grădină. atlas botanic. a unor medii de viaţă din pădure. albume. diapozitive. fişe de observaţie 1 oră Observaţii în natură sau pe planşe.1 Descrierea componentelor şi particularităţilor unor medii de viaţă: grădina.un mediu terestru/ acvatic. balta. pădurea. umiditatea.3. umiditatea. Experiment/ investigaţie Observare sistematică Probă orală Investigaţii Probă scrisă Proiectul pentru Învăţământul Rural . Expriment/ investigaţie Recunoaşterea reacţiilor de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu Medii de viaţă: grădina.2.2. grădină.Introducere mediul înconjurătorexcursie didactică. Fişe de activitate. albume. Compararea diversităţii vieţuitoarelor din pădure. pădurea. Compararea caracteristicilor morfologice ale vieţuitoarelor din acelaşi mediu de viaţă. 1. Fişe de activitate. morfologice) ale vieţuitoarelor din pădure. Completarea de fişe de observaţie privind Investigaţie Probă practică Compararea modurilor de reacţie a vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatură. fişe de evaluare 1 oră Investigarea unor reacţii de apărare/ adaptare a vieţuitoarelor la factorii de mediu. 2. 1. etc. lumina. fişe de evaluare. etc. etc. fişe de evaluare 1 oră Experiment pentru demonstrarea reacţiilor vieţuitoarelor la factorii de mediu: temperatura. 2. Construirea de acvarii/ terarii pentru investigarea comportamentelor de adaptare/ adaptare ale vieţuitoarelor. atlas zoologic.1. Film didactic. baltă. baltă. Demonstrarea mişcării tuturor vieţuitoarelor. balta 1. diapozitive. atlase biologice 1 oră Experimente pentru punerea în evidenţă a mişcării plantelor. etc.3. truse de laborator. grădină (observate direct în natură sau în imagini din albume. lumina. baltă. Investigaţii directe în natură şi/ sau imagini privind caracteristici observabile (macroscopice. sunete. 3. Recunoaşterea şi descrierea unor caracteristici specifice vieţuitoarelor dintr. fişe de lucru. sunetele. alte vieţuitoare. filme. Investigarea modalităţilor de deplasare a animalelor. Material biologic viu.

planşe.4.Introducere caracteristici observabile (macroscopice. atlase. baltă. planşe. baltă. baltă. Conversaţie euristică privind utilizările unor plante/ animale din mediul natural şi mediul amenajat de om. morfologice) ale vieţuitorelor din pădure. Identificarea importanţei practice a plantelor cultivate şi spontane Observare sistematică 4. etc. albume. Fişe de observaţie. atlase. ierbare. ierbare. naturalizări. animale 1 oră Alcătuirea de colecţii cu vieţuitoare din pădure. albume. planşe. Exerciţii de identificare pe planşe. grădină. ierbarizat. Fişe de observaţie. colecţii de plante. Alcătuirea unor proiecte privind intervenţia unor factori perturbatori în mediul înconjurător familiar. animale 1 oră Probă practică Autoevaluare Proiect Probă orală Identificarea caracteristicilor prin care se deosebesc un mediu natural (pădurea) şi un mediu amenajat prin intervenţia omului (grădina).4 Proiectarea lecţiilor de cunoaşterea mediului/ ştiinţe ale naturii Lecţia reprezintă componenta operaţională a unităţii de învăţare. colecţii de plante. grădină. Dezbaterea cu tema “Efectele unui dăunător în medii naturale amenajate” în urma vizionării unui film didactic. a unor vieţuitoare din pădure. Proiectul pentru Învăţământul Rural . grădină: insectare. Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului didactic. Observaţii asupra unor plante cultivate în grădină utilizand material biologic natural.

“a enumera”. 6. “după prezentarea”) c) performanţa. de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de mijloacele de învăţământ existente. “cu ajutorul”.prezentarea situaţiei în care vor fi puşi elevii pentru a proba asimilarea comportamentelor (ex. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie. “a argumenta”. etc.stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea performanţei elevilor. b) precizarea condiţiilor în care se va desfăşura acţiunea respectivă. “având la dispoziţie”. “a recunoaşte”. măsurabil) al elevului cu ajutorul verbelor “de acţiune”: “a identifica”. Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a priceperilor şi deprinderilor cu care se efectuează experinţe şi lucrări practice pentru că stimulează gândirea şi imaginaţia.evaluare. 3. “a distinge”. Stabilirea obiectivelor operaţionale Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei condiţii: a) descrierea comportamentului (observabil. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune identificarea elementelor fundamentale. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi corelarea lor cu activităţile de învăţare şi conţinuturile. “a analiza”. “a valida”.Introducere Proiectarea lecţiei se realizează prin parcurgerea următoarelor etape: 1. problematizarea. “a utiliza”. învăţarea prin descoperire. Caracterul intuitiv al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii necesită folosirea unor metode centrate pe elev ca: experimentul. Predarea ştiinţelor are ca scop transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea elevilor în activităţi experimentale şi nu memorarea unor informaţii ştiinţifice. modelarea. 2.se realizează în funcţie de natura conţinutului şi de caracteristicile obiectivelor propuse. “a aplica”. pe baza îmbinării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ folosite pentru realizarea obiectivelor propuse. intervin direct în procesul de instruire. 5. etc. sprijinind eforturile de învăţare ale elevilor. “a completa”.învăţare. Mijloacele de învăţământ. în raport cu un anumit conţinut. în calitate de instrumente de acţiune sau purtătoare de informaţie. absolut necesare pentru înţelegerea conţinuturilor. Elaborarea proiectului de lecţie Proiectarea lecţiei Proiectarea lecţiei Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi conducerea procesului de predare.

de autoreglare pe parcursul lecţiei.Introducere Proiectul de lecţie trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu asupra lecţiei. În practică. Proiect de lecţie Aria curriculară: Matematică şi Ştiinţe Dispciplina: Ştiinţe ale naturii Clasa a IV-a Unitatea de învăţare: Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor Subiectul lecţiei: Separarea substanţelor din amestecuri Proiectul pentru Învăţământul Rural . să fie simplu şi operaţional. se utilizează diferite metode de proiecte de lecţie. să fie flexibil lăsând posibilitatea de intervenţie.

lapte. • identificarea modalităţilor concrete de utilizare în viaţa cotidiană a metodelor de separare a substanţelor din amestecuri.să identifice cel puţin două metode de separare a substanţelor din amestecuri. O3. ghidul învăţătorului.să separe substanţele din amestecuri prin realizarea unor experimente simple. • vase transparente. Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Moment organizatoric Conţinutul învăţării Pregătirea elevilor pentru lecţie Pregătirea materialelor didactice Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . explicaţia. Forme de organizare: frontal. munca independentă. Bucureşti. • formarea deprinderilor de a realiza experienţe simple în scopul redescoperirii unor metode de separare a substanţelor din amestecuri. lingură. pe baza experienţelor realizate. O2. crt. clasa a IV-a. 2001 Elena Huţanu. conversaţia. Bucureşti. în echipă. EDP. Metode şi procedee: experimentul. jocul didactic. CNC. decantare. O4. făină. a IV-a. spirtieră. individual Material bibliografic: Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de Ştiinţe ale naturii la clasele a III-a.Introducere Tipul lecţiei: formarea de priceperi şi deprinderi Scopuri: • utilizarea unor tehnici de separare a substanţelor din amestecuri (filtrare.Ştiinţe. baghetă. demonstraţia Mijloace de învăţământ: • apă. nisip. cristalizare). hârtie de filtru. problematizarea. • fişe de lucru. pâlnie.să identifice cel puţin două stări de agregare ale corpurilor puse la dispoziţie. 1. Daniel Ovidiu Crocnan.3 să comunice. MEdC. în forme diverse.3 să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru. observaţii şi comparaţii asupra corpurilor studiate şi asupra experimentelor realizate Obiective operaţionale O1. 2002 Nr. pietriş. Obiective de referinţă vizate: 2. 1.să identifice situaţii practice de folosire a acestor metode de separare (cel puţin un exemplu pentru fiecare metodă).

se simte în întrega cameră. 2.Ce înţelegeţi prin dizolvant? Joc didactic Frontală Conversaţia 3. crt. Substanţă solubilă ……… Altă substanţă solubilă …… Dacă sarea şi zahărul s. 1 Se foloseşte amestecul de apă Problematizare Proiectul pentru Învăţământul Rural . spunem că apa este un ………… Când deschid o sticluţă.Introducere 2. 8.. 5. Obiective operaţionale Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Evaluarea 5. mirosul plăcut de ……. Elevii descoperă titlul noii lecţii prin citirea cuvântului rezultat pe verticală.au dizolvat în apă. Rebus 1 SUBSTANŢE 2 DIZOLVARE 3 NISIP 4 SARE 5 ZAHĂR 6 DIZOLVANT 7 PARFUM 8 DIFUZIE 1. 6. Corpurile sunt alcătuite din …………. Are astfel loc fenomenul de …... Captarea atenţiei Anunţarea temei şi a obiectivelor operaţionale Elevii realizează două amestecuri apă şi nisip. B... Verificarea cunoştinţelor anterioare A. Întrebări de verificare a cunoştinţelor . O1 Dirijarea învăţării Experimentul nr. Se anunţă obiectivele operaţionale.Ce este dizolvarea? . 3. 7. Descoperire Explicaţia Nr. apă şi pietriş. Se scrie titlul lecţie pe tablă şi în caiete Experienţe 4. 4. Soluţiile se obţin în urma fenomenului de ……………… Substanţă insolubilă …….

separarea laptelui coagulat de zer. Filtrarea.un filtrufiltrare. Se comunică faptul că au realizat o operaţie de separare a unei substanţe solide prin dintr. Se cere elevilor să agite amestecul cu bagheta. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării O2 O3 Descoperire Explicaţia Problematizare Descoperire O2 O3 O4 Nr.Introducere şi nisip realizat în momentul de captare a atenţiei. prepararea sucurilor din fructe proaspete. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. strecurarea supei. Se observă că în filtru a rămas nisipul. prepararea cafelei la filtru. crt. Elevii notează în caiete această metodă de separare a substanţelor din amestecuri. etc. Se solicită elevilor să precizeze în ce stare de agregare se află componentele amestecului? Se creează o situaţie problemă: “Cum puteţi separa substanţele din acest amestec cu materialele pe care le aveţi la dispoziţie?” Elevii realizează experienţe notează observaţiile în fişa de lucru şi prezintă diferite soluţii. iar apa a curs în vas. Obiective operaţionale Strategii didactice Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .operaţia de separare printr.un vas.un filtru a unei substanţe solide de lichidul în care este amestecată. Se alege soluţia corectă: se aşază în pâlnie hârtia de filtru şi se răstoarnă treptat amestecul într.

2 Se foloseşte amestecul pietriş cu apă realizat anterior.Introducere Experimentul nr. crt. Decantareaoperaţia de separare dintr. Secvenţele activităţii Conţinutul învăţării Strategii didactice Descoperire O2 O3 Nr. Obiective operaţionale Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural .o lingură de metal cu ajutorul flăcării unei spirtiere până când se evaporă toată apa. numite decantoare. până când pietrişul se depune pe fundul paharului. se toarnă apa în alt pahar. Se alege soluţia corectă: se lasă amestecul în stare de repaus.) O2 O3 Problematizare Descoperire O2 O3 Explicaţia Problematizare Descoperire O4 Problematizare Demonstraţia Experimentul nr. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Cum puteţi separa cele două substanţe (apa şi pietrişul) având la dispoziţie doar un pahar? Elevii identifică diferite soluţii de rezolvare a problemei. “Cum puteţi separa sarea din apă?” Eevii propun diferite metode de separare. Se comunică elevilor faptul că au realizat o operaţie de decantaresepararea unei substanţe solide (care nu se dizolvă) dintr. Se alege soluţia corectă: se încălzeşte amestecul într. etc.un lichid.un lichid a unei substanţe solide (care nu se dizolvă în lichidul respectiv). 3 Se realizează un amestec de apă cu sare (soluţie). separarea aurului şi argintului din minereuri în aparate speciale. Elevii sunt solicitaţi să separe cele două substanţe după ce au agitat amestecul cu bagheta. Elevii notează în caiet această metodă de separare a substanţelor din amestecuri.

157 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se explică faptul că s-a realizat o operaţie de cristalizare. în a doua etapă.). Obţinerea perfomanţei Se cere elevilor să identifice metodele prin care se poate separa un amestec de nisip. Elevii notează în caiete metoda de separare a substantelor din amestecuri. se separă apa cu sare de nisipul care se depune pe fundul vasului. Tema pentru acasă. Se precizează soluţia corectă: separarea se realizează în 2 etape (în prima etapă. prin cristalizare.Introducere Elevii observă cristalele mici de sare care au rămas în lingură. electrizarea). fabricarea zahărului în instalaţii speciale. Elevii sunt solicitaţi să identifice situaţii practice în care este folosită această metodă (ex. Intensificare Se citeşte lectura “Mineralele” din a retenţiei şi manual. Cristalizareaoperaţia de trecere a unei substanţe din soluţie din stare lichidă în stare solidă (cristale). etc. Explicaţia O4 Problematizare Conversaţia Explicaţia Joc didactic Instructaj verbal Proiect de lecţie Şcoala generală nr. Se notează elevii. se obţine sarea sub formă de cristale în urma evaporării apei. sare şi apă. individual). Se organizează un joc didactic “Cine merge pe drumul cel bun către fântână?” Încheierea activităţii Se apreciază activitatea desfăşurată (colectiv. asigurarea Se prezintă şi alte metode de transferului separare (magnetizarea. prin decantare.

Introducere Clasa: I Învăţător: Maria Magdalena Bogheanu Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: Rămas bun. 2004 2.Curriculum pentru clasele I-II - Etape Obiective operaţion ale Activităţi de învăţare Strategii şi resurse Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural . desene înfăţişând anotimpurile. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii recunosc principalele fenomene ale naturii. Manolescu Marin.Material didactic: calendarul naturii. Editura Credis. Strategii didactice: . pe baza explicaţiilor primite. O5: Să manifeste o atitudine pozitivă faţă de mediul înconjurător. Curriculum pentru învăţământul primar. pe grupe Bibliografie: 1. conversaţia euristică. Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învăţătorilor. individual. . desene referitoare la fenomenele observate pentru întocmirea calendarului naturii.Organizarea activităţii: frontal. fructe etc . cutia poştaşului. Obiectivul se consideră realizat dacă cel puţin 17 elevi rezolvă corect toate cerinţele. Obiectivul se consideră realizat dacă toţi elevii identifică cel puţin o legătură între anotimpuri şi lumea vie. toamnă! Tipul lecţiei: lecţie de consolidare Scopul: dezvoltarea capacităţii de a observa mediul înconjurător dezvoltarea curiozităţii elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare Tema săptămânii „Animalele se pregătesc de iernat” Obiective operaţionale O1: Să recunoască pe baza imaginilor prezentate. jocul muzical. O3: Să numească fenomene ale naturii. O4: Să stabilească legături între lumea vie şi anotimpurile anului. semne convenţionale confecţionate de elevi. Universitatea Bucureşti. frunze uscate. O2: Să utilizeze simboluri. jocul de mişcare. plicuri.Metode şi procedee: observaţia. jocul didactic. Obiectivul se consideră realizat dacă elevii numesc principalele fenomene ale naturii. fenomene ale naturii caracteristice anotimpului toamna.

nori. poartă discuţii între ei. elevii se deplasează în dreptul ferestrelor.Introducere Moment organizatoric Captarea atenţiei O1 Observarea transformărilor din natură Observaţia zilnică Observaţia. Dintre acestea. le vor introduce în plicuri şi le vor preda „poştaşului” Dezlegarea unor ghicitori Selectarea unor obiecte şi a unor simboluri care fac referire la anotimpul toamna (frunze. ninsoare. desene care înfăţişează activitatea oamenilor. plicuri. păsărele) Amenajarea clasei: „Colţul anotimpurilor” Evaluare individuală I: aleg desenul potrivit • • Joc: „Cine sunt” (6') Activitate pe perechi/grupe • O1 Transmiterea/ asimilarea noilor conţinuturi Identificarea acţiunii vântului asupra mediului înconjurător O3: • Discutarea unor aspecte legate de: alte fenomene ale naturii (ploaie. fructe. stropi de ploaie. le vor selecta doar pe acelea care înfăţişează anotimpul toamna. conversaţia Activitate frontală (2') Evaluare frontală I: observă şi descriu starea vremii la momentul respectiv Evaluare frontală I: identifică semnul convenţional corespunzător • Descrierea zilei (se deschid geamurile. flori. descriu în cuvinte proprii ce au observat) Completarea calendarului cu semnul convenţional corespunzător zilei Identificarea semnului convenţional potrivit Aşezarea semnului convenţional potrivit cu vremea de afară Caracteristici ale anotimpului studiat • O2 Verificarea însuşirii conţinuturilor anterioare O2 Conversaţia Activitate frontală (2') Calendarul naturii. problematizare a Evaluare frontală I: dezleagă ghicitoarea I: Selectează obiecte şi simboluri care fac referire la anotimpul toamna Evaluare individuală I: răspund la întrebare Evaluare frontală I: numesc fenomene ale Proiectul pentru Învăţământul Rural . curcubeu etc) importanţa acestor elemente în Experienţă (Cum fac să se mişte o frunză aşezată pe bancă fără să o ating?) Conversaţia euristică. cutia poştaşului • O1 O1 Fiecare elev va primi un desen (realizat de un alt coleg) care să înfăţişeze unul din anotimpurile anului. semne convenţionale confecţionate de elevi Joc: „Soseşte poştaşul!” (4') Desene înfăţişând anotimpurile. ceaţă. vor motiva alegerea. observă starea vremii.

animale om şi anotimpul toamnă Activitate individuală (4') Conversaţia de verificare (4') Joc: „Formulează o întrebare” Activitate frontală (10') naturii I: formulează întrebări şi răspunsuri • - Discutarea unor aspecte legate de: Schimbări în viaţa copiilor (îmbrăcăminte jocuri.5 Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Proiectul pentru Învăţământul Rural .) Schimbări în viaţa oamenilor (îmbrăcăminte. O5 Feed-back • • I: exprimă păreri personale Conversaţia Activitate frontală (10') Tema pentru acasă - 4. ploaia udă pământul) O4: Fixareaschimbări în viaţa plantelor Legătura plante. anotimpul roadelor. ocupaţii specifice anotimpului) Formularea şi exprimarea propriilor păreri Discutarea unor aspecte legate de: anotimpul care urmează.Introducere natură (vântul atrage norii. celelalte anotimpuri. prezentarea produsului „Cărticica fructelor şi a legumelor”. succesiunea lor.

Prin intermediul senzaţiilor. greutatea lui. Participarea activă a copiilor în procesul de cunoaştere asigură dezvoltarea gândirii. Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător contribuie în mod deosebit la formarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre natură şi societate. În procesul cunoaşterii mediului înconjurător se dezvoltă spiritul de observaţie care contribuie la creşterea calităţii percepţiei. cu un impact deosebit în dezvoltarea lor intelectuală. Vârsta preşcolară este perioada celei mai intense receptivităţi. Contactul direct cu lumea înconjurătoare constituie sursa cea mai importantă a îmbogăţirii şi activizării vocabularului. În această perioadă se dezvoltă sensibilitatea vizuală.o dezvoltare fizică şi psihică accentuată. În această perioadă. se îmbogăţeşte sfera vieţii psihice a copilului.5. Curiozitatea vie şi permanentă a copilului îl îndeamnă spre cunoaştere.un ritm accelerat şi se instalează unele trăsături de personalitate. copilul primeşte informaţii despre însuşirile obiectelor şi fenomenelor din lumea înconjurătoare. tactilă. Copilul percepe culoarea.1 Importanţa activităţilor de cunoaştere a mediului în învăţământul preşcolar O componentă importantă a educaţiei copiilor preşcolari. contactul direct cu obiectele dezvoltă şi perfecţionează sensibilitatea tuturor analizatorilor. a dezvoltării capacităţilor copiilor de a sesiza însuşirile caracteristice. forma. socializarea copilului se realizează într. perioada imaginaţiei.5 ani se adaptează cu mare uşurinţă mediului grădiniţei. se conturează interesele şi se extind relaţiile interpersonale care asigură socializarea. mărimea obiectului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Maxima receptivitate faţă de tot ceea ce. o reprezintă cunoaşterea mediului.l înconjoară îi dezvoltă percepţia care devine un proces orientat cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare. stadiul care se întinde între 3 şi 6/ 7 ani se caracterizează printr. chinestezică. corecte şi coerente. auditivă. a formării unei exprimări clare. curiozitatea. gustativă şi olfactivă. esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor.2 Particularităţi psihologice ale preşcolarului Preşcolaritatea. fanteziei şi a jocului. Prin joc.5. investigare. 4. Preşcolarul de 4.Introducere 4.

Strâns legat de evoluţia gândirii este limbajul care. 4. Mijloacele care contribuie la dezvoltarea şi educarea atenţiei preşcolarilor sunt: fixarea sarcinilor. atractive. Programa pentru învăţămăntul preşcolar prezintă obiectivele cadru. La această vârstă. se îmbogăţeşte cantitativ şi calitativ. Memoria preşcolarilor se caracterizează prin mai multe particularităţi. pe parcursul frecventării grădiniţei. precizarea obiectivelor. O altă particularitate a memoriei este caracterul intuitiv. concret. obiectivele de referinţă şi exemple de comportamente de care educatoare trebuie să ţină seama în desfăşurarea activităţilor de cunoaştere a mediului. copiii memorează cu uşurinţă şi rapiditate diferite imagini. sunt stabilite trei obiective cadru. De aceea în procesul recunoaşterii şi reproducerii. ca parte integrantă a învăţământului preuniversitar. are scopul de a oferi copiilor de vârstă preşcolară condiţiile necesare pentru o dezvoltare normală şi deplină. • Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător.Introducere Gândirea preşcolarului fiind legată de prezenţa obiectelor. Cunoaşterea acestor particularităţi ale preşcolarilor este primul pas în desfăşurarea unei activităţi de calitate.5. preşcolarii pot confunda cu uşurinţă obiecte asemănătoare. şi anume: • Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător. ci mai ales achiziţionarea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale care să. poezii dar durata de păstrare a informaţiilor este redusă. Randamentul memoriei creşte dacă volumul de cunoştinţe nu este prea mare. Preşcolarii pot evoca cu uşurinţă imaginea obiectelor. dacă se face o memorare logică. povestiri. precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia. jucăriilor frumoase. de imagine are un caracter intuitiv. cântece. Nu atât însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală. plastic. dacă materialul trezeşte copiilor emoţii şi sentimente. viu colorate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Generalizarea şi abstractizarea sunt încă slab dezvoltate.3 Obiective şi conţinuturi ale activităţilor de Cunoaşterea mediului în învăţământul preşcolar Grădiniţa de copii. caldă şi expresivă. sub influenţa gândirii şi limbajului începe procesul organizării atenţiei voluntare. concret. Astfel. îndrumarea permanentă şi exprimarea clară. În această perioadă.i înlesnească munca de învăţare.

fierbere.să identifice formele de relief. . Obiectiv de referinţă: să cunoască existenţa corpurilor cereşti. programa activităţilor instructiv.să descopere elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simţ. Exemple de comportamente: . Obiectiv de referinţă: să exploreze şi să descrie verbal/ grafic obiecte.să observe şi să enumere modificări apărute în viaţa omului. etc. să le descrie şi să le compare. evaporare. animalelor şi omului în diferite situaţii.să observe pe o perioadă dată un proces (dezvoltarea unei plante. . plutire. economice. separare.să descrie caracteristici ale mediului natural şi social. a vehiculelor cosmice.să enumere părţi componente ale corpului uman. ale plantelor. plantelor. solidificare. identifice elemente locale specifice (obiective socio. fenomene. sub influenţa factorilor de mediu.) folosindu. animale. animalelor.Introducere • Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului încojurător. . Pentru fiecare obiectiv de referinţă.educative oferă şi exemple de comportamente ce trebuie urmărite la copiii de grădiniţă. Obiectiv de referinţă: să cunoască elemente ale mediului social şi cultural. Proiectul pentru Învăţământul Rural . hrănirea unui animal). . Obiectiv de referinţă: să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (corpul uman. Exemple de comportamente: . . ardere. .să efectueze experinţe simple (dizolvare. istorice). obiecte). Obiectiv de referinţă: să recunoască anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător. colorare.să analizeze/ compare reacţii ale plantelor. ale animalelor.culturale. Exemple de comportamente: . în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta. procese din mediul înconjurător. . combinare.să cunoască modul de producere a acestora şi efectele pe care le produc asupra mediului.se instrumente diferite.să denumescă. plante.să identifice caracteristicile anotimpurilor. . religioase. Exemple de comportamente: .să recunoască fenomene ale naturii în momentul producerii lor.

ale educaţiei afective. De aceea.să cunoască existenţa unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea. . ale activităţii omului asupra mediului. idei pe baza observărilor efectuate. alături de adulţi.şi asume responsabilităţi de îngrijire şi ocrotire a mediului. . . ocrotire şi protejare a mediului. Obiectivele de referinţă care sunt urmărite în activităţile de cunoaşterea mediului vizează obiective ale educaţiei cognitive şi de limbaj. Obiectiv de referinţă: să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătaţii şi protecţiei omului şi naturii. Exemple de comportamente: . ale educaţiei estetice.motrice şi fizice.să participe.se Proiectul pentru Învăţământul Rural . sumar corpuri cereşti pe baza criteriilor perceptive.să cunoască existenţa mai multor medii de viată şi factorii care le pot influenţa. ale educaţiei pentru societate. Obiectiv de referinţă: să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare.să comunice în cadrul grupului rezultatele investigaţiilor. unelte de curăţare a mediului ambiant.vizualului şi a cărţilor.să cunoască regulile de protecţie a naturii şi să anticipeze pericolele încălcării lor.să exprime descoperirile şi ideile sale. pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio. Exemple de comportamente: . .să motiveze necesitatea protecţiei mediului de către om. ale educaţiei psiho. aplicând cunoştinţele dobândite. Obiectiv de referinţă: să comunice impresii. ţinându. .să respecte reguli de igienă individuală şi colectivă. la acţiuni practice de ingrijire. Exemple de comportamente: .Introducere Exemple de comportamente: .să. . utilizand un limbaj adecvat. se acordă o mare importanţă stabilirii şi selecţiei conţinuturilor activităţilor de cunoaşterea mediului. negative. .să înţeleagă efectele secundare.să respecte regulile de convieţuire socială.să utilizeze în acţiuni simple.să denumească/ descrie. . .

în şcoală. • Clasificare. în grădiniţă. obiective socio. Natura (plante. în grădiniţă. corpuri cereşti (soare. de igienă personală şi colectivă. 2. aşezare geografică. • Condiţii de dezvoltare a plantelor şi animalelor: îngrijire. • Elemente primare în natură: apa. deosebiri). protecţia mediului ecologic. animale. în şcoală. istorice. • Sentimente şi comportamente pozitive de ocrotire a vieţii pe pământ.Introducere seama de particularităţile de vârstă. asemănări. religioase. Localitatea natală şi ţara • Denumire. folosire.fizică a copiilor preşcolari. de fenomene ale naturii. planeta oamenilor. deosebiri). 4. de animale. folosire. • Comportamente civilizate. economice. Familia. de exemplu: după mediul geografic. de plante. etc. pământul. comportamente pozitive individuale şi de grup faţă de natură. plante. comportamente pozitive individuale şi relaţii de grup în familie. fenomene ale naturii) • Înfăţişare (caracteristici. • Adresa: topografia locului (recunoaşterea împrejurimilor). la locul de muncă. • Elemente locale specifice (de relief. încălţăminte. • Manifestări afective. semnificaţia acestor activităţi. pozitive fată de oameni. anotimp. focul. • Sentimente. de dezvoltarea psiho. etnice). • Cosmosul. stele). • Comportamente şi sentimente de apartenenţă făţă de acestea. protecţia vieţii şi sănătăţii. lună. fenomene (după criterii date. grădiniţa şi şcoala • Denumire. • Sentimente. Omul • Înfăţişare (caracteristici. • Îmbrăcăminte. în societate. 3. 6. comportamnte morale.). • Activităţi specifice copilului în familie. Drepturile copilului Proiectul pentru Învăţământul Rural . • Condiţiile de viaţă. aerul. animale. foloase şi pagube. asemănări. Universul • Pământul. 5.culturale. • Activitatea omului în familie. Conţinutul activităţilor de cunoaşterea mediului 1.

măsurarea dimensiunii. populată de plante şi tot felul de vieţuitoare. • Intuirea. • Mişcarea aerului în natură. corpuri. • Dreptul la o viaţă socială decentă. • Perceperea timpului şi a succesiunii diferitelor acţiuni. în oraşe sau sate. magnetizarea metalelor). la câmpie. la asistenţă medicală. realizează experienţe fizice. chimice pentru a avea revelaţia bucuriei de a descoperi prin efort propriu unele secrete ale naturii. • Dreptul de a creşte în siguranţă. • Determinarea greutăţii obiectelor prin cântărirea lor. evenimente. sare). pot fi studiate şi descoperi condiţiile de viaţă de care au nevoie acestea pentru a trăi.5. educaţie şi instrucţie. În proiectarea activităţilor se va ţine seama de nivelul grupei. Un întreg univers. • Dreptul copilului aparţinând grupului minoritar sau populaţiei indigene la propria cultură. de ecosistemele predominante în jurul localităţii şi de tipul acesteia. Elemente de fizică şi chimie • Plutirea şi scufundarea unor obiecte. la practicarea propriei religii şi limbi. etc. • Dreptul de a se forma în spiritul înţelegerii. Nu trebuie să mergem prea departe. • Atracţia unor obiecte (ex.). de a fi respectat pentru gândurile şi ideile sale. • Transformarea alimentelor în procesul pregătirii hranei. • Dizolvarea unor substanţe în lichide (zahăr. • Transfomarea culorii unor lichide în amestec cu diferite substanţe (infuzie de ceai. li se formează şi li se dezvoltă o atitudine corectă faţă de mediu. 4. limonadă.4 Proiectarea activităţilor de cunoaşterea mediului Prin activităţile de cunoaşterea mediului bine planificate. capacităţii/ volumului unor obiecte. 7. pot fi realizate observaţii directe pentru a cunoaşte o lume extraordinară.Introducere • Dreptul de a fi protejat şi de a avea o familie. toleranţei şi păcii. peste tot. la îngrijire. munte sau la malul mării. deal. copiii află date despre condiţiile de mediu (mai ales din zona geografică a localităţii) şi despre influenţa lor asupra vieţii plantelor şi animalelor. Indiferent de zona în care locuim. încă necunoscut copiilor. în imediata noastră Proiectul pentru Învăţământul Rural . sunt călăuziţi prin cosmos. se află la doi paşi. identifică fenomenele naturii.

etc. pere. Ridichea. în pădure. pe stradă. laleaua. Jianu. Ursul.i. Dintre temele propuse pentru grupa mică menţionăm: Observări: Mărul. de părinţi de şi personalul din grădiniţă. Prezentându. cireşe. Căţelul. Astfel. în parc. preşcolarul mic îl percepe ca înfăţişare. etc. stimulează curiozitatea şi interesul.se cu precădere animale. crizantema. Să ne îmbrăcăm corect”. se lărgeşte atât prin introducerea unor amănunte legate de activitatea părinţilor. obiecte uzuale ale lumii materiale.şi însuşească denumirea corectă a acestora precum şi principalele acţiuni din activitatea îndeplinită de ei. Salata. plante. la fiecare grupă.Introducere apropiere: în propria cameră. Pisica. “Să îngrijim plantele”. căpşuni. Dacă temele mari planificate sunt cam aceleaşi pentru toate grupele din grădiniţă. La grupa mică copiii sunt familiarizaţi doar cu fiinţe. Programa activităţilor instructiv. el învaţă să denumească corect legume ca: ridichea. Crizantema. “Legumele şi sănătatea”. La această grupă. Laleaua. Ghiocelul. Strugurele. Familiarizarea preşcolarului mic cu mediul şi viaţa din jur. copiii capătă cunoştinţe depre munca oamenilor din Proiectul pentru Învăţământul Rural . “La ce foloseşte” (recunoaşterea mobilierului. acasă şi la serviciu. cât şi în legătură cu activitatea adulţilor din grădiniţă şi din afara grădiniţei. “Spune ce face copilul”. etc. “Povestea lui Moş Crăciun”. ardeiul. Lecturi după imagini: “Jocul copiilor iarna”. copilul trebuie să. a obiectelor de veselă). salata. Discuţii libere: “Ce ştim despre …”. Lecturi ale educatoarei: “Coada veveriţei” de E: Jianu. Vulpea. în grădina casei. fructe: mere. “Mănuşa”. lucruri. ocupaţii şi meserii apropiate de activitatea lor şi a adulţilor din familie şi grădiniţă. cercul de cunoştinţe dobândite la grupa anterioară. flori: ghocelul. Contactul cu obiectele şi fenomenele înconjurătoare crează ocazii favorabile pentru apariţia dorinţei copiilor de a cunoaşte. fenomene ale naturii. cunoaşte activitatea părinţilor sau a celor apropiaţi lui.educative din grădiniţa de copii stabileşte doar o singură activitate obligatorie de cunoaşterea mediului pe săptămână. Băiatul şi fetiţa. conţinuturile sunt stabilite diferenţiat pentru fiecare grupa de vârstă. Treptat se perfecţionează activitatea de percepere a realităţii şi formarea spiritului de observaţie. etc. roşia. cu ajutorul experienţei senzoriale. usturoiul. margareta. ceapa. “Iarna în pădure” de E. castravetele. “Fructele şi vitaminele”. Referitor la om. în jurul grădiniţei. La grupa mijlocie. constituie un proces activ care implică o intensă activitate psihică a copilului.

cât şi cu unele mijloace de transport.au introdus noţiuni referitoare la orientarea în timp (cunoaşterea şi înţelegerea succesiunii diferitelor momente ale zilei. măsuri de adaptare la schimbările din natură. Pop. la adăpost sau locul unde cresc sau vieţuiesc. Raportul cunoaştere. despre unele aspecte ale muncii agricole (arat. mijloace de transport. “La fermă”. “Să facem bugheţele de flori” (clasificarea florilor după culoare. şi se îmbogăţesc cu noţiuni referitoare la înfăţişare. a activităţilor ale adulţilor şi copiilor în diferite anotimpuri. de pe şantierul de construcţie. În percepţia copiilor intervin o serie de progrese vizibile care fac posibilă trecerea de la diferenţierea însuşirilor contrastante la sesizarea unor deosebiri mai fine. Exemplu: Lectură după imagini: “Copiii îngrijesc plantele”. primăvara. “Ce mi-a povestit un greier mic” de M. la îngrijirea lor. plantat). copilul fiind capabil la sfârşitul grupei mijlocii să precizeze. la hrana specifică. s. lucruri. să exprime şi să explice cu cuvinte proprii însuşirile obiectului sau ale fiinţei observate. secerat. semănat. modul de viaţă). Din punct de vedere al conţinutului activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător. perceperea trecerii timpului şi precizarea reprezentărilor de Proiectul pentru Învăţământul Rural . etc. să exemplifice.Introducere magazinele apropiate. “Munca oamenilor în grădină” (livadă. Cunoştinţele despre animale şi plante nu se limitează doar la recunoaşterea şi denumirea corectă a acestora ci şi la sesizarea a 2. “În pădure”. etc. Povestiri: “Povestea castanelor”. O dată cu îmbogăţirea experienţei senzoriale se crează la preşcolari premisele dezvoltării gândirii abstracte precum şi a diverselor operaţii ale acesteia. după anotimp). necesitatea folosirii unor instrumente sau a unor norme de comportare. etc.). Cunoştinţele despre anotimpuri se îmbogăţesc prin cunoaşterea fenomenelor caracteristice fiecărui anotimp. Ca o noutate pentru această grupă. copiilor grupei mijlocii li se îmbogăţesc noţiunile despre fiinţe. fenomene ale naturii. păsări. diferenţierea acestora. etc. părţi componente. Copiii încep să se familiarizeze cu unele obiecte şi unelte folosite de adulţi în timpul muncii. etc. Exemplu: Lecturi după imagini: “A sosit toamna” (iarna.3 carateristici. etc. să clasifice după anumite criterii. Jocuri didactice: “Ştii când?” (clasificări de activităţi după anotimp). vara). Jocuri didactice: “Cine a venit?” (animale. “Ce se potriveşte?” (anotimpuri). hrana lor. ocupaţii şi meserii.înţelegere se modifică treptat în favoarea celei din urmă. pe ogor.

Se îmbogăţesc şi se sistematizează cunoştinţele copiilor referitoare la fiinţe. “Animalele domestice şi puii lor”. prietena noastră”. mijloace de locomoţie.mâine. obiecte dintr. Începând cu vârsta de 5 ani este deja consolidată coordonarea între mişcările mâinii şi ale ochiului în procesul de explorare şi cunoaştere a obiectului cercetat. Animale . în succesiunea lor). Proiectul pentru Învăţământul Rural . “Ce simţim. “Plutirea obiectelor”. “Înmugurirea şi înflorirea”.Introducere prezent.). cum simţim”. dobândesc capacitatea de a descrie fenomenele observate. Exemple de activităţi desfăşurate la grupa mare şi conţinuturile specifice cunoaşterii mediului înconjurător. trecut. “Grădina zoologică”. Noţiuni de fiinţe: 3.domestice: “Ferma de animale. hrană. Copiii încep să facă diferenţieri din ce în ce mai nuanţate între obiecte şi însuşirile acestora. În procesul de formare a noţiunilor despre om. viitor. “Legume de toamnă”. . ocupaţii şi meserii. se aprofundează şi mai mult cunoştinţele dobândite în grupele anterioare. de a relata. învăţarea denumirii zilelor săptămânii. Plante . pot efectua singuri experienţe simple (Apa şi transformările ei”. Începând cu această vârstă aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite. lucruri. La grupa mare. “De câte feluri sunt oamenii”. etc. “Plante medicinale”. .ieri. 3. fenomene ale naturii. “Spicul de grâu”. alimentare. Omul .cultivate: “Pomii fructiferi”.sălbatice: “Animale sălbatice din ţara noastră”. “Curiozităţi din lumea animalelor”. Rezolvarea fişelor de muncă independentă devine tot mai eficientă pentru evaluarea cunoştinţelor copiilor. “Cine nu aparţine grupului”. “Germinaţia plantelor”.necultivate: “Pădurea. copiii grupelor mari îşi formează deprinderi igienice corporale. “Încolţirea”.azi. capătă un rol tot mai important. conştientizează necesitatea de a respecta igiena personală în toate împrejurările de viaţă şi cunosc efectele negative rezultate din încălcarea acestor norme. Analiza şi sinteza sunt mai profunde şi realizate la un nivel superior celui atins în perioada anterioară. 2. obiecte de toaletă. “Animalele din curtea bunicului”.înfăţişare: “Ce ştim despre corpul nostru”. îmbrăcăminte. etc.o locuinţă.

“Când se întâmplă”. “La bucătărie”. a completa progresiv tema.relaţia cu lumea înconjurătoare: “Aspecte din viaţa de familie”. aer. “Cu păpusa la doctor”.activităţi specifice: “Ce meserii cunoaştem?”. “Focul şi efectele lui”. “Bruma”. ducând la o înţelegere mai largă şi la transferul învăţării. “Plutirea şi scufundarea”. “Roata timpului”. Conţinutul activităţilor cuprinse în planificarea instructiveducativă. “De ce se schimbă vremea”. Pământul şi alte corpuri cereşti: “Planeta pe care locuim”. . .Introducere . “Amestecarea şi separarea”. Noţiuni de fizică şi chimie/ experimente: “Apă. “Ploaia”. “Cu ce călătorim”.cunoştinţe şi deprinderi igienice: “Curat şi sănătos”. trebuie astfel conceput încât să nu fie o repetare monotonă a sarcinilor.Metode orientative de lucru cu preşcolarii. “În împărăţia apelor”. focelemente ale vieţii”. “Ziua celor dragi”. A proceda în acest fel însemnă a îmbunătăţii elementele învăţate anterior. pe de o parte şi pe de altă parte. “Poleiul”. “Dizolvarea”. Fenomene ale naturii: “Ce ne povesteşte vântul”. Anotimpurile: “Viaţa în cele patru anotimpuri”. tâmplarului. “Ocrotirea vieţii pe pământ”. “O călătorie cosmică”. Bucureşti. etc. “Micii chimişti”. “Vehicule cosmice”. Medii de viaţă: “O plimbare la pădure”. Editura All Pedagogic. “Curcubeul”. 1999) Proiectul pentru Învăţământul Rural . “Din activitatea poliţistului” (doctorului.). Planificarea anuală orientativă cuprinzând domeniile specifice de cunoaştere (Elena Rafailă şi colaboratorii. “Apa şi transformările ei”.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Omul 3. Cartierul în care locuiesc Natura Munci de primăvară (pe câmp) Natura Munci de primăvară (în grădină) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe uscat) Localitatea natală Mijloace de locomoţie şi transport (pe apă) Natura Aspecte de vară (început de vară) Natura Fructe de vară (cireşe) Drepturile copilului Copilărie fericită (1 iunie) EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. grădiniţă Încăperile grădiniţei Familie.Animale sălbatice. Natura II. Evaluare iniţială Familie.De acasă la grădiniţă Natura .Legume. Cum mă îngrijesc? . grădiniţă Familiarizarea cu personalul grădiniţei Natura Fructe de toamnă Natura Legume de toamnă Natura Flori Omul Înfăţişarea omului Omul Obiecte de toaletă şi uz personal Natura Animale domestice (pisica) Natura Animale sălbatice (ursul) Natura Caracteristicile iernii (început de iarnă) Localitatea natală Obiceiuri şi tradiţii de iarnă (vie Moş Crăciun) EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1.viaţa în timpul iernii Natura Fenomene specifice Natura Jocurile copiilor iarna Natura Pădurea şi animalele în timpul iernii Omul Munca în familie (activitatea omului) Familie.Animale domestice 2. Familie. fructe.Introducere GRUPA MICĂ SEMES TRUL TEMA (săptămâna) SUBTEMA I. grădiniţă Familia mea Familie.Cum arăt? (Înfăţişarea). Natura Flori pentru mama 2. . grădiniţă E ziua mamei Natura Flori de primăvară Natura Aspecte de primăvară Localitatea natală Oraşul nostru. Localitatea natală Cu ce putem călători Proiectul pentru Învăţământul Rural . grădiniţă . flori .

Omul Oraşul nostru în acest anotimp Localitatea natală Natura Munca oamenilor Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere 3.

Introducere Proiectul pentru Învăţământul Rural .

grădiniţă. Natura Masa cu legume. flori 2. grădiniţă Comportarea şi activitatea în familie Omul E ziua mamei Natura Flori de primăvară pentru mama (ghiocelul şi vioreaua) Localitatea natală. Natura Cartea cu animale (sălbatice. Şcoala din apropierea grădiniţei şcoala Natura Flori Natura Legume specifice anotimpului Natura Fructe Drepturile copilului Viaţa copiilor din ţara noastră EVALUAREA SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. grădiniţă. Călătorie în jurul pământului (despre oraş. Activitatea în familie şi societate (comportare. TEMA (săptămâna) Evaluare iniţială Familie. prevenirea accidentelor) 2. Localitatea natală. ţara Mijloace de locomoţie şi transport Familie. ţară. domestice. casa noastră dragă Fructe de toamnă Legume de toamnă Flori de toamnă Animale domestice Animale sălbatice Pădurea în acest anotimp Înfăţişarea omului Alimentele şi sănătatea Îmbrăcămintea şi încălţămintea Fenomene ale naturii Obiceiuri şi tradiţii de iarnă EVALUARE SEMESTRIALĂ FINALĂ 1. şcoală meserii.mod de viaţă în anotimpul rece) 3. Grădiniţă. ţara Oraşul meu primăvara Localitatea natală Ţara mea Universul Pământul (Obiceiuri de Paşti) Localitatea natală. grădiniţă Natura Natura Natura Natura Natura Natura Omul Omul Omul Natura Localitatea natală SUBTEMA II. fructe.Introducere GRUPA MARE SEMES TRUL I. mijloace de transport) Universul Proiectul pentru Învăţământul Rural . Familie. Omul Cine sunt? Cum mă îmbrac? (Despre sănătatea omului) Omul Despre prieteni Omul Meseriile omului Omul Accidente şi viaţa Familie. ţara Pământ.

flori) Proiect de lecţie Grupa mare Disciplina: Cunoaşterea mediului Tema lecţiei: “Ghiocelul şi vioreaua” Tipul lecţiei: observare Obiective generale: • • • • • însuşirea unor cunoştinţe ştiinţifice elementare despre plante de primăvară (ghiocel şi viorea). tulpină aeriană. lădiţe cu pământ. stabilind caracteristicile fiecărei plante. pe baza materialului pus la dispoziţie. a atenţiei voluntare şi a unui limbaj adecvat. demonstraţia. ghiocei. dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza. Strategii didactice: Metode şi procedee: observaţia. a spiritului de observaţie. îmbogăţirea vocabularului cu o serie de cuvinte noi: bulb.legume. problematizarea. pe baza explicaţiilor educatoarei. tulpină subpământeană. Natura Când se întâmplă? (Anotimpuri. asemănări/ deosebiri. abstractizarea. viorele. a dorinţei de a îngriji florile. sinteza.alcătuire externă. plante. alte flori de primăvară. casetă muzicală. O4: Să identifice asemănări şi deosebiri între ghicel şi viorea în urma observării prin comparaţie acelor două plante. Obiective operaţionale Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii copiii vor fi capabili să: O1: Să recunoască ghiocelul şi vioreaua. olfactivă). educarea dragostei faţă de natură. tactilă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . O2: Să indice părţile componente ale celor două plante pe baza materialului natural şi a planşelor. Mijloace de învăţământ: material distributiv: ghiocei şi viorele (plante întregi) pentru fiecare copil. explicaţia. fructe. importanţă. O3: Să explice rolul fiecărei părţi componente. de a le folosi pentru înfrumuseţarea mediului ambiant. conversaţia. comparaţia. material demonstrativ: planşe. generalizarea). dezvoltarea acuităţii senzoriale (vizuală.Introducere 3.

Evaluare frontală Anunţarea temei şi a obiectivelor Dirijarea învăţării Se va intui materialul. parfumul şi culoarea acestora. apoi se va trece la observarea părţilor componente ale celor două plante. Mijloace: planşe. viorele) şi planşe. ghioocei şi viorele. Evaluare Proiectul pentru Învăţământul Rural .în el se află substanţe hrănitoare.A.Introducere Bibliografie: 1. problematizarea. Tulpina subpământeană În pământ plantele au o tulpină subpământeană: -bulb asemănător cepei. Maria Comănescu. 1998 2. Etape Moment organizatoric Obie ctive Activităţi de învăţare Asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţii: aerisirea sălii de grupă. -bulbul este numit “cămara plantei”. este subţire şi de culoare verde la ambele plante. Evaluare Captarea atenţiei Metode: conversaţia. 3. pregătirea materialelor necesare. Se anunţă tema şi obiectivele activităţii pe înţelesul copiilor: observarea unor plante care înfloresc primăvara (ghiocelul şi vioreaua). problematizarea. Dintre acestea se remarcă ghiocelul şi vioreaua. Editura RAO. Strategii şi resurse Metode: conversaţia. Mijloace: material natural (ghiocei. material natural Metode: conversaţia..Cunoaşterea mediului. Mica enciclopedie pentru prichindei. instructajul verbal. 4. prin comparaţie. referitoare la frumuseţea. explicaţia.grupa pregătitoare. Se realizează prin audierea unei casete audio de conţine o “ceartă” între flori de primăvară. demonstraţia. material natural. audiţia. Editura Didactică şi pedagogică.. Tulpina aeriană -porneşte din bulb. Doina Gheorghe. albicioase care cresc în pământ. -susţin planta şi absorb apa cu sărurile minerale din pământ. conversaţia. alcătuit din frunze care se acoperă unele pe altele. casetofon. R. Mijloace: casetă audio. Bucureşti. -prin tulpină apa şi substanţele Metode: observarea. Rădăcina – la ambele plante : -firişoare subţiri. ghidul educatoarei. Evaluare frontală O1 O2 Metode: observarea. conversaţia. 1.

Sinteza finală. Mijloace: material natural (ghiocei. Sinteza parţială este realizată de copii pe baza celor învăţate despre floare. -la ghiocel. -înfloresc primăvara devreme (plante de primăvară). Are caracter aplicativ: copiii vor Metode: observarea. Sinteza parţială. problematizarea. Este realizată de copii pe baza materialului ilustrativ. explicaţia. căldură şi apă. -miros specific. O2 8. -vioreaua are mai multe floricele mici formate din petale de culoare albastră. de primăvară. Copiii vor recapitula cele învăţate despre rădăcină şi cele două tipuri de tulpină. viorele) şi planşe. conversaţia. Mediul de viaţă -cresc îndeosebi în pădure.aici se pregăteşte hrana necesară plantei. viorele) şi planşe. Individuală demonstraţia. Frunzele -două frunze de culoare verde. 5. ce protejează floarea. -miros specific. Înmulţirea plantelor . 4. -la viorea tulpina aeriană este învelită până la jumătate de două frunze lungi care se deschid. cu vârful ascuţit. 7. explicaţia. -frunza este “bucătăria plantei”. în vârful tulpinii aeriene se găseşte o frunză mică. în vârful tulpinii. Mijloace: material natural (ghiocei. explicaţia. conversaţia. Mijloace: piese tip puzzle. Metode: exerciţiul. explicaţia. viorele) şi planşe. frontală O3 Metode: observarea. lungi şi ascuţite la vârf.se realizează prin bulb.Introducere hrănitoare sunt transportate către frunze. demonstraţia. Mijloace: material natural (ghiocei. Floarea -ghiocelul are o singură floare. iar pentru a creşte au nevoie de lumină. substanţe hrănitoare. Evaluare frontală O4 Evaluare Frontală Fixarea cunoştinţelor şi realizarea feed. 6. demonstraţia. -are forma de clopoţel. problematizarea. formată din petale albe moi şi catifelate. Importanţa şi modul de îngrijire al celor două plante. dar şi în grădini de flori. din interior apare o codită spre vârful căreia apar florile.backului Evaluarea Proiectul pentru Învăţământul Rural . conversaţia.

2 Cursul conţine exemple de planificări anuale. motivând alegerea diferitelor părţi. Metodica este o disciplină ştiinţifică. Consultă paginile corespunzătoare.ca proces instructiv. aşezarea şi succesiunea acestora. 1 1. 2. Aprecieri referitoare la modul de desfăşurare a activităţii. Testul de autoevaluare nr.educativ la un anumit obiect din planul de învăţământ. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Testul de autoevaluare nr. Copiii vor răsădi plantele cu rădăcină în lădiţe şi le vor îngriji. care are ca obiect studierea organizării procesului de învăţământ.Introducere O4 Încheierea activităţii reconstitui cele două plante din materialul primit. Vezi paginile corespunzătoare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . componentă a sistemului ştiinţelor pedagogice.

alegeţi tema specifică domniului preferat (învăţământ preşcolar sau primar).Introducere 4. - Proiectul pentru Învăţământul Rural . . structura lecţiei. abordări personale.50p. Criterii de evaluare şi notare 4p 5p Se acordă un punct din oficiu.50p.0. alegerea metodelor de predare şi a unităţii de învăţare. stabilirea corectă a obiectivelor operaţionale. Sugestii: .abordaţi forma de proiect care vă este accesibilă. urmaţi paşii necesari pentru proiectarea unei activităţi/ lecţii. 5p Se acordă un punct din oficiu.1p.8.1p. Lucrarea de verificare 4 1.2. Proiectaţi o unitate de învăţare la disciplina Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii (învăţământ primar) Sau Elaboraţi o planificare semestrială şi săptămânală (învăţământ preşcolar) 4p Proiectaţi o activitate/ lecţie de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii.

Editura Didactică şi Pedagogică. clasa a II-a. Ovidiu Crocnan. 2. A. Pavelea. Maria. clasa a III-a.Introducere BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Constanţa.. Daniel. Editura “Gheorghe Alexandru”.. 7.Ştiinţe. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. R.a şi a IV-a. Manualul învăţătorului. Bucureşti. Editura All Pedagogic. Ovidiu Crocnan. Bucureşti. Daniel. Huţanu. 5. R. Rafailă şi colaboratorii. Androne. Ghidul învăţătorului.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. Editura Didactică şi Pedagogică. clasa a IV-a. R. Gheorge. 6. 2001. 1999. Ministerul Educaţiei şi Cercetării.Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III. 2005. Bucureşti. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul preuniversitarGhidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învăţătorilorcurriculum pentru clasele I şi a II-a.Ştiinţe.Ştiinţe. Consiliul Naţional pentru Curriculum. 1996. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Comănescu. Manualul învăţătorului. Elena. 2002. 3. Daniel. Editura Didactică şi Pedagogică. 2003. 2001. Huţanu. A. Alexandru..A. Tudor şi colaboratoriiTehnologia didactică şi a tipurilor de lecţie în învăţământul preuniversitar. Bucureşti. Craiova. Bucureşti. Elena. 4. Elena.

.a. clasa a IV. 2001. Crocnan Daniel Ovidiu.46. Fătu Sanda. Stroe Constantin.47. R. clasa a III. Talpalaru Seryl.. 6. 3.Fizică manual pentru clasa a VIII a.27. Huţanu ElenaManualul învăţătorului. 20. C. Haralamb Dorel. manual pentru clasa a VII. Talpalaru Seryl. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Corega. manual pentru clasa a VIIIa. 4. pag. 2.. 7. 1998. Stroe Felicia.25. Bucureşti. Editura Corint.a. Corega. 2000. 1999.a. manual pentru clasa a VIa. Crocnan Daniel Ovidiu. Editura Didactică şi Pedagogică. 3. Editura Radical. Editura Teora. Turcitu Doina. 22. Pop Viorica. C. Editura Teora. pag.Chimie. pag. Haralamb Dorel. 5.Fizică. pag. 2000.Fizică. Huţanu ElenaManualul învăţătorului.Introducere BIBLIOGRAFIE GENERALĂ: 1. A. 4759.

2002.Ştiinţe ale naturii. A. Raianu O. 1983.Ştiinţe clasa a IVa.Luiza. cadre didactice şi părinţi.78. Ilarion Niculina.. 1996. 7. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. autoevaluare. colaboratorii. R. pag. 1985.Ştiinţe ale naturii clasa a IV.. Gheţe M. Lucrări şi practice. Bucureşti. 1997.. Botanică. 15. predării biologiei la clasele V.Introducere Editura Didactică şi Pedagogică. 2002. Todor V. Editura Euristică. Constantinescu Rodica. Copil V. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 10. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Metodica Didactică şi Pedagogică.VIII.A. Trifu M. Pacearcă Ştefan. Popescu Maria. Biologie.. Editura Sigma. pentru tineri LaroussePlante şi animale. auxiliar pentru elevi. Editura Didactică şi Pedagogică. R. Activităţi practice de biologie pentru gimnaziu. Fiziologia plantelor12. Pârâială Dumitru. pag. Filoti Carmen. Manual pentru clasa a V-a. Eitura Humanitas Educational. 13. 14. Pârâială Viorica. Boldor O. 12. Grosu M. Bucureşti. Maria Magdalena. 2002. 1982. Grinţescu I. şi colaboratorii.. Bucureşti. 11..32.. 2003.29. 2002. Enciclopedia 8.28. Bucureşti. Bogheanu experimente. Editura Rao. Bucureşti. Editura Cartea Universală. pag..a evaluare. Iaşi. 8. 9.

A. 2000. R. 27. Opriş Tudor. 20. Editura Didactică şi Pedagogică. Grupul Editorial Rao. Editura All. colaboratoriiBiologie. Editura Aramis. Întrebări şi răspunsuri. 2004.. 2005.Cercetător la …. 2005. Florica. ghid metodologic..Ştiinţa în viaţa cotidiană.. 2006. Atlas botanic. 2001. 1996. Cristescu D.Atlas şcolar de biologie (Regnul Protista. Regnul Animal). Editura Rao. Bucureşti.Natură şi animale. 2004. R. Ţibea. 1988.Introducere 16. 24.Atlas şcolar de biologieAnatomia omului. Ţibea. Editura Didactică şi Pedagogică.Biologia animală şi vegetală. 21. 23. Bucureşti. 22. Întrebări şi răspunsuri. zece ani. Enciclopedia Rao. Piteşti. Enciclopedia Rao. 18. *** Arborele lumii. Bios. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 19. Ariniş Ioana.A. manual pentru clasa a IX-a. 25. Enciclopedia pentru tineri LaroussePlante şi animale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Grupul Editorial Rao. 17. Bucureşti. Bucureşti.Aceste uimitoare plante şi animale. Vodă Claudiu. 26. Bucureşti. Ariniş Ioana. Opriş T. Florica. Editura Ion Creangă. Editura paralela 45.

Bucureşti. Huţanu. R. Bucureşti.Programul Naţional “Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”. Comănescu. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Androne. Huţanu. Pavelea. 2001. 2001.A. 34. 29. Tudor şi colaboratoriiTehnologia în Editura didactică şi a tipurilor de lecţie învăţământul preuniversitar. Didactică Pedagogică. Ovidiu CrocnanŞtiinţe. 32. 2003. Ghidul învăţătorului. 31. Bucureşti. Centru Naţional de formare a personalului din învăţământul institutorilor/ preuniversitarînvăţătorilorGhidul curriculum programului de informare/ formare a pentru clasele I şi a II-a. Consiliul Naţional pentru CurriculumGhid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la clasele a III. ConstanţaŞtiinţe. Daniel. A. Bucureşti. “Gheorghe Alexandru”. R.. 2004. Craiova. 33. 30. 1996. Maria. Manualul Proiectul pentru Învăţământul Rural .a şi a IV-a. Daniel. clasa a Editura III-a. 2005. *** MEC. Alexandru. Editura Didactică şi Pedagogică. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Elena. clasa a IV-a. Gheorge.Introducere 28.. Manualul şi învăţătorului. Ghid pentru cadre didactice (suport informativ). Daniel. clasa a II-a. Ovidiu CrocnanŞtiinţe. Elena.

35.. Rafailă şi colaboratorii.Introducere învăţătorului. R. 2002. 1999. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Elena. A. Bucureşti.Modele orientative de lucru cu preşcolarii. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura All Pedagogic. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful