RAPORTUL ŞTIINŢIFIC ŞI TEHNIC

(RST)

SINTEZA ETAPEI II

A PROIECTULUI CEEX 738/2006

,,Impactul schimbărilor climatice asupra dinamicii holocene şi actuale a

mediului alpin din Carpaţii Romaneşti. Implicaţii în gestiunea riscului şi
amenajarea peisajului (MEDALP)”

Director de proiect: Prof. univ. dr. Petru URDEA

Universitatea de Vest din Timişoara

Obiectivele generale

Abordarea în manieră multiproxy , prima de acest gen în ţara noastră asupra elementelor definitorii ale
mediului alpin şi ale dinamicii acestuia, asigură obţinerea unor rezultate de o mare acurateţe, cu o relevanţă
semnificativă pentru descifrarea evoluţiei postglaciare şi actuale a mediului alpin, cu deschiderea
posibilităţilor de prospectare a tendinţelor viitoare de evoluţie.
În acest context, proiectul urmăreşte două direcţii majore de cercetare:
A) Evoluţia Postglaciară a peisajului alpin în Carpaţii Româneşti, cu o focalizare pe evoluţia
contemporană;
B) Analiza proceselor geomorfologice actuale şi cartografierea la scară mare a geotopurilor,
geofaciesurilor şi riscului geomorfologic în vederea conservării şi managementului durabil al resurselor.
Obiectivele asociate celor două direcţii de cercetare a dinamicii mediului alpin sunt:
A.1. Analiza sedimentologică a depozitelor lacustre şi a turbăriilor învecinate pe bază de carote;
A.2. Datarea orizonturilor lacustre corespunzătoare schimbărilor de facies şi de mediu, a orizonturilor
aleuritico-psamitice din baza acumulărilor de gelifracte, a depozitelor de debris-flow, precum şi a depozitelor
morenaice wurmiene în laboratoare specializate, inclusiv prin tehnici dendrocronologice şi lichenometrice;
A.3. Reconstituirea specificităţii proceselor denudaţionale şi a configuraţiei suprafeţei topografice la
sfârşitul glaciaţiunii wurmiene prin evaluarea volumului de sedimente (glaciare, periglaciare, fluvio-torentiale
şi lacustre) din cadrul circurilor glaciare investigate şi analiza modului de dispunere a structurilor sedimentare;
A.4. Reconstituirea oscilaţiilor climatice din spaţiul alpin în ultimii 400 ani prin tehnici
dendroclimatologice;
A.5. Interpretarea datelor în vederea identificării principalelor schimbări de mediu şi stabilirea unei
cronologii bazate pe vârste absolute;
 B.1. Monitorizarea proceselor geomorfologice actuale (deplasări individuale şi în masă, avalanşe, şiroire,
etc.) pentru evaluarea frecvenţei şi intensităţii, precum şi a intensităţii meteorizaţiei (utilizarea ciocanului
Schmidt şi a sclerometrului digital);
B.2. Investigarea proceselor sedimentologice actuale şi evaluarea intensităţii proceselor de colmatare
din spaţiul lacurilor glaciare luate în studiu (pilot);
B.3. Obţinerea hărţilor batimetrice detaliate ale cuvetelor lacustre glaciare prin sondare acustică şi
ridicări topografice în vederea construirii unei baze de date cartografice complete privind starea lacurilor
glaciare din Carpaţii Româneşti;
B.4. Analiza schimbărilor morfologice înregistrate în ultimii 40 ani la nivelul circurilor glaciare în general,
şi a cuvetelor lacustre în special;
B.5. Realizarea hărţilor de risc ale ariilor investigate prin analiza SIG.

Obiectivele fazei de execuţie 2

În conformitate cu modul în care a fost concepută derularea proiectului, obiectivele fazei a -II –a de execuţie
sunt următoarele:
1. managementul consorţiului;
2. construirea unui website de prezentare a proiectului MEDALP (română şi engleză)
3. achiziţie echipamente;
4. analiza carotelor de sedimente (scanare XRF, textura sedimentelor) şi a celor dendrocronologice,
operaţiuni de datare;
5. organizarea de workshop-uri în vederea prezentării şi analizei rezultatelor intermediare.

REZUMATUL FAZEI

Raportul de etapă prezintă modul de desfăşurare activităţilor desfăşurate pentru atingerea

obiectivelor etapei 2 ,,Managementul consorţiului. Analiza şi datarea probelor recoltate in etapa I’’.
Întâlnirile informale şi contactul permenent, via e:mail au fost modalităţi de realizare a
managementului consorţiului, un alt obiectiv atins fiind realizarea Website-ul de prezentare a
proiectului (în limba română şi engleză) şi a primelor rezultate.
Au fost realizate mai multe materiale cartografice apelând la tehnicile GIS (Geographic
Information Systems), având drept scop aflarea specificităţii morfometrice şi morfografice a
arealelor ţintă, fiind totodată realizate de exemplu, pe baza cartărilor în teren, hărţi ale proceselor
geomorfologice actuale şi ale susceptibilităţii declanşării avalanşelor.
Au fost demarate activităţile specifice de analiză a sedimentelor prelevate în campania de
teren, rezultatele obţinute de către laboratorul de geologie de la Woods Hole Institute of
Oceanography (S.U.A.) fiind de mare rezoluţie şi foarte promiţătoare pentru reconstrucţiile
paleoclimatice şi de paleomediu.
Sunt prezentate importante date caracterologice asupra climatului domeniului alpin, fiind de exemplu
abordată problematica particularităţilor îngheţului în aer în etajele forestier şi alpin ale Carpaţilor Româneşti,
recunoscând faptul că producerea fenomenului de îngheţ în aer are implicaţii semnificative în intensitatea
proceselor periglaciare (mai ales la peste 2000 m altitudine) şi în durata perioadei de vegetaţie. Pe de altă
parte, fenomenul de îngheţ este un indicator pe baza căruia poate fi evidenţiat caracterul extrem al climei
Carpaţilor Româneşti. Au fost prezentate în manieră explicită şi cu un suport grafic adecvat condiţiile genetice,
datele medii şi extreme ale îngheţului în aer, numărul de zile cu îngheţ în aer, durata intervalului cu îngheţ în
aer, frecvenţa duratei anuale a în îngheţului în aer pe clase de valori, intensitatea îngheţului în aer,
variabilitatea numărului mediu anual de zile cu temperaturi minime zilnice <0°C, numărul mediu anual de zile
cu temperaturi minime < -10°, -15° şi -20°C, ponderea zilelor cu temperaturi minime mai mici decât valoarea
percentilei 10 (cold nights), Variabilitatea duratelor anuale ale îngheţului în aer prin intermediul mediilor glisante
cu pasul de 5 ani, intensitatea maximă anuală a îngheţului în aer şi indicele anual de îngheţ (grade-zile).
Cercetările dendrologice au relevat faptul că seriile individuale de creştere prezintă o omogenitate
foarte ridicată atât sub raportul lungimii cât şi al dinamicii creşterii radiale. Semnalul climatic comun, exprimat
prin intermediul corelaţiei medii inter-serii, este foarte ridicat (r=0.762) indicând un răspuns auxologic omogen
la variaţia factorilor meteorologici. posibilitatea reconstituirii variaţiei istorice a regimului termic din sezonul de
vegetaţie din ultimele trei secole. De asemenea, se deschide posibilitatea reconstituirii variaţiei istorice a
regimului termic din sezonul de vegetaţie din ultimele trei secole, dupa cum coroborarea informaţiilor obţinute
din analiza modificărilor structurii anatomice a inelului anual permit identificarea de evenimente climatice
extreme de tipul îngheţurilor târzii.
Ţinând cont de faptul că depozitele cuaternare sunt considerate a fi structuri geomorfologice cu mesaj
paleoclimatic, a demarat activitatea de iniţiere în investigarea cu mijloace geofizice moderne a acestor
depozite, fiind efectuate oprimele investigaţii de tomografie electrică, refracţie şi reflecţie seismică.

DESCRIEREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI TEHNICĂ

Pentru bunul mers al activităţilor specifice unui grant de mare complexitate în care sunt prezente
activităţi de teren, de laborator şi de birou şi în care sunt implicate cinci instituţii, managementul consorţiului
este de mare importanţă. Astfel, în conformitate cu cerinţele pe care le impune Planul de realizare a
proiectului, managementul acestuia, au în vedere atât numărul şi componenţa partenerilor de lucru cât şi
competenţele ştiinţifice pe care aceştia le declină, diferenţiat pentru fiecare etapă. Întâlnirile informale şi
contactul permenent, via e:mail, au avut şi au drept scop principal atingerea obictivelor proiectului şi ale fiecărei
etape. În cadrul etapei pe care o încheiem, pentru asigurarea unei vizibilităţii reale a acestui grant de cercetare
a fost realizat Website-ul de prezentare a proiectului (în limba română şi engleză) şi a primelor rezultate.

De asemenea, a fost necesară o analiză obiectivă a modului de desfăşurare a etapelor precedente,

precum şi o disecţie realistă a rezultatelor obţinute, coroborate cu stabilirea cât se poate de detaliată a planului
de activitate imediată, campania de teren din vara acestui an fiind hotărâtoare pentru atingerea principalelor
obiective ale proiectului. Ştiut fiind faptul că activităţile aferente campaniei de teren au o rată de succes în
funcţie şi de favorabilitatea condiţiilor climatice – domeniul alpin fiind recunoscut pentru variabilitatea extrema a
conditiilor meteo-climartice – a fost conceput un plan de activitate principal şi unul de rezervă.

Obiectivul nr. 2 al etapei pe care am finalizat-o, şi anume construirea unui website de prezentare a
proiectului a fost atins, prin postarea lui la pagina de Cercetare a Departamentului de Geografie din
Universitatea de Vest din Timişoara (Anexa 1), accesul fiind posibil şi de pe pagina web ,,CERCETARE” a
Universităţii de Vest din Timişoara (Anexa 2).

În privinţa achiziţiei echipamentelor programate pentru acest an – obiectivul nr. 3 -, putem spune că
obiectivul a fost atins la un nivel mulţumitor. Aceasta deoarece au existat greutăţi în găsirea furnizorilor şi
datorită faptului că toate achiziţiile trebuie să se desfăşoare în conformitate cu Legea achizitiilor publice,
procedurile fiind extrem de greoaie şi de cronofage. Dorim să menţionăm că deşi aveam ca obiectiv
achiziţionarea unui sistem de lucru Dendrolab pentru prelucrarea probelor dendrologice, acesta nu se mai
produce, astfel că am fost nevoiţi să cumpărăm mai multe componente pentru a completa sistemul de lucru
existent şi a realiza în final un sistem apropiat de Dendrolab. Celelalte investiţii au fost realizare în
conformitate cu necesităţile impuse de desfăşurarea etapelor următoare.

Obiectivul nr. 4, aşa cum vom avea ocazia să constatăm, a fost realizat într-o bună măsură, fiind
atinse obiectivele componentei geomorfologice, celei climatice şi dendrocronologice, menţionând că analiza
complexă a carotelor extrase din depozitele de turbă şi lacustre este încă în derulare la Woods Hole Institute
of Oceanography (S.U.A.). Menţionăm de asemenea, procesarea probelor dendrocronologice din Munţii
Făgăraş.

Obiectivul nr. 5 a fost atins prin organizarea în 12 mai 2007 la Bucureşti a workshop-ului MEDALP
,,Problematica zonelor alpine- modalităţi moderne de abordare”, ocazie cu care au fost prezentate ….. lucrări
(Anexa 3), la elaborarea lor fiind implicaţi toţi membrii colectivelor participante la realizarea grantului. Cu ocazia acestei
întâlniri s-au purtat discuţii asupra modalităţilor actuale de abordare a mediilor sensibile, cum este mediul alpin,
propunându-se chiar noi tehnici de lucru.

Asumându-ne în mod responsabil atingerea obiectivelor finale ale grantului, întreaga echipă a demarat
operaţiunile de apropiere pas cu pas de câteva ţinte importante, printre care amintim: cuantificarea
parametrilor morfometrici cu importanţă pentru morfodinamica actuală, aflarea specificului climatic al
domeniului alpin, sau reconstituirea condiţiilor ecologice ale ultimelor secole pe baza semnalului
dendrecologic.

1. Componenta geomorfololgico-sedimentologică

Deoarece proiectul nostru vizează o arie montană cu identitate geografică distinctă nu avem voie să
neglijăm faptul că o abordare ştiinţifică responsabilă şi complexă, corelativ-geografică, priveşte relieful în dublul
său rol, acela de suport şi totodată de componentă de mediu.
Relieful reprezintă fără îndoială cel mai important factor condiţional în repartiţia spaţială (altitudinală) a
tuturor componenetelor şi proceselor fizico-geografice, el aflându-se în permanenţă sub influenţa agenţilor şi a
proceselor de modelare. Modul de manifestare al acestora, intensitatea, ritmul şi frecvenţa, sunt dictate în
primul rând de climat, apoi de învelişul biopedogeografic, dar şi de componenta litologico-structurală. În acest
context, morfologia de ansamblu dar şi de detaliu – exprimate de către specificitatea morfometrică şi
morfografică - determină gruparea spaţială a proceselor de modelare actuală a reliefului şi, în mod implicit,
tipologia formelor şi microformelor de relief.
Considerăm că pătrunderea în intimitatea morfodinamicii actuale este uşurată de rezolvarea problemei
suportului energetic pasiv al morfogenezei, suport ce se identifică în valorile caracteristice ale parametrilor
morfografico-morfometrici. Un pas important în atingerea acestui deziderat este reprezentat de realizarea
modelului digital al terenului şi, pornind de la acesta, realizarea, de pildă a hărţilor hipsometrice şi ale
pantelor.
Pentru faza actuală a proiectului colectivul de la UVT a ,,atacat’’ respectivă problemă pentru arealele
Bâlea şi Valea Doamnei din Munţii Făgăraş. Ambele areale se află situate pe versantul nordic al Masivului
Făgăraş, în sectorul glaciar central, distingându-se printr-o morfologie specifică, – surprinsă cu fidelitate pe
modelele digitale realizate (Fig. 1.1., 1.2) - dominată de un relieful glaciar expresiv, suport al unor procese
morfogenetice actuale specifice, mai ales de natură periglaciară.
 Fig. 1.1. Valea Bâlea, sectorul alpin. Fig. 1.2. Valea Doamnei, sectorul alpin.
Modelul digital al terenului. Modelul digital al terenului.

Ambele văi sunt drenate de râurile cu acelaşi nume, care îsi au obârşia în lacul glaciar Bâlea şi sub
Vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507 m), respectiv din lacul glaciar Doamnei. Au direcţii longitudinale, fiind
dispuse perpendicular pe custura glaciară centrală.
Sectorul care ne interesează în analiza de faţă se află cuprins între limita superioară a pădurii, situată
la circa 1700-1750 m în Valea Bâlea, respectiv 1400-1450 m în Valea Doamnei şi cele mai înalte creste.
Deoarece procesele morfogenetice se desfăşoară în concordanţă cu specificul etajelor morfoclimatice,
Iar Carpaţii nu se sustrag acestei reguli (Urdea, 2000), este necesar să cunoaştem specificul hipsometric.
Având ca suport topografic hărţile la scara 1: 25000, hărţile hipsometrice realizate pun în evidenţă energia
deosebită a reliefului precum şi dispunerea unor trepte hipsometrice caracteristice . Se observă ponderea
ridicată a valorilor de peste 1600-1700 m, a celor de peste 2200-2300 m care marchează partea superioară a
etajului subalpin şi a celor de peste 2300-2400 m, treaptă care evidenţiază dispunerea spaţială a etajului alpin
(Fig. 1.3, 1.4).
 Fig. 1.3. Valea Bâlei - harta hipsometrică. Fig. 1.4. Valea Doamnei - harta hipsometrică.

Recunoscând rolul major pe care îl are înclinarea suprafeţei topografice, suprafaţa suport a proceselor
morfodinamice actuale – individualizarea proceselor de pantă sau clinotrope - ,,ţinta’’ următoare a fost
realizarea hărţii geodeclivităţilor (Fig. 1.5, 1.6). La ambele areale studiate se observă cu uşurinţă modul în care
se diferenţiază domeniul patului circurilor şi văilor glaciare, dominate de clasele de pante de sub 5 o - nu
omitem întreruperile determinate de pragurile glaciare cu pante mari şi foarte mari – de domeniul pereţilor
circurilor şi văilor glaciare şi al versanţilor de racord cu crestele. Aici dominante sunt clasele de valori cuprinse
între 15o-20o şi chiar de peste 35o, un ,,stimulent’’ important pentru procesele gravitaţionale specifice,
rostogoliri, căderi şi prăbuşiri de pietre, dar şi pentru avalanşe şi procese de eroziune torenţială.
 Fig. 1.5. Valea Bâlea - harta geodeclivităţilor. Fig. 1.6. Valea Doamnei – harta geodeclivităţlor

Utilitatea activităţilor prezentate mai sus se regaseşte de pildă, într-o realizare de mare importanţă
aplicativă, şi anume elaborarea hărţii susceptibilităţii declanşării avalanşelor (Fig. 1.7). Este necesar să
menţionăm că pentru a ajunge la această construcţie cartografică elaborată, şi pentru a-i spori utilitatea, au mai
fost elaborate şi alte hărţi – în afara celor ce au fost deja prezentate - exemplu harta expoziţiei versanţilor (Fig.
1.8.) sau harta proceselor geomorfologice actuale (1.9), aceasta din urmă având la baza activitatea de
inventariere în teren a proceselor şi fenomemelor morfodinamice actuale.
Fig. 1.7. Harta susceptibilităţii declanşării avalanşelor pe Valea Doamnei.
Fig. 1.8. Harta expoziţiei versanţilor pe Valea Doamnei.
Fig. 1.9. Harta proceselor geomorfologice actuale pe Valea Doamnei.
 Unul dintre obiectivele proiectului nostru este acela de a afla mesajul paleogeografic ascuns în
,,arhivele sedimentare” ale depozitelor superficiale de tipul depozitelor lacustre şi a celor din arealele
turboase. Analiza carotelor de sedimente turbo-siltice postglaciare şi lacustre promite reconstrucţii relevante
ale paleomediului holocen, acţiune importantă pentru surprinderea unor evoluţii ciclice, ceea ce deschide
posibilitatea predicţiei mediului alpin în contextul schimbărilor climatice globale, având desigur elemente
reper reconstrucţiile paleoclimatice cuaternare reprezentative (Bradley, 1999, Cronin, 1999).

Cum în prima etapă a proiectului, cea din 2006, au fost realizate mai multe carotaje în Munţii
Făgăraş, un prim pas a fost acela al analizei chimice a carotelor. La ora actuală putem prezenta rezultatele
analizelor de înaltă rezoluţie (Anexa 4) efectuate de către unul dintre parteneri, dr. Liviu Giosan de la Woods
Hole Oceanographic Institution, Woods Hole, MA, Statele Unite ale Americii, pentru carotele F 1 din turbăria
Bâlea (1850 m) şi F5 din lacul Doamnei (2110 m). Scanarea XRF a carotelor F1 din turbaria Bălea
demonstrează o bună corelaţie între granulometrie (dimensiunea medie) şi conţinutul în siliciu, precum şi
raportul Zr/Ti (Figura 1.10); din acest considerent am putut folosi conţinutul în Si şi raportul Zr/Ti ca proxy
pentru granulometrie. Deşi cele două carote sunt situate pe văi invecinate de pe versantul nordic făgăraşan şi
la altitudini diferite, se remarcă o bună corespondenţă între secvenţele stratigrafice. Acest lucru semnifică
determinarea specificului sedimentar de către procesele morfodinamice din bazinul versant, amorsate de
către evenimente ce au la bază procese cu origine meteo-climatică cu caracter areal.

Conţinutul în Ca prezintă valori ridicate în secvenţa turboasă depusă acum cca. 1000 ani, înaintea
Optimului Climatic Medieval. Ulterior, a manifestat o tendinţă constantă de descreştere (Fig. 1.11). Secvenţelor
turboase cele mai consistente sub raport volumetric (1000-1150 AD şi 1850-1900 AD) le corespund concentraţii
ridicate ale Hg şi concentraţii scăzute ale K. Odată cu debutul Optimului Climatic Medieval (≈ 1200 AD), dincolo
de variaţiile mari, asociate evenimentelor extreme (inundaţii/secete prelungite), se remarcă o tendinţă clară de
creştere a concentraţiei de Hg. Conţinutul de Fe se menţine constant de-a lungul intervalului analizat,
exceptând perioada 1850-1900 AD, când predomină secvenţele turboase.
In secolul XX impactul antropic, procesele de încalzire globală şi manifestarea pregnantă a variabilităţii
sistemelor climatice din emisfera nordică (Oscilaţia Nord-Atlantică) au determinat un regim mult mai fluctuant
pe termen scurt (scara intradecadală) şi mediu (scara multidecadală) al concentraţiilor principalelor elemente
chimice.
Fig. 1.10 – Analiza chimica (scanare XRF) a carotelor F1 si F5
 Fig. 1.11. Variaţia concentraţiei calciului în carota F 1.

2. Componenta climatologică
Pentru aflarea specificului climatic al domeniului alpin al Carpaţilor Româneşti colectivul IGAR a
abordat problematica particularităţilor îngheţului în aer în etajele forestier şi alpin ale Carpaţilor Româneşti,
recunoscând faptul că producerea fenomenului de îngheţ în aer are implicaţii semnificative în intensitatea
proceselor periglaciare (mai ales la peste 2000 m altitudine) şi în durata perioadei de vegetaţie. Pe de altă
parte, fenomenul de îngheţ este un indicator pe baza căruia poate fi evidenţiat caracterul extrem al climei
Carpaţilor Româneşti (Bogdan, Dragotă, 2000; Cheval, Baciu, Breza, 2004; Micu, Micu, 2007), fiind cuprins în
lista indicatorilor pentru monitorizarea modificărilor în extremele climatice la nivel global, propusă de CLIVAR
(Climate Variability and Predictability). European Climate Assessment and Dataset Programme (ECA&D).
Au fost prezentate în manieră explicită şi cu un suport grafic adecvat condiţiile genetice, datele medii şi extreme
ale îngheţului în aer, numărul de zile cu îngheţ în aer (Fig. 2.1), durata intervalului cu îngheţ în aer (Fig. 2.2),
frecvenţa duratei anuale a în îngheţului în aer pe clase de valori (Fig. 2.3), intensitatea îngheţului în aer (Fig.
2.4), variabilitatea numărului mediu anual de zile cu temperaturi minime zilnice <0°C (Fig. 2.5), numărul mediu
anual de zile cu temperaturi minime < -10°, -15° şi -20°C (Fig. 2.6), ponderea zilelor cu temperaturi minime mai
mici decât valoarea percentilei 10 (cold nights) (Fig. 2.7), Variabilitatea duratelor anuale ale îngheţului în aer
prin intermediul mediilor glisante cu pasul de 5 ani (Fig. 2.8), intensitatea maximă anuală a îngheţului în aer
(Fig. 2.9) şi indicele anual de îngheţ (grade-zile) (Fig. 2.10).
zile
360
maxim mediu minim
330
300
270
240
210
180
Fig. 2.1. Numărul mediu, maxim şi minim 150
anual de zile cu îngheţ în aer. 120
90
60
30
0
Iezer
Vf. Omu
Ţarcu
Ceahlău-Toaca

Lăcăuţi
Vlădeasa 1800

Parâng
Rarău
Sinaia 1500
Cuntu

Băişoara
Fundata
Predeal
Păltiniş
Semenic
zile durata maximă durata medie durata minimă
360
330
300
270
240
210
180
Fig.2.2. Durata îngheţului în aer în
150 Carpaţii Româneşti.
120
90
60
30
0
Vf. Omu

Ţarcu

Ceahlău-Toaca

Vlădeasa 1800

Parâng

Rarău

Cuntu

Băişoara

Fundata
Sinaia 1500
Iezer

Lăcăuţi

Păltiniş

Semenic

Predeal
100%
Clase de durată
90% [zile]
80% >360
70% 331…360 Fig. 2.3. Frecvenţa duratei anuale a în
301…330
60% îngheţului în aer pe clase de valori.
271…300
50%
241…270
40% 211…240
30% 181…210
20% 151…180
10% 121..150
<120
0%
Vf. Omu
Ţarcu
Ceahlău-Toaca

Iezer
Vlădeasa 1800

Rarău
Sinaia 1500
Cuntu

Băişoara
Fundata
Lăcăuţi

Păltiniş
Semenic

Predeal

-
100%
90%
80%
70%
60%
Fig. 2.4. Frecvenţa celor mai mari intensităţi
50% ale îngheţului în aer în lunile de iarnă.
40%
30%
20%
10%
0%
Vf. Omu
Ţarcu
Ceahlău Toaca

Parâng
Rarău
Vlădeasa 1800

Cuntu

Băişoara
Sinaia 1500
Iezer

Paltiniş
Semenic
Lăcăuţi

Predeal
Fundata

XII I II
 zile >1800 m zile 1500-1800 m zile 1000-1500 m
300 300
Iezer Lăcăuţi Parâng 300
Sinaia Rarău Cuntu Păltiniş Semenic Băişoara Fundata Predeal

250 250
250

200 200 200

150 150 150

Vf. Omu Ţarcu Ceahlău-T. Vlădeasa

100 100 100

1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003

1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
Fig. 2. 5. Variabilitatea numărului mediu anual de zile cu temperaturi minime zilnice <0°C.
Vlădeasa 1800

Vlădeasa 1800
Vlădeasa 1800
Sinaia 1500

Sinaia 1500
Sinaia 1500
Ceahlău-T.

Ceahlău-T.
Ceahlău-T.
Vf. Omu

Vf. Omu
Băişoara

Băişoara
Semenic

Semenic
Vf. Omu

Băişoara
Fundata

Fundata
Semenic
Predeal

Predeal
Fundata
Lăcăuţi

Păltiniş

Lăcăuţi

Păltiniş
Predeal
Parâng

Parâng
Lăcăuţi

Păltiniş
Parâng
Cuntu

Cuntu
Rarău

Rarău
Ţarcu

Ţarcu
Cuntu
Rarău
Ţarcu
Iezer

Iezer
Iezer
a) b) c)
1961 1961 1961
1962 1962 1962
1963 1963 1963
1964 1964 1964
1965 1965 1965
1966 1966 1966
1967 1967 1967
1968 1968 1968
1969 1969 1969
1970 1970 1970
1971 1971 1971
1972 1972 1972
1973 1973 1973
1974 1974 1974
1975 1975 1975
1976 1976 1976
1977 1977 1977
1978 1978 1978
1979 1979 1979
1980 1980 1980
1981 1981 1981
1982 1982 1982
1983 1983 1983
1984 1984 1984
1985 1985 1985
1986 1986 1986
1987 1987 1987
1988 1988 1988
1989 1989 1989
1990 1990 1990
1991 1991 1991
1992 1992 1992
1993 1993 1993
1994 1994 1994
1995 1995 1995
1996 1996 1996
1997 1997 1997
1998 1998 1998
1999 1999 1999
2000 2000 2000
2001 2001 2001
2002 2002 2002
2003 2003 2003

<30 zile 60.1…90 zile <10 zile 30.1…50 zile Nu se înregistrează 10.1…20 zile
30.1…60 zile >90 zile 10.1…30 zile >50 <10 zile >20 zile

Fig. 2.6. Variabilitatea numărului mediu anual de zile cu temperaturi minime mai mici de -10°C
(a), -15°C (b) şi -20°C (c) în Carpaţii Româneşti.
 %

0
10
20
30
40
50
60
70

grade-zile grade C

zile

150
170
190
210
230
250
270
290
310
330
350
1961-1962

-35
-30
-25
-20
-15
1961-1962

-3500
-3000
-2500
-2000
-1500
-1000
-500
0
1963-1964
1961 1963-1964
1961 1965-1966
1963 1965-1966
1963 1967-1968
1965 1967-1968
1965

>1800 m
1969-1970
1967

Vf. Omu
1967 1969-1970
1971-1972
1969 1969 1971-1972

Vf. Omu
1973-1974
1971 1971 1973-1974
1973 1975-1976

Vf. Omu
1973 1975-1976

Ceahlău-Toaca
1977-1978
1975 1975 Ţarcu

Vf. Omu
1977-1978 1979-1980
1977 1977

Ceahlău-Toaca
1979 1979-1980 1981-1982
1979

Ceahlău-Toaca
1981 1981 1981-1982 1983-1984
1983 1983 1983-1984 1985-1986
1985 1985-1986 1987-1988
1985

Ţarcu
1987
Ceahlău-T.

1987 1987-1988 1989-1990

Ţarcu
1989
1989 1989-1990 1991-1992
1991
1991 1991-1992 1993-1994
1993

Vlădeasa 1800
1995-1996

Ţarcu
1995 1993 1993-1994

Vlădeasa 1800
1997 1995 1995-1996 1997-1998

Vlădeasa
Vlădeasa

1999 1997 1997-1998 1999-2000

>1800 m

2001 1999 1999-2000 2001-2002

2003 2001

>1800 m

>1800 m
2001-2002
2003
%

0
10
20
30
40
50
60
70

grade-zile 1961-1962
zile

150
170
190
210
230
250
270
290
310
330
350
grade C
1963-1964
1961-1962

-35
-30
-25
-20
-15

-3500
-3000
-2500
-2000
-1500
-1000
-500
0
1963-1964 1965-1966
1961 1961 1967-1968
1965-1966
1963 1963
1967-1968 1969-1970
Iezer

1965 1965
Rarău

1969-1970 1971-1972
1967 1967
1971-1972 1973-1974
1969

Iezer
1969

Rarău
1500-1800 m
1971 1973-1974 1975-1976
Iezer

1971
Rarău

Iezer
1973 1977-1978

Rarău
1973 1975-1976
1975 1979-1980
1975 1977-1978
1977
1977 1979-1980 1981-1982
1979
Sinaia

1983-1984
Lăcăuţi

1981 1979 1981-1982

1983 1981 1983-1984 1985-1986

Lăcăuţi
1985 1983 1985-1986 1987-1988
Lăcăuţi

1987

Sinaia 1500
1985 1987-1988 1989-1990

Sinaia
Lăcăuţi
1989 1987
Sinaia 1500

1989-1990 1991-1992
1991 1989 1991-1992 1993-1994
1993
Cuntu

1991
Parâng

1995 1993-1994 1995-1996

1993

Cuntu
1997 1995-1996 1997-1998

Parâng
1995
Cuntu

1999
Parâng

1997-1998 1999-2000
2001 1997
1999-2000 2001-2002
1500-1800 m

Cuntu
2003 1999

Parâng
2001-2002

1800-1500 m
1500-1800 m

2001
%

0
10
20
30
40
50
60
70

grade-zile
zile

150
170
190
210
230
250
270
290
310
330
350

1961-1962
grade C 1961-1962
din timpul iernii, în Carpaţii Româneşti.

1963-1964
cu pasul de 5 ani, în Carpaţii Româneşti.

-3500
-3000
-2500
-2000
-1500
-1000
-500
0
1963-1964 1965-1966

-35
-30
-25
-20
-15
1961 1965-1966
1961 1967-1968
1963
Păltiniş

1967-1968
1963 1969-1970

glisante cu pasul de 5 ani, în Carpaţii Româneşti.

1965
1969-1970
1967 1965 1971-1972
1971-1972
1969 1967 1973-1974
Păltiniş
Fundata

1971 1973-1974
1000-1500 m
1969 1975-1976

Păltiniş
1973 1975-1976

Fundata
1971
Semenic

1977-1978
1975 1973 1977-1978
1979-1980

Păltiniş
1977 1979-1980

Fundata
1975
1979 1981-1982 1981-1982
1977
1981 1983-1984 1983-1984
1979
Predeal

1983
Semenic

1985-1986 1985-1986
Băişoara

1985 1981

Predeal
1983 1987-1988 1987-1988

Semenic
1987
1989 1985 1989-1990 1989-1990
1991-1992

Predeal
1991 1987 1991-1992

Fig. 2.10. Variabilitatea indicelului anual de îngheţ în aer în Carpaţii Româneşti.

Semenic
1993 1989 1993-1994 1993-1994
Fundata

1995 1991 1995-1996 1995-1996

Băişoara

1997 1993 1997-1998 1997-1998

1999 1999-2000

Băişoara
1995 1999-2000
2001
1997 2001-2002
2001-2002

Fig. 2.9. Variabilitatea intensităţii maxime anuale a îngheţului în aer prin intermediul mediilor
2003
Fig. 2.8. Variabilitatea duratelor anuale ale îngheţului în aer prin intermediul mediilor glisante
1000-1500 m
Predeal

1000-1500 m
1000-1500 m

1999
Băişoara

2001
2003
Fig. 2.7. Variabilitatea ponderii zilelor cu temperaturi minime mai mici decât valoarea percentilei 10
 3. Componenta dendrocronologică
Consideraţii generale. Creşterea arborilor într-un areal cu variaţii sezonale ale climatului (alternanţă
iarnă – vară sau sezon umed – sezon secetos) se caracterizează prin formarea unei singure creşteri pe
perioadă de vegetaţia respectiv: inelul de creştere. Inelul de creştere variază de la an la an (în cazul în care
variaţia climatului general este anuală) sau de la sezon de vegetaţie la sezon de vegetaţie (în cazul variaţiei
sezonale a climatului cu un ciclu mai mare sau mic de un an) atât în ceea ce priveşte lăţimea sa cât şi structura
şi densitatea lemnului. Aceste elemente variabile conţin informaţii privind relaţiile dintre arbore şi factorii de
mediu. Inelul anual constituie o arhivă, o adevărată bază de date, privind variaţia seculară şi multiseculară
factorilor de mediu atât la nivel global cât şi mezo şi microzonal.
Dendrocronologia, privită în sensul larg, este chemată să elucideze cauzele care au determinat
variabilitatea caracteristicilor unei secvenţe multianuale de inele de creştere utilizând material şi metode
specifice, să identifice schimbările şi evenimentele survenite în ecosistemele forestiere în retrospectivă.
În conformitate cu planul de realizare a proiectului în prima etapă din anul 2007 s-au desfăşurat
activităţii privind prelucrarea şi măsurarea probelor de creştere din Munţii Făgăraş pentru molid, zâmbru şi
larice.
Obiectivele cercetărilor. În conformitate cu planul de realizare a proiectului în prima etapă din anul
2007 s-au desfăşurat activităţii privind prelucrarea şi măsurarea probelor de creştere prelevate în campania din
2006 din Munţii Făgăraş pentru molid, zâmbru şi larice. Activităţile de cercetare realizate în vederea atingerii
obiectivelor propuse au constat în:
- pregătirea probelor de creştere în vederea măsurării;
- măsurarea creşterii radiale pentru toate cele 4 serii dendrocronologice din Munţii Făgăraş;
- verificarea şi interdatarea seriilor de creştere individuale;
- analiza statistică a seriilor de creştere;
- standardizarea şi elaborarea seriilor dendrocronologice pentru Munţii Făgăraş.

Rezultate

Seria dendrocronologică pentru larice. Suprafaţa experimentală pentru larice este localizată într-un
arboret dominat de larice (Larix decidua) de la Valea Laiţei. Geografic este localizată la 45°38’11’’ N şi
24°34’91’’ E, altitudine de 1380 m. Acest arboret, ţinând cont de informaţiile existente în amenajamentele
silvice şi de inaccesibilitatea zonei, este posibil să fie natural, o rămăşiţă a unor ecosisteme de larice de limită
altitudinală (Fig.3.1). Omogenitatea relativă a vârstei oferă indicii privind apariţia acestui arboret urmare a unei
perturbări naturale (doborâturi produse de vânt sau incendiu).
 Fig. 3. .1 Aspecte din suprafaţa dendrocronologică pentu larice, Valea Laiţa (Munţii Făgăraş).
În vederea elaborării seriei dendrocronologice au fost prelevate un număr de 38 de carote de creştere
de la 19 arbori. Vârsta maximă este de 93 de ani cu o medie de 84 ani. Seriile individuale de creştere prezintă
o omogenitate foarte ridicată atât sub raportul lungimii cât şi al dinamicii creşterii radiale. Semnalul climatic
comun, exprimat prin intermediul corelaţiei medii inter-serii, este foarte ridicat (r=0.762) indicând un răspuns
auxologic omogen la variaţia factorilor meteorologici (Fig. 3.2).
Această seriei dendrocronologică (Fig. 3.3) este semnificativă statistic începând cu anul 1915 unde
replicaţia individuală este mai mare de 5 serii. Sensibilitatea seriilor de creştere variază între 0,20 şi 0,38 cu o
medie de 0,28, iar autocorelaţie de ordinul I este 0,77. Productivitatea arboretului este relativ ridicată, creşterea
radială medie fiind de 2,38 mm/an cu o abatere standard de 0,55 mm.
Fig. 3.2. Seriile individuale de creştere pentru larice.
 Fig. 3.3. Seria dendrocronologică pentru larice şi intervalul de încredere.
Analiza detaliată a anatomiei inelului anual a permis identificarea unui eveniment climatic extrem,
specific zonei montane înalte şi alpine, respectiv prezenţa unui inel vătămat de îngheţ târziu. Acest eveniment a
avut loc în primăvara anului 1952 fiind afectaţi extrem de puternic toţi arborii selectaţi. Efectul acestui extrem
climatic s-a manifestat atât prin distrugerea aparatului foliar, cu impact direct asupra proceselor de creştere, cât
şi prin vătămarea structurii celulare a inelului anual (Fig. 3.4).
Inel cu structură normală Inel cu structură afectată de îngheţ

Fig. 3.4. Modificare anatomică a inelului anual indusă de îngheţul târziu din anul 1952.
 Seria dendrocronologică pentru zâmbru. Suprafaţa dendrocronologică pentru zâmbru (Pinus
cembra) este situată pe Valea Capra din Munţii Făgăraş, în Masivul Piscul Negru, la o altitudine de 1738 m,
geografic fiind localizată la 45°34’11’’ N şi 24°37’04’’ E . În această zonă au fost identificaţi, în urma
observaţiilor de pe teren şi a analizei bazelor de date de la ocoale silvice din zonă, un număr redus de
exemplare de zâmbru, localizate pe stâncăriile de la limita superioară a pădurii. Datorită numărului redus de
arbori s-au prelevat probe de creştere de la un număr de 17 exemplare şi două probe de la arbori uscaţi de pe
sol, identificaţi în zona de studiu (Fig. 3.5).

Fig. 3.5. Exemplare de zâmbru din suprafaţa dendrocronologică Piscul Negru ( Munţii Făgăraş).
Seria dendrocronologică are o lungime de 423 de ani, acoperind perioada 1584-2006, însă cu o
replicaţie mai mare de 5 serii este numai după 1700. Corelaţie medie între toate seriile de creştere, expresie a
semnalului comun, este de 0,472. Sensibilitatea medie este mai mică decât în cazul laricelui fiind de numai
0,18. Explicaţie este dată de particularităţile ecologice ale lui Pinus cembra, acesta fiind mai adaptat condiţiilor
specifice limitei altitudinale superioare a vegetaţiei, comparativ cu laricele sau molidul.
Curba de creştere medie prezintă un ritm de variaţie tipic pentru arborii izolaţi, lipsiţi de procese
concurenţiale, cu variaţii anuale induse de climat Fig. 3.6).
 Fig. 3.6. Seria de creştere medie pentru zâmbru şi intervalul de încredere.
În vederea eliminării influenţei vârstei şi separării semnalului climatic s-a aplicat o funcţie spline cu
lungime egală cu 67% din serie. Calculul indicilor de creştere s-a realizat prin raportarea valorii estimate prin
funcţia de standardizare la valoare măsurată a creşterii radiale. Seria dendrocronologică medie s-a calculat prin
media biponderată, iar intervalul de încredere a fost estimat prin metoda bootstrap (Fig. 3.7).
Semnalul de joasă şi medie frecvenţă a fost calculat prin aplicarea unei funcţii spline cu perioadă de 20
de ani.
 Fig. 3.7. Seria dendrocronologică pentru zâmbru din Munţii Făgăraş.
Intervalul de încredere redus precum şi lungimea seriei dendrocronologice pentru zâmbru permite
reconstituirea dinamicii istorice a temperaturii din sezonul de vegetaţie din ultimele trei secole.
Seria dendrocronologica pentru molid. Pentru molid (Picea abies) s-au ales două suprafeţe
dendrocronologice în Munţii Făgăraş, pe clina nordică, una localizată pe Valea Arpaşul Mic, iar cea de-a doua
pe Valea Bâlea (Fig. 3.8). Ambele suprafeţe sunt reprezentate de molidişuri de limită cu vârste de 150-180 de
ani, constituind arborete cu consistenţă de 0,4-0,5. Prima suprafaţă este localizată geografic la 45°39’57’’ N şi
24°40’96’’ E, altitudine de 1400 m, iar cea de-a doua la 45°38’21’’ N şi 24°36’03’’ E, altitudine de 1400 m. S-a
considerat utilă prelevarea de probe de creştere din două zone, relativ apropiate, în vederea analizei
variabilităţii regionale a semnalului, respectiv pentru studiul influenţei proceselor interne, specifice
ecosistemelor forestiere, asupra creşterii radiale.
 Fig. 3.8. Aspecte din suprafeţele de dendrocronologie pentru molid din Valea Arpaşu Mic şi Valea Bâlea.
Seriile individuale de creştere pentru molid acoperă perioada 1835-2006 (172 de ani) pentru zona
Arpaşu Mic, respectiv 1749-2006 (258 de ani) pentru zona Bâlea. Corelaţiile medii dintre seriile de creştere
sunt de 0,580, respectiv 0,562 indicând un semnal comun relativ omogen.
Standardizarea şi elaborarea seriilor dendrocronologice s-a realizat prin aplicarea unei funcţii spline cu
lungime de 67% din seria de creştere, calculul medie realizându-se prin metoda mediei biponderate.
Seriile dendrocronologice prezintă un ritm de variaţie temporală similară, recomandându-se integrarea
lor într-o singură serie regională Fig. 3.9, 3.10).
Aceste serii dendrocronologice pentru molid sunt semnificative statistic numai pentru ultimele două
secole, unde replicaţie este suficient pentru a surprinde semnalul climatic comun. Extinderea acestor serii
dendrocronologice prin integrarea de lemn subfossil sau lemn din construcţii vechi din zonă va permite
reconstituirea climatului pe o perioadă mai lungă.
În etapele viitoare ne propunem extinderea zonei de cercetare prin prelevarea şi elaborarea de serii
dendrocronologice pentru zona Munţilor Retezat şi Munţii Rodnei.
Fig. 3.9. Serie medie de creştere şi seria dendrocronologică pentru molid din Valea Bâlea.
 Fig. 3.10. Serie medie de creştere şi seria dendrocronologică pentru molid din Valea Arpaşu Mic.

Inelul anual reprezintă un fitoclimatograf obiectiv cu rezoluţie anuală. Analiza seriilor dendrocronologice
din Munţii Făgăaraş permite abordarea a dou aspecte: unul privind analiza comparativă a răspunsului auxologic
la variaţia factorilor meteorologici pentru molid, larice şi zâmbru în condiţiile specifice pădurii de limită
altitudinală superioară, iar cel de-al doilea privind posibilitatea reconstituirii variaţiei istorice a regimului termic
din sezonul de vegetaţie din ultimele trei secole. De asemenea, coroborarea informaţiilor obţinute din analiza
modificărilor structurii anatomice a inelului anual se pot identifica evenimente climatice extreme de tipul
îngheţurilor târzii.

4. Pregătiri
Faţa de cele prezentate mai sus, ţinând cont de modul în care este abordată la nivel internaţional
problematica zonelor alpine, în mod unanim ne-am însuşit obligativitatea de a aprofunda şi aplica metode şi
procedee moderne şi performante, ca de exemplu cele de aflare a gradului de meteorizaţiei sau structura
depozitelor prin metode geofizice.
În privinţa aflării gradului de meteorizaţie, şi de aici aflarea vârstelor relative, ne-am însuşit şi exersăm
metoda de utilizare a ciocanului Schmidt şi a sclerometrului digital (McCarroll, 1989, 1991; Ericson, 2004;
Goudie, 2006; Shakesby, et al., Matthews, Owen, 2006), ca şi cea a aprecierii eficacităţii meteorizaţiei actuale
prin cuantificarea rugozităţii suprafeţei libere a blocurilor de rocă (McCarroll, 1991, 1992; McCarroll, Nesje,
1996). În conexiune cu acest din urmă deziderat dorim să menţionăm că am conceput un instrument pentru
măsurarea rugozităţii suprafeţelor de rocă şi a microeroziunii, instrument numit microerozionmetru şi aflat în
curs de execuţie.
Ţinând cont de faptul că depozitele cuaternare sunt considerate a fi structuri geomorfologice cu mesaj
paleoclimatic, investigarea cu mijloace geofizice moderne este de foarte mare actualitate (Sharma, 1997;
Milsom, 2003) şi conduce la rezultate deosebite (e.g. Kneisel, et al., 2000; Hauck, Kneisel, 2006).

Achiziţionând un sistem de lucru combinat PASI GC24 pentru tomografie geoelectrică, refracţie şi
reflecţie seismică am procedat la cunoaşterea acestui sistem, a procedurilor de lucru şi apoi la interpretarea
rezultatelor Scopul cercetãrilor utilizând o serie de metode geofizice cu aplicabilitate în determinarea dinamici
proceselor geomorfologice actuale constã în furnizarea unor informaţii detaliate cu privire la: structura
geologicã,

Fig 1. Metoda Dipol-Dipol – profil 1 Foeni

adâncimea rocilor existente, grosimea depozitelor acoperitoare, localizarea accidentelor tectonice, aprecierea
porozitãţii şi a discontinuitãţilor din masiv, stabilirea gradului de fisurare şi alterare al terenului, determinarea
caracteristicilor elastice ale rocilor investigate, identificarea planurilor de alunecare şi grosimea corpului
alunecãrii, localizarea zonelor carstificate, evidenţiera golurilor subterane, comportarea în timp a rocilor din
substrat.
Prospecţiunea electricã este o modalitate de investigare a subsolului ce se bazeazã pe diferenţierea
din punct de vedere geoelectric a rocilor care-l alcãtuiesc. Cele mai bune rezultate au fost obţinute în acest
domeniu utilizând metoda rezistivitãţilor, care reprezintã studiul rezistivitãţii rocilor din subsol. Rezistivitatea
rocilor variazã în limite foarte largi, în funcţie de conţinutul mineralogic, porozitate, natura soluţiilor conţinute în
porii rocii, texturã, structurã, presiune, temperaturi etc. În lucrãrile de teren se folosesc frecvent douã procedee
ale metodei rezistivitãţilor, şi anume sondajul electric vertical (SEV) şi tomografia electricã. Testãrile realizate
cu tomograful rezistivitãţii electrice au fost realizate utilizând urmãtoarele variante de lucru: dipol-dipol, Wenner,
Wenner-Schlumberger Caracteristicile intime ale depozitelor sunt traduse de către valorile diferite ale
rezistivităţii, într-o exprimare grafică foarte sugetivă şi convingătoare pentru fiecare dintre variantele de lucru
(Fig. 4.1, 4.2).
 Fig 2. Metoda Wenner-Schlumberger – profil 1 Foeni

Prospecţiunea seismicã se referã la totalitatea metodelor de cercetare a subsolului bazate pe studiul

propagãrii prin roci a undelor elastice provocate artificial (explozii, lovituri de ciocan, alte şocuri). În cadrul
acestei prospecţiuni a fost folosit seismograful 16G cu unde provocate la suprafaţa pãmântului de lovituri de
ciocan care pãtrund în subsol, unde întâlnind interfeţe între strate cu impedanţã acusticã diferitã, se reflectã
şi/sau se refractã, dupã care se întorc la suprafaţã unde sunt captate de geofoni conectaţi la staţia principalã de
înregistrare. Pe baza timpilor de propagare şi a distanţelor la care au fost recepţionate undele, se pot determina
vitezele de propagare şi poziţia limitelor reflectatoare şi refractatoare.

Aprofundarea acestor tehnici moderne de lucru sunt necesare investigaţiilor în premieră pentru ţara
noastră a ariilor montane cu permafrost potenţial, bazându-ne pe literatura deja consacrată (Vonder Mühll et
al., 2001; Hauck, Kneisel, 2006).

Concluzii

Producţiile cartografice bazate pe tehnicile SIG, pe lângă gradul foarte mare de expresivitate, sunt în
măsură să faciliteze aflarea unor parametrii morfometrici foarte importanţi pentru aprecierea suportului
energetic al potenţialului morfodinamic al reliefului, existând şi o extensie pragmatică, aplicativă a
cartografierii geomorfologice, ca de exemplu realizarea hărţii susceptibilităţii declanşării avalanşelor.

Analiza carotelor de sedimente turbo-siltice postglaciare şi lacustre promite reconstrucţii relevante

ale paleomediului holocen, acţiune importantă pentru surprinderea unor evoluţii ciclice, ceea ce deschide
posibilitatea predicţiei mediului alpin în contextul schimbărilor climatice globale. De exemplu conţinutul în Ca
prezintă valori ridicate în secvenţa turboasă depusă acum cca. 1000 ani, înaintea Optimului Climatic
Medieval. Ulterior, a manifestat o tendinţă constantă de descreştere Secvenţelor turboase cele mai
consistente sub raport volumetric (1000-1150 AD şi 1850-1900 AD) le corespund concentraţii ridicate ale Hg
şi concentraţii scăzute ale K.
 Analizele realizate au indicat faptul că, indiferent de indicator, oscilaţiile îngheţului în aer în perioada
1961-2003 indică o tendinţă generală de reducere a frecvenţei, duratei şi intensităţii acestuia la majoritatea
staţiilor meteorologice considerate. Incidenţa cazurilor cu tendinţe descrescătoare semnificative din punct de
vedere statistic atinge frecvenţe maxime de până la 40%.

Se apreciază că, în condiţiile menţinerii tendinţelor actuale de evoluţie ale temperaturii aerului în
Carpaţii Româneşti, caracterul extrem al climatului montan se va diminua constant.

Valorile parametrilor de bază ai fenomenului nu sunt întotdeauna sincrone la toate staţiile

meteorologice analizate, altitudinea şi gradul de expunere faţă de diferite advecţii de mase de aer amplificând
sau diminuând frecvenţa, durata şi intensitatea fenomenului.

Analiza seriilor dendrocronologice din Munţii Făgăaraş permite abordarea a dou aspecte: unul privind
analiza comparativă a răspunsului auxologic la variaţia factorilor meteorologici pentru molid, larice şi zâmbru în
condiţiile specifice pădurii de limită altitudinală superioară, iar cel de-al doilea privind posibilitatea reconstituirii
variaţiei istorice a regimului termic din sezonul de vegetaţie din ultimele trei secole. De asemenea, coroborarea
informaţiilor obţinute din analiza modificărilor structurii anatomice a inelului anual permit identificarea de
evenimente climatice extreme de tipul îngheţurilor târzii.

Dorinţa obţinerii unor rezultate de excepţie reclamă necesitatea implementării unor tehnici moderne
de lucru, ca de pildă investigarea geofizică a depozitelor cuaternare, în acest sens membrii grantului
demarând exersarea acestor tehnici de lucru, aplicabile în campania de teren din vara acestui an.

Bibliografie
Bogdan, O., Dragotă, C. (2000), Risk of frost occurrence in Romania, Proceedings of the
Romanian Academy, B, II, 2, Bucureşti, pp. 147-153.
Bradley, R.S. (1999), Paleclimatology. Reconstructing climates of the Quaternary, Elsevier
Academic Press, Amsterdam, Boston, Heidelberg, London, 613 p.
Cheval, S., Baciu, M., Breza, T. (2004), The variability of climatic extremes events in the
Romanian Carpathians, Analele Universităţii de Vest Timişoara, GEOGRAFIE, XIV, pp.
59-78.
Cook, E.R., Kairiukstis, L.A. (eds.) (1990), Methods of dendrochronology. Applications in the
enviromnental sciences, Kluwer, 394 p;
Cronin, T.M. (1999), Principles of Paleclimatology, Columbia University Press, New York, 560 p.
Ericson, K. (2004), Geomorphological surfaces of different age and origin in granite landscapes:
an evaluation of the Schmidt hammer test, Earth Surface Processes and Landforms, 29,
495-509.
Fritts, H.C. (1976), Tree rings and climate, Academic Press. London. 567 p;
Goudie, A.S. (2006). Sandstone geomorphology of the Al-Quwayra area of south Jordan,
Zeitschrift für Geomorphologie, N.F., 46, 3, 365-390.
Goudie, A.S. (2006). The Schmidt hammer in geomorphological research, Progress in Physical
Geography, 30, 6, 703-718.
Grudd, H., Briffa, K.R., Karlen, W., Bartholin, T.S., Jones, P.D., Kromer, B. (2002), A 7400-
year tree-ring chronology in northern Swedish Lapland: natural climatic variability expressed
on annual to millennial timescales, The Holocene, 12(6), p. 657-666;
Hauck, C., Kneisel, C. (2006). Application of capacitively –coupled and DC Electrical resistivity
imaging for mountain permafrost studies, Permafrost and Periglacial Processes, 17, 2,
169-177.
Holmes, R.L. (1983), Computer-assisted quality control in tree-ring dating and measurement,Tree
Ring Bulletin, 43, pp. 69-75.
Katz, O., Reches, Z., Roegiers, J.-C. (2000). Evaluation of mechanical rock properties using
Schmidt hammer, International Journal of Rock Mechanics and Mining Sciences, 70, 723-
728.
Kneisel, C., Hauck, C., Vonder Mühll, D. (2000). Permafrost bellow thde timberline confirmed
and characterized by geoelectrical resistivity measurements, Bever Balley, eastern Swiss
Alps, Permafrost and Periglacial Processes, 11, 4, 295-304.
McCarroll, D. (1989). Schmidt hammer relative-age evaluation of a possible pre-‘’Little Ice
Age’’ neoglacial moraine, Leirbreen, southern Norway, Norsk Geologisk Tidsskrift, 69,
125-130.
McCarroll, D. (1991), The Schmidt hammer, weathering and rock surface roughness, Earth
Surface Processes and Landforms, 16, 477-480.
McCarroll, D. (1992), A new instrument and techniques for the field measurement of rock
sourface roughness, Zeitschrift für Geomorphologie, N.F., 36, 1, 69-79.
McCarroll, D., Nesje, A. (1996), Rock surface roughness as an indicator of degree of rock surface
weathering, Earth Surface Processes and Landforms, 21, 963-977.
Micu, D., Micu, M. (2007), Winter temperature trends in the Romanian Carpathians - a climate
variability index, Analele. Universităţii de Vest Timişoara, -GEOGRAFIE, XV (sub tipar).
Milsom, J. (2003), Field geophysics, John Wiley & Sons Ltd., Chichester, 232 p.
Popa, I. (2003), Analiza comparativă a răspunsului dendroclimatologic al molidului (Picea abies
(L.) Karst.) şi bradului (Abies alba Mill.) din nordul Carpaţilor Orientali, Bucovina Forestieră,
2, 3-14;
Popa, I. (2004), Fundamente metodologice şi aplicaţii de dendrocronologie, Editura Tehnică
Silvică. 200 p;
Schweingruber, F.H. (1985), Dendroecological zones in the coniferous forests of Europe.
Dendrochronologia, 3, p. 67-75;
Schweingruber, F.H. (1996), Tree rings and environment. Dendroecology, Birmensdorf. Swiss
Federal Institute for Forest, Snow and Landscape Research. 609 p;
Schweingruber, F.H, Eckstein,D. (1990), Identification, presentation and interpretation of event
years in dendrochronology, Dendrochronologia, 8, p.9-39;
Shakesby, R.A., Matthews, J.A, Owen, G. (2006). The Schmidt hammer as a relative-age dating
tool and its potential for calibrated-age dating in Holocene glaciated environments, Quater-
nary Science Reviews, 25, 2846-2867.
Sharma, P.V., (1997), Environmental and engineering geophysics, Cambridge University Press,
Cambridge, 475 p.
Urdea, P. (2000), Munţii Retezat. Studiu geomorphologic, Edit. Academiei Române, Bucureşti,
272 p.
Urdea, P. (2004), The Pleistocene glaciation of the Romanian Carpathians. In: Ehlers, J, Gibbard,
P.L. (Ed.), Quaternary Glaciations – Extent and Chronology, Part 1Europe, Elsevier B.V.,
301-308.
Voiculescu, M. (2002), Incidenţa actuală a încălzirii climatului asupra etajului subalpin din
masivul Făgăraş, Modificările Globale ale Mediului, Lucrările celei de-a IV-a Conferinţe
Naţionale, Comitetul Naţional pentru Modificările Globale, Edit. ASE.
Vonder Mühll, D., Hauck, C., Gubler, H., McDonald, R., Russill, H., (2001). New geophysical
methods of investigating the nature and distribution of mountain permafrost with special
reference to radiometry techniques, Permafrost and Periglacial Processes, 11, 1, 27-38.
ANEXA 1
ANEXA 2
ANEXA 3
ANEXA 4