Foto Viorel Muha

Drum fara de viata

Sunt frânt în prăpastia vieţii, drept punte părăsită

Duc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsă

Am asfaltul drept covor de verde-n negru şi piatră dură

Şi cerul nu-mi mai este, decât, o simplă imagine fără lună

Am trenciul rupt şi zdrenţuit ce-l port mereu în mână

Şi-un pantof ce-mi scrie soarta, pe-o şosea de viaţă rece şi nebună

Iubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindă

Iar timpul se ascunde de mine, într-un colţ uitat într-o firindă

Am o geantă de viaţă în care duc cu mine, lovituri cu dobândă

Adunate-n încăperi de clădiri înalte şi-n turnuri fără de lumină

Şi-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândă

Şi ţin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră, ruptă

Viorel Muha