Sunteți pe pagina 1din 13

ANALIZA FIZICO-CHIMICA A ULEIULUI

1.Caracteristici generale

ANALIZA FIZICO-CHIMICA A ULEIULUI 1.Caracteristici generale Calitatea uleiurilor vegetale se stabileste pe baza efectuarii

Calitatea uleiurilor vegetale se stabileste pe baza efectuarii unor analize de

laborator. Metodele de analiza utilizate pentru uleiuri sunt de mai multe feluri si anume:

- metode fizice;

- metode chimice;

a. Analiza fizica are drept scop cercetarea proprietatilor fizice ale uleiului si

stabilirea anumitor indici calitativi ca: densitatea relativa, viscozitatea, indice de

refrac ie, etc.

b. Analiza chimica urmareste stabilirea compozitiei chimice a uleiului, bazata pe

anumite proprietati chimice a componentilor determinati. Analiza chimica poate fi calitativa, cand se identifica numai substantele componente, si cantitativa, cand se stabileste si proportia in care acestea se gasesc in uleiul analizat.

A ) Determinarea punctului de topire prin alunecare. Punctul de topire de determina la uleiurile solidificate prin hidrogenare si la grasimile solide. B) Determinararea vascozitatii. Vascozitatea exprimata in grade Engler ( ºE ), reprezinta raportul dintre timpul de scurgere a unui anumit volum de ulei si timpul de scurgere a aceluiasi volum de apa distilata la 20ºC. Vascozitatea uleiurilor se determina cu vascozimetrul Engler. C ) Determinarea indicelui de saponificare : Indicele de saponificare reprezinta cantitatea de hidroxid de potasiu, in mg, necesara pentru saponificarea unui gram de prob

D) Determinarea densitatii : Densitatea sau masa unitatii de volum este o proprietate caracteristica pentru lichide ca : ulei, lapte,etc. In practica densitatea se determina prin metode comparative in raport cu masa specifica a apei si se foloseste notiunea de densitate relativa. Densitatea relativa reprezinta raportul intre masa unui volum de substanta si masa aceluiasi volum de apa distilata, la aceeasi temperatura. Densitatea relativa se determina frecvent cu ajutorul areometrului, cu picnometrul, cu balanta Mohr-Westphal.

E ) Determinarea indicelui de refractie : Consta in determinarea continutului de substanta uscata a uleiului. Metoda se bazeaza pe proprietatea substantelor transparente de a devia raza de lumina, care le strabate. Indicele de refractie variaza in functie de urmatorii factori : concentratia solutiei, lungimea razei de lumina, temperatura la care se face determinarea. Pentru determinarea indicelui de refractie se poate folosi:

-refractometrul Zeiss, pentru produse alimentare, -refractometrul Wellny Zeiss.

2.Examenul fizico chimic al uleiului

2.1.Determinarea indicelui de saponificare

Indicele de saponificare reprezinta cantitatea de hidroxid de potasiu, in mg, necesara pentru saponificarea unui gram de proba. Acest indice caracterizeaza masa moleculara medie a acizilor ce intra in compozitia uleiurilor si grasimilor. Aparatura :

- Balon de saponificare (rezistent la alcalii) cu capacitatea de 250 -Refrigerent de aer, avand o lungime de minimum 650mm. Reactivi :

300cm3.

-Acid clorhidric 0,5 n.

-Hidroxid de potasiu, solutie alcoolica: se dizolva circa 35

40 g hidoxid de

potasiu (cu un continut cat mai mic de carbonat) intr-un litru de alcool etilic 95%, mentinand temperatura sub 15 ºC, in tot timpul dizolvarii. Solutia trebuie sa fie clara si

incolora in caz contrar se filtreaza, respectiv se purifica alcoolul etilic. -Fenolftaleina, solutie alcoolica 1 %.

Modul de lucru :

Se topeste proba (in cazul in care nu este lichida la temperatura camerei), la o temperatura cu cel mult 15 ºC peste punctul ei de topire, se deshidrateaza cu sulfat de sodiu anhidru si se filtreaza prin hartie de filtru, pentru indepartarea impuritatilor si a urmelor de apa. Intr-un balon de saponificare, se cantareste cu o precizie de 0,0002 g o cantitate

de proba astfel aleasa incat consumul de reactiv la titrare sa reprezinte 45

consumul probei martor. In general se cantaresc circa 2 g din proba. Se adauga cu biureta 25cm solutie alcoolica de hidroxid de potasiu.

55% din

Se monteaza un refrigerent de aer, si se fierbe cu reflux pana la completa saponificare. Pentru majoritatea uleiurilor vegetale, o durata de saponificare de o ora este suficienta. In timpul saponificarii trebuie supravegheat ca vaporii sa nu ajunga la partea superioara a refrigerentului, pentru a evita eventualele pierderi de componenti volatili. Dupa saponificare, inainte de completa racire a probei, se spala refrigerentul cu putina apa distilata si dupa indepartarea refrigerentului, se titreaza proba cu acid clorhidric 0,5 n in prezenta de fenolftaleina, pana la disparitia culorii rosii.

în care:

Indicele de saponificare

I S

28,05 V

V mg

1

m

KOH

g

V - volumul acidului clorhidric 0,5 n folosit la titrarea probei martor, în cm 3 , V - volumul acidului clorhidric 0,5 n folosit la titrarea probei de analizat, în cm 3 , m - masa probei luate pentru determinare, în g, 28,05 - cantitatea de hidroxid de potasiu, în mg, corespunz toare la 1 cm 3 acid clorhidric 0,5 n. Diferen a între dou determin ri nu trebuie s dep easc 0,3.

2.2.Determinarea indicelui de refractie

Consta in determinarea continutului de substanta uscata a uleiului. Metoda se bazeaza pe proprietatea substantelor transparente de a devia raza de lumina, care le strabate. Indicele de refractie variaza in functie de urmatorii factori : concentratia solutiei, lungimea razei de lumina, temperatura la care se face determinarea. Pentru determinarea indicelui de refractie se poate folosi:

-refractometrul Zeiss, pentru produse alimentare, -refractometrul Wellny Zeiss. 1.Descrierea aparatului :

Refractometrul Abbe-Zeiss (fig.) se compune din:

figura 1 - refractometru Abbe-Zeiss -un bloc de prisme format din doua jumatati: prisma de

figura 1 - refractometru Abbe-Zeiss

-un bloc de prisme format din doua jumatati: prisma de iluminare (1) si prisma de masurare (2) din sticla de flint, cu unghiul de refrigenta = 60 º; prismele sunt prevazute cu o manta acoperita cu metal anticorosiv prin care circula, venind de la un ultratermostat, un curent de apa cu temperatura constanta; cele doua camere sunt legate prin balamale, formand blocul de prisme; -compensator de dispersie montat in fata obiectivului lunetei (5), folosit pentru inlaturarea efectului de dispersie a luminii albe, la limita de separatie intre campuri; -scara refractometrului, gradata direct in valorile indicelui de refractie (n), in diviziuni de 0,001 montata in lupa de citire (7); -oglinda (3); -tamburul de reglare(4); -butonul compensatorului (6); -fereastra (8) acoperita cu capac, pentru determinari in lumina transmisa. 2. Verificarea si reglarea aparatului Verificarea compensatorului de dispersie. Se pune o picatura de apa distilata intre prismele blocului si se lumineaza cu lumina alba. Se roteste compensatorul pana la disparitia marginilor colorate la limita de separatie. Se potriveste la aceasta limita si se citeste valoarea n pe scara. Se continua apoi rotirea compensatorului, se ajunge la o a doua pozitie de compensare a dispersiei si se citeste valoarea lui n. Cele doua citiri trebuie sa nu difere intre ele cu mai mult de 0,0001. Daca citirile sunt diferite, este necesar ca toate determinarile sa fie efectuate in ambele pozitii ale compensatorului si se ia valoarea medie a valorii n. In cazul folosirii luminii monocromatice de sodiu, verificarea eventualei abateri a razelor galbene, in planul perpendicular pe muchiile de refrigenta a prismelor

compensatorului se face prin asezarea refractometrului intr-o incapere intunecata. Apoi se determina indicele de refractie n al apei, la cateva pozitii ale compensatorului la care citirile trebuie sa fie mereu aceleasi, cu abatere de maximum 0,0001. Etalonarea cu apa distilata. Se potriveste reperul n al scarii, exact la valoarea n a apei distilate. Daca intersectia firelor reticulare este deplasata fata de limita de separatie, atunci se roteste corpul lunetei cu ajurorul cheitei aparatului, pana se obtine o suprapunere a acestor doua elemente. Valorile indicelui de refractie a apei distilate la diferite temperaturi (nt) sunt date in tabelul 1.

Tabelul 1.

Temperatura

Indice de refractie al apei distilate ut

Temperatura

Indice de refractie al apei distilate nt

10 1,3337

 

21 1,3330

 

11 1,3336

 

22 1,3329

 

12 1,3336

 

23 1,3328

 

13 1,3335

 

24 1,3327

 

14 1,3335

 

25 1,3326

 

15 1,3334

 

26 1,3325

 

16 1,3333

 

27 1,3324

 

17 1,3332

 

28 1,3323

 

18 1,3332

 

29 1,3322

 

19 1,3331

 

30 1,3321

 

20 1,3330

 

31 1,3320

 

Modul de lucru :

Determinarea indicelui de refractie la uleiuri. Refractometrul se aseaza in fata ferestrei sau a unei lampi electrice de 50-100 W. Cu ajutorul unei pipete se pun pe prismele refractometrului una sau doua picaturi din uleiul de analizat (in prealabil filtrat prin hartie de filtru), in asa fel incat uleiul sa formeze un film continuu si fara bule de aer.

In acest scop se manuiesc cele doua prisme pentru a se evita curgerea uleiului, termostatarea la temperatura de 20ºC se executa cu o precizie de ± 0,2º C si trebuie sa ramana constanta in tot timpul determinarii. Se roteste oglinda si se potriveste cea mai buna pozitie de iluminare a campului vizual, iar prin luneta si prin rotirea butonului (6) se regleaza limita de separatie intre partea luminata si partea neluminata. Se roteste apoi compensatorul si ocularul, pentru eliminarea coloratiei la limita de separatie intre cele doua campuri. Se citeste pe scara aparatului valoarea n a indicelui de refractie.

Calcularea indicelui de refractie la temperatura prescrisa se face cu ajutorul formulei:

n

d

t

n

t

d

n

d

t

1

n

0,000385

t

d

1

t

0,000365

t

(în cazul uleiurilor)

(în cazul gr similor)

în care:

n

n

d

d

t

t

indicele de refrac ie la temperatura prescris , respectiv t = 20, 40 sau 60°C,

Indicele de refrac ie determinat la temperatura de lucru, t 1 ,

t diferen a între temperatura la care s-a f cut

determinarea i temperatura prescris .

2.3.Determinarea densitatii relative

Densitatea se poate determina cu:

-Areometrul in cazul produselor lichide; -Balanta Mohr-Westphal, in cazul produselor lichide; -Picnometrul, in cazul produselor lichide, semisolide si dolide. a) Determinarea densitatii relative cu areometrul. Aparatura: -areometre sau termoareometre

-termometre de la 0

50 ºC

-cilindru de sticla (1000 cm³). Pregatirea probei: Uleiul analizat se mentine la temperatura camerei pana ce ajunge la o temperatura care nu difera cu mai mult de ±0,5 ºC de aceea a mediului ambiant, apoi se

introduce in cilindrul curat si uscat.

figura 2 - areometru Modul de lucru. Cilindrul cu uleiul se aseaza pe o placa

figura 2 - areometru

Modul de lucru. Cilindrul cu uleiul se aseaza pe o placa perfect orizontala. Spuma eventual formata la suprafata se sparge cu o bagheta incalzita, fara a atinge suprafata produsului. Areometrul cu termoareometrul, curat si perfect uscat, tinut de capatul superior, se introduce cu grija in ulei, fara a atinge peretii cilindrului. Dupa ce oscilatiile au incetat, se citeste, la nivelul inferior al meniscului, densitatea uleiului la temperatura la care se face determinarea. Densitatea relativa la 20ºC se calculeaza astfel :

d

20

20

d

t

20

0,00069 t

/

in care :

d 20

/

t

t - densitatea relativa citita pe areometru la temperatura determinarii ;

- diferenta dintre temperatura determinarii si 20ºC.

Daca temperatura determinarii este mai mare decat 20ºC, valoarea 0,00069

iar daca temperatura este mai mica de 20ºC, valoarea 0,00069

etalonarea areometrului este facuta la + 4ºC, valoarea densitatii relative d 20 20 se imparte la densitatea apei la 20ºC care este 0,998. Rezultatele a doua determinari nu trebuie sa difere intre ele cu mai mult de : 0,002 pentru acelasi aparat si acelasi operator ; 0,003 pentru aparate si operatori diferiti. b) Determinarea densitatii relative cu picnometrul Aparatura: picnometre de sticla calibrate, prevazute cu dopuri slefuite, de diferite forme si capacitati. Dopurile au un canal capilar sau sunt prevazute la partea superioara cu o terminatie capilara cu dop si cu o deschidere pentru termometru, cu slif. Unele picnometre sunt prevazute cu un reper pentru umplere la nivel determinat. Calibrarea picnometrului precum si determinarea densitatii realtive se fac la 20 ºC. -termostat pentru mentinerea temperaturii la (20±0,2) ºC si la (60±0,2)ºC .

t

/

se adauga,

t

/ se scade. Daca

Modul de lucru: figura 3 - picnometru Inainte de analiza, uleiurile se aduc la temperatura

Modul de lucru:

figura 3 - picnometru

Inainte de analiza, uleiurile se aduc la temperatura de 18

20

ºC. Cu ajutorul

unei pipete se umple cu ulei picnometrul in prealabil spalat si uscat. Picnometrul cu reper se umple pana putin sub reper. Excesul de ulei iesit din capilar sau care depaseste reperul se indeparteaza cu ajutorul hartiei de filtru. Se introduce picnometrul in termostat sau in baia de apa la temperatura de (20±0,2) ºC, pentru 30 de minute. Daca exista bule de aer, se mentine proba in termostat pana ce bulele ajung la suprafata si se sparg cu ajutorul unei baghete incalzite, fara a atinge suprafata uleiului. Se astupa apoi picnometrul cu dopul sau si se curata in exterior cu o carpa muiata in benzen sau benzina, tinand picnometrul cu ajutorul unei hartii de filtru. Se cantareste apoi in balanta analitica cu precizie de 0,0002 g.

Densitatea relativa d

20

20

m

3

m

1

m

2

m

1

in care : m 1 masa picnometrului gol, in g ; m 2 - masa picnometrului umplut cu apa distilata, in g m 3 masa picnometrului umplut cu ulei, in g. Rezultatele a doua determinari nu trebuie sa difere intre ele cu mai mult de : 0,0002 pentru acelasi aparat si acelasi operator ; 0,0003 pentru aparate si operatori diferiti.

2.4.Determinarea viscozit ii cu viscozimetrul Engler

Viscozitatea este dat de raportul dintre timpul de scurgere al unui volum de produs la o temperatur anumit i timpul de scurgere al aceluia i volum de ap distilat la temperatura de 20 C C. Viscozitatea astfel determinat se exprima în grade Engler ( o E).

1. Aparatura. Viscozimetrul Engler (fig. 1 i fig. 2) se compune dintr-un vas cilindric (1) din alam , aurit în interior sau din o el inoxidabil.

din alam , aurit în interior sau din o el inoxidabil. Vasul are la fund un

Vasul are la fund un orificiu de scurgere calibrat (2) de asemenea din metal inoxidabil. Trei repere (5) indic nivelul pîn la care se umple viscozimetrul cu produsul de analizat. Capacul are dou orificii, unul pentru termometru i altul pentru o tij de lemn de

fag sau de conifere, care îndepline te func ia de obturator al orificiului de scurgere. Vasul (1) este sudat concentric în interiorul unui alt vas de alam (3), care serve te ca termostat. Acest vas se umple cu ap sau ulei i poate fi înc lzit cu flac r de gaz sau electric. Cu amestec torul (4) se u ureaz transmisia c ldurii i uniformizarea temperaturii termostatului. Viscozimetrul este montat pe un dispozitiv ale c rui picioare sunt prev zute cu

uruburi de

tu ul pentru termometrul interior trebuie s permit a ezarea termometrului cu rezervorul în apropierea orificiului de scurgere. - Termometre cu mercur, special construite pentru viscozimetrul Engler i

termostatul lui (rezervorul de mercur are o în l ime de 10 mm), verificate la imersiunea

calare.

termometrele cu scala 0

105 o C, avînd o eroare de maximum 0,2 grd la. prima categorie

de termometre i 0,5 grd la cea de-a doua categorie. Termometrul se monteaz a a fel ca rezervorul s fie la circa 2 mm de fundul viscozimetrului.Iner ia termic a termometrului

trebuie s permit stabilirea temperaturii în timp de maximum 2 minute.

- Recipiente calibrate de 200 cm 3 , verificate la umplere, cu repere la 100 cm 3 i

la 200 cm 3 .

- Cronometru cu diviziuni de 0,2 secunde, cu abatere maxim de 5 secunde la

or .

2. Preg tirea determin rii

Inainte de determinare, produsul va fi filtrat printr-o sit nr. 03 STAS 1077-67. Produsele foarte vîscoase, sau cu puncte de congelare ridicate, vor fi înc lzite la maximum 50 C C. Viscozimetrul, termometrele i tija trebuie s fie perfect curate i uscate. Cur irea se face prin sp lare cu solven i organici. Se umple vasul (1) cu produsul de analizat, înc lzit în prealabil pîn la temperatura de determinare, pîn cînd vîrfurile reperelor ajung abia vizibile. Prin ridicarea tijei se umple orificiul de scurgere, l sînd suspendat o pic tur de produs. Cu ajutorul uruburilor de calare, se potrive te viscozimetrul astfel ca vîrfurile reperelor s se g seasc deopotriv la suprafa a lichidului. Aceasta se realizeaz ad ugînd sau l sînd s se scurg produsul din viscozimetru. Se acoper vasul (1) cu capacul s u i se introduc termometrele în vasele (1) i

(3).

Termostatul se potrive te la urm toarele temperaturi:

- pentru determinarea la 20 o C

.

.

.

.

.

.

.

.

.

20°C

.

.

.

.

.

.

.

.

.

C

- pentru determinarea la 50 o C - pentru determinarea la 100 o C .

(50 0,25) o 101 o C

. Se agit con inutul vasului (1) ap sînd u or tija i rotind capacul. Dup ce s-a atins temperatura determin rii i s-a men inut constant timp de 5 minute cu varia ii maxime de ± 0,2 o C la 20 o C; de ± 0,3 o C la 50°C i de ± 0,4°C la 100 o C, se a az sub orificiul de curgere recipientul curat i uscat.

.

.

.

.

.

.

.

3. Modul de lucru

Se ridic tija, l sînd s se scurg lichidul în recipientul calibrat i se porne te cronometrul în acela i timp. Pentru a se evita spumarea, firul de lichid va trebui s ating peretele recipientului calibrat. Se observ numai temperatura lichidului din termostat, deoarece temperatura

produsului poate sc dea c tre sfîr itul determin rii cînd termometrul r mîne cu rezervorul în afara lichidului.

Se

opre te cronometrul în momentul în care nivelul lichidului a atins reperul de

200 cm 3 .

OBSERVA IE.

In timpul determin rii, viscozimetrul trebuie s fie ferit de radia ii calorice iar

temperatura camerei trebuie s fie cît mai apropiat de 20°C, în cazul cînd se lucreaz

la aceast temperatur , Viscozitatea în grade Engler (°E) se calculeaz dup formula :

o

E

t

C

in care:

t - timpul de scurgere a 200 cm 3 produs, în secunde,

C -constanta aparatului (timpul de scurgere a 200 cm 3 ap distilat la 20 º C ;

valorile acestei constante trebuie s fie cuprinse între 50 i 52). Rezultatele a dou determin ri nu trebuie s difere fa de media lor cu mai mult decît valorile din tabelul 2. Tabelul 2

Temperatura

Acela i aparat i

Aparate diferite si operatori diferi i

o

C

acela i operator

pîn la 20

2% din media rezultatelor

4% din media rezultatelor

de la 50 la 100

4% din media rezultatelor

8 % din media rezultatelor

2.5. Determinarea acidit ii libere

Indicele de aciditate reprezint cantitatea de hidroxid de potasiu, în miligrame, necesar pentru a neutraliza acizii gra i liberi dintr-un gram de produs. Modul de lucru. Într-un vas Erlenmeyer se cânt resc 5 10 g gr sime, care se dizolv în 40 ml amestec alcool eter 1: 2, neutrilizat în prealabil. Amestecul se titreaz cu hidroxid de potasiu solu ie 0,1 n, în czul uleiurilor i gr similor cu aciditate sub 15 %, sau cu solu ie 0,5 n când aciditatea produsului este mai mare. Titrarea se execut sub agitare, în prezen a de fenolftalein , pân la apari ia unei colora ii roz, persistent timp de 1 min. În cazul când în timpul titr rii amestecul se tulbur , trebuie înc lzit u or prin cufundare într-o baie de ap cald . Aciditatea liber a uleiurilor poate fi exprimat în procente de acid oleic sau sub form de indice de aciditate.

Aciditate liber ( în acid oleic ) % =

0,0282

V

100

2,82 V

M

M

Indice de aciditate =

5,6104 V ,

M

în

care :

V

volumul de hidroxid de potasiu 0,1 n folosit la titrare, în ml ;

M masa produsului luat în analiz , în g ; 0,0282 acidul oleic corespunz tor la 1 ml hidroxid de potasiu 0,1 n, în g ; 5,6104 hidroxid de potasiu corespunz tor la 1 ml solu ie 0,1 n, în mg.

Gr simile trebuie s aib o aciditate liber foarte mic . În cazul când aciditatea este crescut , aceasta denot un proces de râncezire prin hidroliz sau la uleiuri faptul c rafinarea nu a fost corect executat .

La uleiuri, aciditatea maxim admis este de 0,1 % pentru calitatea I, 0,4 % pentru

calitatea a II a.

2.6. Determinarea indicelui de iod ( metoda Hanus ).

Indicele de iod reprezint cantitatea de halogen, exprimat în grame iod, pe care o poate adi iona 100 g produs. Indicele de iod arat gradul de nesaturare al unei

gr simi. Înainte de efectuarea determin rii, produsul se filtreaz printr-un filtru cutat, care

con ine sulfat de sodiu anhidru, cu scopul îndep rt rii umdit ii i a impurit ilor. Se

cânt re te o cantitate de 0,15 2,5 g produs, în func ie de indicele de iod presupus, într-

un vas Erlenmeyer cu dop rodat, unde se mai adaug 10 ml cloroform i 25 ml solu ie

Hanus m surat cu biureta. Solu ia Hanus se ob ine din 13 g iod i 2,8 ml brom la 100

ml acid acetic glacial.

Cantitatea de produs luat în analiz se stabile te astfel, în func ie de indicele de iod presupus :

Indice de iod

Masa produsului, în g

0 - 10

2,5

11 50

1,0

51 - 70

0,60

71 - 120

0,25

121 - 180

0,15

Paralel se preg te te o prob martor cu acelea i cantit i de reactivi, îns f r

gr simi. Vasele se închid cu dop, se agit bine i apoi se in în întuneric timp de 30 60

min. Dup acest interval se adaug în fiecare 10 ml iodur de potasiu 10 % i 100 ml

ap

distilat . Se titreaz repede sub agitare cu o solu ie de tiosulfat de sodiu 0,1 n, pân

la

culoarea galben pai. Se adaug apoi 1 ml solu ie de amidon 1 % i se continu

titrarea pân la dispari ia culorii albastre.

Indicele de iod se calculeaz pe baza rela iei :

Indice de iod =

0,01269 V

V

1

100

M

,

în

care :

V

volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 n folosit la titrarea probei martor, în ml ;

V 1 volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 n folosit la titrarea probei de analizat, în ml ; M masa produsului luat în analiz , în g ; 0,01269 iod corespunz tor la 1ml tiosulfat de sodiu 0,1 n, în g.