Sunteți pe pagina 1din 9

lalele

inmultirea lalelelor se face prin bulbi. Nu este nicio problema in privinta rezistentei acestora in timpul
iernii. Pentru o buna inflorire este bine ca la un interval de cativa ani sa fie rarite si mai mult sa li se
schimbe locul. Se obisnuieste ca dupa trecerea perioadei de inflorire bulbii sa fie scosi, pastrati in
conditii optime si replantati in luna octombrie. Insa nu este nicio problema daca ei vor ramane in pamant
de la un an la altul.

Putem face ca laleaua sa infloreasca in casa noastra pentru sarbatoarea Anului Nou? Ce trebuie sa stim si
cum vom proceda la realizarea acestei dorinte?

In timpul verii, vom avea grija sa ne procuram bulbi(cepe) de lalele de dimensiuni mari (diametrul mai
mare de 3 cm), intregi si sanatosi. Pana in momentul plantarii, in jurul datei de 15 octombrie, ii vom
pastra intr-un loc racoros si bine aerisit.

Bulbii pot fi plantati in diferite vase: ghivece cu diametrul de 10-14 cm, castroane din portelan, din
ceramica, vase din sticla etc.

Important este ca in toate aceste vase sa se puna un strat de drenaj gros de cel putin 2-3 cm pentru ca
surplusul de apa sa nu determine putrezirea bulbilor. Peste drenaj se asterne un strat de pamant in care se
fixeaza bulbii lasand, afara, neingropata circa 1/3 din inaltimea lor si apoi se uda.

Astfel pregatite, vasele cu bulbi se vor duce intr-o incapere racoroasa (pivnita) in care temperatura sa nu
depaseasca 7-8°C si intunecoasa, unde vor sta cel putin 2-3 luni de zile. Ele pot fi tinute si afara,
ingropate in pamantul din gradina.

In acest interval de timp are loc aparitia si cresterea radacinilor, precum si cresterea incipienta a
frunzelor sub forma de con cu inaltimea de 3-5 cm. Din acest moment, deci dupa data de 10 decembrie,
se scot vasele din beci si se aduc in locuinta, plasandu-se pentru circa 10 zile intr-un loc cu temperatura
de 10-12°C (hol, vestibul) si intunecos.

Intunericul se poate realiza si prin acoperirea vaselor cu hartie de culoare inchisa. in acest timp se uda cu
putina apa, de 2-3 ori, atat cat pamantul sa fie usor umezit.

In continuare, dupa ce conul de frunze depaseste 10 cm, iar frunzele incep sa se desfaca, se muta vasele
intr-o camera calduroasa (18-20°C) si bine luminata. Dupa alte 2 saptamani incep sa se coloreze florile.

Din momentul cand incep sa se desfaca frunzele si pana la inflorire se uda abundent si mai ales pe
frunze, apa din aer contribuind la alungirea tijei florale.

Lalelele sunt clasificate in 14 grupe, dupa timpul de inflorire, forma, coloritul, floarea simpla sau batuta,
origine, durata de inflorire, de vegetatie, inaltimea plantei, forma florilor. La soiurile timpurii, perioada
de vegetatie este mai scurta si inaltimea plantei mai mica decat la soiurile tarzii.
Luand in considerare perioada de inflorire si forma florii, lalelele pot fi impartite in timpurii,
semitimpurii si tarzii.
Cultura lalelelor.
Cepele lalelelor nu sunt pretentioase fata de conditiile de sol. Totusi, se obtin rezultate mai bune intr-un
pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat in humus si cu o reactie neutra.
Lalelele trebuie expuse la soare (bine luminate si protejate de vanturile reci), terenul sa aiba suprafata
plana, fara adancituri in care sa stagneze apa. Pe terenuri puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici,
totusi, soiurile tardive pot fi amplasate la semiumbra, unde infloresc mai indelung.
Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este foarte aproape de suprafata solului,
mai ales in perioada de vegetatie, cu conditia ca orizontul superior sa fie bine aerisit.
Plantarea bulbilor se face pe un teren pe care s-a realizat o aratura adanca la 40-45 cm. Solurile
nisipoase vor fi imbogatite cu mranita bine putrezita sau pamant de telina iar unui sol argilos i se va
adauga nisip.
Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare, deoarece acesta duce la
putrezirea sistemului lor radicular. Ingrasarea se face cu un an inainte de plantare (chiar cantitati mici de
balegar dauneaza).
Dupa plantare, terenul se acopera cu un strat de 8 cm de turba in stare umeda, care protejeaza bulbii
cantra ingheturilor, previne formarea crustei si reduce cresterea buruienilor.
Plantarea lalelelor.
Inainte de plantare, ternul trebuie sa fie afanat pe o distanta de 25-30 cm. Bulbii se planteaza la o
adnacime cam de 3 ori grosimea bulbilor (~12 cm adancime), exceptie facand lalelele tarzii, care se pot
planta pana la o adnacime de 20 de cm. Pe terenuri mai usoare, plantarea se face mai adanc cu 2 cm fata
de solurile grele.
Plantarea se face toamna (intre 15 septembrie si 10 octombrie) pentru ca bulbii sa aiba timp sa se
inradacineze pana la venirea gerurilor. O inradacinare buna a bulbilor are loc la o temperatura medie de
5oC si la o umiditate suficienta a solului. Nu vom planta niciodata intr-un sol uscat.
Plantarea se face pe soiuri, mai intai plantam soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma cele
tardive.
Distanta de plantare intre randuri poate varia intre 15 si 25 cm, iar pe rand 10-20 cm.
Intretinerea culturii de lalele.
Combaterea crustei si buruienilor se incepe inainte de rasarirea plantelor. Afanarea solului si distrugerea
buruienilor se fac de cate ori este nevoie si, mai ales dupa fiecare ploaie mai abunsenta.
Maruntirea pamantului se face cu multa grija pentru a nu rani planta.
Udatul ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie. Cerinta cea mai mare de apa o au
lalele in perioada cresterii frunzelor si florilor.
Ingrasamintele se aplica in primele faze ale cresterii in doze mici pentru a nu dauna plantei. Cand planta
devine mai puternica se pot aplica doze mai mari administrate langa planta si nu pe ea. Se mai face o
ingrasare a solului in perioada de crestere a florii (a bobocilor).
Mulcinarea consta in acoperirea suprafetei solului cu un material afanat, in scopul mentinerii umiditatii,
a normalizarii temperaturii, a evitarii crearii crustei sau cresterii buruienilor si a anularii efectului
daunator al ploilor repezi. Mulcinarea impiedica inghetarea prea adanca a solului iarna. Ea se va aplica,
cel mai tarziu, cand varful plantei a inceput sa patrunda stratul de pamant. La acoperirea solului se poate
folosi pleava, turba, paie, rumegus, gunoi putred de grajd sau frunze. Se mai poate folosi hartia sau folii
de material plastic prevazute cu orificii pe unde pot strabate plantele si patrunde apa de udat sau polaia.
Pentru reglarea temperaturii se folosesc materiale inchise la culoare, in regiunile mai reci si de culoare
mai deschisa in regiunile mai calde.
Toamna, hartia sau materialul plastic se indeparteaza iar celelalte materiale organice se ingroapa, fiind
folosite ca ingrasamant.
Iarna bulbii de lalele se protejeaza de geruri prin acoperirea lor cu paie, frunze, mranita, turba, ramurele
de brad etc. Pentru formarea bulbilor se indeparteaza florile si se menajeaza frunzele, deoarece planta
are nevoie de acestea drept organe de asimilare pentru formarea lor.
Recoltarea tuberobulbilor de lalele se face cand partile aeriene s-au uscat (iunie-iulie). Recoltarea se face
pe timp frumos si nu trebuie sa sufere vreo vatamare. Se depoziteaza in lazi, pe 1-2 randuri, si la loc bine
aerisit si umbrit imediat dupa ce au fost recoltati. Pentru uscarea optima a bulbilor mai este nevoie si de
o temperatura de 24-30oC. Dupa ce s-au uscat se pot curata de radacini, pamant dar cu atentie pentru a
nu vatama cepele, fiind foarte sensibile.
Inmultirea lalelelor se face prin bulbi, bulbili si seminte. Inmultirea prin bulbi reprezinta forma de baza
pentru inmultirea lalelelor, deoarece aceasta permite sa se obtina mai rapid si mai usor plante apte pentru
inflorire si asigura transmiterea tuturor insusirilor plantelor mama la descendenti, pe cand la inmultirea
prin seminte plantele sunt expuse la variatii (folosita pentru crearea de noi soiuri).
Inmultirea lalelelor prin bulbi si bulbili.
Bulbul se formeaza odata cu cresterea frunzelor si se tremina cand frunzele ating marimea normala. Din
bulbul vechi se formeaza, in fiecare an, bulbul de inlocuire. Dupa ce acesta, in perioada de vegetatie, isi
epuizeaza rezervele, moare. In afara de acest bulb, se mai formeaza in jurul lui bulbilii (2-4 buc).
Pentru obtinerea unui numar cat mai mare de bulbili, lalelelor trebuie sa li se acorde o ingrijire buna, de
asemenea si ruperea bobocilor floriferi in stadiul cand incep sa se coloreze. Aparitia numarului de bulbili
mai este influentata si de adancimea de plantare a bulbului mama. Plantarea mai la suprafata a acestuia
are o influenta favorabila. De asemenea, coeficientul se inmultire creste cand bulbii se scot anual din
pamant.
Alegerea si pregatirea ternului, aplicarea de ingrasaminte, udatul corect, plivitul si afanatul regulat
contribuie la cresterea in greutate a bulnilor.
Se obtin bulbi foarte mari in cazul unor plantari adanci intr-un pamant bine afanat.
In scopul plantarii, bulbii vor fi sortati si categorisiti dupa marime. Se planteaza la 10-12 cm adancime.
In perioada de vegetatie trebuie introduse ingrasaminte si se uda se cate ori este nevoie.
Nu se vor cultiva lalele in fiecare an in acelasi loc deoarece cepele se imbolnavesc de putrezirea bruna.
Inmultirea prin seminte se face cand semintele sunt pe deplin maturate si pastrate in bune conditii pana
la insamantare. Recoltarea semintelor se face de la exemplare frumoase su purin timp inainte de
deschiderea capsulelor. Se seamana toamna, octombrie-noiembrie, ingropand semintele si acoperindu-le
cu un strat de 1-2 cm de pamant bine afanat.
Semintele se seamana intr-un amestec de pamant format din: 1 parte mranita bine putrezita, 1 parte
pamany de frunze, 1 parte nisip si 1 parte pamant de telina. Peste iarna, pentru a fi ferite de inghet, este
bine sa fie acoperite cu un strat usor de frunze. In primavara, semintele vor rasari, air rasadul se va
sapalugi si uda ori de cate ori este nevoie, plivit de buruieni, mulcit etc.
Micii bulbisori se pot lasa in pamant, nederanjati 2-3 ani, dar obtinerea florilor este posibila numai peste
5 ani.
Lalelele pot fi folosite ca flori la ghivece, ca flori taiate la buchete, in vaza etc., sau in parcuri si gradini
pentru imbogatirea decorului de primavara.
Florile taiate, cand li se scimba apa zilnic si li se aplica si taieri de reimprospatare la baza tijei, dureaza
mai mult decat atunci cand li se schimba numai apa, fara reimprospatarea taierii tijei.
Cu cat temperatura incaperii este mai scazuta si umiditatea relativa a aerului mentinuta la 75-80%, cu
atat timpul de pastrare a lalelelor este mai mare.
Pentru punerea in valoare a frumusetii fiecarei flori, asezarea lor in buchete nu se face strans, ci rasfirat.
Ca verdeata nu se foloseste altceva decat frunzele lor. In acelasi scop se recomanda ca ele sa fie de
aceeasi culoare.

Gladiole

Gladiolele se dezvolta bine in toate solurile bogate in humus. Prefera solurile usoare, permeabile, nisipo-
lutoase si nisipo-argiloase. Pe terenurile prea nisipoase fixarea radacinilor se face slab, si plantele sunt
supuse caderii. In solurile prea grele, cresterea bulbilor este mult ingreunata. Se comporta bine pe
solurile neutre sau slab acide si nu suporta excesele de calciu.
Pe solurile acidepartea aeriana se dezvolta bine dar recoltarea de bulbi este mica. pH-ul optim este
cuprins intre 6,5 si 7.. solul trebuie sa aiba un drenaj bun(astfel ca apa sa nu balteasca) si structura cat
mai buna.
Nu da rezultate bune in regiunile aride cu arsite puternice si cu precipitatii putine.
Temperaurile excesive din aer si din sol impiedica dezvoltarea normala a plantei si polenului, florile
ramanand mici, decolorate, iar ultimii 3-4 boboci se ofilesc fara a se deschide..
In asemenea cazuri, cultura gladiolelor se poate face numai in conditii de irigare.
Excesele de precipitatii sunt, de asemenea, nepotrivite culturii gladiolelor, ele duc la patarea florilor si
intarzie maturare bulbilor.
La temperaturile scazute (0-5oC) din primavara, plantele nu ingheata, dar isi incetinesc sau opresc
complet dezvoltarea.
Lucrarile pentru pregatirea terenului de palntat incep din toamna precedenta plantarii sau chiar mai
timpuriu, odata cu administrarea ingrasamintelor organice aplicate culturii anterioare. Una dintre cele
mai importante lucrari care se executa in tomna este aratura adanca de 40-45 cm. dupa ratura adanca,
lucrarile solului din primavara se reduc la o simpla afanare cu grape. Graparea terenului se executa in
primavara, dupa trecerea gerurilor mari.
Odata cu graparea se poate pune mranita, compost, faina de oase, toate fiind foarte valoroase pentru
cultura gladiolelor. Apoi se nibveloaza terenul. Pentru plantarea sau semanarea semintelor de gladiole se
va asigura un substrat foarte fin maruntit si nivelat.
Plantatul bulbilor de glagiole se margheaza. Pentru plantat se aleg bulbi de calitate supeioara, sanatosi,
care se planteaza curatati de tunicile sau resturile vechilor tuberobulbi, operatie care se efectueaza
inainte de depozitare sau cu cca 2 saptamani inainte de plantare.
Plantatul gladiolelor se face primavara, imediat dupa zvantarea si incalzirea solului, cand temperatura lui
ajunge la 10-12oC. Nu se recomanda plantarea bulbilor intr=un teren greu, rece si umed, deoarece
rasarirea plantelor ar fi mult intarziata. Perioada optima plantarii gladiolelor este luna aprilie; pentru
regiunile calde, cu soluri usoare, sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie, iar pentru regiuni mai
reci, cu soluri grele, sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, pentru ca sa se obtina o inflorire din iulie
pana in octombrie. Se prefera expozitia insorita cai la semiumbra sau umbra florile vor avea o calitate
inferioara..
Plantatul manual se face cu ajutorul harletelor sau plantatoare obisnuite.
Pentru decorul gradinilor, gladiolele se cultiva in randuri, straturi, solitar sau in grupuri mici.
Distantele de plantare cu cele mai bune rezultate sunt dfe 20-25 cm intre randuri si 15-20 cm intre plante
pe rand.
Lucrarile de ingrijire trebuie incepute chiar inainte de rasarirea plantelor, indata ce solul prinde crusta
sau apar buruieni.
Afanarea pamantului si plivirea buruienilor se face ori de cate ori este nevoie. In mod normal, de la
rasarirea plantelor pana la inflorire, se pliveste si se praseste de 3-4 aori, iar dupa inflorire se mai fac 1-2
prasile si pliviri.
Musuroitul se poate aplica gladiolelor cu o luna inainte de inflorire, in scopul consolidarii plantelor, mai
ales la soiurile predispuse la cadere. Este o lucrare pretentioasa, care cere multa atentie, pentru a nu fi
distruse radacinile aflate destul de superficial.
Mulcirea solului este o lucrare foarte folosita, ea constand in acoperirea suprafetei solului cu un material
afanat, in scopul pastrarii umiditatii si normalizarii temperaturii, a combaterii buruienilor si a anularii
efectului daunator al ploilor repezi. Se poate face prin acoperirea solului cu pleava, turba, paie, rumegus
la inceputul vegetatiei, imediat dupa rasarire.ca multi se mai poate folosi hartia de diverse culori sau folii
din material plastic, prevazute cu orificii pe unde strabat plantele si apa de udat sau ploaia. In scopul
reglarii temperaturii solului, se folosesc materiale de culoare inchisa pentru regiuni umede si racoroase
si de culoare deschisa pentru regiuni secetoase.
Toamna, materialul din plastic de muvcilat se aduna, iar cel organic se foloseste ca ingrasamant.
Irigarea se practica, mai ales in regiunile secetoase sau cand precipitatiile nu sunt bine repartizate de-a
lungul perioadei de vegetatie si nu pot fi folosite de catre gladiole la momentul oportun si trebuie sa se
intervina cu udari.
Gladiolele reactioneaza prompt la insuficienta apei, si dau rezultate bune (flori si bulbi de calitate
superioara) in regiunile cu preecipitatii bogate..
Momentul udarii se apreciaza numai in functie de starea soluluui, cunoscand ca cerintele gladiolelor sunt
maxime in anumite perioade. Aceste perioade sunt: aparitia frunzelor 3-4, deci odata cu formarea noului
tuberobulb, formarea si aparitia florilor si imediat dupa inflorire.
Tutoratul este o lucrare care se foloseste in regiunile cu vanturi dese pentru sustinerea plantelor.
Materiale folosite in tutorare pot fi: araci de lemn, stinghii de scandura, crengi etc., cu conditia sa aiba
1,5 m inaltime si cel putin 1,5 cm grosime. Acestia trebuie bine infipti in pamant. Fixarea plantelor pe
tutori se face cu sfoara, rafie, potrivit de strans, pentru a nu vatama plantele.
Se pot aplica ingrasaminte organice sau chimice specifice plantelor de cultura.
Recoltarea bulbilor de galdiole este una dintre operatiile cele mai importante de care depinde buna lor
pastrare peste iarna. Recoltarea se face la sfarsitul perioadei de vegetatie, dupa ingalbenirea frunzelor,
tinandu-se cont de starea timpului (sa nu fie rece sau timp ploios).
Recoltarea se face toamna, prin noiembrie, inainte de venirea ingheturilor.
La soiurile tarzii, aceste asunt inca verzi si, deci au bulbii nematurizati. In acest caz se lasa planta de cca
15 cm lungime, se scoate din pamant si se depoziteaza cu totul.intr-un strat uniform, in vederea
maturizarii naturale, intr-un spatiu uscat a carui temperatura poate fi de cca 15oC. cand aperciem ca
bulbul s-a maturizat, se indeparteaza restul de tulpina uscata si se trece la curatirea bulbilor.
Dupa dezgroparea bulbilor, se taie tulpinile la 2-3 cm deasupra bulbilor; se indeparteaza pamantul cu
multa atentie pentru a nu fi indepartate complet radacinile. Pentru inceput, radacinile sunt foarte
folositoare aerisirii bulbilor, asigurand o uscare mai rapida a acestora.
Bulbii se depoziteaza in incaperi bine aerisite si asezati in straturi subtiri.
Inmultirea gladiolelor se face prin tuberobulbii inlocuitori si tuberobulbilii ce se formeaza pe acestia si
prin seminte.
Inmultirea prin seminte nu se foloseste practic decat in scopul crearii de soiuri noi.
Inmultirea prin tuberobulbi. Tuberobulbul este tulpina subterana a galdiolelor, organ specializat pentru
depunerea si inamagazinerea de substante nutritive, folosit in mod curent ca principal material pentru
inmultirea vegetativa.
Pentru inmultire sunt preferati tuberobulbii de marime mijlocie, avand culoare normala, spacifica soiului
si sa fie sanatosi.
Inmultirea prin tuberobulbili se practica, mai ales, in scopul regenerarii gladiolelor si a inmultirii
soiurilor valoroase.
Tuberobulbilii se formeaza odata cu tuberobulbul inlocuitor. Ei apar in jurul tuberobilbului.
Ei au forma rotunda, putin turtita sau oval alungita. Marimea lor este diferita, uneori chiar si pe aceeasi
planta; la maturitate au culoarea bruna, aurie sau roscata.
La plantare, bulbisorii vor fi curatati de solzisori si tratati cu apa calduta. Pentru pastrarea soiurilor
valoroase se recomanda cultura la ghivece sau ladite, intr-un amestec de pamant de gradina, turba,
mranita si nisip. Plantarea bulbililor se face in februarie-martie, la 1 cm adancime si 4-6 cm distanta.
Dupa rasarirea plantelor se aplica ingrijiri corespunzartoare: udari, afanarea pamantului, ingrasari
suplimentare. In timpul verii, lazile vor fi ingropate in pamant.
Plantarea in toamna a bulbisorilor are avantajul de a le fragezi invelisul extern, care este gros si
rezistent, usurand astfel incoltirea.
Datorita frumusetii si elegantei portului, a culorilor variate, a rezistentei florilor in apa si pe planta,
gladiola este una dintre cele mai indragite si apreciate flori.
Florile taiate sunt folosite pentru confectionarea buchetelor, la aranjarea diferitelor vase din ceramica,
cristal sau a cosurilor impletite din nuiele.
In toate imprejurarile pot fi folosite singure sau in combinatie cu alte flori sau verdeata.
Trebuie avut grija insa ca, pe masura ce florile de la baza se vestejesc, sa fie indepartate, pentru ca altfel
inflorescenta sa fie tot timpul proaspata, pana la inflorirea ultimei flori din varf.
Durata pastrarii florilor este conditionata de mediul in care sunt tinute (temperatura, umiditate, aerisire
etc), precum si de ingrijirile aplicate zilnic, ca: schimbarea apei, taierea tijelor la baza in apa cat mai
oblic, pentru a evita expunerea extremitatilor taiate la contactul cu aerul.
Planta infloreste vara in locuri insorite si nu rezista la frig. Terenurile nisipoase sunt potrivite pentru gladiole. Nu
se cultiva mai multi ani pe acelasi loc si se poate reveni pe aceeasi suprafata dupa un timp de 4-5 ani.

Plantarea se face primavara, in lunile martie-aprilie si se poate realiza in etape pina in iunie pentru a avea in
gradina o inflorire pe tot timpul verii si toamnei.

Temperatura solului pentru plantare trebuie sa fie de 10-12 grade Celsius.

Tuberculii se curata de frunzele protectoare si se planteaza la adancimea de 10-12 cm.

Distanta de plantare este de aproximativ 10-15 cm intre plante.

Pentru ingrijire se recomanda afanarea solului la adancime mica, plivirea buruienilor si acoperirea noilor
bulbi care se formeaza si apar la suprafata solului.

Trebuie udat cat mai rar, dar cu cantitati mari de apa, direct pe sol , fiind contraindicat toal sa se
pulverizeze direct pe planta.

Si lipsa apei produce probleme , determinand uscarea florilor in teaca.

Cultivare: dificultate medie. Gladiolele se planteaza de la jumatatea lui martie pana la jumatatea lui
aprilie in pamantul din gradina sau in orice vas. Se inmulteste prin bulbi, care vor fi acoperiti de un strat
de 10 cm de nisip grosier. Udarile trebuie sa fie regulate, iar in apa se adauga, la 2-3 saptamani, un
ingrasamant lichid. Cand florile se ofilesc (la sfarsitul lui septembrie sau inceputul lui octombrie se
reteaza frunzele la 5-6 cm deasupra pamantului si se raresc udarile.

Reproducere: Se inmultesc prin bulbi si seminte. Bulbii se planteaza in martie la o adancime de 8 cm


intr-un compost nisipos, in vase cu diametrul de 13-15 cm. Insamantarea se realizeaza in februarie sau in
martie, intr-un compost special.Semintele se acopera cu un stat de 1 cm de pamant, iar recipientul
trebiue asezat intr-un loc cald.

Pericole: Un drenaj incorect poate determina ingalbenirea si uscarea frunzelor. Gladiolele pot fi atacate
de paduchele verde, de paianjenul rosu si de tipsidre.

Tuberoze

Parcularitati biologice. Planta prezinta in pamant un organ bulbo-rizomatos ce serveste la depozitarea


substantelor de rezerva si la inmultire. Spre deosebire de bulbii obisnuiti, bulbul de tuberoze

prezinta in locul discului un rizom scurt, mult ingrosat ce poate atinge uneori marimea bulbului matern.
Pe acest rizom – foarte bogat in substante de rezerva se formeaza in timpul vegetatiei numerosi bulbi
dintre care, numai unul poate fi florifer. Sunt capabili sa infloreasca numai bulbii cu diametrul de cel
putin 3 cm.
De regula, planta care a inflorit nu mai este capabila sa formeze in acelasi an un bulb florifer, bulbii
formati avand nevoie de 2 – 3 ani de cultura pana ajung la dimensiunea de floare.
Bulbii sunt unicati si se reinnoiesc integral pe parcursul unui sezon de vegetatie. Ei sunt protejati la
exterior de 1 – 2 tunici pergamentoase colorate in alb-cenusiu.
La suprafata solului planta formeaza o rozeta de frunze lineare, adanc caniculate, cu lungimea de pana la
60 cm si latimea de 1 – 2 cm, colorate in verde intens si striate pe verso cu striuri circulare brun-rosietice
(Toma, 2003).
Tulpina florala, inalta de 50 – 120 cm, este rigida cu 8 – 12 bractei foliiforme amplexicaule lanceolate
poarta in varf o inflorescenta tip racem spiciform. Lungimea inflorescentei variaza intre 14 si 28 cm, in
functie de marimea bulbului plantat si poate avea peste 30 de flori albe, cerate, simple sau duble, foarte
puternic si placut parfumate, grupate cate doua la fiecare nod (Toma, 2003).
Perigonul este aproape infundibuliform, cu tubul alungit la baza, mai mult sau mai putin curbat, deschis
la varf, cu diametrul de pana la 5 cm, cu laciniile scurte, lanceolate, mai mult sau mai putin extinse,
dispuse pe 3 cercuri.
Infloreste din iunie pana in septembrie - octombrie, in functie de data si tehnica plantarii bulbilor (Toma,
2003).
Soiuri. Se cunosc putine soiuri de tuberoze, mai raspandite fiind diferite populatii locale, unele dintre ele
fiind foarte apreciate. Dintre soiurile cu flori simple se cunoaste soiul Albino, iar dintre cele cu flori
duble soiurile Perla si Florentina (Toma, 2003).

Exigente ecologice. Tuberoza este o planta geofita semirustica; ea se caracterizeaza prin exigente
ridicate fata de toti factorii mediului ambiant. Solicita soluri fertile, bogate in humus, permeabile,
insorite. Are nevoie, de asemenea, de multa apa si temperaturi ridicate.
Aceste exigente ale tuberozei se pot rezuma in urmatoarea fraza simbolica: “tuberoza este o planta
careia ii place sa manance mult, sa stea cu picioarele in apa si cu capul in soare si cu toate astea tot supla
si alba ramane” (Toma, 2003). Explicatia acestor exigente ridicate ale plantelor consta in faptul ca in
acelasi interval da timp se desfasoara cu intensitate maxima toate procesele de crestere si dezvoltare ale
plantei Exigente ecologice. Tuberoza este o planta geofita semirustica; ea se caracterizeaza prin exigente
ridicate fata de toti factorii mediului ambiant. Solicita soluri fertile, bogate in humus, permeabile,
insorite. Are nevoie, de asemenea, de multa apa si temperaturi ridicate.
Aceste exigente ale tuberozei se pot rezuma in urmatoarea fraza simbolica: “tuberoza este o planta
careia ii place sa manance mult, sa stea cu picioarele in apa si cu capul in soare si cu toate astea tot supla
si alba ramane” (Toma, 2003). Explicatia acestor exigente ridicate ale plantelor consta in faptul ca in
acelasi interval da timp se desfasoara cu intensitate maxima toate procesele de crestere si dezvoltare ale
plantei

Inmultirea si cultura. Tuberoza se inmulteste prin bulbii preluati din loturile speciale de inmultire, unde
se cresc timp de 2 – 3 ani pana devin capabili sa infloreasca. Producerea “in vitro” a materialului saditor
are efecte foarte favorabile asupra scurtarii perioadei de producere a bulbilor floriferi, ca si asupra
procentului de inflorire a plantelor (Toma, 1998).
Fiind o geofita semirustica, bulbii se scot in fiecare toamna din teren, in septembrie-octombrie pe timp
insorit. Dupa deplantarea bulbilor se scurteaza organele vegetative aeriene la 5 – 8 cm, se indeparteaza o
parte din pamantul de pe radacini dupa care se zvanta 2 – 3 zile la soare sau in spatii inchise foarte bine
aerisite.
Astfel pregatiti, bulbii se aseaza pe un singur rand, in ladite sau pe stelaje, in spatii inchise in care se pot
asigura conditiile de mediu amintite mai sus (depozite, bucatarii pentru animale, sub parapetii din sera).
In aceste conditii bulbii se pastreaza pana la sfarsitul repaosului sau macar pana la jumatatea acestuia,
luna ianuarie (Toma, 2003).
sau macar pana la jumatatea acestuia, luna ianuarie (Toma, 2003).
Separarea bulbilor de planta mama si sortarea acestora pe categorii de marime se vor face cu 2 – 3
saptamani inainte de plantare.
Unii producatori separa bulbii pe categorii de marime inca din toamna in ratiunea de a pastra in
conditiile amintite doar bulbii mari, floriferi. Aceasta varianta se justifica in cazul unor loturi mari de
bulbi si a insuficientei spatiilor mai calde de pastrare dar ea presupune imbaierea bulbilor in solutii de
insecto-fungicide inainte de introducerea la pastrare si o supraveghere foarte atenta a acestora.
sau macar pana la jumatatea acestuia, luna ianuarie (Toma, 2003).
Separarea bulbilor de planta mama si sortarea acestora pe categorii de marime se vor face cu 2 – 3
saptamani inainte de plantare.

Bulbii separati din toamna sunt mai susceptibili la atacul bolilor specifice depozitelor datorita ranilor
care se fac in timpul separarii, iar necalusarea suficienta a acestora inainte de introducerea la pastrare
sporeste considerabil riscul imbolnavirilor.
Indiferent de momentul ales pentru separarea bulbilor, in timpul depozitarii se vor face controale
periodice asupra bulbilor, fiind recomandate 1 – 2 tratamente prin pulverizare foarte fina cu produse
specifice combaterii bolilor de depozite (putregaiurile si mucegaiurile).
Daca s-a ales prima varianta de pastrare, bulbii se vor imbaia primavara, imediat dupa separare, urmand
ca apoi sa se zvinte bine si
sa se pastreze in spatii racoroase si bine aerisite pana in momentul plantarii (Toma, 2003).

Solul destinat plantarii bulbilor se va pregati din toamna, prin lucrarile specifice plantelor perene.
Fertilizarea de baza va fi consistenta si se va face cu 80–100 g/mp superfosfat, 40-50 g/mp sulfat de
potasiu si 15-20 kg/mp gunoi de grajd sau 25-35 kg/mp mranita foarte bine descompusa. In momentul
plantarii solul trebuie sa fie reavan intrucat dupa plantare nu se uda.
Distantele de plantare pentru bulbii floriferi sunt 20-25/15-20 cm, iar adancimea de plantare de 8-12 cm.
La aceste distante si adancimi se deschid santuri in care se aseaza bulbii urmand ca dupa asezare bulbii
sa fie acoperiti cu pamant bine afanat.
Solul destinat plantarii bulbilor se va pregati din toamna, prin lucrarile specifice plantelor perene.
Fertilizarea de baza va fi consistenta si se va face cu 80–100 g/mp superfosfat, 40-50 g/mp sulfat de
potasiu si 15-20 kg/mp gunoi de grajd sau 25-35 kg/mp mranita foarte bine descompusa. In momentul
plantarii solul trebuie sa fie reavan intrucat dupa plantare nu se uda.
Distantele de plantare pentru bulbii floriferi sunt 20-25/15-20 cm, iar adancimea de plantare de 8-12 cm.
La aceste distante si adancimi se deschid santuri in care se aseaza bulbii urmand ca dupa asezare bulbii
sa fie acoperiti cu pamant bine afanat.
Plantarea bulbilor se face in perioada sfarsit de aprilie, jumatatea lunii mai, dupa trecerea pericolului
brumelor tarzii. Pentru devansarea infloririi bulbii se pot planta mai intai in ghivece amplasate in sere,
solarii sau rasadnite incalzite, inca din luna martie, urmand ca in aprilie-mai, cand vremea s-a incalzit, sa
se planteze la locul de cultura sau decor plante aflate deja in vegetatie (Toma, 2003).
Tot pentru devansarea infloririi la culturile producatoare de flori taiate plantarea se mai poate face si in
solarii, in februarie-martie, in functie de posibilitatea de incalzire ale acestuia.

Lucrarile de ingrijire aplicate tuberozelor se refera, in principal, la udat, afanarea solului, distrugerea
buruienilor si fertilizare.
Udatul se face des si abundent astfel incat apa sa fie in permanenta la dispozitia plantelor. Afanarea
solului si distrugerea buruienilor se realizeaza prin prasile ori de cate ori este nevoie: mulcirea solului cu
materie organica elimina in totalitate prasilele si diminueaza foarte mult interventiile pentru eliminarea
buruienilor.
Fertilizarea faziala se face la interval de doua saptamani cu 20 – 30 g/mp azotat de amoniu + 50 – 60
g/mp superfosfat + 30 – 40 g/mp sulfat de potasiu, aceste ingrasaminte putand fi aplicate si sub forma de
solutie in concentratie de 0.1 – 0.2 %.
Unii producatori aplica fertilizarea faziala saptamanal reducand la jumatate cantitatile de ingrasaminte
amintite. O alta varianta de fertilizare faziala consta in alternarea fertilizarii chimice cu fertilizarea
organica folosind must de gunoi de grajd sau de pasari in dilutie de 1:10 (8 – 10 litri/mp din aceasta
solutie).
In general, tuberoza este o planta rezistenta la boli si daunatori in timpul vegetatiei, necunoscandu-se
factori de risc din acest puncte de vedere.