CURSUL NR.

2
Structura profesiei contabile

Profesia contabilă este în mod curent definită ca totalitatea activităţilor (serviciilor)

care presupun cunoştinţe în domeniul contabilităţii, a specialiştilor care le efectuează (prestează),
precum şi organismele lor profesionale.
Profesia contabilă este o profesie cu o arie de activitate largă şi diversă. În toate statele
membre UE, în pofida diferenţelor istorice, economice, juridice şi culturale, poate fi regăsit
un cumul de activităţi, care sunt rezervate prin lege sau prin practica profesiei contabile, legate
mai mult sau mai puţin de procesul de elaborare şi validare a informaţiilor financiare, contabile
sau fiscale. Unele dintre aceste activităţi sunt de obicei rezervate exclusiv profesiei contabile şi
formează o parte a domeniului tradiţional de activitate al acesteia, chiar dacă uneori aceste
activităţi sunt „împărţite” cu alte profesii. Printre aceste activităţi se află, de exemplu,
activitatea privind insolvenţa sau cea de asistenţă fiscală.
Pentru a menţine o înaltă calitate şi diversitate a serviciilor profesionale oferite este
esenţială asigurarea faptului că firmele profesionale pot elabora cea mai largă gamă de competenţe
posibilă şi sunt capabile să atragă şi să reţină persoanele cele mai talentate pentru a-şi servi
clienţii; aceasta este calea ideală, şi nu protecţionismul şi mediul anticompetitiv, pentru
a permite să fie servit atât interesul clienţilor, cât şi al publicului în general; aceasta este
calea pe care se încurajează inovaţia şi concurenţa şi se asigură faptul că experienţa şi aptitudinile
profesiei contabile pot fi utilizate pe deplin centru dezvoltarea economiei.
Lista principalelor activităţi/servicii care compun profesia contabilă
1. Ţinerea contabilităţii;
2. Elaborarea, examinarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
3. Audit statutar;
4. Alte lucrări de audit financiar-contabil;
5. Management financiar-contabil;
6. Servicii fiscale (consultanţă, consiliere şi asistenţă fiscală);
7. Servicii de studii şi consultanţă pentru crearea întreprinderilor;
8. Evaluări de întreprinderi şi titluri;
9. Alte servicii contabile şi paracontabile.

Diversitatea profesiei este o realitate foarte importantă, chiar dacă în anumite organizaţii
profesionale membrii se ocupă în fapt de una singură sau de foarte puţine dintre aceste activităţi.
Sfera de activitate a profesionistului contabil acoperă auditul statutar, auditul în sectorul
public, contabilitatea, auditul fuziunilor şi achiziţiilor, auditul elementelor nemonetare, lichidări,
insolvabilitate, expertiză juridică, consultanţă, consiliere şi reprezentare fiscală, consiliere în
investiţii, alte tipuri de consiliere cum ar fi organizarea, strategia, gestionarea şi tehnologia
informaţiei etc.
Numai motiveîntemeiate de competenţă, integritate, independenţă şi obiectivitate pot limita
aria de practică profesională a profesioniştilor contabili.
Activităţile componente ale profesiei contabile se pot organiza şi exercita:
- prin compartimente proprii;
- prin externalizare.
Dintre toate activităţile componente ale profesiei contabile numai auditul statutar este
în mod obligatoriu organizat şi exercitat ca activitate externă oricărei entităţi supuse unui astfel de
control.
Profesioniştii contabili se împart în funcţie de statutul juridic în:
- dependenţi, cu statut de angajaţi;
- independenţi sau liber-profesionişti contabili, furnizori ai serviciilor componente ale
profesiei contabile.
Din punct de vedere al modului de organizare a activităţii liber-profesioniştilor contabili,
aceştia pot să-şi desfăşoare activitatea:
- individual;
 - în forme asociative potrivit legislaţiei fiecărei jurisdicţii.
O parte din profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea - în calitate de angajaţi sau
ca furnizori de servicii - în domeniul auditului intern şi controlului intern, activităţi importante
pentru o bună guvernare a întreprinderilor.
Sistemul de control intern cuprinde totalitatea dispozitivelor, procedurilor şi metodelor
prin care responsabilii unei entităţi deţin controlul asupra activităţii de care răspund. Controlul
intern este o stare, şi nu un compartiment administrativ funcţional al întreprinderii. Auditul
intern este activitatea care are ca obiectiv verificarea existenţei, adaptabilităţii şi modului de
aplicare a dispozitivelor, procedurilor şi metodelor care formează sistemul de control intern al
entităţii. Această activitate poate fi realizată printr-un compartiment distinct al entităţii sau
externalizată prin profesionişti contabili independenţi.
Controlul intern al unei întreprinderi constituie un obiectiv al auditului intern şi un mijloc
pentru realizarea obiectivului auditului statutar.
Alte servicii furnizate exclusiv de profesioniştii contabili sau partajate cu alte profesii
sunt:
- resurse umane şi administrative: întocmirea statelor de plată, proceduri de control
intern, relaţii cu instituţiile de securitate socială, asistenţă în litigiile legate de resursele umane,
recrutare etc;
- misiuni de consultanţă şi consiliere contabilă şi fiscală;
- servicii financiare: evaluarea afacerilor, verificarea financiară prealabilă (investigare
şi analiză), analiza investiţiilor, planificarea financiară, restructurarea datoriilor şi recapitalizarea,
gestionarea portofoliului, controlul administrativ şi financiar, brokerajul etc;
- servicii juridice: întocmirea documentelor juridice pentru persoane fizice, sprijin
juridic şi administrativ pentru Adunarea generală, consiliere privind Legea companiilor etc.
Activitatea de audit statutar este, după toate aparenţele, componenta cea mai importantă a
profesiei contabile, explicată prin poziţia sa de „ultim apărător” al interesului public pe fluxul
înregistrat de situaţiile financiare ale unei entităţi în drumul lor spre utilizatorii (consumatorii)
finali. În activitatea curentă profesioniştii contabili folosesc un vocabular care este mai simplificat,
dar care nu exprimă tocmai riguros conţinutul ştiinţific şi legislativ al termenilor; de exemplu, la o
misiune de audit statutar se vorbeşte curent, simplu, despre „audit” sau „audit financiar” chiar şi
atunci când este vorba de o misiune de „audit statutar”.
O mediatizare şi o folosire excesivă a cuvântului audit în general conduc la utilizarea
neconformă a acestuia.
Având în vedere importanţa auditului statutar pentru protejarea interesului public,
acesta este singurul tip de audit care este reglementat atât la nivel european şi global, cât şi la nivel
naţional.
Prin audit, în sensul cel mai larg, se înţelege „examinarea profesională a unei informaţii,
efectuată de o persoană competentă şi independentă în scopul emiterii unei opinii motivate prin
raportarea la un criteriu de calitate: standard, normă sau reglementare”.
Sunt de reţinut elementele fundamentale conţinute în definiţie, fără de care activitatea nu
poate fi definită ca fiind un audit:
- examinarea este strict profesională şi presupune colectarea şi evaluarea unor probe
privind informaţia (informaţiile) examinată(e);
- persoana care examinează trebuie să deţină competenţa necesară şi să fie independentă;
- obiectul examinării: orice informaţie economică, tehnică, tehnologică, financiară, fiscală,
juridică etc;
- scopul examinării: emiterea unei opinii, care constă în determinarea şi raportarea
gradului de conformitate a informaţiei la criteriul de calitate prestabilit;
- calitatea opiniei: motivată;
- criteriul de apreciere: un standard, o normă sau o reglementare.
Prin audit financiar se înţelege „orice intervenţie cu caracter de control, analiză,
verificare, cercetare sau studiu în contabilitatea unei entităţi, efectuată de un profesionist
contabil competent şi independent” dacă celelalte elemente fundamentale ale definiţiei
auditului în general sunt reunite.
 Altfel spus, „auditul financiar este auditul în general, cu precizarea că obiectul examinării
îl constituie informaţia financiar contabilă, iar persoana competentă şi independentă trebuie să fie
profesionist contabil”.
Prin audit statutar se înţelege „examinarea profesională efectuată de un profesionist
contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în ansamblul lor,
în scopul emiterii unei opinii motivate responsabile şi independente în legătură cu imaginea
fidelă, clară şi completă a poziţiei, a situaţiei financiare şi a performanţelor financiare, prin
raportarea la standardele naţionale sau internaţionale de audit”.
Altfel spus, între auditul statutar şi auditul financiar este o diferenţă de la parte la întreg:
„Auditul statutar este acel audit financiar efectuat asupra situaţiilor financiare în ansamblul
lor, iar criteriul de calitate îl constituie standardele naţionale sau internaţionale de audit”.
Rezultă că orice audit statutar este un audit financiar, dar nu orice audit financiar este şi audit
statutar.
Serviciile fiscale constituie o parte componentă a profesiei contabile în ansamblul ei
şi sunt oferite în interesul public. Discuţii tot mai intense, apărute în ultimul deceniu, sunt legate
de prestarea serviciilor fiscale de către auditori, mai precis de independenţa auditorului faţă de
clientul său de audit, situaţie în care prestarea concomitentă a serviciilor fiscale constituie o
ameninţare la adresa independenţei auditorului.
Dezvoltarea legislaţiei fiscale a influenţat dezvoltarea profesiei contabile. La începuturile
profesiei contabile legislaţia fiscală era destul de directă, reflectând mediul de afaceri şi sectorul
public; datorită progresului mediului de afaceri şi al sectorului public, legislaţia fiscală devine tot
mai sofisticată şi se exprimă printr-un set complex de reguli care implică o varietate de impozite
directe şi indirecte. De asemenea, internaţionalizarea afacerilor şi mişcările mai mult sau mai
puţin libere de capital au impus guvernelor să îşi protejeze baza fiscală cu reguli din ce în ce mai
complexe.
Natura din ce în ce mai complexă a legii fiscale şi a contabilităţii financiare, în special
pentru companiile mari care se confruntă cu legi fiscale şi reglementări diferite la nivel local,
naţional şi internaţional, necesită o expertiză specializată aprofundată din partea profesioniştilor
contabili.
Activitatea fiscală, ca parte componentă a profesiei contabile, acoperă la rândul ei o arie
largă de servicii: conformarea la regulile fiscale, planificare şi consultanţă fiscală, reprezentarea în
faţa instanţelor juridice şi servicii legate de impozitarea corporaţiilor. Obiectivul unui
profesionist contabil este de a ajuta clienţii să se conformeze eficient la cerinţele de raportare
şi completare a returnărilor de impozite în ţările în care deţin active şi să îşi minimizeze
impozitele viitoare printr-o planificare şi o consultanţă corespunzătoare.
Pentru companiile cotate, aria completă de servicii fiscale este esenţială pentru ca firmele
să îşi îndeplinească obligaţia de a se conforma la regulile fiscale într-o manieră similară în toate
jurisdicţiile în care activează. Varietatea serviciilor fiscale necesare pentru dezvoltarea
afacerii lor şi eforturile de a minimiza impozitele în limitele legii fără a intra într-o
planificare fiscală abuzivă sunt la fel de importante. Până în prezent firmele de contabilitate sunt
singurii prestatori care pot ajuta aceste companii într-o arie largă de servicii fiscale globale.