Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REZISTENŢA MATERIALELOR
cu aplicaţii în
INGINERIA FORESTIERĂ
2005
Capitolul 1
INTRODUCERE ÎN MECANICĂ
nedeformabil (rigid)
Mecanica solidului
mecanica mediilor continue;
deformabil mecanica fluidelor;
mecanica ruperii;
Mecanica Mecanica relativistă mecanica contactului;
biocibernetica;
Mecanica cuantică
bioingineria;
biomatematica;
Biomecanica bionica;
biometeorologia;
biotehnologia;
Mecanica socială
9
Introducere în mecanică
mecanica analitică nu ţine seama de frecările care intervin la interfaţa corpurilor aflate în
contact.
Mecanica relativistă a fost creată de Albert Einstein (1879-1955) şi cuprinde legile
mişcării sistemelor materiale care posedă viteze comparabile cu viteza undelor
electromagnetice în vid. Teoria relativităţii generalizate descrie gravitaţia ca fiind efectul
interacţiunii materiei asupra proprietăţilor spaţiu-timp. La baza acestei teorii stă principiul de
echivalenţă potrivit căruia un câmp gravitaţional local este echivalent cu câmpul unei forţe de
inerţie.
Mecanica cuantică rezultată din îmbinarea mecanicii cuantice matriciale concepută de
fizicianul german Werner Karl Heissnberg (1840-1905) cu mecanica ondulatorie a
fizicianului austriac Erwin Schrödinger (1887-1961) şi a fizicianului francez Louis Victor de
Broglie (1892-1987). Cuprinde legile mişcării microparticulelor (molecule, atomi, particule
elementare) şi sistemele cuantice formate de acestea.
Legile mecanicii cuantice au permis explicarea structurii atomilor, naturii legăturilor
chimice, sistemului periodic al elementelor, proprietăţilor particulelor elementare. Actualele
tehnologii se bazează pe mecanica cuantică; se menţionează laserul, reactorul nuclear ş.a.
Un loc aparte îl ocupa Mecanica moleculară care se ocupă cu studiul fenomenelor şi
proprietăţilor corpurilor determinate de caracteristicile moleculelor existente precum şi de
interacţiunile lor. Sunt studiate fenomenele capilare şi de transport precum difuzia, frecarea,
tranziţiile de fază, termodifuzia.
Existenţa moleculelor a fost pusă în evidenţă indirect, prin studierea mişcării browniene,
a cărei dinamică a fost studiat de către A. Enstein în perioada 1904-1906.
In final, se pot stabili relaţii corecte între lumea microscopică şi cea macroscopică.
În abordarea unor fenomene şi procese întâlnite în biologie, medicină şi biotehnologie
cunoştinţele de mecanică moleculară sunt indispensabile.
Biomecanica este ştiinţa care aplică legile şi modurile de raţionament ale mecanicii la
studiul organismelor vii şi în particular, la om. Biomecanica este mecanica aplicată în
biologie. Primele lucrări de biomecanică au fost ale lui Galilei; Fundamentarea
experimentală şi teoretică a analizei mişcării. Borelli (1608-1679), elevul lui Galilei, publică
primul tratat de biomecanică modernă întitulat De Motu Animale - Analiza locomoţiei
animale. Această lucrare cuprinsă în două volume include o analiză a mişcărilor musculare şi
a dinamicii corpurilor la om şi animal, fondată pe principii mecanice. Se găsesc prezentate
zborul păsărilor, înotul peştilor, poziţia centrului de greutate al elementelor corpului,
probleme de echilibru, relaţii ale diverselor braţe de pârghii, de momente ale articulaţiilor etc.
10
Introducere în mecanică
11
Introducere în mecanică
- macroscopică;
- moleculară;
Fizică
- atomică;
- cuantică;
- subcuantică.
- geologică;
Megafizică - stelară;
- galactică;
- metagalatică.
Moduri de mişcare
- moleculă;
la nivel elementar - celulă;
- ţesut;
Biologică - organ.
- populaţie;
la nivel ecologic - specie;
- biocenoză;
- ecosistem;
- biosferă;
- biocosmos.
12
Introducere în mecanică
Ca şi alte ştiinţe fundamentale, mecanica îşi bazează teoria pe câteva noţiuni şi principii
fundamentale, stabilite pe baza unei îndelungate experienţe, verificate de practică, dar pe care
nu le mai putem readuce. Aceste noţiuni fundamentale sunt: spaţiul, timpul şi masa.
Masa corpurilor măsoară inerţia lor. Ca noţiune fundamentală, masa este ireductibilă şi
se măsoară prin raportul dintre mărimea forţei care pune în mişcare corpul şi variaţia de viteză
pe care o imprimă acestuia. În mecanica relativistă, se demonstrează că masa corpurilor este
variabilă, ea depinde de viteza cu care se mişcă acestea. Această variaţie devine sensibilă
numai atunci când viteza corpurilor se apropie de viteza luminii. Din această cauză, la viteze
mult inferioare vitezei luminii se poate accepta ipoteza constanţei masei. Este o mărime fizică
scalară strict pozitivă şi prezintă proprietatea de aditivitate. Unitatea de măsură pentru masă
este kilogramul.
În legătură cu noţiunea de masă este cea de forţa. Forţa măsoară transmiterea mişcării
unui corp asupra altui corp; ea caracterizează direcţia şi intensitatea acţiunii unui corp
material asupra altuia şi reprezintă cauza modificării unei anumite stări a corpului material.
Trebuie precizat că în studiul mişcării mecanice se ia în considerare masa corpului,
spaţiul şi timpul.
13
Introducere în mecanică
Sunt cunoscute în literatura de specialitate sub numele de postulate sau axiome. Sunt
legi ce nu pot fi complet dovedite teoretic şi nu pot fi reduse la altele mai simple. Sunt
adevăruri nedemonstrabile matematic. Prezentate sub formă simplă sunt următoarele:
Principiul inerţiei descoperit de G. Galileo şi formulat corect de I. Newton “Un corp
material îşi păstrează starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă atâta timp
cât nu intervin acţiuni exterioare care să-i modifice această stare”. Se bazează pe
constatarea experimentală că atât timp cât asupra unui corp nu intervine o cauză exterioară,
corpul îşi păstrează o mişcare rectilinie şi uniformă sau starea de repaus şi că forţa este cauza
modificatoare a mişcării mecanice.
Principiul independenţei acţiunii forţelor potrivit căruia “Efectul unei forţe asupra
unui corp este independent de viteza lui, precum şi de acţiunea altor forţe”.
Pe lângă aceste principii Newton a formulat o serie de corolare, unele având valoare de
principiu precum regula paralelogramului forţelor, potrivit căruia când asupra unui punct
material acţionează simultan două sau mai multe forţe având suporturile concurente şi direcţii
diferite, efectul lor este acelaşi ca şi când asupra punctului ar acţiona o forţă unică, numită
rezultantă şi care are ca mărime, direcţie şi sens diagonala paralelogramului construit pe cele
două forţe ca laturi, Figura 3.
r
F1
r
R
r
F2
r r
F = ma , (1)
14
Introducere în mecanică
r r r
R = F1 + F2 . (2)
Prin extinderea principiului la un număr n finit de forţe care acţionează asupra unui corp
material, se poate înlocui efectul întregului sistem, cu efectul rezultantei tuturor forţelor.
Dacă asupra punctului material acţionează două forţe egale şi direct opuse, efectul lor
mecanic este nul.
Efectul mecanic implică existenţa acceleraţiei care conduce la modificarea stării de
mişcare a corpului material.
În cazul în care forţele sunt aplicate unui corp deformabil, chiar dacă ele sunt în
echilibru, pot produce corpului deformaţii, acestea reprezentând efecte nemecanice ale
acţiunii forţei.
Principiul acţiunii şi reacţiunii, formulat de Newton conform căruia „La orice
acţiune corespunde totdeauna o reacţiune egală şi contrară” sau acţiunile reciproce a
două puncte materiale sunt totdeauna egale şi îndreptate în sens contrar. Principiul acţiunii
şi reacţiunii mai este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de principiul
egalităţii acţiunilor reciproce.
Un fenomen mecanic poate fi studiat în condiţii statice şi dinamice. Aceasta din urmă
implică cunoaşterea parametrilor geometrici ai mişcării funcţie de timp. Astfel, mecanica în
general include trei componente: statica, cinematica şi dinamica.
Statica studiază transformarea sistemelor de forţe în sisteme cât mai simple, dar cu
acelaşi efect mecanic, precum şi condiţiile de echilibru ale acestora, luând în considerare
interacţiunea cu mediul înconjurător, prin legăturile geometrice realizate cu elementele care se
găsesc în afara zonei interesate.
15
Introducere în mecanică
Cinematică studiază mişcarea corpurilor din punct de vedere geometric, fără a lua în
considerare forţele care acţionează. Din această cauză se numeşte şi geometria mecanicii.
Aici se studiază o serie de mărimi fizice, care pot furniza informaţii complete asupra mişcării
unui corp material, denumite caracteristici cinematice.
Dinamica cunoscută şi sub denumirea de cinetică, studiază mişcarea corpurilor
materiale considerate ca solide rigide sau deformabile sub acţiunea forţelor care acţionează.
Cu ajutorul datelor oferite de cinematică, se poate efectua un studiu complex privind mişcarea
mecanică, inclusiv sub aspectul cauzal. Statica este un caz particular al dinamicii, respectiv al
mişcării mecanice.
Ca urmare, dinamica este partea cea mai generală a mecanicii.
Studiul mecanicii este necesar pentru înţelegerea interacţiunilor din lumea materială,
reprezintă punctul de plecare în abordarea tuturor problemelor de inginerie şi dă posibilitatea
înţelegerii cursurilor care intervin în pregătirea unui inginer silvic precum rezistenţa
materialelor, corectarea torenţilor, construcţiile, transporturile, mecanizarea lucrărilor silvice,
studiul lemnului ş.a
16
Capitolul 2
2.1 GENERALITĂŢI
Orice problemă de mecanică începe cu observarea aprofundată a fenomenului, stabilirea
cât mai exactă a proprietăţilor fizice ale corpului sau sistemului studiat şi construirea, pe
această bază a unui model fizico-matematic. Realizarea corectă a modelului conduce la
elaborarea unei teorii ale cărei concluzii vor fi în strictă conformitate cu ipotezele admise.
Valabilitatea teoriei nu poate avea însă un caracter definitiv decât dacă rezultatele obţinute se
verifică experimental în limitele acceptabile. Dificultatea cea mai mare constă în elaborarea
unei teorii proprii, verificată de practică. Ca ştiinţă logică, deductivă, Mecanica şi-a conturat
conţinutul şi teoria sa pe o durată foarte îndelungată în timp, începând cu Aristotel (384 î.Hr.-
322 î.Hr.) şi până la I. Newton (1643-1727).
Mecanica nu poate lua în atenţie întregul Univers şi, pe de altă parte, nu poate reţine
toate proprietăţile şi particularităţile corpurilor materiale implicate în procesul de mişcare.
Fizic se recurge la o partiţie a universului, rezultând mai multe subsisteme. Fiecare
susbsistem poate fi tratat ca un sistem care are legaturi cu mediul exterior, adică, cu celelalte
subsisteme din univers prin schimb de energie şi substanţă. Final, pentru sistemul analizat se
reţin numai acele elemente ale căror proprietăţi sunt relevante. O astfel de procedură se
numeşte modelare şi se ajunge astfel la un model fizic care urmează să fie studiat.
Conceptul de sistem a apărut într-o formă embrionară în filozofia antică Greacă.
Aristotel (384-322 î.Hr.) a dat o primă definiţie “întregul este mai mult decât suma părţilor
componente”. În 1942, Ludwig von Berthalanffy, defineşte sistemul ca o reuniune de
elemente sau fenomene între care există anumite relaţii de interacţiune sau de
interdependenţă.
Modele mecanice, omogenitate şi similitudine
e4
x e1 e5 y
e3 e6
e2
Sistem fizic
S = F( x, y, s t , a) , (1)
18
Modele mecanice, omogenitate şi similitudine
K
F F
19
Modele mecanice, omogenitate şi similitudine
- plastic - dacă după înlăturarea forţelor exterioare corpul nu revine sau revine parţial la
configuraţia de referinţă, adică el rămâne cu deformaţii iniţiale. Aceste corpuri prezintă
deformaţii importante peste o anumită valoare a solicitărilor numit prag al tensiunilor,
cunoscute în literatură sub diferite denumiri, funcţie de natura materialului. Deformaţiile
plastice se pot produce cu viteză constantă în momentul depăşirii pragului tensiunilor.
-fluid – dacă, corpul ia forma recipientului în care este plasat. Acest model poate fi
întâlnit pentru lichide - atunci când îşi conservă volumul şi gaze - atunci când ocupă orice
domeniu al spaţiului care le este accesibil.
Caracteristic pentru lichide este Modelul Pascal sau perfect incompresibil. Dacă se
acţionează asupra unui lichid cu o presiune hidrostatică şi volumul nu se micşorează, rezultă
că lichidul este incompresibil.
În fapt, se pot întâlni cele două stări limită: Modelul Euclid şi Modelul Pascal.
Corpurile care se apropie de starea lichidă prezintă deformaţii foarte mari. După modul de
comportare în timpul curgerii astfel de corpuri se pot asimila prin modelele newtoniene şi
nenewtoniene.
Modelul Newtonian sau liniar vâscos se poate utiliza când vâscozitatea unui corp este
constantă în raport cu viteza sau tensiunea de forfecare. Corpurile perfect vâscoase se
deformează continuu sub acţiunea forţelor, deformaţia obţinută păstrându-se după
îndepărtarea cauzei care a produs-o.
Modelul mecanic pentru un corp vâscos, la care deformaţiile sunt proporţionale cu
solicitările, este alcătuit dintr-un cilindru, în interiorul căruia se află un lichid vâscos şi un
piston, Figura 3. Deformaţiile δ , cresc în timp, ele nu se produc instantaneu, sunt
proporţionale cu sarcina aplicată şi se păstrează integral la înlăturarea ei. Energia creşte
continuu cu sarcina şi nu este restituită la descărcare.
În fapt, se poate afirma că modelul are memorie perfectă, adică reţine integral toate
evenimentele produse asupra lui.
F h
F
20
Modele mecanice, omogenitate şi similitudine
Modelul Nenewtonian sau neliniar vâscos, se poate utiliza când vâscozitatea unui corp
depinde de viteza sau de tensiunea de forfecare.
Vâscozitatea unui fluid poate fi liniară sau neliniară şi depinde de presiune şi
temperatură. Ea scade puternic cu creşterea temperaturii şi creşte mult cu presiunea, mai ales
în domeniul presiunilor mari.
Modelul perfect plastic. Când valoarea tensiunii aplicate este sub cea de prag, corpul
plastic nu se deformează, peste această valoare corpul se deformează cu viteză constantă, fără
a fi nevoie să crească tensiunea şi fără variaţie de volum. Dacă se înlătură brusc încărcarea,
corpul păstrează deformaţia pe care a avut-o în acel moment, când s-a produs descărcarea.
Modelul fizic pentru corpuri cu o astfel de comportare a fost propus de Saint Venant,
reprezentat schematic în Figura 4, adică cu un corp care se află plasat pe suprafaţa altui corp,
fără să existe lubrifiant la interfaţă. Fenomenul mecanic este similar cu frecarea de alunecare,
adică mişcarea nu poate avea loc decât în momentul în care forţa care acţionează asupra
corpului depăşeşte o anumită valorare de prag F0 .
Fo
F F
Cele trei modele simple sunt evidenţiate în Figura 5, obţinându-se prin combinarea lor
modelele: vâscoelastic, elastoplastic, vâscoplastic, ş.a.
Modelul Hooke
MH
Vâscoelastic Elasto-plastic
Vâscoplastic
21
Modele mecanice, omogenitate şi similitudine
Modele complexe
Pentru a studia comportarea unor materiale cât mai aproape de realitate se utilizează
modele generalizate, obţinute prin legarea în serie, paralel sau mixt a modelelor simple
prezentate. Rezolvarea unor astfel de probleme implică utilizarea unor metode numerice de
calcul asistate.
f (x i ) = 0, i = 1, n , (2)
unde:
- f - este un operator;
- x i - reprezintă valorile numerice ale mărimilor fizice iniţiale care intervin în
enunţarea legii respective.
Relaţia 2 trebuie să fie independentă de unităţile de măsură utilizate. Dacă se schimbă
unităţile de măsură pentru mărimile primitive, relaţia 2 devine:
f (αi x i ) = C ⋅ f (x i ) = 0, i = 1, n . (4)
22
Modele mecanice, omogenitate şi similitudine
Sreal
= ks, (5)
Smod el
Dacă se pune condiţia ca o anumită mărime fizică, care prezintă un interes să aibă
aceiaşi valoare pentru corpul real şi pentru model, se obţine o relaţie între coeficienţi
k i , i = l, m, t .
Dacă modelul se realizează din acelaşi material ca şi corpul real atunci se mai obţine o
relaţie. Cele două relaţii permit să se exprime doi coeficienţi funcţie de celălalt.
Principale modele de similitudine întâlnite în literatura de specialitate sunt evidenţiate în
Tabelul 1.
Găsirea coeficienţilor adimensionali, conduc în general la probleme dificile şi reclamă
studiul amănunţit al fenomenului mecanic, pe baza ecuaţiilor generale de mişcare. Totuşi,
aceste simple consideraţii de omogenitate aruncă o privire generală asupra fenomenului,
orientează cercetarea şi permite verificarea din punct de vedere dimensional al rezultatului.
În final, se pot pune în evidenţă în mod direct unii parametrii adimensionali în funcţie
de care se exprimă fenomenul luat în studiu.
23
Modele mecanice, omogenitate şi similitudine
24
Capitolul 3
SISTEME DE FORŢE
Încă de la apariţia mecanicii ca ştiinţă s-a impus necesitatea introducerii unor mărimi
cantitative care să măsoare mişcarea mecanică. Una dintre aceste mărimi este şi forţa.
Cuvântul forţă îşi are originea în limba greacă, unde denumirea de dyna înseamnă forţă.
Iniţial forţa, s-a definit în sens calitativ ca fiind cauza care intervine la schimbarea stării
de mişcare a unui corp, apoi Newton, a introdus această noţiune. El a arătat că fiecare corp
are un element caracteristic intrinsec, denumit masă, iar forţa este funcţie de acest element şi
de acceleraţia care i se imprimă corpului.
G
În mecanica newtoniană forţa poate fi scrisă funcţie de masa m, vectorul de poziţie r ,
G G
de viteza v sau acceleraţia a şi explicit de timpul t, adică:
G G G G
F = F(m, r, a, t) . (1)
Forţa definită de relaţia 1 este cunoscută sub denumirea de forţă newtoniană. Un caz
particular este acela în care forţa depinde exclusiv de masă şi vectorul de poziţie, cunoscută
sub denumirea de forţă poziţională,
G G G
F = F(m, r) . (2)
Din această categorie se pot menţiona forţele conservative precum greutatea proprie,
forţa elastică, forţa de atracţie universală ş.a.
Sisteme de forţe
Forţa apare sub o formă abstractă, prin care se exercită interacţiunea dintre corpuri. În
acest fel expresia principiului fundamental, pe lângă caracterul de lege a naturii, îl are şi pe
acela de definiţie dinamică pentru orice tip de forţă. Ca urmare, principiul fundamental
trebuie completat cu legi experimentale ale forţelor, legi care sunt independente faţă de acest
principiu. Astfel, legea lui Hooke pentru forţe elastice, legea atracţiei universale, legile
forţelor de frecare şi ale forţelor de rezistenţă din fluide, împreună cu principiul fundamental
constituie un sistem teoretic care este studiat în dinamică.
Noţiunea de forţă dă senzaţia de efort care apare atunci când ridicăm sau ţinem greutăţi,
când tragem sau împingem un corp. O dată cu această senzaţie de efort apare şi ideea
orientării în spaţiu a forţei. Astfel, această mărime caracterizează direcţia şi intensitatea
acţiunii unui corp material asupra altui corp, iar din punct de vedere fizic prin abstractizare se
formează caracterul vectorial al forţei.
Prin intermediul forţelor corpurile acţionează unele asupra altora transmiţând mişcarea
mecanică. Forţele pot fi măsurate cu dinamometrul. Acesta include elemente elastice, ale
căror deformaţii sunt proporţionale cu forţele exterioare care acţionează asupra lui.
Forţele produc efecte statice de deformare şi efecte dinamice de accelerare; ca urmare,
forţa este cauza acceleraţiei şi deformaţiei. Ca exemple se pot aminti: greutatea, forţa de
presiune dintr-un fluid, forţa elastică, forţa de frecare, forţa de rezistenţă ş.a.
Principiul doi, denumit şi principiul fundamental, descoperit de Newton, stabileşte
legătura mecanică dintre forţă şi efectul său dinamic - acceleraţia.
G G
F = ma . (3)
Această relaţie nu spune nimic despre natura forţei care, poate fi de orice fel:
gravitaţională, elastică, de frecare, electrică, magnetică, nucleară, biologică etc.
Definiţia forţei poartă caracterul unei interacţiuni, în sensul că întotdeauna apar două
forţe egale şi de sens contrar, fiecare acţionând asupra unui corp, conform principiului trei,
G G
F1 = − F2 . (4)
26
Sisteme de forţe
În concluzie, forţa este cauza care modifică starea mecanică a corpurilor sau a unui
sistem mecanic, adică mişcarea sau repausul. Este o mărime care caracterizează transmiterea
mişcării de la un corp material la altul; astfel, se poate spune că forţa este măsura interacţiunii
dintre corpuri. Forţa poate fi caracterizată printr-un vector, ca urmare este o mărime
vectorială, reprezentată printr-un segment de dreaptă orientat şi caracterizată prin modul sau
intensitate, direcţie şi sens.
Totalitate forţelor care acţionează asupra unui corp sau sistem mecanic poartă
denumirea de sistem de forţe. Există mai multe criterii de clasificare a forţelor; în schema
din Figura 1 sunt cuprinse tipurile de forţe întâlnite în mecanică.
27
Sisteme de forţe
undele gravitaţionale trebuie să apară ca urmare a variaţiei masei unor sisteme gravitaţionale
astronomice.
forţa gravitaţională
forţa electromagnetică
forţă slabă
Forţe fundamentale
forţă tare
forţe impulsive
forţe reactive
Forţe speciale forţe magnus
forţe în mecanica relativistă
forţe active
forţe exterioare forţe pasive (legătură)
funcţie de
natura lor
forţe interioare (eforturi secţionale)
uniforme
forţe concentrate
liniare
funcţie de modul parabolice
forţe distribuite
de aplicare sinusoidale
forţe volumice curbilinii
oarecare etc.
Clasificarea funcţie de modul forţe reale
forţelor de generare forţe fictive
forţa coriolis
forţa axipetă
forţe gravitaţionale
funcţie de lucrul mecanic forţe conservative forţe elastice
pe care-l pot efectua forţe electrice
fixe
după poziţia sarcini mobile
28
Sisteme de forţe
29
Sisteme de forţe
Forţa tare acţionează doar între nucleoni precum protoni şi neutroni, nefiind sesizată de
către electroni, neutrini şi fotoni, adică de particule foarte uşoare. Este o forţă atractivă dar
care permite dezintegrarea unor nuclee instabile; este responsabilă de eliberarea unei cantităţi
mari de energie în urma dezintegrării nucleului.
30
Sisteme de forţe
q 2q
q=q(x)
Foarte frecvent în mecanică forţele distribuite sunt denumite sarcini. După caracterul
lor, sarcinile care acţionează asupra unui sistem mecanic se pot clasifica astfel:
⎧ ⎧permanente;
⎪ ⎪
⎪propriu − zise ⎨utile;
⎪ ⎪accesorii.
⎩
⎪⎪
Dupã caracterul sarcinilor ⎨accidentale
⎪
⎪extraordinare ⎧⎨
seismice;
⎪ ⎩inundaţii.
⎪
⎪⎩
Sarcini propriu-zise sunt acele sarcini care trebuie luate în considerare în calculele de
rezistenţă, deoarece ele nu pot lipsi niciodată.
Sarcini permanente sunt acele sarcini care acţionează asupra oricărui sistem mecanic,
atât timp cât acesta funcţionează. Din această categorie se poate menţiona greutatea proprie a
sistemului mecanic.
Sarcini utile sunt acelea pentru care este destinat sistemul mecanic.
31
Sisteme de forţe
Sarcini accesorii sunt acele sarcini care apar în condiţii speciale de exploatare a
sistemului mecanic. Din această categorie fac parte forţele inerţiale şi forţele care provin din
frânarea bruscă ş.a.
Sarcini accidentale sunt acele sarcini care nu sunt utile pentru un sistem mecanic, dar
ele acţionează şi au un caracter intermitent. Din această categorie fac parte sarcinile datorate
mişcărilor seismice, cele provenite din inundaţii, incendii ş.a.
Forţe volumice sunt repartizate în tot volumul corpului, precum greutatea acestora.
Aceste forţe pot fi întâlnite în aplicaţii precum calculul barajelor şi construcţiilor hidrotehnice.
G ∂U G ∂U G ∂U G
F = gradU = i+ j+ k. (6)
∂x ∂y ∂z
32
Sisteme de forţe
G
Dar dWnec < 0 , deoarece Fnec acţionează în sens contrar deplasării, deci energia totală
mecanică scade. Un exemplu de forţe neconservative este cel al forţelor de frecare între
corpuri solide sau între solide şi fluide.
33
Sisteme de forţe
F F
F Fmax
t t
Fmin
a - forţă constantă b - forţă cu variaţie periodică
F
F
Fmax
t +F t
-F
c-forţă pulsantă d-forţă cu variaţie alternantă simetrică
G
Dacă în punctele A şi B care aparţin unui corp rigid se aplică două forţe F şi respectiv
G G G
− F , egale în modul, F = − F = F şi de sens contrar, având ca suport dreapta AB, Figura 5,
atunci sistemul de forţe aplicat nu va avea nici un efect asupra solidului. Fizic, dacă corpul se
află în repaus el va continua să rămână în repaus, iar dacă era în mişcare va continua să se
mişte ca şi când nu ar fi intervenit nici o acţiune asupra sa.
G
Se consideră că asupra unui solid rigid acţionează numai forţa F , aplicată în punctul A,
Figura 6a. Fie un punct oarecare B, plasat pe suportul acestei forţe în care aplicam două forţe
G G
egale în modul, cu cea din punctul A şi opuse ca sens, F = − F = F , având ca suport dreapta
G G
AB, Figura 6b. Evident forţa F din A şi forţa − F din B pot fi suprimate, conform
observaţiilor anterioare, ele neavând nici un efect asupra corpului. În final, rămâne o singură
forţă aplicată în punctul B, Figura 6c. Situaţia din Figura 6c este echivalentă cu situaţia din
Figura 6a.
34
Sisteme de forţe
G
−F
B G B
−F
G
A F
A
Figura 5. Sistem de forţe egale în modul, care acţionează asupra unui solid
B
B
A A A
a b c
Figura 6. Evidenţierea forţei ca vector alunecător
Ca urmare, se poate afirma că efectul unei forţe aplicate unui solid considerat rigid nu
se schimbă dacă punctul ei de aplicaţie se deplasează pe suportul forţei.
Concluzie: Forţele care acţionează asupra unui corp rigid pot fi considerate vectori
alunecători.
35
Sisteme de forţe
F Fy F
cos α = Gx , cos β = G , cos γ = Gz . (8)
F F F
z2
∆
G
z1 F
y
O
x1 x2
y1
x y2
G
Se consideră o forţă F , de modul şi direcţie cunoscute, caracterizată prin vectorul de
G
poziţie r , faţă de un sistem de referinţă Oxyz, Figura 8.
G
Momentul forţei F, în raport cu punctul (polul) O este prin definiţie egal cu produsul
vectorial dintre vectorul de poziţie şi forţă.
Matematic se poate scrie următoarea relaţie vectorială:
G G G
⎡i j k⎤
G G G ⎢ ⎥ G G G
M0 = r × F = ⎢ x y z ⎥ = ( yFz − zFy ) i + ( zFx − xFz ) j + ( xFy − yFx ) k . (9)
⎢ Fx Fy Fz ⎥⎦
⎣
36
Sisteme de forţe
G
G F
M
A(x,y,z)
G
r α
y
O d
x B
G G G
M 0 = r F sin α , (10)
sau
M 0 = Fd , (11)
G G G G JJJG G G G JJJG G G
( )
M = r1 × F = r + AB × F = r × F + AB × F = M 0 . (12)
37
Sisteme de forţe
G
M
∆
G
r1 B G
F
G
r A G
F
G
Figura 9. Momentul unei forţe când forţa F alunecă pe suportul său.
G
Momentul M o este un vector alunecător caracterizat prin 5 mărimi scalare independente.
T
Rezultă că între cele 6 mărimi scalare existente, [F]T = ⎡⎣ Fx , Fy , Fz ⎤⎦ şi [M]T = ⎡⎣ M x , M y , M z ⎤⎦ ,
G
există o relaţie scalară identic satisfăcută. Ea exprimă perpendicularitatea celor doi vectori F
G
şi M , care se poate scrie:
G G
F ⋅ M = Fx M x + Fy M y + Fz M z = 0 . (13)
Această relaţie se poate verifica uşor dacă se ţine seama de componentele scalare ale
momentului, date de ecuaţiile:
⎡ M x ⎤ ⎡ yFz − zFy ⎤
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
[ M ] = ⎢ M y ⎥ = ⎢ zFx − xFz ⎥ , (14)
⎢ M ⎥ ⎢ xFy − yFx ⎥
⎣ z⎦ ⎣ ⎦
⎡ yFz − zFy ⎤
⎢ ⎥
⎢ zFx − xFz ⎥ ⎡⎣ Fx Fy Fz ⎤⎦ = Fx ( yFz − zFy ) + Fy ( zFx − xFz ) + Fz ( xFy − yFx ) = 0 . (15)
⎢ xFy − zFx ⎥
⎣ ⎦
38
Sisteme de forţe
G
Momentul unei forţe F , în raport cu o axă ∆, este o mărime scalară definită ca fiind
proiecţia pe această axă a momentului forţei calculat faţă de un punct oarecare O al axei.
G G
Se consideră forţa F şi o axă ∆ de versor u , Figura 10. Exprimarea analitică a
proiecţiei momentului pe axa ∆, poate fi scrisă astfel:
G G G G G G G G
( )
M ∆ = M 0 ( F ) cos α = M 0 ( F ) ⋅ u = r × F ⋅ u = ⎡⎣ r, F, u ⎤⎦ . (16)
G G
M0 u
G
F
M∆
G G
M0 r
O
M∆ G
r1
O1
G G
Momentul unei forţe în raport cu o axă este produsul mixt dintre vectorii r , F şi
G
versorul u al axei ∆,
Momentul unei forţe faţă de o axă are următoarele proprietăţii:
- Este nul dacă forţa şi axa sunt coplanare, adică atunci când suportul forţei este
paralel cu axa, întâlneşte axa sau coincide cu axa;
- Nu depinde de punctul O ales pe axă;
G
- Este egal cu scalarul momentului proiecţiei forţei F pe un plan normal pe axă, în
raport cu punctul în care axa intersectează planul, Figura 11.
39
Sisteme de forţe
G G
u F
G G
F1 F2
G G A
M r1
G
G F1
r B
0
P
G
Figura 11. Momentul unei forţe F în raport cu axa ∆
Într-un sistem de forţe se pot face unele operaţii simple astfel încât sistemul rezultat, să
fie echivalent cu sistemul iniţial.
Din punct de vedere matematic, un sistem de forţe poate fi transformat în altul
echivalent prin utilizarea operaţiilor de echivalenţă.
G G
Două sisteme de forţe Fi , Pi , i = 1, n sunt echivalente, dacă aplicate pe rând asupra
aceluiaşi corp, ele se pot transforma din unul în celălalt prin aplicarea următoarelor operaţii de
echivalenţă:
- alunecarea unor forţe pe suporturile lor;
- înlocuirea unor forţe concurente aparţinând sistemului dat cu alte forţe concurente
aplicate în acelaşi punct şi având aceeaşi rezultantă;
- adăugarea sau suprimarea unui sistem echilibrat de forţe.
Prin sistem echilibrat de forţe se înţelege un sistem echivalent cu zero. Dacă un sistem
de forţe este echivalent cu o singură forţă atunci această forţă se numeşte rezultanta
sistemului.
40
Sisteme de forţe
G
Prin sisteme de forţe se înţelege un ansamblu de forţe, Fi , i = 1, n , care acţionează
asupra unui corp sau sistem de corpuri.
Mărimile denumite forţă rezultantă şi moment rezultant caracterizează orice sistem
de forţe şi poartă numele de torsorul forţelor. Ele se pot obţine prin generalizarea
rezultatelor obţinute în cazul unei singure forţe prin următoarele expresii matematice:
G G G G G
R = F1 + F2 + ... + Fn = ∑ Fi ,
(17)
G G G G G G G G G
M 0 = r1 × F1 + r2 × F2 + ... + rn × Fn = ∑ ri × Fi .
G G G G
⎧⎪ R = R x i + R y j + R z k ⎫⎪
TF = ⎨ G G G G⎬. (18)
⎪⎩ M 0 = M 0x i + M 0y j + M 0z k ⎪⎭
G G
Evident forţa rezultantă R a sistemului de forţe Fi este un invariant în raport cu
G
operaţiile elementare de echivalenţă. Dacă o forţă oarecare Fi , alunecă pe suportul său,
poligonul forţelor rămâne, evident neschimbat.
G
Vectorul moment rezultant al sistemului M 0 este de asemenea un invariant în raport cu
operaţiile elementare de echivalenţă. Operaţia de echivalenţă, alunecarea unui vector oarecare
G
Fi pe suportul său nu schimbă vectorul moment rezultant.
G G
Ca urmare, vectorii R, M 0 sunt invarianţi în raport cu operaţiile elementare de
echivalenţă.
Prin operaţiile propuse se poate reduce sistemul de forţe, în punctul O, la o forţă
rezultantă şi la un moment rezultant. Această metodă este cunoscută în literatura de
specialitate ca metoda lui Poinsot.
41
Sisteme de forţe
G
Fie o forţă oarecare Fi , care aparţine sistemului de forţe, caracterizată faţă de un sistem
G
de referinţă Oxyz prin vectorul de poziţie ri . Se consideră un punct P ca un al doilea pol,
Figura 12.
G
z Fn
G
Fi
G
F1
G
F2
G
ri
G*
ri
y
O
P
x
Momentul rezultant al sistemului de forţe, va avea faţă de cei doi poli expresiile:
G G G
M O = ∑ ri × Fi , (19)
şi
G G G
M P = ∑ ri ∗ × Fi . (20)
G * G JJJG (21)
ri = ri − OP .
42
Sisteme de forţe
G G G G JJJG G G G JJJG G
( )
M P = ∑ ri ∗ × Fi = ∑ ri − OP × Fi = ∑ r × Fi − OP × ∑ Fi . (22)
G G JJJG G
M p = M o − OP × R . (23)
momentul rezultant al sistemului este acelaşi în orice punct din spaţiu. Momentul
rezultant este în acest caz un vector liber;
G G G G G
3. Dacă R || PO , rezultă M p = M o . Pe drepte paralele cu vectorul R , momentul
G G G G G G G G
R ⋅ M 0 = R ⋅ M 0 cos α ; R ⋅ M p = R ⋅ M p cos β . (24)
G G G
M0 R R
α G
M p cosβ β G
Mp
G
Figura 13. Proiecţia momentului rezultant pe direcţia rezultantei R .
43
Sisteme de forţe
G G G G G
În baza proprietăţii 4, rezultă: R ⋅ M 0 cos α = R ⋅ M p cos β . Dacă R ≠ 0 atunci
G G
M 0 cos α = M p cos β , ceea ce confirmă teorema enunţată mai sus. Dacă se notează cu M R
G G G G
G R ⋅ M 0 cos α R ⋅ M 0 R x M ox + R y M oy + R z M oz
M R = M 0 cos α = G = G = . (25)
R R R 2x + R 2y + R 2z
⎡ M ox ⎤ ⎡R x ⎤
G G
⎢ ⎥
⎡ M 0 ⎤ = M oy , ⎡ R ⎤ = ⎢ R y ⎥ . (26)
⎣ ⎦ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ⎢ ⎥
⎢⎣ M 0z ⎥⎦ ⎢⎣ R z ⎥⎦
G
Expresia momentului Mp este dată de relaţia:
G G G
⎡ i j k⎤
G G JJJG G G G G ⎢ ⎥
M p = M o − OP × R = M 0x i + M 0 y j + M 0z k − ⎢ x y z ⎥. (27)
⎢R x Ry R z ⎥⎦
⎣
G
După dezvoltarea determinantului se poate calcula modulul vectorului M p , care este
∂f ∂f ∂f
= 0, = 0, = 0. (29)
∂x ∂y ∂z
44
Sisteme de forţe
⎧2 ( M 0y − zR x + xR z ) R z − 2 ( M 0z − xR y + yR z ) R y = 0
⎪ (30)
⎪
⎨2 ( M 0z − xR y + yR x ) R x − 2 ( M 0x − yR z + zR x ) R z = 0 .
⎪
⎪⎩2 ( M 0x − yR x + zR y ) R x − 2 ( M 0y − zR x + xR z ) R x = 0
de-a doua ecuaţie şi cu R x R y a celei de-a treia ecuaţie, sistemul poate fi pus sub forma a trei
rapoarte egale:
M 0x − yR z + zR y M 0y − zR x + xR z M 0z − xR y + yR x
= = . (31)
Rx Ry Rz
Aceste ecuaţii reprezintă o dreaptă plasată în spaţiu, denumită axa centrală a unui
sistem de forţe. Această axă este paralelă cu suportul forţei rezultante. Pe această axă forţa
G G
rezultantă R şi momentul rezultant M p au aceeaşi direcţie, direcţia axei centrale.
Deducerea acestei ecuaţii se poate face şi pe altă cale ţinând seama că vectorul
G G
momentul rezultant este coliniar cu forţa rezultantă. Ca urmare proiecţiile vectorilor R, M 0 ,
în sistemul de referinţă ales sunt proporţionale.
Două sisteme de forţe sunt echivalente dacă au acelaşi torsor faţă de un punct, fie acesta
O, ales convenabil. În baza teoremei de echivalenţă, reducerea unui sistem de forţe reprezintă
înlocuirea acelui sistem cu cel mai simplu sistem care are acelaşi torsor. Ca urmare, studiul
sistemelor de forţe poate fi redus la studiul elementelor torsorului:
G
⎧⎪R ⎫⎪
TF = ⎨ G ⎬ . (32)
⎩⎪M 0 ⎭⎪
45
Sisteme de forţe
Aplicaţie. Se consideră sistemul de forţe care acţionează asupra modelului mecanic din
Figura 14. Se cere:
1. Să se reducă sistemul în punctul O;
2. Să se precizeze cazul de reducere;
3. Momentul minim;
4. Ecuaţiile axei centrale.
Soluţie
1. Evident asupra modelului acţionează forţe concentrate şi distribuite, deci trebuie
făcută echivalenţa din punct de vedere static a forţelor distribuite.
Sarcina distribuită uniform de intensitate q este echivalenta cu forţă concentrată F1 = qa ,
iar cea distribuită liniar pe lungimea ramurii 2a este echivalentă cu forţă concentrată
F2 = 2qa 2 = qa . Ca urmare, modelul din Figura 14a este echivalent cu cel reprezentat în
Figura 14b.
46
Sisteme de forţe
F2 = 2qa F2 = 2qa
a q F3 = qa a F4 = qa
q
a a 2
a 2a a
4a 3
2a F1 = 3qa 2a F1 = 3qa
O O y
a b
Figura 13. Modelul simplu al unui arbore
Expresiile vectoriale ale forţelor concentrate care acţionează asupra modelului sunt:
G G G G G G G
F1 = −3qak , F2 = 2qaj , F3 = −qak ; F4 = −qak .
G G G G
M1 = r1 × F1 = 0 , deoarece suportul forţei F1 trece prin originea sistemului;
K G G
i j k
G G G G
M 2 = r2 × F2 = 0 0 4a = −8qa 2 i ;
0 2qa 0
K G G
i j k
G G G 1 1 G
M 3 = r3 × F3 = 0 − a 3a = qa 2 i ;
2 2
0 0 −qa
47
Sisteme de forţe
K G G
i j k
G G G 4 4 G
M 4 = r4 × F4 = − a 0 2a = − qa 2 j .
3 3
0 0 −qa
G G G G G G G
R = F1 + F2 + F3 + F4 = 2qaj − 5qak ;
G G G G G 15 G 4 G
M 0 = M1 + M 2 + M 3 + M 4 = − qa 2 i − qa 2 j .
2 3
G G
2. Produsul scalar R ⋅ M 0 considerat ca un invariant, are expresia:
G G 15 4 8
R ⋅ M 0 = 0 ⋅ (− qa 2 ) + (2qa) ⋅ (− qa 2 ) + (−5qa) ⋅ 0 = − q 2 a 3 .
2 3 3
G G
M0 ⋅ R 8
M min = G =− qa 2 .
R 3 29
15 2 4
− qa + 5qay + 2qaz − qa 2 − 5qax
−2qax
2 = 3 = .
0 2qa −5qa
48
Capitolul 4
4.1 INTRODUCERE
În capitolul 3 s-a arătat că atunci când forţele care acţionează asupra unui corp se reduc
la un torsor cu elemente nule, sistemul de forţe aplicat este în echilibru iar corpul rămâne în
repaus. Importanţa unui astfel de studiu este capitală pentru ingineri, deoarece fără o
cunoaştere temeinică a condiţiilor de echilibru nu este posibilă proiectarea nici unui element
mecanic sau de construcţie.
Rezolvarea problemelor de mecanica solidului presupune cunoaşterea condiţiilor de
echilibru în regim static şi/sau dinamic. În studiul echilibrului pot fi întâlnite două situaţii
posibile:
- Solid liber - atunci când poziţia în spaţiu a unui corp este determinată numai de
forţele ce acţionează asupra sa;
- Solid supus la legături sau solid legat – atunci când poziţia sa este determinată atât
de forţele ce îi sunt aplicate, dar şi de alte constrângeri de natură geometrică sau
cinematică.
Majoritatea corpurilor întâlnite în aplicaţii practice sunt solide legate care îndeplinesc
un anumit rol funcţional.
Dacă asupra unui corp liber, aflat în repaus, acţionează un sistem de forţe, condiţia
necesară şi suficientă pentru ca solidul să continue să rămână în repaus este ca torsorul
forţelor să fie nul,
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
r
R = 0
TF = r = 0. (1)
M 0 = 0
r r r r r
R = ∑ Fi , M 0 = ∑ ri × Fi , (2)
R x = 0 M ox = 0
r r
R = 0 ⇒ R y = 0 , (3)
M 0 = 0 ⇒ M oy = 0 .
R = 0 M = 0
z 0z
Pentru poziţionarea unui corp în spaţiu este necesară cunoaşterea a şase parametri
scalari. Se spune că un solid liber are şase grade de libertate, trei de translaţii după axele Ox,
Oy, Oz şi trei de rotaţii după aceleaşi axe. În aplicaţii practice se pot întâlni următoarele
cazuri particulare:
1. Dacă forţele care acţionează asupra solidului sunt coplanare, adică se găsesc în
acelaşi plan, fie acesta Oxy, relaţiile 3 se reduc la forma,
R x = 0
şi M 0z = 0 . (4)
R y = 0
M x = 0
Rz = 0 şi . (5)
M y = 0
R x = 0
(6)
R y = 0 .
R = 0
z
50
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
M ox = 0
(7)
M oy = 0 .
M = 0
0z
In aplicaţii practice corpurile nu sunt libere, ele se află în contact cu alte corpuri prin
diferite legături mecanice. Orice mişcare a unui corp poate fi considerată compusă dintr-o
mişcare de translaţie pe o direcţie oarecare şi o mişcare de rotaţie în jurul unei axe oarecare.
Ca urmare, legătura mecanică împiedică efectuarea unei mişcări.
Legătura mecanică este forma de interacţiune care impune anumite restricţii
parametrilor de poziţie ai unui solid, uneori şi derivatelor în raport cu timpul ale acestor
parametri. Restricţiile introduse de legăturile mecanice se numesc condiţii de legătură.
Din punct de vedere al comportării cinetice legăturile mecanice se pot clasifica în:
- Legături geometrice, care introduc restricţii numai pentru parametrii de poziţie,
ecuaţiile de legătură având forma generală:
f j (x i , ωi , t) ≥ 0, i = 1,3, j = 1, n , (8)
unde x i , ωi reprezintă translaţii respectiv viteze de rotaţii după axele de coordonate ale
unui sistem de referinţă Oxyz.
- Legături cinematice, care introduc restricţii atât pentru parametrii de poziţie cât şi
pentru derivatelor lor în raport cu timpul, ecuaţiile de legătură având forma generală dată de
ecuaţia:
f j (x i , ωi , x& i , ω
& i , t) ≥ 0, i = 1,3, j = 1, n , (9)
unde x& i , ω
& i reprezintă derivatele în raport cu timpul t.
51
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
52
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
r r
F3 Fn −1
r
r n
F2
r
Fn
r
F1
S A
a b c
Figura 2. Reprezentarea simbolică a reazemului simplu
Un corp care se sprijină pe un reazem simplu are cinci grade de libertate. Din punct de
vedere fizic un reazem simplu poate fi înlocuit cu o forţă normală N, la suprafaţa de sprijin S,
neglijând efectul frecării la interfaţă. Sunt cazuri în care suprafaţa are în A un punct singular,
53
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
adică un punct în care normala la suprafaţă nu este definită; atunci suportul reacţiunii este
determinat de normala la suprafaţa corpului pe care se sprijină, Figura 3. Tot în categoria
reazemului simplu intră legăturile cu fire sau bare rigide.
r
Ra r
Na A
r
Rb B
A r
G
B
r
Na
Articulaţia împiedică deplasarea relativă a celor două corpuri după orice direcţie,
permiţând numai rotirea în jurul punctului de reazem, Figura 4a. O astfel de legătură
introduce o singură reacţiune aplicată în punctul de reazem, de direcţie şi mărime
necunoscută.
r
r z F
F1 r
F2 Rz
r
M
r r Ry y
R F3
Rx
a b
Figura 4. Articulaţie
54
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
Legătura care constrânge ca un solid să rămână în contact permanent cu un punct fix din
spaţiu se numeşte articulaţie sferică, iar legătura care restricţionează ca un solid să rămână
contact permanent cu o axă fixă din spaţiu se numeşte articulaţie cilindrică.
r
Când se aplică sisteme spaţiale de forţe, unde intervine articulaţia sferică, reacţiunea R ,
se poate înlocui prin trei componente de mărimi necunoscute, dirijate după direcţii
convenabile alese, Figura 4b. Din punct de vedere geometric articulaţia sferică privează
solidul de trei grade de libertate, iar din punct de vedere mecanic este echivalentă cu trei
reazeme simple.
Exemple de articulaţii sferice: suportul pentru stilou, articulaţia de la schimbătorul de
viteze de la un autovehicul, articulaţia de la antena de radio ş.a.
Când forţele exterioare se găsesc în acelaşi plan, se utilizează articulaţii cilindrice a
căror reacţiune necunoscută se poate descompune după două direcţii oarecare, alese uzual ca
în Figura 5. Din punct de vedere geometric articulaţia cilindrică privează solidul de cinci
grade de libertate. Solidul are în acest caz o axă fixă care trece prin articulaţie. Simbolizarea
articulaţiei cilindrice se face prin modelul indicat în Figura 5b.
Exemple de articulaţii cilindrice: Balamalele de la uşă, balamalele de la capotă şi
portbagajul unui automobil.
z
x Ry
Rx
a b
55
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
y
r Ry
R r r
r F2
F1 r F1
F2 My
Mx x
Mz Rx
Rz
r r
M F4 r
r z F3
F4
Dacă forţele exterioare se găsesc în acelaşi plan, încastrarea conţine numai trei
necunoscute scalare două forţe şi un moment dirijate după axele unui sistem de referinţă, fie
aceste forţe R x , R y şi momentul M, perpendicular pe planul forţelor, Figura 7.
Din punct de vedere geometric, încastrarea privează solidul de toate gradele sale de
libertate.
F F
q
M q
Rx
Ry
A1. Pentru ca un corp să se afle în echilibru static sub acţiunea a două forţe este necesar şi
suficient ca aceste forţe să fie egale în modul, să aibă aceeaşi direcţie şi sensuri contrare.
56
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
A2. Fiind dat un sistem de forţe care acţionează asupra unui solid rigid, adăugarea sau
suprimarea unui sistem echilibrat de forţe la sistemul iniţial nu modifică starea mecanică a
corpului. Prin stare mecanică se înţelege starea de echilibru sau de mişcare în care se află un
corp sub acţiunea unui sistem de forţe.
A3. Forţele care apar ca urmare a acţiuni unui corp asupra altui corp sunt întotdeauna egale
în modul şi de sensuri contrare. Această axiomă reprezintă principiul al treilea al mecanicii
formulat de Newton şi este cunoscut de principiul acţiuni şi reacţiunii.
A4 Dacă un sistem dat de forţe este în echilibru atunci când acţionează asupra unui corp, el
este echilibru şi atunci când acţionează asupra oricărui corp.
A5. Dacă un corp deformabil sau un sistem mecanic este în echilibru sub acţiunea unui
sistem de forţe, el rămâne în echilibru şi când se solidifică.
A6. Legătura este aşadar restricţia geometrică ce se opune poziţiei corpului la un moment
dat, cunoscută şi sub denumirea de axioma legăturilor. Orice legătură a unui corp poarte fi
înlocuită printr-o forţă de legătură numită reacţiune.
Torsorul forţelor distribuite se poate calcula numai dacă sarcinile sunt echivalate din
punct de vedere static cu forţe concentrate, aplicate virtual în centrul de greutate al
configuraţiei geometrice pe care acestea se distribuie.
În Tabelul 1 sunt prezentate relaţiile de calcul pentru forţe distribuite frecvent întâlnite
în unele aplicaţii inginereşti.
În aplicaţii tehnice întâlnite la baraje sau construcţii hidrotehnice se pune problema să se
determine forţa de presiune care acţionează asupra unei feţe laterale şi punctul de localizare a
acesteia.
Ca aplicaţie se consideră un element de volum cubic, de latura l , în care se află un
lichid de densitate ρ , Figura 8. Se pune problema să se determine forţa de presiune care
acţionează asupra unei feţe laterale şi punctul ei de localizare.
Pentru un element de suprafaţă dS = ldh , situat la adâncimea h, forţa elementară dF şi
momentul elementar dM, se pot calcula cu relaţiile:
dF = p(h)dS = ρghldh ;
(10)
dM = ( l − h ) dF = ( l − h ) ρghldh ,
57
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
unde p(h) = γh = ρgh , reprezintă presiunea coloanei de lichid asupra suprafeţei dS.
Prin integrare relaţiilor 10, se obţine:
l
1 G
F = ρgl ∫ hdh = ρgl3 = ;
2 2
0 (11)
l l
1
M = ρgl ∫ hdh − ρgl ∫ h dh = 6 ρgl
2 2 4
.
0 0
1 l
M = Fh 0 = ρgl 3 h 0 , unde h 0 = . (12)
2 3
58
Echilibrul sistemelor mecanice - statică
∫ q(x)dx
0
Sarcină distribuită q(x) = q
uniform, de
intensitate q F = ql
l
xg =
2
Sarcină distribuită q
liniar, q(x) = x
l
q(x) = ax + b , ql 2
F= , xg = l
2 3
a, b sunt constante
Sarcină distribuită q 2 q
parabolic, q(x) = − 2
x +2 x
l l
q(x) = ax 2 + bx + c , 2 5
F= ql , x g = l
3 8
a ,b, c - constante
Sarcină distribuită q 2
parabolic, q(x) = x
l2
1 3
q(x) = ax 2 + bx + c , F = ql , x g = l
3 4
a ,b, c - constante
Sarcina distribuită π
sinusoidal, q(x) = q sin x
2l
π 2
q(x) = A sin(Bx + ϕ) F = ql , x g = l
2 π
Sarcina distribuită π
cosinusoidal, q(x) = q cos x
2l
π
q(x) = A cos(Bx + ϕ) F = ql
2
2
x g = (1 − )l
π
59
Capitolul 5
Momentele statice sunt mărimi care definesc modul de distribuţie a masei unui corp sau
sisteme de corpuri materiale şi sunt calculate faţă de un reper de referinţă dat.
Fie un corp de masă m, modelat printr-un punct material, caracterizat prin vectorul de
r r r r
poziţie, r = x i + zj + zk , faţă de un sistem de referinţă ortogonal cartezian Oxyz, Figura 1.
r
Faţă de acest sistem de referinţă momentul static S o reprezintă mărimea vectorială egală cu
r
produsul dintre masa corpului şi vectorul de poziţie r :
r r
S o = mr . (1)
z
m
(x,y,z)
r
r
y
O
r
Figura 1. Punct material caracterizat prin vectorul de poziţie, r .
Elemente de geometria maselor
S y 0z mx
(2)
S z 0x = my .
S mz
x 0y
r n
r
S o = ∑ m i ri . (3)
i =1
S y 0 z m i x i
n
S z 0 x = ∑ m i y i . (4)
S i =1 m z
x0y i i
Momentul static al unui corp solid omogen de masă M, raportat la sistemul de referinţă
Oxyz, Figura 2, se defineşte matematic prin relaţia vectorială,
r r
S o = ∫ rdm .
M
(5)
z
dm
(x,y,z)
r M
r
O y
61
Elemente de geometria maselor
S y 0 z xdm
S z 0 x = ∫ ydm . (6)
S M zdm
x0y
Momentele statice ale unor corpuri modelate prin linie materială sau suprafaţă materială
sunt utilizate în rezistenţa materialelor la studiul unor solicitări simple sau complexe, dar sunt
folosite şi în mecanica teoretică pentru calculul poziţiei centrului de masă sau a centrului de
greutate precum şi în dinamică.
Centrul de masă sau centrul de greutate al unui sistem mecanic sau corp solid se
defineşte ca fiind punctul în raport cu care momentul static este nul.
Pentru a determina poziţia centrului de masă C, se consideră un sistem de particule
materiale, reprezentate prin punctele A i , raportat la un sistem de referinţă Oxyz, ales arbitrar.
În punctul C se consideră un alt sistem de referinţă Cx o y o z o , Figura 3. Între vectorii de
poziţie ce caracterizează punctele A i şi C faţă de reperele menţionate, există următoarea
relaţie evidentă:
r r r
ri = r0 + rc . (7)
z0
Ai
r
r0
z
C y0
x0
r
ri
r
rc
y
O
62
Elemente de geometria maselor
n n n
r r r
∑ m i ri = ∑ m i rc +∑ m i r0 .
i =1 i =1 i =1
(8)
n
r
Termenul ∑m r
i =1
i 0 reprezintă momentul static faţă de centrul de masă, care conform
n n
r r r n r
∑m r = ∑m r
i =1
i i
i =1
i c = rc ∑ m i = rc M ,
i =1
(9)
n
r
r ∑m r i i
rc = i =1
. (10)
n
∑m
i =1
i
x c ∑ m i x i
1
y c = ∑ m i y i . (11)
z c ∑ mi m z
∑ i i
63
Elemente de geometria maselor
r ∫ xdm
∫ rdm x c
y
M
1
r
rc = ⇒ c = dm ∫ ydm .
M
, (12)
∫ dm z c ∫ M
zdm
M∫
M M
- Pentru corpuri modelate prin linii materiale omogene se defineşte densitatea liniară
ρ l = dm ds. Relaţiile 12 capătă forma:
r ∫ xds
∫ rds x c
L
1
r
y c = ds ∫ yds ,
L
rc = ,⇒ (13)
∫ ds
L
z c ∫ L
zds
∫L
L
r ∫ xdA
r
∫ rdA x c
1
A
∫ ydA ,
rc = ⇒ (14)
y c =
A
,
∫ dA z c ∫ dA A
zdA
∫A
A A
64
Elemente de geometria maselor
r ∫ xdV
r
∫ rdV x c
1
A
∫ ydV ,
rc = ⇒ (15)
y c =
V
,
∫ dV z c ∫ dV A
zdV
∫A
V V
r
r
∫ rρ(x, y, z)dV
(V)
rc = . (16)
∫
(V)
ρ(x, y, z)dV
n
r r
r
∑m r
i =1
i ci
r
∫r ci dm
rc = sau rc = M
. (17)
∫ dm
n
∑m
i =1
i
M
3. Dacă la un corp sau sistem mecanic, format din n elemente de mase mi ale căror centre
r
de masă sunt caracterizate prin vectorii de poziţie ri , s-a eliminat una sau mai multe
65
Elemente de geometria maselor
r
porţiuni la care se cunoaşte poziţia centrului de masă, rj , atunci centrul de masă al
r p
n
r
r
∑ i ri − ∑ m j rj
m
i =1 j=1
rc = p
. (18)
n
∑m −∑m
i =1
i
j=1
j
n p n p
∑ Ai x i − ∑ A jx j
i =1 j=1
∑ A i yi − ∑ A j y j
i =1 j=1
xc = p
, yc = p
, (19)
n n
∑A −∑A
i =1
i
j=1
j ∑A −∑A
i =1
i
j=1
j
unde:
Ai , A j - Aria suprafeţelor geometrice ale elementelor componente;
A = 2π ∫ yds . (20)
L
66
Elemente de geometria maselor
A = 2πy c L . (21)
y ds
A B
y
0 x
Teorema II. Volumul generat de o suprafaţă care se roteşte în jurul unei axe din planul
său pe care nu o intersectează este egal cu produsul dintre aria suprafeţei şi lungimea cercului
descris de centrul de masă al acesteia, Figura 5,
V = 2π ∫ ydA . (22)
A
V = 2πy c A . (23)
y dy dA
dx
0 x
67
Elemente de geometria maselor
Centre de greutate ale unor corpuri uzuale, frecvent întâlnite în mecanica solidului sunt
prezentate în Tabelul 1.
Placă
omogenă
y ∫ ydA
ds yc = A
de forma xc = 0
unui sector ϕ dA ∫ dA
C dϕ A 2R sin α
circular R 1 2 yc =
dA = R dϕ 3α
yc α α 2
y 2
y= R cos ϕ
3
x
Corp z R
spaţial sub dV = πr 2dz xc = 0
forma unui yc = 0
con R
circular r r= z 3h
h h zc =
drept 4
dV dz R2 2
dV = π z dz
z h2
y
x
Corp z
spaţial sub dV = πr 2dz xc = 0
forma unei dz yc = 0
semisfere r
r2 = R 2 − z2 3R
omogene zc =
z R2
de rază R R y dV = π 2 z 2dz 8
h
68
Elemente de geometria maselor
z
mi
A i (x i , y i , z i )
r
ri
O y
Faţă de un sistem de referinţă convenabil ales, se pot defini momentele de inerţie masice
prezentate în Tabelul 2. În cazul unui corp solid de masă M, relaţiile 25-28 din Tabelul 2 pot
fi transformate în integrale, după cum se evidenţiază în Tabelul 3.
Între mărimile prezentate în Tabelele 2 şi 3 există relaţii de legătură, adică ele nu sunt
independente, de forma:
69
Elemente de geometria maselor
J x 0 y J x + J y − J z
1
(
J0 = Jx + Jy + Jz ,
2
) 1
J z 0 x = 2 J y + J z − J x . (24)
J y 0 z J + J − J
z x y
J m y 2
z0x i i
Momente de inerţie centrifugale sau J xy m i x i y i
produse de inerţie (28)
J yz = ∑ m i y i z i
J m i z i x i
zx
După modul cum au fost definite, rezultă că momentele de inerţie planare, axiale şi
polare, sunt mărimi întotdeauna pozitive, ele putând fi nule numai când punctele sistemului
70
Elemente de geometria maselor
sau corpului sunt conţinute în planul, pe axa sau sunt concentrate în punctul în raport cu care
se calculează momentul de inerţie. În schimb, momentele de inerţie centrifugale sau
produsele de inerţie pot fi pozitive, negative sau nule.
Raze de inerţie
Momentele de inerţie mecanice mai pot fi exprimate şi prin relaţii de forma:
J = i2M , (33)
unde M este masa întregului corp, i raza de inerţie sau raza de giraţie, reprezentând distanţa de
la particula materială în care ar trebui să fie concentrată întreaga masă a corpului, la un plan, o
axă sau un punct.
Din relaţia 33 rezultă:
J J0
i= , respectiv: i 0 = . (34)
M M
Ca urmare, se pot calcula raze de inerţie faţă de axele sistemului de coordonate, fie
acesta Oxyz,
Jx
i x =
M
J J
i= ⇒ i y = y . (35)
M M
J
i z = z
M
71
Elemente de geometria maselor
cu axa ∆.
Stabilind formulele pentru variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele şi
concurente se pot scrie momentele de inerţie pentru orice caz.
dm
∆ Μ C y
d
∆1
Momentul static faţă de axa ∆ este nul, ∫ ydm = 0 , deoarece s-a considerat că această
A
72
Elemente de geometria maselor
J y1 = J y + yc 2 M ;
(37)
J z1 = J z + z c 2 M .
( )
J 01 = J y1 + J z1 = J y + J z + y c2 + z c2 M = J 0 + rc2 M . (38)
J y1z1 = J yz + y c z c M . (39)
În cazul cel mai general pentru un corp 3D momentele de inerţie la translaţia axelor se
pot calcula în mod similar. Relaţiile 36-39 sunt cunoscute în literatura de specialitate sub
denumirea de formulele lui Steiner.
d
r
O y
D
ψ
73
Elemente de geometria maselor
J = ∫ d 2 dm .
M (40)
r r (41)
d = r sin ψ = r ⋅1⋅ sin ψ = r ⋅ u sin ψ = r × u .
i j k
r r
r×u = x y z , (42)
cos α cos β cos β
J D = J x cos2 α + J y cos2 β + J z cos2 γ − 2J xy cos α cosβ − 2J yz cosβ cos γ − 2J zx cos γ cos α . (44)
Relaţia 44 are o forma mai simplă pentru un corp bidimensional pentru care se presupun
cunoscute dimensiunile sale geometrice:
74
Elemente de geometria maselor
Dacă axa D devine axa Ox1 respectiv Oy1 şi după unele transformări elementare în
funcţie de pătratele funcţiilor trigonometrice, relaţia 46 capătă forma:
Jx + Jy Jx − Jy
J x1 = + cos 2α − J xy sin 2α ;
2 2
(47)
Jx + Jy Jx − Jy
J y1 = − cos 2α + J xy sin 2α .
2 2
Jx − Jy
J x1y1 = sin 2α + J xy sin 2α . (48)
2
Pentru a afla valorile unghiului α pentru care momentele de inerţie au valori maxime,
se impune condiţia:
∂J x1 2J xy
=0 ⇒ , ( J x − J y ) sin 2α − 2J xy cos 2α = 0 , ⇒ tg2α = . (49)
∂α Jy − Jx
Soluţiile date de relaţia 49 sunt unghiurile dintre vechile axe şi direcţiile principale de
inerţie.
75
Elemente de geometria maselor
Jx J xy J xz
J = J yx Jy J yz . (51)
J zx J zy J z
Valorile proprii ale acestui tensor se pot calcula similar cu valorile proprii ale unei
matrice de tipul 3 x 3, unde necunoscuta este λ .
Jx − λ J xy J xz
J yx Jy − λ J yz = 0 . (52)
J zx J zy Jz − λ
λ 3 − I1λ 2 + I 2λ − I3 = 0 , (53)
J 1 0 0
J = 0 J2 0 . (54)
0 0 J 3
J x − λ J xy J xz cos α
J yx Jy − λ J yz cos β = 0 . (55)
J zx J zy J z − λ cos γ
76
Elemente de geometria maselor
Jx − λ J xy 0
J yx Jy − λ 0 =0. (56)
0 0 Jz − λ
Jx + Jy 1
(J − J y ) + 4J 2xy ,
2
J1,2 = ± x J3 = J z = J x + J y (58)
2 2
Elipsoid de inerţie
Se consideră o dreaptă D care trece prin originea unui sistem de axe Oxyz, Figura 9. Pe
această dreaptă se află plasat un punct P(x, y, z) , astfel încât:
C
OP = , (59)
JD
unde C este o constantă arbitrară iar J D este momentul de inerţie în raport cu axa D, dat de
ecuaţia 44.
z
3
P(x,y,z)
y
x O
2
D
1
77
Elemente de geometria maselor
x JD y JD z JD
cos α = , cos β = , cos γ = . (60)
C C C
Locul geometric al punctului P, atunci când dreapta D se roteşte în jurul originii, este
suprafaţa unui elipsoid, care se poate obţine introducând cos α, cos β, cos γ din ecuaţiile 60
în relaţia 44. După efectuarea calculelor elementare rezultă:
J x x 2 + J y y 2 + J z z 2 − 2J xy xy − 2J yz yz − 2J zx zx = C 2 . (61)
Dacă axele sistemului de referinţă sunt axe principale de inerţie, ecuaţia elipsoidului de
inerţie se simplifică şi devine:
J1x 2 + J 2 y 2 + J 3z 2 = C 2 . (62)
J1x 2 + J 2 y 2 = C 2 . (63)
Uzual, în plan se poate lua C2 = J1J 2 M , iar în acest caz ecuaţia elipsei de inerţie are
forma:
x 2 y2
+ =1, (64)
i12 i 22
78
Elemente de geometria maselor
Sferă z J 0 = ∫ r 2 dm 3
omogenă de J 0 = MR 2
dr 5
rază R şi
masă M M
dm = dA Jx = J y = Jz
r y V
sau
2 2
x Jx = J 0 = MR
3M 2 3 5
R dm = r dr
R3
Con z J 0 = ∫ r 2 dm 3MR 2
omogen de J0 =
5
masă M,
raza bazei R r M
dm = dA 1
şi înălţime h V Jz = J0
h 2
dz
dV sau sau
z y 3
3M 2 Jz = MR 2
0 dm = r dz 10
R 2h
x R
J x y2 dm
2
J y = ∫ x dm . (65)
J M xydm
xy
79
Elemente de geometria maselor
dm = ρdA , (66)
J = ρI . (68)
Această relaţie are caracter general, adică este valabilă şi pentru corpuri spaţiale,
bidimensionale şi unidimensionale. Ca urmare, atunci când se calculează momentul de inerţie
masic al unui corp sau sistem mecanic, se poate calcula iniţial momentul de inerţie geometric
şi apoi se multiplică cu densitatea acestuia. Momentele de inerţie geometrice pentru astfel de
corpuri pot fi scrise sub forma:
I = ∫ r 2 dV , I = ∫ r 2 dA , I = ∫ r 2dL . (69)
V A L
Ţinând seama de relaţiile 69, razele de giraţie funcţie de dimensiunile geometrice se pot
calcula cu formulele:
I I I (70)
i= , i= , i= .
V A L
Ix
i x =
I A
(71)
i= → .
A Iy
i y = A
80
Elemente de geometria maselor
Relaţiile lui Steiner 36-39 privind variaţia momentelor de inerţie masice la translaţia
axelor, capătă următoarea formă pentru momentele de inerţie geometrice, Figura 10.
dA
∆ Α C y
d
∆1
Momentul static faţă de axa ∆ este nul, ∫ yA = 0 , deoarece s-a considerat că această
A
I y1 = I y + y c 2 A ;
(73)
I z1 = I z + z c 2 A .
I y1z1 = I yz + y c z c A , (75)
81
Elemente de geometria maselor
Relaţiile 44-47 privind variaţia momentelor de inerţie la rotaţia axelor, rămân valabile şi
în acest caz, cu precizarea că J → I , adică:
Dacă axa D devine axa Ox1 respectiv Oy1 , Figura 11 şi după unele transformări
elementare în funcţie de pătratele funcţiilor trigonometrice, relaţia 76 capătă forma:
Ix + Iy Ix − Iy
I x1 = + cos 2α − I xy sin 2α ;
2 2
(77)
Ix + Iy Ix − Iy
I y1 = − cos 2α + I xy sin 2α .
2 2
y
y1
α dA x1
r α
x
O
Ix − Iy
I x1y1 = sin 2α + I xy sin 2α . (78)
2
2I xy
tg2α = . (79)
Iy − Ix
82
Elemente de geometria maselor
Soluţiile date de relaţia 79 sunt unghiurile dintre vechile axe şi direcţiile principale de
inerţie. Cele două valori ale unghiului α diferă între ele cu π 2 .
Momentele de inerţie geometrice principale pot fi calculate cu relaţia:
Ix + Iy 1
(I − I y ) + 4I 2xy ,
2
I1,2 = ± x I3 = I z = I x + I y . (80)
2 2
Suprafeţele compuse întâlnite în aplicaţii practice sunt formate din configuraţii simple
de formă dreptunghiulară, pătrată, triunghiulară, circulară, inelară ş.a.
Momentul de inerţie al unei suprafeţe compuse în raport cu o axă este egal cu suma
momentelor de inerţie ale tuturor suprafeţelor simple care o compun în raport cu acea axă.
Pentru elucidare în continuare se prezintă două exemple, Figurile 12 şi 13.
Aplicaţii
Exemplu 1. Se consideră secţiunea din Figura 12. Se cere să se calculeze:
a. Centrul de greutate al secţiunii;
b. Momentele de inerţie geometrice centrale;
c. Tensorul moment de inerţie;
d. Momentele principale de inerţie;
e. Razele de giraţie.
Rezolvare
Se descompune suprafaţa considerată în două dreptunghiuri 1 şi 2, a căror centre de
greutate sunt cunoscute.
Se calculează poziţia centrului de greutate al secţiunii compuse în raport cu un sistem de
referinţă, convenabil ales, Oyz, cu ajutorul relaţiilor 81:
83
Elemente de geometria maselor
Suprafaţă z I p = ∫ r 2 dA ,
circulară de dr A πR 4 πd 4
rază R sau cu unde dA = 2πrdr Ip = =
2 32
diametrul d. r y d
R=
0 R 2 Ip πd 4
I p = I y + I z , sau Iy = Iz = =
2 64
I p = 2I y = 2I z
Suprafaţă z Se utilizează πD 4 πd 4
inelară cu relaţiile de la Ip = −
32 32
diametrul suprafaţa sau
exterior D şi r y circulară
πD 4
diametrul 0 R I y = Iz =
64
(1 − α4 )
interior d I p = I pe − I pi
d
unde α =
D
Suprafaţă z1 b/3 bh 3 bh 3 bh h
2
triunghiulară, I y1 = Iy = −
24 24 2 6
obţinută prin
tăierea h/3 y hb3 bh 3
C I z1 = sau I y =
dreptunghiului 24 36
h y1
b x h pe o hb3
diagonală h/2 Se utilizează similar I z =
relaţiile lui 36
b Steiner
84
Elemente de geometria maselor
z
yc z1
1,5a
6a 2
y1
C
zc
1 2a
0 5a y
yc =
∑A yi i
=
A1y1 + A 2 y 2 10a 2 ⋅ 2,5a + 6a 2 ⋅ 0, 75a
= = 1,844a ;
∑A i A1 + A 2 10a 2 + 6a 2
(81)
zc =
∑A z i i
=
A1z1 + A 2 z 2 10a 2 ⋅ a + 6a 2 ⋅ 4a
= = 2,125a .
∑A i A1 + A 2 10a 2 + 6a 2
5a ( 2a ) 1,5a ( 4a )
3 3
85
Elemente de geometria maselor
1 1
I1,2 = (I y1 + Iz1 ) ± (I y1 − Iz1 ) 2 + 4I 2y1z1 . (85)
2 2
2I y1z1
tg(2α ) = = 3.383 . (87)
I y1 − I z1
Implică:
I1 I
i1 = = 1,933a, i 2 = 2 = 1, 082a . (89)
A A
Exemplu 2. Să se determine momentele de inerţie axiale pentru secţiunea din Figura 13.
Rezolvare
Secţiunea este formată dintr-un dreptunghi care conţine un gol de formă circulară.
Etapele de calcul sunt similare cu cele prezentate la exemplul 1.
86
Elemente de geometria maselor
z z1
a
2a
6a
C y1
zc
0 y
4a
2
4a ( 6a ) π ( 2a )4
3
+ 24a ( 3a − z c ) + πa 2 ( 4a − z c ) = 67, 6a 4 ;
2
I y1 = 2
−
12 64
(91)
6a ( 4a ) π ( 2a )
3 4
I z1 = − = 32, 785a 4 .
12 64
I y1 I y1z1 67, 6a 4 0
I= = . (92)
I z1y1 Iz1 0 32, 785a 4
87
Capitolul 6
FRECAREA
În orice situaţie, la interfaţa dintre două corpuri în contact apare fenomenul de frecare.
În funcţie de intensitatea acestui fenomen, existenţa frecărilor poate fi neglijată sau nu.
Efectul frecării constă într-o diminuare a mişcării relative dintre două corpuri în contact.
Frecarea este prezentă la interfaţa dintre:
- două corpuri solide;
- un corp solid şi unul fluid;
- două corpuri fluide.
Forţele de rezistenţă care se opun deplasării sau tendinţei de deplasare a unui corp în
raport cu altul din componenţa aceleiaşi legături mecanice sunt forţe de interacţiune a
suprafeţelor corpurilor numite forţe de frecare.
Pentru studiul acestor interacţiuni în ultimii ani s-a dezvoltat o nouă ştiinţă numită
tribologie (tribos-frecare), care studiază fenomenele de ferecare, uzare şi lubrificaţie.
Practic s-a evidenţiat că între două corpuri solide aflate în contact prin apăsare, care pot
fi în repaus sau mişcare relativă, apar forţe de frecare. Cauza principală a apariţiei forţelor
de frecare constă în existenţa pe suprafaţa celor două corpuri a unor microdenivelări denumite
89
Frecarea
neregularităţi, asperităţi, rugozităţi, care pot fi de diferite forme precum sferice, cilindrice,
conice, oarecare.
Forţele de frecare depind de forţelor exterioare care acţionează asupra corpurilor solide
care pot avea o comportare elastică, plastică, vâscoelastică, vâscoplastică etc.
90
Frecarea
F privire microscopică
2
v >0
G
v=0
1
91
Frecarea
ca mişcarea să devină uniformă, forţa exterioară trebuie micşorată până la valoarea F = Ffc ,
care reprezintă forţa de frecare de alunecare, sau cinetică. Între cele două tipuri de forţe de
frecare există relaţia:
Ffs
Ffc v = constant
0 t
92
Frecarea
93
Frecarea
G
Fi
G
F1 z G
Fn
G
R A
G
M
N
Mp
T
Mr
y
O
x
B
94
Frecarea
µs > µc . (3)
95
Frecarea
N
Ff
ϕ G=mg
G G G
ω F ω F ω F
A A A
G G Ff G
Ff Ff C
B Mr
B N NN B N
e
a b c
96
Frecarea
N −G = 0, FR = 0 , (5)
M e = Ne . (6)
Ecuaţia de echilibru static a discului, evidenţiat în modelul din Figura 6b, se poate scrie:
FR − Ne = 0. (7)
M r max = Ns . (8)
Mr ≤ N s . (9)
97
Frecarea
dN
dFf = µdN = µp ( a )dA , unde p(a) = , (10)
dA
98
Frecarea
în care p(a) este reacţiunea normală elementară, iar µ coeficientul de frecare de alunecare
asociat forţei de frecare la pivotare.
G
Mp
G dN
ν dα
α
dA
0
r
Ap
dFf
Forţa totală de frecare la pivotare se obţine prin integrarea pe suprafaţă de contact, deci
Ff = ∫∫ µp ( a ) dA . (11)
Ap
99
Frecarea
M p = ∫∫ rµp(a)dA . (13)
A
Dacă forţa de apăsare F este repartizată uniform pe suprafaţa de contact, iar coeficientul
N
de frecare de alunecare este constant pe această suprafaţă, atunci şi p ( a ) = = const . Ca
Ap
N
M p = ∫∫ rµp(a)dA = µp(a) ∫∫ rdA = µ ∫∫ rdA = µ N ,
p (14)
A Ap
Ap Ap
µ
unde µ p =
Ap ∫∫ rdA are dimensiunile unei lungimi.
Ap
Aceste forţe se numesc forţe de rezistenţă şi apar la deplasarea unui corp solid printr-un
fluid real. Se manifestă prin apariţia unor forţe de frecare între diferitele straturi de fluid sau
între fluid şi pereţii vecini. Fluidele la care apar astfel de forţe se numesc fluide vâscoase.
Vâscozitatea unui fluid este caracterizată cu ajutorul coeficientului de vâscozitate
dinamică η .
Se consideră modelul din Figura 7, în care stratul din vecinătatea peretelui A are viteza
G G
v = 0 , iar cel din vecinătatea peretelui B are viteza v ≠ 0 . Între cele două straturi, fluidul se
mişcă cu o viteză cuprinsă între 0 şi v. O astfel de mişcare în care straturile de fluid se mişcă
paralel se numeşte curgere laminară. O curgere care nu este laminară este turbulentă.
G G
Între diferitele straturi apare un gradient de viteză dv dr în direcţie perpendiculară pe
direcţia de mişcare. Ca urmare, forţa de frecare este dată de legea curgerii laminare a lui
Newton,
100
Frecarea
dv
Fη = η S, (15)
dr
unde S este suprafaţa comună a celor două straturi vecine aflate în mişcare relativă.
z
v≠0
B
A y
v=0
x
Ţinând seama că deplasarea are loc după direcţia z relaţia 15 capătă forma:
dv
Fη = η S. (16)
dz
ca fiind mărimea fizică numeric egală cu forţa de frecare internă care se exercită între două
straturi de fluid paralele, având suprafaţa de contact egală cu unitatea şi între care există un
gradient de viteză egal cu unitatea.
Pentru corpurile sferice forţa de frecare este definită de legea lui Stokes,
Fη = 6πηrv . (17)
Alt mecanism este cel al formării vârtejurilor sau turbioanelor, iar exprimarea forţei în
acest caz este dată de legea curgeri turbulente a lui Newton:
ρ fluid v 2
Fr = CS n , (18)
2
unde:
C- factor de proporţionalitate ce depinde de forma geometrică a obstacolelor;
S n - secţiunea aparentă.
101
Frecarea
a
Fv
Fh
R
b
C
A
α
N Ff
B
102
Frecarea
M stab Fv a
= ≥ 1,5 . (20)
M rast Fh b
6.5.2 Pana
Pana este un element mecanic utilizat în diferite aplicaţii tehnice precum la îmbinarea
unor piese, la despicare, Figura 9.
Din condiţia de echilibru static, rezultă:
103
Frecarea
N N
Ff Ff
2α
F
N= . (23)
2(sin α + µ cos α)
F Fcos α
N= = . (24)
2(sin α + tgϕ cos α ) 2sin(α + ϕ)
104
Frecarea
Cu toate că se mai fac încă cercetări privind legile de variaţie ale forţelor de frecare în
cazul contactelor cu rostogolire, s-a stabilit că aceste forţe sunt limitate superior de către forţe
de frecare de alunecare dintre aceleaşi suprafeţe,
Atât timp cât roţile nu alunecă pe suprafaţa de rulare, asupra lor acţionează forţele de
frecare la rostogolire, iar mişcarea este de rotaţie.
Dacă Ffcontact = µN , atunci mişcarea de rotaţie trece în mişcare de translaţie, printr-un
regim tranzitoriu; fenomenul este cunoscut în dinamica autovehiculelor sub numele de
derapaj, care nu este dorit în practică. Apariţia derapajului este determinată în principal de
către coeficientul de frecare. Acesta trebuie deci să fie cît mai mare şi pentru aceasta, roţile se
confecţionează din materiale speciale precum cauciucurile care, rulează pe suprafeţe uzual
acoperite cu asfalt.
Dacă un vehicul rulează pe o suprafaţă cu polei, gheaţă, zăpadă sau alte substanţe,
derapajul poate să apară la valori mici ale forţelor de frecare prezente la interfaţă. Datorită
acestui mecanism, capacitatea de tracţiune a vehiculelor cu roţi motoare este limitată.
La deplasarea mobilelor pe roţi sau paşi se pot întâlni două situaţii cinematice şi
dinamice distincte: roţi nemotoare şi roţi motoare.
Roţi nemotoare. În acest caz nu mai există cuplu motor antrenant, iar rotaţia se face
prin tragere sau împingere. Ca urmare, între roată şi suprafaţa de rulare apare o forţă de
frecare la rostogolire, care practic este o forţă de frânare, Figura 10a.
În cazul deplasării oamenilor şi animalelor prin paşi, suportul este împins înapoi, iar mobilul
înainte. La oprire, suportul este împins înainte, iar mobilul înapoi de către forţa de frecare,
care este o forţă de frânare.
Mm G G
a F v F a v
G G Ftracţiune
Ff
Mr Mr
N N
a b
105
Frecarea
Roţi motoare. Motorul unui automobil nu creează direct forţă, ci un cuplu de forţe,
care provoacă apariţia forţei de frecare la rostogolire, ca răspuns la rotaţie; Figura 10b.
În acest caz, roata având o viteză unghiulară impusă de cuplul exterior, M m , produce o
reacţie din partea suprafeţei, care se materializează printr-o forţă de frecare la mişcarea de
rostogolire, denumită forţă de tracţiune. Aceasta este forţa care deplasează mobilul.
B
A
N
Ff α
R
106
Frecarea
M f − Rr sinα = 0 . (26)
Pentru valori mici ale unghiului de frecare, sinα ≈ tgα = µ , relaţia 26 devine:
M f = µrR . (27)
y x
dϕ dFf
ϕ E
E dN T+dT
D
α dϕ
D
T
T1 G T2
ω
a b
107
Frecarea
Se notează cu T1 şi T2 forţele care apar la cele două capete ale firului. Se izolează un
element de fir de lungime ds, situat la un unghi oarecare ϕ , căruia i se aplică o creştere
elementară dϕ . La extremităţile firului acţionează eforturile T şi T+dT, iar la interfaţa
reacţiunea normală dN şi forţa elementară de frecare dFf = µdN .
Alegând un sistem de coordonate evidenţiat în Figura12b şi impunând condiţia de
echilibru static, rezultă:
dϕ dϕ
( T + dT ) cos 2 − T cos 2 + dFf = 0;
(28)
dN − ( T + dT ) sin dϕ − T sin dϕ = 0.
2 2
dϕ dϕ dϕ
cos → 1 şi sin → , (29)
2 2 2
dT + dFf = 0;
(30)
dN − Tdϕ = 0.
T2 α
dT T2 T2
∫T T = ∫0 − µdϕ , ⇒ ln
T1
= −µα sau
T1
= exp( − µα ) . (31)
1
Condiţia de echilibru pentru mişcări ale rolei în ambele sensuri poate fi exprimată sub
forma:
T2
exp( − µα ) ≤ ≤ exp(µα ) . (32)
T1
Evident, prin mărirea unghiului de înfăşurare poate fi micşorat foarte mult efortul T1
108
Frecarea
F F
F
p(a ) = . (33)
π (R − r 2 )
2
2 R3 − r 3
Mp = µF 2 . (34)
3 R − r2
În al doilea caz, s-a constatat experimental că uzura este mai pronunţată spre periferia
discurilor, acolo unde viteza este mai mare; ca urmare, ea este proporţională cu viteza deci,
implicit, cu raza suprafeţelor în contact. Cum uzura este proporţională şi cu presiunea
normală, aceasta din urmă se poate considera proporţională cu raza, p = kr .
Momentul de frecare la pivotare dat de relaţia 13 devine,
1
Mp = µkπ( R 4 − r 4 ) . (35)
2
109
Frecarea
După cum rezultă din analiza relaţiilor 34 şi 35, momentul de pivotare transmis prin
frecare între cele două corpuri poate fi mărit prin mai multe căi:
- creşterea forţei de apăsare;
- creşterea ariei de contact, deci a razei exterioare a suprafeţei;
- creşterea coeficientului de frecare.
Primele două căi de mărire a momentului transmis nu sunt avantajoase, prima duce la
creşterea uzurii şi a pierderilor prin frecare în lagăre, iar a doua la creşteri ale gabaritului.
Ultima modalitate de mărire a momentului transmis depinde de natura materialelor celor
două corpuri în contact şi nu se poate ajunge la valori oricât de mari ale coeficientului de
frecare.
Creşterea ariei de contact prin mărirea numărului de suprafeţe este uzual aplicată în
practică mai ales la construcţia ambreiajelor, având avantajul gabaritului relativ mic şi creşteri
însemnate ale momentului transmis.
110
Capitolul 7
CINEMATICA
7.1 GENERALITĂŢI
Cinematica studiază mişcarea mecanică a unui mobil modelat ca un punct material, corp
solid sau sistem mecanic fără a lua în considerare masele şi forţele care acţionează asupra lui.
Cinematica utilizează noţiuni fundamentale precum spaţiul şi timpul.
Spaţiul s, se presupune a fi un spaţiu euclidian, tridimensional, absolut, omogen,
izotrop, independent de materie şi mişcarea ei.
Timpul t, se presupune absolut, continuu, unidimensional, crescător, independent de
materie şi de mişcarea ei.
Mişcarea se defineşte ca fiind schimbarea poziţiei corpului studiat în raport cu alte
corpuri, considerate ca referinţă. Uniformitatea mişcării este impusă de condiţiile reale în care
mobilul nu poate ocupa simultan mai multe poziţii în spaţiu.
Corpul de referinţă se poate considera în mod convenţional fix, în care se plasează
sistemul de coordonate SC, pentru localizarea mobilului studiat. Sistemul de coordonate
poate fi cartezian, cilindric, sferic, natural sau generalizat, Tabelul 1.
G G G G G G
r = r(t); v = v(t); a = a(t) . (1)
Cinematica
z G
v
M(ρ,ϕ,z)
G G
r = r(t) ρ - raza polară;
2 SC cilindric G
ϕ = ϕ(t) r z ϕ - unghiul polar;
z = z(t) O y z- cota.
G
ϕ ρ
O y ρ - raza polară;
G G G
3 SC polar r = r(t) ϕ ρ ϕ - unghiul polar;
ϕ = ϕ(t) M z = 0.
x
z G r - raza vectoare;
G G v
SC sferic r = r(t) M(ρ,ϕ,θ) θ - unghiul azimutal
θ = θ(t) ϕ - unghiul polar sau
θ
4 ecuatorial
ϕ = ϕ(t)
G
r
O y
G
ϕ ρ
O q2
q1
112
Cinematica
s = s( t ) , (2)
G G G
r ( t )1 = r ( t ) + r0 . (3)
Prin eliminarea parametrului variabil timp t, din ecuaţiile parametrice ale mişcării, se
poate obţine ecuaţia traiectoriei care este de forma,
f1 = f1 ( x, y, z) = 0 , f 2 = f 2 ( x, y, z) = 0 . (4)
G
Prima şi a doua derivată în raport cu timpul reprezintă viteza v1 , respectiv acceleraţia
G
a1 :
G G G G
G dr1 dr dr0 G G dr0
v1 = = + , ⇒ v1 = v , deoarece = 0. (5)
dt dt dt dt
113
Cinematica
G G G G G
G G d 2 r1 d 2 r d 2 r0 dv1 dv G G
a1 = v1 = 2 = 2 + 2 ⇒ = ⇒ a1 = a . (6)
dt dt dt dt dt
La schimbarea unui SC fix cu altul tot fix, parametrii cinematici precum viteza şi
acceleraţia unui punct material sunt invarianţi. Viteza instantanee a punctului material este un
vector tangent la traiectorie şi indică direcţia şi sensul mişcării.
Parametrii cinematici în diferite sisteme de coordonate sunt prezentaţi în Tabelul 2.
v ϕ = rϕ a ϕ = v ϕ = 2rϕ + rϕ
a = (r − rϕ 2 )2 + (rϕ+
2rϕ)2
a ϕ = rϕ cos θ +
sin θ + 2rϕθ a = a 2r + a θ2 + a ϕ2
v ϕ = rϕ sin θ + 2rϕ sin θ
114
Cinematica
G G G
v(t i ) v(t i ) a(t i )
G z G z
v(t 0 ) v(t 0 )
G G
v(t) v(t)
y y
O O
x x
a b
Figura 1. Hodograful vitezei
În anumite probleme de mecanică este mai simplu să se aleagă, în locul unui SC fix, un
sistem de axe mobil, având originea în punctul M, a cărui mişcare se studiază. Cele trei
direcţii perpendiculare care definesc triedrul mobil sunt tangenta, normala principală şi
binormala, aplicate în punctul considerat al traiectoriei. Acest sistem este caracterizat prin
G G G
( )
baza ortonormată τ, ν, β , Figura 2 şi cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de
M M1
traiectorie s(t) G
β
G
τ
z aτ plan rectificat
plan normal G G
ν v
aν
G G Γ
r a
O y
x plan osculator
115
Cinematica
G G G
v = vτ = s τ . (7)
G G G G vG G 1G
a = v τ + vτ = v τ + v ν = v τ + v 2 ν , (8)
ρ ρ
G G G
a = a ττ + aνν , (9)
v2
în care a τ = v şi a ν = .
ρ
Mărimea acceleraţiei este dată de relaţia:
a = a 2τ + a 2ν . (10)
În sistemul natural de referinţă acceleraţia are două componente, una tangenţială şi una
normală. Ca urmare, acceleraţia totală este un vector îndreptat întotdeauna spre concavitatea
curbei care reprezintă traiectoria mobilului.
Se pot enunţa următoarele concluzii:
când v > 0 , arcul s creşte, adică mobilul se mişcă în sensul pozitiv de parcurgere a
traiectoriei;
116
Cinematica
dacă a τ > 0 , viteza creşte, mişcarea purtând numele de accelerată, iar dacă a τ < 0
- acceleraţia normală nu se poate anula decât în cazul în care raza de curbură este
infinită, ceea ce înseamnă că traiectoria este rectilinie;
- acceleraţia poate fi nulă numai dacă ambele componente ale sale se anulează
simultan, lucru posibil numai în cazul unei mişcări uniforme pe o traiectorie
rectilinie;
- componenta tangenţială a acceleraţiei indică variaţia vectorului viteză în mărime,
iar cea normală, în direcţie.
Mişcările particulare ale unei particule materiale sunt determinate de traiectoria acesteia
care poate fi o dreaptă, un cerc, o elice, o cicloidă, ş.a.
Mişcarea rectilinie. Apare atunci când traiectoria unui punct material este o linie
dreaptă, Figura 3.
Mo G M G
O v0 a x
x0
x
x = x(t) . (11)
117
Cinematica
v = v x = x,
a = a x =
x. (12)
1
- uniform variată, în care ecuaţia mişcării are forma, x = x 0 + v 0 t + a 0 t 2 .
2
Mişcarea se numeşte uniform accelerată dacă viteza şi acceleraţia au acelaşi sens şi
uniform încetinită în caz contrar.
Mişcarea circulară. Se consideră un mobil aflat în mişcare pe o traiectorie circulară.
Poziţia acestuia pe traiectorie este determinată de lungimea arcului de curbă s = s( t ) sau de
mărimea unghiului la centru θ , corespunzător arcului s, Figura 4.
Între mărimile s şi θ există relaţia:
s = θR , (13)
G
τ
G
v
G
aτ
G M1
a
ϕ
θ s
G
Ο aν
Μ
G
ν
118
Cinematica
v = s = Rθ = Rω , (14)
dθ
unde ω = = θ poartă numele de viteză unghiulară.
dt
Componentele acceleraţiei sunt date de relaţiile:
= Rω = Rε ;
a τ = v = s = Rθ
(15)
v2 v2
aν = = = Rω 2 ,
ρ R
dω d 2 θ
unde ε = = 2 , reprezintă acceleraţia unghiulară a mobilului M.
dt dt
a = R ε2 + ω4 . (16)
Între mişcarea rectilinie şi cea circulară este o anumită analogie, prezentată în Tabelul 3.
119
Cinematica
G G G G
r = a cos ωt ⋅ i + b sin ωt ⋅ j + c ⋅ k , (17)
Eliminând timpul t din ecuaţiile parametrice 18, prin ridicare la pătrat şi adunare, se
obţine:
x y
= a cos ωt, = b sin ωt, z = c , (19)
a b
sau
x 2 y2
+ = 1 şi z = c . (20)
a 2 b2
G
r
y
x
120
Cinematica
G
Figura 5. Traiectoria mobilului M definit prin vectorul r .
Parametrii cinematici de ordinul întâi şi doi se obţin prin derivarea vectorului de poziţie
G
r , în raport cu timpul t,
G G G G
v = r = −aω sin ωt ⋅ i + bω cos ωt ⋅ j ;
(21)
G G G G G
a = v = r = −aω2 cos ωt ⋅ i − bω2 sin ωt ⋅ j .
G
v = ω a 2 sin 2 ωt + b2 ω2 cos ωt ;
(22)
G
a = ω2 a 2 cos 2 ωt + b 2 sin 2 ωt .
ϕ=ϕ(t) y
B x
O
Soluţie:
121
Cinematica
z = 0.
x2 y2
+ = 1, z = 0 . (24)
A 2 (1 + k) 2 A 2 (1 − k) 2
v Mx = x(
ϕ) = −(1 + k)Aϕ sin ϕ ;
(25)
v My = y(
ϕ) = (1 − k)Aϕ cos ϕ .
G (26)
v M = v Mx
2
+ v My
2
= Aϕ 1 + 2k 2 − 2k cos 2ϕ .
G
a M = a Mx
2
+ a My
2
=
. (28)
= A (1 + k + 2k cos 2ϕ)ϕ + (8k sin ϕ cos ϕ)ϕ ϕ
2 4
+ (1 + k − 2k cos 2ϕ)ϕ
2 2
2
122
Cinematica
Exemplul 3. Pentru încărcarea sau descărcarea unor materiale precum cele lemnoase, în
anumite depozite se utilizează echipamente moderne de tipul manipulator-robot; actual
procesul de lucru este asistat de un calculator. Schema cinematică a unui astfel de
manipulator–robot este prezentată în Figura 7.
Ca date iniţiale se consideră cunoscute: r = r(t); α = α(t); ϕ = ϕ(t); h .
Se cere viteza şi acceleraţia punctului M.
Soluţie
Ecuaţiile parametrice ale punctului M sunt:
x M = r cos α cos ϕ ;
z M = h + r sin ϕ
123
Cinematica
M
r
z
M1
O y
M2
G (31)
v M = r 2 + r 2ϕ 2 cos 2 ϕ + r 2ϕ 2 .
a Mx = v Mx , a My = v My , a Mz = v Mz . (32)
124
Cinematica
Alegerea SR este în principiu arbitrară. Practic se alege acel sistem în care mişcarea
studiată să fie descrisă de ecuaţii cât mai simple.
Conceptul de sistem de referinţă a apărut odată cu studiul mecanicii, având în vedere
componenta spaţio-temporală, pentru orice fenomen fizic sau orice corp material.
În concepţia actuală, spaţiul şi timpul nu pot fi concepute în afara materiei.
Spaţiul fizic se consideră omogen, izotrop, tridimensional şi descris de geometria
euclidiană.
Timpul se scurge la fel în orice punct al spaţiului - dacă se utilizează două instrumente
de măsurare a timpului, sincronizate într-un punct din spaţiu, vor indica acelaşi timp şi după
ce unul din ele va fi mutat în alt punct al spaţiului.
Proprietăţile enunţate despre spaţiu şi timp arată că mişcarea unui corp trebuie să
decurgă la fel în orice punct al spaţiului şi în orice moment al timpului.
Principalele SR folosite în mecanică sunt:
sisteme de referinţă inerţiale - SRI;
sistemul centrului de masă - SCM;
sistemul de referinţă propriu - SRP;
sisteme de referinţă accelerate sau neinerţiale - SRA.
Particularităţile SR, în general, nu sunt determinate numai de proprietăţile spaţiului şi
timpului, ci şi de proprietăţile inerţiale ale corpurilor care sunt funcţie de proprietăţile interne
ale acestora, precum masa lor.
SRI- formează o clasă specială a SR, a căror importanţă poate fi regăsită atât în
mecanica clasică, cît şi în mecanica relativistă.
Un SRI este acel sistem în care este valabil principiul inerţiei, descoperit, ca şi celelalte
principii de către I. Newton în 1687, pe baza constatărilor făcute de G. Galilei.
Principiul întâi după care corpurile preferă repausul sau mişcarea rectilinie şi uniformă,
se bazează pe o consecinţă a unei proprietăţii interne fundamentale a corpurilor numită
inerţie, care reprezintă tendinţa corpurilor de a se opune accelerării.
125
Cinematica
Starea naturală a unui corp este repausul relativ sau mişcarea rectilinie şi uniformă.
Aceste două stări cinematice sunt privilegiate în natură.
Deoarece principiul inerţiei s-a formulat fără să se precizeze SR ales, trebuie menţionat
că cele două stări se menţin în raport cu un SRI, adică cu un sistem aflat în repaus sau în
mişcare rectilinie şi uniformă faţă de altul. Dacă un SRI este în repaus, toate celelalte corpuri
au o mişcare rectilinie şi uniformă faţă de acesta.
Omogenitatea şi izotropia spaţiului euclidian pot fi exprimate prin două criterii de
invarianţă, din care decurg două legi de conservare:
Invarianţa la translaţii – spaţiul este omogen - adică nu apare nici o modificare a
mărimi sau proprietăţilor lui geometrice. Se admite prin extensie că proprietăţile sale fizice
precum inerţia şi forţele dintre particule nu se schimbă prin această translaţie. Invarianţa la
translaţie conduce la legea conservării impulsului.
Invarianţa la rotaţii rezultă din evidenţe experimentale, spaţiul fiind considerat izotrop
– adică nu se schimbă proprietăţile unui corp, dacă reorientăm corpul în spaţiu. Această
proprietate conduce la legea conservării momentului cinetic.
SRA – sunt sisteme în care repausul, mişcarea rectilinie şi uniformă nu se mai menţin.
SRP- sunt sisteme de referinţă în general accelerate, legate de corpul studiat. Tot SRP
se consideră şi sistemele care se deplasează rectiliniu şi uniform faţă de SRP al corpului
considerat.
z (∆)
G
ω
G
R(t) G
vM
G
r M
α
O y
x 126
Cinematica
R ( t ) = ρ sin α , (34)
G G
unde ρ este modulul vectorului de poziţie ρ , iar α este unghiul dintre vectorul ρ şi axa ∆ .
Viteza mobilului M se poate calcula cu utilizând relaţiile:
G G
v M = ρ , (35)
sau
G G G
v M = R ( t )ω = ωρ sin α , ⇒ v M = ρ× ω . (36)
G G G
ρ = ω× ρ . (37)
Dacă axa ∆ , evidenţiată în Figura 8, ocupă succesiv axele unui SC cartezian Oxyz, se
pot obţine din relaţia 37 expresiile:
G K G G K G K G G (38)
i = ω × i ; j = ω × j; k = ω × k .
127
Cinematica
G
rămâne constant în timpul mişcării şi prin vectorul de poziţie r1 faţă de SR Ox 1 y1z 1 , variabil
în timp.
Între vectorii de poziţie evidenţiaţi în Figura 9, există relaţia:
G G G
r1 = r0 + r . (39)
z1
A(x,y,z)
G
Γ r S
O
G
r1
G O1 y
r0
x y1
O1
x1
Viteza şi acceleraţia
Expresia vitezei se obţine prin derivarea în raport cu timpul a relaţiei 39, ţinând seama
G G G
de relaţia lui Poisson 37, adică r = ω× r ,
K G G G G G G
v = r1 = r0 + r = v 0 + ω × r . (40)
Relaţia 40 este cunoscută sub denumirea de formula lui Euler pentru distribuţia de
viteze la un corp solid. Cu această relaţie se determină distribuţia de viteze în mişcarea cea
mai generală a solidului considerat rigid.
Expresia acceleraţiei se poate obţine prin derivarea relaţiei 38 în condiţii similare; ca
urmare, se obţine,
128
Cinematica
G G G G G G G G G G G G G
a = v = v 0 + ω× r + ω× r = a 0 + ε × r + ω× ( ω× r ) . (41)
129
Cinematica
G G G G G G G G G
Mişcarea solidului cu punct i j k a = ε × r + ω× ( ω× r )
fix. Se consideră un solid G G G G G G G
v = ω× r = ωx ωy ωz ε = εx i + εy j + εz k
căruia i se fixează un singur
punct în spaţiu, prin x y z Există un singur punct cu
intermediul unei articulaţii Există o infinitate de puncte acceleraţie zero, respectiv
sferice. Cele două sisteme de care au viteză nulă la un punctul fix. Ca aplicaţie
referinţă, fix şi mobil se aleg cu moment dat, ele fiind situate importantă se menţionează
originea în acest punct. Solidul pe axa instantanee de giroscopul utilizat în
are în acest caz trei grade de rotaţie. sistemul de pilotaj
libertate. automat, în structura
girobusolei ş.a.
Mişcarea absolută este mişcarea faţă de un SRI presupus fix. Pământul, pentru mişcări
restrânse pe suprafaţă sau în apropierea sa, poate fi considerat un SRI fix. Pentru mişcări
extraterestre în sistemul solar, se alege soarele, sau centrul de masă a sistemului solar ca SRI.
Pentru alte mişcări se aleg stele din univers, considerate fixe.
Mişcarea relativă este mişcarea faţă de un SR mobil, care, în general, este accelerat.
Acesta poate fi un vapor, tren, avion, ş.a. pentru mişcări terestre sau chiar pământul pentru
mişcări extraterestre.
Mişcarea de transport este mişcarea unui SR mobil, împreună cu toate corpurile legate
rigid de el, faţă de un SRI fix. Aceasta se mai numeşte şi mişcare de antrenare, sau incipientă.
Ca exemplu, se poate menţiona că deplasarea unui călător într-un tren mobil este o
mişcare absolută faţă de pământ, relativă faţă de tren, iar a trenului faţă de pământ, de
transport. Mişcarea unui satelit în jurul pământului este absolută faţă de soare, relativă faţă de
pământ, iar a pământului faţă de soare, de transport.
130
Cinematica
M, care se mişcă faţă de ambele sisteme, descriind o traiectorie în spaţiu Γ . Sistemul SRA se
G
roteşte în jurul unei drepte ∆ , cu viteza unghiulară ω , în general variabilă. În acest model
particula M nu este legată de nici un SR, având o mişcare independentă în spaţiu.
G G
Poziţia punctului material faţă de SRI este definită prin vectorul de poziţie r şi prin r1
G
faţă de SRA. Originea SRA este definită prin vectorul r0 faţă de SRI, Figura 10.
z z1
M Γ
G
r1 y1
G
r
G
r0 O1
O y
x1
131
Cinematica
G G G
Baza ortonormată ( i , j, k ) reprezintă vectori de modul constant egal cu unitatea,
G G G
( )
direcţie şi sens invariabile. Baza i1 , j1 , k1 sunt vectori de modul constant, dar de direcţie şi
sens variabile,
G G G G G G
r = r0 + r1 sau rabs = rtr + rrel . (42)
Prin derivare în raport cu timpul şi ţinând seama de relaţiile lui Poisson, se obţine viteza
absolută,
G G G
dr dr0 dr1 G G G G G
= + , v = v0 + ω× r1 + v1 ,
dt dt dt
sau (43)
G G G G G G G
vabs = v0 + ω× rrel + v rel = v tr + v rel ,
unde:
G G G G G G G G G
v tr = v0 + ω× r1 = v0 + ω× rrel = v0 + v rot ;
G G
v rel = v1 ,
G G G
în care v rot = ω× rrel .
G
În concluzie, viteza de transport se compune din viteza de rotaţie vrot , datorită rotaţiei
G
SRA cu viteza unghiulară ω .
Viteza de transport poate fi definită ca fiind viteza unui mobil faţă de un SRI, dacă s-ar
G
opri faţă de SRA şi ar fi antrenată în mişcare de translaţie cu viteza v0 şi în mişcare de rotaţie
G
cu viteza unghiulară ω pe care le efectuează SRA.
Acceleraţia absolută se obţine prin derivarea în raport cu timpul a vitezei absolute
ţinând seama de relaţiile lui Poisson,
G G G G
a = v sau a = v abs ,
adică
G G G G G G G G G G G
v = v 0 + ω× ( )
r1 + ω× r1 + ω× r1 + v1 + ω× v1 ,
(44)
G G G G G G G G G G
a = a1 + a 0 + ε × r1 + ω× ( ω× r1 ) + 2ω× v1 ,
sau
G G G G G G G G G G
a = a rel + a 0 + ε × rrel + ω× ( ω× rrel ) + 2ω× v rel .
132
Cinematica
G G G G
a abs = a rel + a tr + a cor , (45)
unde:
G G
a rel = a1 ;
G G G G G G G
a tr = a 0 + ε × rrel + ω× ( ω× rrel ) ;
G G G
a cor = 2ω× v rel .
În fapt, acceleraţia absolută a unui mobil este egală cu suma dintre acceleraţia relativă
G G G
a rel , acceleraţia de transport a tr şi acceleraţia coriolis a cor . Aceasta din urmă a fost introdusă
G
ω
G
v rel
133
Cinematica
Figura 11. Mobil în mişcare de translaţie pe generatoarea unui cilindru care se roteşte
G G G
v rel || ω ⇒ a cor = 0 . (46)
Din studiul cazului general de compunere a acceleraţiei se pot obţine diferite cazuri
particulare care pot fi evidenţiate distinct. Se menţionează două cazuri limită:
a. SRA - mobil în mişcare de rotaţie uniformă şi fără translaţie, adică:
G G
ω = cons tan t şi v0 = 0 .
G G G G G
Ca urmare, a 0 = 0 ; ε = 0; a ε = ε × r1 = 0 .
G G G G
a abs = a rel + a ω + a cor ,
sau (47)
G G G G G G G
a abs = a rel + ω× ( ω× rrel ) + 2ω× v rel .
G G
b. SRA are mişcare de translaţie neuniformă cu viteza v0 , fără rotaţie ω = 0 .
G G G G G
În acest caz: ε=ω = 0 , a ω = 0 ; a ε = 0 , a cor = 0 .
G G G
a abs = a rel + a ω . (48)
G
Dacă SRA are o mişcare de translaţie rectilinie şi uniformă, atunci v0 = cons tan t şi
G G G
a 0 = 0 iar a abs = a rel , deci SRA devine SRI.
134
Anexa 1
∆
B
r
v
r
u
r
Notaţia vectorilor se face printr-o literă cu o bară sau săgeată deasupra, exemplu v , v .
În literatura de specialitate se poate întâlni şi notaţia prin două litere deasupra cărora se
plasează o bară sau săgeată precum AB sau AB ; prima literă indică originea vectorului, iar a
doua literă extremitatea acestuia.
r uuur
În această lucrare vectorii vor fi notaţi printr-o singură literă v sau prin două litere AB .
Axa este o dreapta oarecare ∆ , la care s-a ales un sens de parcurs numit sens pozitiv,
r r
Figura 1. Versorul axei ∆ este un vector u de modul egal cu unitatea, u = 1 , care are ca
origine un punct oarecare al axei, direcţia şi sensul acesteia. Se numeşte axă o dreaptă pe care
s-a ales un versor.
r
Orice vector v , paralel sau coliniar cu axa ∆ se poate exprima prin produsul dintre un
r
scalar λ şi versorul u :
r r
v = λu . (1)
r r
În cazul în care vectorul v are acelaşi sens cu vectorul u , scalarul λ este pozitiv, iar
r r
dacă vectorul v are sensul contrar versorului u , scalarul λ este negativ.
Mecanica, în general, operează cu trei clase de vectori:
- vectori liber, care pot avea punctul de aplicaţie oriunde în spaţiu;
- vectori alunecători sau glisanţ, care pot fi translaţi pe o dreaptă denumită şi suportul
vectorului. Un exemplu tipic este forţa ce acţionează asupra unui corp rigid;
- vectori legaţi sau aplicaţ, care au punctul de aplicaţie bine precizat ca exemplu
caracteristic se pot menţiona forţele ce acţionează asupra unui solid deformabil sau vitezele
particulelor unui lichid în mişcare.
Egalitatea vectorilor se defineşte funcţie de clasa în care sunt încadraţi vectorii, astfel:
Se spune că doi vectori liberi sunt egali dacă au aceeaşi mărime, sunt paraleli şi au
acelaşi sens, Figura 2. În acest caz ei poarta denumirea de vectori echipolenţi.
r A
a
A1
r
b
B
B1
Doi vectori alunecători sunt egali dacă au aceeaşi mărime, acelaşi suport şi acelaşi sens.
Vectorii respectivi se numesc vectori echivalenţi.
Doi vectori legaţi sunt egali dacă au aceeaşi mărime, acţionează pe aceeaşi dreaptă, au
acelaşi sens şi acelaşi punct de aplicaţie. Aceşti vectori coincid şi deci se numesc vectori
identici.
În cele ce urmează, dacă nu se face nici o precizare, vectorii în discuţie vor fi
consideraţi vectori liberi. Matematic se scrie că doi vectori sunt egali, astfel:
r r uuur uuuur
(2)
a=b sau AB = A′B′ .
322
Elemente de matematică aplicată
În calculul vectorial sistemul de referinţă utilizat în mod obişnuit este sistemul drept
numit şi sistem cartezian, notat cu Oxyz. Axele Ox, Oy şi Oz sunt caracterizate prin versorii
r r r
i , j şi respectiv k , astfel încât:
r r r
i = j = k = 1. (3)
Relaţia 4, exprimă regula triunghiului de adunare a doi vectori. Suma a doi vectori
este un vector care are originea în acelaşi punct cu primul vector iar extremitatea în vârful
celui de-al doilea, după ce acesta a fost aşezat cu originea în extremitatea primului. Această
definiţie a sumei poartă denumirea şi de regula paralelogramului. Dacă pentru a aduna doi
vectori se utilizează regula paralelogramului se observă că nu se face nici o ipoteză asupra
ordinii. Concluziile sunt evidenţiate în Tabelul 1.
323
Elemente de matematică aplicată
r r r r r r
a+b+c b+c c
r
b
r
a
r r
a+b
r r r
Figura 4. Adunarea a trei vectori a, b, c
r r
a2 a n −1
r
a1 r
an
n
r
∑a
k =1
k
r
Figura 5. Adunarea a n vectori, a k , k = 1, n
324
Elemente de matematică aplicată
r r r r (14)
p = a ⋅ b = a b cos(θ) .
r
a
θ
r
b
r r
Figura 6. θ = θ(a, b)
Din definiţie rezultă că produsul scalar este pozitiv când unghiul θ este ascuţit, negativ
când θ este obtuz şi nul când θ este unghi drept. Ca urmare, doi vectori sunt perpendiculari
dacă produsul lor scalar este nul şi reciproc.
Proprietăţile produsului scalar sunt prezentate în Tabelul 3.
325
Elemente de matematică aplicată
Conform relaţiei 20, pentru a proiecta un vector pe o axă se înmulţeşte scalar vectorul
cu versorul axei.
r
a
θ
∆
r
pr∆ a
r
u
r r r r r (21)
v =| a × b |= a b sin(θ) .
O altă regulă utilă pentru determinarea sensului produsului vectorial este cea a
observatorului potrivit căreia sensul produsului vectorial este înspre capul unui observator
r r
care, aşezat pe planul vectorilor a , b vede rotaţia primului peste al doilea, pe drumul cel mai
scurt, în sens invers rotaţiei acelor unui ceasornic, Figura 8.
Proprietăţile produsului vectorial sunt prezentate în Tabelul 4.
326
Elemente de matematică aplicată
r r r
v = a×b
r
b
Şurub drept r
a
Produsului vectorial se anulează când unul din vectori este nul sau când
sin(θ) = 0 ⇒ θ = 0 sau θ = π .
În fapt, rezultă: Condiţia necesară şi suficientă ca doi vectori sa fie paraleli este ca
produsul lor vectorial să fie nul.
327
Elemente de matematică aplicată
r r r r
k= i× j j
r
j
r
i
r
i r r r
k = −i × j
r
unde a 1 ,a 2 ,a 3 sunt proiecţiile vectorului a pe axele sistemului, Figura 10.
a3
r
a
γ
α
r β
k r
j a2 y
r O
i
a1
x
r
Figura 10. Proiecţia vectorului a pe axele sistemului Oxyz.
328
Elemente de matematică aplicată
Un vector liber este complet determinat dacă se cunosc proiecţiile sale pe axele unui
sistem de coordonate cartezian. Pentru aceasta trebuie precizate mărimea vectorului iar
direcţia şi sensul vor rezulta dacă sunt cunoscute unghiurile pe care vectorul le formează cu
axele de coordonate, Figura 10. Modulul şi cosinusurile unghiurilor se pot calcula cu relaţiile:
r r
a = a 2 = a ⋅ a = a12 + a 22 + a 32 ;
(28)
a1 a2 a3
cos(α) = ; cos(β) = ; cos( γ ) = .
a12 + a 22 + a 32 a12 + a 22 + a 32 a12 + a 22 + a 32
Unghiul dintre r r
a⋅ b a1b1 + a 2 b 2 + a 3b3
cei doi vectori cos(θ) = r r = (33)
a b a1 + a 22 + a 32 b12 + b 22 + b32
2
r r r
Produsul i j k
r r r r r r
vectorial v = a × b = a1 a2 a 3 = (a 2 b 3 − a 3 b 2 ) i + (a 3 b1 − a1 b 3 ) j + (a1 b 2 − a 2 b1 )k (34)
b1 b2 b3
Între produsul scalar şi cel vectorial există o relaţie de legătură cunoscută sub denumirea
de identitatea lui Lagrange
rr r r (35)
(ab)2 + (a × b) 2 = a 2 b 2 .
329
Elemente de matematică aplicată
r r r rr r r r r
(a × b) × c = (ac)b − (bc)a ;
(36)
r r r r r r r r r rr r rr r r r r
a × (b × c) = −[(b × c) × a] = −[(ab)c − (ac)b] = (ac)b − (ab)c .
r
c
θ r r
a×b
r
b
r
a
r r r r r
Modulul | a × b | reprezintă aria paralelogramului de laturi a şi b iar | c | cos(θ)
reprezintă proiecţia vectorului c pe perpendiculara la planul primilor doi vectori, adică
înălţimea paralelogramului. Rezultatul este afectat de semnul (+) sau (-) după cum unghiul θ
este ascuţit sau obtuz. Dacă semnul produsului mixt este pozitiv se spune că triedrul format
de cei trei vectori este un triedru drept, iar dacă produsul mixt este negativ rezultă un triedru
stâng. Proprietăţile produsului mixt sunt evidenţiate în Tabelul 6.
Interpretarea geometrică a produsului mixt permite exprimarea condiţiei de
cooplanaritate a trei vectori:
Condiţia necesară şi suficientă ca trei vectori să fie coplanari este ca produsul lor
mixt să fie nul.
330
Elemente de matematică aplicată
r r r (47)
λ1a1 + λ 2a 2 + .... + λ n a n = 0; λ i ∈ R, i = 1, n .
Dacă relaţia 47 poate avea loc fără ca toate numerele λ 1 , λ 2 ,..., λ n să fie nule, vectorii
r
a i se numesc linear dependenţi.
331
Elemente de matematică aplicată
r r r r
λ1e1 + λ 2 e2 + .... + λ n en + λb = 0 , (48)
în care λ ≠ 0 , altfel toţi vectorii din expresia 48 ar fi linear independenţi şi spaţiul vectorial ar
fi (n+1) - dimensional. În aceste condiţii vectorul b poate fi scris:
r λ r λ r λ r
b = − 1 e1 + − 2 e2 + .... + − n en . (49)
λ λ λ
Prin relaţia 49 se pune în evidenţă faptul ca într-un spaţiu vectorial n-dimensional orice
vector poate fi exprimat printr-o combinaţie liniară a vectorilor unei baze. Coeficienţii
vectorilor bazei − λ 1 / λ , − λ 2 / λ , .....,− λ n / λ din expresia 48 se numesc coordonatele
r r r r
vectorului b în baza e1 , e2 ,...., en . Ca particularizări se consideră mulţimea vectorilor
coliniari şi mulţimea vectorilor coplanari. Mulţimea vectorilor coliniari are dimensiune unu şi
r r
oricare doi vectori vor fi liniar dependenţi. Rezultă că doi vectori a, b să fie coliniari între ei
trebuie să existe o relaţie de forma:
r r
λa + µb = 0 , (50)
332
Elemente de matematică aplicată
z1
y1
z A
r r
α e3
r r
a e2
P
r
e1
r
r r
k
r y
i r x1
O j
x
Figura 12. Schimbarea bazei unui vector
r r r
r
{
Vectorul a în baza de referinţă i , j, k are expresia: }
r r r r
a = a1 i + a 2 j + a 3 k . (52)
r r r r
În noua bază {e 1 , e2 , e3 } vectorul a poate fi scris:
r r r r
a = α1e1 + α 2 e2 + α3e3 , (53)
r r r
unde ( α1 , α 2 , α3 ) sunt componentele scalare în noua baza {e 1 , e 2 , e3 } , considerate
necunoscute şi care pot fi determinate cu relaţiile:
r r r r r r r r
α1 = a ⋅ e1 = a1 i ⋅ e1 + a 2 j ⋅ e1 + a 3 k ⋅ e1 ;
r r r r r r r r (54)
α 2 = a ⋅ e2 = a1 i ⋅ e2 + a 2 j ⋅ e 2 + a 3 k ⋅ e 2 ;
r r r r r r r r
α3 = a ⋅ e3 = a1 i ⋅ e3 + a 2 j ⋅ e3 + a 3 k ⋅ e3 .
[α ] = [ Q] ⋅ [ a ] , (55)
unde:
r r r r
[α ] este matricea componentelor vectorului a în baza {e 1 , e2 , e3 } ;
r r r
[a ] este matricea componentelor vectorului a în baza { i , j, k} ;
r
333
Elemente de matematică aplicată
r r r r r r
α1 a1 e1 ⋅ i e1 ⋅ j e1 ⋅ k
r r r r r r
[α ] = α 2 ; [ a ] = a 2 ; [ Q ] = e2 ⋅ i e2 ⋅ j e2 ⋅ k . (56)
r r r r r r
α 3 a 3 e3 ⋅ i e3 ⋅ j e3 ⋅ k
Elementele matricei [ Q ] reprezintă din punct de vedere fizic cosinusurile dintre versorii
r r
axelor între care se efectuează produsul scalar, de exemplu e1 ⋅ i = cos θ , unde θ este unghiul
r r
dintre versorii e1 şi i . În mod similar se pot defini şi ceilalţi cosinuşi.
ax = ax ( t ); a y = a y (t ); az = az ( t ) . (57)
r
Vectorul a este denumit funcţie vectorială de variabilă t.
334
Elemente de matematică aplicată
∂ r ∂ r ∂ r
grad = i+ j+ k. (60)
∂x ∂y ∂z
∂φ r ∂φ r ∂φ r
grad(φ) = i+ j+ k. (61)
∂x ∂y ∂z
335
Elemente de matematică aplicată
r r ∂v ∂v ∂v
div( v ) = grad ⋅ v = 1 + 2 + 3 . (63)
∂x1 ∂x 2 ∂x 3
r
n
z
S
D
x
Figura 13. Domeniul D plasat într-un spaţiu 3D
336
Elemente de matematică aplicată
dx dy dy
unde u = , v= , w= , reprezintă derivatele în raport cu timpul t ale
dt dt dt
r r
coordonatelor vectorului r = r(x, y, z) în sistemului cartezian considerat.
Relaţia 67 mai poate fi scrisă sub forma:
r r
dv r& ∂v r
=v= + v ⋅ grad(v) . (68)
dt ∂t
d ∂ r
= + v ⋅ grad(v) . (69)
dt ∂t
Acest operator are sens numai dacă este aplicat unei funcţii continue şi diferenţiale în
raport cu x, y, z şi t. Variaţia totală a unei proprietăţi oarecare P a unui câmp scalar, de
exemplu temperatură sau a unui câmp vectorial, precum viteza unui fluid în mişcare relativă,
se poate exprimă:
dP ∂P r
= + v ⋅ grad(P) , (70)
dt ∂t
r
unde ∂P ∂t reprezintă variaţia locală a proprietăţii P, într-o poziţie fixă r , datorată variaţiei
r
temporale a proprietăţii P, iar termenul v ⋅ grad(P) reprezintă variaţia conectivă a proprietăţii
P, asociată cu deplasarea elementului de volum considerat într-o altă poziţie.
337
Elemente de matematică aplicată
Faţă de un sistem de referinţă neinerţial, Figura 14, care se roteşte cu viteza unghiulară
r r
ω = constant , în raport cu primul, vectorul F se poate exprima cu relaţia:
r r r r
F = F1e1 + F2 e2 + F3 e3 . (72)
r
F
z z1
r r
r1 ω = cons tan t
r
e3
r r
r e1 O r
e2
SRA
x1
r y1
k r
O y
r j
i
SRI
x
Figura 14. Vector plasat într-un sistem inerţial şi într-un sistem neinerţial
r
Derivata totală a vectorului F în sistemul inerţial, adică într-un sistem fixat, se poate
calcula cu relaţia:
r
dF dFx r dFy r dFz r
= i+ j+ k, (73)
dt dt dt dt
r
Derivata totală a vectorului F în sistemul de referinţă neinerţial, se poate calcula cu
relaţia:
r r r r
dF dF1 r dF2 r dF3 r de1 de2 de3
= e1 + e2 + e3 + F1 + F2 + F3 , (74)
dt dt dt dt dt dt dt
r r r
de1 de2 de3 r r r
în care , , reprezintă vitezele liniare ale versorilor e1 , e2 , e3 , datorită rotaţiei
dt dt dt
r
acestora cu viteza unghiulară ω , în care
r r r
de1 r r de2 r r de3 r r
= ω× e1 , = ω× e2 , = ω× e3 . (75)
dt dt dt
338
Elemente de matematică aplicată
În aplicaţiile practice se pot întâlnii forme particulare de matrice, care sunt menţionate
în Tabelul 8.
k [ A ] = ka ij = [ D ] . (79)
Produsul a două matrice este posibil numai dacă numărul de coloane al matricei
[ A ] = a ij este egal cu numărul de linii ale matricei [ B] = bij . Dacă matricea [ A ] este de
forma ( m × n ) şi matrice [ B] este de forma ( p × q ) , atunci produsul [ A ] ⋅ [ B] este definit dacă
n = p şi are forma ( m × q ) , adică,
n
[C] = [ A ] ⋅ [ B] ⇒ cij = ∑ a ik bik . (80)
k =1
339
Elemente de matematică aplicată
n
c = [ A ] ⋅ b ⇒ ci = ∑ a ijb j . (82)
j=1
T
a11 a12 ... a1n a11 a 21 ... a n1
a a 22 ... a 2n a a 22 ... a n 2
[A] = a ij = 21 = 12
T
T
. (83)
M M M M M M M M
a m1 a m2 ... a mn a1m a 2m ... a nm
([ A ][ B]) = [ B] [ A ] .
T T T
(84)
340
Elemente de matematică aplicată
a a12
det [ A ] = det 11 = a11a 22 − a12 a 21 .
a 22
(85)
a 21
[ A ] [ A ] = [ A ][ A ] = [ I] . (87)
−1 −1
determinantul matricei [ A ] .
[A]
−1
În final elementele matricei sunt exprimate funcţie de elementele matricei
[ A ] = a ij , cu relaţia:
1
[A]
−1
= αij , (88)
det [ A ]
−1
a11 a12 1 a 22 −a12
a = . (89)
21 a 22 a11a 22 − a12 a 21
−a
21 a11
a1 b1
[a ] = a 2 , [ b] = b2 , (81)
a 3 b3
341
Elemente de matematică aplicată
b1
r r
p = a ⋅ b = [ a ] [ b] = [ a1 a 2 a 3 ] b 2 = a1b1 + a 2 b 2 + a 3 b3
T
(92)
b3
0 −a 3 a 2 b1 a 2 b3 − a 3 b 2
r r
v = a × b = [ a% ][ b] = a 3 0 −a1 ⋅ b 2 = a 3 b1 − a1b3 . (93)
−a 2 a1 0 b3 a1b 2 − a 2 b1
T (94)
[a% ][ b] = − b% [ a ] = b% [a ] ,
r
unde [ a% ] este matricea antisimetrică ataşată vectorului a .
[ A ] x = λx , (95)
unde:
x este o matrice coloană ( n × 1) de forma x = [ x i ] , i = 1, n ;
A este o matrice pătrată ( n × n ) de forma A = a ij , i, j = 1, n , elementele a ij sunt
constante, iar λ un scalar care poate fi şi complex
Prin prelucrarea ecuaţiei 82 rezultă:
342
Elemente de matematică aplicată
det ([ A ] − λ [ I ]) = 0 . (97)
a a12
[ A ] = a 11 a 22
. (100)
21
a − λ a12
det ([ A ] − λ [ I]) = det 11 = ( a11 − λ )( a 22 − λ ) − a12 a 21 = 0 . (101)
a 21 a 22 − λ
1
1 1
= ( a11 + a 22 ) m ( a11 + a 22 ) − 4 ( a11a 22 − a12 a 21 ) 2 . (102)
2
λ1,2
2 2
343
Elemente de matematică aplicată
r r
corespundă unui vector v din spaţiul euclidian un vector u al aceluiaşi spaţiu. El poate fi
privit ca o funcţie liniară T, definită pe spaţiul euclidian, cu valori în acelaşi spaţiu:
r r r
u=T(v)=Tv (103)
T = TS + T A , (105)
1 1
unde TS =
2
( ) ( )
T+TT , TA = T-TT poartă numele de partea simetrică, respectiv partea
2
antisimetrică a tensorului T, în care TT este tensorul transpus.
Determinatul unui tensor de ordinul al doilea, det T , este determinantul matricei
componentelor tensorului:
Ecuaţia 108 admite o soluţie nebanală, dacă şi numai dacă determinantul principal al
acestui sistem este nul, respectiv dacă λ satisface ecuaţia algebrică de gradul trei:
344
Elemente de matematică aplicată
Ecuaţia 109 furnizează valorile proprii ale unui tensor simetric definit pe un spaţiu
euclidian tridimensional. Prin dezvoltarea determinantului se obţine:
λ 3 − I1λ 2 + I 2 λ − I3 = 0 , (110)
Rezolvarea ecuaţiei 111 permite să se găsească cele trei valori proprii λ1 ≥ λ 2 ≥ λ 3 ale
unui tensor simetric de ordinul al doilea, de componente cunoscute, care are forma:
λ1 0 0
T= [ λ i ] = 0 λ 2 0 . (112)
0 0 λ 3
Valorile proprii ale unui tensor nu depind de alegerea bazei ortonormate utilizată pentru
scrierea ecuaţiei caracteristice şi, ca urmare, coeficienţii acestei ecuaţii sunt invarianţii faţă de
schimbarea bazei, adică:
I1 = λ1 + λ 2 + λ3 ;
I 2 = λ1λ 2 + λ 2λ3 + λ3λ1 ; (113)
I3 = det T = λ1λ 2 λ3 .
λ 0
T= [ λ i ] = 1 .
0 λ2 (114)
I1 = λ1 + λ2 ;
(115)
I 2 = λ1λ 2 .
345
Capitolul 1
Cele trei tipuri de probleme menţionate mai sus se pot rezolva prin respectarea unuia
sau mai multora dintre criteriile de calcul ale rezistenţei materialelor. Uzual dimensionarea se
poate face pe baza unuia dintre criterii, iar verificarea să se facă pentru celelalte două.
În rezolvarea problemelor de rezistenţa materialelor se pot pune trei tipuri de condiţii:
condiţia de rezistenţă - în baza căreia se limitează forţele interioare la valori care
exclud posibilitatea apariţiei curgerii sau ruperii;
condiţia de rigiditate - care limitează valorile deformaţiilor admise;
condiţia de stabilitate elastică - are în vedere determinarea unor rapoarte între sarcina
de lucru, dimensiunile şi proprietăţile materialului pentru a asigura stabilitatea
elastică a configuraţiei de referinţă.
La rezolvarea tuturor problemelor de rezistenţa materialelor se urmăresc două principii
fundamentale: economia şi îndeplinirea rolului funcţional. Pe baza acestor principii
elementele mecanice trebuie realizate în soluţia cea mai avantajoasă din punct de vedere
economic şi anume cost minim de material, manoperă şi energie. Varianta constructivă
adoptată fiind pe deplin corespunzătoare rolului pe care elementul îl are în structura din care
face parte.
Dezvoltarea rapidă pe care a avut-o rezistenţa materialelor a făcut ca o serie de direcţii
de preocupare ale sale să devină în scurt timp noi discipline precum teoria elasticităţii, teoria
plasticităţii, teoria stabilităţii, mecanica ruperii, ş.a.
Criteriile fundamentale care stau la baza calculelor de rezistenţa materialelor sunt:
- siguranţa operaţională;
- îndeplinirea rolului funcţional;
- economia de material, manoperă şi transport.
8
Introducere în rezistenţa materialelor
Barele sunt corpuri care au o dimensiune predominantă în raport cu celelalte două. Pot
fi caracterizate prin secţiunea transversală şi forma axei. Axa barei poate fi dreaptă, o linie
frântă sau curbă, Figura 1. Secţiunea transversală poate avea orice formă geometrică,
constantă sau variabilă. În această categorie se pot menţiona:
Tiranţi – bare supuse la tracţiune;
Stâlpi – bare supuse la compresiune;
Grinzile – bare solicitate la încovoiere.
9
Introducere în rezistenţa materialelor
10
Introducere în rezistenţa materialelor
q B
a
A a
B
F=qa B1
F
A+a/2
B1 b
Figura 4. Modelul ipotezei lui Saint Venant Figura 5. Modelul ipotezei lui Bernoulli
11
Introducere în rezistenţa materialelor
material aflat într-o anumită stare de tensiune, astfel încât elementele realizate din acel
material să-şi îndeplinească rolul funcţional în deplină siguranţă.
Rezistenţa admisibilă se alege în funcţie de o serie de factori constructivi sau se
determină ca o fracţiune din tensiunea limită. Fracţiunea respectivă se numeşte coeficient de
siguranţă şi se notează cu c. Ca urmare tensiunea admisibilă se poate defini prin relaţia:
ρlim
ρa = , (1)
c
unde :
⎪⎧σ = {σe , σc , σ r } ;
ρa = {σa , τa } ; iar ρ lim = {ρe , ρc , ρr } ⇒ ⎨ lim
⎪⎩τ lim = {τe , τc , τr } ,
în care:
ρe - tensiunea limită până la care materialul se comportă elastic;
12
Capitolul 2
STATICA BAREI
Forţele exterioare
Cu ajutorul noţiunii de forţă se defineşte interacţiunea dintre corpuri. Dacă un element
dintr-o structură mecanică este considerat izolat de restul elementelor componente, acţiunea
asupra lui produsă de acestea din urmă poate fi înlocuită prin forţe. Întrucât aceste forţe sunt
rezultatul suprimării legăturilor exterioare ale elementului studiat ele se numesc forţe
exterioare. Acestea includ atât sarcini - forţe şi cupluri care trebuie preluate de elementul
studiat, cât şi reacţiunile din punctele de rezemare ale acestora.
Sarcinile aplicate elementelor pot fi:
de suprafaţă - sunt aplicate pe suprafeţele corpurilor şi caracterizează interacţiunea
directă de la interfaţa corpurilor în contact;
de volum - greutatea, forţele de interacţiune magnetică, respectiv toate forţele care se
aplică fiecărei particule materiale.
După caracterul repartiţiei lor sarcinile pot fi concentrate - aplicate într-un punct ori
distribuite după o anumită lege, Figura 1.
q=q(x)
F
a b
Sarcinile concentrate pot fi transmise elementului din structură, prin puncte, Figura 1a.
Transmiterea prin contact punctual constituie o ipoteză simplificatoare, admisibilă numai dacă
Statica barei
valoarea forţei transmise este mare în raport cu suprafaţa de contact. Fizic, corpurile sunt
deformabile şi ca urmare un contact iniţial punctual sau liniar se va transforma într-un contact
pe o anumită suprafaţă.
Dacă intensitatea sarcinii diferă de la un punct la altul al suprafeţei de contact,
distribuţia este oarecare. Se pot întâlni distribuţii uniforme – dreptunghiulare, liniare-
triunghiulare sau trapezoidale, parabolice, sinusoidale, cosinusoidale. La precizarea unei
distribuţii oarecare este necesar să se cunoască legea de variaţie a sarcinii. Aceasta poate fi
determinată analitic sau experimental.
În Figura 2 s-a reprezentat un caz de distribuţie liniară a sarcinii, atunci când asupra
unui zid de retenţie acţionează presiunea apei, a cărei distribuţie se consideră liniară dacă se
neglijează presiunea atmosferică.
p = γh
Figura 2. Distribuţia liniară a sarcinii asupra unui zid de retenţie
14
Statica barei
unor poziţii fixe care formează în spaţiu structuri ordonate - cristaline, sau dezordonate-
amorfe. În stare neperturbată forţele de interacţie dintre particulele corpului sunt saturate,
astfel încât energia potenţială este minimă. Prin deformare sub acţiunea forţelor exterioare,
particulele corpului sunt deplasate din poziţiile lor de echilibru, poziţii care tind să revină la
locul iniţial, dezvoltând astfel forţe interne. Dacă particulele sunt îndepărtate peste o anumită
poziţie corespunzătoare minimului energiei potenţiale, forţele sunt atractive, iar dacă sunt
apropiate sub această poziţie, forţele sunt repulsive. Energia corespunzătoare unei astfel de
stări este de forma unei gropi de potenţial.
Dacă forţele exterioare dispar, corpul tinde să-şi refacă configuraţia iniţială şi să-şi
micşoreze deformaţiile. Deformaţiile care dispar în totalitate după încetinirea acţiunii forţelor
exterioare se numesc deformaţii perfect elastice, iar cele care se menţin şi după încetarea
acţiunii forţelor externe se numesc deformaţii perfect plastice.
Fizic, pot să apară ambele tipuri de deformaţii, din care una dintre ele este
predominantă, solidul are în acest caz o comportare elasto-plastică.
Eforturi secţionale
Se consideră corpul din Figura 3a, aflat în echilibru static sub acţiunea forţelor
exterioare aplicate. Forţele interioare care se produc în elementul de bară pot fi puse în
evidenţă prin secţionarea virtuală a acestuia cu un plan transversal imaginar P, separând astfel
corpul în două părţi. Pentru a păstra echilibrul fiecărei părţi, pe suprafaţa secţiunii
transversale trebuie introduse forţele interioare. Acestea înlocuiesc interacţiunea dintre
particulele materiale situate de-o parte şi de alta a planului de secţiune, care încetează să mai
funcţioneze în momentul secţionării corpului.
În baza principiului acţiunii şi reacţiunii, forţele interioare de pe cele două feţe ale
secţiunii sunt reciproce; ele satisfac condiţiile de echilibru atât pentru elementele izolate din
bară cît şi pentru bara luată în întregime. Ca urmare, forţele interioare de pe suprafaţa A1 sunt
egale şi de semn contrar cu cele de pe suprafaţa A2, ele reprezintă acţiunea forţelor exterioare
aplicate părţii 1 asupra părţii 2, Figura 3a.
Forţele interioare pot fi însumate după legile staticii şi reduse în centrul de greutate al
G G
secţiunii la un torsor, caracterizat printr-o forţă rezultantă R , şi un moment rezultant M ,
Figura 4.
G G G G G
R = ∫ pdA; M = ∫ r × pdA . (1)
15
Statica barei
Echilibrul celor două corpuri separate, în urma secţionării, se poate restabili prin
introducerea în centrele de greutate ale celor două feţe a unor torsori, Figura 2. Potrivit
principiului acţiunii şi reacţiunii, cei doi torsori au componentele egale în modul şi de sens
contrar. Se face convenţia că aceste componente să fie considerate pozitive pe faţa din
dreapta şi negative pe faţa din stânga a secţiunii considerate.
F1 F2
G G
dA R M
0 q
r 0 r
p
G G dA
M R
F3
G G
( )
Figura 4. Torsorul R, M al forţelor elementare interioare
16
Statica barei
G G
Ca urmare, componentele ( R, M ) din secţiunea considerată pot fi calculate în două
moduri, obţinându-se practic acelaşi rezultat:
G G
1. Se pot calcula componentele torsorului ( R, M ) prin luare în considerare a tuturor
forţelor exterioare care acţionează pe elementul din stânga, A1;
G G
2. Se pot calcula componentele torsorului ( R, M ) prin luare în considerare a tuturor
forţelor exterioare ce acţionează pe elementul din dreapta A2, schimbând semnul.
Se raportează elementul de bară situat la stânga planului de secţiune la sistemul de
referinţă Oxyz, evidenţiat în Figura 5. Acest sistem are originea în centrul de greutate al
secţiunii, axa Ox este dirijată în lungul barei, iar axele Oy şi Oz sunt conţinute în planul
secţiunii transversale şi dirijate după direcţiile principale de inerţie ale acesteia, din care cauză
ele se numesc axe principale de inerţie.
G G
Descompunând elementele torsorului (R, M) după axele sistemului de referinţă
considerat se obţin următoarele componentele scalare:
forţa axială N şi momentul de răsucire M x = M t , dirijate în lungul axei Ox;
forţele tăietoare, Ty şi Tz , momentele încovoietoare M y şi M z , toate conţinute în
F1 F1
z z
y
T
y
Tz G
Ty R
Mz
O O
F3 F3
N Mî Mx=Mt
x My x
G
M
G G
Descompunerea rezultantei R , Descompunerea momentului rezultant M
17
Statica barei
G G G G
R = Ni + Ty j + Tz k ;
G G G G (2)
M = Mt i + M y j + Mz k .
T = Ty2 + Tz2 ;
(3)
Mi = M + M .
2
y
2
z
Fiecare dintre aceste eforturi, dacă acţionează separat, produce asupra elementului de
bară o solicitare simplă şi anume:
Forţa axială N, produce solicitarea de întindere sau de compresiune, după cum valoarea
ei este pozitivă sau negativă.
Forţele tăietoare Ty şi Tz produc solicitarea de tăiere sau de forfecare după direcţia Oy,
sau Oz;
Momentul de răsucire, M x = M t , produce solicitarea de răsucire sau de torsiune;
Momentele încovoietoare, M y şi M z , dacă acţionează singure produc solicitarea de
încovoiere pură, iar dacă acţionează împreună cu forţa tăietoare produce solicitarea de
încovoiere simplă.
Dacă există simultan, în secţiunea barei, două sau mai multe solicitări simple, se
produce o solicitare compusă.
În cazul particular, când forţele exterioare sunt coplanare, denumită şi starea plană de
solicitare, sensurile pozitive ale celor trei eforturi secţionale, pe ambele feţe ale secţiunii sunt
evidenţiate în Figura 6.
Mî Mî
T
N N
1 2
T
18
Statica barei
Mî Mî
T
N N
T
Figura 7. Eforturi secţionale simetrice şi antisimetrice
x
F F
x
a b
19
Statica barei
normalele la axa barei, Oy respectiv Oz care acţionează de o parte a secţiunii sau de cealaltă
parte, dar considerate cu semn schimbat. Forţele tăietoare se consideră pozitive dacă tind să
rotească elementul de bară considerat în sens orar faţă de secţiunea în care se calculează,
Figura 9a. În caz contrar se consideră negative, Figura 9b.
x F
F
a b
raport cu axa Oy, respectiv Oz, ale tuturor forţelor, inclusiv a cuplurilor de forţe, situate la
stânga secţiunii sau a celor aflate la dreapta acesteia, dar luate cu semn schimbat. Momentele
încovoietoare se consideră pozitive atunci când tind să comprime fibra superioară a barei,
Figura 10a. În caz contrar se consideră negative, Figura 10b.
M x fibră inferioară
fibră inferioară
a b
x
Mt
20
Statica barei
La barele curbe plane, solicitate prin forţe conţinute în planul axei, se produc simultan
eforturile secţionale N, T, M i . Aceste eforturi au definiţii similare cu cele de la bara dreaptă,
cu observaţia că axele pe care se proiectează forţele sunt tangenta t şi normala n, la axa barei
curbe, în secţiunea considerată, Figura 12. Într-o secţiune curentă de unghi α , eforturile
secţionale se definesc astfel:
Forţa axială N este egală cu suma algebrică a forţelor situate la stânga secţiunii,
proiectate pe tangentă sau suma proiecţiilor pe tangentă a forţelor aflate la dreapta secţiunii,
luate cu semn schimbat;
Forţa tăietoare T este egală cu suma proiecţiilor pe normală a forţelor situate la stânga
sau a celor de la dreapta secţiunii, luate cu semn schimbat;
Momentul încovoietor M i este egal cu suma algebrică a momentelor forţelor şi
cuplurilor de forţe situate la stânga secţiunii considerate sau a celor de la dreapta acesteia
luate cu semn schimbat.
Sensurile pozitive ale eforturilor N, T şi M i se definesc similar ca la barele drepte
n
F
M
α
R
t
Ο
21
Statica barei
echilibru. Ca urmare, se pot scrie relaţiile 4 din care două ecuaţii de proiecţii pe direcţia t
respectiv n şi o ecuaţie de momente faţă de secţiunea din capătul din dreapta al elementului de
bară,
dα
N − (N + dN) cos dα + (T + dT) sin dα + qds sin = 0;
2
dα (4)
T − (T + dT) cos dα − (N + dN) sin dα − qds cos = 0;
2
dα
M − (M + dM) + TR sin dα − NR(1 − cos dα ) − qdsR sin = 0.
2
ds
dα
R
α
Figura 13. Bară curbă solicitată de sarcini uniform distribuite pe direcţie radială
q n
T T+dT
t
N
M dα/2 dα/2 N+dN
M+dM
O
Figura 14. Element de bară curbă solicitat de forţe exterioare şi interioare
22
Statica barei
Deoarece unghiul dα este mic se poate scrie sin dα ≈ dα, cos dα ≈ 1 , ecuaţiile 4
devin:
dα
−dN + (T + dT)dα + qds = 0;
2
dα
−dM + TRdα − qdsR =0.
2
−dN + Tdα = 0 ;
−dM + TRdα = 0 .
dN T dT N dM
= ; = = −q; =T. (7)
ds R ds R ds
dT dM d2M dT
= −q; =T⇒ = = −q(x) . (8)
dx dx dx 2 dx
T
T+dT
M M+dM
dx
23
Statica barei
24
Statica barei
2.4 APLICAŢII
H 2F F
2a 2a
+ F
N - -F
Din ecuaţia de proiecţii de forţe pe direcţia axei barei se poate obţine reacţiunea H,
Rx = 0 ⇒ H = F. (9)
Bara include două intervale, în care se fac secţiuni virtuale în fiecare şi se scrie forţa
axială N,
N(x1 ) = F ;
(10)
N(x 2 ) = F − 2F = − F .
25
Statica barei
R y = 0 ⇒ VA + VB = F . (11)
VA VB
x1 F x2
A B
a b
VA
+ F VB
T
-
M
+
ab
M max = F
A
a
M A = 0 ⇒ VB A − Fa = 0, ⇒ VB = F. (12)
A
b
M B = 0 ⇒ VA A − Fb = 0, ⇒ VA = F. (13)
A
26
Statica barei
Evident, bara prezintă două zone; se fac secţiuni şi se scriu relaţiile eforturilor
secţionale:
Pentru intervalul A-1
a
T(x1 ) = VA = F ;
A
x1 ∈ [ 0, a ] (14)
a
M(x1 ) = VA x1 = F x1 .
A
b
T(x 2 ) = VB = − F ;
A
x 2 ∈ [ 0, b] (15)
b
M(x 2 ) = VB x 2 = F x 2 .
A
Comentariu:
pentru x1 = 0 ⇒ T(0) = VA , M(0) = 0 ;
ab
pentru x1 = a sau x 2 = b , ⇒ M(a) = M(b) = F.
A
Evident forţa tăietoare este constantă pe cele două intervale şi are discontinuităţi în
dreptul forţei F, saltul fiind egal cu valoarea acestei forţe. Momentul încovoietor are o
variaţie liniară pe ambele intervale, iar în capetele barei are valoarea zero.
Pentru cazul când a = b = A 2 , adică forţa F este plasată la mijlocul deschiderii,
momentul încovoietor maxim are valoarea: M max = FA 4 .
Remarcă
În baza relaţiilor diferenţiale 8 şi a diagramelor evidenţiate în Figura 15, rezultă că:
- pe porţiunile de bară unde forţa tăietoare este constantă, momentul încovoietor
variază liniar;
- panta pe diagrama de momente încovoietoare se schimbă, în dreptul forţei
concentrate.
A2. Să se traseze diagramele de eforturi secţionale la o bară simplu rezemată la
capete, încărcată cu sarcină uniform distribuită, de intensitate q, Figura 18.
V x
V
A
A q A
A A
2
T + ax
m
M 8=
2
Aq -
27
Statica barei
Soluţie
Datorită simetriei reacţiunile sunt egale şi au ca valoare jumătate din sarcinile
exterioare aplicate, adică
qA
VA = VB = (16)
2
A B
x
VA VB
A
VA
+
T VB
A2 -
-
M +
qA 2
M max =
8
Figura 18. Bară simplu rezemată încărcată cu sarcină uniform distribuită
qA
T(x) = VA − qx = − qx ;
2
x 2 ∈ [ 0, A ] (17)
2 2
qx qA qx
M(x) = VA x − = x− .
2 2 2
Comentariu:
pentru x = 0 ⇒ T(0) = VA , M(0) = 0 ;
A ⎛A⎞ ⎛A⎞ qA 2
pentru x = , ⇒ T ⎜ ⎟ = 0 , iar M ⎜ ⎟ = M max = .
2 ⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠ 8
28
Statica barei
eforturi secţionale.
VA Mo VB
x1 x2
A B HB
a b
VA
+ VB
T
b
−M 0
A
-
M
+
a
M0
A
Figura 19. Bară simplu rezemată la un capăt şi articulată la celălalt capăt, încărcată cu un
moment concentrat
Soluţie
Din condiţia de echilibru rezultă:
Rx = 0 ⇒ H B = 0;
(18)
R y = 0 ⇒ VA + VB = 0 ⇒ VA = − VB ;
29
Statica barei
M0
M A = 0 ⇒ VB A + M 0 = 0, ⇒ VB = − . (19)
A
M0
M B = 0 ⇒ VA A − M 0 = 0, ⇒ VA = . (20)
A
Bara conţine două intervale, în care se scriu ecuaţiile eforturilor secţionale în secţiunile
x1 respectiv x 2 .
Pentru intervalul de lungime a, eforturile secţionale sunt date de expresiile:
M0
T(x1 ) = VA = ;
A
x1 ∈ [ 0, a ] (21)
M0
M(x1 ) = VA x1 = x1 .
A
M0
T(x 2 ) = − VB = .
A
x 2 ∈ [ 0, b] (22)
M0
M(x 2 ) = VB x 2 = − x2 .
A
Comentariu:
Diagrama de forţe tăietoare este constantă pe toată lungimea barei. Momentul
încovoietor are o variaţie liniară şi prezintă în dreptul momentului concentrat aplicat un salt
egal cu valoarea absolută a acestuia.
A4. Se consideră o bară simplu rezemată încărcată cu un moment concentrat M 0 ,
M0 M
VA = − , VB = 0 , H B = 0 . (23)
A A
30
Statica barei
M0
T(x) = − VB = − ;
A
x ∈ [ 0, A ] (24)
M0
M(x) = VB = x.
A
VA VB
Mo x1
B HB
A
VA
- VB
T
M +
Mo
Figura 20. Bară simplu rezemată, încărcată cu moment concentrat într-un reazem
Comentariu:
Forţa tăietoare este constantă în lungul axei barei, iar momentul încovoietor variază
liniar, acesta are valoare maximă în reazemul A, M max = M 0 .
Soluţie
Iniţial se determină intensitatea sarcinii distribuite la o distanţă oarecare x faţă de
reazemul A:
x
q(x) = q . (25)
A
31
Statica barei
qA
R y = 0 ⇒ VA + VB = . (26)
2
qA 2A qA
M A = 0 ⇒ VB A − ⋅ = 0, ⇒ VB = ;
2 3 3
(27)
qA A qA
M B = 0 ⇒ VA A − ⋅ = 0, ⇒ VA = .
2 3 6
q(x)
q
A B
x
VA A VB
VA +
T -
VB
A 3
qA 2
M max =
9 3
q(x)x qA qx 2
T(x) = VA − = − ;
2 6 2A
x ∈ [ 0, A ] , (28)
q(x)x x qA q
M(x) = VA x − ⋅ = x − x3 .
2 3 6 6A
32
Statica barei
Forţa tăietoare variază după o lege parabolică, iar momentul încovoietor variază după o
parabolă de gradul trei.
Forţa tăietoare se anulează, T(x) = 0 , la distanţa x = A 3. Pentru construcţia
diagramelor eforturilor secţionale este nevoie să se cunoască concavitatea curbelor. Aceasta
se obţine din analiza semnului derivatei a doua, care la ambele funcţii este negativ.
Momentul încovoietor este maxim unde forţa tăietoare se anulează, adică:
3
⎛ A ⎞ qA A q ⎛ A ⎞ qA 2 (29)
M max = M⎜ ⎟ == − ⎜ ⎟ = .
⎝ 3⎠ 6 3 6A ⎝ 3 ⎠ 9 3
VA x F
A B
MA A
T + F
-Fl
M -
T(x) = F ;
x ∈ [ 0, A ] , (30)
M(x) = − Fx .
33
Statica barei
Bara este formată dintr-o singură zonă, forţa tăietoare fiind constantă iar momentul
încovoietor variază liniar cu valori la capetele intervalului M A = 0 , M B = −FA .
Mo
MA
A B
x
A
M + Mo
T(x) = 0 ;
x ∈ [ 0, A ] , (31)
M(x) = M 0 .
Forţa tăietoare pe toată lungimea barei este zero, iar momentul încovoietor este constant
şi are valoare M 0 . Reacţiunile se pot determina din diagrama de momente, M A = M 0 .
T(x) = qx ;
x ∈ [ 0, A ] ,
(32)
x qx 2
M(x) = −qx ⋅ = − .
2 2
Forţa tăietoare în lungul axei barei are o variaţie liniară, iar momentul încovoietor
variază parabolic şi atinge valoarea maximă în încastrare,
qA 2
M max = M ( A ) == . (33)
2
34
Statica barei
MA
A B
x
VA A
qA
T
+
qA 2
2
-
M
qA 2
VA = qA, M A = . (34)
2
3qA
R y = 0 ⇒ VA + VB = ;
2
3 qA 2 17 (35)
M A = 0 ⇒ VB A − 2qA 2 − = 0, ⇒ VB = qA ;
2 8 12
3 5 qA 2 1
M B = 0 ⇒ VA A − qA 2 + = 0, ⇒ VA = qA .
2 8 2 12
35
Statica barei
Bara din Figura 23, prezintă trei regiuni. Pentru prima regiune se face o secţiune din
stânga la abcisa x1 , iar pentru regiunea a treia se face o secţiune pornind din dreapta la
distanţa x 2 .
x1
F = qA
q x2
A B
VA A2 A VB A 2
A 12
VA VB + F
+
T -
1
− qA
12
M
-
+
5 qA 2
− qA 2 −
qA 2 24 2
288
1
T(x1 ) = VA − qx1 = qA − qx1 ;
12
x ∈ [ 0, A 2] ,
(36)
qx 2 qA qx 2
M(x1 ) = VA x1 − 1 = x1 − 1 .
2 12 2
T(x 3 ) = qA ;
x ∈ [ 0, A 2] , (37)
M(x 3 ) = −qAx 3 .
36
Statica barei
Mt 2Mt Mt
a a 3a a
Mt
+
Mt
37
Statica barei
privită din centrul de curbură, momentul încovoietor se consideră pozitiv când măreşte raza
de curbură;
Liniile de referinţă sunt linii curbe şi reprezintă axa barei;
Reprezentarea eforturilor secţionale N, T, M se face în direcţia razei de curbură;
Pentru barele compuse din bare drepte şi curbe diagramele de acelaşi fel şi semn se
trasează de aceeaşi parte a liniei de referinţă.
Pentru a înţelege cele prezente mai sus, se consideră exemplul o bară curbă de rază R,
încărcată cu o forţă concentrată F, conţinută în planul barei, Figura 25.
F
n B
t α
β
A C HC
VA VC
R x = 0 ⇒ HC = 0 ;
R y = 0 ⇒ VA + VC = F ;
F (38)
M A = 0 ⇒ VC 2R − FR = 0, ⇒ VC = ;
2
FR F
M C = 0 ⇒ VA 2R − = 0, ⇒ VA = .
2 2
38
Statica barei
F F
N(α ) = − cos α ; T(α) = − sin α ;
2 2
α ∈ [ 0, π 2] , (39)
FR
M(α) = (1 − cos α ) .
2
Pe intervalul CB, forţa axială şi momentul încovoietor au o variaţie simetrică, iar forţă
tăietoare are o variaţie antisimetrică. Ca urmare a acestor precizări, nu mai este nevoie să se
scrie ecuaţiile eforturilor secţionale în secţiunea curentă de unghi β .
Reprezentarea grafică a eforturilor secţionale este prezentată în Figurile 26, 27 şi 28.
F/2
-
-F/2
- -
N T
-F/2 -F/2
Figura 26. Diagrama de forţe axiale N Figura 27. Diagrama de forţa tăeitoare, T
+
FR
2
Tot în categoria barelor curbe intră şi arcele static determinate. Acestea sunt bare sau
sisteme de bare cu axa curbă plană, solicitate de forţe acţionând în acelaşi plan. Se utilizează
ca elemente portante principale la hale, poduri, construcţii social-culturale de mare
39
Statica barei
y
F1 F2
B
C
HC
HA VC
A x
VA
C
HC
HA A
VC x
VA
40
Statica barei
Bare cotite
F
2F F
Bare cu articulaţii
F
Sisteme cu contur
deschis
F F
Cadre
F
q
Bare ramificate
F 2F 2F 2F
F
Grinzi cu zăbrele
Sistem cu contur
închis
F
2F
Cadre articulate
F
41
Statica barei
Barele cotite sunt formate din două sau mai multe bare drepte şi/sau bare curbe legate
între ele prin noduri rigide. Axa unei asemenea bare este o linie frântă şi/sau curbă în plan sau
în spaţiu, ca urmare barele cotite pot fi plane sau spaţiale.
Barele cotite plane au axa o linie frântă sau ramificată în plan şi pot fi încărcate cu
sarcini care acţionează în planul lor sau perpendicular pe acesta.
Cadrele articulate plane sunt formate din bare drepte sau curbe legate prin noduri rigide
sau articulate şi încărcate cu sarcini care se află în echilibru. Pentru a fi static determinate
trebuie să existe pe fiecare contur închis trei articulaţii.
Grinzile cu zăbrele sunt sisteme de bare articulate între ele şi încărcate cu sarcini
aplicate în noduri. Aceste sisteme de bare sunt static determinate dacă este satisfăcută relaţia:
b = 2n − 3 , (40)
unde b este numărul de bare şi n numărul de noduri. În barele grinzilor cu zăbrele există
numai forţe axiale de mărime constantă în lungul lor.
Pentru construirea diagramelor de eforturi secţionale, se folosesc regulile stabilite la
barele drepte, ţinând seama de o serie de particularităţi:
- liniile de reper ale diagramelor de eforturi secţionale vor avea configuraţia sistemului
de bare;
- se alege un sens de parcurs, uzual de la stânga la dreapta, dar nu este obligatoriu;
- la determinarea momentelor încovoietoare şi de răsucire se va avea în vedere efectul
de nod: suma algebrică a momentelor dintr-un nod rigid, în care se întâlnesc mai multe bare,
este nulă;
- în orice articulaţie, indiferent dacă este la capăt de bară, ca reazem, sau între bare,
momentul încovoietor este nul.
Exemplul 1. Se consideră sistemul plan din Figura 31, încărcat cu forţe concentrate.
Se cere să se traseze diagramele de eforturi secţionale N, T, M.
Rezolvare
Se calculează reacţiunile prin impunerea condiţiilor de echilibru static:
R x = 0 ⇒ HB = F ;
R y = 0 ⇒ VA + VB = F ;
(41)
M A = 0 ⇒ VB 2a + H B 2a − Fa − Fa = 0, ⇒ VB = 0 ;
M B = 0 ⇒ VA 2a − Fa − Fa = 0, ⇒ VA = F .
42
Statica barei
a a
F
B HB
a VB
F
a
A
VA
- -F - -F
-
-
N T
-F
-Fa
-
-Fa
-
43
Statica barei
3a
a
F
-F - T
+
N
F
-Fa
-
-Fa
M -
3a
44
Statica barei
F 3Fa Fa
T M
F
Fa +
Mt
45
Statica barei
d <A.
R F2
F1
VA d1 d2 VB
x
A B HB
d
A
M
+
M max
R = F 1 + F2 . (42)
F2 d Fd
d1 = , d2 = 1 . (43)
R R
R R
VA = (A − d1 − x), VB = (x + d1 ) , H B = 0 . (44)
A A
R
Tmax = VA = (A − d1 − x) . (45)
A
46
Statica barei
R
Tmax max = (A − d1 ) . (46)
A
R
M1 = VA x = (A − d1 − x)x . (47)
A
Evident momentul are o distribuţie parabolică. Valoarea maximă se poate afla din
condiţia:
dM1 R A − d1
= (A − d1 − 2x) = 0 ⇒ x = . (48)
dx A 2
R
M1max = M max max = (A − d1 ) 2 . (49)
4A
R
M 2 = VB (A − d − x) = (x + d1 )(A − x − d) . (50)
A
dM 2 R A − d1 − d
= (A − 2x − d − d1 ) = 0 ⇒ x = . (51)
dx A 2
⎛ A − d1 − d ⎞ R
M 2max = M 2 ⎜ ⎟ = (A − d 2 ) .
2
(52)
⎝ 2 ⎠ 4A
47
Statica barei
Problema prezentată mai sus poate fi întâlnită în practică şi în cazul când cele două forţe
sunt egale, adică F1 = F2 = F şi R = 2F . Ca rezultat, d1 = d 2 = d 2 . Eforturile secţionale
maxime maximorum au valorile:
2
F F⎛ d⎞
Tmax max = ( 2A − d ) , M1max = M 2 max = M max max = ⎜A − ⎟ . (53)
A 2A ⎝ 2⎠
În situaţia când grinda este încărcată cu o singură forţă concentrată mobilă, Figura 38,
adică F1 = F, F2 = 0 şi R = F , rezultă d1 = d 2 = d = 0 . Ca rezultat se obţine:
FA
Tmax max = F , M max max = (54)
4
F
VA VB
x
A B HB
M
+ +
A/2
M max
F1 d2 Fn −1 Fn
VA d1 Fk d n −1 VB
R
A B HB
x d
A
48
Capitolul 3
caracteriza forţele interioare q i care apar în punctele unei secţiuni plane, se face o secţiune
virtuală cu un plan P, care trece printr-un punct oarecare M al solidului, Figura 1.
F4
F3
F2
M
F5
F1 P
F6
∆F
pM = . (1)
∆A
∆F dF
p = lim = . (2)
x →∞ ∆A dA
F4
F3
qi
F5
C qi
F2
Μ
∆A
∆F
F6
F1
Mărimea vectorială p a fost numită tensiune pentru că este componenta unui vector
generalizat numit tensorul tensiune. Vectorul tensiune nu poate fi definit decât în acele
puncte şi pe acele secţiuni plane pentru care limita relaţiei 2 există şi este finită.
50
Tensiunea totală se poate descompune în două componente prin proiectare pe normala
la secţiunea transversală şi pe planul acesteia, Figura 3.
F3
C υ
p
F2
τ
σ
Μ
F1
p 2 = σ2 + τ2 . (3)
Tensiunea normală tinde să smulgă sau să apese punctul M în corp, după cum este
îndreptată în acelaşi sens cu normala exterioară sau cu cea interioară, având astfel fie un efect
de tracţiune, fie unul de compresiune. Tensiunile normale de tracţiune se consideră
convenţional pozitive, iar cele de compresiune negative.
Tensiunea tangenţială imprimă particulelor corpului o alunecare relativă în lungul
planului de secţiune, având astfel un efect de forfecare. Semnul ei este funcţie de orientarea
faţă de direcţiile pozitive ale sistemului de axe ales din planul de secţiuni. Se va urmări
utilizarea aceleiaşi convenţii de semn pentru toate componentele tensorului tensiune.
Valoarea tensiunii totale, ca şi valorile componentelor sale ρ = {σ, τ} , variază odată cu
poziţia punctului din secţiune, precum şi cu poziţia acesteia din urmă, în lungul corpului
studiat.
Din punct de vedere dimensional tensiunile se măsoară în unităţi de presiune, respectiv
în Pascali: 1Pa = N m 2 . Dacă în aplicaţii practice rezultă valori numerice prea mari pentru
51
Elemente de elasticitate
tensiuni, atunci se utilizează multipli ai Pascalului precum MegaPascali, 1MPa = 106 Pa , sau
GigaPascali, 1GPa = 109 Pa .
Se precizează că un vector tensiune este definit într-un punct dat şi pe o secţiune plană,
caracterizată prin versorul normalei υ . Deoarece printr-un punct dat, M, trece o infinitate de
plane, în acesta se poate defini o infinitate de vectori tensiune, câte unul pe fiecare secţiune
plană. Prin urmare, pentru a identifica corect un vector tensiune, este necesar să se specifice
punctul şi secţiunea plană în care acesta se defineşte.
În multe cazuri este convenabil să se descompună vectorul tensiune după axele unui
sistem de coordonate ortonormat, Oxyz, cu axa Ox paralelă cu normala la secţiune, Figura 4.
În acest caz apar trei componente ale tensiunii: una normală pe direcţia axei Ox notată cu σ x
y
F3
x
C
F2 τ xy p
τ
z σx
Μ
τxz
F1
52
În mod similar se pot scrie relaţiile pentru componentele p y şi p z ,
p y = τ yx i + σ y j + τ yz k, ⇒ p 2y = τ 2yx + σ 2y + τ2yz .
(5)
p z = τzx i + τzy j + σ yz k, ⇒ p 2z = τ2zx + τ2zy + σ 2z .
Pentru a caracteriza starea de tensiune din jurul punctului M care aparţine unui corp
solid, Figura 4, se izolează imaginar un paralelipiped elementar având unul din vârfuri în
punctul considerat. Laturile paralelipipedului au lungimile elementare dx, dy şi dz.
Interacţiunea paralelipipedului elementar cu materialul din vecinătatea sa se concretizează
prin componentele vectorului tensiune ce acţionează pe feţele plane ce trec prin punctul M.
Pe fiecare faţă a elementului de volum acţionează câte trei tensiuni, una normală şi două
tangenţiale, Figura 5.
z
σz
τzx
τzy
τxz
τ yz
σx τ xy M
x dz
τ yx σy
dy
dx y
⎡ σx τ xy τ xz ⎤
⎢ ⎥
Tρ = ⎡⎣ρij ⎤⎦ = ⎢ τ yx σy τ yz ⎥ . (6)
⎢ τzx τ zy σz ⎥⎦
⎣
53
Elemente de elasticitate
acţionează.
Dacă se consideră simultan tensiunile din toate punctele corpului se obţine starea de
tensiuni din corpul dat.
Un corp care nu este solicitat, dar prezintă tensiuni, se spune că are tensiuni iniţiale sau
se află în stare naturală. Când un astfel de corp este solicitat apar tensiuni de încărcare care
se pot suprapune peste tensiunile iniţiale. Dacă corpul nu are tensiuni iniţiale, el este denumit
corp neutru.
Intre componentele tensorului tensiune Tρ şi componentele vectorului tensiune p care
⎡⎣ Tρ ⎤⎦ [ υ] = [ p ] , (7)
sau
⎡ σx τ xy τxz ⎤ ⎡ ⎤ ⎡ p x ⎤ ⎧ σx mτ xy nτ xz = p x
⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎪
⎢ τ yx σy τ yz ⎥ ⋅ ⎢ m ⎥ = ⎢ p y ⎥ ⇒ ⎨ τ yx mσ y nτ yz = p y . (8)
⎢ τzx τ zy σ z ⎥⎦ ⎢⎣ n ⎥⎦ ⎢⎣ p z ⎥⎦ ⎪ τ mτ zy nσ z = p z
⎣ ⎩ zx
⎡⎣ Tρ ⎤⎦ [ υ] = [ 0] , (9)
Valorile proprii ale tensorului definit de relaţia 6 se pot calcula similar cu valorile
proprii ale unei matrice de tipul 3 x 3, unde necunoscuta este λ ,
54
σx − λ τ xy τ xz
τ yx σy − λ τ yz = 0 . (10)
τ zx τzy σz − λ
λ 3 − I1λ 2 + I 2λ − I3 = 0 , (11)
I1 = σ x + σ y + σ z ;
σx τxy σy τ yz σx τ xz
I2 =
τ yx σy
+
τzy σz
+
τzx σz
( )
= σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x − τ2xy + τ 2yz + τ 2zx ;
I3 = det ( Tρ ) .
⎡σ1 0 0⎤
[Tσ ] = [σi ] = ⎢⎢ 0 σ2 0 ⎥⎥ , (12)
⎢⎣ 0 0 σ3 ⎥⎦
⎡σx − λ τxy τ xz ⎤ ⎡ ⎤
⎢ ⎥
⎢ τ yx σy − λ τ yz ⎥ ⎢⎢ m ⎥⎥ = 0 . (13)
⎢ τ zx τzy σz − λ ⎥⎦ ⎢⎣ n ⎥⎦
⎣
55
Elemente de elasticitate
Tρ = Sρ + Dρ , (14)
unde:
În mod similar poate fi descompus şi tensorul principal definit prin relaţia 12,
Tσ = Sσ + Dσ , (15)
unde:
⎡σh 0 0⎤ ⎡σ1 − σ h 0 0 ⎤
Sρ = ⎢⎢ 0 σh 0 ⎥⎥ ; Dσ = ⎢⎢ 0 σ2 − σh 0 ⎥⎥ ,
⎢⎣ 0 0 σh ⎥⎦ ⎢⎣ 0 0 σ3 − σ h ⎥⎦
în care σ h = ( σ1 + σ2 + σ3 ) 3 = I1 3 .
Tensorul sferic are drept componente numai tensiunea hidrostatică plasată pe prima
diagonală. Evident, el conţine numai acele componente care determină modificări de volum
fără modificări de formă.
Tensorul deviator dimpotrivă conţine acele componente ale stării de tensiune care
determină modificări de forma fără modificări de volum.
Pe lângă tensiuni normale principale, în teoria elasticităţii se utilizează şi tensiuni
tangenţiale principale care reprezintă valorile extreme ale tensiuni tangenţiale plastă pe o
secţiune de normală υ . Mărimea tensiunilor tangenţiale principale este egală cu
semidiferenţa tensiunilor normale principale ce acţionează pe planele principale bisectate,
56
σ1 − σ 2 σ − σ3 σ − σ1
τ 12 = ± , τ 23 = ± 2 , τ 31 = ± 3 (16)
2 2 2
În planele egal înclinate faţă de cele trei direcţii de solicitare, denumite plane
octoedrice, se dezvoltă tensiuni normale şi tangenţiale octoedrice, Figura 6, date de relaţiile:
I1 σ1 + σ2 + σ3 1 12
σoct = = = σh , τoct = ± ⎡⎣(σ 1 −σ 2 ) 2 + (σ 2 −σ3 ) 2 + (σ 3 −σ1 ) 2 ⎤⎦ (17)
3 3 3
2
σ2
υoct
σ oct
σ1
σ1 τoct
M 1
3
σ2
⎧R x = 0 ⎧M ox = 0
⎧⎪R = 0 ⎫⎪ ⎪ ⎪ (18)
TF = ⎨ ⎬ = 0 , adică ⎨ R y = 0 , ⎨ M oy = 0 .
⎩⎪M 0 = 0 ⎭⎪ ⎪R = 0 ⎪M = 0
⎩ z ⎩ 0z
div ⎣⎡Tρ ⎦⎤ + [ Fv ] = 0 ;
(19)
τij = τ ji .
57
Elemente de elasticitate
⎡ σx τxy τ xz ⎤ ⎡ Fx ⎤
⎢ ⎥ (20)
div ⎢ τ yx σy τ yz ⎥ + ⎢⎢ Fy ⎥⎥ = 0 ,
⎢ τzx τ zy σ z ⎥⎦ ⎢⎣ Fz ⎥⎦
⎣
sau
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + + Fx = 0;
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ y ∂τ yz (21)
+ + + Fy = 0;
∂x ∂y ∂z
∂τzx ∂τzy ∂σz
+ + + Fz = 0.
∂x ∂y ∂z
A doua ecuaţie, cea de momente scrise faţă de centrul de masă el elementului de volum,
ne furnizează principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale,
⎧τ xy = τ yx ;
⎪ (22)
τij = τ ji , ⇒ ⎨τ yz = τzy ;
⎪
⎩τzx = τ xz .
În multe situaţii forţele masice lipsesc sau se neglijează, în aceste condiţii ecuaţia lui
Chauchy devine:
58
unde:
i j k (25)
dM = r × dR = 0 − y − z = (− ydTz + zdTy ) i − zdN j + ydNk .
dN dTy dTz
y
F3
x
C
F2 dTy
z r
dN
dTz
dA
F1
N = ∫ σ x dA ; Ty = ∫ τxy dA ; Tz = ∫ τ xz dA ;
A A A
(26)
M x = M t = ∫ ( zτ xy − yτ xz ) dA ; M y = − ∫ zσ x dA ; M z = ∫ yσ x dA .
A A A
59
Elemente de elasticitate
r1 = r + ∆ r ⇒ ∆ r = r1 − r = U , (27)
Configuraţie Configuraţie
de refererinţă solicitată
Fn
M
∆r M1
r r1 F2
F1
O y
Proiecţia acestuia pe axele sistemului cartezian Oxyz, se numesc deplasări după axe sau
componentele scalare ale vectorului deplasare,
U = u i + vj + wk , (28)
60
unde u, v şi w sunt deplasări ale punctului pe direcţiile x, y şi z.
Vectorul de deplasare este o funcţie care depinde de punct şi poate fi scris sub forma:
Dacă se cunoaşte vectorul U se pot determina toate tensiunile din solidul solicitat.
Deformaţii specifice
Dacă se consideră iniţial două puncte vecine M şi N, plasate la distanţa ; în urma
solicitării corpului, acestea trec în M1 şi N1 , distanţa între ele fiind + ∆ , Figura 9.
Diferenţa + ∆ − = ∆ se numeşte alungire sau scurtare a lui MN după cum este ∆ > 0 sau
∆ < 0 . Pentru a lucra în coordonate adimensionale alungirea se raportează la lungimea
iniţială obţinându-se deformaţia specifică medie pe direcţia segmentului MN,
+∆ − ∆
εm = = (30)
∆
εi = lim ε m = lim (31)
→0 →0
z Configuraţie Configuraţie
de refererinţă solicitată
Fn
N
+∆ N1
M ∆r
M1
r r1 F2
F1
O y
61
Elemente de elasticitate
În particular, se poate alege direcţia lui MN paralelă cu una din axele unui sistem de
coordonate şi ca urmare, rezultă trei deformaţii specifice liniare. Dacă în locul lungimii , se
vor considera exclusiv lungimile dx, dy şi dz ale unui element de volum elementar, se pot
obţine deformaţiile specifice liniare de forma:
∂u
u+ dx − u
∆(dx) ∂x ∂u (33)
εx = = = .
dx dx ∂x
In fapt, deformaţiile specifice liniare 34, se pot defini prin analogie cu relaţia 33:
∂u ∂v ∂w
εx = , ε y = , εz = . (34)
∂x ∂y ∂z
π π
γ= − α = − ≺ ( MP, MQ ) . (35)
2 2
Practic direcţiile MP şi MQ se pot alege astfel încât fie paralele cu două, oricare dintre
axele unui sistem de coordonate. În acest caz lunecarea specifică se simbolizează prin γ ij , cu
γ xy , γ yz , γ zx . (36)
Lunecările specifice pot fi pozitive sau negative, după cum unghiul drept scade,
α < π 2 , respectiv creşte, α > π 2 .
62
Deformaţiile specifice unghiulare pot fi exprimate funcţie de componentele scalare ale
vectorului deplasare U ,
∂u ∂v ∂v ∂w ∂w ∂u
γ xy = + , γ yz = + , γ zx = + . (37)
∂y ∂x ∂z ∂y ∂x ∂z
z Configuraţie
Configuraţie
de refererinţă solicitată Fn
Q1
Q
π/2 α P1
P M1
M F2
r r1 F1
O y
referinţă Oxyz determină complet starea de deformaţie a elementului de volum din jurul unui
anumit punct. Starea de deformaţie este o mărime tensorială. Tabloul componentelor
deformaţiilor specifice ale unui paralelipiped elementar în vecinătatea unui punct se numeşte
tensor al deformaţiilor specifice şi se scrie:
⎡ γ xy γ xz ⎤
⎢ εx ⎥
⎢ 2 2 ⎥
⎢ γ yx γ yz ⎥
(38)
Tδ = ⎡⎣δij ⎤⎦ = ⎢ εy .
2 2 ⎥
⎢ ⎥
⎢ γ zx γ zy ⎥
⎢ 2 εz ⎥
⎣ 2 ⎦
63
Elemente de elasticitate
- volumice, ε v .
Aceste deformaţii împreună cu deplasările definesc starea de deformaţii din vecinătatea
punctului considerat. Starea de deformaţie a întregului corp este dată de stările de deformaţie
din toate punctele sale.
Similar ca la tensorul tensiunilor şi în acest caz se poate admite un tensor principal al
deformaţiilor specifice,
⎡ε 1 0 0⎤
⎢ ⎥
[ ] [ ]
Tε = ε i = ⎢ 0 ε2 0⎥, (39)
⎢⎣ 0 0 ε 3 ⎥⎦
λ 3 − E1λ 2 + E 2λ − E 3 = 0 , (40)
E1 = ε x + ε y + ε z ;
1 2
E 2 == ε x ε y + ε y ε z + ε z ε x −
4
( )
γ xy + γ 2yz + γ 2zx ;
E 3 = det ( Tδ ) .
deviator D δ ,
Tδ = Sδ + Dδ , (41)
unde:
64
⎡ 1 1 ⎤
⎢ε x − ε m 2
γ xy
2
γ xz ⎥
⎡εm 0 0⎤ ⎢ ⎥
1 1
Sδ = ⎢⎢ 0 εm 0 ⎥⎥ ; Dδ = ⎢ γ yx εy − εm γ yz ⎥,
⎢ 2 2 ⎥
⎣⎢ 0 0 ε m ⎦⎥ ⎢ 1 1 ⎥
⎢ γ zx γ zy εz − εm ⎥
⎢⎣ 2 2 ⎥⎦
εx + ε y + εz
în care ε m = , este deformaţia specifică liniară medie.
3
Componentele tensorului sferic produc numai modificarea volumului, fără modificarea
formei.
Tensorul principal al deformaţiilor specifice poate fi descompus la fel într-un tensor
sferic şi unul deviator,
Tε = S ε + Dε , (42)
unde:
⎡ε m 0 0⎤ ⎡ ε1 − ε m 0 0 ⎤
Sε = ⎢⎢ 0 εm 0 ⎥⎥ ; Dε = ⎢⎢ 0 ε2 − εm 0 ⎥⎥ ,
⎢⎣ 0 0 ε m ⎥⎦ ⎢⎣ 0 0 ε3 − ε m ⎥⎦
în care ε m = ( ε1 + ε 2 + ε3 ) 3 = E1 3 .
∂u ∂v ∂w
εv = εx + ε y + εz = + +
∂x ∂y ∂z
= div U . ( ) (44)
65
Elemente de elasticitate
marcată prin două repere să se poată realiza o stare deformaţie şi de tensiune omogenă.
Epruveta se fixează în sistemul de prindere a unei maşini speciale de încercat la tracţiune şi se
aplică la capete o forţă F lent crescătoare în timp, urmărindu-se răspunsul în deformaţie,
măsurat cu aparate speciale. Practic se urmăresc modificările de dimensiuni pe care le suferă
epruveta supusă încercării.
F F
66
N = ∫ σdA ,
(45)
A
În practică A = A 0 ,
F
σ= . (46)
A0
∆ −
εm = = 0
, (47)
0 0
σ
E = tgα = . (48)
ε
67
Elemente de elasticitate
σ = Eε , (40)
σ σ R
Diagramă reală
M
σr
C H Q
σc
σe E Diagrama
σp P convenţională
α α
O A ε
B
εp εe
εr
Valoarea maximă a tensiunii σ pentru care curba caracteristică are un caracter liniar se
numeşte limită de proporţionalitate, σ p . Peste această limită dependenţa tensiune-deformaţie
capătă o formă neliniară păstrându-se însă caracterul elastic, în sensul că, la eliminarea
solicitării procesul de descărcare se realizează până la configuraţia de referinţă, fără apariţia
unor deformaţii remanente. Punctului E îi corespund o tensiune σe numită limită de
elasticitate, care se defineşte convenţional ca tensiunea căreia îi corespunde o deformaţie
remanentă egală cu 0 10000 , adică ε r < 0, 0001 . Se mai notează cu 0,01% 0 , iar tensiunea
σe = R p0,01 .
se numeşte curgerea materialelor iar tensiunea σc este numită limită de curgere. Deoarece
68
palierul curgere CH nu este evident la toate materialele, tensiunea limită σc se defineşte
Acest palier de curgere se datoreşte alunecării relative a straturilor de atomi unul faţă de
celălalt. Evident că în cazul curgerii deplasarea straturilor de atomi înseamnă forfecarea
materialului. Limita de curgere poate fi calculată teoretic cu relaţia:
G
σc = , (49)
2π
F
σr = . (50)
A0
conform diagramei.
Lungirea specifică de rupere se poate calcula cu relaţia 47, aplicată în punctul Q. Pe
diagrama σ − ε , valoarea ε r , se obţine ducând din Q o paralelă la porţiunea liniară OP,
−
εr = r 0
, (51)
0
unde r reprezintă lungimea dintre cele două repere măsurată după aşezarea cap la cap a celor
două porţiuni de epruvetă rezultate în urma ruperii.
69
Elemente de elasticitate
A0 − Ar
ψ= ⋅100 0 0 , (44)
A0
τ = Gγ , (53)
70
Remarcă. Caracteristicile mecanice sunt influenţate de natura materialului,
temperatură, ecruisare, timp ş.a.
În cazul lemnului aceste caracteristici mecanice depind de specia lemnoasă, densitatea,
umiditatea şi temperatura acestuia, de poziţia inelelor anuale şi de direcţia fibrelor faţă de
direcţia de solicitare, precum şi de timp. În Figura 13 se prezintă diagrama σ − ε pentru lemn
de molid supus la compresiune perpendicular pe direcţia fibrelor.
7
1 .10
6
8 .10
6
6 .10
σ
6
4 .10
6
2 .10
0
0 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05
ε
Pentru unele materiale diagrama ρ − δ poate avea palier de curgere evident, iar alte
materiale nu au acest palier.
Toate mărimile determinate prin încercarea materialelor la tracţiune sau compresiune,
forfecare sau răsucire împreună cu alte mărimi ce se pot determina prin alte încercări
mecanice, se numesc caracteristici mecanice şi sunt utilizate în studiul comportării mecanice
a materialelor.
Materialele care au deformaţii plastice mari se numesc materiale tenace, iar materialele
care au deformaţii plastice mici se numesc materiale fragile. Dacă s-ar trasa pentru acelaşi
material caracteristica la compresiune s-ar constata că la materialele tenace tensiunile limită la
compresiune sunt egale cu cele de la tracţiune. Materialele fragile au limite mult mai ridicate
decât la tracţiune.
Caracteristica liniară este prezentă la unele oţeluri şi specii lemnoase, toate celelalte
materiale nu prezintă zonă de proporţionalitate, deci caracteristica este curbă chiar de la
71
Elemente de elasticitate
început, putând avea unul din următoarele aspecte, Figura 14 a sau b. Evident modulul E nu
are valoare fixă ci o zonă de valori.
σ A σ
α α
ε ε
a b
a) curbă caracteristică pentru fonte, materiale neferoase şi aliajele lor;
b) curbă caracteristică pentru materiale fibroase
σn = E 0ε , (54)
- modulul tangent, E t ;
- modulul secant, E s ,
⎛ dσ ⎞ dσ dσ
E0 = ⎜ ⎟ , Et = , Et = . (47)
⎝ dε ⎠ε=0 dε dε
72
Evident E nu are o valoare fixă ci un interval de valori.
3.5.2. Ecruisarea
Se consideră un material tenace, care are caracteristica evidenţiată în Figura 11.
Materialul este solicitat peste limita elastică până în punctul H. În acest punct începe
descărcarea lentă a epruvetei. Forţa scade lent şi se înregistrează deformaţia corespunzătoare;
HA este curba liniară de descărcare, care face acelaşi unghi α cu axa Oε ca şi partea iniţială.
Deformaţia specifică în punctul H este compusă componenta din elastică ε e , care dispare la
ε = εe + ε p . (56)
73
Elemente de elasticitate
d − d0
εt = , (57)
d0
unde d0 – diametrul iniţial al epruvetei în zona calibrată, iar d este diametrul la un moment
dat.
Deformaţia transversală este întotdeauna o fracţiune din deformaţia specifică
longitudinală, ε,
ε t = −νε . (58)
Semnul minus ţine seama de faptul că deformaţia transversală este de semn opus
deformaţiei longitudinale, iar ν este coeficient constant, numit coeficient de contracţie
transversală sau coeficientul lui Poisson. Se poate demonstra că valoarea lui ν variază în
intervalul (0–0,5), limita superioară de 0,5 este atinsă de materiale incompresibile.
În Tabelul 1 sunt prezentate caracteristicile mecanice şi elastice ale unor materiale
74
3.6. LEGEA LUI HOOKE GENERALIZATĂ PENTRU MATERIALE
ANIZOTROPE ŞI IZOTROPE
Un corp se numeşte izotrop dacă proprietăţile sale elastice sunt identice în orice punct şi
anizotrop dacă aceste proprietăţi diferă de la un punct la altul. Dacă corpul în structura sa
prezintă o simetrie internă atunci şi în proprietăţile sale elastice se constată o astfel de
simetrie, denumită în general, simetrie elastică, manifestată prin aceea că, în fiecare punct al
corpului se pot identifica direcţii denumite echivalente pentru care proprietăţile elastice sunt
identice.
Din acest punct de vedere lemnul este un compozit natural, fiind un material cu
proprietăţi mecanice speciale, datorită anizotropiei şi higroscopicităţii sale.
Pentru a uşura calculele se consideră că lemnul, datorită structurii sale, este un material
compozit natural ortrotop, adică poate fi considerat că are trei plane şi trei axe de simetrie
elastică. Acestea sunt: LOR, ROT şi TOL, respectiv axa longitudinală L, radială R şi
tangenţială T, Figura 15.
T R
M
σL
T
τLT
τLR R
τTL
M
τRL
σT
τTR
τRT σR
L
L
Deşi aceste axe sunt numai aproximativ perpendiculare între ele, planele lor
determinând o construcţie rombică, dar în cele ce urmează vor fi considerate ortogonale.
75
Elemente de elasticitate
Starea de tensiune este reprezentată de tensorul tensiunilor care are nouă componente:
tensiunile normale σi , paralele cu direcţiile de anizotropie L, R şi T şi tensiunile tangenţiale
⎡ σL τLR τLT ⎤
Tρ = ⎢⎢ τRL τRT ⎥⎥ .
(59)
σR
⎢⎣ τTL τTR σT ⎥⎦
Starea de deformaţie din jurul unui punct M din interiorul materialului lemnos, Figura
15, este reprezentată în cazul cel mai general, de către tensorul deformaţiilor specifice:
⎡ 1 1 ⎤
⎢ εL 2
γ LR
2
γ LT ⎥
⎢ ⎥
1 1
Tε = ⎢ γ RL εR γ RT ⎥ , (60)
⎢2 2 ⎥
⎢1 1 ⎥
⎢ γ LT γ RT εT ⎥
⎢⎣ 2 2 ⎥⎦
⎡σL 0 0⎤ ⎡ε L 0 0⎤
Tσ = ⎢⎢ 0 0 ⎥⎥ , Tε = ⎢⎢ 0 0 ⎥⎥ .
(61)
σR εR
⎢⎣ 0 0 σT ⎥⎦ ⎢⎣ 0 0 εT ⎥⎦
Între cei doi tensori ai tensiunilor şi deformaţiilor există o relaţie de legătură dată de
legea lui Hooke generalizată,
Tδ = f (Tρ , ν ij , E i ) , (54)
unde νij sunt coeficienţi de contracţie transversală din planele de simetrie, iar E i moduli de
76
Pentru a deduce legea lui Hooke generalizată, se aplică principiul suprapunerii efectelor
legii simple a lui Hooke. Această aplicare este permisă datorită dependenţei liniare între
tensiuni şi deformaţie. Conform , acestui principiu se determină deformaţiile produse pe o
anumită direcţie de către toate componentele tensorului tensiune, considerate că ar acţiona
singure, respectiv că solicitarea ar fi simplă. Deformaţiile produse într-un punct oarecare, pe
o anumită direcţie, de către toate componentele tensorului tensiune, se însumează apoi
algebric.
Luăm ca exemplu tensiunea normală σ L care va produce pe direcţia longitudinală L
εL σL σR σT 0 0 0 σL σ σ
−ν RL −ν TL εL = − ν RL ⋅ R − ν TL T
EL ER ER EL ER ET
εR σL σR σT 0 0 0 σL σR σ
−ν LR −ν TR ε R = −ν RL + − ν TR T
EL ER ET EL ER ET
εT σL σR σT 0 0 0 σL σ σ
−ν LT −ν RT εT = −ν LT − ν RT R + T
EL ER ET EL ER ET
γ LR 0 0 0 τLR 0 0 τLR
γ RL =
G LR G LR
γ RT 0 0 0 0 τRT 0 τRT
γ RT =
G RT G RT
γ RT 0 0 0 0 0 τTL τTL
γ TL =
G TL G TL
77
Elemente de elasticitate
⎧ σL σR σT
⎪ε L = E − ν RL ⋅ E − ν TL E ;
⎪ L R T
⎪ σR σL σT
⎪ε R = E − ν RL E − ν TR E ;
⎪ R L T (63)
⎨
⎪ε = σ T − ν σ L − ν σ R ;
⎪ T ET LT
EL
RT
ER
⎪
⎪ γ = τLR ; γ = τRT ; γ = τTL ,
⎪⎩ RL G LR RT G RT TL G TL
⎧ 1
⎪ε x = E ⎡⎣σ x − ν(σ y + σ z ) ⎤⎦ ;
⎪
⎪ ε = 1 ⎡ σ − ν (σ + σ ) ⎤ ;
⎪ y E⎣ y x z ⎦
⎨ (64)
⎪ ε z = 1 ⎡ σ z − ν (σ x + σ y ) ⎤ ;
⎪ E⎣ ⎦
⎪ τ τ τ
⎪ γ xy = xy ; γ yz = yz ; γ zx = zx .
⎩⎪ G G G
1 − 2ν
εx + ε y + εz =
E
( σx + σy + σz ) . (65)
Membrul stâng al ecuaţiei 6 reprezintă deformaţia specifică volumică, iar paranteza din
membrul drept este primul invariant al stării de tensiuni. Ca urmare, se poate scrie:
78
3(1 − 2ν) E
εv = σ h sau σ h = εv (66)
E 3(1 − 2ν)
σh = Kε v , (67)
E
unde K = .
3(1 − 2ν )
Ecuaţia 67 reprezintă legea lui Hooke pentru deformaţii specifice volumice.
În cazul solidelor liniar elastice, modulul de elasticitate volumic este constant. La
solide neliniar elastice el depinde de nivelul tensiunii, astfel încât modulul volumic se
defineşte local ca derivata tensiunii hidrostatice în raport cu deformaţia specifică volumică.
∂σh
K= . (68)
∂ε v
Acest modul se mai numeşte şi modul volumic tangent de elasticitate, spre deosebire de
modulul volumic secant, definit ca raport între tensiunea hidrostatică şi deformaţia specifică
volumică.
W = ∫ wdv
V
(69)
1
dL = dW = ρijδijdV (70)
2
79
Elemente de elasticitate
dW 1
w= = ρijδij (71)
dV 2
1 1
w = ρijδij = ( σ x ε x + σ y ε y + σ z ε z + τ xy γ xy + τ yz γ yz + τ zx γ zx ) . (72)
2 2
1
w= ( σ1ε1 + σ2ε 2 + σ3ε3 ) (73)
2
Ţinând seama de legea lui Hooke generalizată pentru materiale izotrope, se obţine:
1 ν 1 2
w=
2E
( E
)
σ 2x + σ 2y + σ2z − ( σ x σ y + σ y σ z + σ z σ x ) +
2G
(
τ xy + τ 2yz + τ 2zx ) (74)
1 ν
w=
2E
( E
)
σ12 + σ 22 + σ32 − ( σ1σ 2 + σ 2σ3 + σ3σ1 ) (75)
w = wv + wf , (76)
unde w v este energia modificatoare de volum, care se poate obţine atunci când
σ1 = σ 2 = σ3 = σ h ,
1 − 2ν 1 − 2ν 2
( σ1 + σ2 + σ3 ) =
2
wv = I1 , (77)
6E 6E
80
iar w f este energia modificatoare de formă, definită ca diferenţă dintre energia totală şi
energia modificatoare de formă,
1+ ν 2
wf = w − wv = ⎡⎣σ1 + σ 22 + σ32 − (σ1σ 2 + σ 2σ3 + σ3σ1 ) ⎤⎦ , (78)
3E
sau
1+ ν ⎡
( σ1 − σ2 ) + ( σ2 − σ3 ) + ( σ3 − σ1 ) ⎤⎦
2 2 2
wf = (79)
3E ⎣
⎡0 τ ⎤
Tτ = ⎢ ⎥ (80)
⎣ τ 0⎦
1 τ2
w= τγ = (81)
2 2G
⎡σ 0 ⎤ ⎡τ 0 ⎤
Tτ = ⎢ 1 ⎥=⎢ ⎥ (82)
⎣ 0 σ 2 ⎦ ⎣0 −τ ⎦
1 1+ ν 2
w= ( σ1ε1 + σ2ε 2 ) = τ (83)
2 E
81
Elemente de elasticitate
τ2 1 + ν 2 E
= τ ⇒ G= . (84)
2G E 2(1 + ν)
82
3.10. PROPRIETĂŢILE ELASTICE ŞI PLASTICE ALE LEMNULUI
După cum s-a menţionat în paragraful anterior, lemnul este un compozit natural şi are o
anumită comportare în sistemul viu, controlată de mecanismele biologice şi o altă comportare
după tăiere, când aceste mecanisme încetează.
Lemnul, ca orice solid, se deformează sub acţiunea sarcinilor exterioare. Dacă la
încetarea acţiunii forţelor exterioare, deformaţia dispare, adică corpul revine la configuraţia
iniţială, se spune că materialul are o comportare elastică. Dacă corpul revine parţial sau
rămâne cu deformaţii permanente, se spune că materialul are o comportare elastoplastică,
respectiv plastică. Deformaţiile care rămân după înlăturarea forţelor exterioare poartă
denumire de deformaţii remanente sau reziduale şi pot fi considerate deformaţii iniţiale
pentru solicitarea următoare la care este supus corpul.
Elasticitatea şi plasticitatea lemnului este studiată în ţară la Universitatea din Braşov de
colectivul condus de profesorul Curtu; cercetările lor sunt materializate în lucrările [Cu81,
Cu84, Cu93]. Sintetic se prezintă câteva aspecte importante pentru un inginer silvic.
Lemnul, cu structura sa cristalină şi amorfă, cu părţi afânate aşezate în mod diferenţiat,
prezintă un fenomen de suprapunere a deformaţiilor elastice cu cele plastice, iar fenomenul
deformării elastice şi cel al curgerii variază în timp.
Explicarea şi înţelegerea acestor proprietăţi se bazează pe modele reologice, care în
cazul lemnului sub acţiunea sarcinilor exterioare se produc trei feluri de deformaţii: elastice,
cu elasticitate întârziată şi plastice. Deformaţia totală va fi compusă din suma acestora.
Deformaţiile cele mai mari ale lemnului apar pe direcţie tangenţială, apoi pe direcţie
radială. Deformabilitatea cea mai mică se înregistrează pe direcţie longitudinală sau axială.
Lemnul mai uşor (mai puţin dens) este mai elastic. Elasticitatea depinde în mare
măsură şi de umiditatea lemnului, unghiul fibrei şi temperatură.
După Curtu, [Cu93] în studiul plasticităţii lemnului trebuie să se ia în considerare
următoarele aspecte:
în partea amorfă a celulozei va apărea întotdeauna o deformaţie plastică, indiferent de ceea
ce se întâmplă în zona cristalină;
după încetarea acţiunii exterioare, elementele ce formează structura anatomică a lemnului
vor tinde să se regrupeze din nou, mai repede sau mai încet (lemnul nu este un material
plastic prin excelenţă, deformaţiile plastice în lemn apar mai mult ca fenomene reologice
decât ca fenomene de sine stătătoare).
83
Elemente de elasticitate
84
După cum se cunoaşte reologia se ocupă cu studiul legilor care guvernează dezvoltarea
deformaţiilor în timp, sub acţiunea sarcinilor exterioare.
În cazul elementelor din lemn masiv, datorită neuniformităţii structurii anatomice în
cadrul inelului anual, situaţia se complică. Porii (vasele) cu diametrul mare reduc valoarea
modulului de elasticitate. Un lemn cu diametrul porilor variabil sau cu grosimi diferite ale
pereţilor celulari în cuprinsul inelului anual este greu de caracterizat prin modele reologice
simple.
Cunoaşterea proprietăţilor reologice ale lemnului este importantă la uscare (dezvoltarea
tensiunilor în timp pot să producă fenomenul de colaps), la fabricarea produselor compozite
pe bază de lemn (de exemplu, la plăcile din aşchii de lemn, adezivii folosiţi trebuie să aibă
proprietăţi plastice şi elastice corelate cu cele ale lemnului), dar şi în calculele de rezistenţă
pentru piesele din lemn folosite în construcţii de lungă durată (fenomenul oboselii lemnului).
În funcţie de tipul solicitărilor statice sau dinamice se pot executa următoarele tipuri de
încercări pentru a determina caracteristicile mecanice ale lemnului:
Încercarea la: compresiune, întindere, flambaj, încovoiere, răsucire, forfecare, rezilienţă,
rezistenţă la despicare, duritate şi la oboseală.
Oboseala este proprietatea materialelor de a se deteriora atunci când sunt supuse unor
sarcini variabile în timp, chiar când tensiunile sunt sub cele limită. În urma solicitărilor
repetate, prin depăşirea limitei de elasticitate, în lemn se produc deformaţii permanente ce
cresc în timp şi provoacă în final cedarea acestuia la tensiuni mai mici decât cele la care în
mod normal ar fi putut rezista în condiţii statice. Oboseala poate fi rezultatul unor solicitări
de compresiune, tracţiune, încovoiere statică sau torsiune.
Rezistenţa la oboseală scade odată cu creşterea umidităţii şi a temperaturii şi se măreşte
odată cu creşterea densităţii lemnului şi a gradului de şlefuire a suprafeţelor pieselor.
Suprafaţa aspră a pieselor neşlefuite constituie o sursă de amorsare a fisurilor în timpul
solicitărilor variabile.
85
Elemente de elasticitate
Secţiunile radiale sunt de 2-5 ori mai rezistente la uzură decât cele transversale şi de
până la 2 ori mai rezistente decât cele tangenţiale. Printre speciile cele mai rezistente la uzură
se numără salcâmul, fagul, stejarul, gorunul, frasinul şi carpenul, iar printre cele mai puţin
rezistente se găsesc molidul, teiul, plopul şi pinul strob.
Rezistenţa la uzură creşte odată cu mărirea densităţii şi a durităţii pieselor din lemn şi
scade la mărirea umidităţii. Încercarea la uzură se face prin suflaj cu nisip ori folosind hârtie
sau discuri abrazive, iar în final se determină modificarea dimensiunii sau a greutăţii
epruvetelor.
Rezistenţa îmbinărilor cu cuie, şuruburi şi adezivi este foarte importantă la şarpante,
lăzi, mobilă etc. si depinde de următorii factori: densitatea şi umiditatea lemnului, diametrul şi
poziţia de pătrundere a cuiului sau şurubului în raport cu structura lemnului, rezistenţa
lemnului la despicare, forma secţiunii (circulară, pătratică) şi natura suprafeţei cuiului (netedă,
striată), adâncimea de pătrundere în lemn a cuiului sau şurubului, defectele lemnului. Cuiele
bătute în lemn se smulg mai uşor decât şuruburile, datorită rezistenţei suplimentare a lemnului
la forfecare ce apare în zona filetului.
Capacitatea de reţinere a cuielor şi şuruburilor variază destul de mult de la o specie la
alta. Lemnul cu densitate mai mare are o capacitate mai ridicată de reţinere a cuielor şi
şuruburilor. Lemnul umed reţine momentan mai bine cuiele şi şuruburile, dar odată cu
scăderea umidităţii în timp, situaţia se modifică. Cuiele bătute paralel cu fibrele se smulg mai
uşor decât cele bătute perpendicular pe fibre. Cuiele bătute în direcţie radială se smulg mai
uşor decât cele bătute în direcţie tangenţială. Cuiele bătute paralel cu fibrele într-un lemn
verde se extrag mai uşor după ce trece o oarecare perioadă de timp şi mai greu dacă se scot
imediat după ce au fost bătute. Cuiele bătute perpendicular pe fibre într-un lemn parţial uscat
se scot mai greu dacă se extrag după câteva luni de la baterea lor şi mai uşor dacă se scot
imediat. Cuiele şi şuruburile care ruginesc în lemn se smulg mai uşor.
Rezistenţa îmbinărilor cu adezivi se cercetează la tracţiune, despicare, forfecare,
încovoiere etc. şi depinde foarte mult de tipul adezivilor.
Rezistenţa la tăiere cu cuţite este foarte importantă pentru prelucrarea mecanică a
lemnului. Această rezistenţă depinde de geometria tăişului, poziţia de atac a cuţitului asupra
lemnului, gradul de ascuţire a cuţitului, viteza de tăiere, duritatea, structura anatomică,
anizotropia şi umiditatea lemnului.
Rezistenţa la atacul acizilor şi bazelor. Lemnul rezistă bine la acţiunea acizilor şi
bazelor în concentraţii slabe. Rezistenţa bună a lemnului în medii slab alcaline este utilă
pentru folosirea acestuia în industria textilă şi chimică, acolo unde alte materiale (fier, beton)
86
sunt corodate. În medii acide lemnul este distrus dacă pH-ul coboară sub 2. Sărurile de
natriu, calciu şi potasiu duc la reducerea rezistenţelor mecanice ale lemnului, mai ales la
tracţiune şi încovoiere în regim static.
Lemnul de foioase, în raport cu lemnul răşinoaselor, este mai puţin rezistent la acţiunea
acizilor si bazelor. Dintre speciile de răşinoase rezistă cel mai bine lemnul de pin.
Duramenul este mai rezistent decât alburnul.
Curbarea este o proprietate tehnologică a lemnului importantă pentru realizarea unor
sortimente de mobilă şi ambarcaţiuni. Încercarea la curbare se face pe direcţie tangenţială faţă
de inelele anuale. Dintre speciile cu proprietăţi bune de curbare se remarcă: frasinul, castanul,
salcâmul, fagul, stejarul, paltinul de munte, ulmul. Dintre speciile de răşinoase, bradul are
proprietăţi remarcabile (raza minimă de curbură de 160-250 mm), iar molidul este inapt
pentru curbare (raza minimă peste 500 mm).
Durabilitatea este însuşirea lemnului de a rezista în timp la acţiunea de distrugere a
factorilor chimici, fizici sau biologici.
Stabilitatea dimensională la uscare mai mare sau mai mică este dată de fenomenele de
contragere şi umflare a lemnului şi depinde de direcţia fibrelor, prezenţa defectelor etc.
Lemnul cel mai stabil la uscare este cel cu structura anatomică fină precum părul, cireşul,
teiul.
87
Capitolul 4
4.1. INTRODUCERE
Întinderea sau compresiunea sunt solicitări simple produse numai de prezenţa în
secţiune a efortului secţional N = F , Figura 1. Dacă acest efort secţional tinde să îndepărteze
sau să apropie cele două părţi secţionate imaginar, adică este dirijată după normala exterioară
sau interioară la planul secţiunii, solicitarea este de întindere sau compresiune.
a - tracţiune b – compresiune
Se poate spune că un corp este solicitat la întindere sau compresiune dacă torsorul
forţelor calculat în raport cu centru de greutate al unei secţiuni normale la axa corpului se
reduce numai forţă axială N.
În cazul barelor drepte, forţa de tracţiune tinde să lungească bara, iar cea de
compresiune să o scurteze. Convenţional forţele de întindere se consideră pozitive, N > 0 , iar
cele de compresiune negative, N < 0 .
Studiul tensiunilor şi deformaţiilor este acelaşi pentru ambele solicitări dar, în funcţie de
sensul forţei axiale, comportarea materialului poate fi diferită.
Întindere sau compresiune
89
Întindere sau compresiune
Luând în considerare şi ipoteza lui Saint Venant, conform căreia în secţiunile suficient
de depărtate de punctele de aplicaţie a sarcinilor, nu se mai resimte modul efectiv de
repartizare. În acest caz starea de tensiuni de pe feţele frontale ale tronsonului de bară
considerat, se poate determina, presupunând că efortul secţional N, se repartizează uniform
sub forma unui tensiuni constante de forma:
σx = σ = k . (1)
Acceptând ipotezele menţionate mai sus, se pune problema să verificăm dacă sunt
respectate ecuaţiile de echivalenţă mecanică, adică ecuaţiile integrale dintre tensiuni şi
eforturi secţionale.
Se consideră elementul de bară, Figura 4 şi impunând condiţia ca torsorul tuturor
forţelor ce acţionează pe secţiunea A, calculat în raport cu centrul de greutate al ei să fie nul,
utilizând relaţiile 26 din capitolul 3, rezultă:
∫ σ x dA = N; ∫ τ xydA = Ty = 0; ∫ τ xzdA = Tz = 0 ;
(A ) (A ) (A )
şi
− ∫ y σ x d A = − σ ∫ yd A = M z = 0;
(A ) (A ) (2)
∫ zσ x d A = σ ∫ zd A =M y = 0;
(A ) (A )
∫ ( z τ xy − yτ xz ) d A = M t = 0 .
(A )
N x
o
σdA
y
dA z
90
Întindere sau compresiune
N
σx = σ = , (3)
A
⎡N⎤
T = [σ x ] = [σ] = ⎢ ⎥ . (4)
⎣A⎦
Deformaţiile specifice pot fi calculate aplicând legea lui Hooke generalizată pentru
materiale omogene şi izotrope.
σ σ σ;
εx = ; ε y = −ν ; ε z = −ν
E E E
(5)
τ τ τ zx
= 0 .
xy yz
γ xy = = 0; γ yz = = 0; γ zx =
G G G
⎡σ ⎤
⎢E 0 0 ⎥
⎢ σ ⎥
Tε = ⎢ 0 −ν 0 ⎥. (6)
⎢ E ⎥
⎢0 σ⎥
0 −ν
⎢⎣ E ⎥⎦
σ N
∆(dx ) = εdx = dx = dx , (7)
E EA
Ndx
∆A = ∫ . (8)
A
EA
91
Întindere sau compresiune
A
Ndx NA
∆A = ∫ = . (9)
0
EA EA
Pentru o bară a cărei secţiune variază în trepte sau în lungul căreia forţa axială are valori
diferite de la un interval la altul, lungirea totală rezultă din însumarea lungirilor tuturor
intervalelor:
NiA i
∆A = ∑ . (10)
Ai EiAi
1 1 σ2
w= σε = . (11)
2 2 E
A
σ2 1 N2 1 N 2A
W = ∫ wdv = ∫ dv = ∫ 2 Adx = . (12)
(V) (V)
2E 20A E 2 EA
A
1 N 2 dx
2 ∫0 AE
W= (13)
N max σ
σ max = ≤ σ a = lim . (14)
A c
92
Întindere sau compresiune
NA
∆A = ≥ ∆A a . (15)
EA
În relaţiile 14 şi 15 N max reprezintă efortul secţional maxim din elementul de bară, σ lim
tensiunea limită caracteristică materialului utilizat în aplicaţia dată, c coeficientul de
siguranţă, care se acceptă de proiectant pe baza prescripţiilor specifice aplicaţiei, iar ∆A a
reprezintă alungirea sau scurtarea admisibilă în aplicaţii operaţionale.
Cele două criterii pot fi utilizate pentru calcule de verificare, dimensionare şi
determinarea capacităţii portante, Tabelul 1.
Dacă unui element mecanic solicitat la tracţiune sau compresiune i se impune atât
condiţia de rezistenţă cât şi condiţia de rigiditate, calculele se efectuează după ambele criterii
şi se alege soluţia care le asigură pe ambele.
N( x ) = F + γAx . (16)
93
Întindere sau compresiune
N( x ) F
σx = = + γx . (17)
A A
F
σ0 = . (18)
A
F
σ max = + γA (19)
A
σx F γx
εx = = + (20)
E AE E
94
Întindere sau compresiune
∆(dx ) = ε x dx . (21)
A A
⎛ F γx ⎞ FA γA 2 A ⎛ G⎞
∆A = 0 ∫ ε x dx = ∫ ⎜ + ⎟dx = + = ⎜F + ⎟, (22)
0 0⎝
AE E ⎠ AE 2E AE ⎝ 2⎠
în care G = γAA .
Dacă bara nu ar fi solicitată de forţa exterioară, F = 0 , atunci asupra ei ar acţiona numai
greutatea proprie, iar deformaţia se calculează cu relaţia:
GA
∆A = . (23)
2AE
Determinarea ⎛σ ⎞ AE∆A a G
capacităţii Fcap1 = A⎜ lim − γA ⎟ Fcap 2 = −
⎝ c ⎠ 2A 2 N cap = min( N cap1 , N cap 2 )
portante
Lungimea de rupere
În cazul barei de secţiune constantă solicitată la întindere de o forţă F şi greutatea
proprie, tensiunea maximă este dată de relaţia 19.
Dacă asupra barei nu se aplică o forţă concentrată F = 0 , atunci relaţia 19 devine:
σ max = γA . (24)
95
Întindere sau compresiune
Este evident că în acest caz, tensiunea este independentă de secţiune. Se poate calcula
lungimea A pentru care elementul mecanic să poată rezista sub greutatea proprie impunând
criteriul de rezistenţă:
σ a σ lim
A= = . (25)
γ cγ
Înlocuind în această relaţie tensiunea normală limită, prin rezistenţa de rupere, se poate
calcula lungimea de rupere:
σr
Ar = . (26)
cγ
96
Întindere sau compresiune
Pentru determinarea legii de variaţie a ariei secţiunii, se consideră modelul din Figura
6a, şi se izolează un element de lungime dx, Figura 6b. Se consideră că pe ambele secţiuni ale
elementului separat tensiunile au aceeaşi valoare, σ = σ lim c . Impunând acestui element de
volum condiţia de echilibru static rezultă:
dA( x ) γ
= dx (28)
A( x ) σ
γ
ln A( x ) = x + C. (28)
σ
A(x)+dA(x)
A(x)+dA(x) l σ
dx
dx
A(x)
x σ
A(x)
dG
Ao
σ
F F
a b c
97
Întindere sau compresiune
Fc
C = ln A 0 = ln (30)
σ lim
⎛ γc ⎞ Fc ⎛ γc ⎞
A( x ) = A 0 exp⎜⎜ x ⎟⎟ = exp⎜⎜ x ⎟⎟ (31)
⎝ σ lim ⎠ σ lim 0 ⎝ σ lim ⎠
unde:
Fc
A0 = secţiunea din capătul liber al barei,
σ lim
iar
⎛ γc ⎞
A(A) =A 0 exp⎜⎜ A ⎟⎟ secţiunea în încastrare.
⎝ σ lim ⎠
Lungirea barei - solid de egală rezistenţă se obţine uşor deoarece tensiunea şi deformaţia
specifică sunt constante pe toată lungimea A , adică:
σ lim
∆A = εA = A. (32)
cE
98
Întindere sau compresiune
r = e - problemele sunt static determinate care pot fi rezolvate aplicând numai condiţii
de echilibru static;
r ≤ e - problemele sunt static nedetrerminate, iar pentru rezolvarea lor trebuie stabilite
noi ecuaţii între necunoscute.
Diferenţa, r − e = n , se numeşte grad de nedeterminare statică şi indică numărul
condiţiilor de deformaţie care trebuie impuse pentru rezolvarea problemei. Ecuaţiile rezultate
din condiţiile de deformaţie se pot exprima în funcţie de eforturile secţionale şi împreună cu
ecuaţiile de echilibru static, permit rezolvarea problemei.
Ca procedură de rezolvare trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte:
Aspectul static - se evidenţiază necunoscutele corespunzătoare legături mecanice şi se
exprimă condiţiile de echilibru static independente;
Aspectul geometric al deformaţiilor – condiţiile de compatibilitate geometrică a
deformaţiilor. Funcţie de natura legăturilor mecanice se reprezintă configuraţia geometrică
deformată a sistemului mecanic şi se stabilesc un număr de relaţii geometrice între deplasările
sistemului, egal cu gradul de nedeterminare statică.
Aspectul fizic – se exprimă, în domeniul elastic, relaţiile dintre deplasări şi eforturile
secţionale ce le produc.
Din sinteza celor trei aspecte rezultă necunoscutele problemei.
99
Întindere sau compresiune
În cele trei elemente apar eforturile secţionale N i , i = 1,3 , astfel încât se poate scrie:
N1 + N 2 + N 3 = F , (33)
la această ecuaţie se adaugă condiţia de deformaţie care exprimă faptul că cele trei elemente
se deformează cu aceeaşi cantitate, ∆A :
∆A 1 = ∆A 2 = ∆A 3 sau ε1 = ε 2 = ε 3 (34)
rezultă:
N 1A N 2A N A
= = 3 (35)
E1A1 E 2 A 2 E 3 A 3
E1A1
N1 = F;
E1A1 + E 2 A 2 + E 3 A 3
E2A2 (34)
N2 = F;
E1A1 + E 2 A 2 + E 3 A 3
E 3A3
N3 = F.
E1A1 + E 2 A 2 + E 3 A 3
100
Întindere sau compresiune
EiAi
Ni = F. (37)
∑ EiAi
Condiţia de rezistenţă pentru elementul i este:
Ni Ei (σ )
σi = = F ≤ (σ a ) i = lim i . (38)
Ai ∑ EiAi c
F ⎡ (σ ) (σ ) (σ ) ⎤
≤ min ⎢ lim 1 , lim 2 , lim 3 ⎥ (39)
E1A1 + E 2 A 2 + E 3 A 3 ⎣ cE 1 cE 2 cE 3 ⎦
EA
N1 1 B F 2 N2
a b
A
N1 +
N
- N2
101
Întindere sau compresiune
Soluţie
Pentru a rezolva o astfel de problemă, static nedeterminată, este necesar să se cunoască
reacţiunile din articulaţie N 1 şi N 2 , care sunt două necunoscute.
Din punct de vedere static se poate scrie ecuaţia de echilibru:
N1 + N 2 − F = 0 . (40)
N 1a ( N 1 − F)b
∆A 1− 2 = + =0, (41)
EA EA
de unde:
b
N1 = F. (42)
A
N 2 b (− N 2 + F)a
∆A 2 −1 = − + = 0, (43)
EA EA
de unde:
a
N2 = F (44)
A
N 1a abF
∆A B = = (45)
EA AEA
102
Întindere sau compresiune
Dimensionarea pentru o astfel de bară trebuie făcută pe tronsonul unde forţa axială este
maximă, utilizând condiţia:
max( N 1 , N 2 ) σ
σ max = ≤ σ a = lim . (46)
A c
Ca urmare, apare un tronson, cu lungimea cea mai mare, care este supradimensionat.
Observaţie. Acest mod de rezolvare este valabil şi pentru o bară încastrată la ambele
capete, Figura 9 sau pentru cazul când rigiditatea se schimbă pe diferite intervale ale barei.
EA
N1 B F N2
1 2
a b
A
N1 +
N - N2
Problema are trei necunoscute, deci mai este necesar încă o ecuaţie. În acest scop
trebuie precizată condiţia de deformaţie. O rezolvare simplă a problemei se obţine când bara
OB are o rigiditatea mare, adică se poate considera că rămâne rectilinie atunci când sistemul
103
Întindere sau compresiune
se deformează, Figura 10c. Ca urmare, se poate scrie că deformaţiile barelor, notate pe desen,
sunt proporţionale cu distanţele a, 2a măsurate faţă de articulaţia O.
EA EA
F
a O
B
a a a
V N1 N2
O
b H B
F
c O
B
N 1A N 2A
= atgα , = 2atgα . (49)
EA EA
S-au obţinut 4 ecuaţii, a căror rezolvare permite determinarea celor trei necunoscute
iniţiale şi a necunoscutei suplimentare tgα . Exemplul prezentat este un caz particular. În
acelaşi mod se tratează şi alte variante ale problemei precum bară nearticulată în punctul O
suspendată prin trei tije de rigidităţi diferite.
104
Întindere sau compresiune
geometric şi mecanic, barele laterale au acelaşi modul de rigiditate E 1 A 1 , iar bara centrală are
modulul de rigiditate E 2 A 2 , Figura 11. Se pune problema să se determine eforturile din cele
trei bare precum şi deplasarea punctului M.
Rezolvarea acestei probleme se poate face scriind ecuaţiile echilibru rezultate din
izolarea nodului M:
− N1 sin α + N 3 sin α = 0;
(50)
N1 cos α + N 3 cos α + N 2 − F = 0.
Din prima ecuaţie rezultă că N 1 = N 3 = N . Această relaţie se poate scrie direct în baza
simetriei problemei.
A doua ecuaţie capătă forma:
N 2 + 2 N cos α − F = 0 . (51)
A B C
Ε1Α1 Ε2Α2 Ε1Α1
α α
N1 N2 l
N3
α−∆α Μ
F Q
∆l2
∆l1
Sistemul fiind static nedeterminat este necesară încă o ecuaţie, care se obţine din
condiţia de deformaţie. Din triunghiul MPQ rezultă:
105
Întindere sau compresiune
NA N A cos α
= 2 . (53)
E 1 A 1 cos α E2A2
Rezolvând sistemul de ecuaţii 51 şi 53, se găsesc eforturile din bare, respectiv tensiunile
normale:
E 1 A 1 cos 2 α E 1 cos 2 α
N1 = N 3 = N = F; σ1 = σ 3 = F,
2E 1 A 1 cos 3 α + E 2 A 2 2E 1 A 1 cos 3 α + E 2 A 2
(54)
E2A2 E2
N2 = F; σ2 = F.
2E 1 A 1 cos 3 α + E 2 A 2 2E 1 A 1 cos 3 α + E 2 A 2
∆A = αA∆t , (55)
EA, ∆t
Ν1 N2
A δ
106
Întindere sau compresiune
În acest caz bara se va dilata liber până la eliminarea jocului δ , după care apare
dilatarea împiedicată. În acest moment în încastrare apare reacţiunea axială N care solicită
bara la compresiune.
Din condiţia de echilibru rezultă că N 1 = N 2 = N
Condiţia de deformaţie poate fi exprimată astfel:
NA (57)
αA∆t − =δ.
EA
EA E
N = α∆tEA − δ , σ = α∆tE − δ . (58)
A A
Dacă jocul δ = 0 , întâlnim o dilatare total împiedicată, de tipul bară încastrată la ambele
capete supusă la o variaţie de temperatură ∆t , Figura 13. Efortul secţional N şi tensiunea
σ din bară se obţin prin particularizarea relaţiilor 58:
EA, ∆t
Ν1 N2
Evident prezenţa jocului diminuează tensiunea din bară, care depinde şi de lungimea ei.
Dacă din calcul rezultă o tensiune negativă σ < 0 , înseamnă că jocul încă nu a fost preluat
total şi dilatarea se desfăşoară liber.
107
Întindere sau compresiune
E σ E σ
σ = α∆tE − δ ≤ σ a = lim ; σ = α∆tE − δ ≤ σ a = lim . (60)
A c A c
A
1 2
EA EA
O M δ O a M b Ν
N ∆A1 ∆A 2
M1
a b
N1
a b
108
Întindere sau compresiune
MM 1 NN 1
= . (61)
a a+b
N A
δ− 2 (62)
∆A 1 δ − ∆A 2 N 1A EA .
= , sau =
a a+b EAa a+b
109
Capitolul 5
FORFECAREA
5.1. INTRODUCERE
Forfecarea este solicitarea care apare într-o secţiune al unui corp atunci când acţionează
numai forţa tăietoare T, Figura 1. În acest caz: N = 0, M î = 0, M t = 0, T ≠ 0 .
Ty
T
x
Tz
z
Ty = ∫ τ xy dA Tz = ∫ τ xz dA .
A A
(1)
Forţa tăietore T poate fi apreciată printr-o forţă globală calculată funcţie de cele două
componente Ty şi Tz cu relaţia:
În aplicaţiile tehnice forfecarea pură este rareori întâlnită. Uzual forfecarea apare
însoţită şi de alte solicitări precum încovoierea, întinderea sau compresiunea excentrică.
Astfel la îmbinările metalice prin buloane, nituri, suduri, deformarea prin alunecare poate
conduce la forfecarea elementelor structurii, iar în cazul lemnului sau betonului această
deformare poate produce despicarea grinzilor.
T
τ= . (3)
A
γ
T
dx
T τ
τef = ≤ τa = lim . (3)
A c
111
Forfecare
τ T
γ= = , (5)
G GA
în care G este modulul de elasticitate transversal, iar produsul AG este numit modul de
rigiditate la forfecare. Această deformaţie nu prezintă interes pentru calcule practice.
Prin analogie cu solicitarea de tracţiune sau compresiune, energia specifică de
deformaţie acumulată într-o bară solicitată la forfecare, în ipoteza comportării liniar elastice a
materialului, are expresia:
τγ τ 2
w= = . (6)
2 2G
112
Forfecare
Tabelul 2. Tensiunea tangenţială de rupere prin forfecare pentru diferite esenţe de lemn
Nr. Tipul solicitării Direcţia Modelul Tensiunea tangenţială de rupere,
crt. τ r [MPa], umiditate 15%
Brad Molid Fag Stejar
1 T
Forfecare T
2 transversală
T
3 T
Forfecare T
4 T
longitudinală
paralelă
T
5 T
Forfecare
T
6 longitudinală T
perpendiculară
113
Forfecare
T 4F
τ= = 2. (7)
A πd
După cum s-a prezentat, pe lângă forfecare, nitul este solicitat la strivire cu tabla.
Presiunea de strivire se poate calcula cu relaţia:
114
Forfecare
F
p str = . (8)
dh
F F
F F
h h
Secţiune de fofecare
p p
d d
τ h
=4 (9)
p str d
p lim
d = 4h , (10)
τ lim
unde p lim este presiunea limită la strivire şi τ lim este tensiunea tangenţială limită la forfecare.
115
Forfecare
4F
τ= , (11)
iπd 2
h/2 h/2
h h
F/2 F/2
F F
În general, o îmbinare nituită include mai multe nituri. În aceste condiţii, dacă F este
forţa pentru care se dimensionează o îmbinare nituită, iar F1cap este forţa capabilă a unui
F
n= , (12)
F1cap
se admite valoarea întreagă superioară care se măreşte cu circa 20% pentru a ţine seama de
imperfecţiunile tehnologice.
În calcule se admite că forţa totală transmisă prin intermediul niturilor se repartizează
uniform acestora şi ca urmare toate niturile din îmbinare se încarcă la fel.
Capacitatea de încărcare a unui nit se calculează luând în considerare cele două tipuri de
solicitări: forfecare şi strivire, în felul următor:
πd 2 τ lim
La forfecare Tcap = iA f τ a = i ;
4 c
p lim
La strivire Pstr = A s p astr = hd .
c
116
Forfecare
Forţa care poate fi admisă să acţioneze asupra unui nit de diametru d, reprezintă
valoarea cea mai mică dintre Tcap , Pstr , adică:
[
Tnit = min Tcap , Pstr ] (13)
F Fc
A nec = k =k , (14)
σa σ lim
unde k este un coeficient care ţine seama de slăbirea produsă de găurile de nit, k > 1 , σ lim este
tensiunea normală limită la întindere, iar c coeficientul de siguranţă.
Îmbinările cu şuruburi sau buloane au în prezent o largă utilizare la montajul
elementelor din structura construcţiilor metalice şi din lemn, asigurând o prindere uşoară şi
rapidă în condiţii diferite.
Şuruburile obişnuite sunt alcătuite dintr-o tijă cilindrică şi un cap de formă hexagonală,
extremitatea liberă a tijei este filetată pentru a se putea înşuruba o piuliţă, Figura 6.
117
Forfecare
t t a
F F F
F
F b F F b F
a b
t1
F F
l
t a
F F
c d
Figura 7. Tipuri de suduri conform STAS 5555/2-80
118
Forfecare
A s = A − 2a , (15)
Sudura cap la cap, Figura 7a, solicitată la întindere. Grosimea sudurii este egală cu
grosimea elementului t. Verificarea rezistenţei cordonului de sudură se face cu relaţia:
F
σ= ≤ 0,8σ a (16)
(b − 2t ) t
Sudura cu margini suprapuse, Figura 7b. Grosimea sudurii este egală cu înălţimea
triunghiului de sudură considerat un triunghi dreptunghic isoscel. Deoarece grosimea t a
piesei este chiar latura triunghiului, grosimea sudurii se poate calcula cu relaţia:
2
a= t = 0,7 t (17)
2
2
F1 = F2 = F = 0,7F . (18)
2
a
F2
F
F2 F
t
119
Forfecare
F F F
τ= = = . (19)
2aA 2a (b − 2a ) 1,4t (b − 1,4t )
F F
τ= = ≤ τ as . (20)
2aA 1,4tA
F
A = A s + 2a = + 1,4t (21)
1,4 tτ as
N 2 cos α τ
La forfecare τ= ≤ τ a = lim .
bA p c
120
Forfecare
Ap N2 Şurub metalic
hp
α N1 h
C
a
b
A p2 N2
hp1 A p1
b
N1
hp2 C h
b
N 2 cos α N 2 cos α
hp ≥ ; Ap ≥ , (22)
bσ sa bτ a
121
Forfecare
F τ
La forfecare: τ= ≤ τ a = lim ,
nbA p c
hc
F
a F
hc lp b
F
b F
hp
Utilizarea unor pene înclinate; Figura 10b, permite micşorarea numărului de pene
utilizate într-o îmbinare, prin mărirea suprafeţei de strivire şi forfecare.
122
Forfecare
F/2
F
F/2
a b
Relaţiile de calcul pentru asemenea îmbinări sunt identice cu cele prezentate la calculul
îmbinărilor metalice cu nituri şi buloane. În literatura de specialitate se găsesc precizări
asupra modului de alegere a dimensiunilor de calcul pentru elementele utilizate.
În aplicaţiile practice se pot folosi şi îmbinării de lemn de tipul celei din Figura 12. În
acest caz se pune problema dimensionării dinţilor.
F1 F
F1
α α
123
Capitolul 6
TORSIUNEA
6.1. INTRODUCERE
Torsiunea sau răsucirea este solicitarea care apare într-o secţiune a unui solid elastic
atunci când, dintre eforturile secţionale, acţionează numai momentul normal la planul
secţiunii, Figura 1. Acesta se numeşte moment de torsiune sau de răsucire. Celelalte eforturi
secţionale se consideră nule:
M x = M t şi N = 0 ; T = 0 ; Mî = 0. (1)
y
Mt
Mt
z
Mt
Mt
x
Se poate spune că un corp este solicitat la torsiune dacă torsorul forţelor calculat în
raport cu centrul de greutate al unei secţiuni normale la axa corpului se reduce la un cuplu al
cărui moment M x = M t are direcţia normală la secţiune.
Din punct de vedere fizic, solicitarea de torsiune este prezentă în osii, arbori, la arcurile
elicoidale, la elemente din structura construcţiilor spaţiale, etc.
În Figura 2 este evident că elementul de bară AB este supus la solicitarea de torsiune cu
momentul M t = Fa .
A A B
a
F
C
Figura 2. Bara AB – solicitată la torsiune
Un alt exemplu este întâlnit la arborele cardanic care transmite mişcarea de rotaţie de
la priza de putere a unui tractor la o maşină de lucru, Figura 3.
Arbore cardanic
Tractor
Maşină de
lucru
La arborii de transmisie încărcarea exterioară este dată prin puterea P [Kw] şi turaţia n
[rpm]. Se cunoaşte că în mişcarea de rotaţie puterea este dată de expresia:
P = Mtω , (2)
în care M t este momentul de torsiune aplicat arborelui, iar ω este viteza unghiulară.
Dacă arborele de transmisie se roteşte cu turaţia n, atunci relaţia 2 devine:
πn
P = Mt . (3)
30
30P P
Mt = =K , (4)
πn n
πn 30
în care ω = şi K = .
30 π
Cunoscând momentele de torsiune care solicită o bară dreaptă, se trasează diagramele
M t , după cum s-a precizat în capitolele anterioare.
125
6.2. TORSIUNEA BARELOR DE SECŢIUNE CIRCULARĂ SAU INELARĂ
Pentru a studia starea de tensiune şi deformaţie se presupun acceptate următoarele
ipoteze:
- secţiunile iniţial plane şi normale la axa barei rămân şi după deformare plane şi
normale la axe conform ipotezei lui Bernoulli;
- nu se modifică distanţa dintre secţiunile transversale şi nici diametrul barei, dat fiind
faptul că deformaţiile sunt mici. Acest concept nu se poate aplica la alte secţiuni decât
circulară sau inelară.
Se consideră un element de bară cu secţiune circulară cu diametru d, supus la răsucire
pură, din care se izolează un cilindru de rază r şi lungime dx, Figura 4. Unul din capetele
elementului se consideră fixat. Datorită aplicării momentului de torsiune M t , punctul B de
pe generatoare se deplasează în B′ , astfel încât generatoarea AB′ va face unghiul γ cu cea
iniţială AB. Acest unghi reprezintă chiar lunecarea specifică.
dA
γ
dϕ
B, ,
r τ
A
B O
R
d dx
Rezultă:
dϕ
γ= r = ωr , (6)
dx
unde ω = dϕ dx este deplasarea specifică sau răsucirea specifică - deplasarea relativă a două
secţiuni plasate la distanţa dx.
126
Datorită momentului de torsiune M t , se produc deformaţiile specifice unghiulare γ , iar
pe secţiunile transversale apar tensiunile tangenţiale τ . Conform legii lui Hooke:
τ = Gγ = Gωr , (7)
E
unde G este modul de elasticitate transversal, sau G = .
2(1 + ν )
Tensiunea tangenţială dată de relaţia 7, poate fi descompusă pe axele Oy şi Oz, Figura
5, în două componente:
z y
τ xy = −τ sin α = −τ = −Gωz ; τ xz = τ cos α = τ = Gωy . (8)
r r
Mt
z
α r τ
y dA
(x,z)
N = ∫ σ x dA = 0 ; Ty = ∫ τ xy dA = 0 ; Tz = ∫ τ xz dA = 0 ;
A A A
(9)
M x = M t = ∫ (τ xz y − τ xy z)dA ; M y = ∫ σ x zdA = 0 ; M z = ∫ σ x ydA = 0 .
A A A
127
M t = Gω∫ ( y 2 + z 2 )dA = Gω∫ r 2 dA = GωI p ,
A
(10)
greutate.
Din relaţia 11, rezultă expresia răsucirii specifice:
Mt
ω= , (11)
GI p
circulară.
În aceste condiţii tensiunea tangenţială devine:
Mt
τ = Gωr = r, (12)
Ip
⎡ d⎤
în care r ∈ [0, R ] sau r ∈ ⎢0; ⎥ .
⎣ 2⎦
Relaţia 12 este fundamentală în studiul răsucirii pure a barelor cilindrice de secţiune
transversală circulară sau inelară. Ea reprezintă legea de variaţie a tensiuni tangenţiale pe
secţiune, Figura 6.
τmax τmax
Mt +
Mt +
d
- --
d −τmax D −τmax
128
Pentru valorile particulare ale lui r, tensiunea tangenţială, τ are următoarele valori:
d Mt
r=R= τ= R = τ max ;
2 Ip
d Mt
r = −R = − τ=− R = − τ max .
2 Ip
πd 2
Ip 32 πd 3
Wp = = = , (13)
R d 16
2
πD 4 πd 4
Ip −
πD 3
Wp = =
R
32
D
32 =
16
1− α4 , ( ) (14)
d
în care α = .
D
Evident α ∈ [0,1) , pentru α = 0 , se obţine Wp pentru secţiunea circulară.
Mt τ lim
τ max = ≤ τa = , (15)
Wp c
129
Dacă bara este de secţiune constantă şi M t îşi păstrează valoarea pe lungimea A a barei,
se obţine:
MtA
ϕ= . (17)
GI p
MtA
ϕ= ≤ ϕa (18)
GI p
sau
Mt
ω ≤ ωa , ⇒ ≤ ωa , (19)
GI p
130
Energia de deformaţie la răsucire
Pentru a calcula energia acumulată în corp în timpul solicitării de răsucire se utilizează
relaţia energiei specifice prezentată în capitolul 3,
τ xy γ xy τγ τ 2
w= = = . (20)
2 2 2G
Energia totală de deformaţie acumulată într-o bară de volum V, solicitată la răsucire are
expresia:
2
τ2 1 ⎛⎜ M t r ⎞⎟ (21)
W = ∫ wdV = ∫ dV = ∫ dV .
V V
2G V
2G ⎜⎝ I p ⎟⎠
A
M 2t r 2 1 2
W=∫ 2
dV = ∫ 2
r dA ∫ M 2t dx . (22)
V 2GI p A 2GI p 0
A
M 2t
W=∫ dx . (23)
0
2GI p
M 2t A
W= . (24)
2GI p
Dacă elementele de bară prezintă tronsoane cu secţiuni constante, precum cele din
Figura7, energia poate fi scrisă astfel:
3
M 2ti A 1
W=∑ . (25)
1 2GI pi
131
Mt 1 2 3 Mt
A1 A2 A3
Mt τ
τ max = ≤ τ a = lim ; (26)
Wt c
MtA
ϕ= ≤ ϕa ;
GI t
sau (27)
Mt
ω= ≤ ωa .
GI t
132
Tabelul 2- Relaţii de calcul ale I t şi Wt pentru diverse forme de secţiuni
produce în punctele M
pot fi considerate
se produce la mijlocul
compuse din mai
laturii dreptunghiulare
multe
de grosime maximă
dreptunghiuri cu
raportul h b mare
1 1 3M t
I t = sδ 3 , Wt = sδ 2 τ max = ,
3 3 δ 2 Rα
133
Tabelul 3. Valorile coeficienţilor α, β, γ pentru secţiunea dreptunghiulară
h/b 1 1,5 1,75 2 2,5 3 4 6 8 10 ∞
α 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
β 0,141 0,196 0,214 0,229 0,249 0,263 0,281 0,299 0,307 0,313 0,333
γ 1,00 0,859 0,820 0,795 0,766 0,753 0,743 0,743 0,742 0,742 0,742
M t 2 , astfel că:
M t = M t1 + M t 2 (28)
Lemn
M 2 M
t t
1
Metal
A doua ecuaţie se obţine din condiţia de deformaţie, ţinând seama că cele două
materiale se deformează împreună, ca urmare deformaţiile sunt egale:
ϕ1 = ϕ 2 , (29)
unde:
134
M t1l M l
ϕ1 = , ϕ2 = t 2 . (30)
G1I p1 G 2 I p2
M t1 l M t2l M t1 G 1 I p1 M t1 G 1 I p1
= ⇒ = ⇒ = (31)
G 1 I p1 G 2 I p 2 M t 2 G 2 I p2 M t1 + M t 2 G 1 I p1 + G 2 I p 2
G 1 I p1 G 2 I p2
M t1 = Mt , M t2 = Mt . (32)
G 1 I p1 + G 2 I p 2 G 1 I p1 + G 2 I p 2
M t1 τ M τ
τ1 = ≤ τa1 = lim1 ; τ2 = t 2 ≤ τa 2 = lim2 . (33)
Wp1 c Wp2 c
M tA şi M tB .
Mt
Mt A A C B Mt B
a b
M tA − M t + M tB = 0 sau M tA + M tB = M t . (34)
135
Pentru rezolvare apelăm la condiţia de deformaţie, având în vedere că în încastrări bara
nu se poate roti, ca urmare deformaţia totală este nulă, adică:
ϕ AB = 0 sau ϕ AC + ϕ CB = 0 . (35)
M tA a (M tA − M t )b
+ = 0 sau M tA (a + b) = M t b . (36)
GI t GI t
b a
M tA = M t , M tB = Mt (37)
a+b a+b
max(M tA , M tB ) τ
≤ τ a = lim (38)
Wt c
2
1
a b
136
Capitolul 7
ÎNCOVOIEREA
q dx q
a A a
qa
T -
qa
qa 2 qa 2
− −
2 2
-
M
Materialul din care este realizată bara este omogen şi izotrop şi ascultă de legea lui
Hooke;
Sarcinile sunt plasate în planul vertical, Oxy; axa Oy fiind axă principală de inerţie;
G
Vectorul moment încovoietor M , este perpendicular pe planul forţelor şi se consideră
aplicat pe axa principală Oz;
Axa Ox - reprezintă axa barei nedeformate în configuraţia iniţială;
Înălţimea h sau diametrul secţiunii sunt relativ mici în raport cu lungimea A ;
Se admite ipoteza lui Bernoulli, potrivit căreia, o secţiunea plană şi normală pe axa barei
înainte de deformare, rămâne plană şi normală şi după deformare. Această ipoteză poate fi
verificată experimental.
Se izolează din bara considerată un element de lungime dx, mărginit de secţiunile A1 şi
deformează şi ia forma din Figura 2b. Axa barei O1O 2 care iniţial era o linie dreaptă, devine
o curbă, iar secţiunile A1 şi A 2 rămân tot plane şi normale pe axa deformată a barei. Evident
în urma deformaţiei fibrele de deasupra se scurtează, iar cele de sub axă se lungesc. Fibra
identică cu axa Ox se curbează fără aş modifica lungimea. Ea este numită fibră medie
q
deformată. Arcul de curbă O1O 2 are aceeaşi lungime ca şi segmentul de dreaptă O1O 2 din
q (1)
O1O 2 = dx = ρdα ,
unde ρ este raza de curbură a fibrei medii deformate, iar dα reprezintă unghiul format de
cele două secţiuni A1 şi A 2 situate la distanţa dx una faţă de alta.
O fibră bd, paralelă cu axa barei, situată la distanţa z de fibra medie, în urma deformării
∆ (dx) ydα y
ε= = = . (3)
dx ρdα ρ
138
Încovoierea
A1 A2 σ min
O O1 x z
d y y
b
dx σmax
y
dα
M
b1 y d1 M
A1 A2
1 dα
= =ϕ, (4)
ρ dx
unde ϕ este unghiul cu care se rotesc, una faţă de alta, două secţiuni aflate la o distanţă egală
cu unitatea de lungime şi se numeşte rotire specifică. Ca urmare, deformaţia specifică liniară
devine:
ε = ϕy . (5)
Această relaţie indică faptul că pe secţiune lungirea specifică variază liniar. Conform
legii lui Hooke acestei deformaţii îi corespunde o tensiune normală care variază tot liniar, dată
de relaţia:
σ = Eε = Eϕy , (6)
unde E este modulul de elasticitate longitudinal al materialului sau modulul lui Young.
139
Încovoierea
A A A A A A (8)
∫ zdA = S
A
z = 0 ; Eϕ∫ y 2 dA =EϕI z = M ; Eϕ∫ zydA = I yz = 0 .
A A
(9)
1 M
ϕ= = , (10)
ρ EI z
relaţie care este atribuită lui Euler-Bernoulli şi va fi utilizată la calculul deformaţiilor barelor
drepte solicitate la încovoiere.
Ca urmare, expresia tensiunii normale devine:
140
Încovoierea
M
σ= y. (11)
Iz
Relaţia 11, numită formula lui Navier, permite să se calculeze valoarea tensiunii în orice
punct al secţiunii. Ea exprimă legătura între tensiunea normală σ dintr-un punct al secţiunii,
momentul încovoietor M care acţionează pe acea secţiune şi forma şi dimensiunile secţiunii
date prin mărimea geometrică I z . Evident tensiunile normale sunt nule pe axa neutră, cresc
liniar cu distanţa y la axa neutră şi devin maxime pe fibrele extreme ale secţiunii.
Înlocuind pe y = y max în relaţia 11, rezultă:
My max M M
σ max = = = , (12)
Iy Iz Wz
y max
unde
Iz
Wz = , (13)
y max
Iy
Wy = , (14)
z max
prezentate în Tabelul 1.
Precizare
Modulele de rezistenţă pentru profilele laminate standardizate sunt prezentate în
standarde sau tabele şi se pot găsi în literatura de specialitate. Obişnuit, aceste valori sunt
diferite pe cele două direcţii menţionate, ca şi în cazul dreptunghiului. În asemenea situaţii se
preferă dispunerea grinzii aşa încât momentul încovoietor să fie orientat în lungul axei
secţiunii faţă de care modulul de rezistenţă să fie maxim.
141
Încovoierea
b
Dreptunghiulară bh 3
bh 2 hb 2
Wz = 12 = Wy =
h 6 6
z o h 2
y
Pătrată cu h=b=a a3 a3
latura a Wz = Wy =
6 6
πd 4 πd 3
Circulară d πd 3 Wy =
z o Wz = 64 = 32
d 32
2
πD 4
⎡⎣1 − α 4 ⎤⎦
Inelară Wz = 64
D
z o D 2
sau Wz = Wy
d
πD3
Wz = ⎡⎣1 − α 4 ⎤⎦
32
d
y α = , α ∈ [0,1)
D
142
Încovoierea
a b c d e f
Figura 3. Forme uzuale ale secţiunilor transversale, care au cel puţin o axă de simetrie
143
Încovoierea
Dacă se consideră două secţiuni uzuale, fie acestea cele din Figura 3 b şi e, care au arii
egale, secţiunea în formă de I este mai avantajoasă decât cea dreptunghiulară, deoarece poate
prelua un moment încovoietor mai mare, deoarece o parte însemnată a secţiunii este plasată în
apropierea fibrelor extreme, unde tensiunea normală σ este maximă.
În fapt, la barele solicitate la încovoiere se recomandă forme de secţiuni la care
materialul este mai depărtat de axa neutră, precum sunt profilele I şi U din Figura 3 e şi f.
La secţiunile pătrată şi circulară, Figura 3 b şi d modulul de rezistenţă este relativ mic, în
secţiune există mult material în apropierea axei neutre, unde σ are valori mici, aproape de
zero. Secţiunea circulară are avantajul de a rezista la fel de bine pe orice direcţie. Acest
avantaj este exploatat în construcţia arborilor şi axelor din structura maşinilor şi utilajelor.
Secţiunea inelară este mai bună în acest caz, faţă de secţiunea circulară.
Secţiunile la care axa neutră este axă de simetrie se preferă la barele executate din
materiale care se comportă la fel la întindere şi la compresiune. La aceste secţiuni tensiunile
din fibrele extreme sunt egale în valoare absolută, σ max = −σmin .
La materiale care nu au comportare identică la tracţiune si la compresiune, dar rezistă
mai bine la compresiune faţă de întindere, se folosesc secţiuni care nu au simetrie faţă de axa
neutră. Se preferă secţiunile în formă de T sau de I cu tălpi neegale. Bara trebuie astfel
plasată încât tensiunile cele mai mari să fie de compresiune, adică negative.
Ca exemplu, se consideră un profil de tip T, Figura 4, realizat din fontă, la care raportul
tensiunilor limită de rupere, ( σ r )i ( σr )c = 2,5 . Ca urmare, bara trebuie concepută şi realizată
încât,
y max ( σmax )c
= = 2.5, (15)
y min ( σmax ) t
My max My min
( σmax )c = , ( σ max ) t = . (16)
Iz Iz
144
Încovoierea
Figura 4. Profil T
O aplicaţie practică specifică construcţiilor din lemn este aceea când trebuie realizată o
grindă de secţiune dreptunghiulară dintr-un buştean cu diametrul mediu d, astfel încât să aibă
cel mai mare modul de rezistenţă posibil, Figura 5.
d
z
h
Soluţie
Modulul de rezistenţă pentru o secţiune dreptunghiulară de dimensiuni b × h este:
bh 2
Wz = . (17)
6
145
Încovoierea
Dat fiind faptul că acest dreptunghi trebuie obţinut dintr-un buştean cu diametrul d, între
b, h şi d în baza teoremei lui Pitagora există relaţia:
b(d 2 − b 2 )
Wz = (19)
6
dWz dWz d 2 b 2
=0 ⇒ = − =0 (20)
db db 6 2
In final rezultă:
d 3 d 6
b= h= sau h = b 2 (21)
3 3
σε σ2
W = ∫ wdv = ∫ dv = ∫ dv . (22)
V V
2 V
2E
Tensiunea normală σ din bară este dată de relaţia lui Navier, iar elementul de volumul
dv al barei poate fi calculat dv = dx ⋅ dA , final rezultă:
A
M 2 y2 1 M2 2
W = ∫∫ 2
dxdA = ∫ 2 ∫
y dA (23)
A A
2EI z 2E 0
I z A
146
Încovoierea
Cum integrala pe aria A reprezintă momentul de inerţie axial I z al secţiunii, rezultă final
următoarea expresie a energiei elastice din bară:
A
M2
W=∫ dx . (24)
0
2EI z
În cazul particular când momentul este constant, această expresie capătă forma:
M 2A
W= . (25)
2EI z
τ
τ T
σ dA
z
O M
y
Figura 6. Solicitarea de încovoiere simplă
147
Încovoierea
Prezenţa forţei tăietoare face ca în secţiunea transversală a unei bare să apară tensiuni
tangenţiale, care nu sunt uniform distribuite, ca în cazul forfecării elementelor de dimensiuni
mici. În acest caz se poate aplica principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, potrivit căruia
dacă pe un plan din interiorul unui corp există o tensiune tangenţială, atunci pe un plan
perpendicular pe această suprafaţă există o tensiune tangenţială de aceiaşi valoare, ambele
fiind simetric orientate faţă de muchia comună a planelor şi perpendicular pe ea.
lungime dx, izolat dintr-o bară simplu rezemată, de secţiune constantă, solicitată la
încovoiere, Figura 7. Se consideră că secţiunea transversală este simetrică faţă de axa Oy şi
că bara este realizată dintr-un material omogen, izotrop care ascultă de legea lui Hooke. Pe
cele două secţiuni acţionează eforturile secţionale T şi M, respectiv T şi M + dM , Figura 8.
Aceste eforturi secţionale produc tensiunile normale σ , σ + dσ şi τxy . Dacă se secţionează
dx x2 F
x
A B
VA A VB A2
VB + F
T
A
F
2
-
M
M M+dM
148
Încovoierea
T T+dT
a x z
y1
M M+dM
dx b(y)
y
N+dN
dx
τ xy
b
τ yx
N A(y)
dA
y
unde N = ∫
A( y)
σdA şi N + dN = ∫
A( y)
(σ + dσ)dA .
149
Încovoierea
∫
A( y)
σdA − τ xy b(y)dx − ∫
A( y)
(σ + dσ)dA = 0
(27)
τ xy b(y)dx + ∫
A( y)
dσdA = 0
(28)
dM
Apelând la relaţia lui Navier, în care dσ = y1 , se obţine:
Iz
∫ ydA
dM 1 A( y) (29)
τ xy = ⋅ ⋅
dx b Iz
dM
Se cunoaşte că = T este forţa tăietoare din secţiune, iar ∫ y1dA = Sz = A(y) ⋅ e ,
dx A( y)
este momentul static al suprafeţei A(y) în raport cu axa neutră Oz, relaţia 29 devine:
TSz
τ xy = . (30)
bI z
Relaţia 30 este valabilă pentru orice secţiune, care are o axă de simetrie.
150
Încovoierea
Este evident că datorită variaţiei momentului încovoietor în lungul barei, care are ca
efect apariţia forţei tăietoare, între fibrele longitudinale ale grinzii apar tensiuni tangenţiale, al
căror efect este fenomenul numit lunecare longitudinală. Rezultanta tensiunilor tangenţiale
dintr-un plan paralel cu suprafaţa neutră a grinzii poartă numele de forţă de alunecare.
Trebuie ţinut seama de faptul că forţa de lunecare îşi schimbă semnul atunci când forţa
tăietoare îşi schimbă semnul.
Se consideră o secţiune cu contur curbiliniu precum unul circular, Figura 10, şi un
element de arie dA situat pe acest contur. Tensiunea tangenţială τ este tangentă la contur. Ca
urmare, pe acel element există componentele τ xy şi τ xz . Prin studierea în detaliu a acestei
probleme, se poate arăta că, componenta τ xz are valoarea maximă în vecinătatea conturului şi
nulă pe axele Oy şi Oz. Valorile componentei τ xz sunt destul de mici şi, de aceea în calcule,
nu vor fi luate în considerare.
o z
τ xy
τ
dA τ xz
151
Încovoierea
M(x) 6M(x)
σ max = −σmin = = (31)
Wz bh 2
σmin
h/4
B -
h τmax z
e y
+
b σ max
σ τ
y
Figura 11. Variaţia tensiunii normale şi tangenţiale
TSz (y)
τ xy = (32)
b(y)I z
unde:
bh 3
Iz = ;
12
(33)
⎛h ⎞1⎛ h ⎞ b ⎛ h2 ⎞
Sz (y) = A(y)e = b ⎜ − y ⎟ ⎜ y + ⎟ = ⎜ − y 2 ⎟ .
⎝2 ⎠2⎝ 2⎠ 2⎝ 4 ⎠
12T ⎛ h 2 2⎞ 6T ⎛ h 2 2
⎞ 3T⎛ y2 ⎞
τ xy = ⎜ − y ⎟ = 3 ⎜
− y ⎟ = 1 − 4 . (34)
2bbh 3 ⎝ 4 ⎠ bh ⎜⎝ 4 ⎟ 2 A ⎜⎝ h 2 ⎟
⎠
⎠
T
Se notează: = τmediu = τm ,
A
152
Încovoierea
Tensiunea de forfecare τxy are variaţie parabolică, Figura 11. Analizând această
diagramă, se observă că tensiunea tangenţială are valoare maximă unde σ = 0 , adică pe axa
Oz şi este nulă pe fibrele extreme, τ ( ± h 2 ) = 0 , unde tensiunea normală σ este maximă.
3T 3
τ xy max = = τm . (35)
2A 2
⎡ 3M 9 ⎤
τ xy ⎤ ⎢ bh 2 τm
⎡ σx 8 ⎥
Tρ = ⎢ =⎢ ⎥.
⎣ τ yx σ y ⎥⎦ ⎢ 9 (36)
τ 0 ⎥
⎢⎣ 8 m ⎥⎦
σx + σy 1 σ 1
σ1,2 = ± (σ x + σ y ) + 4τ xy 2 = x ± σ x 2 + 4τ xy 2 . (37)
2 2 2 2
unde:
M 3M
σ(x) = y= 2 ;
Iz bh
6T h 2 h 2 9
τ xy = τ yx = 3
( − ) = τm .
bh 4 16 8
Tensiunea normală variază liniar, conform relaţiei lui Navier. Valoarea maximă se poate
calcula cu relaţia:
M 32M
σ max = = , σ min = −σ max . (38)
Wz πd 2
153
Încovoierea
T SZ ( y )
τ xy = , (39)
IZ b ( y )
unde:
d
- b ( y ) = 2r sin θ = d sin θ , în care y = cos α ;
2
momentul static al suprafeţei haşurate se calculează ca o integrală pentru fâşiile de
suprafaţă dA = b(y)dy ,
0 θ θ
d3 d3 3
- Sz ( y ) = ∫ ydA = − ∫ ybdy =
4 ∫0
sin 2
θ cos θdθ = sin θ ;
θ 0
12
πd 4
- Iz = .
64
4 T 4T sin 2 θ
τxy = sin θ =
2
, (40)
3 πd 2 3A
4
πd 2
în care =A.
4
154
Încovoierea
T
Se notează = τm similar ca la secţiunea dreptunghiulară, în final rezultă:
A
4
τ xy = τm sin 2 α . (41)
3
Tensiunea tangenţială variază după legea de variaţie a funcţiei sin 2 θ . Ea este nulă în
fibrele extreme şi maximă în axa neutră, adică:
Pentru α = 0 τ xy = 0
π 4
Pentru α = τ xy = τm .
2 3
τ xy1
5a τ xy 2
a
a τ xy max
z
8a
y
Figura 13. Variaţia tensiunii tangenţiale pentru profilul I
TSZ ( y ) T SZ ( y )
τ xy = = . (42)
b ( y ) Iz IZ b ( y )
155
Încovoierea
22,5a 3 T T
τ xy1 = = 4,5a 2 . (43)
5a I Z Iz
urmare se obţine:
T
τ xy2 = 22,5a 2 . (44)
IZ
T
τ xy max = 30,5a 2 . (45)
IZ
În zona de trecere de la tălpi la inimă, raportul dintre cele două tensiuni are o valoarea
supraunitară,
156
Încovoierea
σlim
σ x ≤ σa = (47)
c
Dat fiind faptul ca se cunoaşte momentul încovoietor din secţiunea curentă , a cărei
formă se presupune cunoscută, relaţia 1 devine:
M(x) σ
≤ σa = lim . (48)
Wz (x) c
x F
M(x) Fx Fxc
Wz (x) = = = (50)
σa σlim σlim
c
Forma solidului pentru modelul din Figura 14, când acesta are diferite secţiuni este
evidenţiată în Tabelul 1.
157
Încovoierea
Circulară cu
diametru d πd 3 (x) 32Fxc
Wz (x) = d(x) = 3
32 πσlim
Dreptunghiula
ră cu lăţime
constantă bh 2 (x) 6Fxc
Wz (x) = h(x) =
6 bσlim
Dreptunghiula
ră cu înălţime 6Fxc
constantă h 2 b(x) =
h b(x) h 2 σlim
Wz (x) =
6
6Flc
b max =
h 2 σlim
Solidele de egală rezistenţă din Tabelul 1, primul are forma unui paraboloid de rotaţie,
la al doilea înălţimea variază parabolic, iar la al treilea înălţimea variază liniar. Primele două
sunt mai dificile de realizat tehnologic în comparaţie cu al treilea.
În cazul al treilea, pentru ca solidul să nu aibă lăţimi prea mari se procedează în practică
la secţionarea lui pe lungime în fâşii de lăţime b0 şi la suprapunerea acestora, astfel se obţine
aşa numitul arc cu foi, Figura 15.
Fizic se obţine o grindă compusă fără împiedicarea lunecării longitudinale. Modulul ei
de rezistenţă într-o secţiune oarecare se obţine prin însumarea modulelor de rezistenţă a
fâşiilor existente în secţiunea considerată. Pentru a uşura alunecarea longitudinală, la interfaţa
fâşiilor se introduce un lubrifiant consistent sau solid. O asemenea soluţie este întâlnită în
structura autovehiculelor.
Modelul din Figura 14 poate fi încărcat şi cu diferite sarcini distribuite, precum
uniformă, liniară sau parabolică.
158
Încovoierea
b max bo
F
F
2F
F2 F
F2
A B
A2 A 2
d max
F
do
d max
F2 F2
159
Încovoierea
F
M(x) x
Fxc
Wz (x) = = 2 = . (51)
σa σlim 2σlim
c
πd 3 (x)
Prin înlocuirea modulului de rezistenţă Wz (x) = în relaţia 50, devine:
32
16Fxc
d(x) = 3 . (52)
πσlim
⎛A⎞ 8FAc
d max = d⎜ ⎟ = 3 . (53)
⎝ 2⎠ πσlim
Soluţia practică este reprezentată în Figura 16c. Diametrul d 0 se determină din condiţia
de rezistenţă la forfecare,
4T τ
≤ τa = lim . (54)
3A c
8Fc
d0 = . (55)
3πτlim
160
Încovoierea
a3
Wz = Wz1 + Wz2 = . (57)
3
x a z
a
a
l y
F F
-
b
+ σ max
-
+ σ max
A 4 A 4
l
element de fixare F F
c -
+
σ max
A 4 A 4
A
F F
fixare cu adeziv
d -
+
σ max
A 4 A 4
A
161
Încovoierea
bh 2 2a 3
Wz = = . (57)
6 3
3T τ
τmax = ≤ τa,adeziv = lim,adeziv . (58)
2A c
My M
2F O α z
O
a Mz
x FA
- F(A − a) y
y
+
162
Încovoierea
Bara din Figura 6, este solicitată de forţe plasate în plane diferite, deci pot fi construite
două diagrame de momente încovoietoare: una în plan vertical, M z şi alta în plan orizontal,
Prin aplicarea relaţiei lui Navier, într-un punct curent (y, z) , al secţiunii transversale se
obţin expresiile tensiunilor normale:
Mz M cos α M − M sin α
σ′ = y= y σ′′ = y z = z. (60)
Iz Iz Iy Iy
Mz My ⎛ y cos α z sin α ⎞
σ = σ′ + σ′′ = y− z = M⎜ − ⎟⎟ . (61)
Iz Iy ⎜ Iz I
⎝ y ⎠
y cos α z sin α
− =0. (62)
Iz Iy
Axa neutră face unghiul β cu direcţia axei Oz, care se poate calcula cu relaţia:
y Iz
tgβ = = tgα . (63)
z Iy
G
Direcţia axei neutre nu coincide cu direcţia momentului încovoietor M , decât la
secţiunile pentru care I y = I z .
163
Încovoierea
Tensiunea maximă se produce în punctul cel mai depărtat de axa neutră şi se poate
calcula dacă se cunosc coordonatele acelui punct.
Pentru o secţiune dreptunghiulară de dimensiuni b x h, Figura 20, tensiunea normală
⎛ b h⎞
maximă se află în punctul C ⎜ − , ⎟ .
⎝ 2 2⎠
Mzh Myb Mz My
σ max = + = + . (64)
2I z 2I y Wz Wy
b
D E
III IV M
My
O α z
h
Mz β
II σ
I
-
C y B
axa
neutra
+
Dacă secţiunea este pătrată de latura a, atunci tensiunea normală maximă este tot în
punctul C şi se poate obţine din relaţia 64 prin înlocuirea h = b = a ,
M za M ya M z M y 1
σ max =
2I z
+
2I y
= + =
Wz Wy WZ
( Mz + M y ) (65)
Relaţia 6 se poate aplica pentru orice tip de secţiune cu două axe de simetrie la care
ambele coordonate ating în acelaşi punct valori absolute maxime, precum sunt profilele I şi în
general, secţiunile cu colţuri.
164
Încovoierea
F F
E1
E2
x dx
l
Pentru studiu se izolează din bara considerată, un element de lungime dx. Prin aplicarea
momentului încovoietor M cele două secţiuni au deplasări unghiulare relative. În baza
ipotezei lui Bernoulli, deformaţiile specifice liniare a două fibre din cele două materiale aflate
la distanţele y1 şi y 2 , de axa neutră, pot fi exprimate prin relaţiile:
ε1dx ε 2 dx dx y y2
= = sau ε1 = 1 ε2 = , (66)
y1 y2 ρ ρ ρ
165
Încovoierea
Tensiunile normale din cele două materiale se pot calcula cu relaţia lui Hooke:
E1 y1 E y
σ1 = E1ε1 = şi σ 2 = E 2 ε 2 = 2 2 . (67)
ρ ρ
A1 -
E1 e1 e
O z
y1
e2 σ1
y2
E2 A2
+ σ2
dx
y σ
∫ σdA = 0;
A
∫ σzdA = 0;
A
∫ σydA = M .
A
(68)
∫ σ dA + ∫ σ dA
A1
1 1
A2
2 2 = 0 sau E1 ∫ y1dA1 + E 2 ∫ y 2 dA 2 = E1S1 + E 2S2 = 0 ,
A1 A2
(69)
unde S1 = ∫ y dA
A1
1 1 , S2 = ∫ y dA
A2
2 2 .
166
Încovoierea
∑E S
1
k k =0, (70)
unde Sk = ∫ y dA
Ak
k k este momentul static calculat faţă de axa neutră a unei porţiuni oarecare,
de suprafaţă A k .
∑ E S (e
1
k k k − e) = 0 . (71)
Din relaţia 71, rezultă poziţia axei neutre faţă de baza de referinţă:
∑E A e k k k
e= 1
n
. (72)
∑ Ek Ak
1
Cea de-a doua integrală din relaţiile 68 este satisfăcută deoarece axa Oy este axă de
simetrie a secţiunii.
Dacă în a treia integrală din relaţiile 68, se înlocuieşte tensiunea normală cu expresiile
67, se obţine:
E1 E E1I1 + E 2 I 2
M= ∫
ρ A1
y12 dA1 + 2
ρ A2
∫ y dA
2 2 =
ρ
. (73)
Această relaţie poate fi generalizată pentru o bară din mai multe materiale şi permite
calculul razei de curbură, astfel:
1 M
= , (74)
ρ n
∑E I1
k k
167
Încovoierea
unde I k este momentul de inerţie faţă de axa neutră a unei suprafeţe A k din secţiunea
n
transversală. Suma ∑E I
1
k k se numeşte modul de rigiditate la încovoiere al secţiunii
neomogene.
Dacă se elimină 1 ρ între relaţiile 74 şi 67 se obţin expresiile tensiunilor normale:
ME1 y1 M ME y M
σ1 = n
= , σ1 = n 2 2 = (75)
Wz1 W
∑E I1
k k ∑ E k Ik z2
1
ME1 y1max M ME y M
σ1 = n
= , σ1 = n 2 2max = , (76)
Wz1 Wz2
∑E I1
k k ∑ E k Ik1
n n
∑ E k Ik ∑E I k k
unde: Wz1 = 1
Wz1 = 1
.
E1 y1max E 2 y 2max
Aplicarea relaţiilor 76 este posibilă numai după stabilirea poziţiei axei neutre folosind
relaţia 72.
N
σ= . (77)
A
Tensiunile tangenţiale produse de forţa tăietoare pot fi calculate cu relaţia lui Juravski
fără a face erori prea mari.
168
Încovoierea
y1 y
F
z
σe
e x
σi
Re R Ri
r
O1 x1
169
Încovoierea
ds = ρdϕ (78)
y1 y
y1
Μ dA
∆(dϕ)
B y
z
C O
ρ C1 B1
Re ρ
A1 R
A r
dϕ
Ri
x1
O1
∆ds (ρ − r ) ∆ (dϕ)
ε= = . (79)
ds ρdϕ
Conform legii lui Hooke, tensiunea normală care solicită fibra se calculează cu relaţia:
∆(dϕ ) ρ − r
σ = Eε = E ⋅ . (80)
dϕ ρ
E∆(dϕ ) ρ − r A
N = ∫∫ σdA =
dϕ ∫∫
dA = 0 ⇒ r= ; (81)
ρ dA
A A
∫∫A ρ
170
Încovoierea
E∆(dϕ )
M = ∫∫ y 1σdA = ∫∫ ρσdA =
dϕ ∫∫
(ρ − r )dA . (82)
A A A
E∆(dϕ) M
= . (84)
dϕ Ae
M ρ− r
σ = Eε = ⋅ , (85)
Ae ρ
dacă ρ = r ⇒ σ = 0
În secţiunea transversală aleasă, mărimile E, ∆ (dϕ) , dϕ sunt constante; rezultă deci că
σ variază pe secţiune după o lege hiperbolică, Figura 3.
În concluzie, tensiunile variază pe secţiune după o lege hiperbolică, valorile extreme
fiind obţinute pentru ρ = R i , R e ,
M R i ,e − r
σ i ,e = ⋅ . (86)
Ae R i ,e
σ lim
( )
max σ i , σ e ≤ σ a =
c
. (87)
171
Încovoierea
A bh h
r= = = (88)
dA bdρ R
∫∫A ρ ∫∫A ρ ln R ei
A πd 2 πd 2 d2
r= = = =
dA b(ρ)dρ
∫∫A ρ 4∫∫A ρ 4∫∫
A
2ρ
(
d cos ϕdρ 4 2R − 4R 2 − d 2
) (89)
În mod obişnuit în secţiunea barei există atât moment încovoietor cât şi forţă axială.
Tensiunea produsă de forţa tăietoare se poate neglija, dar trebuie luat în considerare efectul
produs de forţa axială. Tensiunea globală se apreciază prin suprapunerea efectelor.
N M ρ−r
σ= + ⋅ . (90)
A Ae ρ
Efectul forţei axiale constă în adăugarea unui termen constant N A , astfel încât pe axa
neutră tensiunea globală va avea valoarea N A , ceea ce implică o altă poziţie a axei neutre pe
secţiune. Pentru a găsi noua poziţie a cestei axe este necesar să se impună condiţia de anulare
a tensiunii globale, σ = 0 :
N M ρ− r N M R+y−r
+ ⋅ = 0 sau + ⋅ = 0,
A Ae ρ A Ae R + y
(91)
N M ⎛ r ⎞ r Ne − e( NR + M)
+ ⋅ ⎜1 − ⎟ = 0 , sau 1 − =− ⇒ y=
A Ae ⎝ R + y⎠ R+y M M + Ne
172
Încovoierea
A
dϕ A R dϕ ⎣ R A R A ⎦ dϕ R
sau (93)
E∆(dϕ ) MR
= .
dϕ Iz
MR e + y
σ= ⋅ . (94)
Iz R
Când R h >> axa neutră definită de raza r se confundă cu axa de simetrie a barei, deci
M
e = 0 şi tensiunea normală devine σ = ⋅ y , care reprezintă relaţia lui Navier pentru barele
Iz
drepte.
Concluzii
La barele cu rază mare de curbură tensiunile de încovoiere se aproximează cu relaţia lui
Navier.
În fibrele extreme apar diferenţe de tensiuni şi anume: în fibra exterioară supraestimări
∆e şi la fibra interioară subestimări cu ∆i . Aceste erori depind de raportul R h . Cea mai
periculoasă diferenţă este subestimarea din fibra inferioară, deoarece duce la subdimensionări.
R
S-a constatat că dacă: = 1 eroarea pe fibra inferioară este 35 %;
h
R
= 5 eroarea pe fibra inferioară este 7 %;
h
R
= 10 eroarea pe fibra inferioară este 3,2 %.
h
In fapt, se poate aprecia că dacă raportul R h > 10 distribuţia de tensiuni poate fi
apreciată cu relaţia lui Navier cu o eroare sub 3 %.
173
Capitolul 8
DEFORMAŢII
y
F1 ρ F2 Fn
axa barei iniţială
v
O A x
ϕ
x
axa barei după deformaţie
1 M( x )
încovoiere pură: = .
ρ EI y
d 2 v(v)
1 dx 2
= . (1)
ρ 3
⎛ ⎛ dv(x) ⎞ 2
⎞ 2
⎜⎜1 + ⎜ ⎟ ⎟⎟
⎝ ⎝ dx ⎠ ⎠
dv(x)
ϕ(x) ≈ tgϕ(x) = . (2)
dx
Deoarece deplasările sunt mici, tangenta unghiului ϕ(x) este foarte mică adică
dv(x)
tgϕ(x) = 1 , în relaţia 1 se poate neglija termenul d 2 v dx 2 în comparaţia cu unitatea,
dx
astfel încât se poate scrie:
1 d 2 v(x)
= . (3)
ρ dx 2
d 2 v(x) M(x)
= . (4)
dx 2 EI Z
175
În sistemul de axe ales derivata a doua este a funcţiei v este negativă, iar momentul
încovoietor M(x) este pozitiv. Ca urmare, trebuie introdus semnul minus în expresia 4
conform convenţiei de semne privind momentul încovoietor, şi rezultă ecuaţia:
M(x)
ϕ(x) = − ∫ dx + C1 ;
EI z
(7)
⎡ M(x) ⎤
v(x) = − ∫ ⎢ ∫ dx ⎥ + C1x + C2 .
⎣ EI z ⎦
În sistemul de referinţă ales, se consideră că săgeata v este pozitivă dacă are sensul
invers axei 0y, iar unghiul ϕ este pozitiv dacă secţiunea transversală se roteşte în sens orar.
176
Aceste constante se determină impunând condiţiile de deformaţie din reazeme şi
articulaţii.
În reazeme simple şi articulaţii: v = 0 , iar în încastrare v = 0 şi ϕ = 0 .
Condiţiile de continuitate ale fibrei medii deformate exprimă continuitatea acestei curbe în
secţiunile de separaţie a două intervale având încărcări şi rigidităţi diferite. Continuitatea
fibrei medii implică egalitatea săgeţilor şi rotirilor la interfaţa a două intervale.
Aplicaţie. Fie sistemul din Figura 2, se cere să determine săgeata şi rotirea maximă.
F
ϕmax
v max
x
în care M( x) = − Fx
Prin integrare rezultă,
F Fx 2
EI z ∫
ϕ(x) = − xdx + C1 = + C1 ;
2EI z
(9)
3
Fx
v(x) = ∫ ϕdx + C2 = + C1x + C2 .
6EI z
F 2 F 3
ϕmax = − ; v max = . (10)
2EI z 6EI z
177
Prin această metodă pot fi calculate deformaţiile de încovoiere şi alte modele, precum
cel din Figura 3.
A x B
qx 2
Practic se aplică acelaşi procedeu, cu precizarea că M(x) = − , rezultă:
2
q 3 q 4
ϕmax =− ; v max = . (11)
2EI z 8EI z
178
d 2 M(x) dT(x) M (x)
2
= = −q ( x ) = − (12)
dx dx EI z
179
- dacă se cer deformaţiile numai în anumite puncte ale barei nu mai este necesară
trasarea diagramelor de eforturi secţionale pentru grinda conjugată, fiind necesar numai
calculul acestor eforturi în secţiunile dorite.
Aplicaţie: Să se calculeze săgeata maximă şi înclinarea din reazemele A şi B la grinda
din Figură 4.
F
A B
C
/2 /2
M
+
F
4
F
q =
4EIz
A B
q
VA = VB = . (14)
4
q q 2
ϕA = TA = VA = = , ϕA = −ϕB . (15)
4 16EI z
q 1 q 2 F 3
v max = M c = VA − ⋅ = = . (16)
2 4 3 2 12 48EI z
180
8.1.4 Aplicarea principiului suprapunerii efectelor
Aplicarea principiului suprapunerii efectelor la calculul deformaţiilor se poate face
deoarece relaţiile care exprimă deplasările ϕ şi v sunt funcţii liniare şi omogene de sarcinile
care le produc.
Utilizând acest principiu, determinarea deplasării unui punct oarecare al fibrei medii
deformate la o bară încărcată cu mai multe tipuri de sarcini se face însumând deplasările
produse de fiecare sarcină, în punctul respectiv, ca şi când aceasta ar acţiona separat,
ϕ c = ϕ c ( q ) + ϕ c ( M ) + ϕ c ( F) ;
(17)
v c = v c ( q ) + v c ( M ) + v c ( F) ,
în care s-a considerat bara încărcată numai cu sarcina distribuită q, cu momentul concentrat M
şi cu forţa concentrată F.
Aplicaţie: Se consideră bara din Figură 5, încărcată cu sarcina distribuită q şi forţa
concentrată F. Să se calculeze săgeata şi rotirea din punctul B.
q F
A B
3
q F 2
ϕ B = ϕ B ( q ) + ϕ B ( F) , ⇒ ϕB = − − ;
6EI z 2EI z
(18)
q 4 F 3
vB = vB ( q ) + vB ( F) , ⇒ vB = + .
8EI z 3EI z
2q 3 11q 2
ϕB = − , vB = . (19)
3 EI z 24EI z
181
8.2 METODE ENERGETICE DE DETERMINARE A DEFORMAŢIILOR
8.2.1 Introducere
În acest capitol se va utiliza termenul de forţă generalizată F, înţelegând o forţă sau un
moment concentrat aplicate solidelor elastice. Sub acţiunea lor corpul se deformează şi apare
o deplasare generalizată δ pe direcţia forţei F:
- în dreptul şi pe direcţia forţei F concentrate deplasarea generalizată δ este o
deplasare liniară numită săgeată sau lungire;
- în dreptul şi într-un plan perpendicular pe direcţia momentului concentrat
deplasarea generalizată δ este o deplasare unghiulară numită înclinare sau unghi de răsucire.
Datorită acestei deplasări forţa generalizată execută din momentul aplicării până în
momentul atingerii echilibrului elastic un lucru mecanic egal cu lucrul mecanic al forţei
exterioare, notat cu L.
În solid apare o stare de tensiuni şi deformaţii care se înmagazinează sub formă de
energie potenţială de deformaţie W care se poate utiliza în calculul deformaţiei, procedeu
cunoscut sub denumirea de metode energetice de calcul a deformaţiilor.
∆E = E − E 0 = L e + L i , (20)
unde:
E 0 - este energia cinetică iniţială;
E - energia cinetică a sistemului mecanic la momentul t;
L e - lucrul mecanic produs de forţele exterioare;
L i - lucrul mecanic produs de forţele interioare.
Pentru corpurile aflate în echilibru sub acţiunea unor sisteme de forţe aplicate static ,
variaţia energiei este nulă adică:
∆E = 0 Le + Li = 0 . (21)
182
Se cunoaşte că lucrul mecanic L i produs de forţele interioare este egal şi de semn
contrar cu lucrul mecanic produs de eforturile secţionale L i = − L ef sec t . Ca urmare, se obţine:
L e = L ef sec t . (22)
Le = W . (23)
Din punct de vedere matematic relaţia 23 exprimă teorema lui Clapeyron care se enunţă
astfel: Dacă un corp elastic se găseşte în repaus, lucrul mecanic al forţelor exterioare este
egal cu energia potenţială de deformaţie acumulată în corp.
δ = k⋅F, (24)
⎛ F + F + dF ⎞ ⎛ dF ⎞ dFdδ
dL = ⎜ ⎟ dδ sau dL = ⎜ F + ⎟ dδ = Fdδ + . (25)
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ 2
183
Ţinând seama că între F şi d δ este o relaţie liniară, putem scrie dL = kFdF .
Integrând obţinem:
F kF 2 δF
L = ∫ kFdF = = . (26)
0 2 2
v ϕ
Fv Mϕ
L= , respectiv L = . (27)
2 2
W= ∫ wdv ,
( v)
(28)
σ2 τ2
în care w = pentru cazul când sunt prezente tensiunile normale şi w = pentru cazul
2E 2E
când sunt prezente tensiunile tangenţiale.
Energia potenţială de deformaţie în cazul unor solicitări simple se poate calcula cu
relaţiile:
N2 ( x )
- la tracţiune - compresiune: Wc = ∑ ∫ dx ;
i 2EA ( x )
M 2î ( x )
- la încovoiere: Wî = ∑ ∫ dx ;
i 2EI z ( x )
184
M 2t ( x )
- la torsiune: Wt = ∑ ∫ dx ;
i 2GI p,t ( x )
aT 2 ( x )
- la forfecare Wt = ∑ ∫ dx ,
i 2GA ( x )
N2 ( x ) M î2 ( x ) M 2t ( x ) aT 2 ( x )
W = ∑∫ dx + ∑ ∫ dx + ∑ ∫ dx + ∑ ∫ dx . (29)
i 2EA ( x ) i 2EI z ( x ) i 2GI p,t ( x ) i 2GA ( x )
Se mai poate adăuga energia dintr-un plan şi celălalt, atunci când T sau M acţionează în
câte 2 plane. În calculele practice se ţine seama că energia acumulată prin forţele tăietoare
sau axiale este foarte mică în raport cu energia acumulată prin momentul de torsiune sau forţa
tăietoare.
2W M
ϕ= =
M EI z
185
8.2.6 Teorema lui Castigliano
Se consideră un sistem elastic asupra căruia acţionează un sistem de forţe
generalizate F1 , F2 , F3 … Fn cărora le corespund pe direcţia şi în dreptul lor deformaţii
generalizate: δ 1 , δ 2 , δ 3 … δ n .
Aceste forţe efectuează un lucru mecanic al forţei exterioare care se înmagazinează în
sistem sub formă de energie potenţială de deformaţie W. Să considerăm că asupra corpului
acţionează două stării succesive de încărcare.
Prima stare de încărcare este reprezentată de forţele Fi , i = 1, n , sub acţiunea cărora
energia acumulată de corp este W.
A doua stare de încărcare se consideră ca fiind creşterea unei forţe cu dFi , care produce
∂W
o variaţie a energiei de deformaţie egală cu dFi .
∂Fi
Energia de deformaţie totală va fi:
∂W
Wt = W + dFi (30)
∂Fi
Se aplică cele două stări de încărcare în ordine inversă. Energia de deformaţie datorită
i δi
dFd
creşterii dFi , aplicată iniţial este , unde dδi este deformaţia produsă pe direcţia forţei
2
dFi . Celelalte forţe Fi , i = 1, n , care se aplică ulterior vor produce o energie W + dFi δi .
Energia totală acumulată în solidul elastic va fi:
i δi
dFd
Wt = W + dFi δi + (31)
2
Cele două energii obţinute in cele două cazuri de aplicare a sistemelor de forţe sunt
egale. Prin egalarea relaţiilor 30 şi 31, se obţine:
∂W dFdδ
W+ dFi = W + dFi δi + i i , (32)
∂Fi 2
∂W
δi = . (33)
∂Fi
186
Relaţia 33 este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de teorema lui
Castigliano, cu următorul enunţ: deplasarea în dreptul şi pe direcţia unei forţe generalizate
exterioare este egală cu derivata parţială a energiei totale de deformaţie a unui solid elastic
în raport cu forţa generalizată considerată.
Precizare
Pentru calculul deplasării într-un punct unde nu este aplicată o forţă generalizată
exterioară, se introduce o forţă fictivă F0 . După efectuarea derivatei parţiale, în expresia
deplasării δ , se consideră F0 = 0 .
Dacă, sistemul are forţe exterioare identice dar aplicate în puncte diferite, în calcul este
necesar să se facă o notaţie distinctă pentru forţa unde se doreşte a se afla deplasarea. După
calcule se revine la notaţia iniţială.
unde primul termen reprezintă contribuţia forţei Fi , iar cel de al doilea termen arată
∂M(x)
=m (35)
∂Fi
∂W ∂M(x) M(x)
δ= = ∑∫ dx (36)
∂F li ∂F EI z
M(x)
δ = ∑ ∫ m(x) dx (37)
li EI z
187
Această relaţie este cunoscută sub denumirea de teorema Mohr-Maxwell.
Dacă Fi = 1 şi k = 0 , rezultă M(x) = m(x) şi deci m(x) reprezintă momentul
încovoietor într-o secţiune a unui sistem care are aceeaşi rezemare ca şi sistemul iniţial, dar
este solicitat de o singură forţă egală cu unitatea, aplicată în punctul şi pe direcţia pe care se
calculează deformaţia.
1 1 1 ⎡
∫ ∫ a xf (x)dx + b ∫ f (x)dx ⎤ ,
EI z ⎣ ∫
δ= m(x)M(x)dx = f (x)(ax + b)dx = (38)
EI z EI z ⎦
1
δ= ( A(ae + b) ) = Ai yci , (39)
EI z
M(x) 1
δ = ∑ ∫ m(x) dx = ∑ A i yci , (40)
li EI z EI z
unde:
A i - reprezintă aria diagramei de momente încovoietoare M;
188
Yci - reprezintă ordonata de pe diagrama m a forţei unitare, Fi = 1 , măsurată în dreptul
centrului de greutate al suprafeţei diagramei M.
Se precizează că această metodă se poate aplica numai la bare drepte, la care diagrama
m este liniară. Dacă diagrama m are porţiuni cu înclinări diferite, relaţia se poate aplica pe
intervale cu pantă constantă.
Aplicaţii
1. Fie sistemul din Figura 7, se cere să se determine săgeata în capătul liber al
consolei. Bara se consideră că are rigiditate constantă, EI z .
x1 x2 F
B
A v
a
VA VB
Soluţie: Evident bara este solicitată numai la încovoiere şi neglijăm efectul forţei
tăietoare.
Fa F( + a)
Reacţiunile sistemului sunt: VA = − , VB = .
∂W ∂M(x) M(x)
δ=v= = ∑∫ dx , (41)
∂F li ∂F EI z
a
∂M(x1 ) M(x1 ) ∂M(x 2 ) M(x 2 )
v=∫ dx1 + ∫ dx 2 , (42)
0
∂F EI z 0
∂F EI z
Fa
unde M(x1 ) = VA x1 = − x1 şi M(x 2 ) = Fx 2 .
189
Prin efectuarea calculelor, obţinem:
F ⎡ a2 ⎤ Fa 2 ( + a)
a
EI z ⎣ ∫0 ∫0 2 ⎥⎦ = 3EIz
v= ⎢ xdx 1 + x 2
dx (43)
q M
A B
F0
q x
M
A B
qx 2 qx 2
în care M(x) = −F0 x − M − , iar după efectuarea derivatei devine M(x) = −M − .
2 2
190
Prin integrare se obţin rezultatele:
⎛ qx 2 ⎞ 1 1 ⎛M 2 q 4⎞
v = ∫ − x ⎜ −M − ⎟ dx = ⎜ + ⎟;
0 ⎝ 2 ⎠ EI z EI z ⎝ 2 8 ⎠
(45)
⎛ qx ⎞ 12
1 ⎛ q ⎞ 3
ϕ = ∫ −1⎜ −M − ⎟ dx = ⎜M + ⎟.
0 ⎝ 2 ⎠ EI z EI z ⎝ 6 ⎠
q x x x
F0 = 1 M0 = 1
EI z = const.
a
y y y
a b c
qx 2 qa 2
M(x) = − şi M(y) = − . (46)
2 2
Pentru calculul săgeţii din capătul liber, se calculează momentul unitar m, utilizând
modelul din Figura 10b, în care s-a introdus o forţă F0 = 1 ,
191
Relaţia 37 se particularizează astfel:
1 ⎡ ⎤
a
v= ⎢ ∫ m(x)M(x)dx + ∫ m(y)M(y)dy ⎥ . (48)
EI z ⎣ 0 0 ⎦
1 ⎡ qx 3 qa 3 ⎤ qa 3 ⎛
a
a⎞
v= ⎢∫ dx + ∫ dy ⎥ = ⎜ + ⎟. (49)
EI z ⎣ 0 2 0
2 ⎦ 2EI z ⎝ 4⎠
Pentru calculul înclinării din capătul liber, se calculează momentul unitar m, utilizând
modelul din Figura 10c, în care s-a introdus un moment concentrat M 0 = 1 ,
1 ⎡ qx 2 qa 2 ⎤ qa 2 ⎛
a
a⎞
ϕ= ⎢∫ dx + ∫ dy ⎥ = ⎜ + ⎟. (51)
EI z ⎣ 0 2 0
2 ⎦ 2EI z ⎝ 3⎠
1
δ=∑ A i y ci (52)
EI z
Evident sistemul în consolă are două câmpuri, dar la primul câmp momentul încovoietor
M, este nul. În final se obţine:
1 1 F 2⎛ 2 ⎞ 5F 3
v= Ayc = ⎜ + ⎟= . (53)
EI z EI z 2 ⎝ 3 ⎠ 6EI z
192
F EI z = const.
A B
−F A
M
-
2 /3
F0 = 1
yc
−2
m -
1 1 F 2 F 2
ϕ= Ay c = ⋅1 = . (54)
EI z EI z 2 2EI z
193
Capitolul 9
SOLICITĂRI COMPUSE
Fenomenul limită se atinge când σechiv = σlim ; ca urmare, condiţia de rezistenţă este de
forma:
σlim
σechiv ≤ σa = , (1)
c
σlim
σechiv = σ1 ≤ σa = . (2)
c
σx + σy 1
(σ )
2
σ 1,2 = ± x − σy + 4 τ 2xy ,
2 2
în care (3)
σx + σy 1
(σ )
2
σ1 = + x − σy + 4 τ 2xy .
2 2
σ 1 σ
σechiv = + σ 2 + 4τ2 ≤ σa = lim . (4)
2 2 c
195
Această ipoteză este cea mai simplă, deoarece starea de tensiune este înlocuită printr-o
singură componentă, celelalte neglijându-se. Ipoteza nu este verificată în practică, ea
folosindu-se doar în unele aplicaţii particulare.
σechiv
ε1 = εechiv = , (5)
E
1
unde ε1 = ⎡σ1 − ν ( σ2 + σ3 ) ⎤⎦ şi rezultă:
E⎣
σlim
σechiv = σ1 − ν ( σ 2 + σ3 ) ≤ σa = . (6)
c
(1 − ν)σ x + σ y 1+ ν σlim .
(σ − σ y ) + 4τ2xy ≤ σa =
2
σechiv = σ1 − νσ2 = + x (7)
2 2 c
(1 − ν)σ 1 + ν σ
σechiv = + σ 2 + 4τ2 ≤ σa = lim ;
2 2 c
sau (8)
σ
σechiv = 0,35σ + 0, 65 σ2 + 4τ2 σechiv ≤ lim .
c
196
σ1 − σ3 σ
τ1 = şi τmax = echiv ;
2 2
sau (9)
σechiv σ1 − σ3 σ
= sau σechiv = σ1 − σ3 ≤ σa = lim .
2 2 c
Această ipoteză este cunoscută în literatura de specialitate şi sub numele de criteriul lui
Tresca sau T şi a fost formulat în anul 1864. Evident, un asemenea criteriu face abstracţie de
influenţa tensiunii mijlocii, σ 2 .
În cazul stării plane de tensiune se obţine:
σlim
(σ − σ y ) + 4τ2xy ≤ σa =
2
σechiv = σ1 − σ2 = x . (10)
c
σlim
σechiv = σ2 + 4τ2 ≤ σa = . (11)
c
Wf =
1+ ν
6E
([σ 1 − σ 2 ) + (σ 2 − σ 3 ) + (σ 3 − σ 1 ) .
2 2 2
] (12)
1+ ν 2
Pentru o stare monoaxială: σ 2 = σ3 = 0 şi Wechiv = 2σechiv ,
6E
( σ1 − σ2 ) + ( σ2 − σ3 ) + ( σ3 − σ1 ) (13)
2 2 2
Wf = Wfechiv ⇒ = 2σechiv
2
.
197
Ca urmare, criteriul de rezisenţă devine:
1 σ
( σ1 − σ2 ) + ( σ2 − σ3 ) + ( σ3 − σ1 ) ≤ σa = lim .
2 2 2
σechiv = (14)
2 c
Această ipoteză a fost propusă de M.T. Huber în anul 1904, de R. von Mises în 1913 şi
de H. Hencky în 1924 şi este cunoscută în literatura de specialitate, sub denumirea de criteriul
Huber-Hencky-Mises sau în forma abreviată HMH,
În cazul stării plane când σ 3 = 0 , rezultă:
σlim
σechiv = σ12 + σ22 − σ1σ 2 ≤ σa = ;
c
sau (15)
σ
σechi = σ2x + σ 2y − σ x σ y + 3τ2xy ≤ σa = lim .
c
Pentru σ y = 0 , σ x = σ , τ xy = τ .
σ lim
σ echiv = σ 2 + 3τ 2 ≤ . (16)
c
σ 2 + 4 τ 2 = σ echiv
2
; σ 2 + 3τ 2 = σ 2echiv . (17)
2 2
⎛ σ ⎞ ⎛ τ ⎞ ⎛ σ ⎞ ⎛ τ ⎞
⎜ ⎟ +⎜ ⎟ = 1, ⎜ ⎟ +⎜ ⎟ = 1, (18)
⎝ σechiv ⎠ ⎝ σechiv 2 ⎠ ⎝ σechiv ⎠ ⎝ σechiv 3 ⎠
198
9.2. TIPURI DE SOLICITĂRI COMPUSE
Am văzut că solicitările simple se împart în două mari grupe:
* solicitări care produc tensiuni normale σ (întinderea, compresiunea, încovoierea pură);
* solicitări care produc tensiuni tangenţiale τ (răsucirea, forfecarea)
Solicitarea compusă are loc atunci când două sau mai multe solicitări simple acţionează
simultan în aceeaşi secţiune.
Există posibilitatea ca solicitarea compusă să includă:
1. solicitările simple cu tensiuni de acelaşi fel, fie σ sau τ ;
2. solicitări simple cu tensiuni normale σ şi tensiuni tangenţiale τ .
În primul caz, tensiunea totală este suma algebrică a tensiunilor solicitărilor simple. În
al doilea caz, se procedează la calcularea tensiunii echivalente folosind una din ipotezele stării
de atingere a stării limită.
În concluzie, solicitarea spaţială este acea solicitare în care sunt prezente toate
elementele tensorului tensiune, iar în cazul solicitării plane sunt prezente numai o parte din
elementele tensorului tensiune.
G G G
r = y0 j − z 0 k . (19)
199
G G
⎪⎧ R = F
TF = ⎨ G G G , (20)
⎪⎩M = r × F
unde:
G G G
i j k
G G G
M = 0 y0 −z 0 = −Fz 0 j − Fy0 k .
F 0 0
z
C
σc B
- A
F
0 Gr
axa y
neutră M(y 0 , − z 0 )
D
+
σd
x
Figura 1. Schema de calcul la compresiune excentrică
G G G
Făcând analogia cu relaţia M = M y j + M z k , rezultă componentele scalare ale
momentului:
⎧⎪M y = − Fz 0
⎨ . (21)
⎪⎩M z = −Fy0
Analizând efectele componentelor scalare ale torsorului asupra corpului dat, este
evident că fiecare dintre ele produc solicitările:
−F
1. Forţa F provoacă compresiunea definită de tensiunea σ ′ = ;
A
2. Momentul M y provoacă încovoierea pe direcţia y ca urmare, apare tensiunea
My
σ′′ = z , conform relaţiei lui Navier;
Iy
200
3. Momentul M z provoacă încovoierea pe direcţia z, ca urmare apare o tensiune
Mz
σ ′′′ = y , calculată tot cu relaţia lui Navier.
Iz
Deoarece tensiunile care apar într-un punct oarecare, (z, y), a corpului considerat sunt
de acest fel, se poate aplica principiul suprapunerii efectelor, adică se pot aduna algebric,
F My M
σ = σ ′ + σ ′′ + σ ′′′ = − + z+ z y;
A Iy Iz
sau (22)
F Fz Fy F⎛ z z yy ⎞ F ⎛ z z y y⎞
σ = − − 0 z − 0 y = − ⎜ 1 + 0 A + 0 A ⎟ = − ⎜ 1 + 02 + 02 ⎟ ,
A Iy Iz A ⎜⎝ Iy Iz ⎟
⎠ A ⎜⎝ iy i z ⎟⎠
z 0 z y0 y
1+ + 2 =0. (23)
i 2y iz
Relaţia 23 reprezintă ecuaţia axei neutre, adică locul în care tensiunea normală se
anulează, σ = 0 . Poziţia acesteia se determină prin intersecţia cu axele sistemului de
coordonate Oyz, rezultând punctele A şi B, Figura 1, astfel:
y0 y i 2z
pentru z = 0 ⇒ 1 + = 0 sau y = − ;
i 2z y0
z0 z i 2y
pentru y = 0 ⇒ 1 + =0 sau z = − .
i 2y z0
B ( 0, − i 2y z 0 ) .
Evident, axa neutră trece în cadranul opus celui în care se aplică forţa de compresiune
excentrică F şi împarte secţiunea barei în două zone, una solicitată la întindere şi cealaltă
comprimată, Figura 1.
201
De-o parte şi de alta a axei neutre, tensiunile variază liniar şi au semne contrare, de
aceea tensiunea maximă se atinge pe contur în punctele cele mai depărtate faţă de această axă.
Se pune problema în ce punct poate fi plasată forţa F, astfel încât întreaga secţiune să fie
solicitată fie la compresiune fie la întindere. Acest lucru s-ar întâmpla dacă axa neutră ar fi
tangentă într-un punct la conturul secţiunii.
Ca urmare, cunoscând poziţia axei neutre, se duc tangente la conturul secţiunii, paralele
cu ea şi se obţin punctele C şi D, Figura 1, unde tensiunea rezultantă σ are valori extreme.
Înlocuind în ecuaţia 23 coordonatele punctelor C(yc , z c ) şi apoi D(yd , z d ) se obţin valorile
σlim
max ( σc , σd ) ≤ σa = . (24)
c
z0 z
1+ = 0. (25)
i 2y
F ⎡ zz 0 ⎤
σ=− ⎢1 + 2 ⎥ . (26)
A ⎢⎣ i y ⎥⎦
Dacă forţa F solicită bara la întindere atunci semnul minus din relaţia 22 dispare.
202
Analizând tăieturile axei neutre adică punctele A şi B, se constată că au semne opuse
faţă de y 0 , şi z 0 , dar şi valori invers proporţionale cu y 0 şi z 0 . Pe măsură ce (y0 , z 0 ) cresc,
coordonatele tăieturilor scad şi în caz particular, când y 0 şi z 0 tind la infinit, axa neutră trece
prin centrul de greutate al secţiunii; solicitarea barei în acest caz este de încovoiere pură.
Dacă y0 şi z 0 tind la 0, atunci punctele A şi B vor fi plasate la infinit şi tensiunea
este tangentă la conturul secţiunii. În acest caz particular, în punctul de tangenţă σ = 0 , iar pe
întreaga secţiune are semn constant. Evident că există mai multe puncte (y0 , z 0 ) care
determină ca axa neutră sa fie tangentă la contur. Locul geometric al acestor puncte se
numeşte sâmbure central al secţiunii şi el poate fi determinat în funcţie de configuraţia
acesteia.
Sâmburele central mai poate fi definit şi ca locul geometric în care se poate plasa forţa F
astfel încât tensiunea σ să-şi păstreze semnul constant pe întreaga secţiune.
Dacă forţa se aplică în interiorul sau pe conturul sâmburelui central, axa neutră este în
afara secţiunii sau cel puţin tangentă la ea. În acest caz tensiunea σ păstrează semn constant
pe toată secţiunea. Dacă forţa se aplică în afara sâmburelui central, axa neutră va tăia
secţiunea şi vor apărea tensiuni pozitive de tracţiune şi tensiuni negative de compresiune.
Anumite materiale, utilizate în construcţii, au o rezistenţă redusă la întindere, putând
prelua practic numai tensiuni de compresiune. Astfel de materiale sunt întâlnite în zidăriile de
piatră şi cărămidă, beton ş.a. Un caz special îl constituie terenul de fundaţie, care nu poate
prelua solicitări de întindere. La structurile mecanice în care elementele sunt supuse la
compresiune excentrică, realizate din astfel de materiale apare necesitatea ca tensiunile să fie
negative, cu efect de compresiune pe întreaga secţiune. Aceasta se concretizează practic prin
stabilirea sâmburelui central.
Modul de stabilire analitic a sâmburelui central este prezentat pentru o secţiune
dreptunghiulară de dimensiuni b × h şi circulară de diametru d, Figura 2.
Secţiunea dreptunghiulară are sâmburele central un romb cu dimensiunile,
bh 3
2 2
i h
yb = z
= 12 = . (27)
− h 2 h ⋅ bh 6
203
Secţiunea circulară de diametru d, are ca sâmbure central un cerc de rază r = d 8 ,
πd 4
2 2
i d
rb = z
= 642 = . (28)
d πd 8
− d
2 4
b
d 4
h 6
h
d
b6
204
Capitolul 10
10.1. INTRODUCERE
La forţe prea mari un corp solicitat îşi poate schimba brusc forma. Dacă după
înlăturarea forţelor exterioare nu revine la configuraţia de referinţă, având o nouă formă de
echilibru, se spune că şi-a pierdut stabilitatea elastică. Cât timp nu îşi pierde acest echilibru se
spune că solidul are stabilitate elastică.
Fenomenul de pierdere bruscă a formei de echilibru a unui corp se numeşte flambaj.
Flambajul apare atunci când forţa, care acţionează asupra corpului depăşeşte o valoare limită
numită forţă critică de flambaj. Această forţă depinde de forma, de dimensiunile corpului şi
de modul de rezemare şi aplicare a sarcinilor.
Atingerea forţei critice de flambaj reprezintă o stare periculoasă pentru un element sau
structura mecanică, ca efect poate fi distrusă structura mecanică sau elementul.
Dacă tensiunile din material care apar în timpul flambajului rămân în domeniul elastic
– spunem că avem flambaj elastic - după îndepărtarea forţelor exterioare elementul mecanic
revine la configuraţia de referinţă.
Dacă tensiunile din material depăşesc limita elastică, iar după îndepărtarea forţelor
exterioare corpul revine parţial la configuraţia iniţială sau rămâne în stare deformată, avem de
a face cu un flambaj elasto-plastic.
Ambele situaţii trebuie evitate deoarece duc la pierderea capacităţii de îndepliniri a
rolului funcţional al elementului sau structurii mecanice. Pentru a asigura stabilitatea elastică
proiectantul trebuie să calculeze forţa critică de flambaj şi să asigure îndeplinirea condiţiei:
Fcritic
Fmax ≤ , (1)
cf
x
F F x
v
l
Când forţa F atinge valoarea critică, bara îşi pierde stabilitatea elastică şi ocupă poziţia
curbată din Figura 1. Dacă se consideră o secţiune la distanţa x, un punct plasat pe fibra
medie deformată suferă o deplasare v. Evident bara astfel deformată este supusă la
compresiune excentrică, deci este solicitată la încovoiere şi compresiune. Dacă se ia în
considerare solicitarea de încovoiere, atunci se poate scrie ecuaţia diferenţială a fibrei medii
deformate:
d2v M(x)
2
=− , (2)
dx EI z
unde M(x) = Fv .
206
d2v Fv d 2 v Fv
= − sau + =0 (3)
dx 2 EI z dx 2 EI z
F
Se notează cu α 2 = şi ecuaţia 3 capătă forma:
EI z
d2v
+ α2 v = 0 . (4)
dx 2
Aceasta este o ecuaţie diferenţială care are coeficienţi constanţi şi a cărei soluţie
generală este de forma:
⎧A sin(0) + Bcos(0) = 0
⎨ . (6)
⎩A sin(αA) + Bcos(αA) = 0
B = 0 şi A sin(αA) = 0 . (7)
κπ
αA = kπ sau α = . (8
A
207
Ţinând seama de notaţia făcută, rezultă relaţia:
k 2 π2 EI z
Fcritic = . (9)
A2
Formele fibrei medii deformate corespunzătoare acestor forţe critice se obţin înlocuind
kπ
α= , în expresia 4, a săgeţii v,
A
kπ
v = A sin x , k = 1, n (10)
A
π2 EI z
Fcritic = . (11)
A2
Tabelul 1. Forme ale fibrei medii deformate prin pierderea stabilităţii elastice
Valorile Forma fibrei Forma constructivă
lui k
F F
k=1 A
A
F F
k=2
A 2 A2 A2 A2
F F
k=3
A3 A3
A3 A3 A3 A3
208
Teoretic o bară poate flamba pe orice direcţie cum este cazul secţiunii circulare, inelare
sau pătrată. Dacă o bară are momente de inerţie diferite pe diverse direcţii, flambajul se va
produce pe direcţia cu moment de inerţie minim, ca urmare expresia forţei critice de flambaj
poate fi scrisă sub forma:
π2 E I min
Fcritic = , (12)
A 2f
unde:
I min = min ( I y , I y ) ;
Fcritic
σf = , (13)
A
209
Tabelul 2. Modurile fundamentale de flambaj
Moduri Modul I Modul II Modul III Modul IV
fundamentale
F
F F
F
Schema de
calcul A
A
A
Af A Af Af
Af
F
F
F
F
Lungimea de 2 1
Af = A = 0, 7A Af = A = 0,5A
flambaj Af = A A f = 2A 2
2
Înlocuind în relaţia 13 expresia forţei critice de flambaj dată de relaţia 12, se obţine:
π2 EI min
σf = . (14)
AA 2f
π2 Ei 2min π2 E π2 E
σf = = = .
A 2f ⎛ Af ⎞
2
λ2 (15)
⎜ ⎟
⎝ i min ⎠
În această relaţie s-a notat cu λ raportul dintre lungimea de flambaj şi raza de inerţie a
secţiunii transversale,
Af
λ= . (16)
i min
210
Acest raport este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de coeficient de
zvelteţe, de subţirime sau de flambaj.
Relaţia 16 poate fi reprezentată grafic funcţie de λ , Figura 2 şi este numită hiperbola lui
Euler.
σf
elasto-plastic
σc
σp
σf = f (λ), hiperbola lui Euler
domeniul elastic λ
λ1 λo
Având în vedere că relaţia lui Euler a fost dedusă din ecuaţia diferenţială a fibrei medii
deformate, care are la bază legea lui Hooke, ea se poate aplica numai dacă tensiunea critică de
flambaj este mai mică decât tensiunea corespunzătoare limitei de proporţionalitate, σ p , adică,
π2 E
σf = ≤ σp . (17)
λ2
π2 E
λo = . (18)
σp
211
Formula lui Euler este valabilă pentru valori ale tensiunii σf situate în domeniul elastic
σf = a − bλ , (19)
pentru domeniul λ1 < λ < λ 0 . Valoarea lui λ1 poate fi dedusă din relaţia 19 când σf = σc ,
a − σf
λ1 = . (20)
b
212
Verificarea la flambaj se face parcurgând următoarea procedură:
1- Se calculează coeficientul de flambaj, λ ;
2- Se compară λ cu λ o ;
Fcf A 2f
dată de relaţia 1, I min = ;
π2 E
2. Se alege forma secţiunii. Pentru elementele la care există pericol de flambaj se
preferă o secţiune având acelaşi moment de inerţie pe toate direcţiile;
3. Se determină coeficientul de flambaj λ şi se compară cu λ o ;
dacă λ ≥ λ o , relaţia lui Euler a fost aplicată corect, iar dimensiunile secţiunii
calculate pot fi considerate bune;
dacă λ1 < λ < λ o se verifică dimensiunile obţinute cu relaţiile de calcul din
domeniul flambajului elasto-plastic.
Dacă coeficientul de siguranţă la flambaj este mai mic decât cel prescris, atunci se
măresc dimensiunile secţiunii transversale şi se face calculul de verificare până când este
îndeplinită condiţia: cefectiv = (1 ± 0,1)cf .
- Dacă λ1 < λ < λ o se calculează σf cu relaţiile din domeniul plastic, apoi forţa F cu
formula, F = Aσ f cf
213
Calculul la flambaj prin metoda coeficientului ϕ
În rezolvarea problemelor de flambaj apar dificultăţi cu privire la domeniul de
aplicabilitate, elastic sau plastic. Ca urmare, s-a recurs la o metodă care utilizează grafice sau
tabele, numită metoda coeficienţilor de flambaj ϕ . Cu această metodă calculul la flambaj se
transformă într-un calcul la compresiune simplă. Raţionamentul acestui calcul este următorul:
Dacă tensiunea de flambaj şi coeficientul de siguranţă sunt funcţii de λ , rezultă că şi
tensiunea admisibilă la flambaj depinde de λ ,
σf
σaf = = f (λ ) . (21)
cf
compresiune σac , pentru materialul din care este realizat elementul mecanic, rezultă un
σaf
ϕ= . (22)
σac
Prin acceptarea unui coeficient de flambaj ϕ din orice sursă precum tabele, grafice, lege
de variaţie, orice problemă de flambaj se reduce la o problemă de dimensionare, verificare sau
de determinarea forţei critice de flambaj.
214
F
A nec ≥ (24)
ϕσac
F
≤ ϕσac = σaf . (25)
A
Forţa critică de flambaj: In general se parcurg aceleaşi etape, dar în final trebuie
verificată relaţia: Fcr ≤ Aϕσac .
215
I min a A 3
i min = = = 0, 0288 m, λ = f = = 104,16
A 12 i min 0, 0288
σlim
σef ≤ σa = , (27)
c
unde σc este limita de curgere a lemnului, extrasă din caracteristicile mecanice ale lemnului.
4cF
Din relaţia 26, rezultă: d = , sau d = 0,195m .
πσc
⎛ 160 ⎞ ⎛⎜ 0.55 ⎞
⎜ 152.381 ⎜ 0.609 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ 0.644 ⎟
⎜ 145.455⎟
λ= ϕ := ⎜ ⎟
⎜ 139.13 ⎟ ⎜ 0.705 ⎟
⎜ 133.333⎟ ⎜ 0.712 ⎟
⎜ ⎜ 0.750
⎝ 128 ⎠ ⎝ ⎠
216
Se alege coeficientul ϕ = f (λ, material) , din tabel sau grafic. În cazul de faţă valorile
Matricei ϕ au fost preluate din literatura de specialitate.
Funcţie de variaţia diametrului d se calculează tensiunile cu relaţiile:
F σ
σ= şi σaf = ϕσa = ϕ c ,
A c
⎛ 9.549 × 10
6⎞ ⎛ 5.5 × 106 ⎞
⎜ ⎜
⎛ 0.2 ⎞ ⎜ 8.661 × 6⎟ ⎜ 6.09 × 106 ⎟
⎜ 0.21 ⎜
10
⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ 7.892 × 6⎟ ⎜ 6.44 × 106 ⎟
⎜ 0.22 ⎟ 10
d= σ=⎜ ⎟ σaf = ⎜ ⎟
⎜ 0.23 ⎟ ⎜ 7.221 × 6
⎟ ⎜ 7.05 × 106 ⎟
10
⎜ 0.24 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎜ 6.631 ×
6
10 ⎟
6
⎜ 7.12 × 10 ⎟
⎝ 0.25 ⎠
⎜ 6 ⎜ 6
⎝ 6.112 × 10 ⎠ ⎝ 7.5 × 10 ⎠
217
Capitolul 12
G G G
−T(s) + T(s + ds) + qds = 0 ;
JJJJG JJJG G (1)
−MN × T(s) + PN × qds = 0 .
G
−T(s) G
qds
M G
P T(s + ds)
ds N
y
A
s
q x
O
h z
M
ds B
h0
A
G
dT(s) G
Ecuaţia + p = 0 , poate fi proiectată pe axele unui sistem de coordonate cartezian
ds
dx dy dz
Oxyz, ţinând seama de cosinusurile directoare: , , . În final se obţine:
ds ds ds
d ⎛ dx ⎞ d ⎛ dy ⎞ d ⎛ dz ⎞
⎜ T ⎟ + qx = 0 ; ⎜ T ⎟ + qy = 0 ; ⎜ T ⎟ + qz = 0 . (3)
ds ⎝ ds ⎠ ds ⎝ ds ⎠ ds ⎝ ds ⎠
229
Practic sunt trei ecuaţii diferenţiale şi patru funcţii necunoscute, x(s), y(s) , z(s) şi
T(s). Ecuaţia suplimentară se obţine din legătura care există între cosinusurile directoare,
.
2 2 2
⎛ dx ⎞ ⎛ dy ⎞ ⎛ dz ⎞
⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ =1 (4)
⎝ ds ⎠ ⎝ ds ⎠ ⎝ ds ⎠
p
q= , (5)
cos α
unde p reprezintă greutatea proprie a firului în N/m, iar α este unghiul format de linia ce
uneşte punctele de fixare A şi B, Figura 2.
230
y q
TB
B H
α
h
f
H ym x
A
TA A/2
A
H
a= cos β , (6)
q
unde:
q - reprezintă greutatea unităţii de lungime a firului;
H este proiecţia orizontală a efortului de întindere din fir. Se ştie că una din legile
curbelor funiculare este că efortul secţional H este acelaşi în orice secţiune. Acest efort poate
fi considerat aproximativ egal cu însuşi efortul de întindere N dirijat pe tangenta la fir;
β - este unghiul coardei.
231
⎛ x ⎞ h ⎡ ⎛ x ⎞ ⎛ x ⎞⎤
y = acosh ⎜ ⎟ = 0 ⎢exp ⎜ ⎟ + exp ⎜ − ⎟ ⎥ , (7)
⎝ h 0 ⎠ 2 ⎢⎣ ⎝ h0 ⎠ ⎝ h 0 ⎠ ⎦⎥
⎛ x ⎞ ⎡ 1 ⎛ x ⎞2 1 ⎛ x ⎞4 ⎤
y = h 0 cos h ⎜ ⎟ = h 0 ⎢1 + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ...⎥ , (8)
⎝ h0 ⎠ ⎢⎣ 2! ⎝ h 0 ⎠ 4! ⎝ h 0 ⎠ ⎥⎦
x2
y = h0 + . (9)
2h 02
x2
y= . (10)
2h 02
A2 qA 2 4f
f= = sau y = 2 x 2 . (11)
8h o 8H A
Tensiunea din fir, T = qy , fiind foarte mare, într-un punct oarecare unghiul α este mic,
rezultă că proiecţia pe axa orizontală a tensiunii este mult mai mare decât componenta
verticală şi deci:
qA 2
T = Tx2 + Ty2 Tx sau T H = qh 0 = . (12)
8f
232
⎛ x ⎞ ⎡ A 1 ⎛ A ⎞3 1 ⎛ A ⎞5 ⎤
L = 2h 0 sin h ⎜ ⎟ = 2a ⎢ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ...⎥ (13)
2h
⎝ 0⎠ ⎢ 2a 3! 2h
⎝ 0⎠ 5! 2h
⎝ 0⎠ ⎥⎦
⎣
A3 8f 2
L =A+ sau L = A + (14)
24h 02 3A
În final rezultă:
3A
f= (L − A) . (15)
8
Săgeţile curbei funiculare determinate după metoda parabolei sunt mai mici faţă de cele
determinate după metoda lănţişorului, diferenţa între ele fiind direct proporţională cu
lungimea şi panta deschiderii.
La întinderea unei linii aeriene trebuie să se ţină seama nu numai de solicitarea produsă
de forţa H, ci, mai ales, de variaţia acesteia cu temperatura. O linie întinsă prea mult în timpul
verii este în pericol să se rupă iarna, din cauza contracţiei produse de variaţia temperaturii.
Este deci necesar să se determine forţa de întindere din momentul montajului, în aşa fel
încât condiţiile cele mai grele din timpul iernii să se atingă, fără a depăşi limita admisibilă a
materialului firului. Variaţia practic permanentă a temperaturii aerului şi a vitezei vântului,
precum şi prezenţa sau absenţa chiciurii influenţează comportarea instalaţiei. Ca urmare,
rezultă alungirea sau contracţia cablurilor, respectiv mărirea sau micşorarea săgeţii acestora.
Aceste variaţii ale caracteristicilor mecanice ale cablurilor trebuie determinate încă din
faza de proiectare a liniei, pentru a se asigura buna funcţionare în condiţii reale. Examinarea
acestei probleme se face cu ajutorul ecuaţiei de stare, care va fi stabilită în cele ce urmează.
Remarcă: În anumite aplicaţii practice, ecuaţia curbei funiculare a unui cablu întins şi
suspendat între două reazeme poate fi considerată ca fiind un arc de parabolă.
233
Aceasta poate fi egală cu q dacă nu se ţine seama de efectul vântului şi a chiciurii sau mai
mare decât q, dacă se ţine seama de efectele precizate, adică q critic = q crt ≥ q .
Temperatura din ziua montajului, determinată prin măsurare este t 0 , iar cea critică
t critic = t crt . Forţa de întindere în situaţia critică poate fi calculată cu relaţia:
σ lim
H critic = H crt = σ a A = A, (16)
c
unde: A secţiunea cablului, σlim tensiunea limită din cablu, iar c este coeficientul de siguranţă
acceptat de proiectant.
Se cunoaşte că variaţia de lungime a firului între situaţia critică şi ziua când se face
montajul este funcţie de variaţia de temperatură şi variaţia forţei de întindere. Dacă se acceptă
forma curbei funiculare de tip parabolă dată de ecuaţia 10, atunci săgeata maximă şi lungimea
curbei se pot calcula cu relaţiile:
qA 2
Săgeata cablului f = ;
8H
(17)
q 2A3
Lungimea cablului L = A + ,
24H 2
A3 ⎛ q 02 q crt
2
⎞
∆L = L 0 − L crt = ⎜ − ⎟. (18)
24 ⎝ H 02 H crt
2
⎠
H 0 − H crt
∆L = αA(t 0 − t crt ) + A. (19)
EA
Este evident că în relaţia 19 primul termen din membrul al doilea este pozitiv, iar
celălalt negativ, adică, pe măsura creşterii temperaturii, cablul se lungeşte prin dilatare sau se
scurtează, în mică măsură prin scăderea forţei de întindere H.
234
În relaţia 19 s-a făcut o aproximaţie considerând lungimea firului A în loc de L.
Egalând relaţiile 18 şi 19 se obţine ecuaţia de stare
A 2 ⎛ q 02 q crt
2
⎞ H 0 − H crt
⎜ − ⎟ = α(t 0 − t crt ) + (20)
24 ⎝ H 02 H crt
2
⎠ EA
În această relaţie toate mărimile, cu excepţia forţei de întindere H 0 din ziua montajului
sunt cunoscute. Se obţine astfel o ecuaţie de gradul al treilea în H 0 , cu o singură rădăcină
reală, care reprezintă valoarea forţei de întindere din ziua montajului. Mărimea acesteia se
determină cu un dinamometru. Dacă pe şantier nu există dinamometru, calculul de mai sus se
poate face în funcţie de săgeţi, în baza relaţiei 17.
Prin intermediul ecuaţiei de stare se obţin informaţii asupra cablului în două stări, fie
acestea m şi n , luând una din ele ca stare de referinţă sa de plecare precum m, se poate stabili
situaţia în care se va afla cablul în starea n.
Actualmente în practică se realizează un mic program pe un calculator şi se obţin date
tabelate pentru diferite deschideri A , secţiuni de cablu A, temperaturi t şi materiale
(caracteristicile mecanice ala cablurilor) în care se determină valoarea H 0 , corespunzătoare
temperaturii t 0 citită pe un termometru.
Sarcina q este greutatea proprie a cablului pe unitatea de lungime N/m. Pentru q crt se
prevăd în general două situaţii critice în care se face calculul:
la temperatura de −300 C, acceptând q = q crt , include greutatea proprie plus efectul
poleiului şi al vântului;
la temperatura de −50 C, acceptând q = q 0 .
Pentru ambele situaţii trebuie să rezulte un coeficient de siguranţă faţă de rezistenţa la
rupere cuprins între 2-2,5.
O altă informaţie care se poate obţine din ecuaţia de stare 20 este deschiderea critică,
l critic = l crt . Dacă în această ecuaţie tensiunea normală din cele două stări se consideră maximă,
adică, σ 0 = σ crt = σ max şi t 0 = t −5 C ; t crt = t min , se obţine:
0
235
Cunoaşterea deschiderii critice are o mare importanţă pentru calculul întinderii
instalaţiilor funiculare, deoarece pentru fiecare linie deschiderile reale trebuie comparate cu
deschiderea critică în scopul stabilirii situaţiei în care tensiunea normală din cablu este
maximă. Astfel, dacă deschiderea reală este mai mică decât deschiderea critică, efortul
maxim în cablu va apărea la temperatura minimă, iar dacă deschiderea reală este mai mare
decât cea critică, efortul maxim corespunde temperaturii maxime.
d = c q Tmax , (22)
în care:
d - diametrul exterior al cablului;
Tmax - forţa maximă din cablu;
c q - coeficient în funcţie de grupele de funcţionare şi construcţia cablului, tipul de
transport. Transporturile periculoase sunt cele de materiale incandescente, toxice, explozive,
acide ş.a.
Utilizarea coeficientului c q = 0, 265 , pentru cabluri antigiratorii este admisă numai în
cazul în care cablul se înfăşoară direct pe tambur fără a mai trece peste role de cablu.
În cazul cablurilor cu inimă vegetală, este indicat ca diametrul cablului să se măsoare
după o prealabilă întindere a acestuia.
Tensiunea maximă din cablu se determină funcţie de forţa de tracţiune la care este supus
cablu, ţinând seama de forţele dinamice şi de randamentul transmisiei prin cablu.
236
Calculul sârmelor din structura cablului din condiţia de rezistenţă la întindere se poate
face cu relaţia:
4 Fmax σ (23)
σ max = ≤ σa = r ,
πδ N ⋅ n
2
c
unde:
Fmax - forţa maximă din ramura de cablu;
δ - diametrul sârmei din structura cablului;
σ r - tensiunea normală de rupere a materialului sârmei;
c - coeficientul de siguranţă, c ∈[ 3. 5, 4.5] ;
n - numărul de sârme dintr-un toron;
N - numărul de toroane.
Cu relaţia 23 se poate determina diametrul sârmei din cablu, capacitatea portantă Fmax
sau se poate face un calcul de verificare.
N
N
237
Solicitarea compusă la care sunt supuse sârmele din structura cablului este de întindere
+ încovoiere şi calculul se face cu relaţia:
σr
σ max = (σ max ) t + (σ max ) î ≤ σ a = , (24)
c
în care:
(σ )
max t
- tensiunea datorată solicitării de tracţiune şi se poate calcula cu relaţia 23;
(σ )
max î
- tensiunea datorată solicitării de încovoiere a sârmelor, care se poate calcula cu
Mî Mî δ
(σ )
max î
=
Wz
= ⋅ ,
Iz 2 (25)
unde:
M î - momentul încovoietor al cablului datorat înfăşurării pe organul de ghidare sau
tambur;
I z - momentul de inerţie al sârmei cablului.
Momentul de încovoiere se poate exprima funcţie de dimensiunile geometrice ale
organului de înfăşurare şi diametrul sârmei cablului, prin relaţia:
1 1 2 Mî
= = = ,
ρ R D EI z (26)
δ
(σ ) max î
=E
D
, (27)
în care:
E - modulul de elasticitate longitudinal al materialului sârmei E = 2 , 1⋅ 1011 Pa;
D - diametrul organului de ghidare sau de înfăşurare (rolă, tambur).
Această relaţie este valabilă când sârmele lucrează independent, Figura 1b, iar în cazul
unei toronări şi cablări perfect rigide, cablul se modelează ca o bară rigidă de diametru d,
Figura 1a, relaţia 27 capătă forma:
238
d
(σ )
max î =E
D
, (28)
Cazul real de toronare şi cablare este plasat între cele două cazuri limită Figura 1 a şi b,
relaţia 28 se modifică prin introducerea unui coeficient de corecţie, astfel:
δ
(σ )
max î
= βE
D min
, (29)
unde:
β = 3 8 - coeficientul lui BACH;
D min - diametrul minim al organului de înfăşurare.
D δ
a b
Figura 4. Modelul de calcul
4 Fmax δ σ
σ max = + βE ≤ σa = r , (30)
πδ N ⋅ n
2
D min c
Remarcă
În anumite condiţii de exploatare cablurile pot fi plasate în poziţie verticală, atunci când
se ridică greutăţi, cazul ascensoarelor, etc. În astfel de cazuri este necesar să se ţină seama de
forţele de inerţie care sunt maxime în momentul punerii în mişcare. În acest caz forţa axială
din cablu se poate calcula cu relaţia:
⎛ a⎞
N = (G + qA) ⎜1 + ⎟ , (31)
⎝ g⎠
239
unde G este greutatea plasată la un capăt al cablului, a - acceleraţia sistemului mecanic, q –
greutatea specifică a cablului, A lungimea cablului măsurată pe verticală.
Zr
Lu = , (32)
N an
unde:
Z r - numărul de flexionări până la rupere, determinat experimental şi dat funcţie de
coeficientul de siguranţă c, respectiv raportul D δ . Încercările se fac pe maşini de încercat
speciale, [Bo02];
N an - numărul de flexionări pe an, al cablului în exploatare în funcţie de schema de
montaj şi durata funcţionării,
240
1
Fu = Fc . (34)
4
în care F este forţa de tracţiune în timpul funcţionării din lanţ. Coeficientul de siguranţă este
stabilit prin norme ISCIB şi au aceleaşi valori ca cele evidenţiate în literatura de specialitate.
Calculul de verificare
Pentru verificarea lanţurilor se utilizează calculul în care se neglijează efectul formei
zalei şi nedeterminarea statică, admiţând o repartiţie uniformă a forţei de tracţiune în
secţiunile transversale:
4N σ 2F σ
σ0 = ≤ σat = lim , σ0 = 2 ≤ σat = lim . (35)
πd 2
c πd c
în care:
F - forţa de tracţiune din lanţ, iar N = F / 2
D - diametrul zalei de lanţ;
σat - rezistenţa admisibilă la tracţiune.
Calculul pe baza capacităţii de lucru. În normele germane DIN şi engleze BS se
utilizează determinarea capacităţii de lucru. Capacitatea de lucru se calculează cu relaţia:
πd 2
A = Fr δr = σr min δ r , (37)
2
unde:
d- diametrul zalei de lanţ;
σ r min - rezistenţa minimă de rupere a materialului zalei;
πd 2
A = Fe δe = σe min δe , (35)
2
241
Ca urmare, se poate face o generalizare a acestui calcul utilizând relaţia:
πd 2
A = Flim δlim = σlim min δlim , (38)
2
b + r = 2n , (39)
în care b reprezintă numărul de elemente tip bară, r ≥ 3 numărul de legături simple, iar n
numărul de noduri.
Din punct de vedere static b + r = N reprezintă numărul de necunoscute iar 2n = E ,
numărul de ecuaţii de echilibru – câte două pentru fiecare nod.
Când N = E , structura este static determinată;
Când N > E , structura este static nedeterminată;
Când N < E structura reprezintă un mecanism.
242
Condiţia 1 este necesară , dar nu şi suficientă. Structurile care îndeplinesc această
condiţie, dar au grade de libertate se numesc structuri critice. Acestea nu trebuie admise ca
structuri de rezistenţă, deoarece eforturile secţionale în ele pot fi infinite, fie nedeterminate.
Pentru calculul grinzilor cu zăbrele se acceptă următoarele ipoteze simplificatoare:
1. Barele sunt articulate în noduri.
2. Forţele exterioare sunt aplicate în noduri. Sunt cazuri când sarcinile sunt distribuite
precum greutatea proprie a elementelor, încărcări cu zăpadă, apă ş.a., însă acestea
pot fi înlocuite convenţional cu forţe concentrate aplicate în noduri.
Ipotezele simplificatoare enunţate mai sus conduc la concluzia că elementele de tip bară
aflate în structura grinzii cu zăbrele pot fi supuse la solicitarea de întindere sau de
compresiune.
Pentru determinarea eforturilor secţionale se pot utiliza metode analitice sau grafice.
Dintre metodele analitice cele mai utilizate sunt metoda izolării nodurilor si metoda
secţiunilor. Astăzi, pentru rezolvarea unor astfel de structuri se utilizează aplicaţii informatice
specializate de tip CAD, dar este necesar şi în acest caz de analiza problemei care presupune
cunoştinţe de rezistenţa materialelor.
Metoda izolării nodurilor constă în izolarea tuturor nodurilor şi scrierea ecuaţiilor de
echilibru corespunzătoare. Se obţine un sistem de 2n ecuaţii cu tot atâtea necunoscute.
Metoda secţiunilor: constă în următoarele etape:
Se imaginează o secţiune completă prin structură care secţionează virtual elementul de
bară al cărui efort secţional se caută şi se introduc eforturile în toate barele secţionate,
considerate întinderi (pozitive). Secţiunea nu trebuie să taie mai mult de trei bare;
Se scriu ecuaţiile de echilibru pentru unul din corpurile obţinute prin secţionare.
Prin aplicarea combinată a celor două metode, poate duce la simplificarea calculului..
Remarcă pe barele cu sarcini transversale pot să apară în plus forţe tăietoare şi
momente încovoietoare, care se determină ca pe orice grindă simplu rezemată.
Exemplul 1. Structura evidenţiată în Figura 5 este utilizată la construcţia podurilor se
cere să se determine eforturile axiale. Asupra grinzii cu zăbrele acţionează forţele F şi 2F,
plasate în noduri. Sistemul este articulat în A şi simplu rezemat în nodul E.
Aplicaţie numerică: a = 1,5m , α = 600 , F = 10000N .
Soluţie. Pentru rezolvare se va utiliza metoda izolării nodurilor.
Iniţial se calculează reacţiunile din reazemele A şi E, impunând condiţia de echilibru
static întregului sistem. Întregul modul de calcul este prezentat în Tabelul 1.
243
Tabelul 1. Procedura de calcul.
Specificaţie Relaţii de calcul Relaţii finale Valori
numerice
∑R xi = 0, ⇒ H A = F ; HA = F ;
Calculul
⎛ sin α ⎞ H A = 10000N
VA = F ⎜1 +
reacţiunilor
∑R yi = 0, ⇒ VA + VE = 2F ;
⎝
⎟;
2 ⎠ VA = 5650N
⎛ sin α ⎞ VE = 14350N
∑M A =0, VE = F ⎜ 1 +
⎝
⎟.
2 ⎠
⇒ VE 2a − 2Fa − Fa sin α = 0 .
N2 VA
N2 = − ;
Izolam nodul sin α N1 = 13270N
A şi se impune α
HA A N1 = H A − N 2 cos α . N 2 = −6550N
condiţia de
echilibru N1
VA
N4 N3 = − N 2 ;
B
Izolam nodul N 4 = (N 2 − N 3 ) cos α. N 3 = 6550N
B şi scriem N 4 = −6550N
ecuaţiile de α
echilibru
N2 N3
N3 N5 2F N 5 = 16550N
N5 = − N3 ;
Izolăm nodul sin α N 6 = 8270N
C şi procedăm α N 4 = N1 + (N3 − N5 ) cos α.
la fel N1 N6
C
2F
N7 VE
N7 = − ;
Izolăm nodul sin α N 7 = −16550N
E. Acest nod α
oferă şi E N 6 = − N 7 cos α.
posibilitatea N6
verificării
dacă calculul a
fost făcut VE
corect
Precizare
Calculul de dimensionare se face din condiţia de rezistenţă la tracţiune sau compresiune,
conform celor prezentate în capitolul 4. Se va ţine seama de eforturile din fiecare element de
bară şi dacă structura va fi acceptată cu elemente identice sau diferite. In primul caz se
urmăreşte elementul de bară cu cea mai mare valoare în modul a efortului secţional şi se
244
impune condiţia de rezistenţă. In final se face şi un calcul la flambaj după metodica
prezentată în capitolul 10, cu particularităţile acestor structuri mecanice.
B 4 D
F
2 5
3 7
α α
HA A 1 6 E
C
a a
VA VE
2F
2F
C
3 2F
π/2 4
E
F 1
5 F
α 7
2 B
A
D 6
a a
VA VB
245
Soluţie: se va utiliza metoda secţiunilor cunoscută şi sub denumirea de metoda Ritter.
Se calculează reacţiunile, rezultă:
VA = F(1 + 3cos 2 α) ,
VB = F(5 − 3cos 2 α)
⇒ VA = 32500N , VB = 27500N
Pentru determinarea eforturilor axiale în barele 2, 3 şi 4., se face o secţiune virtuală prin
aceste elemente şi apoi se scriu ecuaţiile de echilibru ale porţiunii de grindă izolată partea
stângă secţiunea Figura 7.
2F
C
N3
2F
3
4
π/ 2 E
F 1 N4 5 F
α 7
2 B
A
N2 D 6
a a
VA VB
a
Momentul faţă de nodul D: − VA a + Fa + 2F − N 3a sin α = 0 ;
2
Proiecţia de forţe pe direcţia Oy: VA − F − 2F − N 4 cos α − N 3 sin α = 0 .
246
Prin efectuarea calculelor rezultă: N 5 = −17300N ; N 6 = 30300N .
2F
C
N3 2F
3
4
1 π/ 2 N5 E
F F
5 α 7
2 N6 B
A D 6
a a
VA
VB
N1 = −26000N ; N 7 = 35000N .
247
248