Sesiunea de comunicări ştiinţifice

cu participare internaţională

Politici şi strategii de securitate în cadrul

relaţiilor internaţionale în contextul
noului mileniu

SIBIU 24 MAI 2008

1
 Raporturile diplomatice între Coreea de Nord şi Republica Populară Chineză

Diplomatic reports between North Korea and the People’s Republic of China

În timpul dinastiilor Ming (1368-1643) şi Quing (1644-1911) Coreea, ca dealtfel şi alţi

vecini ai Chinei, a trebuit să aleagă între a plăti tribut curţii imperiale chineze sau a fi invadată. Mai
multe dinastii coreene au ales varianta tributului, iar imediata proximitate a Chinei a asigurat o
puternică influenţă politică, economică şi culturală asupra Peninsulei Coreene în toate timpurile.
Relaţia era vazută în ambele ţări drept una Confucianistă tradiţională, China fiind percepută drept
“fratele mai mare”, iar Coreea, “micul frăţior”, iar cele doua culturi continua si astazi sa se

influenteze reciproc.
Pe 6 octombrie 1949 Republica Populară Democratică Coreeană şi ţara vecină de la nord,
Republica Populară Chineză stabileau relaţii diplomatice la nivel de Ambasadă.

2
 Diplomatic vorbind, China este principalul aliat al Phenianului, care l-a susţinut militar în
timpul războiului din Peninsulă (1950-1953), 900.000 de chinezi pierzându-şi viaţa atunci, cărora li
se adaugă şi 1, 5 milioane de nord coreeni, 1, 3 milioane de sud-coreeni (în mare lor majoritate
civili). De asemenea, circa 34.000 de americani au murit în lupte şi peste 100.000 au fost răniţi1.
Peninsula a sfârşit, aşa cum de altfel era şi înainte de izbucnirea războiului, prin a fi mai aspru
împărtită decât Germania. China este şi ţara cu o minoritate coreeană de peste 2 milioane de
suflete.
Dacă pentru România polemica sovieto-chineză a constituit un prilej de ieşire de sub
hegemonia sovietică şi de căutare a sprijinului chinezilor, nord coreenii au căutat sa menţină un
profil diplomatic si atent în relaţia lor cu Moscova şi Beijingul pe toata durata diferendului între cei
doi mari actori ai scenei politice internationale.
O dispută teritorială a existat între Coreea de Nord şi China asupra unui segment al
Masivului Muntos Paekdusan,”muntele sacru el revoluţiei coreene”, căruia coreenii îi spun Baekdu-
san, iar chinezii Changbai Shan, locul de unde izvorăşte râul Amnokgang sau Yalu, cum îi spun
chinezii, râu care formează frontiera naturală între cele două state. Totuşi, în 1962, Coreea de Nord
şi China au negociat un Tratat de Frontieră şi au căzut de acord să împartă muntele şi lacul vulcanic
de pe vârf, iar Phenianul controlează astăzi aproximativ 60% din suprafaţă, adică 230 km². Muntele
are o importanţă afectivă pentru coreeni, fiind legat de luptele pentru eliberarea de ocupantul
japonez si locul unde se afla tabăra revoluţionară în care s-a născut Kim Jong Il, dar şi de locul de
naştere al regatului mitic Gojoseon (2333–108 Î.Hr). Cu mult înainte de apariţia ideilor Yuche (care
literar ar insemna a te baza pe propriile forte, fara ajutor sau imixtiuni din exterior, filozofia care
stă la baza statului corean de astăzi)2, muntele Paektusan era prezent în lirica populară şi considerat
ca lacaş al Lui Dumnezeu de către Regatele Buyeo (Sec al II-lea Î. Hr - 494), Goguryeo (37 Î. Hr –
668D. Hr) şi Balhae (698 - 926). Totodată, cu cei 2 744 metri ai sai, Paekdusan este şi cel mai înalt
munte din toată Peninsula Coreeană.

1
“ La Coree de XX e siecle en 100 points”, Editions en Langues Etrangeres, Pyongyang, 2002, pag.103
2
“Des idees du YUCHE”, Kim Djong Il, Editions en Langues Etrangeres, Pyongyang, 1982

3
 În cadrul leadership-ului nord coreean se estimează că ar exista o facţiune pro chineza care
ar încuraja o apropiere de economia şi modelul chinez, precum şi o vădită liberalizare la nivel
politic. Pe de altă parte, mai există încă două facţiuni: una "Kim Il Sung-istă", conservatoare,
închistată şi extrem de reticentă la schimbare, care pune accentul pe armată şi nu doreşte imixtiuni
din exterior şi, oricât ar părea de ciudat, specialiştii chinezi susţin că o a treia facţiune ar fi cea filo-
americană şi pro Occidentală. Aceeaşi specialişti însă ezită în a o descrie pe aceasta din urmă sau a
face referiri directe la figuri politice de la Phenian dispuse să facă acest clivaj.
O parte a militarilor chinezi sunt favorabili regimului de la Phenian, însă Beijingul respinge
scenariul reunificării, atâta timp cât există o prezenţă militară americană în partea de sud a
Peninsulei, nedorind o prezenţă americană directă la frontiera sa sud estică, aproape de regiunea
industrializată a Manchuriei sau de oraşul cheie Sheniang. Altfel spus, “perenizarea” regimului
stalinist de la Phenian se dovedeşte, că vrem sau nu, de o importanţă strategică pentru Beijing.
În ceea ce priveşte dosarul nuclear nord coreean, China doreşte ca Phenianul să revină la
negocierile de 6 părţi de la Beijing3 (cele două Coreei, China, Japonia, Federaţia Rusă şi Statele
Unite), Beijingul dorind denuclearizarea totală a întregii Peninsule Coreene. China încurajează
liberalizarea economică a Coreei de Nord, unde firmele sale se implantează din ce în ce mai mult,
cu precădere în zona liberă de la Rajin Sonbong sau Uzina de sticla de la Taen, inaugurată pe 9
octombrie 2005. La Hotelul Yankagdo International din Phenian, s-a permis accesul acţionarilor
chinezi, aici existând un restaurant cu specific chinezesc şi chiar...oricât de neobişnuit ar părea
pentru Corea de Nord, un cazino. Kim Jong Il a efectuat mai multe vizite în ţara vecină, cea mai
recentă fiind în ianuarie 2006, fapt ce dovedeste o apreciere pozitivă a evoluţiei ascendente a
3
“China and the Six Party Talks”, in XINHUA News Bulletin, 23 februarie 2007.

4
relatiilor economice sino-nord coreene şi a ajutorului substanţial acordat Phenianului de partea
chineză.

Yankagdo International Hotel,

Phenian

De atunci, China s-a implicat şi mai frenetic în rezolvarea problemei nucleare nord coreene,
organizând negocieri de culise. Şi se pare că eforturile Beijingului au dat roade. Negociatorul şef al
Coreei de Sud, ţară care s-a implicat de asemenea activ în problema programului nuclear nord-
coreean, a precizat însă că şi ţara sa a încercat să facă în aşa fel încât negocierile multipartide să nu
aibă legătură cu sancţiunile internaţionale impuse Coreei de Nord după testele nucleare.

China a profitat de tratativele celor şase pentru a-şi promova interesele geopolitice din zona
Peninsulei Coreene. Beijingul a exercitat puternice presiuni asupra Phenianului pentru ca acesta să
revină la masa tratativelor, dar totodată a refuzat sistematic orice încercare de blocadă economică
contra Coreei de Nord. Mai mult: şi-a extins investiţiile în această ţară de la 1 milion de dolari în
2003 la peste 200 de milioane de dolari în interval de un singur an (2004).

Iniţiative pozitive faţă de Phenian au venit şi de la Seul. Preşedintele sud-coreean Roh Moo-
Hyun a continuat aşa-numita "Sunshine policy" a predecesorului său, Kim Dae-Jung şi a oferit o

5
serie de concesii economice vecinilor din Nord, valorificând astfel mâna de lucru foarte ieftină.
Acest gen de măsuri au împiedicat SUA să izoleze total Coreea de Nord. Chiar dacă ar fi reusit să
obţină sancţiuni contra Phenianului, nu exista nici o garanţie că, fie China, fie altă mare putere, nu
le-ar fi încălcat cu seninătate. Coreea de Nord a făcut cunoscut faptul că orice formă de blocadă
economică împotriva sa va fi considerată un act de război şi va fi tratat ca atare. Toată această
evoluţie a stârnit unele disensiuni în cadrul Administraţiei Bush. Disensiunile s-au manifestat între
adepţii măsurilor dure, mergând chiar până la a dori o invazie militară, şi adeptii mult mai
ponderaţi, ai măsurilor diplomatice.

China este principalul partener comercial al Phenianului, schimburile dintre cele două state
totalizând 1,39 miliarde de dolari în 2004, adică triplul anului 2000. Partea Chinei în aceste
schimburi a crescut de la 20% la 37% în perioada 2000-2004.
China furnizează Coreei de Nord între 300 000 şi un milion de tone de petrol anual, adică 80%
din necesarul energetic al ţării.4
Această creştere se explică prin îmbunătăţirea exporturilor coreene de oţel şi zinc, cărora li se
adaugă şi antracitul (1,18 milioane de tone în 2004). Principalele produse chinezeşti de pe piaţa
nord coreeană sunt: cerealele şi petrolul, dar şi maşinile unelte şi produsele electronice.5

În 2006, schimburile comerciale sino-coreene au cunoscut un trend ascendent, volumul

exporturilor înregistrând cifra de 1,380 milioane de dolari, adica o creştere cu 3.8% faţă de anul
precedent, 2005. Volumul exporturilor chineze către RPDC a fost de 1,010 milioane de dolari, iar
importurile chineze din RPDC au înregistrat 370 milioane de dolari. În ultimii ani au crescut şi
investiţiile chineze în Coreea de Nord. Astfel, în perioada ianuarie-octombrie 2006 s-au înregistrat
19 noi proiecte de investiţii, totalizând o sumă de circa 66.67 milioane de dolari, fiind vizate
domenii diverse, dintre care se cuvine să menţionez: produsele alimentare, industria farmaceutică,
industrie uşoară, electronice, industria chimica şi cea a metalelor neferoase.

China a deschis un Consulat General în oraşul Chongjin, din nord-estul RPDC iar Phenianul
are pe lânga Ambasada din Beijing încă 2 Consulate Generale, la Shenyang şi Hong Kong. O
excelentă relaţie există si la nivelul autorităţilor locale, astfel, în ultimii 2 ani s-au semnat acorduri
de colaborare comercială şi tehnologică între Provinciile chineze Liaoning, Heilongjiang, Jiangsu şi
Shanghai de o parte si provinciile nord coreene Pyong'anul de Nord, Hamgyong, Kangwon si
Hamheung, de cealaltă parte.

4
“China and North Korea, comrades for ever?”, Crisis Group Asia Report, no. 12, 1 February 2006
5
“L'essor du commerce entre Pekin et Pyongyang enquiete Seoul”, Le Figaro, Jean Jaqcues Mevel, 7 aprilie
2006

6
 Acordul de schimburi culturale între Beijing şi Phenian a fost reînnoit pe 10 aprilie 2006
până în 2008. Acestuia i se adaugă şi Tratatul sino-nord coreean de Prietenie, Cooperare şi
Asistenţă Mutuală (în vigoare de pe 10 septembrie 1986), precum şi Tratatul Consular sino-nord
coreean (în vigoare de la data de 3 iulie 1986).
În noiembrie 2002, China şi RPDC au semnat la Beijing "Acordul între Ministerele
Educaţiei dintre cele două ţări cu privire la Cooperare şi Schimburi pentru perioada 2002-2010". Un
număr de 350 de bursieri nord coreeni îşi fac studiile anual în China, în timp ce aproape 1500 de
tineri chinezi îşi fac studiile in Coreea de Nord, în virtutea acestui acord.
Republica Populară Chineză a furnizat Forţelor Aeriene nord coreene un număr important de
aeronave militare. Dintre acestea se cuvine să menţionez: circa 80 de aparate Harbin, o copie
chinezească a aeronavei de bombardament Ilyushinul IL 28 “Beagle”, 107 aparate Shenyang F-5,
copie a Mig-ului-17 “Fresco”, 100 de aparate Shenyang F-6, copie a Mig-ului-19 “Farmer”, 40 de
aparate Chengdu F-7B, variantă modernizată în China a Mig-ului 21, precum şi 48 de elicoptere
utilitare Harbin Z-5, copie a elicopterului rusesc Mil-4.

Pe de altă parte, Republica Populară Chineză a construit un gard de sârmă ghimpată

într-o zonă de frontieră cu Republica Democrată Populară Coreeană, la puţin timp după
anunţul Phenianului că a efectuat un test nuclear in octombrie 2006, pentru a opri un eventual aflux
de refugiaţi. În acest mod, Beijingul a instalat, pentru prima dată în istoria relaţiilor dintre cele două
regimuri comuniste aliate, o barieră de metal la frontiera ce separă Coreea de Nord de oraşul chinez
Dandong. „Cortina de fier” a fost construită la două zile după ce autorităţile de la Phenian au
anunţat că au efectuat un test nuclear „încununat de succes”. Bariera, înaltă de 2,5 metri, se întinde
pe o distanţă de 20 de kilometri, de-a lungul fluviului Yalu.
Testele nucleare nord-coreene din ultimii ani a avut un impact negativ asupra relaţiilor
dintre Phenian şi Beijing. Conform unui comunicat oficial, "Coreea de Nord a ignorat îngrijorarea
comunităţii internaţionale şi a recurs într-o manieră ruşinoasă la un test nuclear, iar Guvernul chinez
si-a exprimat, cu această ocazie, opoziţia fermă". China este unul dintre cele cinci state cu drept de
veto în Consiliul de Securitate al ONU şi, pentru prima dată, şi-a manifestat disponibilitatea de a
accepta impunerea unor sancţiuni internaţionale Phenianului. În acelaşi timp, purtătorul de cuvânt
al Ministerului chinez de Externe, Liu Jianchao s-a pronunţat însă categoric împotriva unei
intervenţii militare, calificând-o drept "de neimaginat". "Comunitatea internaţională şi Naţiunile
Unite ar trebuie să ia măsuri potrivite, care să susţină procesul de denuclearizare a Peninsulei
coreene."
Dintre vecinii Coreei de Nord, cel mai mare sprijin a venit în ultimii ani din partea Chinei,
însă, îmbrăţişând o politică globală şi apropiindu-se economic şi comercial de Occident şi în special

7
de americani, Beijingul începe şi el să îşi exprime îngrijorarea cu privire la politica nucleară a
Phenianului.

Prognoze pentru viitorul Coreei de Nord

Regimul nord coreean este hotărât să evite un atac în stilul Irakului, venit din partea Statelor
Unite. Îşi dezvoltă aşadar programul nuclear, nu ca o formă de protecţie împotriva unei eventuale
invazii ci, aşa cum am mai arătat, mai degrabă drept o ustensilă în vederea şantajării comunităţii
internaţionale, pentru a obţine ajutoare substanţiale.
Pe lângă aceasta, în prezent Phenianul este avid de valută şi doreşte cu ardoare orice formă
de investiţii străine pentru a-şi mai revigora puţin economia. În acelaşi timp, cea de'a treia generaţie
de politicieni comunişti ai Phenianului ar putea grăbi zorii schimbarii, ca urmare a modului rapid în
care se schimbă lumea şi al contextului globalizării.
În opinia mea, ca să conchid, atâta timp cât Kim Jong Il rămâne la putere, RPDC va urmări
o politică bazată pe cele două strategii mai sus amintite, Songun şi Kangsongdaeguk, căutând mereu
o polemică şi situaţii de conflict ideologic pentru ca în acest mod regimul să poată justifica acţiunile
şi înfometarea populaţiei. Totuşi, există şi dorinţa nord coreenilor de a ajunge cu Washingtonul la
un fel de înţelegere, folosind şantajul nuclear, cu scopul de a semna un acord sau tratat care să le
ofere serioase garanţii de securitate şi chiar stabilirea de relaţii diplomatice, însă nu întrevăd ca
aceste deziderate să se realizeze prea curand întrucât nici una dintre părţi nu doreşte să renunţe la
propria strategie.

ANEXĂ

 Lista Ambasadorilor chinezi acreditaţi la Phenian de la stabilirea relaţiilor diplomatice şi

pâna în prezent6

1. Ni Zhiliang (1950.08-1952.03)

2. Pan Zili (1955.01-1956.02)

3. Qiao Xiaoguang (1956.04-1961.07)

6
Sursa: Ministerul de Externe al R. P. Chineze>http://kp.china-embassy.org/eng/dshd/lrds/t308500.htm

8
4. Hao Deqing (1961.08-1965.11)

5. Jiao Ruoyu (1965.12-1970.03)

6. Li Yunchuan (1970.03-1976.06)

7. Lv Zhixian (1976.09-1982.02)

8. Zong Kewen (1982.08-1987.08)

9. Wen Yezhan (1987.10-1990.05)

10. Zheng Yi (1990.06-1993.09)

11. Qiao Zonghuai (1993.09-1997.03)

12. Wan Yongxiang (1997.04-2000.03)

13. Wang Guozhang (2000.04-2001.12)

14. Wu Donghe (2001.12-2006.08)

15. Liu Xiaoming (2006.09- ) până în prezent

Abstract
Diplomatic reports between North Korea and the People’s Republic of China

The history of contacts betwen Koreans and Chinese goes back to immemorial times when,
due to geopolitical reasons the Koreans had chosen to pay tribute to the Ming and Quing dinasties
instead of being invaded by the stronger neighbour. The relationship is still perceived in the very
strict Confucianist terms, with China playng the role of the protective brother and the two cultures
still continue to influence each other. The North Koreans have managed to emerge victorious in the
1950-1953 War thanks to the support provided by the Northern neighbour. A pro Chinese segment
of the North Korean leadership is believed to support the economic liberalisation of this country’s

9
economy according to the Chinese model, while China provides Pyongyang with allmost 80% of its
energetic necesities.
China is after the Russian Federation North Korea’s second arms supplier, especially when
it comes to atack and interceptor jets, entirely built in China with a Soviet pattern, but by far
cheaper, thus beying a good alternative for some poverty striken nations of the Developing World.
On the other hand, regarding the Six Party talks on the denuclearisation of the Korean
Peninsula and the Reunification Process of the two Korean States, China supports the peaceful
initiatives of both, but disagrees with an American presence closer to its borders and geopolitical
space.
However, the Chinese authorities have built a fence at the border with North Korea and
under the influence of the globalised world and the international community have started to show a
visible distance from Pyongyang after the most recent nuclear tests, even if China would never
support any kind of economic blockades imposed upon the North Koreans, nor would it aprove
“military adventures” in the Iraqi style of the United States against the Northern half of the Korean
Peninsula.

BY POP CIPRIAN-DOREL

ABSOLVENT AL FACULTĂŢII DE ŞTIINŢE POLITICE “SIMION BĂRNUŢIU”

ŞI AL PROGRAMULUI DE MASTERATE “PROMOVAREA SECURITATII PRIN RELATII
INTERNATIONALE” AL ACELEIAŞI FACULTĂŢI.

GRADUATE OF THE “SIMION BARNUTIU” FACULTY OF POLITICAL SCIENCES AND OF

THE MASTERS PROGRAM “PROMOTING SECUTITY THROUGH INTERNATIONAL
RELATIONS” OF THE SAME FACULTY.

10